Tera Pia

1. Caracterele zonei de cretere a rdcinii dintelui.
Dupa finalizarea formarii coroanei, ncepe dezvoltarea rdcinii la marginea inferioar a mugurelui dentar prin proliferarea unei lame
epiteliale duble, format din prelungirea stratului adamantin extern, cu cel intern (fr stratul intermediar i fr pulpa smalului)
numit "teaca radicular Hertwig" i creia i revine rolul de a iniia formarea rdcinii.
Teaca radicular epitelial crete la nceput n direcie orizontal fa de axul coroanei, formnd diafragma epitelial, al crei loc rmne
relativ fix n tot cursul dezvoltrii ulterioare i evoluiei coroanei spre suprafa.
Concomitent cu formarea rdacinii, un rol important n procesul erupiei revine unei formaiuni de fibre puternice. De desubtul diafragmei
epiteliale, care poart numele de "ligamentul n hamac al lui Skher".
Ligamentul n hamac constituie o baz relativ fix, n care germenele dentar se gsete suspendat ca ntr-un hamac i graie creia creterea
n lungime a rdcinii mpinge" dintele spre cavitatea bucal.
Dup ce rdcina a atins lungimea sa definitiv teaca lui Hertwig se dezintegreaz lsnd astfel dentina radicular primar n contact direct
cu esutul conjunctiv nconjurtor al sacului folicular. n acest moment apexul este nc larg deschis (2-3 mm).
Dentina radicular are influen inductoare asupra esutului mezenchimal nconjurtor pe care-l difereniaz cu apariia celulelor nalt
specializate:
cementoblatii pentru formarea cementului,
osteoblatii care vor produce os alveolar,
fibroblatii care vor produce ligamentele periodontale.
Regiunea apical larg este bine vascularizat i are un potenial celular activ care contribuie n civa ani la creterea treimii apicale a rdcinii
i nchiderea apexului apexogenez (proces fiziologic care presupune existena pulpei vii) n cadrul tratamentului endodontic trebuie s
fie pstrate resturile pulpare vii.
Prin apexul larg se produce n cazul parodontitelor apicale contaminarea permanent cu germeni din canal a zonei apicale i invadarea
permanent a canalului cu secreii din zona periapical dificultatea reducerii secreiilor prelungete tratamentul medicamentos i amnarea
obturaiei de canal.
Din mezenchim deriva:

a. papila dentara
b. foliculul dentar sau sac dentar
Din papila dentara deriva:
odontoblastii care vor forma celulele Korff care apoi vor forma dentina
celulele mezenchimale car vor forma pulpa dentara
Din sacul dentar deriva:
osteoblastii care formeaza osul alveolar
fibroblastii care formeaza desmodontiu
cementoblastii care formeaza cementul
Cementogeneza
Cementul se formeaza din celulele conjunctive situate la limita interna a sacului dentar, in imediata vecinatate a teci epiteliale Hertwing si a
dentinei.
Incepand din saptamana a 6-a de viata intrauterina, la acest nivel al sacului dentar se diferentiaza cementoblasti, celule specializate in
elaborarea cementului.
Procesul depunerii cementului incepe imediat dupa formarea dentinei. Cementoblastii se orienteaza de-a lungul supafetei dentinare si
elaboreaza proteoglicani si glicoproteine care prin polimerizare formeaza substanta fundamentala cemntoida.
Formarea cementului acelular
Formarea cementului acelular are loc sub forma de depozite stratificate succesiv care nu inglobeaza insa celulele formatoare. Apare astfel
cementul primar sau acelular care acopera in intregime radacina dintelui cu exceptia portiunii celei mai apicale.
Stratul de cement primar, acelular este mai subtire la nivelul jonctiunii smalt-cement si se ingroasa inspre apex.
Formarea cementului celular
O data cu aparitia solicitarilor prin presiune asupra arcadelor dentare, chiar inainte de eruptia dintilor, cementoblasti formeaza o noua matrice
cementoida in care acestia sunt inglobati.
Fibrele sacului dentar tangente la suprafata dentinei dispar si sunt inlocuite cu fibre colagen ce se orienteaza in unghi drept fata de suprafata
radiculara in care patrund si sunt inglobate in substanta cementoida prin depunerea ionilor de calciu, sub forma de cristale de hidroapatita.
In cursul vietii, cementoblastii formeaza si depun, in mod ritmic, noi straturi de cement, contribuind la formarea radacinii, migrarea verticala
a dintelui si imbunatatirea implantatiei.
Formarea desmodontiului
Tesutul conjunctiv situat in spatiul dento-alveolar isi are originea in elementele celulare si fibrilare din sacul dentar.
Dupa diferentiere, cementoblastii se alineaza in zona interna, iar osteoblastii in zona externa a sacului dentar fiind la originea cementului si a
osului alveolar.
Fibroblastii sunt concentrati in zona centrala si produc fibre de colagen, la inceput neorientate functional. Fibrele de colagen raman inglobate
cu un capat in cement si cu altul in osul alveolar. In timpul eruptiei si dupa realizarea planului ocluzal, fibrele colagene se diferentiaza
functional pe grupe:
fibrele gingivale supraalveolare care cuprind fibrele dento-dentare sau transseptale, de la cementul unui dinte la cementul celui vecin
fibrele alveolodentare
Vasele sangvine desmodontale se diferentiaza din mezenchimul pulpei dentare, din zona peretilor alveolari si a mucoasei gingivale.
Formatiunile nervoase se diferentiaza sub forma unor corpusculi si baroreceptori dispusi in jurul fasciculelor colagene mai voluminoase si
raspund de controlul intensitatii si directiei presiunilor (solicitarilor) asupra dintilor.
In desmodontiu se formeaza fibre nervoase mielinice, filamente terminale specializate in receptia stimulilor durerosi.
Formarea oaselor alveolare
Oasele alveolare se formeaza la maxilar, cat si la mandibula prin centre de osificare desmala, initiate in saptamana a 6-a si a 7-a.
Procesul de osificare incepe in jurul mugurilor dentari dinspre interior spre inferior si exterior. Oasele alveolare se unesc in mod complet si
fara elemente de diferentiare de baza maxilarului si arcada bazala a mandibulei. Osteoblastii sunt principalele celule formatoare ale osului
alveolar.
In perioada neonatala, oasele alveolare sunt reprezentate prin suporturile mineralizate din jurul dintilor neerupti.
In perioada dentitiei temporare, ele prezinta o importanta crestere in inaltime, o data cu eruptia dintilor temporari, fenomen de inaltare care
continua si dupa stabilirea dintilor in planul ocluzal.
In perioada dentitiei mixte, oasele alveolare ale dintilor temporari dispar o data cu pierderea acestora de pe arcade, urmarea fiind formarea
si dezvoltarea in inaltime a oaselor alveolare ale dintilor permanenti.
In perioada dentitiei permanente, la adolescenti, continua cresterea in inaltime a suportului osos alveolar al dintilor permanenti, proces care
se finalizeaza la maturitate.
Perioada de evolutie: la varsta avansate apar fenomene caracterizate prin reducerea, prin atrofie, a inaltimii oaselor alveolare la nivelul
crestelor si septurilor interalveolare si interradiculare ale dintilor inca prezenti si micsorarea, prin resorbtie, pana la disparitie a osului alveolar
in zonele edentate.
Oasele alveolare sunt intr-o permanenta remaniere de la formarea lor pana la sfarsitul vietii. Cele mai importante fenomene de structurare
functionala se produc insa dupa eruptia dintilor odata cu stabilirea rapoartelor de ocluzie:
soliciratile exercitate asupra dintilor determina depunerea de os lamelar orientat functional sub influenta tractiunii ligamentului
periodontal.
Aceasta orientare functionala se regaseste si la osul trabecular, care, in portiunea interna, prezinta o structurare a septurilor trabeculate in
continuarea liniilor de forta ale fibrelor dento-alveolare.
2. Noiuni de apex anatomic i fiziologic. Rolul apexului n vitalitatea dintelui i selectarea metodelor de tratament.
Apexul anatomic se afla la niveluil zonei de trecere a dentinei canaluilui radicular in cimentul radicular, unde se termina canalul radicul la
virful radacinii formeaza apexul extern.
Uneori foramenul apexului extern se localizeaza lateral, vestibular sau lingual - pe peretele radicular, si nu pe apex.
Apexul radicular este cel mai indepartat punct de pe varful radacinii, care poate fi vazut pe radiografie.
Apexul fiziologic sau constrictia apicala fiziologica este localizata in regiunea ingustari (constrictei) apicale interiora, la o distanta 1-1,5
mm de la apexul radiologic.
Acesta constructie se afla in interiorul canalului anterior de joctiune cementodentinara, si se mareste pe masura maturizari dintelui. Odata
cu virsta ea indepateaza de apxul radiologic ca urmatoare depunere de dentina secundara.
Puctul limitata a interventi edodontice trebuie sa fie anume aceasta constrictie apicala fiziologica, deoarece aici este trecerea tesutului pulpii
radiculare in tesut pereodontal.
Apexul are o forma de deschidere neregulata, care se modifica ca urmare a proceselor fiziologice (apozitie cementara) sau patologica
(rezorbtia).
Profunzimea sa este de 0.5 mm fata de apexul radiologic la tineri si creste cu varsta, ajungand pana la 1.5 mm si dupa alti autori chiar 2 m de
apexul radiologic, ca urmare a pozitiei de cement si dentina secundara, la persoanele mai in varsta.
Baza conului cementar (diametrul lui cel mai mare) corespunde apexului fiziologic sau radiologic.
In cazuri exceptionale, amploarea foramentului corespunde apexului anatomic. In general el este excentric si se situeaza intre 0.2-0.8 mm de
vertex, iar foramenul se largeste la 3 si chiar 5 mm.
Deci trebuie folosit simtul de a ghici educat alaturi de senzatia tactila si radiografia, bidimensionala pentru a localiza jonctiunea cemento-
dentinara la un dinte tridimensional.
3. Topografia cavitii dentare ale dinilor permaneni. Deschiderea camerei dentare.
CAVITATEA DINTELUI - comunica cu periodontiul in portiunea apicala, printrun canal principal si canal ascensoriu cav.dintelui se inparte
in:
a) Partea coronara,
b) Partea radiculara (canale radiuculare).
Cavitatea coronara reprezinta un spatiu larg in partea coronara a dintelui repetind morf coronara. In cavitatea coronar formaza:
tavanul
plaseul
peretii.
ostium
UITE IN DOCUMENTUL TAU UNDE SE FACE TREPANAREA LOR

Incisivul Central Superior
In sectiunea transversala canalul e rotund-oval.
Orificiul apical e unul. Rareori in 1/3 superioara a radacinii sunt ramificatii accesorii ale canalului.
Lungimea medie a dintelui e 25 mm.
Incisivul Lateral Superior
Deoarece radacina dintelui este comprimata in sens mezio-distal, cav canalului in sectiunea transversala are forma ovala.
Lungimea medie a dintelui e 23 mm.
Radacina este curbata jugal sau distal, deacea pe radiografie pare mai scurta, decat in realitate.
Incisivul central inferior

Canalul radicular se divizeaza in 30% in 2 canale lingual si labial, care in majoritatea cazurilor, se termina printr-un orificiu apical. Daca
este doar 1 canal, el este drept si este dispus mai aproape de suprafata labiala. Daca este al 2-lea el trece mai lingual si este mai usor sinuos.
Radacina mai des e dreapta, dar poate fi flexata spre distal sau spre labial. Lungimea medie a dintelui e 21 mm.
Incisivul lateral inferior

Un singur canal se intalneste in 55%, iar 2 canale in 45%, 2 canale pot avea 1 si 2 orificii apicale, ramificatii deltoide apicale.
Lungimea medie a dintelui e 22 mm. O particularitate a incisivilor mandibulari este faptul ca la examenul radiologic canalele se suprapun una
pe alta, si deaceea nu se deceleaza.
Caninul Superior
Costrictia apicala este slab exprimata, ceea ce face dificila determinarea lungimii de lucru a dintelui.
Adesea radacina si canalul radicular in regiunea apicala are o curbare spre lateral sau palatinal.
Lungimea medie a caninului 27 mm.
Caninul inferior
In sectiune traversala canalul are o forma ovala, comprimat in sens medio-lateral. Rareori se remarca 2 canale lingual si labial.
1/3 apicala a canalului radicular poate fi deviata spre lateral.
Lungimea medie a caninului 26 mm.
1-ul premolar superior

Canalele sunt greu permeabilizabile, unde canalul palatinal e mai larg si mai drept, iar cel lingual mai ingust si sinuos.
Este posibila confluarea canalelor in reg apexului dentar mai des la prezenta unei singure radacini.
Planseul cav dentare a premolarilor, dotati cu 2 canale, poate lipsi, in cazul in care canalele se divizeaza la varful radacinii, sau la mijloc.
Radacinile dedublate pot fuziona si apoi, din nou se separa.
Canalele radiculare sunt impreuna cu radacina deviate spre inapoi de la axul vertical al dintelui, si au 1 sau cateva orificii apicale.
Rareori se intalnesc cazuri de premolari sup cu 3 radacini si 3 canale: 2 jugale (anterior si posterior) si unul palatinal.
In caz de o radacina si un canal canalul radicular e comprimat in sens medio-distal.
Lungimea medie e de 21 mm.
Premolarul 2 superior
Cav coronara e comprimata in sens antero-posterior are forma de fanta alungita insens jugo-palatinal.
Plafonul cav este localizata la nivelul coletului dentar si in el se determina 2 coarne pulpare: jugal si lingual, dintre care cel jugal este exprimat
mai bine.
Cav coronara trece fara limite certe intr-un canal radicular drept, bine permeabil, avand forma de fanta.
Premolarul 2 sup are de regula nu 2 ci 1 ostium ovalar, localizat in centrul cav. Variantele de forma a canalului se intalnesc, dar mai rar decat
la premolarul 1 sup.
Dintele poate avea 2 canale aparte (jugal si palatinal) cu ostiumuri dispuse la marginile planseului cav inspre suprafata jugala si palatinala a
coroanei dintelui.
Canalele radiculare pot conflua si sa se deschida prin 1 sau 2 orificii apicale. Varful radacinii se localizeaza aproape de sinusul maxilar.
Lungimea medie e 22 mm.
Premolarul 1 inferior
Cav coronara in sectiune transversala e rotunda sau usor ovalara.
In plafonul cav sunt 2 adancituri, cea mai mare corespunde cuspidului jugal mare, iar cea mai mica celui lingual.
Dimensiunea maxima a cavitatii se remarca mai jos de coletului dintelui.
Partea coronara, ingustandu-se, trece intotdeauna prin intermediul unui ostium intr-un canal radicular ovalar (in sectiune transversala), bine
permeabilizabila, care se termina prontr-o ingustare manifesta.
Uneori canalul radicular se divizeaza in unul jugal si altul lingual, care pot conflua si pot merge pentru a se termina prin 1 sau 2 orificii
apicale.
In majoritatea cazurilor radacina este deviata spre distal.
Lungimea medie e de 22 mm.
Premolarul 2 inferior
Cav coronara in sectiune transversala are o forma rotunda.
In plafonul cav sunt prezente 2 adacituri aproape identice coarnele pulpare vestibular si lingual. Ingustandu-se treptat, cav coronara trece
intr-un canal radicular relativ larg, care se termina printr-un singur orificiu apical.
Varful radacinii dintelui e deviat spre inapoi si e invecinatate stransa cu canalul mandibular.
Molarul 1 superior
Cav coronara repeta in general forma coroanei dintelui.
Plafonul cav se proiecteaza aproape de coletul dintelui. El se incepe prin proeminente, adica coarnele corespunzatoare celor 4 cuspizi ai
suprafetei masticatorii.
Cea mai mare proeminenta este orientata catre tuberculul lingual medial.
Pe planseul cav se proiecteaza 3 ostiumuri de canale: palatinal, jugal mezial si jugal dista, care trec in canalele radiculare corespunzatoare.
Daca unim ostiumurile cu linii conventionale, vom obtine un triunghi, al carui varf se localizeaza in punctul canalului palatinal, iar baza este
formata de linia, care uneste ostiumurile canalelor jugale. Pe planseul cav, in zone interostiala, se determina o proeminenta.
Canalul radicular palatinal este cel mai lung, drept, bine permeabilizabil, in sectiune transversala e rotund sau usor ovalar, in sectiune
transversala e rotund sau usor ovalar, e termina printr-un sau cateva orificii apicale.
In 1/3 apicala canalul deviaza spre jugal, astfel incat file-ul folosit pentru determinarea lungimii canalului este necesar de a fi flexat in prealabil.
In radacinile jugale canalele sunt ingustate, curbate, dificile pentru prelucrare instrumentala.
Radacina jugala distala e cea mai scurta; de obicei ea are 1 canal, localizat in centru.
Initial canalul deviaza spre distal, iar in 1/3 apicala se curbeaza spre mezial.
Adesea in radacina jugala anterioara este prezent al 4-lea canal. De regula, el are un ostium ingust, greu accesibil pentur prelucrarea
instrumentala.
Intr-un sir de cazuri el e izolat, iar unoeri in regiunea apicala conflueaza cu canalul principal, si se termina printr-un singur orificiu apical.
Canalele meziale (jugal si palatinal) trec, avand la inceput o orientare meziala, apoi deviaza spre jugal, iar in 1/3 apicala distal si palatinal.
Ostiumul canalului IV, accesoriu, se localizeaza pe linia ce uneste ostiumurile canalelor anterior (jugal) si palatinal.
Lungimea medie e de 22 mm, radacina palatinala fiind in majoritatea cazurilor ceva mai lunga, iar cea distala mai scurta.
Molarul 2 superior
Pentru molarul 2 superior este caracteristic 4 variante de structura a cav dintelui, care corespund celor 4 variante ale formei anatomice a
coroanei lui.
Cel mai des se intalneste I si IV-a varianta de structura a cav dintelui.
A II-a si a III-a varianta se intalnesc mai rar, cav lor are o forma romboida (in forma transversala), camera e alungita in sens antero-posterior,
iar ostiumurile pe planseu sunt localizate aproximativ pe o linie.
Tavanul cav dintelui in II-a varianta are 4 adancituri corespunzatoare celor 4 tuberculi. Impresiunea jugala anterioara este mai pronuntata.
Tavanul cav in a III-a varianta are 3 adancituri corespunzatoare cu 3 tuberculi, impresiunea jugala anterioara e mai pronuntata.
Planseul cav dentare a molarului II-lea superior se localizeaza mai sus de nivelul coletului dentar.
Molarul 2 superior are 3 canale radiculare.
Canalul radicular palatinal este relativ larg, in sectiune transversala e ovalar, cu accesibilitate si permeabilitate buna.
Canalele jugale (anterior si posterior) sunt inguste, sinuoase, frecvent au derivatii laterale si cate 2-3 orificii apicale.
Molarul 1 inferior
Cav coroanei are o forma cuboida cu 5 adancituri corespunzatoare fiecarui tubercul pe suprafata masticatoare.
Cel mai voluminos corn este cel jugal mezial, iar cele mai inalte ambele cornuri jugale.
Planseul cav dentare are o forma dreptunghiulara, alungita in sens antero-posterior. Este localizat la nivelul coletului dentar sau putin inferior
si are 3 canale.
Ostiumul canalul posterior formeaza varful, iar baza linia care uneste ostiumurile canalelor jugal anterior si lingual anterior, localizate la
suprafata anterioara a dintelui. Spatiul interostial prezinta o proeminenta.
Intrarea in canalul jugal anterior se localizeaza imediat sub tuberculul omonim.
Intrarile in canalele lingual anterior si posterior, se afla sub fisura longitudinala, care desparte tuberculii jugali si linguali.
Canalele radiculare ale radacinii anterioare sunt inguste, in special cel jugal anterior.
Canalul jugal mezial adesea este puternic curbat, deaceea prelucrarea lui este mai dificila. Canalul deviaza spre mezial, iar in 1/3 medie spre
distal.
Canalul lingual medial e mai larg si mai drept. Uneori el deviaza in portiunea apicala spre medial.
Intre 2 canale mediale frecvet sunt prezente anastomoze multiple.
In radacina posterioara este un canal drept, bine permeabilizabil, de dimensiuni mici, ovalar (in sectiune transversala) si in 60% din cazuri se
deschide pe suprafata distala a radacinii, fara a ajunge la apex.
Adesea dintele are 4 canale, din care 2 sunt localizate in radacina anterioara, iar celelalte 2 in radacina posterioara.
Ostiumurile canalare formeaza in acest caz un patrulater.
Molarul 2 inferior
Cav coronara are in sectiune transversal o forma dreptunghiulara.
In urma depunerii de dentina secundara forma sectiunii reprezinta frecvent o fanta.
Tavanul cav are 4 impresiuni, corespunzatoare celor 4 tuberculi de pe suprafata masticatoare.
Comparativ cu molarul 1 inferior cav dintelui are dimesniuni mai mici, iar distanta dinstre ostiumurile canalelor radiculare e mai mica din
contul aproximarii radacinilor anterioara si posterioara.
2 canale sunt localizate in radacina anterioara, una in posterioara, instrumental bine permeabilizabile.
4. Saliva i lichidul bucal. Funciile.

Saliva este secretul glandelor salivare care se elimina in cav.bucala. Este o solutie hipotonica.
In lichidul bucal se nai contine micraorganisma,leucocite resturi alimentare iar glandele salivare elimina saliva mixta.
Volumul zilnic este 1-1,5l noaptea scade secretia ,10% provin di glandele salivare, cu cit saliva este mai abundenta cu atit e mai mic gradul
de afectare cariosa.
Componenta salivei este 99,42% apa 0,58% materie organica si anorganica.

a) Anorganica saruri de calciu, fosfate, compusi ai potasilui, sodiu, cloruri, floruri biocarbonati, ph 6-8 este suprasaturat de calciu ph 6
devine calciu dificitar, fosforul. Fosforul salivei 3,2 de doua ori mai mare decit in serul sanguin, dificitul de flor duce la carie.
b) Organica - proteine, glucide aminoacizi, enzime, vitamine, substanta de baza a materiei organice o constitue proteina amilaza,
hexozaminele
c) Amilaza salivara enzima ce declanseaza degradarea amidonului in digestia bucala.
d) Lipaza linguala enzima activata de acidul gastric ce digera grasimiledupa ce alimentele au fost inghitite.
e) Mucus leaga si lubrifica masa alimentara favorizand deglutitia
f) Lizozim enzima cu rol bacteriolitic asupra unor germeni
g) Kalikreina enzima ce stimuleaza fluxul sangvin la nivelul glandelor salivare pentru mentinerea secretiei la nivel ridicat
h) Mucina protejeaza mucoasa, actioneaza similar unui sistem tampon
i) Imunoglobulina A (IgA) anticorp ce inhiba dezvoltarea bacteriilor
j) Electroliti printre care Na, K, Cl, fosfati,bicarbonati
Saliva are un pHde 6.87. Exista diferete notabile intre valoarea pH-ului dintr-o regiune a tractului digestiv in alta cu o puternica influenta
asupra activarii si dezactivarii unor enzime digestive.
Funciile salivei:
reglarea pH-ului bucal (sistem tampon);
defensiv (meninerea echilibrului ecologic bucal);
clearance (diluarea substanelor introduse in cavitatea bucal);
lubrefiant (prin mucin), contribuind la formarea bolului alimentar,
deglutiie i fonaie;
digestiv (prin amilaza salivar);
excretorie (diverse substane organice sau anorganice, cum ar fi i fluorul)
de protectie(umectarea si autocuratire microorganismelor)
5. Mecanismele de protecie ale cavitii bucale.

Se impart in 2 grupe:specifece si nespecifece:
1. nespecifice:
fiziologica
mecanica
chimica
mecanic-fuctia de bariera a mucoasei,intacte ,eluarea microorganismelor de catre saliva purificarea mucoasei in proces de
alimentatie.saliva de fapt dreneaza microrganismele cit si are efect bactericid continind lizocim care stimuleaza efectul fagocitar a
leococitelor si participa la regenerarea tesuturilor.
biologica-stimuleaza fagocitozei(rolul fundamentar in fagocitoza revine neutrofilelor, granulocitelor si macrofagilor ce capteaza
microbi si alte celule.
2. Factori specifici imunitatea specifica - imunoglobulinele sint proteine de protectie ce se contion in serul sanguin sau secretie si au fuctia
de anticorpii sunt 6 clase de imunoglobuline ig a,g,m,e,u,d. ig A celule plasmatice (antivirotice,antoxidante )stimuleaza fagocitoza
,rezistenta antiinfectiosa previne instalarea proceselor patologice
Imunitatea innascuta si dobandita.

Imunitatea innascuta
Fata de agresiunea bacteriana, organismul gazdei raspunde prin factori de aparare innascuti si adaptativi. Apararea se realizeaza de catre
parodontiul prin bariera naturala reprezentata de integritatea anatomica a epiteliul jonctional, factori umorali prezenti in lichidul santului
gingival si al pungilor parodontale, precum si prin factorii celulari din tesut.
Bariera naturala
Este reprezentata de epiteliul jonctional si sulcular, care prin integritatea lor anatomica, previn difuzia bacteriilor si a metabolitilor acestora
in tesuturi. Detasarea, ulcerarea epiteliului modifica permeabilitatea tesutului, permitand difuzia produsilor solubili bacterieni si a corpilor
acestora.
Factorii umorali nespecifici de aparare

Sunt prezenti in saliva si lichidul gingival.
1. Saliva contine numerosi factori antibacterieni: lizozimul, lactoferina, sistemul peroxidaza factori care nu au insa un rol semnificativ in
protectia fata de bolile parodontale, deoarece bacteriile cauzatoare sunt prezente in placa subgingivala, pungi gingivale si parodontale,
zone mai putin accesibile elementelor de aparare salivare, eficiente mai mult in placa supragingivala.
2. Lichidul santului gingival
In raport cu continutul salivei, in lichidul santului gingival sunt prezenti urmatorii factori de aparare:
Complementul (extravazat din ser)
Anticorpii din clasa IgG in procen ridicat (extravazati din ser dar si sintetizati local) si in procent mai mic anticorpi din clasa
IgM.
Factorii celulari nespecifici de aparare
Polinuclearele au un rol important in acest proces inflamator. Se produce marginatia leucocitara, migrarea lor prin diapedeza in focarul
chemotactic.
In parodontopatiile marginale se produc tulburari importante in functiile PMN sub actiunea bacteriilor parodontopatogene cu efecte asupra
procesului de fagocitoza.
Efecte directe nocive asupra PMN se produc sub actiunea leucotoxinei produse de Aggregatibacter actinomycetemcomitans ce
polimorfonuclearelor din lichidul santului gingival cu efect citolitic.
Capsula polizaharidica a bacteriilor parodontopatogene contine acizi uronici si sialici, molecule anionice hidrofobe ce impiedica legatura cu
PMN si determina, in acelasi timp inactivarea unor fractiuni ale complementului; in consecinta nu se mai produce opsonizarea. Prin acest
mecanism, Porphyromonas gingivalis se sustrage fagocitozei si poate patrunde in celulele epiteliale folosind receptorii celulelor gazda pentur
a le penetra.
Lipopolizaharidul unor bacterii ca Porphyromonas gingivalis manifesta efecte deosebite asupra PMN, inhiband expresia unor factori de
adeziune ca: E selectina si interleukina 1 fata de celulele endoteliale.
Producerea in exces de factori peptidici de catre bacteriile parodontopatogene in santul gingival perturba chemotactismul la acest nivel in
timp ce amplificarea fagocitozei in tesutul parodontal profund duce la eliberarea din organitele lizozomale ale polimorfonuclearelor a
enzimelor litice cu efect distructiv asupra tesuturilor adiacente contribuind astfel la extinderea leziunilor.
Fagocitoza declansata in focar determina eliberarea a numeroase citokine si mediatori chimici care, impreuna cu produsele de metabolism
bacterian rezultate, contribuie la amplificarea distructiilor celulare.
Macrofagele provenite din monocite sanguine care au imigrat in tesut, joaca un rol deosebit, fiind implicate de aparare specifica prin
prezentarea informatiei antigenice limfocitelor B sau T, declansand raspunsul umoral sau celular specific.
Macrofagele fagociteaza bacteriile si resturile celulare, dar tot ele elaboreaza enzime cu rol distructiv tisular, cum sunt: elastaza, hialoronidaze,
citokine ca: interleukina 1, factorul de necroza al tumorilor, prostaglandine, leucotrine, ce pot determina in final resorbtia osoasa.
Leucotroxina bacteriei Aggregatibacter actinomycetemcomitans poate determina aparitia de porti si in membranele celulare ale macrofagelor,
limfocitelor si celulelor natural killer cu efect ulterior citolitic.
Alte celule implicate in procesul inflamator sunt chiar cele ale tesutului parodontal: celule epiteliale, celule endoteliale, fibroblaste.
Celulele epiteliale raspund la factorii bacterieni de agresiune, devenind mai adezive penrtru macrofage si limfocite, fibroblastele maresc
atractia chemotactica prin fragmentele de colagen si producerea de fibronectina. Fibroblastele si keratocitele pot secreta prostaglandina,
colagenaze, contribuind la liza fibrelor de colagen si la resorbtia osoasa.
Distructiile tisulare, resorbtia osoasa din parodontopatii, apar astfel, ca un rezultat al interactiunii complexe dintre multiplii factori declansati
in timpul procesului inflamator de catre bacterii.
Un rol determinant in producerea leziunilor il joaca citokinele multiple, eliberate atat din celulele fagocitare, cat si din cele tisulare,
amplificarea leziunilor, liza colagenului, pierderile osoase fiind, astfel determinate de un mecanism complex bacterie-gazda.
Defectele factorilor umorali si celulari nespecifici ai imunitatii innascute ai gazdei expun mai mult la parodontopatii, precum si la evolutia
grava ulterioara.
Persoanele suferind de deficiente ale complementului seric agranulocitoza, defecte de chemotactism al bacteriei, prezente in bolile sistemice
sunt astfel mult mai expuse parodontopatiilor si evolutiilor severe ale bolilor parodontale.
Citokine (interleukine)
Interleukinele sunt peptide produse de celulele imunitare i neimunitare cu rol in comunicarea intercelular. Interleukinele acioneaz asupra
unor celule int declannd un anumit rspuns biologic.
IL-1 este sintetizat indeosebi de celulele epiteliale i de celule endoteliale, macrofage fibroblaste, osteoblaste i polimorfonucleare neutrofile
(PMN). La randul ei IL-1 determin producia altor citokine i prostaglandine. In lichiciul anului gingival al pacienilor cu afeciuni ale
parodoniului marginai s-au semnalat creteri ale nivelului de IL 1 sub stimularea bacterillor patogene parodontale. Aceleai celule care
sintetizeaz IL--1 sunt implicate i n producerea TNF-a (tumor necrosis factor).
n bolileparodontale TNF-a este sintetizat n exces sub aciunea factorilor bacterieni i stimulez producerea de colagenaze din fibroblaste.
IL-4 produs de mastocite i limfocite este responsabil de inducerea apoptozei celulare i are un rol reglator asupra produciei de IL-1,
reprezentnd astfel un mecanism do protecie a esuturilor parodontale fa de concentraille mari ale IL-1.
IL-6 produs de celulele imunitare provoaca diferenierea celulelor multinucleare in osteoclaste i activeaz resorbia osoas. Cantitati
crescute de IL-6 s-au constatat in toate formele de parodontopatii diagnosticate rebele (refractare)'" la tratament
IL-8 sintetizat de celulele epiteliale, macrofage, PMN, fibroblaste induce fenomene de chemotaxie leucocitar. Patogenii parodontali
stimuleaz producerea in exces de ctre fibroblaste a acestei interleukine.
IL-12 este produs de macrofage, PMN si potenteaz reactia inflamatorle.
Unele interleukine au ins si aciuni protectoare asupra esuturilor parodontale. Astfel, IL-10 produs de ctre limfocitele T, B i macrofage
induce diminuarea productiei de IL-1, TNF- i metaloproteinaze.
TGF- (transforming growth factor ) este produs de monocite si prezint proprieti antiinflamatorii, deoarece inhib sinteza de IL-1 si
metaloproteinaze.
Prostaglandine
Prostaglandinele sunt compui lipidici provenind din metabolismul acidului arahidonic membranar. Sub influena unor factori hormonali
(estrogeni, progesteron) se produc creteri ale nivelului prostaglandinelor. Acestea au un marcat efect proinflamator. Nivelul lor este de 5-6
ori mai mare in esutul conjunctiv i lichidul anului gingival n parodontopatii, contribuind astfel amplificarea proceselor inflamatorii alturi
de interleukine.
Prostaglandina E2 (PGE2) ca i metabolii ai acidului arahidonic au un rol patogen recunoscut n producerea gingivitelor i resorbtia osului
alveolar.
Niverul PGE2 in lichidul anului gingival este mult crescut la bolnavii cu parodontite marginale. Iin producerea PGE2 un rol esenial l are
enzima ciclooxigenaza (COX de tip 1, 2 sau 3). Aceast enzim este inhibat de medicaia antiinflamatoare nesteroid. S-a studiat, n acest
sens, experimental, la obolan, aciunea produsului celecoxib (1,5 dyaril pyrazol) inhibitor de ciclooxigenaz cu efecte protectoare fa de
resorbia osului alveolar i posibile efecte secundare mai reduse asupra tractului 3astrointestinal. La om se utilizeaz in terapia analgezic i
slab antipiretic i antiinflamatoare dipirona (metamizol).
Imunitatea dobandita
Antigenele si anticorpii din santul gingival si tesutul parodontal
Microorganismele i produsele lor constituie substane non-self" pentru organism. Fraciuni eliberate prin liza bacterian, ca i unii factori
de metabolism ai acestora pot indeplini condiiile de antigeni-citate" prin natura chimic, complexitatea structural, greutatea molecular i
remanena lor. Suprafaa plcii bacteriene subgingivale ofer continuu un mozaic de antigene alturi de produii solubili bacterieni i din
componena matricei.
Antigenele bacteriene pot fi structurale (capsula, antigenele de inveli, fragmente din perete) sau sintetizate de bacterie (exotoxine, unele
enzime).
Deoarece n placa subgingival domin bacilii gram-negativi, un rol antigenic important i revine endotoxinei acestora, factorul
lipopolizaharidic avnd alturi de efectul toxic local, i potenial antigenic, prin fragmentul polizaharidic O" specific. Lichidul anului
gingival reali-zeaz. o concentraie mare de antigene bacteriene, dar important este difuzlunea acestor antigene n esuturi pentru a induce
rspunsul imun specific.
esutul epitelial permite difuziunea acestor antigene, mai ales dac epiteliul joncional este ulcerat. Ptrunderea antigenelor bacteriene n
esuturi poate fi favorizat chiar de manopere e terapeutice, chirurgicale: detartrajul, chiuretajul cimentului, extracii dentare.
In experimentu pe animale, la care epiteliul joncionl cel fost lezat anterior, inocularea unor antigene bacteriene solubile anul gingivil a
determinat aparitia de anticorpi cu valori mari fata de antigenele respective.
In formele avansate de boala parodontala, cu leziuni distructive intinse, titrurile de anticorpi fata de antigenele bacteriilor subgingivale ating
valori inalte, probabil prin acest mecanism, datorat difuziunii bacteriene in profunzimea tesutului parodontal.
Anticorpi din lichidul anului gingival si esutul parodontal aparin in majoritatea lor imunoglobulinelor din clasa IgG, cu o putere mare de
opsonizare i de fixare a complementului, precum i in proporie mai mic a clasei igM fr potenial opsonigen, dar cu capacitate mare de a
activa i fixa complementul.
Anticorpi din clasa IgA sunt cantitate mic anjul esutul gingival, ai avnd un rol important in apararea fata de placa supragingivala cu
concentratii ceva mai mare in saliva.
In anul gingival domin anticorpii din clasa IgG, care sunt rezultatul unui rspuns imun secundar, datorit stimulilor antigenici indelungai
din placa subgingival, anticorpi cu via lung, cu rol de aprare a esutului parodontal.
Anticorpii prezeni la acest nivel provin in majoritate din snge, fiind formai la nivelul esuturilor limfoide din organism, dar s-a dovedit c
un procent de 10-20 % sunt sintetizai local, in lesutunle parodontale, de ctre celuie plasmocitare.
Capacitatea de aprare a anticorpilor din anul gingival sau pungi parodontale poate fi afectat prin atacarea lor de ctre proteazele eliberate
de bacterii.
Proteazele eliberate de Porphyromonas gingivalis, Prevotella intermedia i Capnocytophaga atac imunoglobulinele. Degradarea acestora se
face n etape succesive, iniial sunt desfcute n fragmente mari lsnd intact fragmentul Fab fixator de antigene. Acest mecanism este n
favoarea bacteriilor, deoarece fragmentele Fab se pot lega acum numai de resturile bacteriene i nu de bacteriile integre prin lipsa fragmentului
Fc cu rol n recunoatere.
Alt mecanism reprezint, fixarea fragmentului Fc al imunoglobulinelor de ctre patogeni parodontali ca: Aggregatibacter
actinomycetemcomitans, Prevotella Intermedia, Prevotella nigrescens, Fusobacterium nucleatum, avnd drept urmare o imposibilitate de
opsonizare deci un defect de fagocitoz.
In esuturi, bacteriile sau produsele acestora sunt fagocitate de macrofage, ce vor prezenta informatia antigenica limfocitelor B sau T, urmnd
a se declana un rspuns imun adaptativ (specific) umoral sau un celular.
Informatia antigenica preluata de lirnfocitul B, determin declansarea raspunsului urnoral, limfocitele sub aciunea mitogen a antigenelor se
transform blastic cu formarea de celule plasmocitare, co vor sintetiza anticorpii si limfocitele B de memorie, care vor rocunoate in mod
specific antigenele. Odata cu limfocitele specalizate de memorie se produce si o proliferare, prin expansiune clonala, a limfocitelor
nespectfice, care nu au valoare de aprare i care vor contribui la amplificarea fenomenelor distructive, stimuland i participand la eliberarea
de citokine.
In parodoniul profund, domin anticorpii din clasa IgG i IgM, din care o parte sunt formai n plasmocitele infiltrate local.
Produceroa local de anticorpi, a fost dovedit experimental pentru antigenele provennd din bacili G- ai speciilor: Aggrogalibacter
actinomycetemcomitans, Porphyromonas gingivalis, Fusobactorium nucleatum, Campyiobacter rectus.
La pacienli aduli cu parodontopatii se constat titruri mari de anticorpi fat de aceste specii bacteriene, comparativ cu valorile anticorpilor
prezente la persoanele sntoase.
Valorile anticorpilor sunt proporionale cu gradul de lezare al esuturilor parodontale.
Tratamentul poate influena evoluia titrurilor de anticorpi. Dup manopere chirurgicale, s-a constatat o cretere a titrului de anticorpi,
explicabil prin favorizarea difuziunii antigenelor bacteriene n esuturi.
Urmrirea in dinamic a titrurilor arat o scdere treptat, ntr-un interval de 8-12 luni dup tratament.
6. Particularitile anatomo-fiziologice ale periodoniului

