1

ELEMENTE DE ANALIZA MATEMATICA – clasa a XI-a

1) Şiruri
Definiţie: Se numeşte şir de numere reale orice funcţie x:N-A→R, unde A
este o submulţime finită a lui N.
Definiţia unui şir:
n
a) Printr-o regulă de calcul. an = , n ≥ 0.
2n + 1

 n + 1, n p a r
b) Prin mai multe reguli de calcul. xn =  n≥0.
2
 n , n i m ,p a r
c) Printr-o relaţie de recurenţă. ( an ) n ≥0 , a0 = 1, an +1 = an +1, n ≥ 0.

2) Şiruri mărginite
Definiţie: a) Se spune că şirul (xn) este mărginit superior (majorat) dacă
există bєR astfel încât xn≤b, ( ∀) n.
b) Se spune că şirul (xn) este mărginit inferior (minorat) dacă există
aєR astfel încât a ≤ xn, ( ∀)n.
c) Se spune că şirul (xn) este mărginit dacă există numerele reale
a,bєR astfel încât a ≤xn≤b , ( ∀)n.

Definiţie: Un şir care nu este mărginit se numeşte nemărginit.

3) Şiruri monotone
Definiţie: Se spune că şirul (xn)n≥0 este
- strict crescător dacă xn < xn+1,( ∀) n≥0.
- strict descrescător dacă xn > xn+1 , ( ∀) n ≥0.

Teorema lui Bolzano-Weierstrass. Din orice şir mărginit (xn) se

poate extrage un subşir (xk) convergent.

Proprietăţile limitei unui şir

P1: Un şir convergent are o singură limită.

P2: Prin schimbarea ordinii termenilor unui ş ir convergent , se

obţine tot un şir convergent către aceeaşi limită.

P3: Prin adăugarea sau înlăturarea unui număr finit de termeni, un

şir convergent rămâne convergent către aceeaşi limită.

P4: Orice şir convergent este mărginit.

1
 2

Corolar: Dacă (xn) este nemărginit , atunci el este divergent.

Şiruri convergente la zero

Dacă şirul (xn) de numere strict pozitive este strict crescător şi

1
nemărginit atunci → 0.
xn

Criteriul „ cleştelui „
Teorema: Fie (xn) , (un) , (vn) trei şiruri ce satisfac condiţiile:
1) un ≤ xn ≤ vn , ( ∀) n
2) lim un = lim vn = a.
Atunci şirul (xn) este convergent la aceeaşi limită a.

Teorema de convergenţă a şirurilor monotone

Teorema Weierstrass: Orice şir monoton şi mărginit este
convergent.

Definiţia numărului real iraţional e

n
 1
Se consideră şirul (xn) = 1 +  , n ≥ 1.
 n
e ≈ 2,71828...
 1 1 1
lim 1 + + + ... +  = e.
 1! 2! n! 
Teorema: Orice şir crescător şi nemărginit are limita +∞.

Teorema: Orice şir descrescător şi nemărginit are limita -∞.

2
 3

LIMITE REMARCABILE

sin x
lim =1
x →0 x
sin u ( x)
lim = 1, daca lim u ( x ) = 0
x →a u ( x) x →a

tgx
lim =1
x →0 x

tgu ( x)
lim = 1, daca lim u ( x) = 0
x →a u ( x ) x →a

arcsin x
lim =1
x →0 x
arcsin u ( x)
lim = 1, daca lim u ( x) = 0
x →a u ( x) x →a

arctgx
lim =1
x →0 x
arctgu ( x)
lim = 1, daca lim u ( x ) = 0
x →a u ( x) x →a

x
 1
lim 1 +  = e
x →∞
 x
u( x)
 1 
lim 1 +  = e, daca lim u ( x ) = ±∞
x →a
 u ( x )  x →a

