Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
EDUCAIA PENTRU SNTATE I PREVENIREA BOLILOR DE NUTRIIE I
METABOLISM
Msuri de - educarea ntregii populaii, pentru a evita supraalimentaia i sedentarismul, factori
profilaxie de risc ai obezitii;
primar - dispensarizarea persoanelor (tinerilor) cu risc constituional;
- asigurarea unei alimentaii echilibrate, fr excese de proteine, glucide sau lipide.
Msuri de - pacienii cu obezitate vor fi educai s respecte regimul alimentar hipocaloric, s
profilaxie foloseasc micarea ca mijloc de pstrare a greutii normale a corpului;
secundar - pacienii subnutrii vor fi educai s consume o cantitate suficient de alimente,
pentru a preveni complicaiile bolii;
- evitarea excesului de proteine (carne) de ctre pacienii cu gut;
- dispensarizarea pacienilor cu boli de nutriie i metabolism, controlul clinic i
biologic pentru a sesiza apariia complicaiilor.
Msuri de - se adreseaz:
profilaxie - obezilor cu complicaii cardiace, respiratorii, pentru a preveni agravarea acestor stri;
teriar - pacienilor cu gut i/sau complicaii renale, pentru a preveni instalarea insuficienei
renale cronice.
2
- s se previn complicaiile.
Interventii Asistenta stabilete regimul alimentar:
- hipocaloric, cu 1000 cal/zi, pentru pacientul cu activitate obinuit (100 g glucide pe
zi, 35 g lipide pe zi, 75 g proteine pe zi), hiposodat i normohidric (1,5 l/zi);
- hipocaloric cu 800-400 cal/zi, pentru pacientul n repaus;
- se reduc din alimentaie produsele rafinate (ciocolat, cacao, fric, unt, carne gras,
conserve, brnzeturi grase);
- fr restricie - se administreaz legumele i fructele proaspete, carnea slab, laptele
degresat, oule fierte tari, lichidele nendulcite;
- postul absolut este recomandat numai n condiii de spital;
Stabilete programul - de activitate fizic a pacientului:
- exerciii fizice moderate;
- mers pe jos 60-90 minute/zi;
- practicarea unor sporturi (not, tenis, ciclism);
- evitarea eforturilor fizice mari, sporadice, care cresc apetitul;
- administreaz tratamentul medicamentos cu aciune anorexigen i de stimulare a
catabolismului i diurezei (silutin, gastro-fibran);
- msoar zilnic greutatea corporal; o noteaz n foaia de temperatur;
- susine i ncurajeaz pacientul cu probleme psihice (pierderea imaginii i stimei de
sine);
- suplinete pacientul n cazul apariiei unor manifestri de dependen n satisfacerea
nevoilor sale;
- educ pacientul pentru a-l contientiza c, prin respectarea alimentaiei i a
programului de activitate zilnic, poate nltura surplusul de greutate i preveni
complicaiile;
- pregtete pentru intervenie chirurgical pacientul cu obezitate excesiv i din
raiuni estetice (by-bass jejuno-ileal, cu realizarea unui sindrom de malabsorbie
secundar).
3
Culegerea Circumstane de apariie:
datelor - persoane n perioada de cretere excesiv (copii);
- aport alimentar sczut srcie;
- persoane cu efort fizic intens, fr aport alimentar.
Corespunztor
- persoane cu tulburri de deglutiie, de masticaie;
- persoane cu tulburri endocrine (Basedow), psihice, stri febrile.
Manifestri de dependent (semne i simptome)
- astenie - scdere n greutate uscciunea tegumentelor;
- edeme - plgi nevindecabile - bradicardie - hipotensiune arterial.
Probleme - intoleran la efort fizic;
- scdere n greutate;
- tulburri circulatorii;
- risc de scdere a afectivitii;
- risc crescut fa de infecii respiratorii (TBC);
- risc de complicaii - ptoze viscerale, hernii.