Este o formatiune de origine conjunctiva, care asigura mentinerea si sustinerea dintilor in alveole. Este situate in spatiu periodontal intre
lamela compacta a alveolei dentare si cementul radacinei dintelui. Spatiul periodontal are forma de clepsydra si e mai ingust in zona medie a
radacinei si mai larg in zonele cervicala si apicala.Grosimea echivaleaza in media de 0,20-0,25mm in dintele format.
Dimensiunile pot varia in depedenta de
virsta ( mai larg la adolescent si mai ingust la virstnici)
gradul de eruptie, fiind mai lard la dintii erupti si mai ingust la cei neerupti
gradul de functionalitate, e mai larg la dintii activi si mai ingust la dintii lipsiti de antagonisti
hiperfunctia prin suprasolicitare mareste dimensiunile spatiului dento-alveolar
Componentele periodontiului:
1. celule
2. substanta fundamentala , strabatuta de fibre , vase si nervi. Contine 70% de apa, protein, substante neorganice, Pg si Gp, joaca un rol
fundamental in functia de amortizare.
Fibrele periodontiului:
a) Colagene sunt organzate in fascicule cu traiect ondilatoriu (permit micromiscarea dintelui) , de tip I si II
b) Oxitalane - sunt acido-rezistente si sunt distribuite mai mult in jurul vaselor sangvine.
Clasificarea fibrelor are la baza modalitatea de orientare, punctul de plecare si punctul de ancorare:
1. Grupul dentoalveolar - fasciculele de fibre,care conecteaza cementul si osul alveolar;
2. Grupul gingival - nu apartine direct ligamentului parodontal, doar se adauga.
Grupul dentoalveolar (principal) , se imparte in 5 grupe:
- grupul crestei alveolare - se intind de la marginea osului alveolar spre cementul radicular;
- grupul orizontal - sunt dispuse in unghi drept fata de axul longitudinal al dintelui, de la creasta alveolara spre ceemntul radicular ;
- grupul oblic - cele mai numeroase. Se intend de la osul alveolar, spre cement unde se insereaza mai apical decit pe os;
- grupul apical - se intend radiar, oblic sau chiar vertical de la virful radacinii la osul inconjurator;
- grupul interadicular
Capetele fibrelor principale sunt inglobate in osul alveolar si cement si au portiuni mineralizate- Fibre Sharpey.
Grupul gingival:
- grupul transseptal
- grupul dento-gingival
- grupul circular
- grupul alveolo-gingival
- grupul dento-periostal
7. Modificrile de vrst i funciile periodoniului.

Functiile periodontiului.
1) De support - mentinearea dintelui in alveola.
2) De preluare a solicitarilor dentare:
traiectul ondulator al fibrelor principale, care transmit tensiunea sub forma de tractiunea osului alveolar
lichidul desmodontal, care este impins in spatiile osului medular prin orificiile lamei corticale dure.
3) Plastica celulele au activitate inalta si asigura modelare si restructurare antomica si functionala, prin inlocuirea cu celule noi.
4) Functia torfica asigura nutritia cementului, a osului alveolar si a gingiei prin vase sangvine si asigura drenajul limfatic.
5) Functia senzitiva si senzoriala fibre si formatiuni nervoase transmit senzatii dureroase tactile, de presiune si termice.
6) Functia de bariera datorita celulelor de aparare
8. Elementele celulare ale periodoniului. Rolul relictelor epiteliale n patologia periodoniului.

Fibroblasti-deseminate in tot spatiu periodontal, sintetizeaza molecule de colagen ce vor forma fibrile si fibre, si sintetizeaza matricea
organica de proteoglicani din jurul fibrelor.
Fibroclaste cellule reziduale, care participa la procesul de reinnoirea ligamentelor prin colagenaza.
Osteoblasti- secreta tesut osteoid care ulterior se mineralizeaza.
Osteoclasti- celule gigante polinucliare secreta enzime care asigura resorbtia osoasa.
Cimentoblasti- se alfla la suprafata cimentului, secreta matrice organica a cimentului.
Odontoclastele- resorb tesuturile mineralizate inclusive cementul.
Celule epiteliale- resturile Malassez -provin din teaca lui Hertwig si diafragma epiteliala din cursul cementogenezei. Resturile
Malassez sunt legate cu aparitia chistelor intrososoase.
Celule de aparare- macrophage(citoplasma este bogata in lizozomi, distrug particule mari, particip in reactiile imune), mastocite,
histiocite (contin granule cu heparina si histamina mediatori ai inflamatiei), plasmocite ( responsabili pentru producerea
anticorpilor) limfocite
Celule mezenchimala nedifirintata
9. Periodontita apical. Etiologia. Patogenia. Clasificarea.

Periodontitele apicale - prezinta inflamatii ale tesuturilor ce inconjoara apexul radacinii dintelui ca reactie de raspuns la actiunea agentilor
microbieni, traumatici sau chimico-toxici, ce depasesc bariera biologica a apexului dentar.
Etiologia si patogeneza periodontitelor:
1. Factorul traumatic (microtraumatismele):
Aparatele ortodontice dirijate
Lucrarile protetice defectuoase ce actioneaza prin: tractiune asupra dintilor, cu mobilizarea lor, supraincarcarea ocluzala, anomalii
dento- maxilare cu blocaje in miscarile mandibulei, bruxism, traumele endodontice
2. Agentii chimici ce ajung la nivelul periodontiului pe 2 cai:
Endodontica (EDTA, arsenicul, tricrezolul)
Prin pungile parodontale
3. Factorul microbian:
Prin canalul radicular
Punga parodontala
Plaga a mucoasei
Patogenia: M/o patrunse in periodontiu elimina produsele cu rol distructiv: endo si exotoxine, enzime, antigene. Organismul reactioneaza
prin reactia inflamatorie: sporeste permeabilitatea vaselor, diapedeza leucocitelor, macrofagelor, exudatul seros extravazeaza Create foarte
mult tensiunea intratisulara,in special cea intraosoasa; Ligamentele alveolo-dentare sufera un proces de inhibitie seroasa si depolimerizeaza.
Dintele devine mobil .Tensiunea apicala create intensifica si durerea.
Sub infulenta edemului inflamator, a Ph-lui acid local, enzimele macrofagelor distructuve (elastaza, hialuronidaza, cytokine) - incepe
demineralizarea corticalei interne si extravazarea exudatului in spatial medular, la aceasta contrbuie si osteoclastele din spatiul periodontal -
demineralizarea este de intensitate redusa si reversibila;
Datorita vascularizarii periodontiului de tip neterminal (se pot stabili comunicatii derivate), inflamatia se poate stopa in evolutie (vindecare
spontana), spre deosebire de pulpite (vindecare spontana nu exista).
Clasificarea dup IMSM 1987
1. Periodontita apicale acuta
a. Faza de intoxicaie
b. Faza de exudatie:
Seroasa
Purulent
2. Periodontita apicale cronica
a. Pt. Apicala cronica fibroas
b. Pt. Apicala cronica granulanta
c. Pt. Apicala cronica granulamatoasa
3. Periodontita apicala cronica exacerbata in faza de acutizare (fibroas, granulanta, granulamatoasa)
Clasificarea dup OMS
K.04.4 Periodontita apicala acuta
K.04.5 Periodontita apicala cronica. Granuloamele apicala
K.04.6 Abcesul periapical cu fistula
Abces dentoalveolar cu fistula
Abces periodontal cu rezultat al pulpitei
K.04.7 Abces periapical fr fistula (abces dentar, abces dentoalveolar, abces periodontal de origine pulpara)
K.04.8 Chisturile radiculare (periodontale si periapicale)
K.04.80 Chisturile apicale si laterale
K.04.81 Chist rezidual
K.04.82 Chist parodontal, inflamator
Clasificarea dupa Gafar si C.Andriescu

1. Acute:
Hiperemica (abortive)
Difuze (seroase)
Circumscrise (purulente)
2. Cronice:
a.Leziuni ale parodoniului apical cu imagine radiologic conturata
Parodontita cronica fibroas
Granulomul simplu conjunctiv
Granulomul epitelial
Granulomul chistic
Parodontia cronica cu hipercimentoza
Abcesul cronic apical
Osteita parodentara (Melcior)
Parodontitele apicale cronice specifice
b. Leziuni ale parodoniului apical cu imagine radiologic neconturata
Parodontita apicala cronica difuza progresiva Partsch
Parodontita apicala cronica condensat
Clasificarea dupa Lucomski
1. Acute (seroase, purulente)
2. Cronice (fibroas, granulamatoasa, granulanta)
3. Periodontita cronica exarcebata (acutizata)
10. Periodontita acut apical. Morfopatologie. Clinica. Diagnosticul diferenial. Tratamentul.

Fazele:
1. Faza de intoxicaie dureaz de la cteva ore pana la 2-3 zile,
Tabloul Clinic
a. Ca urmare a gangrenei pulpare
- Durere la atingerea, Presiune in dinte
b. De cauza iritativ-mecanica (ace rupte, obturaie de canal cu depire)
- Durere la intensitate crescut , Suportabila, persista ziua si noaptea
c. De cauza mixa (fizica, chimica, microbian)
- faza cu durata scurta, uneori nici nu poate fi surprins clinic
- Poate trece rapid ctre o forma exudativa
Datele obiective
- Dinte modificat in culoare, cu proces carios profund plin cu dentina alterata
- Camera pulpara deschis
- Sondarea camerei pulpare si a canalelor radiculare fr sensibilitate si hemoragii
- Percuia in ax este pozitiv
- Testele de vitalitate negativ (100 mkA)
- In unile cazuri depistam un dinte cu obturaie provizorie, ce vorbete despre aflarea acestui dinte in tratament endodontic
- Radiologic, modificri nu sunt.
Diagnosticul pozitiv
- Jena dureroasa la atingerea dintelui
- Sensibilitate la percuia in ax
- Apariia durerei dupa un tratament endodontic
- Dinte cu toate semnele gangrenei pulpare
- Examenul radiologic modificri in zona apicala nu sunt, dar poate pune in evident: ace rupte dincolo de apex, obturaie de
canal cu depire, existena sau inexistenta unei periodontite apicale cronice anterioare.
Diagnosticul diferenial
a. Pulpita acuta difuza semnele ce trdeaz existena Pt. apicale (faza de acutizare):
b. Periodontita apicala acuta exudative:
c. Periodontita apicala cronica reacutizata
2. Faza de exudatie seroasa

Mecanismul patogenic
Iniial procesul inflamator intereseaz numai spaiul periodontal apical, printr-o reacie vasculara hiperemica, dupa care la scurt timp se
declaneaz faza exudativa de tip seroase:
a. Creste foarte mult tensiunea intratisulara, in special cea intraosoasa
b. Ligamentele alveolodentare sufer un proces de inhibiie seroasa
c. Dintele devine mobil
d. Tensiunea apicala creste, odat cu ea creste si durerea.
e. Sub influena edemului inflamator si a pH acid local ncepe demineralizarea corticalei interne, la aceasta contribuie si osteoclastele din
spaiul periodontal (demineralizarea este de intensitate redus si reversibil).
f. Datorita vascularizaia periodontilor de tip neterminal (se pot stabili comunicaii derivate), inflamaia se poate stopa in evoluie
(vindecarea spontana), spre deosebire de pulpite (vindecarea spontana nu exista).
g. In pulpa dentar inervaia este de tip terminal, iar in periodoniu inervaia este de tip neterminal.
Tabloul clinic:
Acuze durerea
a. Violenta
b. In ascendenta (24-48 h)
c. Permanenta ziua si noaptea,
d. Nu se acalmeaza la antalgice
e. Se acutizeaz la presiune pe dinte si creterea afluxului sanguin in extremitatea cefalic (cldura pernei, aplecatul nainte)
f. Durerea iradiaz: reg. orbitala, temporala, occipitala si cervicala in funcie de localizarea dintelui.
g. Senzaie de dinte crescut
Morfopatologie:
a. Modificare vasculare
- Vasele sunt dilatate cu perei subiri
- Sunt mai multe la numr dect normal
- Plasmexodia - ieirea din vase a serialelor si globulelor
- Diapedeza leucocitara-prsirea vaselor de ctre neutrofile si limfocite
b. Modificri fibrilara
- Ligamentele alveolare sunt ngroate datorita inhibiiei seroase si depolimerizrii (pe alocuri disocieri fibrilare)
c. Modificare osoase
- Corticala interna se demineralizeaz si prezint un contur neregulat
- Are loc dilatarea spaiilor intertrabeculare (datorita presiunii si exsudatului seros)
d. Modificare celulare
- Aglomerarea celulelor gazda de aprare (histiocite, limfocite si celule endoteliale) ce cresc datorita factorilor chimiotactici.
Zonele de extindere a edemului

a. Pentru incisivii superiori: buza superioar
b. Pentru caninii sup: aripa nasului si reg. palpebrala
c. Pentru premolarii si molarii sup: reg. geniana
d. Pentru incisivii inf: buza inf
e. Pentru premolarii si molarii de 6 ani: reg. mentoniera, sau reg. mandibulara si submandibulara
f. Pentru molarii de 12 ani si molarii de minte inf: poate sa apra trismus.
Diagnostic pozitiv
a. Caracterul durerii
b. Dintele cu toate semnele gangrenei pulpare
c. Modificri mucoasei in zona dintelui cu pricina
d. Edemul colateral
e. Durere foarte mare la percuia in ax
f. Adenopatie
g. Dereglarea strii generale (febra, frisoane, insomnie, etc)
Evoluie si complicaii
Evoluia
a. Stoparea procesului inflamator si restabilirea echilibrului tisular (temporara, dac nu se nltura cauza)
b. Trecerea spre o periodontita apicala acuta purulent
c. Cronizare
Complicaii
a. Prinderea dinilor nvecinate in procesul inflamator
b. Adenopatie locoregionala
c. Supuraia spaiilor si lojilor cervicofaciale
d. Sinuzita de maxilar
3. Faza de exudatie purulent - evoluia procesului trece prin 3 stadii:

1. Stadiul endoosos
2. Stadiul subperiostal
3. Stadiul submucos
Fiecare stadiu prezint particularitile leziunile si simptomatice in raport de zona afectat prin:
- Demineralizarea osului
- Prezenta sau absenta unor cai de drenaj
- Reactivitatea organismului
Stadiul endoosos procesul inflamator localizat iniial in jurul apexului dintelui respectiv.
Tabloul clinic
Acuze- durerea care:
a. Creste in intensitate
b. Spontana violenta continua
c. Cu caracter pulsatil
d. Se intensifica la cea mai mica atingere a dintelui
e. Senzaie de dinte crescut
f. Iradiaz in dinii vecini si antagoniti
Obiectiv:
a. Dintele modificat in culoare, cu proces carios profund
b. Camera pulpara deschis
c. Sondarea indolora si fr hemoragii
d. Pe canalele radiculare depistam secreii purulente
e. Mobilitate de gr.II-III
f. Mucoasa vestibulara in zona dintelui afectat este:
- Congestionata de culoare roie violacee si foarte dureroasa la palpare
Morfopatologie
a. Este prezent un buchet infiltrat leucocitara in special PMN. In centrul leziunii se ncepe liza es. osos datorita aciunii hidrolazelor
lizozonale ale leucocitelor distruse, procesul este favorizat de:
- Tensiunea mare intratisulara
- Scderea pH local
- Tulburri vasculare ce mpiedica activitatea trafica
- Mrirea spaiilor medulare si umplerea lor cu exsudat purulent
b. nceput de extinderea procesului spre vestibular sau oral, in funcie de prezenta rdcinii respective.
Stadiul subperiostal exsudatului purulent strbtnd trama osoasa ajunge in spaiul subperiostal, decornd periostul si mpingnd mucoasa,
bombeaz in vestibul.
Tabloul clinic
Acuze
- Aceeai ca si in faza endoosoasa ns cu mult mai intense, mai pronunare
Obiectiv:
- Mucoasa in zona dintelui respectiv este deformata pe o suprafaa mai mare, este induraia si foarte dureroasa la palpare.
- Edem colateral (tegumente bombate, lucioase, de culoare roie-violacee, ndurat)
- Uneori ntlnim trismus (cnd procesul este localizat in zona dintelui de 12 ani si molarilor de minte)
- Adenopatie submandibulara (ganglioni limfatici mrii, mobili si dureroi la palpare)
- Starea general (febra 38-39 grade C, puls accelerat, frisoane, cefalee, inapetena)
Morfopatologie
- Prezenta acceselor purulente, care se contopesc, formnd un focar umplut in abundent cu exsudat purulent.
- esutul osos din vecintate prezint semne de resorbie, iar in trama osoasa hiperemie si infiltraie leucocitara.
Stadiul submucos dupa lezarea periostului colecia purulent ajunge sub mucoasa.
Tabloul clinic
Acuze
a. Intensitatea durerilor brusc cade, pacientul simte o uurare
b. Tumefacie in zona respectiva
c. La prezenta fistulei
d. Gustul de puroi
e. Mobilitate dentara
Obiectiv:
a. Bunstarea mucoasei in vestibul
b. Mucoasa este congestionata de culoare roie-violacee si acoperit de fibrina
c. Fluctuenta la palpare
d. Uneori observam prezenta unei fistule prin care se scurge puroiul
e. Mobilitate dentar se reduce de la gr.II-III la gr.I
f. EOD negativ (peste 100 mkA)
g. Percuia dureroasa
h. Modificare Rx inca nu sunt
a. Pulpita acuta difuza
b. Abcesul parodontal marginal
c. Osteomielita maxilara
d. Foliculita dinilor inclui
Evoluie complicaii
Evoluie dac nu se intervine terapeutic pentru drenarea puhoiului, inflamaia evolueaz in 2 direcii:
- Spre fistulizare spontana si evacuarea puhoiului in cav bucala (frecvent ntlnita)
- Resorbie si vindecare temporara
- Cronicizare (in majoritatea cazurilor)
Complicaii:
- Necroza osului subiacent cu producerea unei osteomielite, datorita meninerii contactului intim prelungit a puroiului cu suprafaa
osului
- Supuraia lojilor si spaiilor cervicofaciale
- Mediastinita
- Sepsis
11. Periodontita apical fibroas cronic. Morfopatologia. Clinica.

Etiologia poate fi determinata de:
- Utilizarea substanelor chimice de tipul acizilor si bazelor in timpul tratamentului mecanic de canal
- Utilizarea pastei As in scopul devitalizri pulpei dentare
- Traumele cronice (suprasolicitarea dintelui)
- Traumatizarea mecanica (cu instrumentele endodontice)
- Obturaie de canal incompleta
- Inflamaiile periodontale acute
- Gangrena pulpara
Tabloul clinic:
Acuze: extrem de srac peste 60% din cazuri sunt asimptomatic
- Senzaie de agresiune, in special dimineaa, ce dispar dupa cteva presiuni exarcebate pe dinte
Obiectiv
- Dintele modificat de culoare cu proces carios profund si camera pulpara deschis
- Lipsa simptomului dolor
- Sondarea indolora si fr hemoragie
- Percuia in ax negativ
- Agenii termici nu provoac dureri
- EOD negativ (peste 100mkA)
- Rx:
- deformarea fantei periodoniului sub forma de dilatare a acesteia in reg. periapicala;
- contururile lamelei compacte a osului alveolar este clar, fara schimbri;
- hipercimentoza.
Morfopatologie
a. Se depisteaz o structura fibrilara, format din fibroblaste si histiocite
b. Infiltrat celular (histiocite, plasmocite)
c. Raportul dintre celule si fibre:
- Cnd predomina celulele,procesul inflamator tinde sa evolueze spre o forma granulatomatoasa
- Vasele sanguine au pereii ngroai si strangulai
- Ligamentele Sharpey sunt subiate si comprimate prin depolimerizarea fibrelor de colagen
- Fibrele nervoase sunt fragmentate, pierzndu-si conductibilitatea.
Diagnostic diferenial
- Gangrena pulpara dinte cu toate semnele gangrenei pulpare, examenul Rx nu evideniaz nici o modificare la nivelul spaiului
periodontal
- Pt apicala cronica granulamatoasa examenul Rx depistam zone de osteita (resorbie) extins in tot periodoniul apical de diferite
forme si mrimi
- Pulpite cronice la sondare (coronar si radicular) apare sensibilitate si sngerare, EOD pozitiv (de intensiti mari 50-60 mkA)
Evoluie
- Poate rmne in aceasta forma pe tot timpul existentei dintelui pe arcada, fr sa de semne de evoluie
- Poate evolua spre periodontita cronica granulamatoasa
Complicaii:
- Factor permanent de infecie (focar)
- Poate provoca mbolnviri la distana
12. Periodontita apical granulant. Morfopatologia. Tabloul clinic.

Forma granulanta are tendina ctre extindere afectnd zone noi si invadeaz spaiile medulare nvecinate, transformndu-le in esut de
granulaie, septurile medulare se necrotizeaza si sunt apoi resorbite si fagocitate.
Tabloul clinic
Acuze
- senzaie neplcute, de apsare, tensionare, jena, disconfort
- Uneori senzaii de dureri uoare la apsare pe dinte
- Prezenta unei fistule, care uneori dispare
- Eliminri de puroi
Obiectiv:
- Dinte modificat de culoare, matitate a smaltului
- Sondarea si probele termice indolore
- Percuia in ax puin sensibil
- Gingia hiperemiata, se observa fistul sau mici cicatrici
- Simptomul vazoparezei
- limfatici ce sunt dureroi
- EOD negativ (120 mkA)
Radiografic
Depistam o imagine lacunara, ntinsa cu contururi neclare, in forma de linie frnt (limbi de foc), ce delimiteaz focarul de destrucie.
Morfopatologie
- nlocuirea es conj. cu es granular in care predomina fibroblasti, histiocite, leucocite
- Lezarea evident a es osos (corticalei) si a cementului in zona apexului
- Periodontita apicala granulamatoasa (tabloul clinic si concludenta Rx)
13. Periodontita granulomatoas cronic. Morfopatologia. Tabloul clinic.

Forma granulamatoasa este o osteita ce prezint o destrucie osoasa periapicale cu contur delimitat si regulat, dispus in jurul
foramenului apicale.
Tabloul Clinic
Acuze:
- Simptomatologie tearsa, aproape inexistente
- Uneori o uoar jena in dinte, periodic senzaie de alungire a dintelui
- Uoar senzaie de durere
Obiectiv:
- Dinte cu proces carios profund, modificat de culoare, camera pulpara deschis
- Sondarea incolor si fr sngerri
- Percuia in ax indolora
- La un examen minuios pot fi depistate:
o Simptomul proeminarii (nodul) in regiunea radacinii
o Tremorul radacinii in dintii monoradiculari
o Dureri la compresare in regiunea radacinii dintelui
o Defectul tes. osos cu simptomul de crepitatie
o Granulom subepitelial
- EOD negativ (peste 200 mkA)
- Mucoasa in dreptul apexului dintelui la palpare o uoar sensibilitate
- Prezenta unei fistule sau a cicatricei
- Rx zona radiotransparenta, bine conturata de forma ovala, rotund sau cciula uguiat centrata pe axul dintelui de mrimea unui
smbure de cireaa de marime pana la 0.5 cm cu margini strict delimitat uneori este nconjurata de o zona sclerozata.
Morfopatologie
- nlocuirea es osos cu es de granulaie alctuit de multipli fibroblasti, histiocite, limfocite, rare leucocite, plasmocite si numeroase
vase sanguine de tip capilar
- La periferia granulomului aglomerarea celulara este mai mare
- Prezenta fibrelor de colagen ce delimiteaz formaiunea patologica de esuturile sntoase ca o membrana
- Volumul granulomului poate fi de mrimea unui smbure de cireasa.
Diagnosticul
Diagnosticul pozitiv:
- Dinte cu toate semnele gangrenei pulpare
- Modificri la nivelul mucoasei in zona apexului dintelui respectiv
- Examenul Rx este caracteristic pentru aceasta forma de periodontita
Diagnosticul diferenial:
- Pt. apicala cronica fibroas
- Granulomul chistic (crepitaii la palpare in zona apexului. Rx zona de transparent clar, de forma rotund, bine delimitata)
- Spre granulomul chistic
- Abcesul apical cronic
- Resorbie extrema
14. Periodontita apical cronic n stadiul de acutizare. Tabloul clinic. Diagnosticul diferenial.
Semne clinice ( comune cu Pt acuta):
Durere permanenta; siciitoare, violenta, nu se calmeaza la antialgice, se acutizaeaza la presiune pe dinte si cresterea afluxului sanguin in
extremitatatea cefalicam poate iradia.
Dintele modificat in culoare, cu process carios profund, plin cu dentina ramolita.
Sondarea camerei pulpare fara durere si fara hemoragii
Pe canale descoperim sercretii exudate cu miros fetid;
Edem collateral al tesuturilor moi, gingia in regiunea dintelui bolnav este congestionata, de culoare rosie-violacee;
Mobilitate dentara;
Prezenta fistulei;
Percutia in ax dureroasa.
Teste de vitalite negative (100mkA);
Starea generala poate fi afectata: cefalee, insomnia, febra, leucocitoza.
Diagnosticul se confirma prin: examenul R-gic (prezenta unei forme cronice de periodontita);
Diagnosticul diferential se face cu:
Periodontita apicala acuta exudativa purulenta (stadiul subperiotal si submucos);
Chisturile radiculare (este ultima etapa in evolutia periodontitei apicale cronice) - prezenta simptomului crepitate de pergament la
palpare a procesului alveolar.
15. Principii de diagnostic i tratament ale periodontitei apicale acute.

