Mihai Eminescu (nscut Mihail Eminovici; n.

15/27 ianuarie 1850,[1] Botoani, Moldova

d. 15/27 iunie 1889,[1] Bucureti, Romnia) a fost un poet, prozator i jurnalist romn, socotit
de cititorii romni i de critica literar postum drept cea mai important voce poetic
din literatura romn.[3] Receptiv la romantismele europene de secol XVIII i XIX, a asimilat
viziunile poetice occidentale, creaia sa aparinnd unui romantism literar relativ ntrziat. n
momentul n care Mihai Eminescu a recuperat temele tradiionale ale Romantismului
european, gustul pentru trecut i pasiunea pentru istoria naional, creia a dorit chiar s-i
construiasc un Pantheon de voievozi, nostalgia regresiv pentru copilrie, melancolia i
cultivarea strilor depresive, ntoarcerea n natur etc., poezia european
descoperea paradigma modernismului, prin Charles Baudelaire sau Stphane Mallarm,
bunoar. Poetul avea o bun educaie filosofic, opera sa poetic fiind influenat de
marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antic, de la Heraclit la Platon, de
marile sisteme de gndire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel
Kant (de altfel Eminescu a lucrat o vreme la traducerea tratatului acestuia Critica raiunii
pure, la ndemnul lui Titu Maiorescu, cel care i ceruse s-i ia doctoratul n filosofia
lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat pn la urm) i de teoriile lui Hegel.