Sunteți pe pagina 1din 13

Plan

Introducere___________________________________________________________________2

Capitolul I Organizarea si capitalul Bancii Centrale Europene________________________3

Capitolul II Principiile aplicarii strategiei de politica monetara in Uniunea Economica


si Monetara si cadrul sau operational____________________________________________________7

Capitolul III Politica monetara a Bancii Centrale Europene___________________________8

Concluzii____________________________________________________________________12

Bibliografie__________________________________________________________________13

1
Introducere
n Europa, activitatea de banc central era, n mod tradiional, asociat emiterii i administrrii
monedelor naionale, acestea devenind ingredientul indispensabil al suveranitii naionale; bancnotele
naionale, care aveau un rol din ce n ce mai important n circulaia banilor, substituind n cele din urm,
ca mijloace legale de plat, monedele de aur i argint cu valoare nominal, vehiculau culturi i simboluri
naionale. n paralel cu rolul tot mai important al bancnotelor ca mijloace de plat ntr-o economie
modern, emitenii acestora, respectiv bncile centrale, au ctigat n importan, iar gestionarea politicii
monetare a devenit o component esenial a politicii economice a naiunilor.

n acest context istoric, realizarea Uniunii Economice i Monetare (UEM) europene la sfritul
secolului al XX-lea a fost unic prin faptul c a introdus un nou regim monetar, cu o moned unic, pentru
o mare parte din Europa. Cele nousprezece state membre ale UE care au adoptat deja euro reprezint
dou treimi din populaia total a UE, alte state membre urmnd s se alture zonei euro la timpul potrivit.

Transferul politicii monetare la nivel comunitar a necesitat modificarea substanial a cadrului


european care reglementeaz activitatea de banc central. nfiinarea unei noi organizaii monetare
supranaionale, respectiv BCE, i integrarea BCN ntr-un sistem european al bncilor centrale, respectiv
SEBC, i n subdiviziunea acestuia Eurosistemul, sunt reprezentative pentru supranaionalizarea
activitii de banc central din Europa. Pn n prezent, niciun alt domeniu de politic a Comunitii
Europene nu a atins un grad de integrare att de ridicat precum politica monetar i valutar unic.
Moneda euro i BCE constituie expresia cea mai convingtoare a propriei identiti a Comunitii.

2
1. Organizarea si capitalul Bancii Centrale Europene
Banca Centrala Europeana impreuna cu bancile centrale nationale ale statelor membre ale
Uniunii Europene alcatuiesc Sistemul European al Bancilor Centrale, cu toate ca doar 19 din 28 de tari au
adoptat moneda euro.

Banca Centrala Europeana (BCE) din Frankfurt este banca centrala a Uniunii Europene, cu
functia de administrare a politicii monetare in cele 19 tari care folosesc euro ca moneda (Uniunea
Monetara Europeana).

In conformitate cu prevederile articolului 106 din Tratatul asupra Uniunii Europene, Banca
Centrala Europeana are personalitate juridica, se bucura in statele membre de capacitate juridica, poate sa
dobandeasca si sa instraineze bunuri mobile si imobile.

Banca Centrala Europeana urmareste ca sarcinile incredintate Sistemului European al Bancilor


Centrale sa fie indeplinite prin propriile activitati, in conformitate cu statutul sau, sau de bancile centrale
nationale.

Importanta Bancii Centrale Europene decurge din faptul ca, pentru prima data in istorie, apare un
producator central european de moneda-simbol, care nu numai ca elibereaza statul de limitarile bugetare
pe care fostul regim le impunea, dar, in acelasi timp, ii deschide noi cai de imbogatire, lui si grupurilor
partizane, pe seama celorlalti cetateni. Acesta este adevaratul scop al Bancii Centrale Europene si aceasta
este intentia creatorilor sai.

Banca Centrala Europeana si-a inceput activitatea in cea de a doua jumatate a anului 1998, odata
cu trecerea la faza a treia a Uniunii Economice si Monetare.

1.1. Organizarea Bancii Centrale Europene

Fig.1 Organizarea Bancii Centrale Europene

3
Conducerea Bancii Centrale Europene este asigurata de un Consiliu al Guvernatorilor, ce
stabileste orientarile generale si politicile monetare, si un Consiliu Director, compus din presedinte si
vicepresedinte, insarcinati cu aplicarea masurilor decise de Consiliul Guvernatorilor.