Diagnostic: clinic vizualizare, palpatia, percutia in ax. Radiologic nu joaca un rol important.
Principiile tratamentului:
1. Mentinerea procesului inflamator in zona periapicala si excluderea raspindirii lui in zona maxilo-faciala:
a) Actiune asupra macrocanal: instrum ( inlaturarea dentine sub baite de antispetice) + medicatia
b) Actiune asupra microcanal: blocarea infectiei in canale deltoide
2. Restabilirea f-ei reparative al periodontiului
3. Excluderea actiunii infectio-toxice si alergice din aceasta zona asupra intregului organism prin medicatia generala.
Scopul:
Indepartarea cauzelor inflamatiei;
Asigurarea unei cai de drenaj;
Combaterea durerei;
Ameliorarea starii generale

16. Tratamentul periodontitei apicale acute.
In faza de intoxicatie:
1. Anestezia
2. Trepanarea dintelui (nlturarea obturaiei provizorii sau de durat) si prepararea cavitatii carioase (cu respectarea tuturor etapelor).
3. Deschiderea camerei pulpare i nlturarea tavanului in totalitate cu crearea unui acces direct ctre canalele radiculare
4. nlturarea pulpei coronare necrotizate i prelucrarea antiseptic: Reperarea orificiilor canalelor radiculare (cu sonda dentar) i
lrgire lor sub form de plnie- utiliznd freza sferic. Se efectueaz cu extractoare de nerv:
Strict pe etape (1/3, 1/2, 2/3, toat lungimea, neaprat sub bie din antiseptice ( irigaii periodice, intre etape)
5. Instrumentalizarea canalului radicular:
Se efectuiaz prin dou metode:
Manual
Mecanic (utiliznd piesa endodontic i sistemul ultrasonoric)
La aceast etap pot fi aplicate dou procedee: STEP-BACK (un pas inapoi) i STEP-DOWN (un pas in jos),cu splturi abundente pe canal
cu sol.hipoclorid de sodiu 2,5%-3%.
6. Tratamentul medicamentos al canalului radicular: H2O2-3%, hipoclorid de Na-2,5-3%, EDTA-10-20%, furacilin-1:5000, etc.)
Propr NaOCl oxidare, clorare, bactericide, de dizolvare a maselor putride, ca emulsie pentru alunecare uoar a instrumentelor endodontice.
7. Obturarea canalului radicular 1 sedinta
past (endobtur, evghedent, foredent, forfenan, etc.)
Metoda pivotului calibrat sau clasic (pivot din gutaperc + siler)
Metoda de condensare lateral (se aplic mai muli pivoi din gutaperc condensai cu sprederul i siler - AH-26, AH+, gutta
siler,cimenturi ionomerice, sialopex, termasil etc.)
8. Controlul radiografic:
9. Aplicarea obturaiei de baz (izolant) din cimenturi fosfate, glass-ionomerice
10. Aplicarea obturaiei de durat (n funcie de dinte, la alegerea medicului i dorina pacientului)
Faza exudativ:
I edin:
1. Anestezie
2. Trepanarea dintelui (prepararea cavitii carioase)
3. Deschiderea i nlturarea tavanului camerei pulpare
4. nlturarea pulpei necrotizate din camera pulpar i tratamentul medicamentos (abundent cu sol. antiseptice)
5. Reperarea i lrgirea orificiilor canalelor radiculare (sonda dentar, freze sferice, pies conraungi)
6. nlturarea pulpei necrotizate din canalele radiculare pe etape (extractoare de nerv) i irigarea abundent cu sol. de antiseptici
7. Deschiderea apexului radicular (numai manual folosind acul Ker-Reamer N 008-010). Criteriul de control a deschderii este
apariia picturii de exudat (seros sau purulent) n orificiul de intrarea n canalul radicular
II edin:
Culegerea anamnezei (au fost, sunt prezente dureri)
Se apreciaz statusul local (starea mucoasei n jurul apexului dintelui, palparea ganglionilor limfatici; percuia, prezena sau lipsa
exudatului din canalul radicular)
Aprecierea lungimii de lucru
Prelucrarea instrumental a canalului radicular (STEP-BACK, STEP-DOWN)
Tratamentul medicamentos al canalului radicular (antiseptice, fermeni proteolitici)
Uscarea canalului radicular (conuri (absorbante) din hrtie)
Obturarea canalului radicular prin una din metodele expuse anterior
Controlul radiologic
Obturaie provizorie sau izolant i de durat
Asocierea periodontitei apicale acute- faza exudativ cu periostita:
Incizie de decompresie (drenaj) pe pliul de tranziie (mucozal, muco-periostal), adic asocierea drenajului endodontic cu cel extern
Drenajul plgii
Antibiotice de spectrul larg (pn la efectuarea antibioticogramei)
Administrarea preparatelor desensibilizante (diazolin, suprastin, taveghil, fencarol)
preparate antipiretice (la necesitate)
Consumul de lichide n cantiti mari (sucuri, ap mineral )
Dintele se las deschis, pentru 2-3 zile
Recomandri pacientului
Tratamentul general al periodontitei acute apicale si exacerbate. Indicatii:
General (medicamentos):
- Stimularea reactivitatii organismului
- Terapia antiinflamatoare
- Terapia hiposensibilizanta
- Tonefianta
Indicaii:
o Pulpitele totale (corono-radiculare) complicate cu parodontita apical acut hiperemic
o Gangrena pulpar simpl complicat cu parodontita apical acut hiperemic
o Parodontita apical acut hiperemic ca rezultat al acutizrii unei parodontite apicale cronice
o Parodontita apical acut hiperemic survenit n urma realizrii obturaiei de canal
o Parodontita apical acut exsudativ seroas ca evoluie a unei parodontite apicale acute hiperemice netratate
o Parodontita apical acut exsudativ purulent ca evoluie a unei parodontite apicale acute exsudative seroase netratate
Caile de evacuare a exudatului din tesuturile periodontale:

Drenaj endodontic (trepanarea dintelui, permeabilizarea canalelor radiculare cu trepanarea apexului)
Drenaj extern (vestibular sau palatinal)
o Ostetomie transmaxilar
o Incizie muco-periostal
o Incizia mucoasei
Asocierea drenjului endodontic cu cel extern
Drenaj alveolar (extracia dintelui)
Etapele de tratare a periodontitei apicale sau medicamentoase:

Indicatii pentru terapia stimulatoare:
- Stadiile incipiente ale patologiei parodontiului
- Scaderea suficienta a indicilor reactivitatii
- Bolnavii tineri cu patologie intr-o faza de evolutie lenta
- Ineficacitatea metodelor utilizate anterior
- Astenia pacientului
Contraindicatii:
- Evolutia rapida a procesului in tesuturile parodontale
- Parodontita in forma abcedanta
- Tumori
- Stari dishormonale
- Perioada de menstruatie si graviditatea
- Boli grave ale organismului
- Forme grave de patologie ocluzala
17. Periodontita apical medicamentoas n stadiul de intoxicaie. Tabloul clinic. Diagnosticul diferenial. Tratamentul.
Faza de intoxicate - dureaza de la cateva ore pana la 2-3 zile ;
Etiologie - agentii chimici ce ajung la nivelul periodontiului prin calea endodontica ( EDTA, arsenicul, tricrezolul, formalina, gutaperca); de
cauza iritativ-mecanica (ace rupte, obturate de canal cu depasire)
T.Clinic
ACUZE: durere, neintrerupta, persista ziua si noaptea cu caracter siciitor , presiune in dinte; la atingerea dintelui durerea se majoreaza,
durerea inceteaza la presiunea exercitata pe dinte prin inclestarea dintilor; nu se calmeaza decat partial la antialgice (daca intensitatea
agresorului este mare-peste 3-4 zile procesul evolueaza spre formele exudative).
DATE OBIECTIVE:
- Dintele se observa obturatia permanenta/ definitiva.
- Dupa inlaturarea obturatiei canalele radiculare plombate.
- Pe canale descoperim material obturativ;
- Percutia in ax extrem de dureroasa.
- Teste de vitalite negative (100mkA);
- Radiologic, depistam material de obturatie periapical, con de gutaperca.
DIAGNOSTICUL DIFERENTIAL
- Pulpita acuta difuza - semnele ce tradeaza existenta Pt.apicale (faza de intoxicate) sunt: percutia dureroasa si disparitia bolii la inclestarea
dintilor.
- Periodontita apicala acuta exudativa seroasa cu dureri violente, continue, iradiante, ce nu se calmeaza la antialgice, se exacerbeaza la
atingerea dintelui. Apar semne loco-regionale (edem, tumefactie in zona dintelui respectiv), alterarea starii generale (uneori febra).
- Periodontita apicala cronica reacutizata - durere numai la atingerea dintelui, nu se calmeaza la presiune pe dinte, radiologic-periodontita
cronica preexistenta
Tratamentul medicamentos al canalului radicular

-se inlatura obturatia, pulpa coronara si radiculara.
-se spala canalele radiculare cu sol.antiseptice cloramina 1-2%, sol.peroxid de hydrogen 3%,sol.furacilina 1:5000 sau
enzime(tripsina,chimotripsina
-in canal pt 1-2 zile se lasa o mesa/tampon cu sbs medicamnetoasa antidote contra arseniului (sol.unitiol 5%,sol.iodinol 1%)
Daca periodontiul a fost iritat de medicament drastic:

I sedinta
medicamentul drastic se inlatura
se aplica antidot si preparate cu effect antiexsudativ pronuntat (furagina 1:3000,furazolidon 1:25000,hidrocortizon) se lasa sub pansament
de dentina artificiala;
se administreaza analgetice neopioide (amidopirina,analgina) etc.
II sedinta
se repeta tratamentul canalului cu antiseptic/enzime
canalul se usuca
se obtureaza cu material pina la orificiu apical
III sedinta (peste 1-2zile);
dintele poate fi obturat
18. Principii de diagnostic i tratament n periodontitele apicale cronice.

clinic vizualizare, palpatia, percutia in ax.
Paraclinic: radiologic
Pt. cr. f- pe deformarea fantei periodontiului sub forma de dilatare a acesteia in reg periapicala
Pt. cr. gr-ta focar de osteoporoza in reg apicala cu conturui neclare,in forma de linie frinta,care delimiteaza focarul de distructie a
osului (in forma de para focului)
Pt. cr. gr-sa osteoliza de pina la 0.5 cm cu margini strict delimitate de forma sferica sau ovala,uneori inconjurata de o zona sclerozata
(marimea de la 0.5 pina la 0.8 cm corespunde chistogranulomului)
Alegerea metodei de tratament ( conservativa , cirurgicala , mixta) este in dependenta de:
Extinderea destruictiei periapicale
Grupul de dinti afectati
Prezenta bolilor cronice endocardita septica, nefrita, reumatism.
Principii pt tratarea periodontitelor cronice:

a) evadarea pulpei necrozate din canal
b) exereza dentinei ramolite si infectate
c) sterilizarea canalului principal si a microcanaliculelor- actiunea asupra biocenozei microbiene
d) formarea conusoida a canalului
e) lichidarea procesului inflamator din reg periapicala
f) forizare regenerarii in periodontium
g) desensibilizare organismului bolnav.
19. Tratamentul periodontitei cronice n dinii monoradiculari.

Tratamentul se rezuma la:
Extirparea pulpei necrotate
Combaterea microflorei din canal cu diferite metode antiseptic
Largirea mecanica a canalului si orificiului apical
Influenta asupra tesuturilor periapicale cu substante medicamentoase.
Indicatii pt tratament conservativ:
toate forme de periodontite cronice
chistogranuloame si cghisturi radiculare cu un diamteru pina la 1.5-2cm
1. SEDINTA
Prep cav car. (cu respectarea tuturor etapelor).
Deschiderea camerei pulpare si inlaturarea tavanului
Inlaturarea pulpei coronare necrotizate si prelucrarea antiseptica - utilzand excavatorul ( la necesitate) si substance antiseptice ( H2O2-
3%, hipoclorid de sodiu 3%, chloramina 2%).
Evacuarea (inlaturarea) pulpei radiculare necrotizate din canalul radicular. Se efectueaza cu extractoare de nerv; strict pe etape (1/3, 1/2,
2/3, toata lungimea), miscarile extractorulul de nerv - pe perete, cu jumate de turatie si neaparat sub baite din antiseptice (spalaturi
periodice, intre etape).
Prelucrarea mecanica a canalului radicular si largirea lui.
Canalul iar se spala cu antiseptic
Trepanarea apexului - el se perforeaza pt iesirea lichidului si pt scoaterea periapicala a diferitor preparate medicamentoase. Trepanarea
apexului este efectiva in Pt forma cronica granulara si granulomatoasa, in cea fibroasa e contraindicate. Se util
Ab,antiseptic,glucocorticoizi (hudocortizon,prednisolone,dexametazona) sub forma lichida sau pulbere, Metapex, Apexid.
Cavitatea dintelui se izoleaza sub o mesa de vata imbibata in antiseptic si un pasnsament provizoriu.
2. Sedinta:
Daca lipsesc eliminarile serosae in canala si evolutia clinica este favorabila (percutia indolora, fistula s-a inchis) atunci peste 4-5 zile se poate
obtura canalele radiculare.
a) Tratamentul medicamentos al canalului radicular
b) Depistarea lungimii de lucru. In caz de periodontitele cornice se recomanda obturarea canalelor peste apex fiziologic,
c) Obturarea canalului radicular utilizand urmatoarele metode si materiale:
obtutarea cu o singura pasta (endobtur,evghedent,foredent ,forfenan, etc.);
Metoda pivotului calibrat sau clasica (pivot din gutaperca + siler);
Metoda de condensare laterala (se aplica mai multi pivoti din gutaperca condensati cu sprederul si siler - AH-26,AH+,guta siler);
Sistemul termafil.
d) Controlul R-gic (daca nu sa utilizat viziograful)
e) Aplicarea obtuatiei de baza (izolanta) din cimenturi fosfate, glass- ionomerice;
f) Aplicarea otuatiei de durata (in functie de dinte, la alegerea medicului si dorinta pacientului).
Se poate efectua si intr-o sedinta la dintii cu canalele monoradiculare, doar cu o conditie fistulei prin care sa dreneze exudatul. Deci
plombarea canalului si introducerea materialului obturator dincolo de orificiul apical nu este insotita de exacerbarea procesului inflamator.
Consevativ chirurgical- prin rezectia apexului radicular in caz de distructie a tesuturilor osoase in regiunea apicala.
Chirurgical-extirparea dintelui
20. Tratamentul periodontitei apicale cronice a dinilor pluriradiculari.

Tratamentul se rezuma la:
Extirparea pulpei necrotate
Combaterea microflorei din canal cu diferite metode antiseptic
Largirea mecanica a canalului si orificiului apical
Influenta asupra tesuturilor periapicale cu substante medicamentoase.
1.SEDINTA
Evacuarea (inlaturarea) pulpei radiculare necrotizate din canale radiculare. Se efectueaza cu extractoare de nerv; strict pe etape (1/3, 1/2,
Ab,antiseptic,glucocorticoizi (hudocortizon,prednisolone,dexametazona) sub forma lichida sau pulbere, Metapex, Apexid. In cazul cind
cananlul este ingust si este imposibil de trecut, atunci se recurge la impregnarea rezorcin-formalinei in acest canal.
2. sedinta:
Metoda de condensare laterala (se aplica mai multi pivoti din gutaperca condensati cu sprederul si siler -AH-26,AH+,guta siler);
Sistemul termafil.
Metode conservativ-chirurgicale:
Separatia corono-radiculara
Hemisectia si amputatia radacinii
21. Tratamentul periodontitei apicale cronice exacerbate.

1.SEDINTA
Evacuarea (inlaturarea) pulpei radiculare necrotizate din canalul radicular. Se efectueaza cu extractoare de nerv; strict pe etape (1/3, 1/2,
Ab,antiseptic,glucocorticoizi (hudocortizon,prednisolone,dexametazona) sub forma lichida sau pulbere, Metapex, Apexid.
In caz de bombare a tesuturilor moi, edemului, se poate efectua drenajul extern prin sectionarea terusturilor pe pliul de tranzitie , prin
care ulterior se dreneaza exudatul.
3. Sedinta:
Metoda de condensare laterala (se aplica mai multi pivoti din gutaperca condensati cu sprederul si siler -AH-26,AH+,guta siler);
Sistemul termafil.
Se poate efectua si intr-o sedinta la dintii cu canalele monoradiculare, doar cu o conditie fistulei prin care sa dreneze exudatul. Deci
plombarea canalului si introducerea materialului obturator dincolo de orificiul apical nu este insotita de exacerbarea procesului inflamator.
22. Metode conservativ-chirurgicale de tratament ale periodontitelor apicale.

In cazuri de eec ale tratamentului endodontic, n parodontitele apicale cronice de mari dimensiuni, n parodontitele apicale cronice la pacieni
cu boal de focar sever, la dini cu anomalii de form a rdcinii, se apeleaz la metode chirurgicale de tratament.
Metodele chirurgicale, n funcie de conservarea sau nu a dintelui pe arcad, se mpart n dou categorii:
a) Metode conservatoare:
chiuretajul apical;
rezecia apical;
radiculotomia;
radiculectomia;
replantarea.
b) Metode radicale:
extracia dentar.
Obligatoriu in canale permiabile se executa tratament endodontic inainte de partea chirurgicala.
23. Date clinico-radiologice ale periodontitelor apicale cronice.

Forma fibroasa Rx:
deformarea fantei periodoniului sub forma de dilatare a acesteia in reg. periapicala;
contururile lamelei compacte a osului alveolar este clar, fara schimbri;
hipercimentoza.
Forma granulamatoasa Rx zona radiotransparenta, bine conturata de forma ovala, rotund sau cciula uguiat centrata pe axul dintelui
de mrimea unui smbure de cireaa de mrime pana la 0.5 cm cu margini strict delimitat uneori este nconjurata de o zona sclerozata.
Forma granulanta Depistam o imagine lacunara, ntinsa cu contururi neclare, in forma de linie frnt (limbi de foc), ce delimiteaz focarul
de destrucie.
24. Instrumente endodontice. Consecutivitatea utilizrii.

Clasificarea instrumentelor dupa functie:
Instrumente pentru examinarea sau diagnosticul canalelor radiculare (ac radicular, Miller, k file cu stoper)
Instrumente care asigura accesul catre canalul radicular
Instrumente pentru inlaturarea tesuturilor moi dentare sau necrotizate.
Instrumente pentru largirea orificiului de intrare a canalului radicular
Instrumente pentru prelucrarea mecanica a canalelor radiculare
Instrumente pentru obturarea canalelor radiculare
Instrumente pentru inlaturarea tesuturilor moi dentare sau necrotizate

a. Pulp Extractor (Partea activa este in spirala si contine 40 dentisori care au o directie oblica, avand ascutisul indreptat spre minerul
instrumentului si sunt putin elastice, steluta cu 8 colturi cu unghiuri ascutite, se introduce in canal pana la o senzatie de rezistenta,
apoi se retrage 2 mm se rasuceste usor la 360 si se extrage)
b. Rasp La exterior este asemanator cu pulpextractor, Are 30 sau 50 de dintisori ascutiti cu lungimea 1/3 din diametrul tijei, care sunt
amplasati sub un unghi de 90 fata de axul instrumentului, steluta cu 8 colturi cu unghiuri drepte)
Instrumente pentru largirea orificiului de intrare a canalului radicular

a. Gates-Gliden Are partea activa -in picaturi cu varf neagresiv amplasat pe o tija fina lunga.
Varful este usor rotungit spre a fi mai putin agresiv la actionare.
b. Largo Are partea activa alungita, care trece intro tija rigida.
Este un intrusment rotativ
Se lucreaza la piesa contraunhi la turatii mici 800-1000 rotatii/min.
Instrumente pentru prelucrarea mecanica a canalelor radiculare

K file
K reamer
H file
Protaper
Standardizarea
Codificarea colora dupa ISO:
Cod color Marimea
Roz 0.06
Gri 0.08
Violet 0.10
Alb 0.15 / 0.45 / 0.90
Galben 0.20 / 0.50 / 100
Rosu 0.25 / 0.55 / 110
Albastru 0.30 / 0.60 / 120
Verde 0.35 / 0.70 / 130
Negru 0.40 / 0.80 / 140
Codificarea dupa Simboluri:

K-Reamer
K-File
H-File
Standardizarea ne usureaza alegerea marimei necesare a instrumentelor in dependenta de canalul care lucram si pentru a ne ajuta sa alegem
marimea conurilor de hartie si de gutaperca.
25. Metode de dilatare i sterilizare a canalelor radiculare.
Metodele de dilatare a canalului radicular:
Step back
Crown down
Mixta
Metoda Step-back consta in efectuarea preparariii de la varful canalului radicular catre ostium la care succesiunea utilizarii instrumentelor
endodontice este de la marime mica la mare.
Metoda Crown-down consta in efectuarea prepararii de la ostium pina la orificiul apical cu folosirea succesiva a instrumentelor endodontice
de la marime mai mare la una mai mica.
Prelucrarea mecanica se face prin urmatoarele miscarii:

Reaming
Fileing
Recapitulare
Variantele de Reaming:
Varianta clasica
Intoarcerea ceasornicului rotirea reciproca in sensul si contrar acelor ceasornicului intrun sector aproximativ 90 sau 180
grade (1/4 sau de ratatie)
Teoria fortei echilibrate avansarea instrumentului cu rotirea 60-90 spre apexul radicular si apoi rotirea contra sensului acelor
ceasornicului la 120grade.
Variante de Fileing:
Varianta clasica
In circumferinta se introduce instrumentul pana la momentul blocarii de catre peretii canalari si rotirea cu -1/2 rotatie cu
avansarea spre apical.
1/4 de rotatie si apoi retractie
Metoda chimica este folosita pentru canale inguste si oblitarate.

Se bazeaza prin introducerea in lumenul canalar a unei solutii de acid care provoaca decalcifierea si remolirea dentinei ramolite.
Gelurile endolubrifiante sunt:

Largal Ultra (Septodont)
Glyde (Dentsply)
Endofree (Decare)
Root Canal Enlarger
Canal E
Canal +
Aceste geluri sunt pe baza de EDTA care:

Are valoarea pH intre 6-10
Efectul combinat EDTA + Hipoclorit de Sodiu efectul de curatire a peretilor este mai eficienta.
Sporirea capacitatii de a difunda in canalele auxiliare si canaliculi dentinali.
Se folosesc si sol de 10-20% EDTA sau de sarurile lui, care formeaza complexoni cu Ca+ si-l scot din dentina.
geluri pe baza de EDTA: Canal+, File-Eze, RC-prep, File-Care EDTA, Glyde, Chanel Glyde etc.
fluide sau solutii pe baza de EDTA: Largal Ultra, Edetat solution,Root Canal Enlarger, Endofree,
In cazul canalelor puternic calcifiate sau obliterate, se pune o buleta de vata pe ostium si se acopera cu pansament eremtic pe 2-7 zile. La a
doua vizita pansamentul se indeparteaza si canalul se largeste.
26. Metode fizico-terapeutice n tratamentul periodontitelor apicale.

Scopul metodei fizice: lichidarea procesului inflamator din periodont i accelerarea regenerrii esutului osos.
Tipuri:
a. Periodontite Apicale Acute:
Ultraionoforeza
Iodoforeza transacanalara
Darsonvalizare
Terapia cu cureni de frecventa nalta (UVC)
Fluctuorizarea
Terapia cu microunde (RUV)
Diatermocoagularea canalelor radiculare
Electroforeza intracanalara
b. Periodontite Apicale Cronice:
Electroforeza transcanalar
Ultrafonoforeza cu Iodat de Kaliu
Electroforeza intracanalara
Tratament cu microunde in regiunea fistulei
Terapia cu laser
c. Periodontita Cronica Exacerbata:
Darsonvalizare
Anod galvanizarea
Electroforeza canalar cu iod sau tripsin
Indicaiile la aplicarea agenilor fizici in tratarea periodontitelor
Tratarea dinilor cu canale radiculare nepermeabile
Fracturarea instrumentelor endodontice in canalele radiculare
Tratarea nereuita prin metode tradiionale
Dini cu foramen apical larg
Dezinfecia canalelor radiculare
Contraindicaiile la aplicarea agenilor fizici in tratarea periodontitelor
Acutizarea unei periodontite cronice
Chist supurat
Prezenta unor pivoturi de argint in canale radiculare
Neoformaiuni maligne
Forme grave de afeciuni autoimune
Graviditate
Reacie alergica la preparate
Intoleranta la curentul electric (sensibilitate sporita la microcureni)
n tratamentul periodontitelor metoda fizioterapeutic se aplic desinestttor sau ca component a tratamentului complex. Scopul
procedurilor fizioterapeutice este lichidarea procesului inflamator din periodont i accelerarea regenerrii esutului osos.
Pentru diminuarea edemului, stazei, durerilor, pentru mbuntirea troficii esuturilor, ntrirea proceselor imunobiologice i micorarea
virulenei microflorei n faza acut pn i dup intervenia chirurgical se folosesc cureni de nalt frecvent, cureni Darsonval, sau
fluctuanti.
Pentru prentmpinarea trecerii fazei seroase n cea purulent i n faza de infiltrare celular, dac nu e asigurat eliminarea exudatului, se
administrez o doz atermic aa ca pacientul s nu perceap cldura. In restul cazurilor se folosete o doz oligotermic.
Pentru obinerea dozei atermice se aplic tensiunea minim a aparatului la ieire i se msoar temperatura sumar n intervalul de 6 cm.
Durata procedurii e de 10 min.
Tratamentul se efectueaz zilnic constnd din 3-5 proceduri. Se mai foloseite ultraionoforez cu lidaz se administreaz 8 min. La regim
nentrerupt la o intensitate de 0,2-0,4 V/cm2. Tratamentul 3-7 zile.
Ultrasunetului
Mai eficient este ultrafonoforeza cu Iodat de kaliu 2% - 6% (-). Aceast metod n comparaie cu electroforeza este mai rapid i dureaz
doar 30-60 sec. i cantitatea introdus este mai mare. Pe lng preparatul medicamentos aciune de activizare o mai are i ultrasunetul.
Aciunea se face cu un cpcel cu ultrasunet mbrcat n cauciuc, ce se aplic pe dinte. In cpcelul de cauciuc sunt dou orificii n care sunt
fixate dou canule: n una se introduce sol. 2% iod, iar din cealalt se elimin bule de aer. Dup umplerea cpcelului cu medicament ce
conecteaz aparatul de ultrasunet n regim pulsatil cu puterea de emisie 0,2 V/cm timp de 1 min.
Dup procedur n cavitate se aplic pansament steril i se aplic obturaie provizorie. Numrul procedurilor depinde de forma periodontitei:
fibroas - 1-2 proceduri, granulant, granulomatoas 2-3, apoi canalele se obtureaz dup indicaii.
Iodoforeza transacanalara
Pentru nlturarea urmrilor inflamaiei acute i pentru a influena procesele reparative n periodont, asupra microflorei i microcanaliculelor
se fac zilnic cte 2-3 proceduri de iodoforez transcanalar. Dac n canal mai sunt eliminri purulente mai raional de administrat electroforez
cu sol. 1% tripsin.
Metode:
- Metoda longitudinal - electrodul activ e introdus n poriunea coronar, apoi se pune un bulet cu medicament i se nchide ermetic
cu cear lipicioas. Cellalt electrod e fixat pe antebra.
- Metoda transversal de electroforez transcanalar - electrodul activ e introdus n poriunea coronar, apoi un bulet cu medicament
i se nchide ermetic cu cear lipicioas. Electrodul pasiv se aplic pe proiecia rdcinii din partea vestibular sau oral
Preparate medicamentoase:
- 10% - iodat de kaliu e introdus cu polul (-)
- 1-2% sol. tripsin cu polul (-)
Darsonvalizare:
Se bazeaz pe utilizarea impulsurilor curentului alternativ sinusoidal de frecven nalt (100 - 300 Hz), de nalt tensiune (20 kv) i de putere
mic (0.02mA). n acelai timp, durata de timp ntre impulsuri este mai mare dect durata impulsului. Aceti cureni au fost obtinui de
fiziologul i fizicianul francez d'Arsonval n 1892. Se efectuiaz n regiunile gingivale, la distana de 1,5 - 2 mm, cte 3 minute
fiecare parte, apoi cmpul cu unde de frecven ultranalt - 10 minute
Curenii d'Arsonval influeneaz trofica esutului, crete metabolismul esuturilor, are efect analgezic, efect antispastic asupra vaselor de snge
i sfmcterelor. n pielea i mucoasa oral apar infiltraii i focare de micronecroze, care determin activarea proceselor nespecifice de protecie
tisulara.Cura de tratament - 10-12 edine a cte 10 minute
Terapia cu cureni de frecven nalt (UVC):

Aplicarea cmpului electri alternativ de frecven nalt (40 mhz), cu scop curativ.
Aciunile fiziologice. Sub influena cmpului electric n esut apar oscilaie de ioni i particule ncarcate. Acesta duce la transformarea energiei
electrice n caldur. n esuturile cu nalt rezisten (nervi, oase, tendoane), generarea de caldur este cea mai intens. Efectul oscilant conduce
la o schimbare n ritmul natural al proceselor biofizice i chimice. Aceasta creaz noi condiii pentru apariia de reacii fiziologice.
Efectul UVC:
Cauzeaz vasodilataia, n special n esuturile profunde, stimuleaz circulaia sngelui i a limfei (se amelioreaz alimentarea
esuturilor, putnd rezista mai bine la varietate influente)
Crete permeabilitatea pereilor vasculari, formarea de fagocite, leucocite, ce contribuie la o resorbie mai rapid a exudatului i
reducerea edemului esuturilor
Cauzeaz activarea metabolismului i a activitii enzimelor
Activeaz mecanismele de protecie celulare i de esut
Cmpul electric are efect antiinflamator, antispastic, stimuleaz regenerarea esuturilor deteriorate
Se indic 6 proceduri a cte 10 minute
Fluctuorizarea:
Utilizarea curentului alternativ fluctuant de frecven joas n limitele de la 100 la 2.000 Hz.
Acest curent provoac:
Efect analgezic
Accelereaz timpul de vindecarea a rnilor
Delimitarea procesului purulent de esutul sntos, regresia infiltratului inflamator
Consolideaz procesele de regenerare
Accelereaz procesele metabolice
Activeaz fagocitoza i activitatea enzimelor. Se indic 6-10 edine a cte 8-10 minute
Terapia cu microunde
Sunt utilizate vibraii electromagnetice alternative de frecven ultra-nalt (2.38 GHz). Terapia cu microunde provoac:
Accelerarea circulaiei sanguine i a limfei;
Creterea permeabilitii peretelui vascular;
Creterea metabolismului;
Creterea reacii de aprare;
Reducerea sensibilitii terminaiunilor nervoase (efect analgezic).
Terapia cu microunde are aciune antiinflamatoare. Aceste manifestri apar n zona de impact i prile simetrice. Stimularea receptorilor
nervoi duce la formarea de reacii reflexe pozitive i aciune umoral secundar. Cura de tratament 3-12 edine cate 5-8 minute.
Se face cu aparatul Microwave_25P
Diatermocoagularea canalelor radiculare

Diatermie - aplicarea curentului electric de nalt frecven (1-2 mMHz), de tensiune mic (150-200 V) i de mare putere (2 A) cu scop
curativ.
Prin contact direct a electrodului activ, n esut se formeaz cldur, se coaguleaz proteinele, sngele; se previne absorbia produselor de
descompunere a esutului, ptrunderea microorganismelor n snge.
Se face cu aparatul -2
Electroforeza intracanalar
In Periodontita Apicala Acuta
Introducerea substanelor medicamentoase n esuturi cu ajutorul curentului electric continuu.
Se recomand utilizarea soluiei cu KI 10%, 2-3 proceduri pentru a influena microflora. n caz de eliminri purulente se indic electroforez
cu sol. Tripsina 1%. Se efectueaz dup sistarea procesului acut.
Se face cu aparatul Nahita 53017
Tratamentul periodontitei apicale cronice:
Cu substane medicamentoase. Mai frecvent se aplic electroforeza cu iod, Tripsina 0,5% cu sol. tampon.
n periodontita cronic fibroas se aplic 3-4 proceduri, dac mrimea procesului este de 5 mm. Se admite electroforeza cu antibiotice sau cu
sol. CaCl 10% parodontal dup obturarea canalului. Cura de tratament constituie pna la 10 proceduri. Electroforeza e contraindicat dac n
canal e fracturat un instrument endodontic cu ieirea lui dup apex i n caz de prezena a pulpei vii.
Ultrafonoforeza cu Iodat de kaliu 2% - 6% (-)

Aceast metod n comparaie cu electroforeza este mai rapid i dureaz doar 30-60 sec. i cantitatea introdus este mai mare.
Ultrasunetul
Aciunea se face cu un cpcel cu ultrasunet mbrcat n cauciuc, ce se aplic pe dinte. In cpcelul de cauciuc sunt dou orificii n care sunt
fixate dou canule: n una se introduce sol. 2% iod, iar din cealalt se elimin bule de aer. Dup umplerea cpcelului cu medicament ce
conecteaz aparatul de ultrasunet n regim pulsatil cu puterea de emisie 0,2 V/cm timp de 1 min.
Dup procedur n cavitate se aplic pansament steril i se aplic obturaie provizorie.
Numrul procedurilor depinde de forma periodontitei: fibroas - 1-2 proceduri, granulant, granulomatoas 2-3, apoi canalele se obtureaz
dup indicaii.
Microunde n regiunea fistulei

Se aplic 1-3-5 proceduri a cte 5 minute, cu putere de 3 - 7 Vt.
nainte de a aplica electroforeza cu KI 5 - 10% n cavitatea dintelui i electroforeza cu CaCl 5 -10% n regiunea fistulei, Jl. H. OypManos
recomand de a efectua, mai nti de toate, vacuumterapia n regiunea fistulei pentru a aspira puroiul i pentru a forma un hematom de 1cm
n regiunea fistulei, pentru a intensifica microcirculaia. Prin urmare, terapia cu microunde se aplic dup electroforeza cu KI i CaCl.
Terapia cu laser
Esena tratamentul este n interaciunea fasciculului laser monohrom cu formaiunile intracelular. Ca urmare, se schimb cursul reaciilor
biochimice ale structurii moleculare.
Puterea mic a laserului are efect de stimulare, analgezic i antiinflamatorii. Sub influena radiaiilor laser de joas frecven cu lungimea de
und (0,63-1,3 mm) prezint urmtoarele efecte biologice:
Sporirea circulaiei sngelui i activarea schimbului de lichid interstiial;
Stimularea metabolismului electrolit n citoplasma celulelor i ca o consecin accelerarea proceselor metabolice, stimularea
recuperrii celulelor prin creterea produciei de ATP,
Consumul de oxigen, sintetizarea de proteine, acizi nucleici i activarea enzimelor citoplasmatice;
Efecte asupra sistemului imunitar;
Crete pragul durerii a terminaiilor nervoase.
Atunci cnd se aplic laserul asupra rnilor are loc stimularea activitii limfocitelor, granulocitelor, curarea sporit a zonelor necrotice.
Stimularea fibroblastelor amelioreaz creterea capilarelor noi i stimuleaz creterea celulelor epiteliale, vindecarea se produce mai rapid.
Pentru a se obine un efect antiinflamator i de stimulare a procesului de regenerare, se aplic dozele 50-100 m
Vt/cm2, 1-2 minute, pna la 15 proceduri.
Se face cu aparatul NV Microlase NV Ortho
Tratamentul periodontitei apicale cronice exacerbate:

Curenii Darsonval
Curenii diadinamici
Fluctuorizarea
Cureni de nalt frecven
27. Metode de determinare a lugimii de lucru a canalelor radiculare.

Aceasta etapa este foarte importanta pentru ca:
permite prepararea canalului pe toata lungimea de lucru.
previne traumatizarea parodontiului apical in timpul actionari cu acele pentru largirea canalelor.
permite obturarea canalelor pana la constructia apicala fara depasiri sau obturatii incomplete.
Lungimea de lucru a canalului radicular este distanta de la constrictia fiziologica pana la orificiul de intrare a canalului radicular.
Metodele de determinare sunt:

metoda tabelara
metoda anatomica
metoda tactila
metoda radiologica
metoda conurilor de hartie
clinica
clinico radiologica
electronica.
Metoda tabelara multiple masurari au permis stabilirea valorilor medii ale radacinii si dintelui pt fiecare grup de dinti, cu deviatia lor
minima si maxima.
Pe instrumentul endodontic stoperul de cauciuc este fixat la o valoare care corespunde lumgimii medi a dintelui prelucrat.
Daca dupa introducerea instrumentului in canalul radicular, stopper de cauciuc ajunge pana la marginea incizala sau pana la partea
masticatorie, atunci capatul instrumentului se afla la nivelul orificiului apical.
Metoda anatomica se orienteaza dupa raportul dintre lungimea coroanei si lungimea radacinii este de 1:2. Aceasta metoda este aproximativa
si insuficient de veridica.
Metoda tactila simtul tactil al aparatului este o varianta de evaluare a lungimiide lucru si se bazeaza pe masurarea lungimii instrumentului
introdus pana la intuirea constrictiei apicale prin senzatia de rezistenta a canalului radicular.
Metoda este subiectiva si presupune, desprinderea unor dexteritati in sesizarea modificarilor de rezistenta ale acului.
Neajunsuri: in canalele sinusoase si inguste, perceperea subiectiva a medicului.
Metoda conurilor de hartie se bazeaza pe introducerea conului de hartie intr-un canal radicular uscat pana cand varful conului nu se va
umezi de la fluidul tisular.
Aparitia semnelor de umezire a conului de hartie probeaza despre aducerea lui pana la orificiul apical, iar lungimea conului de hartie se
acceapta drep a fi lumgimea de lucru a canalului radicular.
Metoda radiologica
Uneori lungimea aproximativa a canalului poate fi obtinuta pe baza de radiografie diagnosticata.
Imaginea radiografica este umbra dintelui si in majoritatea cazurilor nu reflecta lungimea lui reala.
Aceasta metoda este destul de exacta, obiectiva si veridica fiindca se efectueaza impreuna cu instrumentul endodontic introdu-se in canal.
Pentru inregistrarea radiologica a lungimii sunt:
drill sau K-file (nr 15 sau 10)
stopper metallic sau de silicon, vizibil in raze
registratorul de lumgime al instrumentului.
Instrumentul pt aceste scopuri trebuie ales in asa fel, ca sa se ajunga fara eforturi speciale la un punct de apropierea apexului fiziologic.
Lungimea de lucru in cazul indepartarii pulpei vii trebuie sa fie cu 1.5 mm mai mica decat lungimea radiologica a radacinii, iar in cazul
extirparii unei pulpe devitale, puternic infectate cu 1 mm mai mica decat lungimea roentgenologica a radacinii.
Prin metoda radiologica se permite:
determinarea lungimii radacinii
gradul de permeabilitate a canalului
directia vehicularii instrum endodontic
prezenta perforatiilor, curburilor canalare, a starii tesuturilor periodontale.
28. Tratamentul medicamentos al canalelor radiculare n periodontitele apicale.

Obiective
inlturarea din canal a rumeguului de dentin, reamasitele pulpare si smear layer
prevenirea blocrii canalului radicular
lubrefierea instrumentelor endodontice
inlturarea coninutului organic i neorganic din canalul radicular prin solubilizare
dezinfecia canalelor radiculare
Clasificare preparatelor
NESPECIFICE
1. Preparate ce conin oxigen:
a. Peroxidul de hidrogen ( Sol. de ap oxigenat 3% ):
oxigenul atomar contribuie la curirea mecanic a canalului de masele necrotizate i de rumeguul dentinar din contul nspumrii;
posed proprieti bactericide i hemostatice.
2. Preparate halogene:
Cloramina (Sol. de cloramin de 1-2%);
Digluconat de clorhexidin (Sol. de digluconat de clorhexidin de 0,2%);
Hipoclorit de sodiu (Sol. hipoclorit de sodiu de 3-5%).
o La contactul cu esuturile moi are loc degajarea clorului n form gazoas, care distruge resturile organice;
o Solubilizeaz masele necrotizate;
o Aciune bactericid (bacterii gram + i gram -);
o Aciune fungicid;
o Aciune antiviral.
a. Preparate ce conin iod:
Iodinol (Sol. Iodinol de 1%);
Iodonat;
Tinctura de iod;
Soluie Lugol bactericid; fungicid; Accelereaz regenerarea esuturilor; Indicatori ai cureniei canalului radicular.

