TERAPIA GENETICA. SFATURI GENICE.

Terapia genica
Terapia genetica este o noua abordare in tratamentul bolilor cauzate de
modificari ale genelor. Ea este testata in prezent pe pacienti voluntari in clinici
speciale. La inceputul lui septembrie 1999, au fost aprobate in jur de 400 de clinici
in lumea intreaga si peste 3200 de pacienti au urmat astfel de tratamente. Circa
70% din pacienti sunt in SUA.

Acum cativa ani, s-a pornit un proiect ce avea drept scop identificarea
fiecarei gene umane. Acesta fiind in mare parte incheiat, datele arata ca fiecare
individ uman are in jur de 30.000 de gene. Variatiile de structura a genelor unei
persoane o definesc pe aceasta ca individ, influentand inaltimea sau culoarea
ochilor, dar si unele boli.

Premizele terapiei genetice sunt bazate pe ideea corectarii bolilor

genetice la nivelul moleculelor de ADN. Terapia genetica are un potential enorm,"
spune eticistul Adventist Dr. Anthony J. Zuccarelli, profesor biochimist la
Universitatea Loma Linda California. "Unii prezic ca aceasta terapie poate deveni
la fel de comuna ca si utilizarea antibioticelor. Bolile ce pot fi tratate prin terapie
genetica pot fi de la bolile infectioase la cancer." Zuccarelli a adaugat ca oricum
terapia genetica a fost criticata ca fiind o incercare de "joaca de-a
Dumnezeu." . "Personal sunt ingrijorat de perspectiva ca aceasta terapie sa se
extinda si asupra aspectelor care nu privesc sanatatea, cum ar fi chelia, greutatea
corporala, dezvoltarea muschilor, culoarea parului, culoarea pielii si aspectul fizic
in general."

Sarcina principala a terapiei genetice este dezvoltarea de metodelor de a

transporta material genetic celulelor corespunzatoare, eficient si sigur. Aceasta
problema devine cu adevarat provocatoare cand gene ce trebuiesc transportate sunt
mari si complexe. Daca genele sunt plasate intr-un mod optim, ele pot sa persiste
pe tot parcursul vietii celulei si ar putea duce la o potentiala vindecare.

Terapia genetica incearca sa gaseasca strategii viabile de livrare a

genelor. Pentru a reusi acest lucru, s-au dezvoltat "vehicule" de livrare a genelor,
asa numitii vectori, care incapsuleaza genele terapeutice, pentru a le livra in
celule. Multi dintre vectorii curent folositi sunt versiuni modificate ale unor
virusi. Virusii modificati genetic nu pot sa se inmulteasca in pacient, dar au
abilitatea de a livra materialul genetic. O altastrategie este bazata pe folosirea
vectorilor non-virali in care complexe de ADN, proteice, sau lipide formeaza
particule capabile sa transfere gene.
 Pe data de 14 septembrie 1990, la Institutul National de Sanatate
din Bethsda, USA, o fetita de 4 ani a devenit primul om tratat vreodata cu ajutorul
terapiei genetice. Ea suferea de o Imunodeficienta grava. Aceasta
boala este cauzata de un defect al unei singure gene. Ca efecte ale acestei boli, ar fi
faptul ca sistemul imunitar nu lucreaza deloc. Copii afectati sunt incapabili sa se
apere de infectii, si sunt nevoiti sa traiasca intr-un mediu steril, izolati de restul
lumii. Chiar si asa, viata lor este de obicei scurta. Dupa doi ani de terapie, aceasta
fetita a fost capabila sa mearga la scoala, sa innoate, sa danseze cu familia si cu
prietenii.

Este foarte incurajator gandul ca terapia genetica se foloseste in

dezvoltarea tratamentelor pentru diverse boli cum ar fi: cancer, boli
cardiovasculare si SIDA. In prezent, doar cateva boli genetice pot fi vindecate si
doar simptomele sunt tratate. Genele mutante nu sunt distruse de tratament. Una
dintre cele mai cunoscute tratamente este injectarea de insulina pacientilor
suferind de diabet. Aceasta terapie are succes si totodata nu este nici prea scumpa.

