Sunteți pe pagina 1din 7

Studii despre iubire de Jose ORTEGA Y GASSET - extazul

Biografie

Jose Ortega y Gasset s-a nascut la 9 mai 1883 la Madrid, intr-o familie cu traditii liberale (tatal sau
era directorul unui cotidian democrat).
Urmeaza colegiul iezuit intr-o localitate de langa Malaga, apoi dreptul si filosofia la Universitatea
din Deusto (Bilbao). Intre anii 1905 si 1908 studiaza la diferite universitati din Germania, unde va intalni
profesori renumiti ai epocii: Hermann Cohen, Paul Natorp, Nicolai Hartmann. Din 1910 devine profesor
titular al Catedrei de metafizica a Universitatii din Madrid. intemeiaza reviste devenite celebre in epoca, dar
si mai apoi - Espafia" (1915) si Revista de Occidente" (1923).
Intra in politica intre anii 1930 si . La inceputul razboiului civil se refugiaza in Franta, apoi in Anglia
si Portugalia. Revine la Madrid abia dupa zece ani. Moare tot la Madrid, in 1955.
Filosof, dar mai cu seama eseist stralucit, temele de meditatie ale lui Ortega y Gasset vor fi Spania,
careia ii sunt dedicate carti devenite celebre - Meditatii despre Don Quijote (1914) si Spania nevertebrata
(1921), iubirea - Studii despre iubire (1940), istoria, cultura, filosofia - Problemele timpului nostru (1923),
Dezumanizarea artei si ganduri despre roman (1925), Revolta maselor (1930), Istoria ca sistem (1935),
Velazquez si Goya (1950), Ce este filosofia? (1958), Niste lectii de metafizica (1966).

Prezentarea textului
Comentariu - Studii despre iubire

Alegandu-si ca tema de meditatie iubirea, Ortega y Gasset indeparteaza mai intai din raza
preocuparilor sale multimea intamplarilor particulare, povestile de iubire vazute ca istorii mai mult sau mai
putin agitate ce survin intre barbati si femei, pentru a se concentra asupra esentialului. Acesta poate fi redus
la cateva intrebari; iar raspunsurile pot servi ca definitii ale iubirii, lata intrebarile: Ce anume fixeaza
atentia unei femei asupra unui barbat? Ce gen de calitati ii confera acest avantaj unei anumite persoane in
dauna sirului indiferent al celorlalte?"
Incercarea de a formula caracteristicile iubirii vazuta ca eveniment ce antreneaza persoana umana in
totalitatea ei aduce in discutie conceptii despre iubire ale unor filosofi ca Platon sau scriitori ca Stendhal.
Primul este cunoscut datorita intelegerii iubirii ca nazuinta de a zamisli in frumusete", ca enthousiasmous -
miscare a sufletului nostru catre ceva mai bun, superior noua. A te indragosti inseamna, pentru moment, a
te simti fermecat de ceva si nu te poate fermeca decat ceva ce este sau pare a fi perfectiune." Iubirea nu este
sinonima cu fericirea - cine isi iubeste patria moare uneori pentru ea, iar martirul isi da duhul tot din
dragoste.

MISCAREA CENTRIFUGA

Ortega y Gasset atribuie iubirii trasaturile unei miscari centrifuge; sufletul iese din sine si se
deplaseaza virtual spre obiect intr-un flux constant si-l invaluie intr-o sustinere calda, unindu-ne cu el si
afirmandu-i, cu promptitudine si eficacitate, fiinta". O dragoste deplina, care s-a nascut in adancul unei
persoane, nu poate probabil sa moara. Ramane grefata pentru totdeauna in sufletul senzitiv. Circumstantele
-bunaoara departarea ii vor putea impiedica nutrirea necesara, si atunci iubirea aceasta va pierde din
volum, se va preface intr-un firisor sentimental, scurta vana de emotie ce va continua sa izvorasca in
subsolul constiintei. Nu va muri insa: calitatea ei sentimentala dainuie intacta. In acea profunzime radicala,
persoana care a iubit continua sa se simta absolut atasata de fiinta iubita. Hazardul o va putea duce de colo-
colo in spatiul fizic si in cel social. Nu conteaza: ea va continua sa fie alaturi de cel pe care-l iubeste. Acesta
e simptomul adevaratei iubiri: a fi alaturi de obiectul iubit, intr-un contact si o proximitate mai profunde
decat cele spatiale. Este o convietuire de tip vital cu celalalt."
FALSITATEA TEORIEI LUI STENDHAL