3. Preparate nitrofuranice (Sol. de furacilin de 0,5%):
antiseptic;
antiexudativ;
Stim fagocitoza.
4. Compi cuaternari de amoniu (Sol. apoas de decamin de 0,1%): bactericid bacteriostatic
5. DMSO (dimetilsulfooxid, Sol. de 20% de Dimexid):

antiseptic;
antiimflamatoare;
Aciune fungicid.
6. Enzime proteolitice (tripsin, chemotripsin):
7. Enzime de origine proteic (Sol. de 0,1% de lizocim):
8. Ortofen (diclofenac natrium):
9. Antiseptice de origine vegetal (Sol. alcoolic de clorofilipt de 1%):
SPECIFICE
1. Remedii antibacteriene (Metronidazol) Grinazole
2. Antibiotice i combinaiile lor cu enzime proteolitice (Septomixine forte (Septodont))
SPECIALE:
Soluii, geluri EDTA;Acid citric; Acid propionic.
29. Materiale i tehnica de obturaie a canalelor radiculare cu diferite materiale.
1. Tehnica clasica de obturatie, utilizind doar o pasta
2. Tehnica conului central, cu paste asociate cu con de gutaperca.
3. Tehnici de condensare a gutapercii:
tehnica de condensare laterala ( la rece)
tehnica de condensare verticala ( la cald)+ tehnica modificata
tehnica de condensare termomecanica termocompactare
tehnica de condensare cu ajutorul ultrasunetelor( fuluar ultrasonic asemanator cu spreder)
4. Tehnici de injectare a gutapercii prin modelarea gutapercii termo-plastifiate:

sistemul P.A.C.-l60,
sistemul Obtura,
sistemul Ultrafil.
Clasificare materialelor
-- pe baza de rasina de rezorcin formalina - Paracina,Foredent,Forenan
pe baza de rasini epoxide Endodent,AH-26,AH+,Epoxical
paste pe baza de ZOE Oxizinc+Eugenol,Endometazona,Pasta Grossman,
paste pe baza de hidroxid de Ca - Biocalex,Endoflax
ciment pebaza de Zn- fosfat Adgezor,Ciment fosfat,Ciment hodrofosfat
ciment pe baza de ZOE Eugecent-B,Eugecent-P,Endoobtur,Calcinol
Materiale in stare solida stifturi: gutaperca, acrilat
30. Erori i complicaii n tratamentul periodontitelor apicale.

a. Erori mecanice:
Nedeschiderea/ desch prea larga/ desch incompl camerei pulpare a dintelui
perforarea coroanei
perforaie intraradicular;
Crearea pragurilor
Ci false (perforarea pereilor canalului radicular);
Fracturarea instrumentelor n canalul radicular;
Obturarea parial a canalului radicular;
2. Erori chimice:
intoxicaie periodoniului, cu substane medicamentoase consentrate rezorcin, fenol, formalin, acizi etc.
impingerea maselor putrede dupa apex si afectarea formatiunilor anatomice inconjurate ( sinusuri)
3. Erori generale:
a. Aspirarea corpilor strini.
b. nghitirea acelor (instrumentelor endodontice);
Complicatii:
1. Senzaia de durere
a. n timpul preparrii canalului radicular
dupa obturare (prin permeabilizarea incomplet a canalului radicular)
2. Emfizemul partilor moi in timpul uscarii cu jet de aer a canalelor.
3. Hemoragia intracanalara
In timpul extirpatiei vitale a canalului
Indepartarea incompleta a pulpei
Perforarea zonelor de furcatie, a peretilor canalelor
Orificiul apical larg
31. Dezobturarea canalelor radiculare. Indicaii. Metode.

Indicatii:
Daca tratamentul primar s-a demonstrate a fi insuficinet
Exista patologie in regiunea apexului radicular
A avut lor fracturarea instrumentului
Radacina dintelui a fost rau prelucrata pt fixarea pivotului
Prezenta semnelor clinice de durere
Tratamentul primar s-a demonstrat a fi insuficient
Solventii sunt materiale folosite la inlaturarea materialelor de obturatie.
Eugenat Desobturator
Root Canal Resin Remover
-- eucaliptolul
Tehnica dezobturarii canalelor incomplet obturate cu materiale rezorbabile :

1. Se examineza radiografia.
2. Se indeparteaza obturatia coronara
3. Se pun in evidenta orificiile canalelor radiculare cu sonda rigida
4. Se identifica materialul de obturatie ,atragem atentie la aspectul consistentei,culorii,mirosului materialului de pe canal.
5. Dezobturarea cu acele Kerr tip pile,numere mari.Se inainteaza spre apex cu ace din ce mai subtiri pina la nr. 1-2.
6. Solventul se introduce cu ajutorul pipetelor
7. Dezobturarea se completeaza cu razuirea peretilor canalului radicular cu H-file
Tehnica dezobturarii canalelor incomplet obturate cu materiale nerezorbabile cu ajutorul instrumentelor rotative:freze sferice mici,
freze Beutelrock, Gates..
32. Afeciuni ale dinilor de etiologie necarioas. Clasificare.

1. Modificri patologice care apar n perioada dezvoltrii esuturilor dure ale dintelui, ctre ele se atribuie:
hipoplazia, hiperplazia;
fluoroza i leziunile congenitale ale dinilor;
amelogeneza imperfect;
dentinogeneza imperfect;
displazia Stainton Capdepont;
boala oaselor de marmur sau osteopetroza.
2. Patologia esuturilor dentare dure, care apar dup erupia dintelui, acestea sunt:
defectele cuneiforme;
necroza acid;
hiperestezia;
eroziunea esuturilor dure dentare;
abraziunea patologic;
modificrile esuturilor dure dentare endocrinopatice;
traumatismele.
33. Modificri patologice n esuturile dentare dure aprute n perioada dezvoltrii dintelui.
hipoplazia, hiperplazia;
fluoroza i leziunile congenitale ale dinilor;
amelogeneza imperfect;
dentinogeneza imperfect;
displazia Stainton Capdepont;
boala oaselor de marmur sau osteopetroza.
34. Hipoplazia. Etiologe. Clinica. Diagnosticul difernial. Tratamentul. Profilaxie.

Hipoplazia - subdezvoltarea dintelui sau a esuturilor dure dentare n urma tulburrii funciei a ameloblatilor i odontoblatilor. Ea afecteaza
att dinii permaneni cht i cei de lapte. Mai frecvent ne ntlnim cu hipoplazia dinilor permaneni.
Etiologia:
Dereglari ale organismul mamei in perioada intrauterina.
Icter hemolitic
dereglari metabolice si minerale
Hipovitaminozele si aportul scazut de minerale si proteine.
insuficiente in functia glandelor endocrine (mai ales in cele paratiroide)
tulburarile functiei ameloblastilor (deregleaza amelogeneza), iar in cazuri grave si odontoblastilor (deregleaza dentinogeneza)
Clasificarea
a. Localizata
b. Sistemica :
Maculat pete albicioase pe suprafeele vestibulare, netede, lucioase, la coloraia vital nu se coloreaz, nu se mresc n dimensiuni
ondulat
punctiform- depresiuni pe smalt, cu fundul modificat in culoare galbui, brun, peretii duri netezi
fisurat - coroana dintelui este strangulat, iar dac defectul atinge marginea incizal apar defecte sub form de incisur semilunar.
Scaralat- santuri alterneaza cu sect normale de tesut dur, dind aspect de scarita.
Diagnosticul diferenial al hipoplaziei se face cu :
Caria incipient, superficial Fluoroza
Tratamentul hipoplaziei:
Faetarea, restaurarea, albirea dinilor n dependen de defecte, intervenie ortopedic n caz de modificri brutale.
35. Fluoroza
Fluoroza este o afeciune endemic ca consecin a aciunii toxice a fluorului n timpul formrii i mineralizrii smalului i dentinei.
Clasificarea Dup B.K. (1956)
Haurate - unor hauri mici cretoase situate n stratul superior al smalului.
Maculat - macule alb-cretoase bine pronunate, situate pe toat suprafaa dinilor afectai
granular cretoas discromii de culoare glbuie cu multiple macule mari i punctiforme,
eroziv;
distructiv.
OMS (1997) recomand urmtoarele coduri i criterii de clasificare a fluorozei:

Norma. Suprafaa smalului este neted, strlucitoare, crem-alb palid.
Chestionabill. Dereglri uoare , cteva macule albicioase.
Foarte uoare. Macule mici netransparente,25%
Uoar. macule albe sunt mai mari i ocup pn la 50% din suprafaa dintelui.
Moderat. Suprafeele dentare sunt abraziate, macule cafenii cu o form iregulat.
Sever. Sunt afectate toate suprafeele smalului, pot fi dereglri ale formei dentare,
Exclus (de exemplu dinte acoperit cu coroan).
Nu se nregistreaz.
36. Tratamentul fluorozei.

Reducerea dozelor excesive de F
Majorarea rezistenei organismului
Indicarea tratamentului medicamentos cu coninut de Ca, P, vit.C, D, microelemente
Inlturarea defectului cosmetic
Metodele de tratament al fluorozei pot fi grupate in:
1) Atraumatice sau miniinvazive:
Albirea dintilor(h2o2 opalescence)
Microabraziunea smaltului
Albire + restaurari cu composite
2) Traumatice:
Fatete adezive
Coroane de invelis.
37. Tulburri eriditare n dezvoltarea esuturilor dentare. Amelogeneza imperfect.

Amelogeneza imperfecta reprezint o tulburare n dezvoltarea adamantinei cu manifestri variate ce depind de severitatea patologiei.
Dup gravitatea procesului sunt descrise 4 forme de manifestri clinice:
a. Prima form:
dinii erup n termeni cuvenii, puin mai mici , forma conusoidala
apar treme.
Smalul este neted, lucios, dar are o culoare galben sau cafenie.
Pe diferii dini pot fi diferite nuane de culori.
b. Forma a doua:
dinii erup n termen, dar coroanele sunt mai voluminoase la colet sau o mrime egal, forma cilindrica
c. Forma a treia:
dinii erup n termeni normali, au o form, mrime i culoare normal, dar pe suprafaa smalului persist fisuri cu orientare haotic.
erodarea smalului cu degajarea dentinei.
d. Forma a patra:
coroanele dinilor au form i dimensiuni normale, dar la erupie se observ c adamantina este cretoas, fr luciu, uor se detaeaz
de la dentin cu degajarea dentinei.
Dentina la nceput are o culoare glbuie, apoi devine cafenie.
Tratamentul: pentru a pstra adamantina recurgem la terapia remineralizant, albire, restaurri dentare.
38. Dentinogeneza imperfect. Boala oaselor de marmur. Sindromul Stainton-Capdepont.

Dentinogeneza imperfecta este o leziune ereditar cu tulburri n formarea dentinei.
Acuze:
n unele cazuri, pacienii pot cauza dureri de la rece i fierbinte.
Dar mai frecvent se adreseaz n legtur cu afeciunile parodontale (gingivite, parodontite), mobilitatea dinilor fr pungi
parodontale.
Obiectiv:
Radiologic dinii au rdcini scurte, rudimentare cu nite apexuri ascuite, canalele nu se proiecteaz, camera pulpar nu coincide cu
forma normal.
Coroana dinilor avnd o forma,dimensiune i culoare normal.
Sindromul Stainton-Capdepont - este o leziune ereditar. Sunt afectai dinii temporari i permaneni, dar mai sever sunt afectai cei
temporari.
Tabloul Clinic:
Dinii au dimensiuni i form normal, dar la erupie dinii deja sunt lipsii de adamantin, au o culoare galben-brun. Apoi treptat
ei se distrug de abraziune.
Smalul are margini ascuite, dentina este lucioas, poleit, prin ea adesea se prevede cavitatea dentar umplut cu dentin.
Durerile sunt absente. Tratamentul este foarte dificil, eficiente fiind mai ales metodele ortopedice.
Boala oaselor de marmura sau osteopetroza este o patologie rar cu osteoscleroza difuz n majoritatea oaselor scheletului.
Se deosebesc dou forme:
Benign
malign.
n forma benign:
se observ scleroza oaselor maxilarelor i dereglri n dezvoltarea dinilor (erupie ntrziat, modificri de structur).
Dinii au rdcini rudimentare, obliteraia cavitii dentare.
hipoparatiroidismul,
boli mieloproliferative,
pseudohiperparatiroidismul,
leucemia,
siclemia.
39. Patologia esuturilor dentare dure ce apar dup erupie. Leziunile traumatice.
Cauzele traumatismului dentar:
a. Factori favorizani:
Malpoziii dentare
Prognatism
Tulburri de articulaie dentara
Fragilitatea dintelui prin hiper- sau hipocalcifiere
Fragilitate in urma depulpri prealabile
Diminuarea rezistentei dentare prin carii profunde
Obturaii
b. Factorul determinant:
Copilaria 10 ani cnd copiii sunt mai exuberani si mai greu de supravegheat
Accidente de strada
Cderi pe regiunea incisiva
Accidente de circulaie
Accidente sportive sau de munca
Agresiuni prin lovitura de pumn sau cu un corp contondent
Aplicarea brutala a unui deschiztor de gura
Clasificarea traumatismului dentar:

1. Acute:
a. Contuzia
b. Luxaie
c. Fractura:
2. Cronice
Clasificarea LDP dupa OMS (2000)

a. Fracturi coronare
Fisura smaltului sau smaltului si dentinei
Fractura coronara fara deschiderea camerei pulpare necomplicata
Fractura coroanei cu deschiderea camerei pulpare complicata
b. Fracturi radiculare
Fracturi in regiunea cervicala
Fracturi in regiunea mediana
Fracturi in regiunea apicala
c. Luxaii:
Contuzia
Subluxaia
Luxaia laterala
Luxaia cu extruzie
Luxaia cu intruziune
Avulsiune
40. Abraziunea esuturilor dentare dure. Tablou clinic. Diagnostic difereniat. Tratament.
Etiologia
Friciunea cu corpuri strine, altele dect alimentele (abuzul de scobitori, folosirea exagerat a aei dentare etc.)
Obiceiuri vicioase (rosul unghiilor, fumatul pipei etc.)
Parafuncii (bruxismul - cea mai ntlnit cauz)
Obiceiuri profesionale (instrumente de suflat, interpoziia diferitelor obiecte etc.)
Periajul dentar agresiv, exagerat sau folosirea unor paste de dini abrazive (unele paste de dini pentru albire dentar)
Lucrri protetice incorecte, din materiale cu duritate mai mare dect cea a smalului dinilor antagoniti
Tabloul clinic si diagnosticul abraziunii dentare:

Abraziunea dentar reprezint uzura sau tocirea ireversibil a dinilor n urma unor fore mecanice aplicate pe termen lung. Apare pe
suprafeele dentare implicate n procesele de apucare, triturare, incizie .
Poate fi de natur fiziologic, atritie (abraziunea aprut odat cu naintarea n vrst pierderea lent, gradat, a esutului dentar, rezultat
al contactului dentar n timpul masticaiei i degluiei) sau de natur patologic (se caracterizeaz prin pierdere mare de substan dentar i
poate fi nsoit de apariia unor complicaii pulpare, parodontale)
Diagnosticul diferenial al abraziunii dentare:
Caria superficial i medie
Necroza acida
Tratamentul : Restaurari cu compozite, gutiere , tratament cu remineraliare cu fluor
41. Necroza acid. Clinica. Diagnostic. Tratament. Profilaxie.

Exogen (chimic)
Endogen
Tabloul clinic
Deja n fazele iniiale a necrozei acide pacienii au senzaii de amorire, apoi hiperestezie pronunat de la ageni termici, chimici i
mecanici
In toate cazurile sufer in primul rnd dinii frontali superiori
Pot aprea i dureri spontane
Uneori apare o senzaie de lipire a dinilor la angrenare n urma depunerii dentinei teriare i distrofiei pulpei
Cu timpul smalt - aspect opac, mat cu o culoare gri- murdar sau ntunecat, devine rugoas.
Are loc destrucia esuturilor.
Adamantina dispare, apar margini ascuite a dinilor care uor se fractureaz. Treptat coroanele dinilor frontali se ruineaz pn
la gingie, apar gingivite, molarii i premolarii sunt supui abraziunii
Diagnosticul diferential:
eroziunea pentru care este caracteristic prezena suprafeei lucioase, dure, poleite , pe cnd n necroza suprafaa e rugoas , moale
(dimeneralizat).
Tratamentul necrozei acide:

Local:
1. Tratament remineralizator (remedii ce conin Ca, P, F, microelemente)
2. Bifluorid 12- lac-aplicatii
3. Acoperirea dinilor cu Admira protect fotopolimere pentru izolarea i protejarea dinilor
4. Igiena cavitaii bucale cu paste ce conin Ca, P, F, microelemente
5. Cltituri cu soluii bazice
6. Restaurri coronare
General:
1. Tratament specific al afeciunilor generale ce pot provoca necroza
2. Administrarea preparatelor de Ca, P, microelementelor, vitamine
42. Defectul cuneiform. Etiologie. Tablou clinic. Diagnostic diferenial. Tratament.

Abfracia diminuarea cantiti de esut dur dentar la nivelul coletului i apariia defectului cuneiform n urma aciunilor
iterative a forelor ocluzale laterale. Ca regul, apare la nivelul jonciunii amelo-dentinare cu lezarea straturilor ale prismelor
smalului, dar poate provoca i microfracturi ale cementului radicular sau ale dentinei.
Tabloul clinic si diagnosticul defectului cuneiform:
Defectul cuneiform nu este nsoit de senzaii dolore , dar poate s progreseze lent i pacientul poate s declare o durere pasager de la
ageni termici, chimici i mecanici.
Defectul cuneiform cuprinde o grupa de dini.
Pereii defectului sunt duri, lucitori i netezi.
Uneori defectul poate atinge o profunzime att de mare, c se poate produce fractura coroanei.
Diagnosticul diferenial al defectului cuneiform:

Eroziunea smalului
Necroza acida
Tratamentul defectului cuneiform:

Sfat igienic (periaj lejer, micrile periajului numai in direcie verticala)
Se recomand de schimbat mai des pastele de dini (interzicerea folosirii pastelor de dini pentru albire)
Remterapia cu preparatele: Gluma (Kerr), Desinzeter (Admira), Bifidum-12%(Voco)
In caz de prezena a defectelor mici ele se acoper cu compozite fluide (foto)
La prezena defectelor mai mari-obturri, restaurri
43. Necroza esuturilor dentare dure. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.

Necroza tesuturilor dure a dintelui - proces carios cu evolutie rapida (surse vechi)
Etiologie
-pe fonul dereglarii sau restructurarii glandelor cu secretie interna:tiroida,sexuale.in perioada sarcinii etc.
Manifestari clinice:
smaltul isi pierde luciul si apar macule cretoase, ce devin apoi bule inchise
in centrul focarului de afectare apare ramolisment si se formeaza defect
smaltul devine fragil si poate fi idepartat cu excavatorul
dentina se pigmenteaza
antreneaza in proces mai multi dinti
Acuze
dureri de la excitanti termici,mecanici si chimici care dispar curind dupa suspendarea acestora
Diagnosticul diferential
-eroziunea tes dure. Pt eroziune e caracteristica o suprafata dura,stralucitoare; pe cind in necroza sunt zone de ramolisment.
Tratament
se combate hipersensibilitatea tes dure prin aplicatii cu sol.10% gluconate Ca,sol.0.2-2% Clorura de Na
in cazul cind sunt prezente tes ramolite,aria se prepara si se obtureaza
se combate situatia cariogena din cav bucala prin: se reduce aportul de glucide,curatire regulate si corecta a dintilor.
se recomanda de 2-3 ori pe an sa se efectueze curs de terapie remineralizanta sau prelucrarea suprafetelor dintilor cu fluor
44. Eroziunea esuturilor dentare dure. Etiologie. Clinic. Diagnostic diferenial. Tratament.
Eroziunea dintelui - e o pierdere progresiva caliciforma de smalt si dentina pe fetele vestibulare.
Etiologie:
factor chimic asociat cu factor mecanic
reducerea remineralizarii prin lichidul bucal
Tabloul clinic si diagnosticul eroziunii dentare:

Eroziune dentara
Au o form oval sau rotund.
Dintii afecatati incisivii superiori, caninii i mai rar premolarii. Nu afecteaz dinii arcadei inferioare.
La nceput apare o pierdere mic de smal, care treptat se aprofundeaz ajungnd pn la dentin.
Fundul eroziunii, atingnd dentina, are o culoare galben sau chiar brun.
Dac eroziunea afecteaz numai smalul, pot aprea senzaii dolore provocate de factorii termici, chimici.
Eroziunile n dentin sunt mai puin dureroase.
Diagnosticul diferenial al eroziunii dentare:

Defectul cuneiform
Necroza acida
Abfracia
Caria superficiala
Tratamentul
General:
Tratament general al glandei tiroide si tratament general remineralizator (A.Fiodorov -2000)
Local:
nlturarea factorilor provocatori (chimic, fizici)
Igienizarea cu paste de dini ce conin (Ca, P, F, microelemente)
Rem terapia locala
Obturarea sau restaurarea cu compozite
n nici un caz nu se recurge la protezare
45. Hiperestezia esuturilor dentare dure. Etiologie. Tablou clinic.Diagnostic diferenial. Tratament.
Hiperestezia este sensibilitatea sporit a esuturilor dure la ageni mecanici, chimici, termici. Se atribuie ctre patologia esuturilor dure, care
apare dup erupia dinilor.
Sensibilitatea sporit apare n :
caria dentar,
abraziunea patologic,
eroziuni,
defecte cuneiforme,
dup prepararea dinilor sub coroane de nveli,
cnd are loc denudarea rdcinilor, n caz de parodontoz i parodontit
Clasificare:
a. dup extinderea procesului:
forma localizat (n 1 sau civa dini)
forma generalizat sensibilitatea majoritii dinilor.
b. dup provenien:
hiperestezia dentinei cauzat de reducerea esuturilor dure (caria, lefuirea dinilor, abraziunea patologic, eroziuni).
hiperestezia n cazul cnd esuturile sunt integre (la denudarea rdcinilor, n afeciunile parodontale, la diferite boli
generale).
Dup manifestarea clinic deosebim trei grade:
Gradul I hiperestezie de la iritani termici;
Gradul II hipersensibilitate de la iritani termici i chimici;
Gradul III apare hipersensibilitate de la factorii mecanici, termici, chimici.
Tabloul clinic:
senzaii dolore n dini de la aciunea diferitor factori, cu nlturarea excitantului durerile dispar.
pulpita acut(n pulpit durerea este ndelungat, se declar noaptea, n pulpit dintele reacioneaz la curent de peste 20mA, iar in
hiperestezie 2-6mA)
Tratament:
Local:
Tratament remineralizator cu utilizarea sistematica a pastelor de dini pe baza de Ca,P,F. (sol. 10% Gluconat de Ca (aplicaii), fetina, preparate
oficiale pe baza de hidroxid de Ca.
Preparate pe baza de F: SOL2% NaF, fluorlac, dentin fluid, enamel fluid, fluoridin, bifluorid-12, profluoridin
Obturarea defectelor
General:
Echilibrarea metabolismului mineral
Coamid sol. 1%-1ml,i/m sau per os
Sedative,tranchilizante
Consultaia i tratamentul specific la ali specialiti
46. Modificri ale esuturilor dentare dure ale dintelui n endocrinopatii.

1.Gua endemic la pacieni se constat o evoluie mai rapid a cariei.
Hipoparatireoidoz apare hipoplazia de system a smaltului cu fenomene de distructie pina la lipsa lui complete pe anumite zone (aplazie).
La maturi apar simptome de hipocalcemie: formicatii in limba,hipoestezia gingiei,senzatii de xerostomie si de arsuri in cav bucala,incretirea
buzelor, fenomene de trismus
2.Hipotireoza -
retentia eruptiei dintilor deciduali pt.
Schimbarea dintilor deciduali cu cei constant intirzie cu 2-3 ani.
sunt posibile anomalii de forma a coroanelor: scad dimensiunile coroanelor
hipoplazii si adentie primara
3.Acromegalia bolnavi ce se caracterizeaz prin creterea disproporional a scheletului, se maresc dimensiunile maxilarelor, apar treme,
se marete limba n volum.
4.Gigantismul se caracterizeaz prin creterea relativ proporional a scheletului, n urma producerii sporite a hormonului de cretere.
- nu se modifica dimensiunile coroanelor dentare
- dezvoltare accelerate a primordiilor dintilor permanenti, cee ace duce la eruptia lor precoce
- formarea excesiva de cement la apexul radacinii-hipercementoza.
47. Diagnosticul diferenial al leziunilor de etiologie necarioas, de alte afeciuni.

pulpita acut(n pulpit durerea este ndelungat, se declar noaptea, n pulpit dintele reacioneaz la curent de peste 20mA, iar in
hiperestezie 2-6mA)
Diagnosticul diferenial al defectului cuneiform:

Eroziunea smalului
Necroza acida
Diagnosticul diferenial al abraziunii dentare:

Necroza acida
Diagnosticul diferenial al eroziunii dentare:

Defectul cuneiform
Necroza acida
Abfracia
Caria superficiala
Diagnosticul diferenial al necrozei esuturilor dure:

Eroziunea pentru care este caracteristic prezena suprafeei lucioase, dure, poleite , pe cnd n necroza suprafaa e rugoas ,
moale(dimeneralizat).
Diagnosticul diferenial al bolii oaselor de marmura:
hipoparatiroidismul,
boli mieloproliferative,
leucemia,
siclemia.

Caria incipient, superficial petele sunt unitare,situate n regiunea cervical, cretoase, rugoase, absorb coloranii, smalul este
fr luciu
Fluoroza pete albe/galbene pe zonele bombate ale dinilor
Diagnosticul diferential al fluorozei:
Caria superficiala, maculara
Hipoplazie
Eroziune
48. Dini de tetraciclin. Hipoplazia local. Etiologie. Tablou clinic.

Dintii de tetraciclina - este o forma aparte de hipoplazia sistemica, dinti au coloratie modificata din cauza administrarii de tetraciclina in
perioada de formare si mineralizare a tesuturilor dure. Caracterul modificarilor depinde de doza primita:
Daca doza era mica, atunci boala se manifesta doar prin schimbarea culorii a dintilor
In caza de doza administrata era mare, are loc si hipoplazia.
Tetraciclina trece prin bariera placentar, de aceea se poate sedimenta i n dinii de lapte, se acumuleaz mai nti n dentin.
Administrarea tetraciclinei femeilor gravide i copiilor n vrsta de la 6 luni pn la 12 ani duce la apariia unor pete pe smal de culoare
glbuie, galben-maroniu, maronii, gri sau albastre, intensitatea lor variaz, pot aprea hipoplazii
Hipoplazia locala tulburare de formare a adamantinei la 1-2 dinti constanti de pe urma antrenarii primordiilor dintilor in procesul inflamator.
Hipoplazia locala se manifesta prin macule cretoase ori, mai frecvent, sub forma de depresiuni punctiforme , desiminate pe toate fetele. Se
inregistreaza la premolarii dintilor permanenti, mugurii carora sint situati intre radacinele dintilor deciduali.
49. Hipoplazia sistemica. Clasificare.Etiologie. Tablou clinic

Hipoplazia - subdezvoltarea dintelui sau a esuturilor dure dentare n urma tulburrii funciei a ameloblatilor i odontoblatilor. Ea
afecteaza att dinii permaneni cht i cei de lapte. Mai frecvent ne ntlnim cu hipoplazia dinilor permaneni.
Etiologia:
Dereglari ale organismul mamei in perioada intrauterina.
Icter hemolitic
dereglari metabolice si minerale
Hipovitaminozele si aportul scazut de minerale si proteine.
insuficiente in functia glandelor endocrine (mai ales in cele paratiroide)
tulburarile functiei ameloblastilor (deregleaza amelogeneza), iar in cazuri grave si odontoblastilor (deregleaza dentinogeneza)
Clasificarea
c. Localizata
d. Sistemica :
Maculat pete albicioase pe suprafeele vestibulare, netede, lucioase, la coloraia vital nu se coloreaz, nu se mresc n dimensiuni
ondulat
punctiform- depresiuni pe smalt, cu fundul modificat in culoare galbui, brun, peretii duri netezi
fisurat - coroana dintelui este strangulat, iar dac defectul atinge marginea incizal apar defecte sub form de incisur semilunar.
Scaralat- santuri alterneaza cu sect normale de tesut dur, dind aspect de scarita.
Caria incipient, superficial Fluoroza
Tratamentul hipoplaziei:
Faetarea, restaurarea, albirea dinilor n dependen de defecte, intervenie ortopedic n caz de modificri brutale.
50. Diagnosticul Diferential al fluorozei

caria incipienta, ( macula alba) apare dupa erutie, e de obicei solitara, e pe suprafta dintelui la coletul acestuia apare cit pe dintii
temporary, cit si permanenti .Din cauza permeabilizarii crescute, macula se coloreaza cu albastru de metilen, iar in fluoroza nu; in
fluoroza, maculele cretoase sunt multiple si situate in orice portiune a coroanei si nu se coloreaza, apar mai des pe dintii permanenti.
in hipoplazie maculele cretoase mai frecvent unitare, dispuse simetric la dinti omonimi in orice portiune a coroanei. In fluoroza sunt
dispuse haotic.
Forma eroziva a fluorozei:

carie superficiala, are suprafata denivelata ce se apreciaza prin sondare; pe cind in hipoplazie suprafata e neteda.
hipoplazia (medie) ,subdezvoltarea a smaltului ( cu depresiuni punctiforme), care sunt situate pe fata vestibulara si linguala la diferit nivel
la diferite grupuri de dinti. In primele etape dupa eruptie-smaltul la nivelul depresiunilor are culoare normala,care apoi se pigmenteaza
treptat, cu toate ca e neteda si dura.
defect cuneiform - fundul e dur si neted, marginile sunt plane, se localizeaza numai pe suprafetele vestibulare in regiunea coletului,
permeabilitatea nu este marita pentru coloranti. In carie apar dureri de la excitanti,pe cind in defectul cuneiform de regula lipsesc.
eroziunea tesuturilor dure,cauzeaza defect caliciform cu forma de eoziune. Eroziunea nu se inregistreaza niciodata pe incisivii
mandibulei.In caz de eroziuni durerile sunt declansate de excitanti,uneori cu hiperestezia adamantinei.
51. Zone endemice de fluoroz n R. Moldova. Metode de profilaxie a fluorozei posibile de recomandat.
In R.M. sunt localitati unde C F in apa potabila depaseste normele: Ungheni, Nisporeni, Floresti, Falesti , Ciadir-lunga, Taraclia, Cmimislia.
masuri collective: diminuarea continutului de F in apa potabila, prin faptul ca se schimba sursa de apa sau se amesteca ape din diferite
surse sau defluorizarea apei prin metoda cimica ori fizica.
masuri individuale: micsorarea consumului apei cu concentratia sporita cu F si inlocuirea ei la copii cu sucuri, cu laptele.
Metode:
Purificarea apei prin filtru de casa.
se evita alimentatia artificiala si alimentarea suplimentara precoce. Se exclude alimente ce contin F;
peste de mare,grasimi animale,spanac etc.
Cresterea aportului de vitamine A,B, C,D si al Ca. , sarurilor minerale
Respectarea igienei orale.
Pe vara copiii sunt trimisi in tabere de odihna cu C de fluor scaut.
52. Tulburari ereditare n dezvoltarea esuturilor dentare. Amelogeneza imperfect.

Amelogeneza imperfecta - e o tulburare ereditara in dezvoltarea adamantinei, anume in sistemul de structura si de mineralizare a smaltului
dintilor decidulai si constanti.
Tabloul clinic: 4 forme de manifestare a amelogenezei imperfecte:
1. Forma 1
dintii erup la termene, sunt de forma si dimensiuni normale
smaltul e neted,lucios,dar are nuante galbui sau culoare bruna
2. Forma 2
modificari mai pornuntate
eruptia dintilor se produce la termen
coroanele dintilor la inceput au culoarea normal,dar peste 1-3 ani smaltul capata nuanta opaca,apoi brun-deschisa,
dentina e dura, de culoare bruna-deschisa sau bruna
3. Forma 3
dintii erup la termen cuvenit si au dimensiuni normale
smaltul e alb,dar are multe fisuri orientate haotic. El incepe sa dispara de pe toti dintii dezgolind dentina bruna cu structura normala.
4. Forma 4
dar la eruptie smaltul e cretos,fara luciu, pe alocuri lipseste. La cel mai mic efort mecanic smaltul se detaseaza de la dentina.
dintele reactioneaza la excitanti etrmici, din cauza lipsei de smalt
Tratament
pt a mai apstra smaltul existent se face terapie remineralizanta, sol de fluor, gluconate de Ca.
in caz de modificari brutale a smaltului, se efectueaza tratament orthopedic
53. Metodele de tratament a hiperesteziei esuturilor dentare dure.

1. se aplica pasta fluorata 65% in glicerina, pasta glicerofosfat de Ca pe glicerina 6-7 oroceduri si simultan se administreaza peroral
glicerofofat sau gluconate de Ca cite 0.5g de 3 ori pe zi timp de 1 luna.
Metoda moderna:
a. Dintii se izoleaza
b. se usuca cu bulete de vata si se cuata depozitele de pe suprafat smaltului
c. peste 5 min se aplcia sol.10% gluconate de Ca sau sol. remodent
La fiecare a 3 vizita dupa 2 aplicatii de lichid remineralizant,suprafata se prelucreaza cu sol.1-2% de fluorura de Na/glicerolat de fluorura
de Na.
Peroral se administreaza gluconate de Ca cite 0.5g de 3 ori pe zi timp de 1 luna.
2. din dieta se exclude;sucuri,produse acre etc.
3. prin electroforeza se pot administra ioni de Ca
54. Rolul factorilor generali in dezvoltarea afectiunilor dintilor cu etiologie necarioasa
55. Remedii medicamentoase folosite n tratamentul afeciunilor de etiologie necarioas. Reete.

