Dumbrava minunata

De Mihail Sadoveanu

Povestea prezinta o fetita pe nume Lizuca si catelul ei Patrocle

care stabat un drum plin de peripetii de la casa fetitei pana la casa
bunicilor.
Dupa ce a murit mama Lizucai , tatal acesteia, domnul Vasilian s-
a recasatorit cu doamna Maria Papazoglu, care nu o suporta pe fetita.
Lizuca fusese crescuta de bunici o perioada lunga de timp, dar mama
vitrega nu i-a mai dat voie sa stea acolo deoarece spunea ca nu a fost
bine crescuta.
Intr-o zi, cand tatal fetitei era plecat si mama avea musafiri,
Lizuca a mancat putina dulceata din chesea. Cand mama vitrega a
observat a certat-o, iar servitoarea a batut-o pe fetita. Lizuca, fiind
suparata, a plecat impreuna cu cainele ei, Patrocle a plecat la bunici.
Cei doi aveau de traversat dumbrava Buciumenei. Fetita si-a umplut
buzunarul cu cenusa pe care a lasat-o sa curga prin padure pana ce s-a
terminat. In drumul lor spre dumbrava au intalnit o floare mare pe care
Lizuca a numit-o Sora-Soarelui. Fetita i-a spus unde merge ea si
Patrocle. Floarea i-a raspuns ca drumul pe unde au luat-o este bun.
Prin livezi au ntlnit multe gngnii pe care Lizuca le-a numit vacile
Domnului. Cand au ajuns in Dumbrava s-au intalnit cu Sf. Miercuri si
au vorbit cu ea.
Dupa ce s-a intunecat, Lizuca l-a rugat pe Patrocle sa caute un
loc unde sa doarma. Catelul a gasit o scorbura intr-o rachita. Lizuca i-
a spus lui Patrocle ca singurul de care se teme in padure este bursucul.
In clipa aceea in fata scorburii a aparut o umbra neagra de care fetita
s-a speriat, insa Patrocle i-a spus sa nu se teama. Catelul a inceput sa
fugareasca umbra. Cand s-a intors i-a spus Lizucai ca era doar un
iepure.
La un moment dat Lizuca a vazut cum apar dintr-o scorbura sapte
oameni mititei. In fruntea lor se afla un batranel si o batranica pe care
fetita i recunotea din cartile bunicii. Omusorii i-au spus Lizucai ca ei
stiau ca va veni ea si Patrocle. Acestia i-au au povestit fetei ca ei ies de
multe ori noaptea si petrec. Domnita prichindeilor i-a povestit Lizuci
ca si ei traiau demult in lumina zilei. Un batran al lor a vrut sa traiasca
cu oamenii in pace. El avea o moara si cand oamenii veneau sa macine
il necajeau pe batranel. De atunci lui nu i-au mai fost dragi oamenii si
a fugit departe de ei.
Batranelul i-a mai spus fetitei ca in primavara trecuta dumbrava
lor a fost in primejdie deoarece tatal ei a venit la bunic si a cerut sa
vanda dumbrava, pentru ca avea nevoie de bani. Bunicul s-a opus
spunand ca padurea este a Lizucai.
Apoi domnita le-a spus o poveste petrecuta demult in aceasta
dumbrava. Cu multi ani in urma s-a zvonit ca in padure se afla o zana
frumoasa cu parul de aur. Multi feciori de crai au cautat-o insa nu au
gasit-o. A auzit si Fat-Frumos de zana si credea in existenta ei. In fata
lui pentru ca el credea in ea, zana i s-a aratat si l-a invitat sa vina si a
doua seara. El a venit in mai multe seri, insa curtenii si vracii l-au
urmarit, dar ei nu vedeau nimic in afara de Fat-Frumos langa un izvor.
Ca sa il creada ei i-au cerut acestuia sa aduca inelul zanei. A cerut
baiatul inelul zanei, dar ea i-a spus ca nu poarta inel. Venind cu acest
raspuns vracii i-au dat o foarfeca si i-au cerut lui Fat-Frumos sa le
aduca o suvita din parul ei de aur. Flacaul i-a taiat zanei o suvita de
par pe care a bagat-o in san, insa cand a vrut sa o scoata pentru a o
arata, nu mai era nimic. Atunci vracii, curtenii si carturarii l-au
convins pe Fat-Frumos ca zana nu exista cu adevarat, ci era numai o
inchipuire. Flacaul s-a intors la imparatia lui si a fost mahnit multa
vreme murind cu sufletul uscat si batran.
Lizuca l-a intrebat batranel de ce omusorii nu spun nici o
poveste. Acesta i-a raspuns ca ei nu au timp sa se gandeasca la povesti
deoarece lucreaza si ziua si noaptea.
Batranica si-a adus aminte o poveste. Ea le spune ca langa
dumbrava este o casuta pe care o vizita des si intr-o zi a vazut o
femeie care mangaia o fetita careia ii spunea ca atunci cand ea va muri
fetita sa nu planga, iar atunci cand va dori sa-si vada mama sa fie
singura si sa se gandeasca la ea si ea va veni si o va mangaia si
imbratisa.
Lizuca a adormit gandindu-se ca ea era acea fetita, iar cea care ii
vorbea era mama ei. Batranica a propus sa o duca pe fetita la casuta de
langa dumbrava, iar domnita a fost de acord.
Cand Lizuca s-a trezit a descoperit ca se afla in casa bunicilor si
langa ea dormea Patrocle. De afara se auzeau glasuri si fetita a inteles
ca era mama vitrega care venise sa o i-a inapoi. Mama vitrega il certa
pe bunicul lui Lizuca pentru ca seara cand au cautat-o el a spus ca nu
era la ei si dimineata a gasit-o acolo. Bunicul i-a spus ca a cautat-o si a
gasit-o in padure si nu va mai pleca de aici. Vorbind cu bunicul pe
mama vitrega si pe servitoarea le-au intepat albinele.