Sunteți pe pagina 1din 13

Organizarea cruciadei, pelerinaj armat cu scopul de a elibera Locurile Sfinte de sub sta pa nirea

necredincios ilor, pune n evidenta forta Bisericii romane, capabila n secolul al XI-lea sa se
reformeze, renunt and la o serie de vicii care-i erau imputate s i sa conduca o mis care de
expansiune care antreneaza cavalerii s i capetele ncoronate din ntreg Occidentul.

Cauzele cruciadelor

La originea ideii de cruciada stau mai multi factori, dintre care putem sublinia n primul ra nd
tradit i a pelerinajului la Ierusalim, centrul lumii spirituale a cres tinilor. Greuta tile s i primejdiile
drumului transforma ca la toria la Locurile Sfinte ntr-o poca int a, care poate aduce omului
medieval iertarea de pa cate.
Pe de alta parte, cuceririle islamice nsuflet ite de spiritul djihadului, ra zboiul sfa nt
musulman, creeaza reactii de ra spuns n lumea cres tina s i contribuie la formularea ideii
legitimita tii ra zboiului mpotriva necredincios ilor. Ideea de cruciada se nas te din nta lnirea
acestor doua traditii, dar succesul predicii papei Urban al II-lea, la Clermont. care conduce la
declans area primei cruciade trebuie explicat s i prin alte elemente.
Religiozitatea profunda , chiar daca uneori m bibata de superstit ii, a majorita t ii
populat iei occidentale, este de luat n considerare atunci ca nd ca uta m cauzele crudiadelor.
Orientul are pentru cres tinii occidentali nfa tis area unei lumi mirifice, a boga tiei fabuloase,
pentru care Bizantul vizitat deja de unii cavaleri reprezinta o mostra gra itoare. Nivelul culturii
materiale s i spirituale a Orientului bizantin sau islamic este mult superior celei din Occident,
constituind astfel un ndemn pentru ncercarea de cucerire s i luare n sta pa nire a acestor tinuturi.
In Occident ncepuse deja ava ntul economic care sta la baza dezvolta rii sale de mai ta rziu, dar
consecinta sa imediata este o anumita cres tere a populatiei la toate nivelurile societa t i i.
Resursele n ca insuficiente nu puteau oferi tuturor posibilita tile dorite, astfel ca dirijarea
surplusului de oameni spre Orient, ntr-un scop n realitate expansionist, putea fi o solutie.
Structura ierarhica a societa ti occidentale permite s i chiar face necesara o astfel de mis care.
Fiecare clasa sociala participanta era motivata diferit, des i toti luptau n slujba Crucii. Astfel,
marii feudali au ga sit posibilitatea de a-s i consolida puterea politica s i economica prin ocuparea
de noi teritorii. Apa ruse o suprapopulatie de cavaleri.
Oras ele, mai ales cele italiene, ca utau sa cucereasca noi teritorii s i sa sla beasca Imperiul
bizantin ce controla comertul pe Marea Neagra s i Marea Mediterana . Rolul lor a fost de a
aproviziona cu arme, provizii s i de a transporta armatele cruciate.
ara nimea spera sa scape de asuprirea feudala , sa ga seasca libertatea mult visata , fugeau de
seceta s i epidemii.
Biserica s i papalitatea erau ntr-un anume sens n fruntea cruciadelor, mai ales din punct de
vedere spiritual. Pelerinii ce veneau din Orient au ra spa ndit s tirile despre frumusetea s i
boga tiile acestei regiuni a lumii. Acestea nca lzeau imaginatia unora precum a cavalerilor dornici
de aventura . Aces tia tra iau n secolul XI n castele ntunecoase ura te s i n frig iar n Orient erau
oras e mari cu zeci de mii de locuitori, cu biserici foarte frumoase.
Sistemul primogeniturii fa cea ca un mare numa r de nobili, de cavaleri sa nu aiba asigurate
conditiile de viata, mai ales n Franta s i regalitatea a fost bucuroasa sa scape de aces ti
recalcitranti ndema ndu-i n alta parte pentru ca eventual sa nu se mai ntoarca niciodata . Exista
o numeroasa categorie de cavaleri, profesionis ti ai ma nuirii armelor, dintre care mult i erau
n sa ndepa rtati de la mos tenirea averii pa rintes ti, care revenea primului na scut, s i care erau
obligati sa ncerce sa -s i croiasca o situatie prin forta propriei sa bii. Pentru ei, ra zboiul era modul
cotidian de existenta, dar eforturile Bisericii de a instaura un climat de pace n Occident tindeau
sa le ngra deasca aici posibilita tile de manifestare. Biserica, proclama nd pa ci s i armistitii ale lui
Dumnezeu, pe parcursul ca rora luptele erau interzise, cres tina nd idealul cavalersc, ncerca sa
orienteze potentialul militar al acestor ra zboinici spre scopuri care sa -i serveasca interesele.
Avea acum s i puterea de a o face, deoarece n urma reformei interne a Bisericii, papalitatea se
nta rise, detinea autoritatea morala suprema n Occident, s i preluase o serie de atributii s i
nsemne ale puterii seculare. Un cler disciplinat s i supus papei de la Roma contribuise la
ridicarea nivelului religios al oamenilor, transforma nd cres tina tatea ntr-o realitate vie s i
sigura de ea. Acest cler duce mesajul chema rii la lupta mpotriva necredincios ilor n toate
colturile Europei apusene, declans and o mis care de adeziune nesperata nici de initiatorii
proiectului.
In planul evenimentelor concrete, trebuie amintite s i interesele Imperiului bizantin de a beneficia
de ajutorul cavalerilor occidentali n lupta mpotriva pa ga nilor (turcii selgiucizi pa truns i n Asia
Mica din anul 1067 s i arabii care sta pa neau Locurile Sfinte). Exista deja traditia recruta rii de ca tre
mpa ratul bizantin a mercenarilor normanzi, numai ca aces tia se dovedisera nesiguri, gata
orica nd de revolta sau dornici mai degraba sa realizeze n propriul beneficiu (s i n detrimentul
nu doar al arabilor, ci s i al bizantinilor) un imperiu mediteraneean. Spre sfa rs itul secolului al XI-
lea, mpa ratul de la Constantinopol alege sa ceara ajutorul papei care sa -i pledeze cauza n
ntreaga cres tina tate, oterindu-i astfel posibilitatea de a beneficia de fort a militara a
cavalerilor occidentali.
Cres terea puterii Venetiei s i a altor republici italiene s i interesul acestora de a sprijini, din ratiuni
comerciale (dorind sa -s i extinda activita tile negustores ti), expansiunea cres tina n spatiul
sta pa nit de arabi, este un alt factor de luat n considerare atunci ca nd se ncearca explicarea
succesului ideii de cruciada

Cruciada I

Des i cererile de ajutor ale mpa ratului bizantin Alexios l Comnenul nu chemau neapa rat
spre un ra zboi sfa nt, des i situatia cres tinilor aflati sub sta pa nirea selgiucida nu era dramatica s i
pelerinii spre Sfa ntul Morma nt nu aveau n general de suferit, n 1095 n Occident era creat un
climat favorabil ideii unei expeditii generale mpotriva necredincios ilor.
I n iarna lui 1095, papa Urban al II-lea lanseaza chemarea la lupta pentru eliberarea
morma ntului lui Christos de la Ierusalim, promitand iertarea pa catelor pentru cei ce vor
ra spunde pozitiv.
Chemarea la cruciada a papei Urban al II-lea

