trala

bala cala zala

gilygyyyyhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhh

strns n jurul centurii si zmbi. Avem apa. Este suficient.

Sergentul dadu din cap, relaxndu-se usor.
? Amin! rosti James laolalta cu restul oamenilor cnd preotii si ncheiara ruga.
Comandantul se posta n fata cavalerilor si a sergentilor.
? Fiti tari, oameni buni, si tineti-va capetele sus n prezenta dusmanului.
Aratati-le ca soldatii lui Hristos nu pot fi ngenuncheati. Priviti-i n ochi cu
demnitate pe cei care vor sa ne distruga proprietatile si speranta, stiind ca ntr-
o zi ne vom ntoarce cu toata forta ordinului nostru ca sa ne recucerim pozitiile.
Cautati linistea n credinta si curajul n instruirea voastra. Privirea lui ramase
fixata pe zidurile fortaretei cteva clipe. Sa mergem.
mpreuna, cavalerii, sergentii si preotii trecura pe sub arcada fortificatiilor si
iesira pe poarta dupa ce garzile siriene ridicara bariera-ghilotina. n spatele
comandantului mergeau James si Mattius. La baza dealului i astepta o armata
ntreaga.
n vreme ce strabateau tabara inamicului, privirile soldatilor mameluci ramasera
atintite asupra lor. Unii soldati rnjeau, altii stateau tacuti, cu bratele
ncrucisate la piept. James simti ca i se face pielea ca de gaina sub cautatura lor
nemiloasa, plina de dispret. Dupa ce trecura de un sir de corturi si de carute,
cavalerii se oprira ntr-un soi de luminis, nconjurati de soldati cu mantii aurii.
James i recunoscu pe razboinicii Bahri, garda regala mameluca. n mijlocul lor
statea un barbat nalt, bine cladit, cu parul castaniu tuns scurt si nspicat cu
alb pe la tmple. Ochii lui albastri l nghetara pe James. Un batrn zdrentaros
statea pe vine la picioarele sultanului, urmarindu-i cu aviditate pe cavaleri.
Baybars rosti n soapta ceva soldatului de lnga el.
Soldatul facu un pas nainte.
? Lasati armele jos! latra el n latina.
Comandantul paru surprins, apoi se ncrunta.
? Termenii nostri nu vorbeau si despre dezarmare.
Soldatul repeta ordinul.
James privi scurt spre comandant.
? Poate ca trebuie sa facem ce ne cer. Cu ct suntem eliberati mai repede, cu att
mai bine.
Comandantul paru gata sa riposteze, apoi ncuviinta.
? Prea bine.
si desfacu sabia si o puse cu atentie pe pamnt.
Cavalerii si sergentii i urmara exemplul. Mai multe garzi mameluce venira sa
strnga armele. Baybars astepta, apoi facu semn unui alt soldat. De aceasta data,
cnd vorbi, o facu suficient de tare ca James sa l auda.
? Trimite oamenii. Ma astept ca acesti cavaleri sa fi distrus tot ce era de
valoare, dar perchezitionati oricum castelul. Dupa ce l asigurati, omorti-i pe
sirienii care nu mi-au acceptat propunerea. Luati femeile si copiii.
James se uita scrbit la el.
? Ti-ai dat cuvntul! striga el n araba.
Baybars si ntoarse privirea. l zari pe James n vreme ce soldatii mameluci
plecau sa-i execute ordinul.
? Limba poporului meu suna rau pe buzele tale, crestine, rosti el, dupa o scurta
pauza. Nu esti demn sa o vorbesti.
Comandantul se uita cnd la Baybars, cnd la James.
? Ce spune?
Cavalerul i raspunse.
? Am fost pacaliti, domnule.
Din spatele razboinicilor Bahri aparura soldati cu lanturi si catuse de fier.
Ctiva cavaleri strigara vazndu-i, dnd sa-si apuce din instinct armele care nu
mai erau la bru. Unul dintre sergentii mai tineri ncerca sa fuga. James striga la
el:
? Stai pe loc!
nsa baiatul, ngrozit, nu-l asculta. Apuca sa faca doar ctiva pasi nainte ca