Consiliul Guvernatorilor

Este format din membrii Comitetului director si guvernatorii bancilor centrale. Se reuneste de cel
putin 10 ori pe an pentru a decide asupra problemelor monetare.

Fiecare membru al Consiliului Guvernatorilor dispune de un vot, iar deciziile se adopta cu


majoritate simpla. In caz de egalitate, votul presedintelui este preponderent. Consiliul Guvernatorilor
poate sa voteze daca se intruneste cvorumul de doua treimi din membri. In vederea adoptarii unor decizii,
voturile membrilor Consiliului Guvernatorilor sunt ponderate conform repartitiei capitalului subscris al
Bancii Centrale Europene de bancile centrale nationale.

Consiliul Guvernatorilor adopta orientarile si deciziile necesare indeplinirii sarcinilor


incredintate de Sistemul European al Bancilor Centrale. Consiliul Guvernatorilor stabileste politica
monetara a Comunitatii, decide asupra obiectivelor monetare intermediare, ratele directoare ale dobanzilor
si strucutra rezervelor valutare.

Comitetul Director

Este alcatuit din presedinte, vicepresedinte si alti patru membri. Presedintele, vicepresedintele si
ceilalti membri ai Comitetului Director sunt numiti de comun acord de reprezentantii statelor membre, la
recomandarea Consiliului European si dupa consultarea Parlamentului European si a Consiliului
Guvernatorilor, dintre persoane a caror autoritate si experienta profesionala in domeniul monetar sau
bancar sunt recunoscute. Mandatul lor are o durata de opt ani si nu poate fi reinnoit.

Membrii Comitetului Director sunt cetateni ai statelor membre, nu pot exercita alte profesii
remunerate, iar in caz de egalitate, votul presedintelui este preponderent. Fiecare membru al Comitetului
Director prezent la sedinte are dreptul sa voteze si dispune in acest scop de un vot.

Comitetul Director implementeaza politica monetara in conformitate cu orientarile si deciziile


adoptate de Consiliul Guvernatorilor si pregateste reuniunile acestuia.

Presedintele prezideaza Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Director al Bancii Centrale


Europene si prezideaza banca in exterior.

Consiliul General

Se constituie din presedinte, vicepresedinte si guvernatorii bancilor centrale nationale. Ceilalti


membri ai Comitetului Director pot participa fara drept de vot la reuniunile Consiliului General.

Consiliul General are urmatoarele functii:

Executa sarcinile tranzitorii;

4
Sprijina indeplinirea functiilor consultative si colectarea informatiilor statistice;

Elaboreaza rapoartele de activitate;

Stabileste regulile necesare standardizarii procedurii contabile si informarii asupra operatiilor


bancilor centrale nationale;

Stabileste conditii de angajare a personalului Bancii Centrale Europene.

Comitetul Economic si Financiar

In vederea coordonarii politicilor monetare ale statelor membre, acest organism are urmatoarele
misiuni:

1. formularea avizelor, fie la cererea Consiliului European sau Comisiei, fie din proprie initiativa;

2. urmareste situatia economica si financiara a statelor membre ale Comunitatii si prezinta raport
Consiliului European si Comisiei Europene in legatura cu acestea;

3. pregateste lucrarile Consiliului Guvernatorilor care se refera la anumite articole din tratat;

4. cel putin odata pe an examineaza circulatia capitalurilor si efectuarea platilor care rezulta din
aplicare tratatului si din masurle aplicate de Consiliu, propune solutii de imbunatatire si prezinta un raport
Comisiei si Consiliului in legatura cu rezultatele examinarii.

1.2. Capitalul Bancii Centrale Europene

Capitalul Bancii Centrale Europene se cifreaza la 5 miliarde de euro si se poate majora prin
decizia Consiliului Guvernatorilor care se adopta cu majoritate calificata. Voturile membrilor Consiliului
Guvernatorilor sunt ponderate conform repartitiei capitalului subscris la Banca Centrala Europeana de
catre bancile centrale nationale. O decizie privind majoritatea calificata se adopta daca voturile favorabile
exprimate reprezinta cel putin doua treimi din capitalul subscris la Banca Centrala Europeana si cel putin
jumatate din actionari.

Deasemenea, Consiliul Guvernatorilor hotaraste cu o majoritate calificata asupra cuantumului


capitalului exigibil si a modalitatilor de varsare a capitalului.