In ultimul timp se incearca gasirea unui tratament pentru Parkinson si

Alzheimer cu ajutorul terapiei genetice. Problema care apare ar fi gasirea unei
metode de a introduce gene in creier, deoarece acesta esteprotejat de potentialele
substante periculoase din sange de catre jonctiunile stramte dintre celule capilare.
Doar moloculele recunoscute au permisiunea de a trece, deci pentru a introduce
gene in creier, cercetatorii vor fi nevoiti ori sa le injecteze prin gauri perforate in
creier, sau prin administrarea intravenoasa a acestora impreuna cu drogurile ce
distrug aceasta bariera. Recent, William Pardridge si Ningya Shi de la
Universitatea din California Scoala de Medicina din Los Angeles, au gasit o cale
de a "pacali" aceasta bariera astfel ca genele terapeutice sa fie lasate sa treaca, dar
creierul sa fie protejat de catre substantele periculoase. Cercetatorii intai
impacheteaza gena intr-o sfera, numita lipozom. Mai apoi acest pachet este legat
de un anticorp, care spune celulei sa lase pachetul sa intre. Cand cei doi cercetatori
au injectat in sangele unui soarece pachete continand o anumita gena, au gasit
proteina elaborata de acea gena in creierul acestuia. Deja se preconizeaza faptul ca
in viitorul apropiat, aceasta metoda se va folosi si la oameni.

Un alt experiment reusit a fost acela in care, cu ajutorul terapiei genice s-a tratat
o anumita forma de orbire. Astfel, intr-o demonstratie a puterii terapiei
genetice, un caine ce a mostenit o forma rara de orbire si-a recuperat vederea.
Acesta ar putea fi un pas important pentru tratamentul bolilor oftalmologice la
om. Cainele din experiment avea boala numita Amauroza Congenitala Leber
(ACL), care duce la degradarea tesutului de pe retina, sensibil. De asemenea
aceasta boala o intalnim si la oameni. Cei ce sufera de aceasta boala isi pierd
vederea in copilarie. Cauza acestei boli, poate fi o mutatie in una dintre cele trei
gene cunoscute. Defecte ale altor gene necunoscute inca provoaca de asemenea
aceasta boala. Cainele din studiu a avut un defect al genei ce sintetizeaza proteina
RPE65, care ajuta la crearea unui pigment necesar pentru vederea normala.
Cercetatorii au preluctrat o copie a genei intr-un adenovirus si mai apoi l-au
injectat direct in retina ochiului drept a trei caini. Rezultalul a fost o ridicare
mare a activitatii electrice si a functiilor pupilei in ochiul drept. Momentul
culminant a fost atunci cand cainii au fost nevoiti sa treaca de cursa cu obstacole.
Animalele au fost capabile sa ocoleasca obiectele. Fara tratament, cainii se loveau
de fiecare obiect intalnit in cale. Pana acum, nu s-au vazut efecte secundare sau
raspunsuri puternice ale sistemului imunitar la tratament. Cercetatorii sunt
increzatori, spunand ca s-ar putea ajunge la un tratament pentru ACL la oameni.
Inca nu se stie daca acest tratament ar avea efect la oamenii in varsta a caror retina
s-ar putea sa fie deteriorata.