1
lim (1 + u ( x) ) u ( x ) = e, daca lim u ( x ) = 0
x →a x →a

ln(1 + x)
lim =1
x →o x
ln(1 + u ( x))
lim = 1, daca lim u ( x ) = 0.
x →a u ( x) x →a

a x −1
lim = ln a, a > 0
x →0 x
e x −1
lim =1
x →0 x
a u ( x ) −1
lim = ln a, a > 0, daca lim u ( x) = 0
x →a u ( x) x →a

e u (x)
−1
lim = 1, daca lim u ( x) = 0
x →a u ( x) x →a

PROPRIETĂŢILE FUNCŢIILOR DERIVABILE

Teoreme fundamentale ale analizei matematice

1) Puncte de extrem ale unei funcţii

3
 4

Definiţie: Un punct aєE se numeşte punct de maxim local al funcţiei f

dacă există o vecinătate V a lui a, în care funcţia are valori mai mici
decât în a, adică f(x) ≤ f(a), ( ∀) x є V ∩ E.

Definiţie: Un punct b є E se numeşte punct de minim local pentru

funcţia f dacă există o vecinătate V a lui b , în care funcţia are valori
mai mari decât în b, adică f(b) ≤ f(x), ( ∀) x є V ∩ E.

Definiţie: Un punct de minim local sau maxim local pentru o funcţie f

se numeşte punct de extrem local al funcţiei.
Valorile funcţiei în punctele sale de extrem, maximele şi
minimele funcţiei, se numesc extremele locale ale funcţiei.

Definiţie: Un punct x0 є E se numeşte punct de maxim absolut al

funcţiei f dacă f(x) ≤ f(x0), ( ∀) x є E.
Un punct x0 є E se numeşte punct de minim absolut al
funcţiei f dacă f(x) ≥ f(x0), ( ∀) x є E.

Definiţie: Un punct de maxim absolut sau de minim absolut se

numeşte punct de extrem absolut.

Teorema lui Fermat

Teorema: Fie f:E→R, E interval iar x0 un punct de extrem din

interiorul intervalului. Dacă funcţia f este derivabilă în x0, atunci
f , ( x0 ) = 0.

Teorema lui Fermat afirmă că punctele de extrem local ale unei funcţii
derivabile f sunt printre punctele critice, adică punctele de extrem ale
lui f sunt printre soluţiile ecuaţiei f ' ( x) = 0.

Teorema lui Rolle

Teorema: Fie o funcţie f:[a,b] → R, a,bєR , a<b. Dacă:

1) f este continuă pe intervalul închis [a,b];
2) f este derivabilă pe intervalul deschis (a,b);
3) f are valori egale la capetele intervalului , f(a) = f(b),

4
 5

atunci există cel puţin un punct c din intervalul deschis (a,b), c є

(a,b) în care derivata se anulează, f ' (c) = 0.

Şirul lui Rolle

O aplicaţie importantă a teoremei lui Rolle o reprezintă şirul

lui Rolle asociat unei ecuaţii de forma f(x)=0, unde f funcţie
derivabilă, cu ajutorul căruia se poate determina numărul
rădăcinilor reale ale ecuaţiei precum şi intervalele în care aceste
rădăcini sunt situate.

Lema: Fie f: E →R o funcţie derivabilă pe un interval E. Între

două rădăcini ( zerouri) consecutive ale derivatei f ' se află cel
mult o rădăcină a ecuaţiei f(x) = 0.

( Zerourile derivatei separă zerourile funcţiei)

Etapele formării şirului lui Rolle

Etapa întâi. Se precizează intervalul de studiu E al ecuaţiei f(x) = 0 ,

funcţia f : E → R fiind presupusă derivabilă.

Etapa a doua. Rezolvăm ecuaţia f ' ( x) = 0 şi aranjăm în ordine

crescătoare rădăcinile reale (din E) ale acestei ecuaţii.
xm' < ... < x1' < x2' ... < xM' .