Obiective - pacientul s-i recapete pofta de mncare, s recupereze deficitul ponderal;
- pacientul s-i dobndeasc fora fizic, starea de bine, fizic i psihic;
- s se previn apariia complicaiilor infecioase sau de alt natur;
Intervenii - asistenta asigur realimentarea progresiv, pe cale oral sau prin/i alimentare
parenteral:
- valoarea caloric a alimentelor, n primele zile, este de 1000 - 1500 cal./zi, crescnd
progresiv cu 50 cal./zi;
- factorii nutritivi - aport de alimente bogate n proteine, cu coninut redus de lipide i
dulciuri concentrate;
- numrul de mese este de 5-6/zi, la nceput, cu alimente de consisten lichid, apoi,
cu consisten normal;
- pe cale parenteral, se administreaz perfuzii cu soluii hipertone de glucoz 1000
ml/zi i preparate proteice; n aceste soluii, se administreaz vitamine din grupul B
i vitamina C;
- pentru stimularea apetitului, se administreaz, la indicaia medicului, doze mici, pe
cale subcutanat, de insulin naintea meselor (4 u x 3);
- msoar zilnic greutatea corporal i apreciaz evoluia n funcie de curba
ponderal;
- asigur igiena corporal;
- nva, ambulator, pacientul i familia acestuia cum s pregteasc alimentele i
modul n care s se fac alimentarea;
- administreaz tratamentul prescris - anabolizante (Steranabol - i.m., Decanofort -
i.m., Madiol per os);
- educ pacientul s se prezinte la controale periodice, clinice i de laborator.
4
NGRIJIREA PACIENTULUI CU GUT
Guta este boala metabolic caracterizat, biologic, prin hiperuricemie, depune urice n articulaii
(acute sau cronice) i leziuni viscerale (renale).
Cauzele bolii: scderea eliminrii renale de acid uric, hiperproductie de acid uric supraalimentaie
- n special, proteic.
Culegerea Circumstane de apariie:
datelor - persoane cu alimentaie bogat n proteine (carne, viscere).
Manifestri de dependent (semne i simptome):
- durere aprut noaptea, brusc, violent, insuportabil; este monoarticular (de obicei,
la nivelul halucelui);
- zona articular cu coloraie violacee, cldur local: febr, frison, tahicardie, uneori,
vrsturi;
- problemele dispar ziua; durerile revin noaptea, prinznd i alte articulaii.
Aceste manifestri alctuiesc accesul gutos
- n stagiul cronic:
- accesele dureroase se repet la intervale variabile;
- apar tofi gutoi la mai multe articulaii i n piele (la pavilionul urechii, coate,
degete);
- constantele de laborator (uree, acid uric, creatinin) sunt modificate ntre accesele
gutoase;
- sunt prezente anchiloze articulare.
Probleme n accesul gutos:
- durere articular;
- hipertermie;
- risc de deshidratare n stadiul cronic;
- dureri articulare;
- alterarea tegumentelor prin prezenta tofilor gutoi;
- mobilitate redus;
- risc de invaliditi;
- risc de complicaii - litiaz uric;
ADMINISTRAREA INSULINEI
DEFINITIE
Insulina este medicamentatul care asigur supravietuirea pacientilor cu diabet zaharat tip 1 i
controlul glicemiilor pentru un numr semnificativ (n cretere) dintre pacientii cu diabet zaharat 2 i
gravide cu diabet gestational.
OBIECTIVE
- promovarea i mentinerea strii de bine, clinic i psihologic al pacientilor;
- evitarea hipoglicemiilor severe, a hiperglicemiei simptomatice i a cetoacidozei.