Analizand conceptia despre iubire a lui Stendhal, Ortega y Gasset retine din ea numai ideea implicita
ca iubirea este un impuls catre perfectiune. Potrivit lui Stendhal, in sufletul apt de iubire are loc un proces
asemanator (cristalizarii unei ramuri in minele de sare din Salzburg - n.n.). Imaginea reala a unei femei cade
in interiorul sufletului masculin si incetul cu incetul se acopera cu suprapuneri dantelate imaginare ce
acumuleaza pe imaginea nuda toate desavarsirile posibile. Teoria aceasta faimoasa mi s-a parut intotdeauna
de o falsitate superlativa. Poate ca unicul lucru pe care-l putem salva din ea e recunoasterea implicita - nici
macar declarata - ca iubirea este, intr-un anumit sens si intr-un anumit mod, un impuls catre perfectiune."

ATENTIA PARALIZATA

Dar care este traseul indragostirii? De ce alegem o anume fiinta din toate celelalte care ne
inconjoara? Mai intai, eseistul spaniol recunoaste ca indragostirea este un fenomen al atentiei, o stare
anormala a acesteia care se produce la omul normal. () Daca aceasta (persoana - n.n.) stie sa-si foloseasca
situatia privilegiata si alimenteaza in mod ingenios atentia respectiva, restul se va produce printr-un
mecanism inevitabil. Cu flecare zi se va gasi si mai in avans fata de linia celorlalti, a indiferentilor, cu
flecare zi va disloca un spatiu si mai mare in sufletul atent. Acesta se va simti tot mai incapabil de a nu-i mai
acorda atentie celui privilegiat. Celelalte fiinte si lucruri vor fi treptat dislocate din constiinta. () Constiinta
se ingusteaza si contine doar un obiect. Atentia ramane paralizata: nu inainteaza de la un lucru la altul. E
fixa, rigida, prada unei singure fiinte. () Cu toate acestea, indragostitul are impresia ca viata constiintei sale
e mai bogata. Reducandu-i-se, lumea i se concentreaza". Este, asadar, indreptatita afirmatia lui Ortega y
Gasset ca indragostirea e o stare de mizerie mentala in care viata constiintei noastre se ingusteaza,
saraceste si paralizeaza".
Toti cei care se indragostesc, se indragostesc la fel. Singurul element care nu e pur mecanic in el este
inceputul. Dar nu exista nicio calitate care sa provoace in mod universal indragostirea. Toti se indragostesc
la fel, dar nu din acelasi motiv.

EXTAZUL

Datorita atentiei fixe asupra unei persoane, indragostirea a fost comparata cu hipnotismul sau cu
mania, dar si cu entuziasmul mistic. Insa pe cand misticul asteapta gratia divina sa se pogoare asupra lui,
indragostitul este posedat de o forta activa care-l impinge spre obiect. indragostitul si misticul au in comun
starea de gratie": Cand celalalt concorda, survine o perioada de unire transfuziva, in care fiecare isi
transfera in celalalt radacinile propriei fiinte si traieste - gandeste, doreste, actioneaza - nu din el insusi, ci
din celalalt. () Cand survine insa extazul amoros si iubita e a noastra sau, mai exact, ea este eu si eu
iubita, apare pe chip acel epanouissement gratios prin care se exprima fericirea. Ochii isi imblanzesc
privirea care devine parca elastica si aluneca peste toate, fireste, fara a se fixa temeinic pe nimic: mai mult
decat vazand, binevoind sa mangaie obiectele. La fel, gura ramane intredeschisa intr-un suras universal ce
picura necontenit pe la comisurile buzelor".