Etapa a treia. Calculăm valorile funcţiei f în aceste puncte, la care

adăugăm limitele lui f, notate α , β , la capetele din stânga şi
respectiv din dreapta ale intervalului E.Obţinem şirul de valori
α, f ( xm' ),... f ( x1' ), f ( x2' ),... f ( xM
'
), β.

Etapa a patra.Şirul lui Rolle este şirul semnelor acestor valori (poate
figura şi valoarea zero).

Etapa a cincea.Se referă la concluziile privind numărul de rădăcini

reale ale ecuaţiaei şi intervalele în care acestea sunt plasate.

Distingem urmatoarele cazuri:

1)Dacă în şirul lui Rolle apar două semne alăturate identice, adică
pentru x’1<x’2 să avem fie ƒ(x’1) , ƒ(x’2)<0, fie ƒ(x’1), ƒ(x’2)>0,
atunci în intervalul (x’1,x’2) nu există rădăcini reale ale ecuaţiei
ƒ(x)=0.

5
 6

2)Dacă în şirul lui Rolle apar două semne alăturate diferite, de

exemplu, ƒ(x’1)<0, ƒ(x’2)>0, atunci conform lemei şi proprietăţii lui
Darboux pe care o au funcţiile continue, există cel mult şi respectiv
cel puţin o rădăcină în intervalul (x’1,x’2), adică ecuaţia ƒ(x)=0 are
exact o rădăcină în intervalul (x’1x’2).

3)Dacă în şirul lui Rolle apare zero, de exemplu ƒ(x’k)=0, atunci x’k
este rădăcină multiplă a ecuaţiei ƒ(x)=0, iar în intervalele (x’k-1, x’k)
(x’k, x’k+1) ecuaţia nu mai are rădăcini.

Concluzie:Numărând schimbările de semn şi zerourile se determină

numărul de rădăcini reale (fără a determina ordinele de multiplicate
ale acestora) ale ecuaţiei considerate şi intervalele în care sunt
situate aceste rădăcini.

Teorema lui Lagrange

Teorema:Fie o funcţie ƒ:[a,b]→R, a,bєR, a<b.

Dacă:1) ƒ este continuă pe intervalul închis [a,b];

2) ƒ este derivată pe intervalul deschis (a,b),

atunci există cel puţin un punct c din intervalul deschis (a,b),

cє(a,b) pentru care ƒ(b)-ƒ(a)=(b-a)ƒ’(c).

Consecinţe ale teoremei lui Lagrange

Prima consecinţă(Funcţii cu derivate nulă)

Corolar 1.Dacă o funcţie are derivata nulă pe un interval, atunci ea

este constantă pe acest interval.

A doua consecinţă(Funcţii cu derivate egale)

Corolar 2.Dacă două funcţii au derivatele egale pe un interval,

atunci ele diferă printr-o constantă pe acel interval.

A treia consecinţă(Monotonia funcţiilor)

6
 7

Corolar 3.Fie ƒ:E→R, E interval, o funcţie derivabilă.

1)Dacă ƒ’(x)≥0, oricare ar fi xєE, atunci ƒ este crescătoare pe E;

2)Dacă ƒ’(x)≤0, oricare ar fi xєE, atunci ƒ este descrescătoare pe E

sau

1’)Dacă ƒ’(x)>0, oricare ar fi xєE, atunci ƒ este strict crescătoare pe

E;

2’)Dacă ƒ’(x)<0, oricare ar fi xєE, atunci ƒ este strict

descrescătoare pe E.

Pentru a determina intervalele de monotonie ale unei funcţii

derivabile ƒ:E→R, E nu neapărat interval din R se procedeaza
astfel:

a)se calculează derivata ƒ’ a funcţiei ƒ;

b)se rezolvă (în R) ecuaţia ƒ’(x)=0, xєE;

c)se determină intervalele în care ƒ’ păstrează acelaşi semn;

d)se ţine cont de corolarul 3) şi se stabilesc intervalele de

monotonie.