INDICATII
- Diabet zaharat tip 1 (indicatie absolut);
- Diabet zaharat tip 2:
- atunci cnd cu dozele maxime tolerate ale preparatelor antihiperglicemiante orale combinate
cu dieta nu se ating obiectivele terapeutice;
- episoade de stres metabolic acut (infarct miocardic, AVC, infectii moderate sau severe);
- pre-, intra- i postoperator cnd se suspend medicatia oral;
- in cazul contraindicatiilor preparatelor orale (insuficienta hepatic i renal);
- reactii adverse ale unor preparate orale;
- Diabetul zaharat gestational care nu se rezolv prin diet;
- Urgente hiperglicemice (cetoacidoz, hiperglicemie osmolar).
TIPURI DE INSULIN
- Insuline rapide: Actrapid, Humalog, cu actiune scurt sunt singurele care se folosesc n situatii de
urgent metabolic pentru c se pot administra intravenos;
Actionnd n mai putin de 10 min:
- Insuline intermediare (cu actiune prelungit): Monotard, Insulatard, Humulin basal, Insuman basal;
- Insuline lente: Ultratard, Humulin lente, Huminsulin Long;
- Insuline premixate (cu actiune rapid i intermediar): Mixtard, Humulin, Insuman Comb.
PSTRAREA INSULINEI
- se pstreaz de regul la frigider ntre 2 - 8, nu n congelator sau aproape de acesta;
- in vederea administrrii flaconul se scoate din frigider cu 60 min nainte. Nu se nclzete nainte de
administrare;
- flaconul integru i/sau cel din care se face administrarea se poate pstra sub 30 la ntuneric, nu mai
mult de 28 de zile. Dac timpul este depit se pierde valabilitatea.
7
PRECAUTII GENERALE
- se verific aspectul pentru a observa dac nu au aprut modificri: insulinele rapide au aspect
limpede, clar, insulinele intermediare sau lente au aspect lactescent, turbid, fr flocoane. Prezenta
flocoanelor presupune schimbarea flaconului.
- insulinele intermediare sau lente se omogenizeaz prin culcarea flaconului n pozitie orizontal i
rulare blnd ntre palme de 30-40 de ori. Agitatia n pozitie vertical produce bule i imperfectiuni la
dozare. Dac nu se omogenizeaz, nu se administreaz.
- nu se amestec insuline cu concentratii diferite i nici tipuri diferite de insulin. Dac este necesar se
folosesc seringi separate.
PRECAUTII SPECIALE
- insulinele rapide sunt singurele insuline care se folosesc n situatii de urgent metabolic, n stri
febrile, boli infectioase, traumatisme, interventii chirurgicale;
- insulinele rapide sunt singurele care se pot administra pe cale i.v. intrnd n actiune n mai putin de
10 minute. Deasemenea se pot administra pe cale S.C. i I.M.;
- alegerea locului n functie de tipul de insulina:
- pentru insulinele rapide - abdominal - cu exceptia a 5 cm n jurul ombilicului, zon n care
absorbtia e cea mai rapid;
- insuline intermediare: coaps, fes;
- pentru pacientii slabi, normoponderali, copii, injectarea se face n zona deltoidian i coaps,
ntr-un unghi de 45;
- in regiunea abdominal sau fesier injectarea se face ncepnd sub un unghi de 90;
- exercitiul fizic crete rata absorbtiei prin creterea fluxului sanguin;
- deasemenea expunerea la cldur (baie, masarea zonelor, plaj) favorizeaz absorbtia mai rapid i
glucidele se administreaz cu cteva minute mai devreme;
- expunerea la frig ncetinete absorbtia, alimentele fiind administrate cu cteva minute mai trziu;
- rotatia locului de injectie (n aceeai arie tinnd seama de timpul de absorbtie al insulinei) este
important pentru prevenirea complicatiilor (lipohipertrofia - depunere excesiv de grsime sau
lipoatrofia - topirea tesutului grsos subcutanat);
- dac sngereaz sau iese lichid se aplic un tampon pentru 5-8 secunde fr s se maseze pentru a nu
grbi absorbtia insulinei;
- reducerea durerii este posibil dac:
- solutia se injecteaz la temperatura camerei;
- aerul se elimin corect;
- zona se spal sau se d cu alcool i se ateapt evaporarea;
- zona trebuie s fie relaxat;
- ptrunderea n piele se face rapid;
- nu se schimb directia acului;
- se folosesc ace adecvate (6, 8,12,16 mm) n functie de regiune.
