Metodele de lucru ale didacticii

Didactica este att o tiin descriptiv, ct i una prescriptiv (emind reguli

privind modul cel mai eficient de atingere a unui anumit nivel de cunotine i deprinderi)
i normativ (stabilete criterii generale i condiiile necesare realizrii lor).
Aadar, didactica este att teoretic (interpretativ, explicativ) ct i practic
(aplicativ), ntruct fundamenteaz tiinific activitatea educaional ce se desfoar n
nvmnt.
Metodele de cercetare ale didacticii sunt: observaia i experimentul.
-Observaia este aciunea de urmrire contient i sistematic a procesului de
nvmnt, ce se realizeaz de ctre: organele de ndrumare i control (inspectorate
colare), metodicieni, specialiti n tiine pedagogice i profesori de specialitate. O
clasificare asemntoare duce la divizarea observaiei n: direct (se particip nemijlocit
la lecie pentru efectuarea observaiei) i indirect (cnd se studiaz n afara leciei, unele
date, note, materiale .a).
-Experimentul reprezint organizarea unor activiti i condiii care s permit studierea
optim a parametrilor acestora. Activitile vizate sunt leciile curente, de orice tip sau
activitile de cerc cu elevii, cnd se testeaz noi programe, noi manuale sau noi sisteme
de lucrri de laborator. Numrul elevilor implicai n experiment poate fi mai mic dect
efectivul unei clase, poate fi chiar efectivul ntregii clase sau experimentul se poate
extinde la clase paralele sau la clase pe acelai palier de vrst de la coli diferite (i cu
profiluri diferite).
O direcie deloc de neglijat este definirea unei serii de factori care a determinat
amplificarea cercetrilor de didactic n a 2-a jumtate a secolului XX, cum ar fi:
-condiiile societii contemporane, care impun formarea tuturor cetenilor prin
instituiile colare;
-apariia unei tiine a conducerii, care s optimizeze activitatea uman;
-ritmul i nivelul de dezvoltare ale disciplinelor aflate n raport de interdisciplinaritate cu
pedagogia (genetica, psihologia copilului).

A aprut astfel necesitatea unei educaii permanente, cnd sfera de aplicabilitate a

didacticii s-a extins prin autoinstruire. Autoinstruirea presupune un anumit grad de
maturitate intelectual i devine posibil n perioada preadolescenei i a adolescenei,
nct copilul s fi nvat, n primii ani de coal, s nvee (ca atitudine general), iar
apoi, n anii mai mari s fie nvat cum s nvee (adic s deprind diferite tehnici de
munc intelectual).