DIFERENTE SUFLETESTI

Structura sufleteasca diferita a barbatului si a femeii este extrem de importanta in indragostire.


Sufletul feminin tinde sa traiasca cu o singura axa atentionata, care in fiecare epocaa vietii sale e fixata
asupra unui singur lucru. Pentru a o hipnotiza sau a o face sa se indragosteasca e suficient sa-i captam acea
raza unica a atentiei. in comparatie cu structura concentrica a sufletului feminin, in psihismul barbatului se
gasesc intotdeauna epicentre. () Femeia indragostita se framanta de obicei fiindca i se pare ca nu-l poate
avea niciodata in fata ochilor in integritatea sa pe barbatul iubit. il gaseste mereu cam distrai, ca si cum,
venind la intalnire, si-ar fi lasat dispersate prin lume zone intregi ale sufletului. Si, viceversa, barbatul
sensibil s-a simtii deseori rusinat vazand ca este incapabil de radicalism in daruirea de sine, de totalitatea
prezentei aduse in dragoste de catre femeie. Din aceasta pricina barbatul stie ca e totdeauna neindemanatic
in dragoste si incapabil de perfectiunea pe care femeia izbuteste sa o confere acestui sentiment."

ALEGEREA

Alegerea in iubire este determinata de revelatia adancului latent -,Exista insa situatii, momente ale
vietii, in care, fara a-si da seama, fiinta omeneasca marturiseste portiuni intinse din intimitatea sa decisiva,
din ceea ce este ea in mod autentic. in alegerea iubitei, barbatul isi reveleaza fondul esential, ceea ce si
femeia face in alegerea iubitului. Tipul uman pe care-l preferam in celalalt schiteaza profilul propriei noastre
inimf. ,frobabil nici nu exista decat un singur lucru cu un grad si mai mare de intimitate ca iubirea: cel care
s-ar putea numi sentiment metafizic sau, daca vrem, impresia radicala, ultima, bazala, pe care o avem
despre Univers."
Frumusetea care atrage coincide rareori cu frumusetea care provoaca indragostirea. "Indiferentul ar
gasi frumusetea in liniile mari ale fetei si ale figurii - ceea ce, intr-adevar, obisnuieste a se numi frumusete.
Pentru indragostit, marile linii, arhitectura persoanei iubite pe care o percepe de la distanta, s-au si sters.
Daca e sincer, va da numele de frumusete unor mici trasaturi izolate, departate unele de altele: culoarea
pupilei, comisura buzelor, timbrul vocii" "A iubi este ceva mai grav si mai semnificativ decat a te
entuziasma de liniile unei fete si de coloritul unui obraz; inseamna a te pronunta pentru un anumit tip de
umanitate anuntat simbolic in detaliile figurii, ale vocii si ale gesticii. () Iubirea presupune o aderare intima
la un anumit tip de viata umana care ni se pare cel mai bun si pe care-l gasim performant, insinuat in alta
fiinta."
Iubirea este intr-adevar in mod decisiv alegere, dar si modelare: ,Jubirea ii apropie pe indivizi intr-o
convietuire atat de stransa incat nu lasa intre ei distanta necesara pentru a percepe modificarea produsa de
unul asupra celuilalt. In general, influenta femeii este atmosferica si, ca atare, omniprezenta si invizibila. Nu
este chip sa o previi si sa o eviti. Patrunde printre interstitiile prudentei si actioneaza asupra barbatului iubit
asemenea climei asupra plantelor. Modalitatile ei radicale de a simti existenta isi exercita bland si continuu
presiunea asupra trasaturilor sufletului nostru si sfarsesc prin a-i impartasi configuratia specifica".
Jose Ortega Y Gasset - Studii despre iubire

Motto: ntr-un cmin predomin totdeauna climatul pe care-l aduce i-l reprezint femeia (Jose Ortega
Y Gasset)