"Acum ca voi, fii ai lui Dumnezeu, v-ati jurat lui Dumnezeu sa pa strati cu mai multa putere pacea
ntre voi s i sa tineti cu credinta legile bisericii, este ceva de fa cut, pentru ca trebuie sa ntoarceti
puterea sincerita tii voastre, acum ca sunteti ridicati de ndreptarea divina , spre un alt lucru care
va prives te pe voi s i pe Dumnezeu. Gra bindu-va la drum, trebuie sa va ajutati fratii care tra iesc n
ra sa rit, care au nevoie de sprijinul vostru dupa care deja au strigat de mai multe ori.
Deoarece, dupa cum celor mai multi dintre voi li s-a spus, turcii, un neam de persani, care au
stra puns hotarele Romaniei chiar la Mediterana , n locul numit Bratul Sfntul Gheorghe 1, ocupnd
din ce n ce mai multe pa ma nturi ale cres tinilor, i-au nfrnt pe aces tia, deja nvins i n s apte ba ta lii,
s i i-au ucis s i i-au luat prins i, au distrus bisericile s i au la sat pustie mpa ra tia lui Dumnezeu. ()
Privitor la acest lucru va rog - nu eu, ci Dumnezeu, pe voi heralzi ai lui Christos, sa convingeti pe
toti, de orice rang, cavaleri s i pedes tri, bogati s i sa raci, prin legi numeroase, sa se stra duiasca sa
ajute la alungarea acelui neam blestemat din tinuturile noastre cres tine, nainte sa fie prea trziu.
Vorbesc celor prezenti, trimit vorba celor ce nu sunt aici, mai mult, Iisus Christos porunces te.
Iertarea pa catelor va fi garantata acelor ce merg acolo, daca si sfrs esc viata pe pa ma nt sau
treca nd marea sau n lupta cu pa ga nii. Eu, fiind nvestit cu acest dar de Dumnezeu, fa ga duiesc
aceasta tuturor celor care merg. ()! Ca te rele va vor fi puse n seama de nsus i Domnul, daca nu-i
ajutati pe cei care ca s i voi ma rturisesc cres tinismul!
Acei care, a spus, sunt obis nuiti sa duca ra zboaie personale chiar cu credincios i, sa mearga
mpotriva necredincios ilor ntr-o ba ta lie demna de dus acum s i de sfrs it cu victorie. Acum, cei
care pna nu de mult erau jefuitori, sa fie soldati ai lui Christos; acum, cei care mai nainte se
luptau mpotriva fratilor s i rudelor, sa lupte cu dreptate mpotriva barbarilor; acum, cei care mai
deuna zi erau nchiriati pentru ca tiva arginti, sa -s i ca s tige ra splata ves nica . Acum, cei care se
istoveau mpotriva ns is i trupului s i sufletului lor, sa se osteneasca pentru o cinste ndoita . ()

1 Dardanele.
Nici o ntrziere sa nu ama ne ziua pentru plecare, ci ca nd au strns banii pentru ei s i pentru
cheltuielile zilnice, s i ca nd iarna s-a terminat s i prima vara a venit, sa ia cu curaj drumul crucii cu
Domnul merga nd naintea lor.

(Fulcher de Chartres, Chronicle of the First Crusade,


n Brian ierney, The Middle Ages, Sources of Medieval History,
vol. I, New York, 1970, p. 129-130)

Reactia este extraordinara , n ca utarea ma ntuirii, multimi nenuma rate de oameni din toate
straturile societa tii pornesc la drum, cu un entuziasm nu ntotdeauna dublat de o prega tire
adecvata .

Statele cruciate din Orient i cruciadele urmtoare

Aceste cuceriri aveau sa puna bazele principatelor latine din ara Sfa nta (regatul Ierusalimului,
principatul Antiohiei. comitatul de ripoli, comitatul Edessei), zone de aplicare a unor modele
ale feudalita tii occidentale pa na atunci necunoscute Orientului. Dar cuceririle cruciatilor se
ntindeau pe o suprafata mica s i pentru apa rarea lor din loc n loc s-au construit castele.
Organizarea acestora o cunoas tem din as eza mintele Ierusalimului, o culegere de norme
juridice ce priveau aspectele dreptului feudal. Dar aceste state sunt confruntate cu problemele
lipsei de coordonare ntre feudalii as ezati n Orient, astfel ca rolul cel mai important n
apa rarea lor revine ordinelor ca luga res ti militare (loanitii sau Ospitalierii, emplierii s i
eutonii). Sta pa nirea latina aici este contestata de musulmani, care obt in n secolele
urma toare succese ce conduc la organizarea de noi cruciade.
urcii selgiucizi nu au renuntat la teritoriile pierdute s i au atacat continuu micile state ce au
luat fiinta, reus ind n 1146 sa recucereasca Edessa. Acest fapt a servit ca pretext pentru cea de-a
doua cruciada . La ea a luat parte regele Frantei, Ludovic al VII-lea s i mpa ratul german Conrad al
III-lea n fruntea unor armate franceze s i germane. Au mers pe acelas i drum ca s i primii s i n
vara anului 1148 au ajuns la Constantinopol. Din nou mpa ratul bizantin, de aceasta data Manuel
Comnenul le-a pus la dispozitie vase s i i-a trecut n Asia Mica , cruciatii au fost ucis i, armatele
de altfel destul de numeroase au fost risipite de turci s i conduca torii lor au ajuns simpli
pelerini. Nentelegeri au existat ntre vechii cruciati; urmas ii lor preferau sa tra iasca cu
musulmanii deca t sa fie protejati de cei nou veniti. Sultanul Egiptului, Saladin, ntelept s i bun
militar a reluat ofensiva reus ind sa cucereasca n 2 ocombrie 1187 Ierusalimul dupa ba ta lia de
la nga lacul iberiada.
Este motivul organiza rii cruciadei a III-lea la care vor participa mpa ratul german Frederic I
Barbarosa, Filip al II-lea August al Frantei s i Richard Inima de Leu al Angliei. O armata de
180000 de oameni n total. Ultimii doi, abia plecati au fa cut un popas lung n Sicilia. Primul, abia
intrat n granitele Bizantului, a s i intrat n ra zboi cu acesta. Germanii au ajuns primii n Asia Mica
nvinga ndu-l pe sultanul de Iconium.
Impa ratul a murit nsa necat ntr-un ra u, iar armata n cea mai mare parte a fost destra mata .
Ceilalti au recucerit Accra, Antiohia, teritorii de coasta ntre ripoli s i Jaffa. Richard va smulge
insula Cipru bizantinilor.Insa nentelegerile dintre conduca tori a determinat oprirea actiunii. De
altfel regele Frantei se ntorsese demult acasa . Regele Angliei a fost tinut prizonier mai multi ani
cu largul concurs al regelui francez. Recucerirea Ierusalimului va ra ma ne ideea-forta a
cruciadelor urma toare, niciodata reus ita (cu exceptia dobndirii sale prin tratatice de ca tre
Frederic al II-lea, pentru o scurta perioada de timp).
O ment iune aparte merita Cruciada a patra (1202-l204). Armata se aduna greu pentru ca
entuziasmul nu mai era acelas i. A fost pla nuita mpotriva Egiptului, dar datorita interventiei
Venetiei, a ca pa tat alt sens. Dogele, Henrico Dandolo a determinat orientarea atentiei ca tre
Bizant al ca rui comert era vizat. Au intervenit n luptele pentru tron cucerind Constantinopolul
n 1203 puna nd pe tron pe Isac II Angelos care nu i-a putut recompensa pe cruciatii latini, ce au
cucerit n 1204 a doua oara oras ul forma ndu-se Imperiul Latin de Ra sa rit. Acest nou imperiu a
fost recucerit de greci n 1261 fa ra a mai avea vitalitatea de alta data .
Au mai fost organizate alte patru cruciade dar cu rezultate la fel de slabe n secolul al-XIII-lea
astfel ca , ra nd pe ra nd, posesiunilor occidentale din Siria au fost recucerite de musulmani, n
1291 fiind cucerita Acra. ultimul punct al rezistentei latine. Cruciada ra ma ne nsa ca o
permanenta a istoriei occidentale, extinza ndu-s i sfera de cuprindere asupra luptei cu orice fel
de necredincios i, nu doar cu cei ce sta pa neau Locurile Sfinte. Astfel, luptele cu arabii n Spania,
cu pa ga nii de la Marea Baltica , mai ta rziu cu turcii otomani n Europa ra sa riteana s i centrala s-au
dus sub semnul cruciadei. Doar Cipru va rezista pa na n 1571 ca nd va fi cucerit de turcii
otomani.