Fluoroza: decolarea.
a. Decolarea se face cu solutii de acizi minerali. Dupa izolarea dintelui de la saliva cu tampoane de vata se face desicarea lui si se
trateaza cu sol 20-30 % acid clorhidric sau fosforic pt 2-3 min pana la decolarea adamantinei.
b. Apoi suprafata dintelui se spala cu apa si se face desicarea lui.
c. Apoi pe dinti se face o aplicatie de 10% gluconat de calciu timp de 15-20 min.
d. Procedura se repeta 10-15 proceduri. In vizita urmatoare doar se decoloreaza in zona pigmentatiei. Se folosesc paste cu efect de
remineralizare cum ar fi Remodent, Jemciug.
Amelogeneza imperfecta:
a. Tratarea sistemica cu sol de remineralizare si cu sol de 0.2-0.05% fluorura de sodiu.
Necroza acida:
a. Scopul e crearea unor structuri acidorezistente. Astfel se folosesc compusi ai fluorului cum ar fi: 2% fluorura de sodiu sau pasta
fluorata 75%
b. Pe fetele dentare desicate si izolate de salica se aplica tampoane umectate cu sol 2% fluorura de sodiu timp de 5 min
c. Apoi se inlatura si se clateste. Procedura se face sistematic
d. Per oral se administreaza calciu gluconat 3-4 saptamani cu intervale de 2-3 luni.
Defectul cuneiform:
a. Se aplica preparate de fortificare a tes dure cu aplicatii de 10% gluconat de calciu, 20% fluorura de sodiu, 75%
b. Periute moi cu paste ce contin fluor
Necroza tes
a. Pt combaterea fenomenelor de hipersensibilitate se folosesc sol 10% gluconat de calciu, sol 0.2-2% clorura de sodiu.
b. Curs de terapie remineralizata 2-3 ori pe an
Eroziunea tes
a. Paste remineralizante Remodent, Jemciug, Ceburasca, Fluorodent, Fluodent, Zodiac, Molodiojnaia
b. Aplicatiii de sol de gluconat de calciu, sol 3% remodent, 0.2% fluorura de sodiu. 15-20 proceduri
Hiperestezia:
a. Pasta fluorata 65% in glicerina. Ionii de fluor sunt capabili sa substituie grupa hidroxila in hidroxiapatita, transformando in
fluoroapatita. 5-7 proceduri
b. Pasta de glicerofosfat de calciu pe glicerina (6-7 proceduri) simultan cu administrarea perooral a glicerofosfatului sau gluconatului
de calciu (cate 0.5 g de 3 ori pe zi timp de 1 luna)
c. Paste remineralizante.
56. Metodee de examinare a pacientului cu afeciunile parodoniului marginal.
3 etape principale:
1. anamneza, identitatea, virsta , sex, ocupatie
2. examinarea clinica obiectiva, prin mijloace profesionale adecvate, in urma careia se stabileste un diagnostic de certitudine
sau prezumtiv
3. examene complementare, care contribuie la precizarea diagnosticului, a alegerii celor mai eficiente masuri profilactice si
de tratament.
Examenul mucoaselor
Examenul dintilor
Examenul parodontiului
Sondajul si masurarea profunzimii pungilor
Examene complementare : EVIDENTIEREA PLACII BACTERIENE
Examen radiologic,fotografia, teste biochimice
57.Metode de examinare in periodontita apicala acuta si cronica

Scopul examinarii clinice al pacientului este stabilirea diagnosticului correct
1. Anamneza : pacientul denota acuzele , care-l deranjeaza la moment. Obtinem informatii despre boala, care-l supara si starea generala a
sanatatii. Il intrebam cind s-a manifestat prima data boala, primele semne, localizarea, caracterul, intensitatea .
2. Examnul obiectiv:
a) Inspectia tesuturilor bucale in regiunea dintelui causal:
Prezenta tumefierii, edemului , bombarii mucoasei, fistula,
b) Inspectia dintelui cu ajutorului sondei si oglindei ne ajuta sa depistam de ex. o cav carioasa, cu multa dentina ramolita , dintele modificat
in culoare, conexiunea cavitatii dintelui ci cavitatea carioasa.
c) Percutia pe dintele ne ajuta sa determinam starea periodontiului. Cu minierul sondei se percuteaza marginea incisala ori s-ta ocluzala a
dintelui. Daca in periodont exista un process inflamator, atunci percutia va provoca dureri.
d) Palpatia se aplica pentru a determina bombarii mucoasei, mobilitatii dintelui ori apreciera durerii in regiunea dintelui causal. Se realizeaza
de obicei cu indecele.
3. Metodele paraclinice:
a) Rentgenodiagnostic ne permite sa detirminam starea tesuturilor periapicale si posibila cauza:
Pt. cr. f- pe cliseul radiologic-deformarea fantei periodontiului sub forma de dilatare a acesteia in reg periapicala
Pt. cr. gr-ta - pe radiograma- focar de osteoporoza in reg apicala cu conturui neclare,in forma de linie frinta,care delimiteaza
focarul de distructie a osului (in forma de para focului)
Pt. cr. gr-sa - Pe radiograma-osteoliza de pina la 0.5 cm cu margini strict delimitate de forma sferica sau ovala,uneori inconjurata
de o zona sclerozata (marimea de la 0.5 pina la 0.8 cm corespunde chistogranulomului)
termometrie: reactia dintelui la agentii termici . In calitate de agent se foloseste eter, apa fierbinte ori rece. Metode: din seringa,
imbibarea unui tampon in vata, aplicarea agentului termic la suprafata dintelui. In mod normal dintele reactioneaza la t este mai mult de
50 de grade. Dintii cu pulpa necrotizata nu reactioneaza la excitantii termici
EOD: aplicarea curentului electric se bazeaza pe faptul ca orice tesut viu se caracterizeaza prin excitatie prin agentul excitant. In prezenta
procesului pathologic in pulpa , excitabilitatea se modifica. Asa incaz de necroza pulpara, dintele reactioneaza la current de 100 mA si
mai mult.
58.Inspectia Mucoasei gingivale. Pungi

Coninutul pungilor (proba Parma).
La inspectia mucoasei gingivale atragem atentia la:
Culoarea ( rosu-aprins/ cianotica/ anemica)
Adera intim la coletul dintelui ori nu.
Gradul de raspindire a hiperemiei: gingia interdentala/ marginala/ alveolara.
Gradul de extindere: generalizat ori localizat.
Trebuie de apreciat: hyperemia, edematierea, singerare, descuamare, ulceratie, procese atrofice si hiperplastice.
Proba Shiller- Pisarev (Iod cristalic 1g, KI, apa distilata): proba pentru determinarea glicogenului a gingiei.
Gravitatea procesului - se determina dupa tabloul clinico-radiologic:

gradul usor - pungile parodontale pana la 4 mm.;
gradul mediu - pungi parodontale de la 4 mm - pana la 6 mm.;
gradul grav - profunzimea pungilor parodontale peste 6 mm.;
In general PM se caracterizeaza ptin prezenta a trei semne patognomice:
inflamatie;
alveoliza;
prezenta pungilor parodontale.
Clasificarea pungilor parodontale:

6. In raport cu dintele pot fi:
simple -cand intereseaza o fata a dintelui;
compuse - cand afecteaza doua i mai multe fete;
complexe - cand afectaeaza mai multe fete avand un traect sinusos;
interradiculare - daca patrund intre radacinile unui dinte pluriradicular.
7. In raport cu creasta osoasa pot fi:
pungi supraosoase - au fundul deasupra crestei osoase adiacente;
pungi infraosoase - fundul pungii e situat spre apical, sub nivelul osului adiacent.
Partile componenete ale pungilor parodontale:

un perete dur;
un perete moale;
fundul pungii;
continutul pungii.
1)Punga gingival sau punga fals - se datoreaz migrrii coronare a marginii gingivale cai consecin a creterii de volum a gingiei (edem
sau hiperplazie gingival), fr distrucia parodoniului, respectiv fr modificarea nivelului de ataament conjunctiv.
2)Punga parodontal sau punga adevrat - apare ca i consecin a distruciei parodoniului de profund i migrrii apicale a inseriei
epiteliale.
Proba Parma continutul pungii - Indicile papilar marginal alveolar
Se foloseste pentru determinarea localizarii si intensitatii procesului inflamator al gingiei.
Metoda: se badijoneaza papilele gingivale, gingia marginala si alveolara cu solutia care contine iod (Lugol).
Inflamatia papilei (P) in regiunea unui dinte se apreciaza cu 1 bal, inflamatia gingiei marginale (M) cu 2 baluri si gingiei alveolare (A) 3
baluri.
59.Estimarea indecelui CPITN (indicile de solicitare a tratamentului afeciunilor parodoniului) dup O.M.S.
Indecele CPITN a determina necesitate de tratament afectiunelor parodontale.
se foloseste sonda de parodontometrie.Se vor examina sectantele n regiunea urmtoarelor grupe de dini 16-17, 11, 26-27, 36-37, 31, 46-47.
Profunzimea pungilor parodontale se apreciaz conform gradaiilor pe partea activ a sondei de 3,5 - 5,5 mm.
Aprecierea indicelui CPITN se face dup urmtoarele coduri pt fiecare sextant:

0 - lipsa semnelor patologice;
1 - gingivoragie dup sondare; desi gingia aparent sanatoasa, portiunea colorata a sondei ramane complet vizibila in afara santului gingival
2 - prezena tartrului supra- i subgingival;
3 - pung parodontal pn la 4-5 mm adncime;
4 - pung parodontal cu profunzimea 6 mm i mai mult
Pe baza valorilor inregistrate ,subiectul examinat se incadreaza in una din urmatoarele clase de necesar terapeutic parodontal:
Cod 0- nu este necesar de tratament parodontal
Cod 1 - instituirea igienica
Cod 2 -instituirea igienica +detartraj
Cod 3 - detartraj + tratament complex ( chiuretajul deschis / inchis)
Cod 4 - detartraj + tratament complex parodontal (chirurgical,de reechilibrare functionala,ocluzala,de biostimulare locala si generala)

60. Estimarea strii igienice a cavitii bucale (Green i Vermillion, IDD,ITD, indicile de igien dup Feodorov-Volodkina).
Aprecierea strii igienice a cavitii bucale se face pe baza indicelui igienii orale simplificat (OHI-S: Oral Hygiene indices-Simplified).
Se determin prezena depunerilor dentare cu ajutorul sondei ori solutiilor speciale (Shiller-Pisarev, fuksin, eritrozina) pe suprafaa jugal a
16; 26; pe suprafaa lingual a 36; 46 i pe suprafaa vestibular a 11 si 31.
Pe toate suprafeele se determin n primul rnd depunerile dentare, apoi tartrul dentar. n acest scop se folosesc urmtoarele note:
0 - lipsa depunerilor dentare;
1 - depunerile dentare (placa dentar) acoper sub 1/3 din suprafaa coroanei dintelui;
2 - depunerile dentare depesc 1/3, ajungnd pn la 2/3 din suprafaa coroanei dintelui;
3 - depunerile dentare depesc 2/3 din suprafaa coroanei dintelui.
Idicele Fiodorov-Volodkin se utilizeaza pt a aprecia starea igienica a cavitatii bucale si a aprecia dinamica igienizarii.
Solutia Shiller-Pisarev se aplica pe suprafetele vestibulare a dintilor de frontali ai mandibulei 33-43. In dependenta de cantitatea depunerilor
dentare, diferite suprafete ale dintelui se coloreaza diferit.
Intensitatea coloratiei se contrileaza cantitativ:
baluri este colorata toata suprafata a dintelui
baluri este colorata
1 bal este lipsita coloratia
61. Electroodontodiagnostica. Metoda investigaiei.
Electrodul pasiv sub forma de placa , unit la clama aparatului cu semnul +, se aplica pe bratul bolnavului si se fixeaza. Dupa uscarea minutioasa
a dintelui examinat cu un tampon de vata si dupa aplicarea rulourilor de vata se procedeaza la determinarea excitabilitatii dintelui.Capatul
activ al electrodului unit cu clama cu semnul minus se infasoara cu un strat subtire de vata umectat in apa si se aplica la punctul sensibil al
dintelui.
La incisive punctul marginii incisale
La premolari pe virful cuspidului jugal
La molari pe virful cuspidului jugal anterior.
La dinti cu mari cavitati carioase pe fundul cavetatei dupa inlaturareadepozitelor moi.
Dintii sanatosi reactioneaza la curentii de 2-6 uA. Scaderea excitabilitatii pina la 20 - 40 uA ne vorbeste despre un proces inflamator in pulpa.
La 60 uA denota o necroza a pulpei coronariene.La 100 uA si mai mult necroza pulpei coronare si radiculare.
Peredontiul normal e sensibil la 100-200 uA. In caz de modificari biologice in periodontiul apical acesta reactioneaza la curentii de peste 200
uA.
62. Investigaii radiologice n parodontologie: a) radiografia; b) radiografia panoramic; c) ortopantomografie; d) tomografie.

Radiografia endobucala e de folos pentru a aprecia starea tesuturilor circumiacente la radacina dintelui, in decelarea proceselor patologice
din tesutul osos, precum si structurii acestui tesut. Razele R in dependeta de densitatea regiunii examinate sint rtinuti de tesuturi la grad mai
mare ori mai mic = > apar zone radioopace si radiotransparente. Pe radiografii simple in parodontologie ne poate interesa: fanta periodontala,
structura tesutului osos, cum sunt orientate trabecule si cit de des (osteoporoza, ostescleroza), inaltimea septurilor interdetare.
Radiografia panoramica - sporeste imaginea radiologica cu 1,5-2 ori, in schimb noi obtinem toata regiunea maxilara cu dintii / regiunea
mandibular cu dintii cu structura tesutului osos. Cu ajutorul ei noi putem determina starea parodontiului in regiunea tutror dintilor existenti.
Insa pentru precizarea unor detalii apare necesitatea de a realiza clisee endobucale de precizie.
Ortopan permite sa obtinem o imagine marita pentru maxilla si mandibular pe o pelicula. Aceasta ne da posibilitatea sa facem comparative
intre tesuturile osoase din diferite portiuni.
Tomografia permite realizarea unor imagini radologice pentru fiecare strat osos aparte situate in profunzimea tesutului
Cu ajutorul radiografiilor depistam 3 tipuri de schimbari:
1. Destructive ale tesutului osos la nivelul alveolar al maxilarelor. Se constata in parodontite. Se deosebesc 3 graduri de destructie:
- Destructia de inceput virfurile septulelor osoase interdentare sunt sterse, osteoporoza sept. osoase.
- Gradul I reducerea cu 1/3 a inaltimii septului alveolar
- Gradul II reducerea cu a inaltimii septului alveolar
In cliseul radiologic observam rezorbtie cu precadere orizontala, vertical sau de tip chistic.
2. Distrofice reconstructive sclerotic a tesutului osos in asociatie cu osteoporoza zonei alveolare a maxilarului si corpurilor acestora- se
constata in parodontoze.
3. Asociate intre 1 si 2
63. Investigaii complementare i funcionale n parodontologie.

Examen complementar contribue la precizarea diagnosticului i mijloacelor de tratament, include:
1. Metode funcionale (capilaro-microscopiascopia (determinarea rezistentei capilarelor dupa Culajenko), reografia (determinarea
rezistentei electrice a tesuturilor prin trecerea unui curent electric de frecventa inalta), polarografia, biomicroscopia,
fotopletismografia);
2. Metode de investigaie a esutului osos (R-grafia panoramic ortopantomografia, radioviziografia etc.);
3. Ivestigaii de laborator:
- citologie studierea elementelor celulare din coninutul pungilor parodontale;
- migrarea leucocitelor (proba Isinovschi) determin gradul de aprare a esuturilor parodontale;
- monocitograma starea funcional a mezenchimului.
- determinarea pH al salivei
- analiza clinica a singelui si a continutului de zahar. Rezultatul analizei de singe poate indica agravarea agravarea inflamatiei cronice in
parodontiu, gingivita ulcero-necrotica ( cresterea VSH, leucocitoza, devierea formulei spre stinga). Adeseori stomatologul este primul, care
pune diagnosticul de diabet zaharat pe baza procesului progresiv in parodontiu si r-lor analizelor glicemice. El poate sa puna diagnostic de
leucoza sau agranulocitoza nediagnosticata.
4. Ivestigaii microbiologice:
- examinarea cantitativ i calitativ a coninutului pungilor parodontale (microorganismelor);
- examinarea fluidului gingival (prin metode citologice,histochimice, microbiologice, imunologice). Sunt utilizate fisii speciale de hirtie
de filtru
5. Investigaii biochimice i imunologice:
Coninutul vitaminei E n snge;
Saturarea esuturilor parodontale cu acid ascorbinic (vit.C) micoreaz permiabilitatea vaselor sangiuine (capilarelor);
64. Emigraia leucocitelor dup metoda lui Iasinovschi indice demonstrativ n evoluia patologiei parodontale.
Metoda:
a. pe nemincate dupa curatirea prealabila a dintilor, fractionar cav bucala se spala cu sol fizologica 5 ori timp de 30 sec.
b. pauzele dintre spalari sunt de 5 min
c. primele 3 portii se arunca si se colecteaza pt cercetare
d. sol.colectata se dilueaza cu sol. fiziologica de 3 ori si se centrifugheza
e. sedimentul se coloreaza cu sol. apoasa 1% rosu de congo, cite 1 pic de fiecare
f. apoi cu ajutorul pipetei amestecul obtinut se umple camera lui Goriaev si se socot nr leucocitelor vii si moarte si nr cel ep in 1 mm cub
a sol colectate: 95-150 leucocite, 20% moarte si 25-100 cel ep- norma - 120-140 leucocite,
cel ep 36- gingivita catarala gravitate medie - 167 leucocite,
cel ep 52- parodontita forma usoara - 393 leucocite,
154 cel ep- parodontita grad mediu si grav
Dupa trat indicii scad:

80-105 leucocite 22 cel ep in caz de forma incipienta
176 leucocite si 56 cel ep in caz de forma dezvoltata
65. Metode de investigaii bacteriologice n parodontitele marginale.

Se face pt a det
microflora pungilor aprodontale
sensibilitatea ei la Ab I alte preparate
si pt controlul eficacitatii trat
Se poate utiliza: puroi sau continutul pungilor,lichidul bucal,materialul obtinut in urma chiuretajului pungilor parodontale.
Cea mai comoda e metoda lui Hazanova:

pacientul clateste gura cu sol izotonica
dupa care d in cauza se spala iar cu sol izotonica se sterge si se izoleaza cu rulouri de vata
aopoi cu un disc steril standard de 6 mm din pelicula de celofan se introduce in punga parodontala cu sonda astfel ca discul sa fi pliat
in 2
continutul pungii umple spatiul dintre marginile discului si peste 1 min cu pensa discul se scoate si se pune in plansa special ace
contine 0.1 ml de sol izotonica de NaCl
din 0.05 ml de sol omogena obtinuta se pregateste preparat native si se cerceteaza microscopic cu fazecontrast cu imersie si marire de
10*90
se Numara in 10 planuri vizuale? si se calculeaza raportul % al cocilor, bacililor mobile si imobili, mi/o si filament.
66. Cercetri biochimice i imunologice n diagnosticul parodontal (coninutul vitaminei E n snge, saturaia esuturilor n
vitamina C, proba Kaveki-Bazarnov, indicile Lizozimei).
Continutul vit E in singe- prelevarea singelui
Proba lui Rotter - Se det saturatia tes cu vit C.

intradermal in reg antebratului se introduce 0.1 ml de sol. 0.1 de colorant a lui Tilman (sol de 2,6 diclorfenolindofenol)
daca pata se decoloreaza mai mult de 10 min e vb de insuficienta vit C in tes organismului
Proba Kavetki-bazarnov capacitatea elementelor cel de a fagocita.

In mucoasa buzei inf se introduce 0.1 ml de sol.trepan albastru 0.25% pina se obtine o formatiune mica albastra
diametrul formatiunii se masoara imediat si peste 3 ore
Indicele lizozimei
saliva amestecata nestimulata se colecteaza in eprubeta
aceasta saliva se dilueaza cu sol. fiziologica pina la 1:10 si rez obtinut se inmulteste cu 10
probele se pun in thermostat si se incubeaza la 37 C 24 ore
apoi se masoara zona de liza lui Micrococcus lysodeikticus in jurul orificiului si se det conc lizocimei dupa curbele gradate (de la
1.56-250 mkg/ml).
Diametrul zonei de liza lui Micrococcus lysodeikticus depinde direct de conc lizocimei in lichidele testate
67. Cercetri serologice n diagnosticul parodontal.

Analiza clinica a singelui si a continutului de zahar. Rezultatul analizei de singe poate indica agravarea agravarea inflamatiei cronice in
parodontiu, gingivita ulcero-necrotica ( cresterea VSH, leucocitoza, devierea formulei spre stinga). Adeseori stomatologul este primul,
care pune diagnosticul de diabet zaharat pe baza procesului progresiv in parodontiu si r-lor analizelor glicemice. El poate sa puna
diagnostic de leucoza sau agranulocitoza nediagnosticata.
68. Mobilitatea dinilor. Metode de determinare.

Mobilitatea se det
palpator
sau cu aj instrumentelor si reflecta gradul de DiStructie, inflamatie si edem a tes aprodontale.
Se poate det dupa Platonov cu pensa care det 4 grade:

1 grad- mobilitate fata de coroana d vecin in directie VO pina la 1mm
2 grad-mobilitate mai mare de 1 mm in VO si - palatino-distal
3 grad- mobilitate in toate directiile inclusive si vertical , in caz de absenta a d vecini dintele se poate inclina
4 grad-apar miscari rotative ale d in jurul axei sale
69. Analiza clinic a sngelui n parodontitele marginale.

Se face preponderant pt a det continutul de glucoza
Obligatoriu
pacienti peste 40 de ani
pacienti mai tineri care au forme medii si grave de parodontita
rezistenta la terapie parodontala
Se ia pe nemincate din vena.
Cu 3 zile inainte se exclude admin de ac ascorbic si Ab din clasa tetraciclinelor. m.mici-in caz de hiperinsulinism, ftia isnuficienta a
suprarenalelor, hipoglicemia f-la si la admin prep hipoglicemiante
Norma 65-110 mg% sau 3.5-6.1 mmol
m. mari- in caz de DZ,hipertireoza,hipercorticism si uneori in afectiunile ale ficatului
cresterea VSH, leucocitoza, devierea formulei spre stinga). Adeseori stomatologul este primul, care pune diagnosticul de diabet
zaharat pe baza procesului progresiv in parodontiu si r-lor analizelor glicemice. El poate sa puna diagnostic de leucoza sau
agranulocitoza nediagnosticata.
70.Fluidul gingival. Modificri cantitative i calitative n dependen de form afeciunii parodontale.

Lichidul santului gingival - e secretia santului gingival
In norma e secretat in cantitati infime, dar in procesele patologice volumul creste in urma maririi presiunii interstitiale si a permeabilitatii
vaselor din membrane proprie.
Lichidul gingival contine:
- elemente celulare : leucocite polimorfonucleare, limfocite, monocite
- aminoacizi
- albumine
- alfa 1, alfa 2, beta si gama globuline, imunoglobuline A,G,M
- fibrinogen
- fibrinolizina
- glucide (de 3-4 ori mai mult ca in serul sangvin ca rezultat al activitatii florei microbiene locale )
- neutrofile intregi sau fragmentate
- enzime lizozomale , fosfataza acida, fosfotaza alcalina, catepsina, protease
- electroliti Na,K, Ca,P
- ANTICORPI
Cauzele sporirii fluxului lichidului gingival
dimineata
in timpul masticatiei
prin masaj gingival
prin periaj
in sarcina
in urma folosirii contraceptivelor
in timpul inflamatiei gingivale
in timpul vindecarii dupa tratamentul chirurgical
71. Determinarea rezistenei capilarilor prin metoda lui Kulajenko.
rezistenta capilarelor se bazeaza pe determinarea penetrarii vaselor capilare si rezistenta capilarelor gingiei la vacuum dozat.
Dupa timpul de formare a hematoamelor se judeca despre rezistenta capilarelor.
Partea active sterile este aplicata pe gingia de care el se lipeste. In norma :
50-70 sec - pt d frontali
70-90 sec- pt premolari
80-100 sec pt molarii inf
80-90 sec- pt molarii sup
In caz de proces inflamator in tes parodontale timpul de formare a hematoamelor scade de 5-12 ori.
In caz de parodontoza deviere substantial de la norma nu se det.
Aceasta metoda se poate utiliza si in scopul terapeutic mentine activitatea fermentilor , sustine regenerarea tesuturilor.
72. Structura parodoniului. Elementele constituente.

Parodontiul - complex morfologic si functional tisular, care asigura fixarea dintilor in osul alveolar.
Parodontiul cuprinde:
Cementul
Ligamentul alveolodentar (periodontiu)
Osul alveolar
Periostul
Mucoasa gingivala
Parodontiul marginal are 2 componente principale:

1. Parodontiul superficial sau de invelis format din gingie cu:
Epiteliul gingival
Corion gingival
Ligamente supraalveolare
2. Parodontiul profund de sustinere sau functional format din:
Cement radicular
Desmodontiu
Os alveolar
73. Msurarea profunzimii pungilor parodontale.

Parodontometria - e o metoda clinica de masurare si evaluare inainte si in cursul tratamentului (dupa cel antimicrobian si inaintea celui
chirurgical) a retractiei gingivale, a adincimii pungilor parodontale adevarate.
Pentru determinarea indicelui se foloseste sonda de parodontometrie,cu partea activa terminala sub forma unei sfere cu diametrul de 0,5mm.
Ea este aprofundata in punga gingivala pina nu simtim rezistenta. Pe sonda sunt indicatorii speciale in mm.
Trebuie de apreciat: hyperemia, edematierea, singerare, descuamare, ulceratie, procese atrofice si hiperplastice.
Proba Shiller- Pisarev (Iod cristalic 1g, KI, apa distilata): proba pentru determinarea glicogenului a gingiei, care se mareste la inflamatii
cornice. Coloratie mai intensiva a gingiei dupa lubrifierea gingiei inflamate indica zona inflamatiei.
Dupa decurgerea procesului: cronica, agresiva;
Fazele procesului: acutizare (abscedare), remisie;
Gravitatea procesului - se determina dupa tabloul clinico-radiologic:

gradul usor - pungile parodontale pana la 4 mm.;
gradul mediu - pungi parodontale de la 4 mm - pana la 6 mm.;
gradul grav - profunzimea pungilor parodontale peste 6 mm.;
74. Structura gingiei (marginal,papilar,ataat sau alveolar). Date anatomo-fiziologice.

Gingia este portiunea vizibila a parodontiului marginal si este portiunea mucoasei masticatorii care acopera extremitatea coronara a osului
alveolar. Incepe de la linia muco-gingivala, acopera extremitatea osului in portiunea alveolara. Din partea palatinala, linia de jonctiune lipseste
si gingia se face parte componenta a mucoasei cheratinizate, imobile ale palatului dur.
Gingia se termina in jurul coletului dintelui pe carel inconjoara prin intermediul inelului epiteliului sau epiteliului marginal, astfel gingia
asigura continuitatea tapetata a mucoasei bucale.
Gingia se imparte in 3 zone:

Marginea gingivala libera (este portiuneacea mai coronara intre papilele interdentare ale gingiei si corespunde peretelui extern al
santului gingival)
Papila interdentara (gingia interdentara)
Gingia fixa
Gingia marginala sau libera este portiunea coronara intre papilele interdentare ale gingiei si corespunde peretelui extern ale santului
gingival. Grosimea intre 0.5-2 mm. Se continua cu gingia fixa. Limita dintre ele santul gingival
Gingia interdentara sau papila gingivala

ocupa spatiul interdentar, fiind situata imediat sub punctul de contact, cand acesta lipseste papila interdentara prezinta forma de platou sau
chiar de sa, ca o depresiune concava.
Forma normala - piramidala.
la dintii laterali posteriori cort cu o depresiune pe muchia superioara.
Intre dintii laterali posteriori are varful deprimat, de aspect concav, corespunzator zonei de contact sub care se situeaza.
Gingia fixa sau atasata

Gingia fixa adera ferm la dinti si osul alveolar, subiacent si se intinde de la baza marginii gingivale libere pana la mucoasa alveolara cuprinsa
intre 1-9 mm, in functie de dintele investigat, de localizarea frenurilor, bridelor si fasciculelor musculare subiacente.
Gingia fixa constituie o zona de rezistenta impotriva tendintelor de retractie si deplasare ale marginei gingivale libere, rezultate prin periaj
sau prin tractiunile exercitate de mucoasa alveolara si formatiunile subiacente acesteia.
Limita dintre gingia fixa si mucoasa alveolara este jonctiunea muco-gingivala.
75. anul gingival. Epiteliul de jonciune i nsemntatea lui n ataarea gingiei.

Santul gingival este un spatiul situat intre suprafata dintelui si epiteliul sulcular care captuseste marginea gingivala de la creasta acesteia pana
la epiteliul jonctiunal. Santul gingival este delimitat de:
Peretele intern, dentar
Peretele extern, gingival
Baza santului, conturul coronar al epiteliului jonctional
Adancimea santului gingival variaza intre 1-3 mm fiind in medie de 1.8 mm. In cursul eruptiei dentare cand dintele perforeaza epiteliul oral
acesta se apropie intim de epiteliu adamantin redus cu care fuzioneaza si se reflecta spre coroana dintelui.
Prin proliferarea celulelor bazale ale epiteliului oral se formeaza peretele moale al santului gingival.
Continutul santului gingival:
Lichidul gingival
Placa bacteriana
Epiteliul jonctiunal se extinde in directia apicala si formeaza un manson in jurul dintelui care, poate fi localizat:
Numai pe smalt
Pe smalt si pe cement
Numai pe cement in functie de stadiul de eruptie normala a dintelui sau de retractie gingivala prin fenomene de involutie
Structural epiteliul jonctiunal este singura componenta a epiteliul gingival care prezinta 2 lamine bazale cate 1 pe fiecare fata:
Lamina bazala externa constituie ca lamina bazala a epiteliului sulcular si se conecteaza cu tesutul conjunctiv subiacent.
Lamina bazala interna fixeaza epiteliul jonctional direct pe suprafata dintelui.
Modul de aderenta a epiteliului jonctional catre dinte

Epiteliul de jonctiune adera la dinte in mod direct sau prin intermediul unor variate pelicule sau cuticule.
Exista ipoteze ce explica provenienta unor invelize de natura:
Numai pe cement
Numai pe smalt
Pe smalt si cement
1. Endogena
Pelicula (matricea superficiala a smaltului incompletmineralizat) de suprafata
Resturi din epiteliul adamantin redus
Cementul afibrilar coronar (se formeaza inainte de eruptia dintilor in zonele de degenerescenta a epiteliului adamantin
redus)
Cuticula dentara (produsa de epiteliul jonctiunal este o ingrosare excesiva a laminei bazale a epiteliului jonctional)
2. Exogena
Microbiana
Salivara
Hematica
Alimentara
76. Imagini radiologice ale parodoniului marginal.

La analiza radiologica se observa
forma
inaltimea
starea virfurilor septurilor interalveolare
gradul de mineralizare a sbs spongioase
starea stratului cortical
Focarele de tes osos modificat se apreciaza dupa urm criterii:
nr
localizare in os
forma
dimensiune
contur
intesitatea umbrei
starea tes osos in focar si un jurul lui
Cel m des se atesta se atesta urm tipuri de modificari:

Osteoporoza- e un proces distrofic in tes osos, care radioogic se vede prin transparenta marita, scaderea continutului de tes osos pe
unitate de suprafata fara modif marimii osului.
Destructie- distrugerea osului si inlocuirea cu tes paotlogice (granulatii,puroi,tumori) si radiologic se vede o zona mai deschisa cu
contur neclara
Atrofia- e scaderea volumului si continutului de tes osos a osului intreg sau a unei portiuni
Osteoscleroza- proces invers la soteoporoza , creste cantitatea de tes osos pe unitate de suprafata fara a modifica dimensiunile osului,
scade transparenta tes osos.
INTREABA-MA DACA ESTE NEVOIE SA DICTZI TABELUL
Simptome Gingivita catarala generalizata Parodontita generalizata Parodontoza
Modif de str-ra a tes osos Lipsesc Modif in dependent de gradul osteoscleroza
parodontitei
Caracterul modif a virfurilor Nu sunt modif de grad diferit Rezorbtia vert Rezorbtia orizont
septurilor interalveolare
Starea corticalei inconjuratoare pastrate distruse Pastrate/ distrusa
Prezenta focarelor de Lipseste osteoporoza in faza Focare patate lipsesc
osteoporoza a virfurilor activa
septurilor
Caracterul conturului clare neclare clare
septurilor
77. esutul conjunctiv al gingiei. Caracteristica principalelor constitueni (celule,fibre,substana fundamental).

Sistemul ligamentar supraalveolar este format dintre fibre gingivale in special din colagen. Asigura legatura dintre dinte si gingie sau dintre
dinte si dinte. Confera elasticitate, rezistenta si-o fixitate ale suprafetei dintelui mai jos de nivelul epiteliul marginal. Fibrele dau imobilitate
gingiei si stabilitate dintelui in anumite sectoare.
Tipuri de fibre ale ligamentului supraalveolare:

a. Fibre dento-gingivale care pornesc de la cementul radicular si se dispun ascedent si au un traiect aproape in corionul gingival.
b. Fibre dento-dentare sau transseptale situate intre dinti adiacenti si au un traiect aproape orizontal.
c. Fibre dento-periostale pornesc de la dinte trec peste marginea alveolara (limbusul alveolar) si se fixeaza la periost.
d. Fibre dento-alveolare pornesc de la dinte di ajung la marginea alveolara dupa un traiect aproape orizontal.
e. Fibre alveolo-gingivale au un capat atasat de creasta alveolara si se termina in corionul gingival.
f. Fibre transgingivale pornesc cu un capat de pe cementul radicular al suprafetelor aproximale si se indreapta spre suprafata
vestibulara sau orala a dintelui vecin, unde se intrepatrund cu fibre similare din directia opusa.
g. Fibre intergingivale traverseaza continuu, corionul gingival paralel cu suprafetele vestibulare si orale a radacinilor.
h. Fibre interpapilare
i. Fibre periosto-gingivale
j. Fibre semicirculare pronesc de pe suprafata aproximala (meziala sau distala) a radacinii unui dinte, ocolesc fata vestibulara sau
orala si se fixeaza pe fata aproximala opusa a acelusi dinte.
k. Fibre circulare in nr mic incoajoara in intregime radacina dintelui.
l. Fibre intercirculare
78. Osul alveolar. Structura.

Osul alveolar reprezinta partea derivata din oasele maxilare si mandibula care serveste la sustinerea si mentinerea dintilor.
E format din:
1) osul alveolar propriu-zis
2) osul alveolar sustinator.
Este alcatuit din:

1. 33% component organica
Fibrele de colagen I, V
Glicozaminoglicani
Osteocalcina Osteonectina -Osteopectina
2. Componena anorganica 67%
Ca, P
Fosfat tricalcic
3. Celule
Osul alveolar propriu- zis corticala interna Consta dintr-o lama subtire de os ce inconjoara radacina si e suport pt insertia capatului
osos al fibrelor ligamentului periodontal. Se mai numeste lamina dura/cribiforma.
Initial, are structura de os fasciculat, , pe masura ce copilul creste este inlocuit cu cel lamelar sub forma de lame concentrice in jurul unui
vas asemenator cu os.Haversian.
Osul alveolar sustinator :

osul medular /spongios/ trabecular
corticala externa.
Osul medular/spongios/trabecular - consta din numeroase spatii captusite cu un strat celular denumit endosteum.
Cele mai bogate zone in os medular sunt tuberozitatea maxilara si molarii si premolarii inferiori.
Corticala externa - e formata din os haversian si poate vestibulara sau orala.