Un nou tratament pentru diabetici apare la orizont, datorita cercetarilor

in domeniu terapiei genetice. O echipa de cercetatori de la "University of
California"-San Francisco sub conducerea Dr. Ira Goldfine au anuntat in numarul
din 24 noiembrie a revistei Nature Medicine insertia in glandele salivare ale
sobolanilor a genei care produce insulina, reusind cu succes sa trateze diabetul la
aceste animale si realizand acelasi lucru cu gena care codifica hormonul de
crestere, ceea ce trezeste noi sperante de tratament prin aceasta metoda a
diabetului, nanismului hipofizar, chiar a unor forme de cancer sau a altor afectiuni,
cum ar fi hemofilia. Printr-un cateter introdus in ductul salivar, cercetatorii au
injectat solutie salina continand genele umane care controleaza productia de
insulina in pancreas, utilizandu-se atat ADN ca atare, cat si ADN combinat cu
lipide, care se pare ca este relativ mai eficient. 20% din produsul acestor gene este
deversata in circulatia generala, afirma Goldfine, astfel ca la animalele a caror
celule beta pancreatice au fost distruse, insulina produsa de aceste gene a dus la
normalizarea nivelului glucozei sangvine pentru aproximativ o saptamana, ceea ce
la om echivaleaza cu o luna. Goldfine spera ca prin aceasta metoda se vor putea
elimina injectiile cu insulina, prin introducerea acestei solutii genetice fie in
pancreas, fie in glandele salivare.

O terapie genetica impotriva hemofiliei, testata pentru prima data la om,

a permis demonstrarea faptului ca acest tratament este sigur si ca poate imbunatati
starea de sanatate a pacientilor, se arata intr-un studiu aparut in revista New
England Journal of Medicine (NEJM), citata de AFP. Acest tratament este sigur,
nici un raspuns imunitar nu s-a declansat la bolnavi si nici un pacient nu a
prezentat efecte secundare dupa ce a primit celule modificate genetic, a precizat
profesorul David Roth, de la spitalul Beth Israel Deaconess. Testele au fost
realizate pe sase persoane suferind de hemofilie A, o forma grava a bolii. Ele au
urmarit saarate ca tratamentul nu este nociv si ca imbunatateste starea pacientilor.
Intr-adevar, in urma tratamentului, pacientii au prezentat mai putine sangerari
spontane, unul dintre riscurile cele mai mari in cazul acestei boli. Cercetatorii au
folosit chiar celule ale pacientilor, modificate genetic pentru exprimarea factorului
VIII, de coagulare, care lipseste congenital in cazul hemofililor. La patru dintre ei,
noteaza autorii articolului, nivelul factorului VIII a crescut in plasma sanguina
dupa inocularea celulelor modificate in tesuturile grase ale abdomenului. Cresterea
nivelului factorului VIII in sange a permis scaderea sangerarilor si reducerea
cantitatii de proteina necesara pentru a opri hemoragiile.

O terapie pe baza genetica s-a dovedit a fi eficienta in lupta impotriva

cancerului. Produsul injectat direct in tumorile maligne determina diminuarea sau
chiar disparitia acestora. Studiul, publicat in revista britanica "Nature Medicine",
este o incurajare la adresa celor care cred ca acest tip de tratamente vor putea fi
folosite pentru anihilarea mai multor feluri de cancer. In cadrul acestui experiment,
30 de englezi si de americani ce sufereau de cancer la git sau cap au fost tratati cu
un virus rece, modificat, numit ONYX-015. Acesta actioneaza numai asupra
celulelor canceroase, distrugindu-le. Acest nou tratament se aplica in combinatie
cu cel clasic de chimioterapie, iar rezultatele obtinute sint mult mai bune decit cele
rezultate in cazul tratamentului standard.

Conform datelor puse la dispozitie de catre specialisti, tumorile s-au

diminuat in cazul a 25 din cei 30 de pacienti, doar la 17% dintre acestia
metastazele canceroase progresind. Mai mult, in cazul a opt dintre pacienti,
tumoarea a disparut complet. Acest lucru reprezinta o imbunatatire fata de
precedentele teste, cind, folosindu-se numai terapia bazata pe injectarea virusului
rece, tumorile dispareau, insa reapareau imediat dupa incetarea tratamentului.