Urmrile cruciadelor

Dincolo de achizitiile teritoriale de moment, cruciada a avut consecinte mai ales pe plan
economic s i cultural, puna nd din nou n lega tura directa Occidentul dinamic cu un Orient care i
este mult superior, s i de la care mprumuta masiv, prin intermediul arabilor, n s tiinta, arta s i
literatura . Modul de viata al nobililor se transforma n urma contactului cu luxul Orientului,
taranilor li se cere tot mai mult pentru a se putea finanta asemenea expeditii, comertul se dezvolta
prin deschiderea de noi drumuri. Cruciada s-a transformat ntr-un instrument la dispozitia
papalita tii, care a folosit-o n lupta mpotriva ereticilor (catari) s i a adversarilor politici.
Cruciadele, s i n special a patra, au contribuit la definitiva ndepa rtare dintre Occident s i Bizantul
care va pa stra pentru totdeauna resentimente mpotriva latinilor s i care va refuza unirea
religioasa cu Roma chiar n conditiile n care turcii se aflau sub zidurile Constantinopolului.

De pretutindeni crestea zilnic numarul cruciatilor si,


dupa cum am amintit, intreaga lume se gasea in fierbere,
era zguduita sau mai degraba parea ca se transforma in vederea
acestei expeditii. Francii apuseni au putut fi usor convinsi sa-si
paraseasca ogoarele, caci timp de cativa ani Franta fusese grav
lovita cand de rascoale, cand de foamete, cand de epidemii[...].
Unii fusesera indemnati sa mearga in pamantul fagaduintei de
catre proroci[...], iar altii au fost siliti de anumite necazuri
sa faca asemenea legaminte.O mare parte dintre ei plecau dec
i cu sotie, copii si incarcandu-si tot avutul.

Frutolf,Cronica universala

In starea de spirit pe care o crease pentru o vreme victoria Bisericii asupra puterii laice, au
inceput cruciadele,in 1095, avand la origine indemnul papalitatii.In 1099, cruciatii au intrat in
Ierusalim, redand crestinatatii Sfantul Mormant.Au fost intemeiate statele Orientului latin, care
au durat pana la sfarsitul secolului al XIII-lea.In acelasi timp, alte spate cruciade au avut loc,
determinate atat de evalavia sincera a miilor de participanti, cat si de atractia aventurii sau a
prazii, precum si de calculele de politica internationala ale unor monarhi europeni.Ideea de
razboi sfant exista, de altfel, nu numai printre crestini, ci si in tabara musulmana.
Cruciadele-pornite in Spania, unde imbraca din 1064 un caracter interregional gratie
participarii razboincilor veniti de dincolo de Pirinei pentru asediul orasului Barbastro, care
marcheaza inceputul Reconquistei, facilitate de ocupare Siciliei de catre normanzi tot in
detrimentul islamului(1050-1091), reprezinta o serie de expeditii militare ale popoarelor
crestine din Europa pentru eliberarea Pamantului Sfant(in special Ierusalimul impreuna cu
Sfantul Mormant) de sub stapanirea musulmana, care devenise si mai aspra dupa ce Palestina
cazuse in mainile turcilor selgiucizi(1076);sub conducerea lui Alp Arslan, succesorul lui oghrul
Beg (incoronat calif la Bagdad in 1055), acestia cuceresc Ierusalimul si Siria, de la califii fatimizi
ai Egiptului, si zdrobesc armata bizantina in batalia de la Manzikert(1071).
Cauzele primelor trei cruciade.Miscarea cruciata a reprezentat efectul direct al redesteptarii
sociale, economice, politice si demografice a Occidentului crestin in secolul; de asemenea ele
sunt o consecinta a regenerarii bisericesti si a spiritului religios mai interiorizat.Intr-
adevar reforma lui Grigore al VII-lea intarise papalitatea, de acum in stare sa se proclame drept
calauza spirituala si, in parte, chiar politica a crestinatatii.Redobandirea stabilitatii politice a dus
insa, la nivel social, la marginalizarea cavalerilor, pana atunci protagonisti ai endemicei
conflictualitati interne a Occidentului si, in acel moment, un element periculos al unor potentiale
tulburari in noul cadru politic si social. Cavalerilor Biserica le-a oferit posibilitatea sa-si
foloseasca energiile impotriva musulmanilor in schimbul mantuirii de pacate si a unor bogate
prazi de razboi.-Inca din
1074 Grigore VII planuieste sa vina in ajutorul crestinilor din Orient in fruntea unei armate de
cavaleri occidentali(ca Dux si Pontifex).In afara de eliberarea Sf.Mormant si a teritoriilor ocupate
de selgiucizi, vrea sa uneasca biserica romana cu cea greaca. Dupa fondarea sultanatului de la
Rum(sau Iconion) din Asia Mica,
1095 Alexie I Comnenul trimite,cu scopul de a cere ajutor, o legatie la papa Urban al II-lea, care
participa la sinodul de la Piacenza.
26 noiembrie 1096 Sinodul de la Clermont-Ferrand: Urban al II-lea ii convinge pe cavalerii si
principii din vest cu faimoasa si entuziast receptata sa cuvantare in sprijinul cruciadei(Deus le
volt-Dumnezeu o doreste).Cuvantul de ordine devine Ierusalim, iar simbolul-crucea alba.
Doua tendinte spirituale se intalnesc si dau avant si forta ideii de cruciada:
1.Idee de pelerinaj in Tara Sfanta:numarul pelerinajelor, intreprinse-fara arme-in chip de
calatorii meritorii inca de la inceputurile bisericii, creste in secolul al XI-lea ca urmare a
adancirii cucerniciei crestine, intalnind insa rezistenta si ostilitate tot mai mari din partea
turcilor selgiucizi.
2. Ideea necesitatii si justetei unui Razboi Sfant impotriva paganilor devine extrem de
puternica, mai ales de cand Ierusalimul nu mai reprezinta unicul obiectiv al cruciatilor din vest,
care au de luptat si impotriva islamului si a venzilor.