Grosime vestibulara mai redusa la incisive, canini, premolari si mai mare pe suprafat lingual.
E acoperita cu periost ce include - osteoblasti, osetoclaste, precursori, system vascular si nervos.
Conturul creste marginale a osului alveolar variaza in functie de forma radacinii si de obicei e paralel
cu jonctiunea smalt- cement
Septurile interdentare variaza:
Pt dintii anteriori, monoradiculari, septurile sunt ca lame ascutite.
Pt dintii posteriori, pluriradiculari, speturile sunt mai bine prezentate.
79. Depozite dentare. Rolul lor n patologia parodoniului.

Toate depozite dentare indiferent de mecanismul lor de formare, plasare ori structura contribuie in modul direct ori indirect la dezvoltarea
inflamatiei in parodontiu.
1. Nemineralizate:
uticula
Pelicula dobndit
Placa bacterian
Materia alb ( )
Resturi alimentare
2. Mineralizate:
Tartru dentar: supra i subgingival.
Cuticula este o structura organica, care nu joaca nici un rol in dezvoltarea bolilor parodontale, fiindca degenereaza dupa eruptia dintelui.
Pelicula dobndit este o pelicul acelular format cu saliva i lichidul gingival. Pelicula dobndit nu se poate elimina prin cltire
viguroas cu ap sau prin periajul dinilor. Poate fi eliminat prin intermediul unei profilaxii profesionale. Se formeaz n cteva ore .
Placa dentar sau placa bacterian este o mas dens i coerent de microorganisme ntr-o matrice organica lipicioasa (din glicoproteine
si polizaharide), care ader la dini.
Materia alb reprezint un complex de bacterii, detritus celular si resturile alementare , se poate elimina prin cltire viguroas cu ap,
periajul sau prin irigaii.
Tartrul dentar reprezint un depozit calcificat aderent de suprafaa dentar i este rezultatul mineralizrii plcii bacteriene.
Mecanismul formarii placii:

Formarea peliculei dupa 1 h de la periaj, se depune glucide
Aderenta si atasarea microbiana
Multiplicarea bacteriana, formarea matricei bacteriile produc matricea intermicrobiaana alcatuita din complex de polizaharide si
proteine.
Metabolismul este un factor care contribuie la formarea matricei. Metabolismul placii este influentat de dieta. Aportul de carbohidrati
determina cresterea proceselor fermentative cu scaderea pH ceea de favorizeaza dezv bacteriilor producatoare de acid uric.
Unele bacterii pot lega glicogenul si prelungesc producerea de acid chiar dupa epuizarea celor alimentari.
Bacteriile fermentative formeaza acizi lactici (veilonela, neiseria). Germenii aerobi cum ar fi streptococi, lactobacili multiplicati la pH acid
duc la un consum exagerat de oxigen si determina acumularea de anioni, superoxid, peroxid de hidrogen, apa oxigenata, radicali oxidril,
produsi toxici, enzime bacteriene.
Ei creaza conditii de anaerobioza favorabile dezv speciilor strict anaerobe.
Produsele metabolici ale placii determina numeraose interactiune de nutritie bacteriana.
80. Tartrul dentar supra i sub gingival. Compoziia chimic. Structura. Metode de detartraj.
Tartru dentar complex organo mineral aderent la suprafata dentara sau alte structure solide orale (lucrari protetice, aparate ortodontice
etc), rezultat din mineralizarea placii bacteriene.
Tartru supragingival (salivar) un deposit organo-minera de culoare alb galben, cu consistenta redusa la inceput, imediat dupa
depunere este friabil, moale, treptat culoarea vireaza spre maroniu-negru, prin imprgnare cu pigmenti din alimente sau de hidrocarburi si
nicotina la fumatori.
Tartru subgingival de culoare maroniu-negru inchis spre negru, consistenta crescuta, dens, de cele mai multe ori foarte aderent, greu de
dislocat, dispus in santul gingival sub marginea gingivala libera, sub forma unor depozite lamelare cu o suprafata dura, neregulata.
Prezenta tarstrului subgingival este depistat cu sonde exploratorii sau prin inspectie, daca marginea gingivala libera sau varful papilei
gingivale sunt inflamate, tumefiate si pot fi partial decolate de pe dinte.
Compozitia:
Este alcatuit din:
60-70% component anorganica
10-30% component organica
Apa
Amestec de bacterii
Detartrajul reprezint manopera stomatologic prin care tartrul i implicit placa dentar, supra- i subgingival. se ndeprteaz de pe
suprafeele dentare (naturale sau artificiale).
Prin detartrajul supragingival sunt ndeprtate depozitele de tartru de la nivel coronar, n timp ce prin detartrare subgingival i planare
radicular, se ndeprteaz concreiunile tartrice i placa dentar aferent, inclusiv straturile de cement radicular moale. Pe aceast cale se
obin suprafee dentare netede i lustruite.
81. Afeciunile parodoniului. Noiuni despre parodoniul marginal.

In cadrul bolilor parodontiului se include afectiuneele tesuturilor cu character inflamator, distrofic si tumoral.
Gingivita - process inflamator in paradontiu,care afecteaza doar gingia, fara interesarea (lezarea) jonctiunii dento-gingivale (epiteliale).
Parodontita marginala este un proces infalmator cu lezarea aparatului ligamentar periodontal si a jesutului osos.
Paradontoza - afectiunea tesuturilor parodontiului cu caracter primar-distrofic.
Bolile idiopatice cu distructia progresiva a tesuturilor parodontiului (parodontoliza) sindromul Papillon-Lefevre, neutropenia, diabetul
zaharat decompensate s
Parodontomul tumefactii si afectiuni tumefiante (epulis, fibromatoza s.a.)
Parodoniul marginal complex morfofunctional care asigura mentinerea si sustinerea dt in os alveolar.
Componentele principale ale parodontiului marginal

a. Parodoniul superficial sau ( pentru protectia a dintelui si tesuturilor invecinate de la factori iatrogeni):
Epiteliul gingival
Corionul gingival
ligamente supraalveolare inmpreuna cu ligamentl circular al dintelui;
b. Parodoniul profund, pentru sustinerea dintelui in alveola:
cement radicular;
desmodoniu (periodont);
periost
os alveolar.
Periodontiu tes conjunctiv bine vascularizat ce inconjoara radacina dintelui si uneste cementul radicular cu periostul osului alveolar
Desmodontiu totalitatea structurilor din spatiul dento-alveolar formeaza un complex morfofunctional.
Spatiul dento-alveolar are o forma de clepsidra fiin mai ingust in zona de roatie a dintelui (hipomochilion) si mai larg in zona cervicala
(apicala).
82. Etiologia i patogenia afeciunilor parodoniului. Teoriile neurogen i vascular.

Etiologia:
Factori locali: placa bct supra si subgingivala, tartru dentar, traume ocluzale, caria d, edentatiile, anomaliile dento-maxilare, tratamentul
ortodontic, protetic,terapeutic incorrect. Obiceiurii vicioase (fumatul, igiena orala nesatisfacatoare).
Factori generali: ereditatea si predispozitia(sdr Down, , sdr Papillon-Lefevre), tulburarile sis nervos,endocrine (diabet zaharat, Itenko-
Cusing), deficiente immune, hematologice (agranulocitoza, leucocitoza).
Factorii fav: influenta alimentara, virsta, sexul, conditiile de trai.
Teoriile:
1. Neurogena s-au adus rezultatele influentei experimentale asupra diverselor zone ale sistemului nervos ( hipotalamus, ramurile nervului
trigemen) prin apasare (strivire) , supraincarcare sau alte tipuri de traume. Cercetatorii au observant schimbari identice in parodontiu, creind
conditiile experimentelor apropiate de cele care se manifesta in cazuri patologice la om.
2. Vasculara parodontoza exalueaza ca un process primar-distrofic in tesutul osului alveolar ca o consecinta a aterosclerozei arteriolelor
parodontiului , drept rezultat al aterosclerozei generale. In anamneza bolnavilor de parodontoza se observa dereglari ale sistemului cardio-
vascular, ateroscleroza, confirmata clinic si biochimic. Cercetarile presiunii partiale de oxygen la bolnavii care sufera de parodontoza au
confirmat prezenta unor manifestari aterosclerotice (obliterarea vaselor sanguine)
83. Patogenia afeciunilor inflamatorii ale parodoniului.

Factorul mcirobian- are rol principal/determinant in producerea afectiunilor parodontale.
Mi/o specifice elaboreaza sbs cu rol distructiv: endo si exotoxine, enzime, antigene etc, care lezeaza tesutul, cellule => creste continutul
substantelor biologic active- mediatori ai procesului inflamator; dereglarea sistemului microcilculator;
cresterea permeabilitatii vasculotisulare;
fenomenul exudative si de infiltratie celulara;
depolimerizarea substantei fundamentale a tesutului conjunctiv gingival, distructia colagenului;
dereglarea schimbului transcapilar si hypoxia secundara;
acantoza epiteliului santului gingival si migrarea lui spre apex;
distrugerea ligamentului dento-gingival , rezorbtia laminei compacte, formarea pungilor parodontale.
mediul acid deregleaza formarea si maturizarea soteoblastelor,cementoblastelor si fibroblastelor si pH-ul acid activeaza act
osteoclastelor
tes parodontale se substituie cu tes patologic de granulatie
la niv cementului radicular se distrug cementoblaste,fibrele Sharpey si alte fibre
Mediatorii inflamatiei: histamina, serotonina, PG, limfochine, protease , Lt si a.
84. Gingivita. Etiologie. Clasificare.

Gingivita inflamaie ale gingiei far interesarea (lezarea) jonciunii dento-gingivale (epiteliale) i pot interesa n ntregime sau parial
gingia. Aproximativ 80% din populaia adult sufer de gingivit cronic.
Clasificarea gingivitelor
1. dup form:
cataral;
ulceronecrotic;
hipertrofic;
descuamativ/atrofic
2. dup decurgerea clinic:
a. gingivite acute;
b. gigivite cronice;
cronice n stadiul de acutizare;
cronice n stadiul de remisie
3. dup gradul de rspndire a procesului inflamator:
localizat
generalizat
Etiologia gingivitelor:
1. Factorii locali:
igiena insuficient a cavitii bucale (prezena plcii bacteriene);
prezena tartrului dentar;
obturaii defectuoase (n zona papilei interdentare);
construcii protetice incorecte (iritaii cu croete);
aparate ortodontice (activarea incorect);
inele n caz de fracturi a oselor maxilare (dinilor);
nghesuiri de dini, fixarea joas (prea sus) a frenulelor buzelor;
deprinderi vicioase (inerea i mucarea pixului);
factori nocivi profesionali (cariere de piatr i crbune, ntreprinderi chimice, de panificaie);
substane chimice (benzina, lacuri, sruri ale metalelor grele);
substane chimice iatrogene (pasta arsenical necroza papilei interdentare).
2. Factorii generali pe fondalul maladiilor generale se declaneaz formele grave de gingivite.
boli ale sngelui (unul din simptomele precoce a leicozelor);
afeciunile sistemului cardio-vascular;
afeciunile sistemului gastro-intestinal (ulcere, gastrite, colite);
boli ale sistemului endocrin (diabetul zaharat);
Dereglri hormonale (gingivita juvenil);
intoxicaii cu substane medicamentoase (definipin n tratamentul epilepsiei);
intoxicaii cu metale grele (mercur, plumb, bismut, etc.);
Iradieri cu razele X;
boli infecioase;
la fumtori, alcoolici i narcomani.
85. Gingivita cataral. Etiologi. Clinic. Tratament.

Gingivita Catarala - Conform datelor OMS, 80% copii din lume sufer de gingivit.
Gingivita cataral acut mai frecvent se ntlnete la copii cu boli respiratorii acute (virotice), care dup un tratament adecvat, gingivita
dispare fr a lsa complicaii.
Tabloul clinic:
Acuze
durere,
senzaii de usturime n mucoasa gingival,
apare desinestttor i se intensific n timpul alimentaiei (fierbinte, acru, srat),
edem gingival,
sngerri n timpul alimentaiei i periajului,
miros fetid.
Obiectiv
vrful papilelor sau a marginii gingivale, sau toat gingia edemaiat, hiperemiat, lax, sngereaz la atingere, uoar mobilitate
dentar din cauza edemaierei sistemului ligamentar superficial,
creterea profunzimii anului gingival.
Este un proces reversibil dac se intervine cu un tratament adecvat.
Diagnosticul n baza datelor subiective i obiective.
Tratamentul
nlturarea factorilor iritani locali;
Instruirea igienizrii corecte a cavitii bucale;
Recomandri n alegerea corect a produselor de igienizare;
Periajul profesional;
Gingivita cataral cronic apare pe locul unde persist mult timp elementul iritant cronic (inclusiv i gingivita cataral acut de la 1
pn la 7-14 zile).
Tabloul clinic
Acuze
pot lipsi;
prurit, usturime, disconfort;
sngerri gingivale, ndeosebi la periaj, terea alimentelor dure (mr, morcov, pine);
miros fetid din cavitatea bucal,
defect estetic.
Obiectiv
hiperemie gingival cu nuan cianotic;
edem al papilelor i marginii gingivale, papilele rmn n cretere i nu se lipesc ctre suprafaa dintelui;
prezena pungii gingivale clinice;
prezena depozitelor (moi i dure);
miros fetid din cavitatea bucal.
Tratamentul gingivitei catarale cronice:
nlturarea factorilor cauzali (locali i generali);
Irigaii i cltituri abundente cu soluii
antiseptice (hlorhexidin 0,06%, hexoral, stomatidin);
Instilaii i aplicaii cu BioR MterogilDenta, Levovior etc.;
Proceduri fizioterapice (hidroterapie, cureni diadinamici, vibromasaj, vacum-masaj Kulajenco, decontaminarea anului gingival
cu aparatul Vector, laser-ul), electroforez cu aloe, vit.C, etc.
86. Gingivita ulceroas. Etiologie. Clinic. Tratament.

Gingivita ulceroasa se manifesta prin fenomenul destructiv al gingiei, cu debut rapid, durei pronunate n cavitatea bucal, gingivoragii, i
dereglri a strii generale (febr, indispoziie, etc).
Morfolofic:
Defecte ulceroase la suprafaa gingiei;
Fenomenul de acantoz (tumefierea celulelor stratului malpigian);
Modificri vasculare plasmoragia, creterea numrului de capilare cu mrirea lumenului, n deosebi a sistemului venos;
Fibrele de colagen sunt distruse, predomin infiltraia liucocitar (PMN) n toate zonele subepitelial, n epiteliu, n zona anului
gingival i n zonele profunzi ale papilei gingivale
Apare prin asocierea a doua microorganisme specifice - spirocheta Borellia Vincent si un bacil fuziform gram-negativ si neaparat pe un teren
deficitar:
preexistenta unor gingivete acute;
scaderea rezistentei tesuturilor parodontiului marginal catre autoinfectia cavitatii bucale
accidente de eruptie a dintilor (in special molarul trei);
Igiena buco-dentara deficitara;
Scadere rezistentei a organismului pe fondul avitaminozelor (deficitul de vit. C,B1 si B2), oboselii, stresului emotional si fizic,
deficientilor nutritionale, afectiunilor ale singelui (leucemii, agranulocitoze), dupa afectiuni virotice.
Clasificare:
Dupa decurgerea procesului: acuta; cronica
Dupa gravitatea procesului: forma usoara; medie; grava
Formele de manifestare:
Usoara este implicat in process preponderent papilele interdentare.
Medie -sunt implicat in process papilele interdentare si margina gingivala libera.
Grava - sunt implicate in process papilele interdentare, gingia marginala si gingia alveolara.
Tabloul clinic este dominat de triada: durere, halena fetida, necroza gingivala.
Acuze: usturime si dureri in timpul alimentatiei si periajului, gingivoragii vechime de la citeva saptamini pina la cativa ani, care nu au fost
tratate, miros fetid, intoxicatia organismului (din cauza absorbtiei toxinelor in sange) , febra 38C, slabiciune
Obiectiv:
Starea generala dereglata: pacientii sunt palizi, cefalee, inapetenta
Local - papilele interdentare sunt necrotizate, necroza se extinde pe gingia marginala si atasata, precum si la nivelul mucoasei orale - valul
palatin (gingivo-stomatita ulcero-necrotica, angina Vincent);
Gingia necrotizata este acoperita cu o pseudo-membrana galben-deschisa pana la sur-murdar.
Tratament:
Local
I sedinta:
Prelucrarea minutioasa gingiei afectate i a cavitatii bucale cu sol. 0,06% chlohexidina, 0,25% chloramina. Solutiile vor fi caldute
(sporeste fagocitoza si migrarea leucocitelor);
Anestezia (infiltrativa, trunculara, aplicativa);
Inlaturarea minutioasa a depozitelor moi si dure (partial, cat este posibil), dupa care cu un excavator steril se inlatura gingia necrotizata
( se pot utiliza fermenti proteolitici - tripsina, hemotripsina).
Sedinta 2
Prelucrarea antiseptica minutioasa;
Aplicatii cu metronidazol (o pastila dizolvata in hlorhexidina 0,06%) pana la obtinerea unei suspenzii - pentru 15 min. (in caz ca
pacientul nu poate veni la medic, aplica singur acasa dupa o instruire anterioara de catre medic);
Dupa 2-3 sedinte se micsoreaza evident durerile, scade temperatura, se imbunatateste starea generala;
detartrajul definitiv (asanarea cavitatii bucale in totalitate);
Tratament general:
Acid ascorbic 0,5/ 3-4 ori in zi;
Desensibilizante (suprastina, tavegil, erolin cate o pastila ininte de somn);
Metronidazol 1 gr./zi + amoxiciclina sau tetraciclina 1 gr./zi 7-10 zile;
Dieta semilchida, caloriinica bogata in vitamine, neiritanta;
Folosirea lichidului in abundenta (apa minerala plata, compot, ceai verde, etc.)
87. Profilaxia gingivitelor catarele i ulceroase.

Profilaxia gingivitei catarale:
Iluminarea sanitar n viziunea igienizarii cavitii bucale;
Alimentaie raional;
Vizite periodice la medicul stomatolog cu scop profilactic;
Mod sntos de via (factorii de risc, ce sporesc reinera i acumularea de plac bacterian, funcionarea normal a parodoniului):
o Inlaturarea anomaliilor de muscatura si de pozitie a dintilor.
88. Gingivita hipertrofic. Etiologie. Clinic. Tratament.

Gingivit hipertrofic proces inflamator preponderent cu elemente proliferative.
Etilogie:
Dereglri hormonale (pe prim plan), n legtur cu aceasta unii autori evdeniaz forme desinesttoare (de pubertate i de sarcin);
Dereglri n dezvoltarea sistemului stomatognat (patologia mucturii adnc, ngrmdire de dini, anaomalii de poziie);
Aciunea nociv a unor medicamente (hidantonina, difenina);
Avitaminoze (vit.C), boli sanguine;
Trauma mecanic cronic (marginile ascuite aele dinilor cu defecte, marginile suspendare ale obturaiilor, croetele protezelor,
aparatele ortodntice;
Prezena n trecut a gingivitei catarale cronice.
Clasificarea:
a. Edematoas (localizat i generalizat);
b. Fibroas (localizat i generalizat);
stadiul uor, hipertrofie gingival pn la 1/3 din nlimea coroanei;
stadiul mediu, pn la din nlimea coroanei;
stadiul grav, mai mult de , sau ntotalitate coroana dintelui este acoperit de gingie.
Morfologia gingivtei hipertrofice
Vegetaia i creterea accentuat a epiteliului;
Distrofia vacuolizat a citoplasmei stratului spinos;
dereglarea procesului de descuamare;
Repartizarea neuniform a glicogenului (indic la dereglarea proceselor metabolice);
Edemaierea esutului conjunctiv subepitelial;
Forma edematoas
Sngerare gingival, rar durei n timpul alimentaiei;
Prurit, dereglarea actului masticator;
Miros fetid din cavitatea bucal;
Pungi gingivale false cu eliminri exudative din ele;
Jonciunea epitelial nu este afectat;
Depozite dentare moi n abunden (pigmentate).
Forma fibroas
evoluiaz benign i se caracterizeaz prin:
gingie hiperplazic cu aspect bulbar;
senzaie de consisten dens la palpare;
Lipsa sngerrilor i durerei;
culoare roz-pal, uneori cu ten cenuiu sau rou;
Pacienii de regul nu prezint acuze (numai forma neobinuit a gingiei), adic dereglri estetice;
Tratamentul gingivitei hipertrofice
Principiul de baz este depistarea factorului etiologic principal i aciunea asupra focarului de proliferare;
nlturarea i controlul asupra plcii bacteriene i a tartrului dentar;
Instruirea n igienizarea cavitii bucale i controlul asupra plcii bacteriene (ndeosebi n forma edematoas);
Bie bucale cu soluii din antiseptice (0,06% hlorhexidin, hexoral, stomatidin);

Preparate antiinflamatorii (5% unguent cu butadion, Metrogil-Denta, BioR-gel, unguent cu heparin aplicaii pe gingie sau n
componena unor paste curative), ce stimuleaz permiabilitatea vaselor sanguine;
Fonoforez, hidromasaj, etc.
Tratamentul formei fibroase a gingivitei hipertrofice
Tratament medicamentos (lidaz 64 UN cu trimecain injecii n papilele hipertrofiate, cte 0,2-0,3 ml de 3-8 ori sau 45-60%
glucoz, aplicaii cu substane cauterizante 20-30% rezorcin, 10-25% clorur de zinc, o aciune uoar cu vagotil, dimexid-25%,
etc.;
Fizioprceduri (masaj gingival,
electrocoagulare, dorsanvalizare, elctroforez cu heparin, gluconat de calciu;
Tratament chrurgical (nlturarea papilelor hipertrofiate sipl gingivectomie);
n caz de gingivit de pubertate i de sarcin intervenii chirurgicale nu se efectuiaz NB !!!.
89. Tratamentul sclerozant n planul de tratament complex al gingivitei hipertofice.

Scleroterapia const n injectarea intralezional de ageni sclerozani pe baz de alcool polietoxilat, cum ar fi polidocanolul (Aetoxisclerol
3%), pentru a induce fibroz.
Pentru formele de dimensiuni mari, este necesar asocierea scleroterapiei cu extirparea chirugical.
Aceast substan irit peretele vasului, l face s se umfle i vasul se obstrueaz. n scurt timp, acesta se transform n esut cicatricial i apoi
este eliminat.
Scleroterapie - injectarea n clorura de sodiu sau papila gluconat de calciu, glucoza, etanol sub anestezie locala. n scopul de a reduce
umflarea si inflamatia in gingivita hipertrofica fcut masaj n papila unguente hormonale, injectii de hormoni steroizi.
O metoda mai eficace este terapia sclerozanta:

Injectii cu solutii 50-60 % glucoza (cate 0.1-0.2 ml de 3-8 ori in fiecare papila)
Novembihin 10 mg in 10 ml sol izotonica
30 mg embitol in 20 ml sol izotonica
10 mg ciclofosfan in 10 ml apa distilata
Lidaza
Hidrocortizon
In varful fiecarei papile se introduce cate 0.1-0.2 ml. Concomitent se introduce in 3-4 papile finfivale.
90. Parodontita. Etiologie. Patogenie. Clasificare. Tablou clinic.

Parodontita marginal este un proces infalmator cu lezarea aparatului ligamentar periodontal i a esutului osos;
La baza morfogenezei bolii sunt procesele exudativo-alterative cu elemente de distrucie pronunat a osului alveolar;
Etiologia
a. Afeciunile parodoniului se pot dezvolta sub aciunea factorilor locali i generali, dar i combinarea lor pe fondalul scderii reactivitii
organismului. n ultimul timp o deosebit importan se acord factorilor etiologici locali i anume plcii bacteriene;
1. Factorii locali:
Igiena insuficient a cavitii bucale (prezena plcii bacteriene);
Prezena tartrului dentar;
Obturaii defectuoase (n zona papilei interdentare);
Construcii protetice incorecte (iritaii cu croete);
Aparate ortodontice (activarea incorect);
nghesuiri de dini, fixarea joas (prea sus) a frenulelor buzelor;
Deprinderi vicioase (inerea i mucarea pixului);
Factori nocivi profesionali (cariere de piatr i crbune, ntreprinderi chimice, de panificaie);
Substane chimice (benzina, lacuri, sruri ale metalelor grele);
Substane chimice iatrogene (pasta arsenical necroza papilei interdentare).
2. Factorii generali
Boli ale sngelui (unul din simptomele precoce a leicozelor);
Afeciunile sistemului cardio-vascular;
Afeciunile sistemului gastro-intestinal (ulcere, gastrite, colite);
Boli ale sistemului endocrin (diabetul zaharat);
Dereglri hormonale (gingivita juvenil);
Intoxicaii cu substane medicamentoase (definipin n tratamentul epilepsiei);
Intoxicaii cu metale grele (mercur, plumb, bismut, etc.);
Irradieri cu razele X;
Boli infecioase;
La fumtori (alcolici) i narcomani).
Clasificarea parodontitei marginale

1. Dup decurgerea procesului:
cronic,
agresiv;
2. Fazele procesului:
acutizare (abscedare),
remisiune;
3. Gravitatea procesului se determin dup tabloul clinico-radiologic:
gradul uor pungile parodontale pn la 4 mm.;
gradul mediu pungi parodontale de la 4 mm. pn la 6 mm.;
gradul grav profunzimea pungilor parodontale peste 6 mm.;
4. Rspndirea procesului:
localizat,
generalizat.
n general PM se caracterizeaz ptin prezena a trei semne patognomice:

inflamaie;
alveoliz;
prezena pungilor parodontale.
Inflamaia este o continuare a celei gingivale i depinde de stadiul de evoluie, de morfologia parodoniului, de grosimea i calitatea
estului gingival;
Aleveoliza reprezint distrugerea osului alveolar ca urmare a aciunii diferitelor enzime bacteriene i lizozomale, fiind unul din
simptomele caracteristice ale bolii parodontale;
Punga parodontal rezult din aprofundarea patologic a anului gingivo-dentar prin migrarea epiteliului de jonciune n direcie
apical;
microorganisme markeri: Acidobacilus actinomycetemcomitans, Phorphyromonos gingivals, Prevotela intermedia
91. Parodontita acut i exacerbat. Tablou clinic.

Parodontita marginal este un proces infalmator cu lezarea aparatului ligamentar periodontal i a esutului osos;
Grad uor
Acuze:
Sngerare gingival uoar n timpul periajului i terea alimentelor dure;
Discomfort i senzaii neplcute n gingie (prurit)
Date obiective
Hiperemie gingival cu nuan cianotic, la o uoar atingere sngereaz;
Prezena depozitelor dentare supa- i subgingivale;
Pungi parodontale cu profunzimea de 4 mm. numai n spaiile interdentare;
R-logic lezarea lamei corticale interalveolare la 1/3 din nlime, dilatarea fantei periodontale n zona cervical;
Miros fetid;
Starea general nu sufer.
Gradul mediu
Acuze:
Sngerarea gingiei n timpul periajului, alimentaiei;
Senzaii dolore n zona cervical de la excitanii termici, chimici, prurit, usturime n gingie;
Modificarea culorii i configuraiei gingiei;
Miros fetid pronunat;
Mobilitate dentar;
Date obiective:
Mucoasa papilelor interdentare, gingia marginal i parial ataat sunt modificate n culoare;
Sngerri gingivale (poate fi prezent una din formele de gingivit cronic);
Depozite dentare n abuden (supra- i subgingivale);
Pungi parodontale pn la 6 mm. n zona tuturor suprafeelor radiculare;
Mobilitate dentar de gradul I-II, interspaieri, uneori cu deplasarea lor;
R-logic reducerea nlimii septului interalveolar n direcie vertical pn la 1/2, resorbie orizontal i vertical;
Osteoporoz n diferite zone ale osului alveolar;
Pungi parodontale osoase (infraosoase) i abcese;
Lrgirea spaiului periodontal.
Gradul grav
Acuze:
Agravarea simptomelor prezente;
Dureri n gingie, discomfort n ocluzie la masticaie i terea alimentelor;
Sngerri abundente, mobilitatea dinilor;
Interspaieri ntre dini, deplasarea lor sub form de evantai;
Supuraii gingivale, miros fitid;
Pierderea dinilor intaci;
Teama c se va ntmpla ceva n timpul terii alimentelor;
Prezena abceselor parodontale.
Date obiective:
Inflamaie gingival avansat (deformarea marginii gingivale);
Pungi parodontale (osoase) peste 6 mm., ajungnd pn la vrful rdcinii;
Supuraie gingival, fistule gingivale, mobiltate dentar de gr. I-II-III;
Spaiera interdentar, deplasarea dinilor sub form de evantai, ocluzie trumatic;
Modificarea statusului psihologic;
Pungile parodontale permanent sunt cu puroi (focare de infecie n organism);
Sufer starea general (slbiciune, iritaie, insomnie, inapeten, acutizarea bolilor cronice, sensibilizarea organismului);
R-logic resorbia septurilor interalveolare peste 1/2 - 2/3 din nlime sau lipsa ei coplet;
Arcadele dentare i procesele alveolare osteoporozice, au o resorbie pronunat.
Parodontit marginal cronic exacerbat

Se poate dezvolta pe fondalul PMC de gradul mediu apar inflamaii acute, este caracteristic pentru bolnavii ce sufer de afeciuni
generale.
Parodontit marginal cronic n faza de remisiune este o stare a esutului parodontal ctigat n urma unui tratament minuios:
gingia clinic sntoas, dens, de culoare roz, ader bine la coletul dintelui;
Lipsa depozitelor dentare, lipsa pungilor parodontale, ns rdcinile sunt dezgolite;
R-gic stoparea procesului de oseteoporoz i resorbie osoas, osul alveolar este dens, stabilizarea procesului de lizare a esuturilor
parodontale.
92. Abcesul parodontal. Tablou clinic. Diagnosticul diferenial. Tratamentul.

Un abces periodontal se prezinta adesea cu toate semnele unei inflamatii acute locale si infectii: debut abrupt, tumefiere gingivala
sau mucosala sau ambele, eritem intens al tesuturilor afectate si durere. Dintre acestea durerea este prima observata si mai ales
de catre pacient, care nu recunoaste restul semnelor.
Se remarca o demineralizare a osului periapical.

Durerea are o evolutie ascendenta, de la simpla jena, pana la dureri insuportabile, pe parcursul a 24-48 de ore.
In dreptul radacinii, mucoasa este congestionata, depresibila la palpare si se constata durere. Poate exista adenopatie regionala de insotire.
Diagnosticul pozitiv se pune pe caracterul acut al durerii, durerea la percutia in ax a dintelui, tumefierea mucoasei si tegumentelor, lipsa
semnelor de vitalitate dentara si starea generala afectata.
In evolutie, parodontita seroasa poate trece spre o parodontita acuta purulenta, se poate croniciza, sau se poate vindeca spontan (rar).
Parodontita marginala cronica exacerbata Se poate dezvolta pe fondalul PMC de gradul mediu - apar inflamatii acute, este
caracteristica pentru bolnavii ce sufera de afectiuni generale.
Tratament
Tratamentul abcesului periodontal nu difera substantial de cel al altor infectii odontogene. Principiile tratamentului infectiilor dentare simple
sunt urmatoarele:
- drenajul, mentinerea drenajului
- eliminarea cauzei.
93. Parodontita cronic form uoar. Morfologie. Tablou clinic. Clieul radiologic.
Grad uor
Acuze:
Sngerare gingival uoar pe o perioad de civa ani de zile n timpul periajului i terea alimentelor dure;
Discomfort i senzaii neplcute n gingie (prurit)
Date obiective
Hiperemie gingival cu nuan cianotic, la o uoar atingere sngereaz;
Prezena depozitelor dentare supa- i subgingivale;
Pungi parodontale cu profunzimea de 4 mm. numai n spaiile interdentare;
R-logic lezarea lamei corticale interalveolare la 1/3 din nlime, dilatarea fantei periodontale n zona cervical;
Miros fetid;
Starea general nu sufer.
94. Parodontita cronic de form medie. Morfologie. Tablou clinic. Clieul radiologic.
Gradul mediu
Acuze:
Sngerarea gingiei n timpul periajului, alimentaiei;
Senzaii dolore n zona cervical de la excitanii termici, chimici, prurit, usturime n gingie;
Modificarea culorii i configuraiei gingiei;
Miros fetid pronunat;
Mobilitate dentar;
Eliminri purulente din pungile parodontale, uneori abcese.
Date obiective:
Mucoasa papilelor interdentare, gingia marginal i parial ataat sunt modificate n culoare;
Sngerri gingivale (poate fi prezent una din formele de gingivit cronic);
Depozite dentare n abuden (supra- i subgingivale);
Uneori pe gingie se observ fistule sau cicatrice punctiforme;
Pungi parodontale pn la 6 mm. n zona tuturor suprafeelor radiculare;
Mobilitate dentar de gradul I-II, interspaieri, uneori cu deplasarea lor;
Eliminri purulente din pungile parodontale;
R-logic reducerea nlimii septului interalveolar n direcie vertical pn la 1/2, resorbie orizontal i vertical; pungi parodontale
osoase (pungi intraosoase), prezenta osteoporozei, largirea spatiului periodontal.
Osteoporoz n diferite zone ale osului alveolar;
Pungi parodontale osoase (infraosoase) i abcese;
Lrgirea spaiului periodontal.
95. Parodontita cronic form grav. Morfologia. Tablou clinic. Clieul radiologic.
Gradul grav
Acuze:
Agravarea simptomelor prezente;
Dureri n gingie, discomfort n ocluzie la masticaie i terea alimentelor;
Sngerri abundente, mobilitatea dinilor;
Interspaieri ntre dini, deplasarea lor sub form de evantai;
Supuraii gingivale, miros fitid;
Pierderea dinilor intaci;
Teama c se va ntmpla ceva n timpul terii alimentelor;
Prezena abceselor parodontale.
Date obiective:
Inflamaie gingival avansat (deformarea marginii gingivale);
Prezena granulaiilor n toate sectoarele gingiei;
Abunden de tartru dentar i depozite moi;
Miros fitid pronunat;
La atingere gingia uor sngereaz;
Pungi parodontale (osoase) peste 6 mm., ajungnd pn la vrful rdcinii;
Supuraie gingival, fistule gingivale, mobiltate dentar de gr. I-II-III;
Spaiera interdentar, deplasarea dinilor sub form de evantai, ocluzie trumatic;
Modificarea statusului psihologic;
Pungile parodontale permanent sunt cu puroi (focare de infecie n organism);
Sufer starea general (slbiciune, iritaie, insomnie, inapeten, acutizarea bolilor cronice, sensibilizarea organismului);
R-logic resorbia septurilor interalveolare peste 1/2 - 2/3 din nlime sau lipsa ei coplet; prezenta pungilor osoase profunde, focare
de osteoporoza.
Arcadele dentare i procesele alveolare osteoporozice, au o resorbie pronunat.
96. Parodontoza. Etologie. Patogenie. Clasificare.