Publicat iniial n 1939 la Buenos Aires, cartea Studii despre iubire este o colecie de eseuri pe tema
iubirii. Ideea central a crii const n considerarea vieii umane ca realitate radical; umanul apare ns
condiionat de mprejurarea de a fi , la origine, dual, masculin i feminin. Am credina, spune Gasset, c
epoca noastr se va ocupa de iubire cu ceva mai mult seriozitate dect se obinuia. Eroticul a fost
dintotdeauna supus unui regim de ocultare. Spectatorul refuz s accepte c n spectacolul vieii ar exista
sectoare prohibite.
Cteva cuvinte despre autor. S-a nscut n 1883 la Madrid, studiile liceale le-a fcut la Malaga i la
Bilbao. n 1902 i ia licena n filosofie i public primele eseuri. Dup doctoratul din 1904 n filosofie,
studiaz la Universitile din Leipzig, Berlin, Marburg cu ilutri profesori neokantieni, publicnd articole
liberale n care susine ideea europenizrii Spaniei. n 1916 este ales membru al Academiei de tiine
Morale i Politice. n 1923 fondeaz cea mai important revist spaniol de cultur, de prestigiu european-
Revista de Occidente. Se remarc printr-o susinut activitatea parlamentar, publicistic i academic. n
1951 este distins cu titlul de Doctor Honoris Causa al Universitii din Glasgow. Marile frmntri politice
din Spania i duc paii n exil, unde moare n anul 1955. Spania nevertebrat este cea mai coerent i cea
mai de succes lucrare fiind dedicat tenmei decadenei Spaniei. n limba romn au aprut la Humanitas:
Studii despre iubire, Revolta maselor, Europa i ideea de naiune, Omul i mulimea, Cteva lecii
de metafizic , Ce este filosofia? Ce este cunoaterea?, Tema vremii noastre, Spania
nevertebrat,Dezumanizarea artei i alte eseuri de estetic.
De dou secole ncoace, spune autorul, se tot vorbete despre iubiri, despre acele istorii mai mult sau
mai puin efervescente care apar ntre femei i brbai, dar nu se spune nimic despre iubire. Reducnd
iubirea doar la ceea ce simt brbaii i femeile unii fa de alii, se minimalizeaz subiectul. Iubirea nu se
rezum doar la relaia femeie brbat: iubim artele, tiina, viaa, copiii, iubim pe mama, l iubim pe
Dumnezeu.
Dac n lumea antic a dominat teoria platonician, urmat de cea stoic, n Evul Mediu reperul a
fost Sfntul Toma i filosofia arab, veacul al XVII-lea a fost dominat de teoriile lui Descartes i ale lui
Spinoza. Toat aceast niruire de modele dovedete c n fiecare epoc au existat filozofi care s-au aplecat
asupra fenomenului iubirii emind propria teorie.
Sf. Augustin sintetizeaz definiia iubirii ca fiind gravitaie n jurul obiectului iubit, pentru el dragostea i
ura fiind forme diferite ale dorinei, iubirea, dorin de ceva bun n msura n care acel lucru e bun. Spinoz
elimin ideea de apetit n teoriile sale nlocuind-o cu aceea de cunoatere. A iubi nseamn bucuria ntlnirii
cu obiectul iubit, teorie care pe Ortega Y Gasset nu-l mulumete deloc. A iubi nseamn suferin, uneori
martiraj. Pentru el iubirea seamn cu o dorin n faza incipient, ns odat declanat actul iubirii se
pornete ntr-o micare centripet de la ndrgostit ctre obiectul iubit. A-l iubi pe Dumnezeu nseamn s
mergi continuu ctre el. Iubirea este un fluid, un uvoi de materie psihic care curge continuu.
i iubirea i ura au n comun aceast continu micare virtual deosebirea constnd n faptul c n
ur se acioneaz mpotriva obiectului iubit, mcinnd la temelia lui disociindu-se de obiectul iubit; n
dragoste acest torent lucreaz n beneficiul obiectului iubit nvluindu-l ntr-o atmosfer cald, pstrnd o
continu uniune cu acesta- inim lng inim. i nu este vorba despre o unire fizic: Poate c prietenul