Intemeierea Regatului de Ierusalim de catre Godefroi de Bouillon Protector al Sfantului


Mormant(22 iulie). Dupa moartea lui ii urmeaza fratele sau Baldiun(1100-1118), care isi asuma
titlul de rege.
In pofida meritelor sale, regele Ierusalimului nu a putut sa confere o baza solida noului stat.
Putini franci s-au instalat in Orient.Numarul lor nu a fost indeajuns de mare nici pentru
cucerirea regiunilor inconjuratoare, nici implantarii unei colonizari destul de dense. Slabiciunea
interna si conflictele legate de succesiunea la tron duc la dezintegrarea regatului in
1187.Principatul Antiohia si comitatele Edessa si ripoli sunt state feudale de mici
dimensiuni.Regatul formeaza un fel de confederatie cu legaturi destul de laxe.Aceasta slabiciune
a facut necesar recursul constant la serviciile oraselor comerciale italiene, platite prin
concesionarea unor privilegii exorbitante.Doar lipsa de actiune a musulmanilor si bizantinilor a
permis cruciatilor cucerirea zonei de coasta.- Antiohia si Ierusalimul devin sedii de patriarhii.
Statele cruciate sunt slabite de luptele continue dintre principii normanzi de la Antiohia si
bizantini, ca si de luptele statelor crestine intre ele. Se adauga si contradictiile dintre diferitele
grupuri de populatii.Un mare avantaj pentru cauza crestina in constituie vrajba dintre selgiucizi
si fatimizi.Castelele cruciatilor sunt monumente care rezista vremurilor.
1100, 12 august Batalia de la Askalon;fortele aliate ale cruciatilor infrang pe fatimizi.
1101, 17 mai Genovezii si cruciatii cuceresc orasul Caesarea.
1104,26 mai Accra capituleaza in fata atacului conjugat al venetienilor-pe mare-si al cruciatilor,
condusi de Balduin.
1110, mai Cruciatii cuceresc Beirutul.
1119, 29 iunie Batalia de la Ager Sanguinis(Campia Sangelui); cruciatii sufera o grea infrangere
din partea musulmanilor.
1120 Balduin al II-lea da o charta care favorizeaza dezvoltarea regatului, mai ales sub aspect
economic.
1123, 18 aprilie Balduin al II-lea este infrant si facut prizonier de Balak.
-iunie Alepul se preda musulmanilor, trecand in stapanirea lui Balak.
1124 ratat intre cruciati si venetieni, prin care cei din urma primeau insemnate privilegii.
-15 februarie-7 iulie Asediul si cucerirea yrului.
-30 august Balduin al II-lea, impreuna cu alti ostatici, este eliberat in schimbul avansului de 20
000 de dinari.
1125, mai Batalia de la Hasart; Balduin al II-lea infrange fortele coalizate ale musulmanilor din
Siria si Irak.
Apatia bizantinilor si musulmanilor, care a permis consolidarea statelor latine din Orient nu a
durat mult.Izolate in sanul islamului ostil, lipsite de orice coeziune teritoriala si juridica, slab
colonizate si deci dificil de aparat, cele patru state latine din Orient nu au rezistat la asalturile
adversarilor.Ioan Comnenul a reafirmat pretentiile bizantine asupra Siriei.In
1128 Atabegul Zengi reuneste emiratele Mosul si Alep, dovedindu-se un adversar redutabil.
Printii franci, care nu primeau alt ajutor din Occident decat cel al ordinelor militare-templieri,
ospitalieri- apoi teutoni-,au vrut sa inlature aceste pericole printr-o politica de aliante cu
Damascul contra Alepului, cu armenii din Cilicia contra bizantinilor, fara sa poata evita
intotdeuna esecurile.
1130, 1 februarie In lupta cu turcii pentru Cilicia, Bohemund al II-lea este infrant si ucis.
1144, 23 decembrie Zengi, cucereste Edessa de la cruciati; restabilirea legaturii dintre Mosul si
Alep.Ofensiva lui Zengi si a fiului sau Nur ad-Din contra Antiohiei va pune in pericol chiar
existenta statelor latine.

1147-1149 cruciada a doua.Papa Eugeniu al III-lea a lansat chemarea la cruciada si l-a numit
in fruntea acesteia pe predicatorul Bernard de la Clairvaux. La apelul papei, cinci armate(printre
acestea ,cea a regelui Frantei Ludovic al VII-lea, care pleaca de la Ve zelay, si cea a imparatului
german, Conrad al III-lea de Hohenstaufen,care pleaca de la Speyer) s-au indreptat spre Orient,
in timp ce alte patru au luptat cu venzii(pagani de pe tarmul Balticii) si inca patru au combatut
in Spania si Portugalia, obtinand un oarecare succes. Colaborarea germano-franceza este
afectata de alianta dintre Ludovic al VII-lea si Roger al II-lea al Siciliei(politica de forta
antibizantina) si de contraalianta dintre Manuel Comnenul si cumnatul sau Conrad al III-
lea.Dupa infrangeri la Dorylaion si Laodiceea, Conrad a ajuns la Accra pe mare, in timp ce
Ludovic al VII-lea a atins Antiohia, unde Raymond de Poitiers, unchiul reginei Frantei, Alienor, l-
a sfatuit, in zadar, sa atace Alepul. Gelos pe legaturile foarte stranse ce pareau sa existe intre
Alienor si Raymond,regele si-a condus regina spre armata spre Ierusalim, unde s-a intalnit cu
Conrad. O expeditie comuna impotriva Damascului a esuat lamentabil(1148). Conrad, apoi
Ludovic al VII-lea s-au intors in Occident fara se realizeze nimic,decat intarirea lui Nur ad-Din,
caruia cucerirea Damascului i-a permis sa realizeze in profitul lui unitatea Siriei
musulmane(1154). Regele Frantei a reusit sa scape de flota bizantina, in timp ce Alienor, aflata
pe o alta corabie, a cazut in mainile bizantinilor.Esecul cruciadei a avut un rasunet enorm si a
provocat o profunda deziliuzie in Occident.
1153 Balduin al III-lea cucereste Ascalonul.
1158 Manuel Comnenul ocupa Antiohia.Esecul celei de-a doua cruciade, intarirea lui Nur ad-Din
nu a lasat alta posibilitate francilor decat o alianta cu Bizantul, dar au fost nevoiti sa se supuna
ambitiilor lui Manuel, care si-a facut intrarea Antiohia si facandu-si-i aliati la cucerirea Egiptului,
unde decaderea Fatimizilor le-a permis sa ocupa Cairo(1167) in timp ce flota bizantina debarca
in Delta. Dar adevaratele pericole erau neglijate.
Secolul XII(a doua jumatate) Assizele Ierusalimului; codificare generala a normelor juridice
feudale ale Regatului Ierusalimului; reglementa relatiile dintre stapanii feudali, drepturile si
obligatiile seniorilor si vasalilor lor, prerogativele puterii regale, s.a.
rimis la Cairo de Nur al-Din, emirul Alepului si Damascului, Saladin(Salah-al-Din Yusuf),s-a
substituit in 1171 ultimului calif fatimid al Egiptului, unde restaureaza imediat sunnismul.
Fondator al dinastiei Ayyubizilor(1171-1250), a preluat puterea la Damasc(1174), apoi la Alep
(1183), mostenirea lui Nur al-Din.Pentru a intari coeziunea unor populatii atat de diverse,
proclama razboiul sfant impotriva statelor latine din Orient.Zilele statelor france in Orient
pareau numarate.
Intr-adevar,la
1187,4 iulie Saladin infrange pe cruciati la Hattin si ia prizonier pe regele Ierusalimului, Guy de
Lusignan; cucerirea Askalonului(5 septembrie)
-2 octombrie cucerirea orasului sfant de catre Saladin care a pus mana pe relicva sfintei
cruci.De la Barqah si de la Assuan la Mosul era astfel reconstituita unitatea tarilor din Semiluna
fertila, realizata altadata de faraonii Imperiului Nou egiptean.