Se observa la persoanele de peste 40 de ani si constituie circa 2-3% din toate leziunele parodontale.
Factorii generali sunt factorii care influenteaza reactivitatea generala, favorizand imbolnavirea
pacientului:
factori genetici (predispozitia constitutioanala);
factori metabolici (diabet);
factori hormonali (endocrinopatii);
afectiuni ale tesutului conjunctiv;
afectiuni ale sistenului nervos central;
factori imunitari: scaderea capacitatii de aparare sau reactivitate autoimuna;
factori externi (intoxicatii);
stari carentiale (hipovitaminoze).
Factorii locali sunt factori de iritatie pentru parodontiu si pot fi cauzali, ex.: placa bacteriana, si favorizanti: tartrul dentar, trauma ocluzala,
carii dentare, edentatia, anomalii dento maxilare, obiceiuri vicioase, factori iatrogeni.
Patogeneza:
Schimbari distrofice: resorbtia neteda.
Modificari vaselor sanguine ale maduvei osoase hiperplazi endoteliului, scleroza cu ingust lumenului
dereglari gingiei : tumefactii mucoide, leziuni fibrinoide, necroza fibrelor de collagen, atrofierea epiteliului. Se reduce
microcirculatia, gingiea este palida.
RX osoase sclerotice, procesele atrofice in acest tesut ducind la micsorarea in inaltime a septurilor interdentare.
Clasificare:
Dupa gravitate:
Forma usoara - senzatii neplacute in gingie,prurit in reg incisiv maxilar inferior,radiologic scaderea de 1/3 a
inaltimii septurilor osoase interdentare.
Forma medie - radacinile dintilor(canini si incisivi) se dezgolesc,adeseori au culoare galbuie,hiperestezia
tesuturilor dintelui, reducerea pina la 1/2 a inaltimii septurilor osoase interdentare.
Forma grava - dezgoliri importante ale radacinilor dentare 1/2 si mai mult,se deschid spatiile interdentare, accentuat defectiunea
estetica.
Dupa evolutie:
Cronica
In remisie
Dupa raspindire: generalizata, este lenta
97. Parodontoza. Tablou clinic. Diagnostic diferenial.

Se observa la persoanele de peste 40 de ani si constituie circa 2-3% din toate leziunele parodontale
Tablou clinic:
Lipsa inflamaiei gingivale (dens, anemic, papilele interdentare sunt atrofiate);
Lipsa pungilor parodontale, plcii bacteriene i a tartrului dentar;
Retractia gingiei cu dezgolirea coletelor dinilor cu hiperestezie;
Fixarea dinilor n procesul alveolar, chiar la o retracie osoas considerabil (forma grava) ;
Lipsa pe R-grame a elementelor de distrucie osoas inflamatorie, conturul septului este clar, focare de osteoporoza lipsesc, atrofie
orizontal.
Forma usoara - senzatii neplacute in gingie,prurit, culoare gingiei neschimbata, gingia adera strins la suprafata dintelui, la sondare singerari
lipsesc, sunt dezgolite coletele incisivilor si caninilor, radiologic scaderea de 1/3 a inaltimii septurilor osoase interdentare.
Forma medie - radacinile dintilor(canikni si incisivi) se dezgolesc,adeseori au culoare galbuie, apare hiperestezia tesuturilor dintelui,
dezgolirea pina la 1/3 din suprafata radacinii si reducerea pina la inaltimii septurilor osoase interdentare.
Forma grava - dezgoliri importante ale radacinilor dentare 1/2 si mai mult,se deschid spatiile interdentare, accentuat defectiunea estetica.
absenta inflamatiei,gingia are culoare palida
retractia gingiei si deshosarea coletului apoi a radacinii dentare
absenta pungilor parodontale si gingivale
nu este caracteristica placa microbiana sau depozitul moale
asocierea frecventa cu LEZIUNI NECARIOASE
dintii isi pastreaza o buna fixare chiar in cazul atrofiei marcate a septurilor interdentare,deoarece evolueaza
sincronic cu retractia gingivala.
Examenul radiologic nu evidentiaza semne ale destructiei inflamatorii a tesutului osos al septului interdentar,conturul fiind clar,constatindu-
se reducerea inaltimii acestuia fara focare de osteoporoza,dilatarea spatiului periodontal.
98. Parodontomele. Etiologie. Tablou clinic. Diagnostic diferenial.

Parodontoamele cuprind tumorile si procesele cu aspect de tumori : fibromatoza gingiei , Epulis, Chistul paradontal.
Fibromat gingivala - seamana cu gingivita hipertrofica insa nu are nimic comun cu inflamatia. Spre deosebire de gingivita, in procesul de
fibromatoza gingivala se observa deformarea atit a gingiei interdentare cit si alveolare. Culoarea gingiei ramine neschimbata. Schimbarile
apara pe gingia vestibulara, cit sip e cea orala.
Acuze-aspectul neobisnuit al gingiei,care acopera in mare sau mica masura coroana dentara.
Etiologie genetica, predispozitia, boli ale tiroidei.
Epulis- o formatiune patologica benigna, localizata, care se aseamana cu hipertrofia papilei gingivale interdentare.
Se intilneste la pers 20-40 ani,mult mai rar la persoane in virsta.
Etiologie - La aparitie contribuie factori iritabili locali (tartru,resturi radiculare dentare) evolueaza incet,ani de zile.
Acuze- formatiuni nedureroase,care evolueaza ca marime si singereaza usor la palpare.
La examinare se constata tumori de forma unei ciuperci,situate pe un piciorus, ce-i da mobolitate, daca evolueaza rapid pierde forma de
ciuperca. Formatiune este densa la palpare si singereaza. Culoarea gingiei este aprinsa cu tente violacee sau cenusii.
Chistul parodontal- zone radiotransparente ale destructiei tesutului osos cu forme rotunjite.
99. Metode fizioterapeutice n tratamentul gingivitelor.
Ultrasunetul. Utilizat pe scar larg pentru a elimina tartrul dentar. Tehnica permite, destul de rapid, fr gingivoragii i nedureros
eliminarea tartrului dentar.
Fonoforeza - metoda de administrare a medicamentelor, cu ajutorul vibraiilor ultrasonice, care combin un efect farmacologic cu aciunea
simultan a ultrasunetului. Se recomanda introducerea de substante medicamentoase pe baz de ulei (glicerina, vaselina, etc). Fonoforeza de
vitamina E mbuntete procesele metabolice n esuturi parodontale.
Electroforeza - introducerea de substante medicamentoase n esutul parodontal prin intermediul curentului continuu - este indicate pentru
lichidarea inflamatiei comice.
Electroforeza provoaca o hiperemie prelungita (1,5-2 h), care stimuleaza procesele metabolice, trofice si regenerative n esuturile
parodontale, formarea de substane biologic active (histamina, acetilcolina, etc).
Fluctuorizarea - aplicarea de curent electric alternativ de frecven joas fluctuant (care isi modifica intensitatea, frecvena i
amplitudinea). Se foloseste cu succes pentru ameliorarea durerii, normalizarea circulaiei sngelui, inlaturarea inflamatiei. Sporete fluul
sangvin si limfatic, activitatea celulara si permeabilitatea vaselor.Aparatul Radius 01.
Darsonvalizarea - consta in utilizarea n scopuri medicale a impulsurilor de curent alternativ de nalt frecven (100 - 300 kHz), de nalt
tensiune (20 kV) i de putere mic (0.02 mA).
In timpul darsonvalizarii are loc actiunea direct a scnteiei de descrcare asupra terminaiilor nervilor senzoriali i vegetativi, in rezultat
asigurandu-se analgezia. mbuntirea troficii esutului, se activeaza migrarea leucocitelor.
UHF-terapia () - utilizare curentului electric de frecventa ultra nalta , duce la creterea fluxului dc snge, stimuleaza fagocitoza,
eritropoieza, procesele redox.
in tratamentul afeciunilor parodontale diatermia este prescrisa n exacerbarea i abcedarea procesului.
Terapia cu microunde - consta in utilizarea undelor electromagnetice de nalt frecven in scop medicale. Sub influena undelor
electromagnetice esuturile se incalzesc, edemul lor scade.
Diatermia - consta in utilizarea curentului alternativ de frecven nalt (1-2 MHz), tensiune mica (sute de voli) i putere mare (pn la
civa Amperi).
Mecanismul nclzirea direct a esutului la adncime care duce la are loc creterea permeabilitii vasculare, migraia activa a
leucocitelor.
100. Rolul factorilor generali n etiologia gingivitelor.

Factorii generali sunt factorii care influenteaza reactivitatea generala, favorizand imbolnavirea pacientului:
factori genetici, eriditatea (predispozitia constitutioanala);
Gingivita poate sa apara din cursul unor stari fiziologice, cind are loc dereglari hormonale ( sarcina, menopauza , juvenila).
Boli parodontale legate de boli sistemice: Diabet-favorizeaza un raspuns modificat de aparare din partea acestor structuri fata de
placa bacteriana. Hipovitaminoza c - deficitul de vit C modifica in sens agravant raspunsul gingival prin edem,hiperplazie,singerari
gingivale.
Endocrinopatii
Boli ale sangelui (unul din simptomele precoce a leicozelor, anemiilor);
Afectiunile sistemului gastro-intestinal (ulcere, gastrite, colite);
Intoxicatii cu substante medicamentoase (definipin in tratamentul epilepsiei, ciclosporin);
Intoxicatii cu metale grele (mercur, plumb, bismut, etc.);
Boli infectioase;
La fumatori (alcolici) si narcomani.
factori imunitari: scaderea capacitatii de aparare sau reactivitate autoimuna;
Irradieri cu razele X;
101. Gingivita de sarcin. Clinica. Particulariti ale tratamentului. Profilaxie.

Gingivita de sarcina
Apare n unele cazuri (la a III-a lun de sarcin) i poart un caracter subacut sau acut;
Sarcina propriu-zis nu provoac gingivita hipertrofic, dar poate influena prin modificrile hormonale reacia local a esututrilor
parodontale la aciuneea plcii bacteriene;
Manifestari clinice:
Hipertrofie i sngerare gingival;
Gingia este neted, de consisten moale, uor se decoleaz de la suprafaa dintelui;
Mai frecvent hipertrofia este localizat la nivelul papilelor interdentare;
Gingia este de culoare rou-aprins, lucioas pn la rou-violet;
Gingia sngereaz la cea mai mic atingere;
Dureri apar numai odat cu alipirea infeciei acute;
Semnele clinice se accentuiaz de la luna a II-III, atingnd apogeul ctre luna a VIII i decad ctre luna a IX de sarcin
In lichidul santului gingival se remarca o crestere a speciei anaerobe asupra careia hormonii steroizi(progesteronul si estrogenul) mult crescuti
la acest nivel actioneaza ca factori de proliferare. Plus la toate, hormone androgene stimulaza crestrea fluxului sanguine in vasele gingiilor.
Semnele clinice ale gingivitei se accentueaza din luna a II sau a III ,devin destul de pronuntate in luna a VIII.
Acuze dureri suportabile si sangerari in timpul masticatiei ori periajului, senzatii de usturime in mucoasa gingivala, apare desinestatator si
se intensifica in timpul alimentatiei (fierbinte, acru, sarat), miros neplacut in cavitate bucala.
Simptomatologia - principalele semne de imbolnavire gingivala sunt hiperplazia si singerarea.

- gingia este tumefiata, hipermiata, marita in volum (din cauza edemlui)
- singerarea se produce la cele mai mici atingeri, periajul, explorare cu sonda culoarea variaza de la rosu viu la violaceu,frecvent gingia este
acoperita de depozite fibrinoase sau purulente.
In primul rind profilaxie:

1. Vizite mai dese la medic stomatology (educarea pacientelor insarcinate pentru o igiena corecta si cotidiana, recomandari in alegerea corecta
a produselor de igienizare).
2. Igiena riguroasa a cavitatii bucale
3. Alimentatia rationala si echilibrata
102. Tratamentul complex al parodontitelor.

Terapie complexa asocierea corecta de metode si mijloace de actiune asupra focarului de infectie din parodontiu si a organismului
bolnavului.
1. Etiotropa suprimarea cauzelor inflamatiei ( placa bacteriana, depozite dentare, obturatiile si lucrarile protetice necalitative, ocluzia
traumatica s.a.), corectarea suprafetei de ocluzie prin slefuirea selectiva a dintilor, reconstituirea punctelor de contact intre dinti ,
2. Patogenica utilizarea metodelor si remediilor curative care ar actiona asupra unor verige patogene ale procesului inflamator distructiv
din parodontiu: inhibarea fermentilor lizosomali, reducerea procesului de exsudatie, edematiere , normalizarea microcirculatiei si a procesului
metabolic in parodontiu. Pentru asta cu success sunt utilizate metodele fizioterapeutice, medicamentoase, chirugicale. Antiinflamatoare - Acid
acetilsalicilic, salicilat de Na, unguent de indometacina in f. de ungunte pt pansament gingival.
Vasoconstrictori heparina, acid aminocapronic 5% sub forma de aplicatii
Enzime proteolitice tripsina
Antibiotice metronidazole , s.a.
3. Simptomatica tratamentul unor boli de care sufera pacientul: afectiuni ale sistemului cardiovascular, ateroscleroza, diabet zaharat,
leucocitoza anemiile, intrucit in etiologia si patogenia afectiunilor parodontiului le revine un rol deosebit.
4. Tonefianta: administrarea unor remedii care sporesc mecanismele de aparare si adaptare ale orgaismului ( hiposensibilizarea (terapia
remineralizatoare) imunomodulatoare, stimularea colagenezei si osteogenezei).
5. De recuperare: metode fizice, protetice.
103. Principii de baz a tratamentului local al parodontitelor.

Profilaxia primara - Suprimarea factorilor iritanti locali:
1)detartrajul,inlaturarea dpeozitelor moi
2)obturatia dintilor cu restabilirea puncttelor de contact
3)slefuirea selective a suprafetelor ocluzale
4)suprimarea constructiilor protetice, care si-au pierdut calitatile
5)trat anomaliilor dentare si de ocluzie
6)suprimarea obiceiurilor vicioase
7)recomandatii pt un periaj rational al dintilor
Profilax secundara- oprirea evolutiei bolii parodontale spre forme mai avansate
Suprimarea simptomelor clinice a bolilor parodontale:
1)trat gingivitelor in dependent de forma de evolutie si gradul de manifestare
2)lichidarea pungilor parodontale si osoase
terapia patogenica a proces inflam in parodontiu
4)suprimarea defectelor dentare
5)trat hiperesteziei tes dentare dure
6)suprimarea ocluziei traumatice
7) suprimarea mobilitatii dintilor
Profila tertiara- prevenire recidivelor dupa tratamentul formelor manifeste.

Terapia ce prevede utilizarea de mijloace cu act stimulatoare a mecanismelor de aparare si adaptare ale
organismului,stimularea reparatoare:
1)stimularea circulatiei sangvine,a troficitatii parodontiului
2)stimularea procesului de formare a colagenului
3)stimularea osteogenezei
Pt asta sunt utilizate preparate medicamentoase , manipulatii fizoteraputice cu actiuni curative.
104. Tratamentul local antiinflamator al parodontitelor.
Tratamentul antiinflamator prevede: inhibarea fermentilor lizosomali, reducerea procesului de exsudatie, edematiere, normalizarea
microcirculatiei si a procesului metabolic in parodontiu.
Metodele de a utiliza substante medicamentoase:
Clatituri bucale
Aplicatii
Instilatii
Utilizarea pastlor de dinti cu effect antiiflamatoare.
Spalarea pungilor parodotale
Din medicamentle antiinflamatoare locale sunt indicate mai des:

Antiseptice:
o Sol clorhexidina 0,06% (antiseptic cu spectru larg de actiune care isi patreaza activitatea si in prezenta puroiului, in forma de gel
Metrogildenta, Parodium
o furacilina1:5000 si alte preparate ale rindului nitrofuran,
o sol. H2O2 3%,
o sol.Iodinol 1%,
o sol. Miramistin 0,01%, (utilizata mai des pentru clatituri, antimicrobian + imunostimulant)
o sol. Sangvinitrina 0,2% (are proprietati antimicrobiene , inclusiv protozoaie si fingi)
Antiexudative: unguente de butadien, indomtacin, heparin.

Fermenti pentru degrradarea tesuturilor necrotice si marirea proceselor oxidoreductante: tripsina, himotripsina, ribonucleaza
instilatii in pungile parodontale pe 10-20 de min curs 10 zile.
AINF: unguente de 5% butadion, indometacina, acidul acetisalicilic inhibitorii ai PG
Glucocorticoizii + antibiotic: metronidazol , lincomicina , clindomicina+ hidrocortizonul, prednisolone, triamcinolon, dexametazon.
Preparate cu effect keratolitic si fibrinolizant: rezorcina 20-30%, maraslavina, sol. ZnCl 25%. Vagotil, dimexid.
105. Metode de tratament ale gingivitelor hipertofice.

Tratamentul gingivitei hipertrofice
Principiul de baz este depistarea factorului etiologic principal i aciunea asupra focarului de proliferare;
nlturarea i controlul asupra plcii bacteriene i a tartrului dentar;
Instruirea n igienizarea cavitii bucale i controlul asupra plcii bacteriene (ndeosebi n forma edematoas);
Bie bucale cu soluii din antiseptice (0,06% hlorhexidin, hexoral, stomatidin);
Preparate antiinflamatorii (5% unguent cu butadion, Metrogil-Denta, BioR-gel, unguent cu heparin aplicaii pe gingie sau n
componena unor paste curative), ce stimuleaz permiabilitatea vaselor sanguine;
Fonoforez, hidromasaj, etc.
Tratamentul formei fibroase a gingivitei hipertrofice
Tratament medicamentos (lidaz 64 UN cu trimecain injecii n papilele hipertrofiate, cte 0,2-0,3 ml de 3-8 ori sau 45-60%
glucoz, aplicaii cu substane cauterizante 20-30% rezorcin, 10-25% clorur de zinc, o aciune uoar cu vagotil, dimexid-25%,
etc.;
Fizioprceduri (masaj gingival,
electrocoagulare, dorsanvalizare, elctroforez cu heparin, gluconat de calciu;
Tratament chrurgical (nlturarea papilelor hipertrofiate sipl gingivectomie);
n caz de gingivit de pubertate i de sarcin intervenii chirurgicale nu se efectuiaz NB !!!.
106. Planul tratamentului local al parodontitelor.

1. Diagnostic si planul de tratament
2. Suprimarea factorilor iritanti locali:
inlaturarea dpeozitelor moi si dure supra si subgingivale
obturatia dintilor cu restabilirea puncttelor de contact
slefuirea selective a suprafetelor ocluzale
suprimarea constructiilor protetice, care si-au pierdut calitatile
trat anomaliilor dentare si de ocluzie
3. Recomandatii pt un periaj rational al dintilor , recomandarile pt utilizarea substantelor de igiena a cavitatii bucale,suprimarea
obiceiurilor vicioase
4. Tratamaentul bolilor concomitente genrale.
5. Tratamentul antimicrobian si antiinflamator local, care include aplicatii, instilatile pungilor, clatituri, prelucrarea gingiei cu gel.
6. Tratamnet antimicrobian general combinarea de antibiotic (metronidazole, lincomicina, clindomicina).
7. Tratament protetic pentru a mari eficacitatea masticatorie, a micsora incarcarea macanica celor restanti, a preveni migrarea si a
restabili estetica , suprimarea ocluziei traumatice.
8. Suprimarea mobilitatii dintilor -sinare
9. Tratamentul chirurgical
10. Manipulatii fizoteraputice cu actiuni curative, pentru
stimularea circulatiei sangvine,a troficitatii parodontiului
stimularea procesului de formare a colagenului
stimularea osteogenezi.
107. Rolul igienii cavitii bucale n tratamentul afeciunilor parodontale.
Indepartarea placii bacteriene si prevenirea acumularii ei pe dinti si suprafetele gingivale adiacente
La persoanele cu parodontiu sanatos indepartarea placii microbiene previne aparitia imbolnavirii gingivale.
La bolnavii in curs de tratament indepartarea placii favorizeaza procesul de vindecare, iar la cei tratati impiedica aparitia recidivelor
indepartarea verigii principale a lantului procesului inflamator.
Igiena personala. Rezultatul tratamentului parodontal poate fi compromis daca pacientul nu isi insuseste un program corect de
autoigienizare, care-I va fi explicat si aratat pe model. Program trebuie controlat si eventual corectat.
1. Modul de curatare a dintilor , recomandar mijloacelor de igiena
Spalarea dintilor se va fac cite 3-7 min de 2 ori pe zi, claitatea spalarii se va verifica cu ajutorul sol colorante (lugol).
Recomandarile privind folosirea unor paste de dinti se vor face in functie de manifestarile clinic ale simptomelor. Antiinflam si
dezodorante (Lesnaia, Jemciug),cu extracte de plant medicinale ( Osobaia, Parodontax).
2. Substante antiseptice pt dezctivara placii microbine si facilitarea suprimarii ei ( 0,06% de clohexidina), cu care se clateste gura de 2-3
minute , dupa asta spalarea dintilor cu apa curata. Curs (5-7 zile)
Igiena profesionala:
Igienizarea se face prin periaj gingivo-dentar, la care se asociaza mijloace secundare de intretinere a igienei si de catre medic prin:
Detartraj, priaj, airflow
chiuretaj radicular
Aplicaarea substantelor medicamentoase cu actiune antimicrobiana si antiinflamatoare.
108. Importana lefuirii selective n tratamentul leziunilor parodontale, tehnica de efectuare.

slefuirea selectiva a dintilor cu supracontact, adica care suporta suprasolicitare traumatica orizontala, pentru a le micasora efortul, deoarece
se dergleaza procesul fiziologic de abraziunea tesuturilor dure a cuspidelor ramasi.
Slefuirea selectiva urmareste:
desfiintarea contactelor premature pe distanta dintre relatia centrica si intercuspidarea maxima si a interferentelor ocluzale in miscarea
de propulsie si de lateralitate mandibulara, cand apar suferinte parodontale, musculare si la nivelul articulatiei temporo-mandibulare;
dirijarea si orientarea fortelor de masticatie in axul lung al dintelui;
instalarea unor relatii ocluzale stabile de tip varf cuspid-fosa
Contraindicatii: slefuirea selectiva nu se face in mod preventiv, la dinti foarte abrazati, ocluzle adanca si dinti cu mobilitate de gradul II-
III, ocluzie incrucisata, ocluzie deschisa prin interpunerea limbii, edentatii intinse, ci numai la dintii cu semne de disfunctie si suferinta
parodontala.
Etapele echilibrarii ocluzale prin slefulri selective:

desfiintarea contactelor premature in relatie centrica si realizarea de long-centric;
eliminarea interferentelor ocluzale in miscarea de lateralitate;
eliminarea interferentelor ocluzale in micarea de propulsie;
controlul contactelor ocluzale in intercuspidare maxima.
109. Metode chirurgicale n tratamentul parodontitelor (chiuretaj,chiuretajul deschis,operaii gingivotomie, cu lambouri,etc.).

Metodele chirurgicale asigura lichidarea procesului inflamator si a focarelor de infectie din tesuturile parodontale, asigura o perioada de
remisie indelungata si reduce intr-o mare masura timpul de vindecare a pacientului.
Inainte de a aplica metodele chirurgicale este necesar de a pregati cavitatea orala si pacientul, inclusiv asanarea, altoirea unor deprinderi
vaste de igiena orala, aplicarea terapiei inflamatorii.
Scopul tratamentului chirurgical este lichidarea pungilor din tesuturilor moi si cele osoase, inlaturarea tartrului dental subgingival,
granulatiilor si osului necrotizat.
Catre metodele chirurgicale de tratament se atribuie:

1. Chiretajul cind punga are 4-5 mm adincime si sunt absente pungi osoase
Chiuretaj inchis in cmp inchis, fr decolri gingivale, cand papila interdentara este lsat in poziia deasupra lamboului
alveolar si este tractionata pentru accesul instrumentului la pungile parodontale.
Chiuretaj deschis incizie intrasulculara cu bisturiul a papilelor interdentare pana la dinte sau osul alveolar, urmat de
ndeprtarea tes epitelial si conj inflamat si necrotizat, se formeaz astfel microlambouri papilare care favoreaza accesul.
Chiuretaj cu vid (vacuum)
Chiuretaj criogen
2. Gingivotomia
3. Gingivectomia
Simpla
Radicala
4. Operatiile cu lambou
Cu corectia marginei gingivale (gingivoplastia)
Cu aplicarea mijloacelor de stimulare a proceselor reparative in parodontiu (gingivoosteoplastia)
Corectia cavitatii bucale cu deplasarea frenurilor (frenulotomia, frenuloectomia, plastia vestibului)
Intreaba daca sa-mi dictezi

Chiuretajul cu vacuum
Aceasta metoda poate fi utilizata in pungile parodontale cu o profunzime de peste 5-7 mm si in cazul parodontitelor abcedante, cans este
unul sau cateva abcese. Metoda a fost propusa de Danivschi si colaboratorii sai. In asa caz autorii propun de combinat vacuum chiuretajul
cu gingivotomia sau se poate fara incizie.
Etapele vacuum chiuretajului:
1. Dupa anestezia respectiva se face detartrajul si surfasajul pungii dupa toate regulele cu inlaturarea depozitelor dentare. Finisarea
radacinilor cu finire, polire, sau se face cu scalerul.
2. Peretele moale al pungii se chiureteaza cu ajutorul instrumentelor speciale chiuretele Gracey. Pentru a preveni perforatia mucoasei
chiuretajul il facem sub controlul vizual sau tactil.
Chiuretajul planeului pungii parodontale si osul crestei alveolare se face cu o chiureta special (canula) din sticla care are o prelungire
sun forma de tub si care aspira toate reminiscentele tisulare. Marginile ascuite ale cmilei secioneaz epiteliul si tesuturile afectate si le
aspira. Afara de aceasta in tesuturi se formeaza microhematoame, care la resorbabila lor contribuie la stimularea procesului regenerativ in
gingie. Metoda, ca si alte forme de chiuretaj, poate fi aplicat la 3-4 dinti monoradiculari si 2-3 dinti pluriradiculari. Dupa chiuretaj cu vid
se aplica un pansament curativ.
Criochiuretajul este distrucia esutului gingival afectat prin aplicarea crioterapiei (agenilor cu temperaturi joase), propus deasemenea de
Danilevski.
Avantajele acestei metode:
- distrucia limitat a tesuturilor la aplicare,
- Este indolor
- Efect hemostatic utilizat intr-un spectru mai larg
In calitate de ageni criogen se folosesc:

- Azotul lichid
- Freonul
- Bioxidul de carbon
- Se folosesc special criosonde care se introduc in punga parodontala
Indicaii:
- Pungi parodontale profunde (5-7mm) concrescene granulare abundente
- Gingivita hipertrofic
- Abcese parodontale
- Papilite
- Parodontome
Etapele de executare
- iritaia cav bucale cu sol antiseptice, detartrajul supra si sublingual, izolarea menutioasa a cmpului operator
- Anestezia zonei supuse chiretajului
- Introducerea criosondei in punga parodontala si aciunea cu agentul criogen depinde de volumul testuturilor supuse destruciei
(timpul poate fi 3-5 ori 10-15 sec)
- Menajul plgii
Crionecroza esutului parodontal apare peste 24-48 h iar regenerarea are loc timp de 6-12 h. In primele 24-48 h, cand apare crionecrosa
pacientului trebuie sa-si efectueaz o igiena corecta a cav orale cu scop de tratament. Sunt binecuvenite enzimele proteiolitice cu antibiotice
sub forma de aplicaii, ele au actiune lirica asupra esuturilor necrozate.
Gingivotomia este o incizie liniara a peretelui pungii parodontale cu scopul de a deschide abcesul sau a efectua chiuretajul deschis.
Indicatii:
Pungile invizibile
Abcesele parodontale in regiunea unui dinte
Pot fi diferite forme de incizie:
Verticala prin papila interdentara
Verticala paralela cu axa dintelui
Interdentara
Sub forma de semiluna
In forma de litera T
Tehnica: Dupa anestezie si deschiderea pungii se face lavajul cu antiseptice. Se efectueaza chiretajul. Plaga se spala din nou cu antiseptice
apoi se poate de suturat sau incleiat cu clei medical
Avantajul gingivotomiei fata de chiuretaj este acela ca punga este vizualizata si usor putem manipula in ea.
Dezavantajul este ca poate aparea retractia gingivala dupa cicatrizarea plagii.
Operatiile cu lambou
Aceasta se efectueaza cu scopul lichidarii pungilor parodontale si corectia defectelor in osul alveolar.
Aceasta operatie a fost propusa in 1912 de R.Neumann, apoi perfectionata de A.Cieszynsky (1914) si Cieszynsky Widman Neumann.
Esenta metodei consta in formarea unui lambou muco-periostal. Incizia verticala din ambele parti ale sectorului selectat si 2 incizii
orizontale paralele marginii gingivale din partea orala si vestibulara.
Metoda Wildman-Neumann:
1. anestezie trunculara si infiltrative
2. prelucrarea antiseptic a cimpului operator
3. se fac 2 incizii verticale spre gingia marginala
4. se face gingivectomie partial pe f vestibulara si orala cu 2-2.5 mm de la gingia marginala
5. se decoelaza si se form lambourile mucoperiostale
6. se inlatura depozite d,tes de granulatie, resturi ep de pe lamboul mucoperiostal mobilizat
7. supraf plagii se prelucreaza cu sol antiseptic slab concentrate
8. lambourile se sutureaza in zona sp interdentare si inciziilor verticale
9. Se face in zona a 6-7 d sau pe intreaga arcada. Dupa 2-3 apt. se intervine pe celalalt maxilar.
10. se aplica pansament parodontal de protectie
11. firele de suturare se inlatura peste 6-7 zile dupa operatie
110. Selectarea metodelor de tratament al afeciunilor parodoniului n concordan cu ali specialiti.

Tehnici terapeutice: indepartarea placii bacteriene, detartrajul sub si supra gingival, tratamentul medicamentos,antiinflamator,
antimicrobian.,restaurarea morfologiei dentare afectate cu carii.
Terapia fizioterapeutica Ultrasunetul , Electroforeza medicamentoasa , UHF-terapia (), Fonoforeza, Terapia cu microunde (RUV),
Darsonvalizare , Fluctuorizare, Ozonoterapia, Diferite tipuri de masaj, terapia cu laser
Tehnicile chirurgicale: chiuretajul gingival si subgingival, gingivectomia, gingivo-plastica, operatii cu lambou, chirurgia osoasa alveolara,
chirurgia mucogingivala.
Tehnici ortopedice: slefuiri ocluzale, restaurare protetica, imobilizarea dintilor parodontici. Tratamente ortodontice.
111. Metode fizioterapeutice n tratamentul leziunilor parodoniului.

Ultrasunetul. Utilizat pe scar larg pentru a elimina tartrul dentar. Tehnica permite, destul de rapid, fr gingivoragii i nedureros
eliminarea tartrului dentar.
Fonoforeza - metoda de administrare a medicamentelor, cu ajutorul vibraiilor ultrasonice, care combin un efect farmacologic cu
aciunea simultan a ultrasunetului. Se recomanda introducerea de substante medicamentoase pe baz de ulei (glicerina, vaselina,
etc). Fonoforeza de vitamina E mbuntete procesele metabolice n esuturi parodontale.
Electroforeza - introducerea de substante medicamentoase n esutul parodontal prin intermediul curentului continuu - este
indicate pentru lichidarea inflamatiei comice.
parodontale, formarea de substane biologic active (histamina, acetilcolina, etc).
amplitudinea). Se foloseste cu succes pentru ameliorarea durerii, normalizarea circulaiei sngelui, inlaturarea inflamatiei. Sporete
fluul sangvin si limfatic, activitatea celulara si permeabilitatea vaselor.Aparatul Radius 01.
Darsonvalizarea - consta in utilizarea n scopuri medicale a impulsurilor de curent alternativ de nalt frecven (100 - 300 kHz),
de nalt tensiune (20 kV) i de putere mic (0.02 mA).
In timpul darsonvalizarii are loc actiunea direct a scnteiei de descrcare asupra terminaiilor nervilor senzoriali i vegetativi, in
rezultat asigurandu-se analgezia. mbuntirea troficii esutului, se activeaza migrarea leucocitelor.
UHF-terapia () - utilizare curentului electric de frecventa ultra nalta , duce la creterea fluxului dc snge, stimuleaza
fagocitoza, eritropoieza, procesele redox.
Terapia cu microunde - consta in utilizarea undelor electromagnetice de nalt frecven in scop medicale. Sub influena undelor
electromagnetice esuturile se incalzesc, edemul lor scade.
Diatermia - consta in utilizarea curentului alternativ de frecven nalt (1-2 MHz), tensiune mica (sute de voli) i putere mare
(pn la civa Amperi).
Mecanismul nclzirea direct a esutului la adncime care duce la are loc creterea permeabilitii vasculare, migraia
activa a leucocitelor.
112. Tratamentul general al parodontitei i parodontozei, preparate medicamentoase.