nostru- s nu uitm prietenia cnd vorbim n mod generic de iubire- triete departe i nu tim ce face. Cu
toate acestea ne aflm cu el ntr-o convieuire simbolic-sufletul nostru pare a se dilata n chip fabulos, pare
a birui distanele i, indiferent unde ne aflm, ne simim ntr-o reunire esenial cu el. E ceea ce exprimm
oarecum cnd, ntr-o situaie dificil, i spunem cuiva: conteaz pe mine-sunt alturi de dumneata-;cu alte
cuvinte, cauza lui este i a mea, sunt de partea persoanei i a fiinei lui. Pn la urm a iubi nseamn a nu-
i concepe existena fr obiectul iubit, a-i da via continuu, a-l conserva n spaiul tu vital.
Unul din autorii romantici pe care i-a preocupat iubirea i i-a dedicat o carte cu titlul Despre iubire
(De lamour) a fost Stendhal. Era, ntr-adevr, una dintre cele mai citite cri, n veacul al XIX-lea pentru c
oferea o lectur relaxant, plcut care venea n ntmpinarea multor cititori. Stendhal avea o ntreag teorie
asupra iubirii considernd c ne ndrgostim atunci cnd proiectm asupra celuilalt perfeciuni inexistente.
n clipa n care cunoti persoana mult mai bine, imaginaia las loc realitii i iubirea moare. Zice-se c
ntru perpetuarea speciei, brbatul iubete numai ce trebuie iubit. Cum n natur nu exist perfeciune, omul
i-o creeaz n mintea lui, proiectnd asupra persoanei de care se ndrgostete, caliti pe care nu le are.
Intervine aici un inconvenient. Afirmaia c lucrurile perfecte nu exist, nu are temelie, ntruct, sunt luate
ca termen de comparaie. Dac n femeia real nu exist caliti care s provoace ndrgostirea de unde ar
putea veni acest standard? Chiar dac femeia ar simula c are caliti inexistente, ce model ar putea avea la
baz?
mprind iubirea pe categorii: amour gout, amour- vanite, amour-passion, Stendhal traseaz o linie
de demarcaie ntre iubirea fals, bazat pe o proiecie a unor false caliti i iubirea adevrat, iubirea
pasiune. Analiznd teoria stendhalian a iubirii, Gasset consider c Stendhal n-a iubit i n-a fost iubit ca
brbat niciodat, atta timp ct n teoria sa consider c dragostea moare.
Conform teoriei lui, numit teoria cristalizrii, dac se arunc o crengu n minele din Salzburg, a doua zi
poate fi recuperat transfigurat ntr-o broderie de cristale irizate. n sufletul apt de iubire are loc un proces
asemntor. Imaginea real a unei femei ce se oglindete n sufletul unui brbat capt acele suprapuneri
dantelate imaginare ce se acumuleaz pe crengua introdus n min.
Gasset trage concluzia c Stendhal nu face altceva prin aceast filosofie a sa asupra iubirii dect s se
sustrag vieii i s evadeze n virtual.
Dar pe ct a fost Stendhal privat de iubire adevrat, pe att a fost Chateaubriand un veritabil
ndrgostit fiind iubit, venerat, chiar, de femei. Pentru c Don Juan nu este brbatul care face curte femeilor,
ci acela care este curtat. Exist n realitate brbai de care femeile se ndrgostesc cu o intensitate i cu o
frecven la superlativ. Unul ca Stendhal ticluiete vreme de 40 de ani o adevrat strategie de asalt asupra
zidurilor femeii, i bietul de el nu izbutete s fie iubit de vreuna.
Ca o parantez, acest lucru se poate ntmpla i n domeniul esteticului: orict s-ar strdui unii, nu sunt
capabili s aib n viaa lor o adevrat i rscolitoare emoie artistic.
Atta timp ct Stendhal crede c iubirea se face (proiectnd false caliti) i c iubirea, astfel nscut,
moare, este clar c e vorba despre o pseudoiubire. Chateaubriand nu face cel mai mic efort-el ntlnete
iubirea gata fcut: trece pe lng femeie i aceasta se simte ncrcat de o electricitate magic. I se d cu