SUPRAVEGHEREA PACIENTULUI
- pot apare complicatii:
- hipoglicemia - pacientul trebuie s aib asupra lui 15 gr hidrocarbonati (3 bucti de zahr);
- edemul insulinie - apare la pacientii nou descoperiti din cauza retentiei hidrosaline la
nceputul initierii tratamentului cu insulin;
- lipodistrofia hipertrofic - creterea n volum a tesutului adipos nevascularizat ceea ce
ncetinete mult absorbtia insulinei;
- lipodistrofia atrofic - diminuarea tesutului adipos subcutanat la locul administrrii insulinei,
mai frecvent la femeile tinere;
- alergia local - edem, noduli, eritem pruriginos sau dureros;
- alergia generalizat - de la urticarie pn la ocul anafilactic;
- cu exceptia hipoglicemiei pe care o sesizeaz bolnavul, celelalte vor fi interpretate i evaluate de
medicul specialist.
8
INVESTIGATII PARACLINICE DE DIAGNOSTICARE A DZ
Materiale necesare:
- manusi;
- glucometru portabil;
- tampoane alcoolizate;
- comprese tifon;
- bandaj adeziv.
Pregatirea echipamentului:
- se va verifica glucometrul si toate accesorile acestuia (ace, reserve, banda de citire, baterie etc.).
Recoltarea:
- confirmarea identittii pacientului (pentru a se evita confuzia si a nu se lua analize la un alt pacient);
- se comunic pacientului ce i se va face, i se va explica procedura pentru a-i reduce anxietatea si a ne
asigura de cooperarea sa;
- se spala mainile bine si se pun mnusi;
- se selecteaz locul punctiei (deget sau lobul urechii pentru adulti, clcie pentru nounascut);
- daca este necesar, pentru dilatarea capilarelor, se pot aplica comprese calde, umede timp de 10
minute;
- se sterge locul ales pentru punctie cu alcool si apoi se usuc cu o compres;
- se pregteste glucometrul (se calibreaz si se deschide) si apoi se punctioneaz locul dintr-o singur
miscare scurt si rapid;
- dupa punctionare se va evita s se fac compresie sau s se stoarca locul, pentru a evita
amestecarea sangelui capilar cu alte fluide tisulare;
- se las s curg picatura de snge pe banda pregatit a glucometrului, asigurandu-ne c este
suficient pentru citirea rezultatului;
- dupa recoltare se mentine compresie pe locul punctionrii pn se opreste sngerarea;
- dupa oprirea sngerrii se aplic un bandaj adeziv;
- se noteaz rezultatul, data si ora.
Consideratii speciale:
- se va evita recotarea din locuri edematiate, cianotice. Dac nu se poate obtine snge capilar, se va
punctiona o ven cu seringa si se va pune din sering pe banda glucometrului o picatur mare de
snge;
- dac pacientul va trebui s foloseasc acas glucometrul si s si recolteze singur trebuie nvtat s o
fac corect cel mai indicat fiind s i se ofere si un ghid scris de folosire a glucometrului. De asemenea
va trebui s stie care sunt valorile glicemice anormale pentru care va trebui sa vin la spital;
Rezerva alcalin
- se recolteaz snge venos pe heparin, sau cu sistem vacutainer; normal 27mEq/l scade n diabetul
decompensat.