1189-1192 Cruciada a treia.Caderea Ierusalimului a starnit o mare tulburare in Europa.Papa


Clement al III-lea predica atunci o noua cruciada pentru recucerirea Ierusalimului, prin legatul
sau, Henri de Albano.Patruns de un autentic entuziasm cruciat si actionand in conformitate cu
conceptia sa despre functia universala a imparatului, Frederic I Barbarossa se pune in fruntea
unei actiuni care antreneaza tot vestul:Guillaume al II-lea al Siciliei, Filip al II-lea August al
Frantei si Richard I Inima de Leu, regele Angliei.-Urmand calea pe uscat, dupa victoria stralucita
de la Iconion, Barbarossa se ineaca pe 10 iunie 1190 in timp ce traversa prin vad raul
Kalykandus(Saleph), ceea ce duce la imprastierea armatei sale.Fiul sau, Frederic de Suabia,
conduce o parte a armatei pana in fata Acrei, unde moare in 1191.Regele Filip al II-lea August al
Frantei, care a ales calea marii, a debarcat la Saint-Jean-dAcre, asediata la 20 aprilie 1191, unde
regele Richard Inima de Leu, plecat din Anglia cu flota sa, i s-a alaturat la 8 iunie, dupa ce
cucerise Ciprul, condus de un uzurpator bizantin.La
1191, 13 iulie cruciatii au reusit sa obtina ridicarea asediului, restituirea sfintei cruci si
eliberarea prizonierilor crestini. Filip August s-a intors in Franta, lasandu-l pe rivalul sau englez
sa-si demonstreze aptitudinile de cavaler in ara Sfanta.Desi il infrange pe Saladin la Arsuf (7
septembrie 1191) si Jaffa, incercarile sale de a elibera Ierusalimul se dovedesc a fi zadarnice
(1192). Afland ca fratele sau Ioan, complota impotriva lui, Richard s-a imbarcat la Accra, la 9
octombrie 1192, dupa ce obtinuse de la Saladin un armistitiu(2-3 septembrie 1192) pe trei ani
prin care crestinilor le este cedata fasia de tarm dintre yr si Jaffa si li se permite sa mearga in
pelerinaj la Ierusalim.Formarea celui de-al doilea regat al Ierusalimului-limitat doar la Accra,
incredinta lui Conrad de Montferrato. Singurul beneficiu real a cruciadei a fost ocuparea
Ciprului, pe care Richard il cedeaza ca feuda lui Guy de Lusignan.-Legate de tarmurile marii,
dispunand din 1192 de o baza inexpugnabila, regatul Ciprului, statele crestine din Orient vor
reusi sa supravietuiasca inca un secol.
1197 Cruciada bine pregatita a imparatului Henric al VI-lea vizeaza cucerirea arii Sfinte, dar
serveste si politicii normande in est: ocuparea Imperiului bizantin. Din cauza mortii imparatului,
nu este ocupata decat o fasie ingusta litorala langa Antiohia.
In Bizant, dupa moartea lui Manuel Comnenul(1180), uzurpatorii s-au succedat la tron,
incapabili sa faca fata pericolelor care amenintau imperiul.In interior, venetienii isi sporeau
exigentele si Bizantul nu li se putea opune decat acordand privilegii la fel de exorbitante si
celorlalte orase italiene.Ostilitatea poporului fata de latini se manifesta in incaierari
violente.Ingrijorati, venetienii s-au gandit sa cucereasca imperiul.Ocazia a constituit-o
1202-1204 Cruciada a patra. Papa Inocentiu al III-lea(1198-1216)s-a ocupat de organizarea
unei noi cruciade inca de la urcarea in scaunul pontifical.El cheama nobilimea europeana la o
noua cruciada, a carei tinta este Egiptul.O mare parte a nobilimii franceze, germane si italiene de
curs chemarii(Balduin al IX-lea de Flandra, ihbaud de Champagne, Bonifaciu I de Montferat
s.a.), dar ei aveau mai mult ambitii temporale decat zel religios.Pentru transportarea lor, au
incheiat o intelegere cu Venetia.Incapabili sa plateasca, au fost nevoiti sa se supuna exigentelor
ei.Evolutia ei se dovedeste a fi puternic conditionata de finantarea acordata de Venetia in
schimbul ajutorului pe care cruciatii trebuiau sa i-l dea pentru a recuceri orasul Zara(Zadar) din
Dalmatia care se rasculase.Dupa cum scrie Villehardouin, unul dintre participantii la cruciada:

Seniori, acesti oameni[cruciatii] nu pot sa plateasca mai mult.Si tot ceea ce ne-au platit[noua
venetienilor] am primit in virtute angajamentului pe care ei insa nu-l pot tine fata de noi[...].
Regele Ungariei ne-a luat Zara[in 1183...]care este una dintre cele mai puternice cetati din lume; si
niciodata;orice putere vom avea, ea nu va fi redobandita decat prin acesti oameni.Sa le propunem
sa o cucereasca si noi le vom acorda o amanare pentru cei 35 000 de marci de argint pe care ni-i
datoreaza.

In
1202, noiembrie cruciatii ocupa pentru Venetia orasul Zara:

Si atunci dogele a venit la conti si la baroni si le-a zis:Seniori, noi am cucerit acest oras prin
gratia lui Dumnezeu si a voastra.Iarna a inceput si noi n-o sa ne putem misca de aici pana la Pasti,
caci nu vom gasi sa ne aprovizionam in alta parte; si acest oras este foarte bogat si foarte bine
prevazut cu toate resursele:il vom imparti pe din doua si noi vom lua jumatate si voi pe
cealalta[...].Asa s-au inteles, asa s-a facut. Venetienii au luat partea dinspre port, unde erau navele,
si francezii au avut-o pe cealalta.

In
1203,vor da curs rugamintii principelui bizantin Alexie Anghelos,fiul imparatului Isac al II-lea
Anghelos, detronat, orbit si inchis,care le-a oferit o suma mare de bani spre a-i reda domnia.
inand seama de interesele comerciale ale Venetiei in Levant, dogele Enrico Dandolo indreapta
armata cruciata spre Constantinopol, si este, din aceasta cauza, excomunicat de papa.Orasul a
fost luat cu asalt si cucerit(17 iulie 1203), iar Isac al II-lea este restabilit la domnie.Unirea dintre
bisericile romana si greaca nu reuseste. Expus ostilitatii generale,
1204, ianuarie Rascoala populatiei din Constantinopol, in urma careia Isac al II-lea si Alexios al
IV-lea sunt ucisi; Alexios V Ducas, adversar al latinilor este proclamat imparat(24 ianuarie).
Alungati pentru scurta vreme,
-12-13 aprilie cruciatii(latinii), vazandu-si amenintate posesiunile banesti din partea
bizantinilor recuceresc orasul:

[Cruciatii]nu aveau alta posibilitate sa mearga sa caute hrana, caci aveau foarte putina, afara
de faina si de saratura; si de aceasta aveau foarte putina, iar carne proaspata deloc, daca n-ar
fi avut cai pe care sa-i taie[...].Si ei erau in mare pericol, caci niciodata n-au fost asediati atatia
oameni intr-un oras de catre asa de putini[...].Zidurile erau aparate de englezi si de danezi si
asaltul a fost puternic si aspru si dur[...].umultul era asa de mare incat parea ca pamant si
apa se prabusesc[...]. Imparatul Alexios al Constantinopolului a luat din tezaur ceea ce a putut
lua[...] si a fugit, lasand cetatea.

descriind jefuirea Bizantului, Villehardouin scria:

Prada a fost atat de mare, incat nimeni n-ar putea tine socoteala aurului si argintului, a vaselor si
pietrelor pretioase,a atlazurilor, postavurilor, matasurilor, a blanurilor scumpe si a tuturor
bogatiilor gasite acolo.

Iar papa Inocentiu al III-lea scria:

Acesti aparatori ai lui Christos, care trebuia sa-si indrepte spada numai contra necredinciosilor
s-au scaldat in sangele crestinilor...Si nu le-a fost de ajuns sa jefuiasca tezaurul Imperiului si pe
locuitori.Ei au rapit chiar bogatiile bisericii...Au fost vazuti smulgand podoabele de argint de pe
altare, zdrobindu-le in bucati si certandu-se pe ele.