totul pstrndu-l n suflet toat viaa. i s nu v-nchipuii c Chateaubriand a fost vreun Adonis, - era
scund, adus de spate, cu un chip nu prea atrgtor. n plus, pentru el ataamentul fa de o femeie nu dura
mai mult de opt zile, ns femeia rmnea fascinat de geniu pentru tot restul vieii. Marchiza de Custine
este una dintre femeile care nu l-a uitat pn la sfritul vieii dup numai cteva zile petrecute mpreun la
castelul ei din Fervaque. Avea aproape 70 de ani cnd un vizitator al castelului evoc figura lui
Chateaubriand:
Ajungnd n ncperea cu marele emineu, acesta spuse:
Aadar aici e locul unde Chateaubriand sttea la picioarele dumneavoastr? i ea prompt, surprins i
parc ofensat: A, nu, domnule drag, nu; eu la picioarele lui Chateaubriand.
Adevrata iubire rmne aceea care dinuie n timp, orict de departe ar fi pesoana iubit. Femeia
care-l iubete pe tlhar e cu simirea alturi de el n nchisoare.
Din toat teoria despre iubire, Ortega Y Gasset reine ca esenial nzuina omului ctre perfeciune. A te
ndrgosti nseamn a te lsa fermecat de ceva ce pare a fi perfeciune. n orizontul omenesc, perfeciunea
nseamn nu ceea ce este mai bun dect restul, ci ceea ce se remarc prin excelare. Acea calitate te
ndeamn, te cheam ctre a te uni cu ea. Atracia emoional este nsoit de atracia sexual, care nu
trebuie confundat cu instinctul sexual. Instinctul nu este un impuls ctre perfeciune. Concluzia: dragostea
este atracia ctre frumusee.
Dar, Ortega Y Gasset nu respinge n totalitate teoria cristalizrii avansat de Stendhal n cartea sa.
Numai c proiecia unor caliti inexistente asupra unei persoane este un fenomen care poate fi extins n
multe alte domenii: n politic, n art, n comer. i ndrgostirea nici pe departe nu nseamn o acumulare,
ci o srcire, o stare de mizerie mental, viaa contiinei noastre ngustndu-se enorm aproape de paralizie.
ndrgostirea nu nseamn i iubire. Iubirea este o pur activitate emoional ndreptat ctre un obiect-
lucru, persoan. Ca activitate sentimental, ndrgostirea nu prea are legtur cu funciile intelectuale-
percepia, atenia, gndirea memoria, imaginaia i nici cu dorina. Iubirea nseamn via, vioiciune,
micare ctre acel ceva care a devenit obiectul iubirii noastre, indiferent n ce loc s-ar afla. Aadar, Stendhal
nu despre iubire a vorbit n cartea sa , ci despre ndrgostire, un fenomen care ine mai degrab de atenie.
Deoarece numrul de obiecte ce alctuiesc lumea unui individ este foarte mare i cmpul contiinei este
limitat apare un soi de lupt pentru a ne cuceri atenia. Atunci cnd atenia se fixeaz vreme ndelungat i
cu o frecven mai mare asupra unui obiect vorbim despre manie. Gasset consider ndrgostirea un
fenomen al ateniei, o stare anormal a acestuia ntr-un om normal. Are loc o eliminare a tuturor lucrurilor
care ne ocupau atenia, contiina se ngusteaz i conine n final un singur obiect. Dei ndrgostitul
consider c viaa contiinei sale e mult mai bogat, fenomenul este invers: toate forele sale psihice se
focalizeaz asupra unui singur punct. Aproape c putem asocia ndrgostirea cu entuziasmul mistic.
O vorb din popor chiar spune despre ndrgostit c i-a sorbit minile i adevrul este c
iubirile(nuiubirea) se limiteaz la acest joc al ocuprii ateniei celuilalt. Ieirea din starea de ndrgostire
echivaleaz cu o trezire, atenia i mrete cmpul, e ceva aproape mecanic. De aceea fenomenul
ndrgostirii nu difer-i prostul i deteptul, i burghezul, i sracul trec prin aceeleai stri, difer doar
nceputul. Cci la urma urmelor, deosebirea dintre inteligent i prost const n faptul c primul triete cu