Doctorul French Anderson, seful catedrei de medicina genetica din cadrul

Universitatii "Southern California" din Los Angeles, a declarat ca acest experiment
reprezinta cel mai mare succes inregistrat pina acum in lupta cu tumorile
canceroase. "ONYX-015 poate face diferenta dintre celulele infestate si cele
sanatoase, astfel incit, prin chimioterapie, sa fie distruse numai cele bolnave", a
precizat acesta. Este cunoscut faptul ca intre 45 si 70% dintre tumorile situate la
nivelul gitului sau capului produc mutatii ale genei p53, care in mod normal ajuta
organismul sa lupte impotriva cancerului. Exista si efecte secundare, unii pacienti
acuzand simptome similare celei ale gripei, inclusiv stari febrile, senzatii de
slabiciune si frisoane. Acest tratament este diferit de celelalte terapii pe baza
genetica prin faptul ca nu se cauta inlocuirea unei gene afectate cu o copie
functionabila din celule, ci virusul se stabilizeaza in celula bolnava si actioneaza
pentru a o distruge. Doctorul Mary Berrington, om de stiinta ce participa la
Campania de Cercetare a Cancerului, a declarat ca rezultatele obtinute sint "foarte
promitatoare". "Este o abordare interesanta aceasta prin care se foloseste virusul
pentru a omori celula - unul dintre aspectele pozitive este acela ca s-a depasit
problema de a ajunge la fiecare celula cancerigena si de a o trata - virusul face pur
si simplu ce este mai bine, adica le infecteaza", a mai spus doctorul Mary
Berrington. Tumorile cancerigene din zona capului si a gitului sint tintele aflate in
atentia cercetatorilor care experimenteaza aceasta terapie genetica. Aceasta
deoarece proximitatea lor pe suprafata pielii determina o injectare mai facila a
tratamentului direct in tumoare. Pentru a ajunge la tumori mai putin accesibile -
sau pentru a trata cancerul care poate fi oriunde in corp - este necesara o doza mult
mai mare de asemenea terapie sau tratamentele ar trebui ajustate in asa fel incit
virusul sa poata fi capabil sa gaseasca celule bolnave oriunde s-ar afla acestea in
organism. Exista indoieli majore cu privire la administrarea unor doze mari ale
virusului, insa experimentele continua pentru a stabili o eficienta cit mai sigura
acestui tratament.

In toti acesti ani de cercetare au fost si esecuri, iar unul dintre cele mai
cutremuratoare a fost moartea tanarului de 18 ani Jesse Gelsinger, provocata de un
tratament genetic experimental. Acesta a murit dupa ce i se injectase un adenovirus
ce era programat sa transporte o gena, cu scopul de a trata o afectiune a
ficatului. Acest incident a socat pe toti cei implicati in domeniu, iar incercarile
similare au fost imediat oprite. Modul in care acest tanar a murit i-a luat pe
cercetatori prin surprindere. In timp ce inflamarea ficatului a fost considerata un
efect secundar de asteptat, Gelsinger a murit din cauza unei reactii inflamatorii
raspandita in tot corpul. La o analizare mai atenta, s-a observat ca sangele acestuia
continea un nivel ridicat de IL-6, o proteina ce raspandeste inflamatia. Acum
Wilson si colegii sai au facut cateva experimente pe soareci si maimute, pentru a
intelege mai bine ce se intamplase. Ei au observat ca la ambele animale, virusul
injectat a parasit ficatul si s-a raspandit in splina, ganglioni limfatici si maduva
osoasa. Asa ca cel putin una dintre aceste gazde nedorite a contribuit la aparitia
inflamatiei. Celulele din splina soarecelui, tratate cu adenovirusul modificat,
produc proteina IL-6 in doar cateva ore. Cercetatorii cred ca alterand virusii care
transporta genele in asa fel incat sa interactioneze mai putin cu celulele care
produc proteina IL-6, ar putea face terapia multa mai sigura. Doctorul Savio Woo
a spus: "Cu toti trebuie sa invatam multe din cazul acestui pacient".

Se spera ca in viitor, terapia genetica sa ajunga intr-un asemenea stadiu,

incat, pentru a trata boli ca SIDA, cancerul, Parkinson etc sa fie de ajuns sa luam
pastila potrivita.

Sfaturi genice
Sfatul genetic reprezint un proces al comunicrii elaborat de specialiti n
domeniu, proces ce are ca fundament problemele umane i psihologice aprute
secundar prezenei unor boli genetice sau riscului de apariie a unei astfel de
 afeciuni ntr-o familie. Sfatul genetic reprezint un act medical specializat i
complex. De obicei, sfatul genetic este acordat de una ori mai multe persoane
specializate, avnd ca obiectiv principal ncercarea de a ajuta individul sau
familia.

Sfatul genetic este precedat bineneles de consultul genetic. n urma

acestuia, medicul stabilete secundar efecturii examenelor clinice i paraclinice
diagnosticul corect al bolii, evoluia i prognosticul acesteia, precum i
posibilitile de ngrijire sau ameliorare pentru o ct mai bun calitate a vieii. n
urma unui consult genetic, medicul este obligat de a furniza toate aceste informaii
ntr-un mod ct mai obiectiv i corect posibil pacientului ce solicit un astfel de act
medical, informaii ce vor sta ulterior la baza lurii unor decizii informate. n
consecin, nu putem afirma dect faptul c sfatul genetic reprezint totodat un
act medical complex i specializat, Harper, n 1998 definindu-l astfel: pacienii
i/sau rudele lor cu risc pentru o boal ce poate fi ereditar sunt sftuii asupra
consecinelor bolii, probabilitii apariiei sau transmiterii ei n familie i cilor
prin care aceasta poate fi prevenit sau ameliorat.

Sfatul genetic nu poate fi acordat unui pacient dect n cazul n care n prealabil
s-a efectuat un consult genetic. De obicei, acesta este solicitat de un
pacient/persoan/cuplu ce la un moment dat sunt aflate n faa unei probleme
genetice. Sunt mai multe situatii n care un pacient reclam un astfel de
consult/sfat genetic. Printre acestea, enumerm:

n cazul n care pacientul este bolnav, prezentnd o afeciune posibil

genetic sau cu o anomalie congenital;
n cazul n care pacientul este sntos, dar prezint un risc genetic crescut
ca urmare a faptului c un membru apropiat sau chiar mai ndeprtat al familiei
prezint o afeciune genetic cu risc de recuren crescut;
sfatul genetic poate fi solicitat i premarital n cazul n care unul dintre
membrii cuplului sufer de o afeciune cu transmitere genetic sau chiar are un
memebru al familiei aflat n aceast ipostaz;
o alt situaie este reprezentat de solicitarea acestui sfat genetic
preconcepional, situaie ce se aplic cazurilor de mai sus sau n cazul n care la
nivelul cuplului este prezent o tulburare de reproducere; o alt situaie este
reprezentat de o vrst matern de peste 35 de ani;
sfatul genetic poate fi solicitat i prenatal atunci cnd mamei i s-au
descoperit unele semne de alarm la o ecografie de rutin sau chiar n cazul n
care mama reclam faptul c pe parcursul sarcinii ftul a fost expus la anumii
ageni teratogeni (chimici-medicamente, fizici radiaii etc.);
nu n ultimul rnd sfatul genetic poate fi solicitat i postnatal, n momentul
n care la natere sau imediat dup, medicul ginecolog/neonatolog/pediatru
remarc existena unor semne caracteristice afeciunilor genetice.
 Unul dintre principiile generale de acordare a unui sfat genetic este
reprezentat de ctre acurateea diagnosticului clinic i etiologic; impactul
emoional a unui astfel de act medical nu permite ca un diagnostic s fie pus
ntr-un mod superficial sau nesigur. Medicul curant ce ofer acest serviciu
medical trebuie s posede o pregtire adecvat n acest domeniu (niciodat un
sfat sau consult genetic nu va fi oferit de ctre un medic ce are la baz alt
specialitate), s fie ntotdeauna la curent cu noutile n ceea ce privete
diagnosticul, evoluaia, prognosticul, tratamentul afeciunilor genetice (avnd n
vedere ritmul rapid de dezvoltare a geneticii medicale). Toate aceste caliti pe
care trebuie s le aib medicul genetician vor conduce n final la rezolvarea
tuturor obiectivelor unui sfat genetic.
O alt regul ce trebuie respectat este aceea c un sfat genetic nu se va
acorda niciodat pe holul unui spital ori ntr-un loc public. Locul ales pentru
acordarea unei astfel de edine trebuie s nu fie unul stresant, s respecte
confidenialitatea i intimitatea pacienilor/prinilor. Timpul alocat trebuie s fie
suficient, s nu existe perturbri, ntreruperi din exterior, iar prezena unor
persoane din exterior trebuie s fie argumentat de ctre medic i acceptat de
ctre probanzi.