Toleranta la glucide
Scop: stabilirea dozei de insulin ce urmeaz a se administra;
- se administreaz pacientului timp de 3 zile, n alimentaie o cantitate fix de glucide (ex. 200 g);
- zilnic se recolteaz urina din - 24 de ore (pentru glicozurie) i snge (pentru dozarea glucozei);
- se face media glicozuriei pe cele 3 zile i se scade din cantitatea de glucide administrate n 24 de ore.
Exemplu: media glicozuriei este 80 g/24 ore. Aceasta se scade din 200 g de glucide administrate
zilnic, ceea ce nseamn c 120 g de glucide sunt tolerate, iar 80 g netolerate. Pentru acestea din urm
se administreaz insulin (o unitate pentru 2 g de glucoz n urin);
- dac pecientul nu prezint glicozurie sau 10 g/24 ore, se consider o bun toleran la glucide.
Tehnica:
- examinarea se face ntr-o camer obscur cu ajutorul oftalmoscopului, care mreste elementele de
15-20 ori.
Prin oftalmoscopie direct se examineaz: corpul vitros, retina, pupila nervului optic (sau pata
oarb), macula (pata galben), vasele retiniene.
10
Pregtirea pacientului
- este necesr ca pupila s fie dilatat, n acest scop asistenta medical va instila 1-2 picturi de
hamatropin 1% sau mydrium n sacul conjunctival, cu 30 min nainte de examinare.
Atentie! administrarea de hematropin si mai ales de atropin este contraindicat n glaucom.
Imediat dup efectuarea fundului de ochi (F.O) se poate msura tensiunea n artera central a
retinei (TACR); pregtirea este comun pt. ambele examinri.
Valoarea normal a TACR=35mmHg+-10.
Examenul F.O. si T.A.C.R. se indic n tumorile cerebrale, bolile neurologice, pulmonare,
renale, DZ,etc.
15
Coma diabetic
Este complicaia cea mai grav a diabetului zaharat. Poate fi declanat de:
- eroare dietetic (post prelungit i nu excesul alimentar);
- oprirea sau diminuarea nejustificat a tratamentului cu insulin;
- erori n dozarea insulinei;
- surmenaj, factori psihici;
- infecii, intoxicaii, corticoterapie, etc.
Tablou clinic l.a. Coma diabetic este totdeauna precedat de o faz prodromal = precoma
- n precom exteriorizat clinic prin:
- n com - anorexie total (este un avertisment la un diabetic care de obicei este polifag),
nsoit de greuri, vrsturi, greutate epigastric;
Atitudine de - polidipsie, poliurie;
urgent - polipnee cu halen acetonic (elemente valoroase pentru a interveni nainte de
apariia comei).
In coma diabetic acido-cetonic exist 3 semne majore:
l.b.
1. Dispnee
- respiraia Kussmaul (n 4 timpi: inspiraie, pauz, expiraie - pauz) ampl,
zgomotoas;
2.Tulburri de cunotin (com calm);
3. Deshidratare global:
- tegument uscat;
- extremiti reci, de aspect violaceu;
- pliu cutanat persistent;
- uscciunea limbii (roie prjit), a mucoaselor;
- facies supt, nas ascuit;
- hipotonia globilor oculari, nfundai n orbite;
- hipotensiune arterial, colaps.
4. alte semne: hipotermie, vrsturi, dureri abdominale, midriaz, halen
acetonic.
- Pentru confirmarea diagnosticului pot fi determinate (accesibile oricrui
cabinet medical) glicozuria (reactiv: Fehling sau Nylander), acetonuria (reacia
Legal) sau prin teste rapide.
- Ca tratament de urgen se administreaz insulina 20 U i.v. (chiar la
domiciliu).
- Se transport de urgen la spital unde tratamentul este etapizat pe ore i strict
individualizat pentru combaterea acidozei i hidratare.
- Se recolteaz probe de laborator pentru determinarea glicemiei, glicozuriei
cantitative, acetonuriei, hematocritului, azotemiei, ionogramei, rezervei
alcaline.