garda ridicat mpotriva propriilor prostii, le recunoate de ndat ce-i fac apariia i se strduiete s le
elimine, n timp ce prostul li se abndoneaz ncntat i fr rezerve.(pg 168)
Ca i mecanism psihologic, ndrgostirea se aseamn cu un proces mistic, mai ales prin monotonia
parcursului- i misticul i ndrgostitul ating acea stare de graie prin care se situeaz n afara lumii.Nu
exist extaz mistic fr o prealabil golire a minii. Misticul consider c simplul i unicul gnd la
Dumnezeu nseamn c-l are n fa, c viaa lui e plin de Dumnezeu. Total eronat. Vidul din suflet nu
nseamn bogie, magistrul Eckhart numete aceasta pustia tcut a lui Dumnezeu. Adevratul chip de
a-l avea pe Dumnezeu, spune Eckhart, este n suflet, nu n gndirea uniform i continu la Dumnezeu.
Omul nu trebuie s aib doar un Dumnezeu gndit, deoarece cnd nceteaz gndirea, nceteaz i
Dumnezeu.
Psihiatrul Paul Schilder admite o strns legtur ntre ndrgostire i hipnotism, femeia fiind
considerat un subiect hipnotic mai bun dect brbatul, ea fiind mult mai docil. Att misticismul, ct i
hipnotismul au n comun cu ndrgostirea acel fenomen de ocupare toatal a ateniei. Femeia ndrgostit se
frmnt tot timpul cnd n-are n faa ochilor brbatul n toat integritatea sa. Tot i se pare c nu-i acord
suficient atenie, c e cam distrat, prea dispersat n alte spaii. Brbatul mai sensibil se simte deseori
ruinat c nu este capabil de radicalism n druirea de sine, de totalitatea prezenei adus n dragostea ctre
femeie.
Ca o prim concluzie: ceea ce triesc oamenii, acel proces amoros nu este iubire, ci ndrgostirea.
Iubirea este un proces mult mai amplu i mai profund, mai serios uman i mai puin violent. Nu tuturor
ndrgostirilor le urmeaz i iubirea. Unii msoar calitatea iubirii dup violena ei, atribut al ndrgostirii.
Omul n profunzimea sa este un sistem nnscut de preferine i aversiuni. Rmne un mare mister pentru
om tocmai acel nucleu al inimii la care cu greu se ajunge- nimeni nu tie ce valori slujesc vorbele i faptele
aproapelui, fiind imposibil s treci dincolo de ele. Actori ai propriei noastre fiine, jucm fiecare rolul vieii
noastre mnai de superficiale nruriri- mare parte din sentimentele i opiniile fiecrui individ nu au crescut
spontan n fondul personal, ci sunt copiate din preajma social. Deci, nu vorbele i faptele pot surprinde
secretul inimii aproapelui, ci lucruri care par lipsite de relevan: gestica i mimica. Acesta este i motivul
pentru care ne supr felul n care suntem judecai de cei din jur, atta timp ct ne strduim s simulm o
alt fa pe care o oferim celuilalt. n alegerea amoroas prevaleaz tocmai acest fond inut n umbr.
Iubirea n esena sa este o alegere n care preferinele merg ctre amnuntele devoalate de gestic i de
mimic pn ajung la miezul sulfletului. Aa se explic situaii n care brbaii se pot ndrgosti de femei
care n ochii celorlali nu sunt deloc frumoase. Iubirea presupune o aderare intim la un anumit tip de via
uman care pare a fi cel mai performant. Cel mai adesea omul iubete de mai multe ori, succesiv, nefiind
adeptul unei unice iubiri.
Interesant ar fi de citit un roman al crui protagonist s fie un brbat vzut prin prisma iubirilor sale,-
de vzut ce scoate fiecare femeie n parte din adncurile sufletului su i cum i modeleaz caracterul.
Adevrul este c pe omul ndrgostit l poi cunoate dup felul n care iubete i nu dup obiectul iubit.
Dac omul nu ar avea o imaginaie att de generoas nu ar fi capabil s iubeasc sexual cu atta fantezie
nu s-ar deosebi de animal.
