Sunteți pe pagina 1din 1

Lacrimi dinspre Bucovina

(la moartea limbii romne)

Ne bate iari Bucovina-n poart


Cum a fcut-o de un sfert de veac,
S ne anune c-i e limba moart
Iar cucii ce-o cntau, acuma tac.

Sub bocete ce nu mai pot s-alunge


Amarul strns n jurul unei cruci,
i-ntreaga amintire care plnge
Cu psrile toamnei la rscruci.

I-a fost sorit s creasc n pustie,


Cci nimeni n-a dorit-o-ndeajuns,
Iar mama-ntr-un exces de nebunie
A prsit-o, fr vrun rspuns.

Cu toii-au ncercat s reaprind


O lume care-a fost cndva i-a lor,
Ce mai triete-n cte o colin
i-n suflet bolnavilor de dor.

Ce nu mai dovedesc s alunge


Amarul strns n case de moneni,
De unde Bucovina, astzi, plnge
n limba rstignit de ruteni.
Dimitrie-Sorin Pan