mamelucii sa-l prinda. Tipetele lui se auzira cteva clipe n vreme ce musulmanii
l loveau cu sabiile. Baiatul se prabusi n mijlocul lor. Strigatele ncetara. Dupa
ce mamelucii se ndepartara, James si nclesta maxilarele la vederea cadavrului
nsngerat. Carnea de pe minile sergentului fusese desprinsa de pe os n
ncercarea lui disperata de a se apara de lovituri. Chipul lui ajunsese o retea de
taieturi rosii, iar trupul fusese strapuns n numeroase locuri. James ncepu sa
murmure o rugaciune, n vreme ce soldatii se apropiara de templierii care tacusera
ngroziti.
Mamelucii i dezbracara pe cavaleri de mantii, apoi de camasile de zale si de
camasile de corp. Obligat sa ngenuncheze lnga comandant, James se uita cum mantia
lui alba este aruncata n foc, iar armura lui este data unui razboinic mameluc ca
trofeu. James se trezi prins n lanturi grele de fier, pe care le simti reci ca
moartea pe pieptul lui gol.
Dupa ce mamelucii i legara pe cavaleri, sergenti si preoti, Baybars pasi n fata.
Se uita n jos la James.
? Poate ca nu m-am tinut de cuvnt, crestine, dar nu sunt un om lipsit de mila.
Facu o pauza, apoi dadu din cap, satisfacut de expresia de pe chipul cavalerului,
care-i spunea ca James l ntelegea perfect. Va voi da de ales. Tradu-i vorbele
mele comandantului.
James l asculta ngretosat pe Baybars. Dupa ce sultanul termina, cavalerul si
lasa capul n jos.
? James? l soma comandantul, care urmarise schimbul de replici cu toata atentia.
Ce se petrece? E vorba despre ce m-am temut eu? Vom fi dusi la Cairo ca sclavi?
Pret de cteva clipe, James nu-i raspunse. Se forta sa-si ridice capul si i se
adresa comandantului, cu privirea atintita nsa asupra lui Baybars.
? Nu, nu vom fi luati prizonieri. Sultanul ne da voie sa alegem. si ridica vocea
ca sa-l auda toata lumea. Putem alege sa-l renegam pe Hristos si sa ne convertim la
credinta islamului sau putem alege sa ramnem crestini si sa fim martirizati. Avem
la dispozitie noaptea asta ca sa hotarm daca vrem sa ne salvam vietile sau sa fim
decapitati.
***
n afara zidurilor fortaretei Safed,
Regatul Ierusalimului
23 iulie 1266
Noaptea se strnse, calda si sufocanta, n jurul cavalerilor si sergentilor care
stateau ngenuncheati. n primele cteva ore pastrasera tacerea, fiecare cufundat
n propriile gnduri. Ascultasera sunetele taberei, murmurele garzilor care i
pazeau, tipetele slabe care veneau dinspre Safed, unde barbatii erau macelariti,
iar femeile si copiii luati prizonieri. Trecuse de miezul noptii cnd linistea fu
sparta de vocea comandantului.
? A venit vremea.
Oamenii se foira si toti ochii se ntoarsera spre el. Furia comandantului
disparuse. Acum vocea lui era calma, chiar daca un pic ngrosata de emotie.
? Trebuie sa alegem. Eu unul am luat decizia, dar, ca frati, trebuie sa vorbim ca
unul singur.
Nimeni nu spuse nimic. Sergentii mai tineri l urmareau cu atentie, dar cei mai n
vrsta si cavalerii, adica cei care slujeau Templul de ani de zile, se uitau n
alta parte, stiind ce hotarre luase.
? Acum douazeci de ani, am ngenuncheat n fata capitulului din Paris si am fost
facut cavaler al Templului, si, desi mi-au pus trupul la ncercare, anii scursi de
atunci nu mi-au clintit credinta. Juramntul depus atunci are
aceeasihhhhhhhhhhhhhhhhhhhhhvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvv
vvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvtttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttttrff
fffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffdyt