Sunteți pe pagina 1din 1

Tot ceea ce facem cu scopul de a-i ajuta pe altii este,in fond,o rugaciune,o piatra pusa la temelia

templului din paradis.Se roaga cu adevarat nu omul care cere pentru sine,ci omul care face bine.

Tin minte cum odata,suplinind o ora de matematica,Batrina,in loc sa rezolve cu noi tot felul de exercitii
si probleme,ne-a antrenat intr-o discutie,din care am retinut pentru tot restul vietii urmatoareleCind vi
se pare ca toate nenorocirile din lume s-au abatut asupra voastra,amintiti-va ca undeva,in alta
parte,exista alti copii,si mai nefericiti ca voi.Amintiti-va asta si rugati-va,in primul rind,pentru ei,nu
pentru voi.Providenta abia atunci se va intoarce cu fata catre voi,cind va descoperi ca sunteti gata sa va
jertfiti pentru altii,sa faceti tot ce va sta in putere pentru binele lor.

Cuvintele ei mi s-au parut atunci un pic declarative.Eram inca naiva.Nu banuiam ca,intr-o buna zi,ma voi
pomeni in situatia de a allege intre mine si altii,intre viata mea si vita lor.

Acum ma uit la cei din jur si vad in ei surorile si fratii mei.Nu sunt orfana!Nu sunt o fata singura si
neajutorata!