A patra consecinţă(Derivata unei funcţii într-un punct)

Corolar 4.Fie ƒ:E→R, E interval şi x0єE.

Dacă:1)ƒ este continuă în x0;

2)ƒ este derivabilă pe E –{x0};

3)există xlim f ' ( x) = l ∈ R

→x 0

atunci ƒ este derivabilă în x0 şi ƒ’(x0)=l.

Dacă lєR, atunci ƒ este derivabilă în x0 şi ƒ’(x0)=l.

Teorema lui Cauchy

Teorema: Fie f,g:[a,b] →R , a<b două funcţii cu proprietăţile :

1) f,g sunt continue pe intervalul închis [a,b]

2) f,g sunt derivabile pe interval deschis (a,b);

7
 8

3) g’ (x) ≠ 0, ( ∀) xє (a,b) ;

Atunci g (a) ≠ g (b) şi există cel puţin un punct cє (a,b) astfel încât să avem:
f (b) − f (a ) f ' (c)
= ' ( formula lui Cauchy ).
g (b) − g (a ) g (c )

Teorema lui Darboux

Teorema: Dacă f este o funcţie derivabilă pe un interval E, atunci derivata f’

are proprietatea lui Darboux pe E, adică ( ∀) a,b є E, a<b şi
(∀)λ ∈( f ' ( a ), f ' (b)) sau (∀)λ ∈( f ' (b), f ' ( a )), există xλ ∈( a, b) astfel
încât
f ' ( xλ ) = λ.

Corolar. 1) Fie f:E→R o funcţie derivabilă. Dacă f’ ia valori de semne

contrare în două puncte a,b din E, atunci derivata f’ se anulează cel puţin
într-un punct cuprins între a şi b.

2)Dacă derivata f’ a funcţiei f nu se anulează pe un interval I ⊆ E,

atunci derivata f’ păstrează acelaşi semn pe I.

Regula lui l’Hospital

 0
Prima teoremă a lui l’Hospital  Cazul 
 0

Fie f,g: (a,b)→R două funcţii cu proprietăţile;

8
 9

1) f,g derivabile pe (a,b);

2) lim f ( x) = lim g ( x) = 0;
x →a x →a

3) g ' ( x ) ≠ 0, (∀) x ∈( a, b);

f ' ( x)
4) există lim ∈R .
x →a g ' ( x)

f ( x) f ( x) f ' ( x)
Atunci există limita lim şi mai mult lim = lim '
x →a g ( x) x →a g ( x) x →a g ( x )

(limita raportului este egală cu limita raportului derivatelor).

 ∞
A doua teoremă a lui l’Hospital  Cazul 
 ∞

Fie f,g : (a,b) → R două funcţii cu proprietăţile:

1) f,g sunt derivabile pe (a,b);

2) lim f ( x) = lim g ( x) = ∞;
x →a x →a

3) g ( x ) ≠ 0, g ' ( x ) ≠ 0, (∀) x ∈( a, b);

f ' ( x)
4) există lim ∈R .
x →a g ' ( x)

f ( x)
Atunci există limita lim şi mai mult are loc egalitatea
x →a g ( x)

f ( x) f ' ( x)
lim = lim ' .
x →a g ( x) x →a g ( x )

Funcţia exponenţială creşte mult mai repede decât orice funcţie

polinomială.

Orice funcţie polinomială creşte mult mai repede decât funcţia

logaritmică.
f g
= e g ln f
.

Condiţia suficientă pentru un punct de inflexiune

9
 10

Teorema: Fie f: E → R şi x0 un punct din intervalul E. Dacă f este de

două ori derivabilă într-o vecinătate V a lui x0 şi dacă există două
numere α , β є v astfel încât :

a) α < x0 <β

b) f’’(x0) = 0;

c) f’’ <0 pe (α; x0) şi f’’>0 pe (x0 ; β)

f’’> 0 pe (α; x0) şi f’’<0 pe (x0 ; β)

atunci x0 este punct de inflexiune pentru f. Punctul M(x0 , f(x0)) se

numeşte punct de inflexiune al graficului.