Dupa pradaciuni nemiloase, ei il detroneaza pe imparatul Alexios al V-lea si urca pe tron pe


Balduin de Flandra dand nastere Imperiului latin din rasarit si altor trei state latine pe
teritoriul Romaniei: Regatul de essalonic, Ducatul Atenei, Principatul Moreei si in fine,
extinderii imperiului comercial al Venetiei.Hotarand sa intemeieze un imperiu latin, cruciatii au
fost nevoiti sa cedeze venetiei un sfert si jumatate din teritoriile bizantine, trei cincimi din
oras, patriarhatul si noi privilegii comerciale.Venetienii si-au impus suprematia asupra
comertului din Marea Mediterana. Imperiul bizantin este redus la trei principate independente:
Despotatul Epirului, Imperiul de la Niceea, Imperiul de rapezunt. Imperiul intemeiat de cruciati
va fi desfiintat in 1261 de Mihail al VIII-lea Paleologul, care porneste de la Niceea, cu ajutorul
Genovei.
1208-1229 Sudul Frantei este devastat de cruciada impotriva albigenzilor convocata de
Inocentiu al III-lea.
cca.1210 Villehardouin: Istoria cuceririi Constantinopolului.
Un episod jalnic a fost acela al
1212 Cruciadei copiilor, predicata de Etienne de Vendome si Nicolas de Koln;organizata in
credinta ca nevinovatia lor va putea infrange forta militara a selgiucizilor.Cei care au
supravietuit drumului si au ajuns pana la Marsilia, au fost vanduti ca sclavi in Egipt sau au pierit
in furtuni, copiii germani au ajuns in Italia si de acolo au fost trimisi inapoi in Germania.
1217-1221 A cincea cruciada. Declarata de catre papa Honoriu al III-lea, iau parte la ea Andrei
al II-lea al Ungariei, Leopold al VI-lea al Austriei si Jean de Brienne, rege titular al Ierusalimului.
Reunindu-se la Accra(1217), cruciatii incearca in zadar sa cucereasca fortareata de pe Muntele
abor; cucerirea Damiettei dupa un lung asediu(5 noiembrie 1219) le deschide drumul spre
Cairo. Dupa ce au ajuns in apropiere de El-Mansura(1221), ultima fortareata in drumul spre
capitala, sultanul Egiptului cere pace si se ofera sa cedeze Ierusalimul in schimbul Damiettei, dar
trimisul papei refuza orice fel de tratative. Urmeaza o infrangere dezastruoasa a cruciatilor.
1221, 30 august ratatul dintre cruciati si sultan:Jean de Brienne este obligat sa cedeze
Damietta si sa paraseasca Egiptul.
1228-1229 Cruciada a sasea. Excomunicat de papa Grigore al IX-lea, imparatul Frederic al II-
lea conduce o campanie la Accra si semneaza cu sultanul Egiptului Malik al-Kamil tratatul de la
Jaffa (18 februarie 1229) in baza caruia Ierusalimul, Betheleemul, Nazarethul-si un coridor care
lega Ierusalimul de mare, trec in stapanirea cruciatilor.Frederic al II-lea se incoroneaza ca rege al
Ierusalimului si paraseste Palestina. In tentativa sa de a-si impune autoritatea asupra statelor
france, imparatul a aprins razboiul civil.
1244 Mercenarii musulmani(kharizmi) cuceresc Ierusalimului care este pierdut definitiv de
crestini.
Razboiul civil aprins in statele france de Frederic al II-lea(1128) le-a pus existenta in pericol. O
cruciada, in 1239-1240,le-a acordat un ragaz, care a luat sfarsit odata cu pierderea
Ierusalimului.
1248-1254 Cruciada a saptea.Ludovic al IX-lea cel Sfant, regele Frantei, vrea sa distruga
Egiptul, cea mai mare putere islamica. Mediocritatea succesorilor lui Saladin, ca si numeroasele
interventii ale cruciatilor au dus la declinul dinastiei Ayyubizilor.Mamelucii,sclavi turci vor salva
Egiptul.Ludovic cel Sfant cucereste Damietta(6 iunie 1249)si se indreapta spre Cairo, dar este
infrant la Mansurah si luat prizonier impreuna cu intreaga armata(6 aprilie 1250).Dinastia lui
Saladin este inlaturata in 1250 de mameluci. Eliberat in schimbul Damiettei si a unei
rascumparari ridicate, regele Frantei se retrage la Accra timp de patru ani, ca sa restabileasca
ordinea in randul francilor, sa refaca aparearea si sa le aranjeze aliante utile.Va spera sa poata
relua armele, dar in fata dezinteresului manifestat de ceilalti suverani crestini se intoarce in
patrie.
1268 Jaffa si Antiohia(in mai) sunt cucerite de sultanul Egiptului Baibars.
1270 Cruciada a opta.Declarata de papa Clement al IV-lea si intreprinsa de Ludovic al IX-lea
pentru a salva ceea ce mai ramasese din domeniile crestine din Siria.Fratele sau,Carol de Anjou a
reusit sa-l abata pe rege spre unisia, unde avea planuri de cucerire. Cruciada a fost intrerupta
chiar de la inceput de o epidemie de ciuma care-i surprinde pe cruciati de indata ce au debarcat
in unisia; moare Ludovic al IX-lea(25 august 1270) si Carol de Anjou negociaza pacea cu beiul
unisului.
1288 rupele egiptene cuceresc orasul ripoli.
1291, 18 mai Accra, ultimul bastion crestin este cucerita de mameluci, care pun capat celor
doua secole de prezenta latina in ara Sfanta.yrul, Beirutul si Sidonul sunt abandonate de
crestini. Alungandu-i definitiv pe latini, mamelucii vor mentine, in general, cadrul teritorial al
fostului imperiu ayyubid. Egiptul islamic va domina Orientul Apropiat pana in secolul al XVI-lea.
Dinastia Lusignan continua in Cipru pana in 1489; Rhodosul ramane sub controlul cavalerilor
ioaniti pana la 1523.