Bancile centrale nationale sunt singurele autorizate sa subscrie si sa detina capitalul Bancii
Centrale Europene. Fiecare banca centrala detine o pondere in capitalul Bancii Centrale Europene care
este egala cu suma urmatoarelor procente:

50% din cota pe care statul membru o reprezinta in cadrul populatiei Comunitatii in
penultimul an dinaintea constituirii Sistemului European al Bancilor Centrale;

50% din cota pe care statul membru o detine din produsul intern brut al Comunitatii la
preturile pietei, constatate in decursul celor cinci ani care au precedat penultimul an dinaintea constituirii
Sistemului European al Bancilor Centrale.

5
Dupa constituirea Sistemului European al Bancilor Centrale ponderile atribuite bancilor centrale
nationale se revizuiesc din cinci in cinci ani.

Bancile centrale nationale pun la dispozitia Bancii Centrale Europene rezerve valutare, altele
decat monedele statelor membre, pozitii de rezerva la FMI si DST in valoare de pana la 50 de miliarde de
euro. Consiliul Guvernatorilor decide asupra partii de rezerve care poate fi pretinsa de Banca Centrala
Europeana dupa constituire si sumele ce se solicita ulterior. Banca Centrala Europeana este autorizata sa
gestioneze rezervele si sa le utilizeze conform statutului.

Contributia fiecarei banci centrale nationale la formarea rezervelor depinde de partea de capital
subscrisa la Banca Centrala Europeana. In acest sens, Banca Centrala Europeana poate sa solicite rezerve
suplimentare in limita fixata si poate sa gestioneze rezervele la FMI si DST.

Bancile centrale nationale efectueaza operatii cu rezerve pentru indeplinirea obligatiilor ce le


revin fata de organizatiile internationale. Operatiile privind rezervele valutare care revin bancilor centrale
nationale dupa transferul catre Banca Centrala Europeana si tranzactiile efectuate de statele membre cu
fondurile lor de rulment peste o limita fixata sunt supuse autorizarii Bancii Centrale Europene pentru a
asigura coerenta in politica monetara si valutara a Uniunii Europene.

Suma veniturilor monetare ale bancilor centrale se repartizeaza intre ele, proportional cu partile
varsate la capitalul Bancii Centrale Europene.

Profitul net al Bancii Centrale Europene se distribuie astfel:

O suma care urmeaza a fi determinata de Consiliul Guvernatorilor si care nu poate


depasi 20% din beneficiul net se transfera fondului general de rezerva in limita a 100% din capital;

Beneficiul net se distribuie detinatorilor partilor la Banca Centrala Europeana,


proportional cu sumele varsate.

In cazul in care Banca Centrala Europeana inregistreaza o pierdere, aceasta se acopera din
fondul general de rezerva si daca este necesar din venitul monetar obtinut in cursul exercitiului financiar,
pe baza deciziei Consiliului Guvernatorilor proportional cu si pana la concurenta sumelor alocate bancilor
centrale nationale.

In indeplinirea misiunilor incredintate, Banca Centrala Europeana poate sa deschida conturi la bancile
centrale nationale, la organismele publice, sa accepte pentru imprumuturile acordate active si titluri drept
garantii, poate sa intervina pe pietele de capital prin operatii de vanzare-cumparare, poate sa imprumute
sume exprimate intr-o anumita moneda.

Banca Centrala Europeana este singura abilitata sa autorizeze emisiunea bancnotelor. Bancnotele
emise de Banca Centrala Europeana si de bancile centrale nationale sunt singurele mijloace de plata legale
in interiorul Uniunii Europene. Statele membre pot emite monede metalice sub rezerva aprobarii emisiunii
de catre Banca Centrala Europeana.

Consiliul poate sa hotarasca, dupa consultarea Bancii Centrale Europene, asupra unor masuri
pentru armonizarea valorilor unitare si a specificatiilor tehnice a tuturor monedelor metalice destinate
circulatiei in vederea asigurarii unei bune circulatii in interiorul Uniunii Europene.