Condiţia suficientă pentru un punct de extrem

Teorema: Fie f : (a ; b) → R o funcţie de două ori derivabilă şi x0є(a ; b)

un punct de extrem pentru f.

1) Dacă f’’(x0) > 0, atunci x0 este punct de minim local pentru f.

2) Dacă f’’(x0) < 0, atunci x0 este punct de maxim local pentru f.

Puncte remarcabile pentru graficul unei funcţii

Să considerăm f : (a;b)→ R , x0 є (a;b) , f continuă în x0.

Analizăm forma graficului funcţiei f în jurul punctului A(x0,f(x0)) în

următoarele situaţii:

1) f are derivate laterale infinite egele în x0

2) f are derivate laterale infinite diferite în x0

10
 11

3) f are derivate laterale diferite în x0 şi cel puţin una din ele finită.

Puncte de inflexiune

Definiţie : Se spune că x0este punct de inflexiune al funcţiei f dacă funcţia este

continuă în x0, are derivată în x0 şi dacă graficul este convex (concav) de o parte
a lui x0 şi concav (convex ) de cealaltă parte.

Puncte de întoarcere

Punctul A(x0;f(x0)) se numeşte punct de întoarcere pentru graficul funcţiei f,

dacă derivatele laterale ale funcţiei f în x0 sunt infinite şi diferite.

Puncte unghiulare

Punctul A(x0,f(x0)) se numeşte punct unghiular pentru graficul funcţiei f, dacă

derivatele laterale ale funcţiei f în x0 sunt diferite şi cel puţin una este finită.

Derivarea funcţiei inverse

Teorema de derivare a fucţiei inverse : Fie f:I→ J , I,J intervale, f continuă şi

bijectivă. Dacă f este derivabilă în punctul x = x0 şi f’(x0) ≠ 0, atunci funcţia
inversă f-1 : J→ I este derivabilă în punctul f(x0) = y0 şi mai mult:

( f ) (y ) =
−1 '
0
1
'
f ( x0 )
.

ASIMPTOTE

1) Asimptote verticale

Fie f : E → R , E ⊂ R , aєR punct de acumulare pentru E.

Definiţie. Se spune că dreapta x = a este asimptotă verticală la stânga a lui

f, dacă lim f ( x) = +∞ sau lim f ( x) = −∞ .
x →a x→a

11
 12

Definiţie. Se spune că dreapta x = a este asimptotă verticală la dreapta

pentru f , dacă lim f ( x ) = +∞ sau lim f ( x) = −∞ .
x →a x →a

Definiţie. Se spune că dreapta x = a este asimptotă verticală a lui f dacă ea

este asimptotă verticală atât la stânga cât şi la dreapta sau numai lateral.

2) Asimptote oblice

Fie f : E ⊆ R → R unde E conţine un interval de forma (a , ∞) .

Definiţie. Se spune că dreapta y = mx + n este asimptotă oblică la ramura

spre +∞ a funcţiei f , dacă distanţa dintre dreaptă şi grafic , măsurată pe
verticală , tinde către zero când x tinde către ∞ , adică dacă
lim[ f ( x) − mx − n] = 0.
x →∞

Teorema. Dreapta y = mx + n este asimptotă oblică la ramura spre +∞ a lui

f dacă şi numai dacă m , n є R (m,n sunt finite) unde
f ( x)
m = lim , n = lim [ f ( x) − mx ], m ≠ 0.
x →∞ x x →∞

3) Asimptote orizontale

Dacă lim f ( x ) = n, n finit , atunci dreapta y = n este asimptotă orizontală

x →∞

spre +∞ pentru f.