Consecinte ale cruciadelor


Cruciadele esueaza fiindca interesele nationale ale natiunilor implicate nu pot fi impacate cu
ideea universala care le inspira.Bizantul cauta ajutor din Occident ca sa-si apere frontierele.
Interesele comerciale ale Venetiei si ambitiile politice ale regatului normanzilor fac din aceste
state adversare permanente ale Imperiului bizantin;in lipsa colaborarii lor(transport si
siguranta aprovizionarii), operatiunile militare nu sunt posibile.
Ritualurile cruciadelor. Cruciadele au capatat trasaturile spirituale si de penitenta tipice
pelerinajului spre Sfantul Mormant. Ca si pelerinii, cruciatii primeau o binecuvantare speciala la
plecare si se bucurau de protectia Bisericii asupra bunurilor si a famiilor pana la intoarcerea lor.
Ei purtau pe hainele lor crucea bine pusa in evidenta, ca semn al acestei conditii deosebite. Actul
Ad liberandam Terram Sanctam emis de al patrulea conciliu de la Lateran(1215) a codificat
institutia cruciadei, a carei organizare revenea papalitatii, care strangea fondurile economice
necesare prin prevederi fiscale instituite in mod special.Necesitatii de a avea niste conducatori
militari stabili pe Pamantul Sfant, Biserica a incercat sa-i raspunda instituind ordinele militaro-
religioase.De la jumatatea secolului al XII-lea au fost denumite cruciade si razboaiele impotriva
slavilor pagani si impotriva mongolilor, care amenintau Occidentul.
Decaderea spiritului cruciat.Metodele folosite de cruciati au fost extinse si in lupta impotriva
dusmanilor interni ai crestinatatii, precum ereticii si a adversarilor politici ai papalitatii.Declinul
idealului religios al cruciadelor a inceput in secolul al XIII-lea, o data cu opozitia fata de folosirea
violentei in raporturile cu musulmanii, care, cu Sf. Francisc de Assisi a atins expresia cea mai
elocventa. La aceasta s-a mai adaugat si conditionarea cruciadelor de interesele comerciale si
politice ale statelor europene, in special Venetia si fractionarea prezentei cruciatilor in Orientul
Apropiat si in Grecia intr-o serie de state feudale care nu erau unite intre ele. In afara de aceasta
a inceput sa se consolideze din ce in ce mai mult hegemonia turceasca in partea de rasarit a
Mediteranei, in fata careia Occidentul a trebuit sa renunte la orice pretentie de cucerire,
marginindu-se la a exercita o actiune de simpla opozitie.
Urmari: porturile maritime din Italia de Nord si orasele din sudul Frantei se dezvolta intens
datorita comertului cu Orientul.Economia infloreste si se dezvolta o clasa mijlocie bogata;
standardul de viata creste(cerere mare de marfuri orientale).Desi dezbinata politic, se dezvolta
constiinta nationala a Frantei(Gesta Dei per Francos). In schimb, Bizantul si-a pierdut importanta
economica si politica datorita loviturilor date de cruciati.
Contactul cu Orientul, mai dezvoltat din punct de vedere economic si cultural decat Europa
apuseana a avut si alte urmari pozitive.S-au adus din Asia in Europa plante noi, s-au largit
cunostiintele geografice, iar cultura a progresat.Constiinta culturala occidentala sporeste prin
contactul si comparatia cu civilizatiile superioare ale bizantinilor si arabilor, iar nivelul cultural
evolueaza.Papalitatea cunoaste punctul ei maxim de putere; totusi, tocmai aceasta expansiune a
puterii submineaza veneratia fata de Sfantul Scaun in randurile maselor largi ale populatiei.
eribila catastrofa suferita de cruciada a doua dauneaza reputatiei papalitatii, Bernard de
Clairvaux apare multora ca un fals profet si se raspandesc curente intelectuale laice si
anticlericale.Cruciadele nu pot fi privite si intelese decat in contextul atacurilor care au loc
impotriva islamului(in Pirinei; cucerirea Lisabonei, 1147; in nordul Africii) si impotriva
popoarelor necrestine din Rasarit(cruciada fara succes lansata de Bernard de Clairvaux
impotriva venzilor).
Ordinele militar-religioase cavaleresti, unind idealul de asceza cu cel cavaleresc(legamantul
monahal:saracia, castitatea, obedienta; indatoririle cavaleresti:protejarea celor napastuiti), sunt
intemeiate in vremea cruciadelor.
1.Cavalerii Sfantului Ioan(ioaniti).Provenind din fraternitatea Spitalului Sf. Ioan din Ierusalim,
sunt confirmati de papa Pascal al II-lea in 1113 si transformati in ordin de Raymond de Puy in
1120. Scop: ingrijirea bolnavilor si serviciul militar. inuta: mantie neagra cu cruce alba, in
razboi haina rosie de lupta. Ordinul este transferat in Cipru(1291), in Rhodos( 1309), apoi in
Malta (1530 pana in 1789; de aceea numiti cavaleri de Malta).
2.Cavalerii templieri.Ordinul este intemeiat la Ierusalim in 1119 de Hugo de Payens, care
aduna mai multi cavaleri cu scopul de a apara Locurile Sfinte si de a-i ocroti pe pelerinii care le
vizitau. inuta: mantie alba cu cruce rosie. emplierii traiau conform unui regulament propriu
elaborat in 1128 dupa modelul celui cisterician si prezentat spre aprobare de Sf.Bernard
conciliului de la royes.Ordinul, condus la varf de un mare maestru, prevedea o diferentiere
intre cavaleri, scutieri si capelani.Implicati in aproape toate razboaiele impotriva musulmanilor,
s-au distins in bataliile de la Accra(1189), Gaza(1244) si Mansura(1250). emplierii, spre
deosebire de celelalte ordine, n-au intemeiat un principat teritorial, dar si-au dovedit din plin
capacitatea ca administratori, diplomati si oameni de afaceri.Raspandindu-se rapid in toata
Europa, datorita puterii si uriasei lor bogatii(aveau un rol decisiv in tranzactiile comerciale cu
Orientul) devenisera un fel de stat in stat, intrand deseori in conflict cu suveranii.Din aceasta
cauza, Frederic al II-lea i-a alungat din Sicilia, iar regele Frantei, Filip al IV-lea cel Frumos,
folosindu-se de acuzatiile de presupuse blasfemii aduse templierilor, i-a cerut papei Clement al
V-lea sa desfiinteze ordinul (Conciliul de la Vienne, 1312), le-a confiscat averile si i-a condamnat
pe adepti al torturi si arderea pe rug.
3.Ordinul teutonilor. Denumirea propriu-zisa fiind Ordinul cavalerilor Sf.Marii din Ierusalim,
acest ordin a fost fondat in 1198 prin contributia financiara a negustorilor din Bremen si
Lu beck, intr-un spital militar din Accra.Cuprindea numai germani si a adoptat o regula
asemanatoare aceleia a templierilor, aprobata de Inocentiu al III-lea(1199).inuta: mantie alba
cu cruce neagra. Dupa ce se aseaza in ransilvania, sunt alungati de Andrei al III-lea al
Ungariei(1225) si trec in Prusia(Hermann de Salza). Sediile marelui maestru: Acra, din 1291 la
Venetia si din 1309 la Marienburg.

Catarii.Contopirea Bisericii cu lumea dupa eliberare ei de legaturile cu aceasi lume(libertas