Sfatul genetic este nsoit ntotdeauna inevitabil de problemele psihologice

aferente de care medicul trebuie s in cont. Acesta are un caracter non-
direcional ceea ce nseamn c medicul sftuiete cuplul ori prinii, dar n nici un
caz nu ia decizii pentru acetia.

Un aspect foarte important ce va fi dezbtut n acordarea unui sfat genetic

este cel al naturii genetice a bolii. Aici, medicul trebuie s explice ct mai bine
posibil mecanismul de producere i apariie a bolii precum i modul de trasmitere
a acesteia. n ceea ce privete modul de trasmitere a bolii, de cele mai multe ori,
noiunea de ereditate este neleas/interpretat greit, la baza acestei nenelegeri
de cele mai multe ori stnd tradiia. Redm mai jos cteva din concepiile greite
despre afeciunile ereditare:

orice afeciune congenital este i genetic;

absena altor cazuri de boal n familie nseamn c boala nu este genetic
i invers, orice boal familial este i genetic;
toate bolile genetice sunt ereditare;
traumele mentale sau psihice din cursul sarcinii produc malformaii;
toate bolile genetice sunt netratabile;
un risc de 1:2 nseamn c fiecare al doilea copil va fi afectat;
dac n familie exist doar femei sau brbai afectai, boala are ca mecanism
de transmitere un cromozom sexual;
toate bolile genetice pot fi detectate prin analiz cromozomial.
 Un alt aspect ce trebuie abordat n cursul unui sfat genetic este reprezentat
de riscul afeciunii. De obicei acesta trebuie prezentat de ctre medic ntr-o
manier ct mai optimist. Se va preciza faptul c riscurile se refer la viitor,
acestea nsoind fiecare sarcin. Ca s fie ct mai uor de asimilat acest noiune,
este bine de comparat riscul calculat cu riscurile din populaia general. Scopul
final al prezentrii acestei noiuni de risc este de a discuta ulterior despre
opiunile/alternativele reproductive de care un cuplu poate beneficia n cazul
existenei unui risc mare de recuren. Printre acestea se pot enumera:

metodele de contracepie;
reproducerea asistat;
diagnosticul preimplantator;
adopia;
diagnosticul prenatal;
terminarea sau continuarea unei sarcini cu un ft afectat.

Un ultim pas al sfatului genetic este acela de a identifica, n urma prezentrii

tuturor caracteristicilor genetice a bolii i a analizei datelelor arborelui
genealogic, membrii familiei ce pot fi afectai de afeciunea n cauz. n acest sens,
pacienii sunt ncurajai de a informa aceti membri i de a-i direciona spre
medicul genetician.
TERAPIA GENETICA.
SFATURI GENICE.