Tragedia dragostei

n faa scaunelor goale.

Murim i nimeni nu se uit la noi,

Actorii turbeaz pe scndura goal

i poate ca de-atta singurtate

n slile n care joac

Ei ncep s ia n serios

Rolurile din tragedia dragostei.

N-a fost chip s scap de aceste cuvinte,

A trebuit s vi le spun

Gelos pe Shakespeare,

Care a avut rbdarea

S-i omoare toi eroii,

Stiind

C v fi absolvit de marea lui vin

Pentru c, ntre timp, oricum,

Toi aveau s moar,

De moarte fireasc.

Dar eu sunt poet liric,

Eu nc n-am deprins nvul

De-a pune la persoana a treia

Ceea ce devor persoana nti.

i de-attea ori am simit nevoia

S m salvez cu un plural al majestii

i n-am putut i unii dintre voi

Au numit, prostete,

Aceast care mi s-a ntmplat,

Egoism.
i nici nu am blestemat

Rceala de cuget

A efului de cadre

Care iubete-n tain,

n vreme ce acioneaz

Cu dosare i referine de to