Coma hipoglicemic
Coma hipoglicemica este manifestarea extrema a hipoglicemiei, se anunta cu pierderea starii de
constiinta sau, altfel spus, cu incapacitatea pacientului de a actiona adecvat pentru a iesi din
hipoglicemie fara interventia altor persoane. Coma este caracterizata printr-o imposibilitate totala de
trezire.
Tabloul clinic - Uneori este precedat de foame imperioas, senzaie de oboseal, tahicardie,
anxietate, transpiraii, agitaie psiho-motorie (logoree, delir, fasciculaii
musculare);
- De cele mai multe ori se instaleaz brusc;
- Are tablou caracteristic de com "umed" i hiperton:
- transpiraii profuze;
- agitaie psihic;
16
- contracturi musculare;
- convulsii;
- hiperflexia osteo-tendinoas;
- hipertonia globilor oculari;
- semnul Babinski bilateral.
Conduita de Coma hipoglicemic (la un bolnav diabetic) trebuie difereniat de coma
urgent diabetic (vezi anterior), de care se deosebete prin: absena respiraiei de tip
Kussmaul i a halenei acetonice, a fenomenelor de deshidratare (pielea este
uscat n coma diabetic i umed n cea hipoglicemic) i absena
tulburrilor neurologice.
- Cnd diferenierea este greu de fcut, se administreaz 20-30 ml glucoz
hipertonic (20 -40%) care este urmat de o ameliorare rapid n cazul unei
come hipoglicemice i de nici un efcet in cazul comei diabetice.
- Transportare la spital.
17
Datorita acestor complicaii este necasar o atent ingrijire a picioarelor. Unghiile de la picioare
nu se vor tia cu foarfecele ci se vor pili cu pile nemetalice (pe suport de carton). Nu se va umbla
descul; se vor folosi sosete de ln, se va spla zilnic cu spun si se va terge prin tamponare (nu
frecare) cu un prosop moale, mai ales ntre degete, baie cldut la picioare timp de 5 minute,
ncltmintea lejer (nici prea strns, nici prea larg, fr cuie, fr tocuri mari).
Intoleranta la gluten
Intoleranta la gluten este o afectiune cronica a intestinului subtire de natura autoimuna (propriul
sistem imunitar provoaca afectiunea), ce apare la persoanele cu o anumita predispozitie genetica,
putandu-se manifesta la orice varsta. Procesul patogen este cauzat de intoleranta la gluten - proteina
prezenta in cereale precum grau, orz, secara si ovaz.
Ce este boala celiac
Intoleranta la gluten sau boala celiaca mai este cunoscuta si sub denumirea de enteropatie
gluten sensibila, sprue celiac sau nontropical. Aceasta este o afectiune cronica a intestinului subtire de
natura autoimuna (propriul sistem imunitar provoaca afectiunea), ce apare la persoanele cu o anumita
predispozitie genetica, putandu-se manifesta la orice varsta. Evolutia bolii este caracterizata prin
perioade de exacerbare (agravare) si acalmie (ameliorare).
Procesul patogen este cauzat de intoleranta la gluten (proteina prezenta in cereale precum grau,
orz, secara si uneori ovaz), fractiunea proteica toxica fiind mai ales gliadina.
Atunci cand o persoana cu intoleranta la gluten consuma produse ce il contin (alimente,
suplimente nutritive sau medicamente), sistemul imunitar al gazdei se autoactiveaza si sintetizeaza
anticorpi antigliadina pe care ii secreta la nivel intestinal (sistemul imunitar ataca prin anticorpi),
determinand aparitia unei reactii inflamatorii la nivelul mucoasei. Aceasta inseamna ca protuberantele
mici, de forma unor degete, numite vili, de la suprafata intestinului subtire, cu ajutorul carora
substantele nutritive din alimente sunt absorbite in organism, vor fi distruse.