ecclesiae) are ca efect fondarea de secte, care contesta drepturile bisericii de a conduce si a
detine proprietati, cerand in schimb saracia apostolica.Abaterile de la invatatura Bisericii, care
uneori exprimau nemultumirea saracilor fata de situatia sociala,s-au manifestat in Franta, Italia,
Anglia si Germania, in secolele XII-XIV.Numele de catari(gr.katharos-pur) este dat unui ansamblu
de secte eretice crestine aparute in secolele XII-XIII in Europa si care s-au concentrat in mod
special in sudul Frantei langa oulouse si Albi(de unde si numele de albigenzi), in
Flandra(publicani) si in Lombardia(unde s-au raspandit in zona dintre Concarezzo si Desnzano
si au fost cunoscuti sub denumirea de patarini).La Conciliul ereticilor de la St. Felix-de-
Caraman (1176)iese invingatoare doctrina radical dualista a lui Nicetas din Bizant.Influentati
probabil de secta bulgara a bogomililor, conceptia lor etico-religioasa provine dintr-o viziune
puternic dualista, bazata pe existenta celor doua principii, Binele si Raul, la fel de puternice si
mereu in lupta intre ele.Catarii nu credeau in incarnare(fiind de neconceput pentru ei ca
Dumnezeu sa se fi putut injosi pana la a fi din carne, sursa a tuturor viciilor si a tuturor
pacatelor) si nu recunosteau tainele.Din Bibile aceptau doar cartile Profetilor si Noul estament,
din care-si trageau inspiratia pentru a predica si a practica un ascestism sever si o organizare
sociala bazata pe egalitatea si abolirea proprietatii private. Structurata ierarhic, Biserica catara ii
impartea pe adeptii sai in perfecti si credinciosi, dupa cum primisera consolamentum(botez
spiritual prin depunerea mainilor) in viata sau numai in momentul mortii
Ramificatie provensala din erezia catarilor, in 1167 albigenzii si-au intemeiat o dioceza a lor,
autonoma; din momentul acela, Biserica catolica a incercat sa-i readuca la matca pana cand, in
1208, legatul papal Pierre de Castelnau, trimis sa negocieze cu protectorul lor, Raymond al IVI-
lea conte de oulouse, a fost asasinat de un paj al contelui.Papa Inocentiu al III-lea a luat o
hotarare deosebit de importanta: in martie 1208 a expediat mai multe scrisori prin care invita
toate fortele ecleziastice si laice din regatul Frantei sa se mobilizeze impotriva ereziei si
ereticilor din sudul Frantei. oti trebuiau sa devina milites Christi in apararea legii catolice,
beneficiind in felul acesta de indulgentele si de privilegiile de care se bucurau deja
cruciatii.Masura, care aducea in interiorul crestinatatii occidentale un instrument de aparare a
credintei folosit mai inainte doar impotriva necredinciosilor de dincolo de mare, din
Peninsula Iberica si din teritoriile slave nord-rasaritene, avea o justificare in faptul ca in ianuarie
1208 fusese ucis trimisul Pierre de Castelanu; dovada ca papalitatea nu reusea sa gaseasca in
sud supunerea si suportul celor care detineau puterea politico-jurisdictionala.De altfel, in lumea
crestina se facusera manifestate critici si deziluzii in legatura cu evolutia falimentara a cruciadei
de pe Pamantul Sfant, care tindeau chiar sa exagereze pericolul heterodox.Nu lipseau, insa, si
argumentele temeinice si de o data mai indepartata. Inca din canonul Sicut ait beatus Leo
prezentat la conciliul III de la Lateran, situatia sudului Frantei este prezentata intr-o perspectica
in care motivele religioase si tulburari politico-militare se amesteca intr-o maniera extrem de
complicata si se propune sa fie tratati in acelasi fel cei care pun mana pe arme aici pentru a
apara pacea si credinta si cei care, in alte parti ale lumii deveneau cruciati.Misiunile
neavand nici un efect, in pofida elocintei Sfantului Dominic, chiar de la inceputul ponficatului
sau, Inocentiu al III-lea apare hotarat sa rezvolve chestiunea albigenzilor; inca din aprilie 1198
invita toate nemaurile din Languedoc sa raspunda afirmativ la apelul trimisilor papali care le
chemasera la lupta impotriva ereziei.
1206 Predicile Sfantului Dominic in randurile catarilor.
Apelul acela a ramas insa fara ecou; si zece ani mai tarziu papa declara cruciada. De data aceasta
apelul a fost primita cu entuziasm de mic nobilime din Franta de nord, dornica sa-si extida
proprietatile in defavoarea marilor nobili din sud.Cruciada a fost condusa de Arnaud de Citeaux
si Simon de Montfort, Earl de Leicester,rasplatit pentru angjamentul asumat cu calificative de
extraordinara pretuire(vir armis strenuissimus, fide devotissimus ac totis viribus persequi
desindera haereticam pravitatem, miles Iesu Christi etc.).Cum era de prevazut in cazul
oricarui razboi, oricat de sfant ar fi fost el,s-au inregistrat o multime de violente si masacre.
Simon de Montfort a cucerit Provence(1209-1218) si Beziers(1209).Dupa sangeroasa cucerirea
a orasului Beziers, trimisii papali, Arnaldo si Milone i-au marturisit papei satisfactia lor fata de
un eveniment pe care il considerau exceptional si deplina concordanta cu vointa divina-sa
mentionam ca aceasta scrisoare a fost inscrisa in registrul oficial din cancelaria papei Inocentiu
al III-lea pentru a-i atesta importanta:

Orasul Beziers a fost cucerit si pentru ca ai nostrii nu s-au uitat nici la demnitati, nici la varsta,
aproape douazeci de mii de oameni au murit de spada. Facandu-se astfel un foarte mare macel de
oameni, orasul a fost jefuit si trecut prin foc ; in felul acesta l-a lovit pedeapsa cereasca cea demna
de toata admiratia.

Sa nu ne surprinda tonul fragmentului redat mai sus; se cuvine intr-adevar sa amintim, printre
altele ca trimisii acestia luasera parte la o intensa opera misionara care esuase insa, in intentiile
lor de a convinge sau, mai bine zis, instrumentu folosit si anume simpla predica, nu daduse nici
un rezultat, si chiar acesti trimisi-Arnoldo, Milone si altii-exercitasera presiuni asupra papei
pentru a gasi o solutie radicala si definitiva pentru chestiunea albigenzilor.
Cruciada impotriva bunilor crestini dualisti din sudul Frantei s-a prelungit cand cu perioade de
razboi, cand cu momente de nonbeligeranta, timp de douazeci de ani. Victorie asupra lui
Raymond de oulouse si cumnatului acestuia, Petru de Aragon care a fost ucis in lupta de la
Muret(1213). Doi ani mai tarziu, Simon devenea conte de oulouse.Dar Simon , prin
comportamentul sau, a ajuns curand sa fie odios.A pierdut oulouse si a fost ucis pe cand dorea
sa-l recucereasca(1218). Contra lui Raymond al VI-lea, fiul lui a facut apel la succesorul lui Filip
August si i-a cedat toate drepturile. Ludovic al VIII-lea, numit de papa conducatorul cruciadei, a
supus foarte usor Languedocul. Moartea lui era sa compromita totul.Raymond al VI-lea isi
recucereste tara.Sudul Frantei este totusi supus definitiv si, in
1229 Tratatul de la Paris pune capat razboaielor albigenzice,prin medierea regelui Frantei,
care a fost cel care a tras cele mai mari foloase politice din aceasta, afirmandu-si suprematia
asupra unui vast teritoriu care anterior incepuse sa capete o structura politico-institutionala
autonoma si o deosebita fizionomie culturala si civila.Bisericile catare din sud au fost decapitate
si perfectii-indivizi care se dedicau unei vieti de penitenta riguroasa si de predicare dupa ce
primisera Duhul Sfant in timpul ceremoniei de consolare-supravietuitori s-au impartit in toate
partile si s-au ascuns in clandestinitate. Lipsiti de protectie politica, albigenzii au fost supusi
unor` sangeroase masacre(in ciuda unei noi tentative de revolta din 1240-1245); cei care au
supravietuit au fost persecutati de Inchizitie, reprezentata de dominicani.Dupa lunga perioada
de razboi, intrerupta de intervale de pace, ierarhicii bisericii au elaborat o actiune pastorala
polivalenta, care prevedea, pe de-o parte o actiune permanenta de reprimare antieretica
incredintata unor specialisti din ordinul fratilor predicatori-inchizitorii-iar, pe de alta parte, o
ampla initiativa de recatolicizare, de reculturizare catolica, prin actiunea intensa pe intreg
teritoriul a clerului diocezan si, mai ales, a membrilor noilor ordine religioase de tip itinerant. O
data cu conciliul IV de la Lateran, din 1215, cruciada contra ereticilor a devenit o institutie a
lumii crestina de la Roma.otusi, ea nu si-a gasit o aplicare semnificativa-in ciuda faptului ca a
fost de mai multe ori amenintata si in parte, chiar pusa in practica, impotriva celor care se
opuneau la mandata papalitatii, printre care si adversarii lui politici-chiar de la inceputul
secolului al XV-lea, cand in Boemia cea ereticaau avut consecinte deosebit de importante
pozitiile lui Jan Hus, iar din aceasta luase nastere miscarea politico-religioasa a taboritilor.
In acelasi timp, pentru a impiedica raspandirea ereziilor, s-a intensificat actiunile de educare a
credinciosilor, preluata de noile ordine calugaresti, al franciscanilor si al domincanilor,
amandoua infiintate la inceputul veacului al XIII-lea.