Observaţie. O funcţie nu poate admite atât asimptotă orizontală cât şi oblică

spre +∞.

GRAFICE DE FUNCTII

1) Domeniul E de definiţie al funcţiei

• Acesta poate fi indicat în mod explicit în enunţ sau în caz contrar el

este format din toate punctele pentru care operaţiile prin care este definită
funcţia au sens (determinând domeniul maxim pe care poate fi definită
funcţia ) .

12
 13

• Dacă funcţia este pară f(-x) = f(x) ,atunci graficul funcţiei este
simetric în raport cu axa Oy .

• Dacă funcţia este impară f (-x) = - f(x), atunci graficul este simetric
în raport cu originea O a reperului cartezian ales xOy.

• Intersecţia cu axele : Gf∩Oy: x = 0 , ∃f(0)

Gf∩Ox : f(x) = 0 , ∃x.

• Calcularea valorilor sau limitelor lui f la capetele intervalelor lui E.

2) Derivata întâi

• Se stabileşte mulţimea punctelor în care funcţia este derivabilă şi se

precizează natura punctelor în care f nu este derivabilă (unghiulare , de
întoarcere) .

• Se calculează prima derivată, f’ .

• Se rezolvă ecuaţia f’(x) = 0. Soluţiile x’i є E sunt eventualele puncte de
minim sau maxim ale lui f. Se calculează f(x’i) . Se stabileşte semnul lui f’
pe intervale.

3) Derivata a doua

• Se calculează derivata a doua , f’’ .

• Se rezolvă ecuaţia f’’(x) = 0. Se reţin acele soluţii x’’i є E, ele fiind
eventualele puncte de inflexiune ale graficului. Se calculează f(x’’i ) . Se
stabileşte semnul lui f’’pe intervale.

4) Asimptote

• Asimptote verticale. Se determină punctele a , pentru care cel puţin una

din limitele laterale lim
x →a
f ( x) este infinită.

• Asimptote oblice . y = mx +n
f ( x)
m = lim , n = lim [ f ( x) − mx ], m, n ∈ R
x →∞ x x →∞

5) Tabelul de variaţie

13
 14

Derivarea funcţiei inverse ( aplicaţii)

1) Să se arate că funcţia f:R→R , f(x) = x3 – x2 + 5x +2 , este bijectivă şi

calculaţi ( f −1 ) (2).
'

2) Fie funcţia f:R→R , f(x) = x3 +2x2 + 4x + 4. Să se arate că : a) f este bijectivă;

14
 15

b) ( f ) (4) = 14
−1 '
şi că ( f ) ( y) > 0, (∀) y ∈ R.
−1 '

3) Fie f:(0;∞)→R, f(x) = x + lnx . Să se arate că:

a) f este bijectivă ;

b) ( f ) (1) = 12 .
−1 '

4) Fie f:(0;∞)→(1;∞) , f(x) = x4 + x2 + x +1. Să se arate că funcţia f este bijectivă

şi să se calculeze ( f −1 ) ( 4).
'

5) Se consideră funcţia f:R→R , f(x) = ex + ex. Să se arate că f este bijectivă şi

apoi să se calculeze ( f −1 ) (2e).
'

6) Se considerăfuncţia f(0;∞)→(0;∞) , definită prin f(x) = ln(x +1) – lnx.

a) Să se calculeze f’(x).
f (1) + f ( 2) + ... + f ( n)
b) Să se calculeze lim .
n →∞ ln( n 2 +1)

c) Să se demonstreze că funcţia este bijectivă.

d) Notăm cu g inversa funcţiei f. Să se calculeze g’(ln2).

 1 − x2 ; x ≤ − 1
7) Să se arate că funcţia f:R→R , f ( x) =  .
 l n2 + (x) x; > − 1
este bijectivă şi să se calculeze f-1 .

15