Vilii intestinali devin aplatizati si inflamati, ceea ce duce la micsorarea suprafetei de absorbtie a
intestinului subtire si afecteaza absorbtia normala a nutrientilor, in special a grasimilor, a vitaminelor
liposolubile (A, D, E, K), a calciului, a fierului si a folatilor, acest proces purtand numele de sindrom
de malabsorbtie.
Cauzele intolerantei la gluten
Nu se cunoaste cauza exacta care determina boala celiaca, dar cercetarile medicale din ultimii
ani au identificat anumite gene care definesc o predispozitie crescuta pentru aceasta boala, a carei
incidenta este mai mare in Europa.
Factorii de mediu, precum si infectiile virale sau bacteriene pot declansa diferite modificari la
nivelul intestinului subtire, in cazul persoanelor predispuse genetic. Ingerarea alimentelor care contin
18
gluten declanseaza apoi diferite reactii imune, ce cauzeaza leziunile intestinale caracteristice bolii.
Aceste leziuni ale intestinului subtire determina tulburari de digestie si de absorbtie (maldigestie,
malabsorbtie).
Persoanele cu boala celiaca prezinta deseori si alte afectiuni, precum:
- dermatita herpetiforma (mai frecventa la adulti, dar poate aparea si la copii);
- diabet tip I (diabetul insulino-dependent);
- tiroidita autoimuna;
- sindromul Down;
- sindromul Sjogren;
- deficit selectiv de anticorpi (deficit de imunoglobulina A).
Simptomele bolii celiace
Simptomele caracteristice bolii celiace apar secundar leziunilor intestinale cauzate de ingestia
glutenului. Simptomele difera de la un caz la altul, de la simptome usoare care trec deseori
neobservate, la simptome si complicatii severe care au un impact negativ asupra vietii de zi cu zi.
La unele persoane, simptomele apar inca din copilarie, la altele apar la maturitate si au caracter
intermitent (apar si dispar la un anumit interval de timp). Cu toate ca simptomele bolii celiace sunt
aceleasi indiferent de varsta, ele sunt mai frecvente si mai intense la copii (debut precoce al bolii).
Aceste simptome constau in:
- balonare abdominala, meteorism, disconfort abdominal - cauza a unei digestii defectuoase a
alimentelor la nivelul intestinului subtire si al colonului (intestinul gros);
- dureri epigastrice (de stomac), de intensitate redusa;
- scaun anormal, de obicei diareic, apos, deschis la culoare, spumos si urat mirositor; scaunul contine o
cantitate mare de lipide (grasimi) si are un aspect lucios, stralucitor, fiind de asemenea foarte aderent;
- scadere in greutate, in ciuda unui apetit normal - cu un grad de risc mai ales in randul copiilor, care
din cauza tulburarilor de digestie si absorbtie, nu asimileaza nutrientii, de aceea nu se dezvolta
corespunzator varstei (subnutriti);
- fatigabilitate (stare de oboseala) si slabiciune ca rezultat al slabei absorbtii de nutrienti la nivelul
intestinului, precum si al deficitului de absorbtie a fierului si folatilor, care cauzeaza anemie (in special
in randul adultilor);
- varsaturi care apar la un anumit interval de la ingestia glutenului, mai frecvent intalnite in randul
copiilor cu boala celiaca;
- crampe musculare, dureri osoase ca urmare a deficitului de absorbtie a calciului, afte ulceroase,
eruptii dureroase pe piele, numite dermatite, cu aspect de herpes.
Complicatiile bolii celiace
Boala celiaca poate conduce la:
- probleme datorate slabei absorbtii intestinale a calciului alimentar cu aparitia rahitismului (la copii),
osteopeniei si osteoporozei (la adulti);
- infertilitate feminina si amenoree (lipsa menstruatiilor);
- pubertate intarziata;
- infectii respiratorii recurente (frecvente);
- tulburari de memorie si concentrare;
- tulburari psihice, precum iritabilitatea la copii si depresia la adulti;
- anemie feripriva (deficit de fier) sau anemie macrocitara (deficit de acid folic).