1. Vitaminoterapie mai ales Vit C ( ac ascorbic) + P , mai ales in virsta tinara au influenta asupra formarii colagenului peretelui
vascular, ce duce la marirea rezistentei peretelui vascular. Vit E (tokoferol ) micsoreaza sensibiliteatea si permeabilizarea capilarelor,
are effect antioksidant. Vit k (vicasol) antihemorragic. Vit gr B ( B5, B6, B12) sunt activatorii de procese metabolice in tsuturile
parodontale.
2. Terapia imunostimulanta imudon, cicloferon, timalin, timogen. Imudon lizat de m/o, care contine complex polyvalent al
anticorpilor conta celor mai raspandite m/o, ce se dezvolta in cavitatea bucala. Timalin regleaza nr de T si B limfocite, stimuleaza
imunitet cellular, mareste fagocitoza, processe regenerare. Este indicat i/m cite 1ml 6-10 zle.
3. Antibiotice sunt indicate impreuna cu antimicotice la indicatii severe , ca acutizarea procesului inflamatoriu, abcedarea, la gingivita
ulcero- necrotica, dupa operatii serioase parodontologice cu lambou. Sunt de preferate antibiotic cu spectru larg de actiune:
lincomicina, ampicilina, amoxicilina, metronidazole, monociclin. Lincomicina se absoarbe ft repede in tesuturi si se inmulteste in
tesuturile osoase. Eritromicina nu se inmulteste in tesuturile parodontale, de aceea nu este favorabila.
4. AINF ibuprofen, indometacin, butadion, acidul acetisalicil. Aceste substante inhiba PG, stimuleaza formarea interferonului endogen,
maresc rezistenta nespecifica a organismului, au effect analgesic. Sunt indicate cite 0,25 0,1 g cite 3 ori/ zi dupa masa.
5. Terapia hiposensibilizanta:
- Sol. CaCl2 cite 5 ml 10% i/v
- Gkuconat de calciu cite 2-3g /zi
- Glicerofosfat de Ca cite 1g/zi
- Dimedrol are effect sedativ si analgetic cit 0,03 0,05g /zi.
- Tavegil efct sedative.
6. Medicatie cu glucocorticoizi - reduc inflamatia,hiperemia,exsudatul inflamator dar si scaderea proceselor reparatorii ale tesuturilor
lezate.(hidrocortizon acetat,prednison,prednisolo, triamcinolon,dexametazon)
113. Medicamente cu aciune antiinflamatorie folosite n tratamentul general al parodontitelor.

AINF ibuprofen, indometacin, butadion, acidul acetisalicil. Aceste substante inhiba PG, stimuleaza formarea interferonului endogen, maresc
rezistenta nespecifica a organismului, au effect analgesic.
Sunt indicate cite 0,25 0,1 g cite 3 ori/ zi dupa masa.
Medicatie cu glucocorticoizi - reduc inflamatia,hiperemia,exsudatul inflamator dar si scaderea proceselor reparatorii ale tesuturilor
lezate.(hidrocortizon acetat,prednison,prednisolo, triamcinolon,dexametazon)
114. Terapia hiposensibilizant n tratamentul complex al parodontitelor.

Terapia hiposensibilizanta:
- Sol. CaCl2 cite 5 ml 10% i/v
- Gkuconat de calciu cite 2-3g /zi
- Glicerofosfat de Ca cite 1g/zi
- Dimedrol are effect sedativ si analgetic cit 0,03 0,05g /zi.
- Tavegil efct sedative.
115. Terapia tonefiant n tratamentul complex al parodontitelor.

Baite cu antiseptice (0,06% hlorhexidina, stomatidina, hexoral) 2-3 pe zi cate 2-3 min., indeosebi dupa periajul dinjilor;
Pastile,ce conjin chlorhexidina i acid ascorbic, lisobact, imudon(pastile de subt) - stimuleaza fortele de aparare a mucoasei cavitajii bucale,
inclusiv si prin mecanismul de aparare imuna;
Aplicajii cu preparate cheratoplastice (ulei din catina alba, ulei din macies, pantenol, din romanite etc.);
De efectuat periajul neaparat cu o perie moale cu paste ce conjin fermenti sau pihta (pepsodent, lesnaia, extra sau oricare pasta curativo-
profilactica)
116. Preparate tonefiante folosite n tratamentul general al parodontitelor. Reete.

Baite cu antiseptice (0,06% hlorhexidina, stomatidina, hexoral) 2-3 pe zi cate 2-3 min., indeosebi dupa periajul dinjilor;
Pastile,ce conjin chlorhexidina i acid ascorbic, lisobact, imudon(pastile de subt) - stimuleaza fortele de aparare a mucoasei cavitajii bucale,
inclusiv si prin mecanismul de aparare imuna;
Aplicajii cu preparate cheratoplastice (ulei din catina alba, ulei din macies, pantenol, din romanite etc.);
De efectuat periajul neaparat cu o perie moale cu paste ce conjin fermenti sau pihta (pepsodent, lesnaia, extra sau oricare pasta curativo-
profilactica)
117. Mijloace osteotrope n tratamentul general al parodontitelor. Reete.

Local: materiale biogne , folosite in timpul operatiilor cu lambou : granule cu hidroxiappatit, tricalciu fosfat, ostim-100, Biofix, Bio-OSS.
Injectii subgingivale: Lincomicina, BioR
118. Rolul metodelor fizioterapeutice n tratamentul complet al afeciunilor parodontale.

In tratamentul periodontitelor metoda fizioterapeutica se aplica desinestatator sau ca componenta a tratamentului complex. Scopul
procedurilor fizioterapeutice este lichidarea procesului inflamator din periodont si accelerarea regenerarii tesutului osos.
A. Pentru diminuarea edemului, stazei, durerilor, pentru imbunatatirea troficii tesuturilor, intarirea proceselor imunobiologice si micsorarea
virulentei microflorei in faza acuta pana i dupa interventia chirurgicala se folosesc curenti de inalta frecventa.
Pentru preintampinarea trecerii fazei seroase in cea purulenta si in faza de infiltrare celulara, daca nu e asigurata eliminarea exudatului, se
administreza o doza atermica aa ca pacientul sa nu perceapa caldura. In restul cazurilor se folosete o doza oligotermica.
B. Dupa interventia chirurgicala pentru stimularea respingerii tesuturilor necrotice, maselor purulente, se folosesc, pentru a stimula vindecarea
cit mai precoce se utilizeaza curentii Darsonval sau fluctuanti.
Efect mai bun au curentii fluctuanti deforma unu la intensitatea medio- inalta, procedura fiind de 8-12 min. Cura de tratament este de 2-3
proceduri.
Ultrasunetul sau ultraionoforeza cu lidaza se administreaza 8 min. La regim neintrerupt la o intensitate de 0,2-0,4 V/cm2. Tratamentul 3-7
zile.
119. Electroforeza n tratamentul leziunilor parodontale. Mecanismul de aciuni.

Electroforeza - introducerea de substante medicamentoase n esutul parodontal prin intermediul curentului continuu - este indicate pentru
lichidarea inflamatiei comice.
parodontale, formarea de substane biologic active (histamina, acetilcolina, etc). Se folosesc dispozitivele " ", -2, Biostep L3B etc
se administreaz, de obicei, vitaminele , P, B.
Electroforeza cu vitamine este indicate n parodontita cu cronic i exacerbate, dup eliminarea semnelor locale i terapie anti-inflamatorie.
Acumularea de vitamina n esuturile parodontale mrete permeabilitatea capilara i stimuleaza formarea de colagen. Vitamina P reduce
permeabilitatea vascular, inhib aciunea de hialuronidaza, crete rezistenta capilarelor.
Cnd sunt exprimate fenomenele exudative se indica electroforeza enzimelor: tripsina, ribonucleaz, la o diluie de 1 mg / ml soluie
izotonica (introducnd alternativ cu anodul si catodul). Acesta din urm are o aciune antiinflamatoare, stimuleaza procesele de
remineralizare i regenerare.
Cursul de tratament cu ribonucleaz const din 10-12 edine.
Pentru a elimina inflamatia, sngerarea gingiilor se utilizeaza heparina(l:15), soluie 10% de gluconat de calciu, tanina, aloc. Cursul de
tratament este de 10-15 edine.
Electroforeza 5-10% soluie de clorur de calciu, soluie 2,5% glicerofosfat de calciu, soluie de 1-2% fluorur de sodiu imbunatateste
metabolismul mineral i trofica parodontului, elimina sensibilitatea crescut a tesuturilor dure ale dinilor, nltur osteoporoza tesutului
osos.
120. Darsonvalizarea. Indicaii. Mecanismul de aciune n tratamentul afeciunilor parodontale.

Darsonvalizarea - consta in utilizarea n scopuri medicale a impulsurilor de curent alternativ de nalt frecven (100 - 300 kHz), de nalt
tensiune (20 kV) i de putere mic (0.02 mA).
Se utilizeaza dispozitive portabile MIskra-l" i "Iskra-2, Korona. Se folosesc electrozi de dimensiuni mici - de form sferica sau ascutita.
In timpul darsonvalizarii are locactiunea direct a scnteiei de descrcare asupra terminaiilor nervilor senzoriali i vegetativi, in rezultat
asigurandu-se analgezia. mbuntirea troficii esutului, se activeaza migrarea leucocitelor.
Aplicarea acestei metode este indicate in faza de stabilizare sau de remitere a parodontitei, hiperestezia esuturilor dure dentare. Cursul de
tratament const de 10-20 de proceduri pentru 5-10 minute in fiecare zi sau peste o zi Darsonvalizarea este contraindicata n leziunile
tumorale ale esuturilor orale.
121. Fluctuorizarea n tratamentul afeciunilor parodontale.

amplitudinea). Se foloseste cu succes pentru ameliorarea durerii, normalizarea circulaiei sngelui, inlaturarea inflamatiei. Sporete fluul
sangvin si limfatic, activitatea celulara si permeabilitatea vaselor.Aparatul Radius 01.
122. Curenii diadinamici n tratamentul complex al aciunilor parodontale.

UHF-terapia () - utilizare curentului electric de frecventa ultra nalta , duce la creterea fluxului dc snge, stimuleaza fagocitoza,
eritropoieza, procesele redox.
Eliminarea de puroi din pungile parodontale patologice nu este o contraindicaie. Durat procedurilor este nu mai mult de 5-7 minute, la o
rat de 5-8 proceduri in fiecare zi.
Este contraindicata n afeciunile sistemului cardiovascular in stadiul de decompensare, diabet zaharat, hipotensiunc arterial, formaiuni
maligne, n faza activ de tuberculoz pulmonar.Aparatul Etplus
123. Terapia cu microunde n tratamentul afeciunilor parodontale.

Terapia cu microunde - consta in utilizarea undelor electromagnetice de nalt frecven in scop medicale. Undele de aceasta gama sunt
bine absorbite de esuturi la o adncime de 5-7 cm. Pentru terapia cu microunde se utilizeaza dispozitivului -2, Microwave 25 P.Sub
influena undelor electromagnetice esuturile se incalzesc, edemul lor scade.. Indicaie pentru utilizarea acestei metode este parodontita in
stadiu evoluat dupa chiuretajul pungilor patologice.
Pentru tratamentul afeciunilor parodontale este recomandat de a iradia un diametru de 2 cm, sesiunea de iradiere este efectuata, atasand
emitorul la pielea obrazului la nivelul de premolarilor, altemand partea cu stnga. In timpul procedurii gura pacientului este nchisa.
Intensitatea iradierii - 5 W(volt), durata de expunere a unui obraz 5-8 minute.
Se prescriu 5-10 proceduri a cate 10-15 minute zilnic.
124. Hidroterapia n tratamentul parodontal.

Hidromasajul: cavitii bucale. Se face dup curirea mecanic a dinilor i asanarea cavitii bucale, prelucrarea medicamentoas a
pungilor gingivale parodontale. Pentru nceput irigam maxila apoi mandibula. Durata irigaiilor 5-7 min. n procesele inflamatorii se
folosete temperatura diferit i presiunea mic (0,3 - 1 atm.), n inflamaiile de evoluie subacut i cronic se folosete temperaturi de 38 -
40*C i presiunea de 2 - 3 atm. n parodontoz se indic o presiune de 3 atm cu micorarea treptat a temperaturii pn la 25 - 20*C. Pentru
antrenarea gingiei se folosesc temperaturii contraste (rece - cald) cu diferena lor n cretere. La o cura de tratament se indic 20 - 30
proceduri.
125. Masajul n terapia afeciunilor parodontale.

Masaj - este o metoda curativ activ ce const n dozarea aciunii mecanice asupra esuturilor parodontale cu ajutorul diferitor metode -
manuale, instrumentale.
n practica stomatologic se efectuiaz doar 3 elemente:
- netezirea;
- friciunea;
- vibraia.
Poate fi indeplinit individual sau cu ajutorul medicului sau asistentei medicale. De asemeni se folosete i hidromasajul, masajul manual,
vacuummasaj. n caz de hipersensibilitate n regiunea coletelor dinilor masajul gingiei necesit folosirea pastelor curative cu coninut de F
i P (Sensodyne, Colgate Sensytiv, Bland-a-med cu continu de Ca si F, Lacalut sensytiv, etc.)
Vibromasajul: posed aciune pronunat reflectorie are aciune profund a esuturilor parodontale acionnd trofica n esuturi. Este
efectiv folosirea ei n formele ncipiente ale parodontozei.
Aparate: piese vibratoare speciale conectate la unitul stomatologic,
Vacuummasaj. Dupa Kulajenco V (1964). Aparate: A L - P - 2 si set de electrozi cu ajutorul crora se face hematom. Efectul masajului
const n acionarea de scurt durat a excitantului asupra parodontului ducnd la distribuirea lichidului n focar i mbogatirea cu 0 a
esuturilor.
126. Erori i complicaii n tratamentul parodontitelor.

1. Adresarea intirziata pentru tratament ai tesuturilor poarodontiului pot da rezultate compromise.
2. Indiplinirea insufienta si incompleta recomandarilor medicului poate duce la stagnarea procesului inflamator
3. Curs teraputic incomplet poate transforma procsul acut in acel cronic si stabil.
4. Tulburarile de character general, omise de medicul stomatology, pot duce la recidiva sau nereusita tratamentului.
5. R-tii alergice la substante medicamentoase
6. R-tii toxice la substante medicamentoase
7. Indicarea antibioticelor cu spectru ingust - nu actioneaza asupra microflorei din punga
8. Indicarea antiinflamatorilor steroidieni- reduc proprietatile imunitare ale gingiei.
9. Alegerea unei tactici incorecte de tratament ( de exemplu alegerea protezarei mobile in situatii cind protezarea fixa ar fi fost mai
buna).
10. Efectuarea gresita a metodelor de tratament (metodele chirurgicale, multi stomatologi pentru a obtine mai multi bani, incerc sa
efectueze operatii cu lambou, neavind practica suficienta, instrumentajul adecvat, asistente)
11. Alegerea incorecta a dintilor de sustinere in constructiile punte (puterele reserve ale parodontiului sunt micsorate)
12. Implantarea prea adinca a marginii coroanei artificiale sub gingie
13. Decalajul nemotivat intre timpul de montare a protezelor pe unul dintre maxilare si dintii opusi - duce la suprasolicitarea functionala a
dintilor si
14. Sporirea mobilitatii lor
127. Profilaxia complicaiilor n tratamentul parodontitelor i parodontozei.

1. Anamneza totala si corecta , pentru evaluarea starii de sanatate a bolnavului cit locala , atit si generala, ereditatea, obiceiuri
daunatoare, anamneza allergologica si teste alergice.
2. Respectarea tuturor etapelor si metodelor de diagnostic al maladiei
3. Motivarea pacientului prin utilizarea colorantelor pentru a-i arata depunerele dentare.
4. Respectarea ordinii tuturor etapelor de tratament
5. Dispansarezarea pacientilor pentru a supraveghea cit de minutios pacientul respecta recomandarile medicului si corectarea greselilor
6. Efectuarea tratamentului individualizat, in citeva etape
7. Conlucrarea cu mai multi specialist (fizoterapeut, ortoped, ortodont, chirurg parodontolog)
8. Alegerea tacticii de tratament individual pentru fiecare pacient in parte
9. Cunostinte suficiente in domeniul respective
10. Teste allergologice
11. Antibioticograma
128. Tratamentul fizioterapeutic al parodontozei.

Balneoterapia-tratament cu namol curativ(aplicatii calde pe marginea gingiei)
Parafinoterapia
Fonoforeza + vit E (vibratii ultrasonice)
Electroforeza(curent continuu)+ substante medicamentoase (vit C, glicerofosfat de calciu 2,5%, fluorura de sodiu 1-2%)
Fluctuorizarea (curent electric alternativ de frecventa joasa, fluctuant) Darsonvalizarea(curent alternativ de frecventa si tensiune inalta)
UVC terapia (curent electric de frecventa ultainalta)
Terapia cu microunde (unde electromagnetice de frecvanta inalta)
Diatermia Raze infrarosii Terapia cu vacuum Masaj vibrator Masaj digital
129. Tratamentul protetic n parodontite.

Metoda ortopedica urmareste urmatoarele scopuri:
- Diminuarea atiunei traumatice a fortelor masticatorii si respectiv supraincarcarea periodontiului
- Echelibrarea presiunii ce duce la periodontiu dintilor ramasi
- Suprimarea mobilitatii dintilor
Pentru asta sunt folosite:
- Slefuirea selectiva
- Sinarea dintilor
- Protezarea fixa si mobila
1. Slefuirea selectiva a dintilor cu supracontact, adica care suporta suprasolicitare traumatica orizontala, pentru a le micasora efortul.
Posibilitate de a l avea in bolile parodontale este mare, deoarece se dergleaza procesul fiziologic de abraziunea tesuturilor dure a
cuspidelor ramasi. Cuspidele ramase neabraziate sunt cauza contactelor premature in ocluzia centrala, laterala si in caz de propulsia a
mandibulei. Parodontiul dintilor cu supracontact suporta effort, directionat/ deviat inspre orizontal in diferit dirctii mesiala , distala,
bucala ori linguala. Asta duce la inclinarea dintelui in directia respectiva , compresiunea a parodontiului si dereglarea troficii - >
majoreaza rezorbtia paretilor alveolei. Plus la toate , contactele premature pot duce la parafunctii in ATM si muschii masticatori.
2. SInarea unirea dintilor intr-un singur bolc cu ajutorul aparatelor special ortopedice. Astfel noi obtinem micsorarea mobilitatii unor
dintii, echilibrarea fortei masticatorii pe toata suprafata a arcedei.
Dupa timp constructiile se diferentiaza :

a. Temporare sunt purtate la o perioada neindelungata (saptamini- luna). Sunt utilizate immediate proteze, proteza cu sirma idoita,
reteinere din fibra optica, care
- dupa tratament therapeutic sau chirurgical maresc conditiile pentru vindecarea plagii
- transmit presiunea si pe mucoasa
- descarca si preiau partial presiunea masticatorie
- reintegreaza arcadele dentare si astfel Previn sindromul popov-Godon
b. Permanente pentru imobilizarea prelungita , micsorarea mobilitatii unor dintii, echilibrarea fortei masticatorii pe toata suprafata a
arcedei, normalizarea functiei masticatorii si fonatiei, estetica. Sunt utilizate constructii fixe ori mobile.
3. Protezare pe scara larga sunt utilizate proteze scheletate.
130. Asigurarea asistenei curativ-profilactice pentru bolnavi cu afeciuni ale parodoniului.

Tratamentul complex necesita participarea stomatologilor de toate profilele si a medicilor de alte specialitati. Asistenta curative-profilactica
de ajutor parodontal poate fi efectuat in 3 forme:
i. Medicul parodontolog pentru ajutarea bolnavilor pe simplu fotoliu stomatologic.
ii. Organizarea unui cabinet parodontologic special.
iii. Organizare unei sectiei parodontologice speciale.
Sarcinile medicului parodontolog sunt:

- acordarea unei asistente medicale specializate de inalta calificare,
- raspunderea la cererea de consult a medicului terapeut pentru alegerea metodelor si mijloacelor de tratament,
- organizarea dispensarizarii bolnavului,
- aplicarea in practica a celor mai noi realizari in domeniul de profilaxie a bolilor parodontale si perfectionarea asistentei curativ-
profilactice.
In cabinetul parodontologic bolnavului i se aplica toate metodele necesare de tratament.

Cabinetul stomatologic trebuie sa fi inzestrat cu: instalatie stomatologica, aparatele cu ultrasunete, vacuum apparat, set de chiurete, set
cirurgical (bsturiu, foarfece, ate) , coloranti, sticle pentru luarea probelor necesare la examinarea citologica.
Aici sunt effectuate: educatia igienica, slefuirea selective a dintilor, interventii chirurgicale, aplicarea de pansamente curative, unele
fizioproceduri.
131. Diagnosticul diferenial al gingivitei, parodontitei i parodontozei.

Gingivita: inflamatie, pungi false,r-gic-nu sunt semne de interesare a osului alveolar
Parodontita :rezorbtie de tip vertical, inflamatie, pungi parodontale, placa bacteriana, tartru, r-gic-rezorbtia septurilor interalveolare
Parodontoza :rezorbtie de tip orizontal, lipsa inflamatiei, lipsa pungilor parodontale, lipsa placii, a tartrului, r-gic-lipsa elementelor de
distructie osoasa
Gingiv, forma catarala:
- parodontita forma usoara- in parodontita e distrusa jonctiunea gingiva-dentara, exista punga parodontala. Radiologic se vede
distructia inflamatorie a tes osos al alveolei in stadiu incipient sau stadiu 1
- gingivita catarala din afect TGI,CV sau a altor sisteme- hiperemie,cianoza gingiei de origine nebct din cauza niv ridicat de
histamina, hialuronidaza si alte SBA. Se supune rau trat antiinflam local, e nevoie de a combina cu trat afectiunii de baza
- lichen plat forma atipica- mincarime, senzatie de arsura, durere in gingie in reg dintilor frontali sup mai rar inf. Hiperemia
accentuate a gingiei fixe si libere, lipsa pungilor. In procesul tratamentului intensitatea hiperemiei scade,uneori dispare si apar papule
albe caracteristice pt lichen. Descuamare evidentiata, hiperemie si afectarea mucoasei buzei. In anamneza sunt disf-ii hormonale.
- gingivita provocata de Bi- la marg gingiei hiperemiate mai este o margine intunecata de culoare sur-neagra in urma formarii
sulfitului de Bi in timpul eliminarii acestuia cu saliva.In anamneza e admin prep cu Bi (bismaverol,bletohistol) in timpul trat
hemiplegiei,sifilisului etc.
- gingivita Hg- pe marg gingiei e un halou neagrau, depuneri de sulfit de mercuri. Pot fi ulceratii. Gust metalic, salivatie abundenta.In
anamneza lucrul cu Hg.
- gingivita in urma intoxicatiei cu Pb- pers ce lucreaza la tipografie sau au lucru corelat cu Pb. Inflamatie aseptica apare dupa
depuneri de Pb in peretii vaselor. Apare amrgine surie a gingiei. Pot fi alte modificari din partea pielii,anemie,colici renale,paralizie
periferica,nevroze.
DD al gingivitei ulceroase
- leucoza acuta- mucoasa cav bucale ft palida cu hemoragii.hemoragii spontane ale gingiei,modificari ulcero-necrotice pe mucoasa
palida: infiltrate leucemice, focare de necroza pe mucoasa neinflamata. Leucocitoza in singe. Afectiune indelungata, care greu se
supune trat. Insanatosirea peste 5-14 zile.
- Agranulocitoza- ulceratii situate pe alte zone de mcuoasa (palatal moale,limba etc.).leucocitoza, mai ales fome tinere, anemie etc,
granulocitopenie,trombocitopenie. In anamneza admin de medicam specific, radioterapie etc.
- HIV- in afara de gingivita uleroasa pot fi si alte infectii oportunistice (candidoza,herpes etc.)Limfoadenopatie.Afectarea mucoasei
bucale se dezv in stadiul afectiunilor secundare, adica peste 5-6 ani de la infecatre. Scade masa corporala.
Gigivitei hipetrofice generalizate

- fibromatoza- formatiunile fibroase sunt ft dense, putin mobile si acoperite cu mucoasa roz-pala, singereaza, dispuse pe supraf vestib
s orale. Pe cind in gingivita papilele interdentare si gingia sunt marite in volum,mucoasa e hiperemiata cu nuante albastrui,singerari
gingivale.
- epulis (angiomatos)- formatiune rosie-intunecata la niv de papile interdentare in juru coletului, mai ales in zona frontala procesului
alveolar. Destul de des la gravide. Culoare roz-pala. Afecteaza gingia libera si fixa, poate afecta si tes. osos
- hiperplazia medicamentoasa a gingiei- apare la admin de : hidantoin in epilepsie,nifedipina in HTA, cyclosporine in transplant de
organe. Se intensifica form de colagen in urma activarii fibroblastilor: epiteliul se dezv cu acantoza,paracheratoza.
- hiperplazia gingiei in leucoza- semen genrale de leucoza: slabiciune,febra,limfoadenopatie.Poate afecta palatal moale. Infiltrate
leucemice soecifice+ analiza singelui.
- hiperplazia in affect endocrine- hiperfunctia tiroidei, gingivita juvenila,hiperplazia din timpul gestatiei, hiperplazia in
hipoestrogenie,hiperplazie in acromegalie, hiperplazie in gigantism
DD a gingivitei hipertrofice localizate

- hiperplazia traumatica a gingiei- se dezv inflame preponderant cu procese proliferative in urma traumei provocate de marg
procesului carios,obturatiei,protezei.
- hiperplazia gingivala in parodontita- hipertrofie localizata pe fon de parodontita in urma traumelor mecanice cronice (proteza,marg
ascutita a cariilor). Modificari radiologice corespunzatoare nivelului de disctructie a procesului alveolar.
132. Dispensarizarea pacienilor cu afeciuni parodontale.

La supravegherea active a unui medic parodontolog trebuie sa fie minim 40 de bolnavi. In procesul de dispensarizare deosebim 2 etape:
1. selectarea bolnavilor pentru supraveghere activa la dispensar,
2. desfasurarea unui complex de actiuni de terapie si insanatosire.
Scopul dispensarizarii:
- depistarea pacientilor cu formele incipiente ale leziunilor parodontale si factorilor de risc
- realizarea unor masuri curativ-profilactice si sociale igienice complexe, care ar permite pastrarea functiei SS
- observatia in dinamica asupra acestor pacienti.
Dispensarea trebuie in primul rand sa fie supusi: copii, studentii cu afectiuni cornice generale, gravidele si pacientii care se adreaseaza la
medic.
133. Volumul de lucru a medicului parodontolog. Aprecierea eficienei dispensarizrii.

Sarcinile medicului parodontolog sunt:
- acordarea unei asistente medicale specializate de inalta calificare,
- raspunderea la cererea de consult a medicului terapeut pentru alegerea metodelor si mijloacelor de tratament, organizarea
dispensarizarii bolnavului,
- aplicarea in practica a celor mai noi realizari in domeniul de profilaxie a bolilor parodontale si perfectionarea asistentei curativ-
profilactice.
Aprecierea eficientei se realizeaza in 2 etape.

- Aprecierea primei etape cuprinde intregul proces de dispensarizare, depistarea la timp a afectiunilor, luarea la timp in evidenta
medicului.
- Criteriile celei de a doua etape sunt:desfasurarea integrala a actiunilor curative si de insanatosire, respectarea termenilor de examinare
si a numarului persoanelor transferate din grupele de tratament activ in grupele de supraveghere.
Rezultatele dispensarizarii sunt appreciate dupa 2-3 ani de la inceputul tratamentului.

Daca tratamentul este organizat correct, nr de personae vindicate creste, se reduce nr bolnavilor cu forme grave ale afectiunii.
Volumul principal al dispensarizeii trebuie sa fie organizar de medicul parodontolog, care are o pregatire speciala cu inclinatie
chirurgicala. El trebuie sa posede metodele conservattor chirurgicale ale tratamentului parodontitelor.
134. Grupele de pacieni prestate spre dispensarizare.

La prima etapa:
Spre dispensarizare se preteaza urmatoarele grupe de bolnavi:
1. Persoane tinere (sub 20 de ani) cu factori de risc.
2. Persoane cu stadii preclinice de gingivita si prezenta unor factori de risc; bolnavii cu cu forme usoare de gingivite, parodontite,
parodontoze indiferent de virsta
3. Bolnavii cu procese distructive exprimante in tes parodontiului in virsta pina la 50 de ani.
4. Bolnavii cu parodontolize si forme grele de parodontita si parodontoza in virsta de pina la 30 de ani;
5. Bolnavi tineri cu parodontite grave generalizate
La etapa a 2:
1. Primesc tratament active
2. Sunt sub supraveghere
In selectarea pacientilor pt dispensarizare trebuie sa se ia in calcul urmatoarele criterii:

- Depistarea factorului de risc la persoanele sanatoase
- Formele incipiente ale afectiunilor parodontale
- Planificarea si realizarea unor masuri curativo-profilactice complexe, reesind de formarea afectiunii si caracterele individuale ale
organismului pacientului
- De a planifica tactica observatiei in dinamica asupra pacientilor cu nominalizarea termenelor urmatorului curs de tratament repetat.
In dispensarizare pot fi inclusi:

- Persoanele in varsta pana la 30 de ani fara simptoame ale parodontitelor, dar cu riscul de aparitie a lor
- Cu gingivite, sau forma usoara a parodontitelor independent de varsta pacientului
- In varsta pana la 50 de ani cu parodontite cronice generalizate de toate formele si cu parodontoza
- Persoanele cu afectiuni idiopatice pe fondul afectiunilor sangvine in discrinii.
Daca am organiza dispensarizarea s-ar putea organiza 3 grupe de pacienti:

1- , dar care nu necesita tratamen stomatologic
2- Practic sanatosi, dar la care dupa tratament se observa stabilizarea procesului (remisia) timp de:
- Pentru gingivite pana la 1 an
- Pentru parodontite si parodontoza 2 ani
Aceasta grupa de pacienti include persoanele tinere fara simptome clinice ale afectiunilor parodontale, dar cu factori de risc
(afectiuni generale, deformatii, anomalii, ocluzia traumatica)
3- Persoanale care necesita tratament stomatologic. Pacientii cu gingivite, parodontite generalizate, parodontoza.
Pacinetii din:
1. Grupa se examineaza la parodontolog o data in an si ii se dau recomendatii privitor la igiena cu alte motive (carie) se adreseaza la
stomatologul sau
2. Grupa deasemenea se examineaza 1 an. Dar ei se efectueaza un tratament profilactic: detartraj, slefuirea selectiva, recomadari
privitor la igiena buccala, automasaj, hidromasaj
3. Grupa se impart in 2 grupe:
a. Cu evolutie activa a afectiunilor parodontale
b. In stadiul de remisie
Toti pacientii cu gingivite se invita la tratament peste fiecare 6 luni (daca apar acutizari dupa adresare). Daca procesul s-a stabilit
pacientii sunt trasferati in subgrupa in stadiul de remisie.
In caz de parodontite usoasa si medie, din aceasta grupa tratamentul se efectueaza de 2 ori pe an, daca timp de 2 ani se observa
stabilizarea procesului, pacientii deasemenea se transfera in subgrupa in stadiul de remisie
In parodontitele de forma medie grava , tratamentul se repeta de 3-4 ori pe an.
135. Noiuni de remisie n parodontite. Caracterele esuturilor parodontale.

In perioada de remisie a parodontitei in scopul profilaxiei reacutizarilor vom efectua controlul igienei cav buc, integritatii obturatiilor, calitatii
protezelor, pastrarii unui regim alimentar rational, precum si a regimului de munca si odihna. In perioada de iarna si primavara se vor prescrie
intern polivitamine sau vor fi recomandate injectabil, aplicind aceste preparate se vor utiliza si factorii fizici.

Tera Pia

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Tera Pia

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Caracterele zonei de cretere a rdcinii dintelui.

Din mezenchim deriva:

3. Topografia cavitii dentare ale dinilor permaneni. Deschiderea camerei dentare.

UITE IN DOCUMENTUL TAU UNDE SE FACE TREPANAREA LOR

Incisivul central inferior

Incisivul lateral inferior

1-ul premolar superior

4. Saliva i lichidul bucal. Funciile.

Componenta salivei este 99,42% apa 0,58% materie organica si anorganica.

5. Mecanismele de protecie ale cavitii bucale.

Imunitatea innascuta si dobandita.

Factorii umorali nespecifici de aparare

6. Particularitile anatomo-fiziologice ale periodoniului

7. Modificrile de vrst i funciile periodoniului.

8. Elementele celulare ale periodoniului. Rolul relictelor epiteliale n patologia periodoniului.

9. Periodontita apical. Etiologia. Patogenia. Clasificarea.

Clasificarea dupa Gafar si C.Andriescu

10. Periodontita acut apical. Morfopatologie. Clinica. Diagnosticul diferenial. Tratamentul.

2. Faza de exudatie seroasa

Zonele de extindere a edemului

3. Faza de exudatie purulent - evoluia procesului trece prin 3 stadii:

11. Periodontita apical fibroas cronic. Morfopatologia. Clinica.

12. Periodontita apical granulant. Morfopatologia. Tabloul clinic.

13. Periodontita granulomatoas cronic. Morfopatologia. Tabloul clinic.

15. Principii de diagnostic i tratament ale periodontitei apicale acute.

Caile de evacuare a exudatului din tesuturile periodontale:

Etapele de tratare a periodontitei apicale sau medicamentoase:

Tratamentul medicamentos al canalului radicular

Daca periodontiul a fost iritat de medicament drastic:

18. Principii de diagnostic i tratament n periodontitele apicale cronice.

Principii pt tratarea periodontitelor cronice:

19. Tratamentul periodontitei cronice n dinii monoradiculari.

20. Tratamentul periodontitei apicale cronice a dinilor pluriradiculari.

21. Tratamentul periodontitei apicale cronice exacerbate.

22. Metode conservativ-chirurgicale de tratament ale periodontitelor apicale.

23. Date clinico-radiologice ale periodontitelor apicale cronice.

24. Instrumente endodontice. Consecutivitatea utilizrii.

Instrumente pentru inlaturarea tesuturilor moi dentare sau necrotizate

Instrumente pentru largirea orificiului de intrare a canalului radicular

Instrumente pentru prelucrarea mecanica a canalelor radiculare

Codificarea dupa Simboluri:

Prelucrarea mecanica se face prin urmatoarele miscarii:

Metoda chimica este folosita pentru canale inguste si oblitarate.

Gelurile endolubrifiante sunt:

Aceste geluri sunt pe baza de EDTA care:

26. Metode fizico-terapeutice n tratamentul periodontitelor apicale.

Terapia cu cureni de frecven nalt (UVC):

Diatermocoagularea canalelor radiculare

Ultrafonoforeza cu Iodat de kaliu 2% - 6% (-)

Microunde n regiunea fistulei

Tratamentul periodontitei apicale cronice exacerbate:

27. Metode de determinare a lugimii de lucru a canalelor radiculare.

Metodele de determinare sunt:

28. Tratamentul medicamentos al canalelor radiculare n periodontitele apicale.

5. DMSO (dimetilsulfooxid, Sol. de 20% de Dimexid):

4. Tehnici de injectare a gutapercii prin modelarea gutapercii termo-plastifiate:

30. Erori i complicaii n tratamentul periodontitelor apicale.

31. Dezobturarea canalelor radiculare. Indicaii. Metode.

Tehnica dezobturarii canalelor incomplet obturate cu materiale rezorbabile :

32. Afeciuni ale dinilor de etiologie necarioas. Clasificare.

34. Hipoplazia. Etiologe. Clinica. Diagnosticul difernial. Tratamentul. Profilaxie.

OMS (1997) recomand urmtoarele coduri i criterii de clasificare a fluorozei:

36. Tratamentul fluorozei.

37. Tulburri eriditare n dezvoltarea esuturilor dentare. Amelogeneza imperfect.