6
2. Principiile aplicarii strategiei de politica monetara in Uniunea
Economica si Monetara si cadrul sau operational
Punerea in practica a strategiei finale a Bancii Centrale Europene implica o serie de elemente:

1. definirea publica a obiectivului stabilitatii preturilor, in vederea cresterii transparentei si


credibilitatii Bancii Centrale Europene;

2. formularea obiectivelor intermediare asupra carora Banca Centrala Europeana isi stabileste
angajamentele;

3. definirea ansamblului de indicatori care sa permita evaluarea riscurilor in atingerea


obiectivului stabilitatii preturilor;

4. recunoasterea rolului deosebit al agregatelor monetare;

5. formularea de catre Banca Centrala Europeana a propriilor previziuni cu privire la


obiectivele intermediare pentru a-si garanta propria sa independenta.

Principiile aplicarii strategiei monetare sunt:

a. eficacitatea politicii monetare;

b. egalitatea tratamentului intre diferitele institutii;

c. jocul liber al mecanismelor pietei;

d. deconcentrarea operatiunilor de politica monetara pentru a garanta, in masura


posibilitatilor, neutralitatea dispozitivelor de ansamblu, in raport cu centrele financiare
existente;

e. principiul continuitatii, care vizeaza limitarea, pe cat posibil, a consecintelor cadrului


operational asupra operatiunii bancare in general, pentru a intari eficacitatea politicii
monetare.

7
3. Politica monetara a Bancii Centrale Europene
In conformitate cu Articolul 105 din versiunea consolidata a Tratatului Uniunii Europene,
obiectivul principal al Bancii Centrale Europene este mentinerea stabilitatii preturilor in Zona Euro.
Stabilitatea preturilor trebuie mentinuta pe termen mediu, in acest fel nu se asteapta din partea Bancii
Centrale Europene sa faca fata variatiilor de pret cauzate de termeni comerciali sau alte socuri. Dupa cum
a subliniat Mishkin (2000), un angajament institutional fata de stabilitatea preturilor nu e suficient ca atare
pentru a aduce mult dorita credibilitate unei banci centrale; acest obiectiv general ar trebui tradus intr-un
simplu scop cantitativ. In 1998, Institutul Monetar European a definit stabilitatea preturilor ca si cresterea
anuala a Indicelui Armonizat al Preturilor de Consum (IAPC) pentru zona Euro sub 2%(BCE 2001).
IAPC este o medie ponderata a indicilor preturilor de consum, colectati intr-o maniera uniforma din statele
zonei Euro. In mai 2003, Consiliul Director al Bancii Centrale Europene a reconfirmat definitia stabilitatii
preturilor adaugand o nuanta: Consilul a stabilit ca pentru a se atinge acest scop e nevoie a se mentine
rata inflatiei aproape de 2% pe termen scurt.

Realizarea acestui obiectiv fundamental, de stabilire a preturilor, impune, deci, ca Sistemul


European al Bancilor Centrale sa fixeze obiective intermediare. In stabilirea acestora, este deosebit de
importanta cunoasterea contextului economic si financiar in care se inscrie politica monetara a Bancii
Centrale Europene.

Din aceasta perspectiva, ansamblul tarilor ce formeaza Uninune Economica si Monetara,


reprezinta o zona relativ inchisa fata de exterior, avand in vedere dimensiunea si geometria sa. Acest lucru
inseamna ca actiunile in materie de rate nominale de schimb au mai putina importanta, comparativ cu ceea
ce reprezentau acestea pentru economiile nationale. Reducerea rolului ratei de schimb este, de fapt, un
obiectiv al Uniunii Monetare. In al doilea rand, chiar daca exista diferente structurale intre tarile europene,
politica monetara trebuie dusa in interesul intregii Uniuni, si nu al unei tari membre, elaborandu-se o
politica monetara comuna a Uniuinii Monetare. Politica monetara trebuie sa faca fata altor componente ale
politicilor economice, care raman inca nationale.

Pactul de stabilitate si crestere are menirea de armonizare a politicilor Uniunii Monetare


(politica monetara) cu politicile inca nationale (politica bugetara). El are si menirea de a dezamorsa
eventualele conflicte intre diferitele tipuri de politici din Uniunea Economica si Monetara.

In acest context, obiectivele intermediare ale politicii monetare au o importanta deosebita.

In acelasi articol 105, in Tratatul Uniunii Europene se specifica faptul ca fara a prejudicia
scopul stabilitatii preturilor, Banca Centrala Europeana trebuie sa sustina politicile economice generale ale
Comunitatii Europene in vederea atingerii obiectivelor comunitare asa cum sunt ele definite in Articolul 2.
Astfel Uniunea trebuie sa promoveze progresul social si economic precum si un nivel ridicat al ocuparii
fortei de munca si sa realizeze o dezvoltare echilibrata si pe termen lung. Acest lucru ar putea demonstra
faptul ca Banca Centrala Europeana nu este indiferenta fata de dezvoltarea economica a Zonei Euro.