Toate aceste simptome nespecifice, care pot aparea si in alte afectiuni, intarzie deseori
diagnosticul bolii celiace.
Complicatii mai grave ale bolii celiace sunt:
- pierderea sarcinii si malformatiile congenitale ale fatului, ca de pilda problemele canalului/tubului
neural (coloana vertebrala, cu maduva si invelusurile ei, craniu si creier), sunt unele dintre riscurile
care apar, in cazul in care mamele insarcinate nu au urmat un tratament corespunzator pentru celiachie.
Ele sunt cauzate in special de proasta asimilare a acidului folic si a altor nutrienti.
- atacurile de apoplexie sau convulsiile apar ca urmare a proastei asimilari de nutrienti (acidul folic).
Se produc depuneri de calciu, numite calcifieri, in substanta cerebrala (creier), care in timp creeaza
zone de descarcari electrice anormale provocand atacuri de apoplexie, convulsii.
19
- Cancerul de intestin subtire, cancerul cavitatii bucale sau al esofagului constituie maladii cu un risc
crescut de aparitie la cei afectati de boala celiaca.
- Limfomul cu celule T (tumoarea maligna a tractului gastrointestinal) este o alta complicatie severa
datorata leziunilor intestinale.
Diagnosticarea bolii
Diagnosticul bolii celiace este deseori confundat cu cel al altor afectiuni, precum intoleranta
alimentara, sindromul decolon iritabil, boala Crohn, colita ulceroasa, diverticulita, infectiile intestinale
din cauza simptomelor asemanatoare.
Deseori, diagnosticul bolii celiace este unul de excludere a celorlalte afectiuni cu simptome
similare, dar care nu raspund la tratament.
Istoricul medical, examenul clinic si testele de laborator stau la baza diagnosticului de boala
celiaca. Diagnosticul este confirmat de efectuarea unei biopsii a intestinului subtire, interventie
realizata in timpul endoscopiei digestive (explorarea video a tubului digestiv).
Teste de sange si imunologice
De curand, cercetatorii au descoperit la persoanele care sufera de celiachie prezenta in sange a
unui numar mai mare de anticorpi decat nivelul normal. Anticorpii sunt produsul sistemului imunitar,
ca raspuns la acele substante pe care organismul le percepe ca fiind nocive.
Pentru a putea diagnostica celiachia, medicii testeaza sangele pentru a doza anticorpii la gluten:
- Ig A tTG: Imunoglobulina (Ig A) si anticorpii tisulari ai transglutaminazei (tTG);
- Ig A EMA: Imunoglobulina A (Ig A) si anticorpii EMA;
- Ig A AGA: Imunoglobulina A (Ig A) si anticorpii antigliadina (AGA);
Daca testele imunologice sunt pozitive, se realizeaza biopsia intestinala pentru confirmarea
diagnosticului.
20
BIBLIOGRAFIE:
C. Borundel Manual de medicin intern pentru cadre medii Editura Medical Bucuresti 1979
F. Udma Proceduri de nursing Editura Ex ponto Constanta, 2007
L. Titirc Breviar de explorri functionale si de ngrijiri speciale acordate bolnavului- pentru scolile
sanitare- Editura Viata Medical Romneasc Bucuresti, 1994
L. Titirc Tehnici de evaluare si ngrijiri acordate de asistentii medicali Editura Viata Romneasc
Bucuresti, 1997.
L. Titirc Ghid de Nursing Editura Viata Medical Romneasc Bucuresti, 2001
L. Titirc Urgentele medico- Chirurgicale Editura Medical Bucuresti, 2003
L. Titirc ngrijiri speciale acordate pacientilor de ctre asistentii medicali Editura Viata Medical
Romnesc Bucuresti 2006.
21