Totusi, in cateva ocazii, oficiali ai Bancii Centrale Europene, au lasat deoparte atitudinea lor de
neamestec in problemele sectorului real. Pozitia oficiala a Bancii Centrale Europene este ca modul
optim, din punct de vedere al bancii, pentru promovarea cresterii economice este prin intermediul
stabilitatii preturilor. Jean-Claude Trichet, presedintele Bancii Centrale Europene din noiembrie 2003, a
declarat ca prin mentinerea unei inflatii scazute in anii urmatori, si nu numai pe termen mediu dar si pe

8
termen lung, se paveaza calea spre un mediu financiar favorabil ce va duce implicit la crestere
economica.

In acest context, obiectivele intermediare ale politicii monetare au o importanta deosebita.

3.1. Strategiile Bancii Centrale Europene

O strategie de politica monetara reprezinta ansamblul de proceduri care fondeaza coerenta


deciziilor luate de o banca centrala pentru a atinge obiectivul sau final. Obiectivul principal al Sistemului
European al Bancilor Centrale reprezinta mentinerea stabilitatii preturilor si sustinerea politicilor
economice in Comunitate.

a) Afirmarea caracterului monetar al inflatiei

Inflatia, fara prezenta monetara si nivelul general al preturilor nu ar putea exista, si deci cauza
principala a acesteia reprezinta o crestere necontrolata corespunzator a masei monetare in circulatie.

Avantajele stabilitatii preturilor se bazeaza pe patru argumente:

eliminarea distorsiunilor in mecanismul de ajustare a preturilor

diminuarea preturilor curente de interes nominal;

economia din punct de vedere a resurselor reale care este mobilizata pentru a reduce
efectele de incertitudine asupra preturilor viitoare;

disparitia efectelor inflationiste asupra repartitiei patrimoniilor reale si financiare si asupra


repartitiei veniturilor intre creditori si debitori.

Nici o banca centrala nu dispune de instrumente de politca monetara care sa ii permita controlul
direct asupra nivelului pretului.

b) Cautarea unei credibilitati operationale

O politica monetara utilizeaza anumite intrumente pentru a-si atinge obiectivele finale. Uneori
pentru a ajunge si a controla tinta finala este mai usor de a intrebuinta un obiectiv intermediar; deci se
poate vorbi de tinte finale si tinte intermediare.

INSTRUMENTE TINTA INTERMEDIARA TINTA FINALA

Pentru ca un obiectiv intermediar sa fie competent trebuiesc luate in calcul:

1. stabilirea relatiei intre obiectivele intermediare si finale (stabilirea cererii de moneda si


anticipatiile inflationiste);

2. controlabilitatea (capacitatea de a influenta obiectivul prin manevrarea instrumentelor);

3. caracterul indicatorului avansat;

4. trebuie sa aiba caracter de confidentialitate

9
5. eficacitate

6. transparenta

7. responsabilitate din partea Bancii Centrale Europeane

8. orientare pe termen mediu- anticipari inflationiste pe termen mediu

9. continuitate

10. coerenta cu statutul de independenta a Sistemului European al Bancilor Centrale

c) Linia strategica adoptata

Institutul Monetar European (IME) a retinut doua strategii posibile pentru Banca Centrala
Europeana:

un obiectiv monetar ca tinta intermediara;

o tinta directa asupra inflatiei.

La 13 octombrie 1998 Banca Centrala Europeana nu a dorit sa adopte niciuna din strategiile
propuse de catre Institutul Monetar European si a decis sa-si impuna propria politica monetara indreptata
asupra unui obiectiv final reprezentat de pret si un obiectiv intermediar, un agregat monetar.

Pentru a pune in aplicare aceste doua strategii Banca Centrala Europeana s-a ajutat de cele
patru recomandari ale Institutului Monetar European:

fixarea unui obiectiv cuantificat pentru inflatie;

fixarea unui obiectiv cuantificat pentru masa monetara;

a utiliza o larga gama de indicatori;

a fi prospectiva.

3.2. Tabloul politicii monetare a Bancii Centrale Europene

a) un obiectiv al inflatiei strict cuantificat

Un nivel al inflatiei < 2% pe termen mediu. Acesta subliniaza faptul ca Banca


Centrala Europeana fixeaza limitele precise a valorii maxime a inflatiei compatibila
cu stabilitatea preturilor ;

Recurgerea la indicele IPCA (Indicele de Pret a Consumului Armonizat). Aceste


indice a fost creat pentru a evalua marimea inflatiilor nationale in cursul celei de-a
II-a faze a Uniunii Economice si Monetare, si este calculat lunar pentru fiecare
Eurostat.

b) tinta monetara

10
Agregat monetar la nivelul preturilor

In conceptia Bancii Centrale Europene inflatia reprezinta in ultima instanta un fenomen


monetar si deci va trebui sa controleze tendinta evolutiei masei monetare de unde rezulta un asa numit
agregat monetar.

- Alegerea agregatului M3

Un agregat monetar se defineste ca fiind suma monedei in circulatie si atragerea anumitor


exigibilitati ale institutiilor financiare. Aceste exigibilitati trebuie sa aiba un caracter puternic monetar din
punct de vedere ai agentilor economici, si deci ne indreptam catre lichiditate.

In sens mai restrans si imediat, moneda reprezinta o moneda fiduciara (bancnote si monede) si
ansamblul depozitelor la vedere detinute de public.

M1(40%) = Moneda fiduciara (7%)(agregat restrans) (+) Depozite la vedere (33%)

M2 (88%) = M1 (40%)(agregat intermediar) (+) Depozite la termen <2 ani(20%) (+) Depozite
rambursabile cu preaviz 3 luni (28%)

M3 (100%) = M2 (88%) (+) Pensiuni (4%) (+) Titluri monetare si intrumente din piata monetara
(6%) (+) Titluri de creanta cu o durata 2 ani (2%)

- O crestere anuala de referinta pentru M3

Consiliul Guvernatorilor a anuntat la data de 1 decembrie 1998 o valoare de referinta


cuantificata pentru cresterea M3 pentru anul 1999. Aceasta va trebui sa fie de 4,5%.

c) tendintele inflationiste

- Cauzele non-monetare ale miscarii generale a preturilor:

factori exogeni (cresterea TVA-ului);

factori endogeni.

- Recurgerea la o gama larga de indicatori ca:

Indicatorii cererii(evolutia salariilor; evolutia patrimoniilor financiare private)

Indicatorii ofertei(procentul somajului; procentul utilizarii capacitatii de productie; evolutia


costurilor salariale; costul materiilor prime; evolutia procentului de schimb; subventiile
asupra productiei; evolutia preturilor industriale; distanta intre productia potentiala si cea
efectiva).

11
Concluzii
Uniunea Economic i Monetar presupune coordonarea politicilor economice i fiscale,
aplicarea unei politici monetare comune i folosirea euro ca moned unic. Euro a fost introdus la
1 ianuarie 1999 ca moned scriptural, utilizat numai n scopul efecturii de pli care nu
presupuneau numerar i n scopuri contabile. Bancnotele i monedele au fost introduse la 1
ianuarie 2002.
Moneda euro este dovada cea mai palpabil a integrrii europene - pn n acest moment, este
moneda comun a 19 din cele 28 de state membre, utilizat zilnic de peste 338,6 de milioane de
europeni. Avantajele sale sunt evidente pentru orice persoan care cltorete n strintate sau
face cumprturi on-line pe site-uri din alte ri ale Uniunii.

Banca Central European (BCE) este banca central a celor 19 ri din Uniunea European care
au adoptat euro. Principala atribuie a BCE este meninerea stabilitii preurilor n zona euro i
astfel, conservarea puterii de cumprare a monedei unice.

Misiunea BCE este aceea de a servi cetenii europeni prin protejarea valorii monedei euro i
meninerea stabilitii preurilor. Aflai mai multe despre misiunea BCE, a Eurosistemului i a
Mecanismului unic de supraveghere.

12
Bibliografie
1)Dragos, Dacian Cosmin, Uniunea Europeana.Institutii.Mecanisme, Editura All Beck, Bucuresti, 2005

2)Voinea, Gheorghe, op. cit., Editura Sedcom Libris, Iasi, 2004

3)https://www.ecb.europa.eu/ecb/html/index.ro.html

4)https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/ecbhistoryrolefunctions2006ro.pdf?9c2573a4c6dc49f2f363d0
c2a27a1d24

13