n iubire exist cu siguran alegere, hazardul neavnd vreo relevan aa cum se ncearc a se
evidenia, mai ales atunci cnd apare o ndrgostire nepotrivit. O idee ct se poate de fals este aceea c
omul se ndrgostete de proporionalitatea fizic a celuilalt. i acest lucru se vede cel mai bine la femeie,
entuziasmul su erotic vis--vis de brbatul frumos fizic putnd fi pus la ndoial. Sufletul feminin e mult
mai unitar dect al brbatului, la ea neexistnd aceast disociere ntre afect i plcerea sexual. Imagianaia
femeii este destul de srac, la ea prevalnd senzualitatea.
Un alt lucru asupra cruia se poate discuta este faptul c fiecare generaie a avut propriile sale modele n
selecia erotic, selecie cluzit de idealuri profunde, dospite n spaiul cel mai adnc al fiinei. Iat un
exemplu gritor: de-a lungul istoriei, pe femeie n-au interesat-o niciodat geniile, dect accidental. Din
contr, geniul o oripileaz pe femeie, o ndeprteaz i ca atare iat unul din motivele singurtii oamenilor
mari. Atracia femeii este de foarte multe ori ndreptat ctre brbatul mediocru i, se pare c natura este cea
care o ine departe de excelen- specia trebuie inut ntre nite limite mediocre , s evite selecia n sensul
optim, s caute ca brbatul s nu devin niciodat semizeu sau arhanghel.
Nimic nu poate fi mai mgulitor pentru un brbat dect atunci cnd apare drept o figur interesant
n ochii femeilor. Dar ce este brbatul interesant? Este acel brbat de care se ndrgostesc femeile. Iubirile n
esena lor constituie o via tainic i de aceea o iubire nu poate fi povestit. Odat terminat ea i pierde
din strlucire. Un paradox e faptul c despre iubire vorbesc mai mult cei care nu sunt capabili s-o triasc:
scriu versuri, eseuri...lucru ingrat , ca i cum iubirea ar fi ceva ce poate fi teoretizat. n dragoste ca i n
politic toat lumea e priceput. Se scap din vedere o eviden: pentru a privi ctre un lucru trebuie s te
ndeprtezi de el.
Dragostea adevrat, n viziunea lui Gasset, este ceea ce urmeaz ndrgostirii, momentul de
abandon total, mpletit cu senzaia c eti absorbit pn n strfundul fiinei tale, dar nu n sensul
coexistenei celor dou, ci n sensul c se nutresc reciproc, abandonul fiind produs de fermecare. Dac n
iubire mama se abandoneaz copilului dintr-un instinct radical strin de spiritualitate, n prietenie, prietenul
se abandoneaz printr-o decizie lucid i clar a voinei lui, n iubire, sufletul scap pur i simplu din mini
i se las absorbit de cellalt, astfel nct ndrgostitul vede lumea prin ochii celuilalt. ns nu oricine se
poate ndrgosti i nu de oricine. Les poetes nont pas raison de nous depeindre lamour comme un
aveugle: il faut lui oter son bandeau et lui rendre desormais la jouissance de ses yeux(Pascal- Sur les
Passion de lamour)
Se pune ntrebarea, (ct se poate de trivial) dac n lumea sentimentelor exist o mod. Setimentul
amoros are la fel cu tot ceea ce ine de viaa omului, istoria i evoluia sa. Fiecare epoc i are stilul su de-
a iubi, fiecare generaie modific permanent gradul regimului erotic antecedent. De aceea brbatul matur se
ndrgostete, n mod normal, de o femeie din generaia sa alturi de care regsete un stil erotic compatibil,
elemente comune de cultur. Oprindu-ne puin la evoluia iubirii constatm c fiecare epoc a avut modelul
su. Astfel, dragostea romantic a fost i rmne apanajul iubirii curteneti, descoperit i cultivat nc
din secolul al XII-lea, iubire care reprezint o form extrem de erotism spiritualizat. S ne gndim la Dante
care se ndrgostete de sursul femeii exemplare, ori la Petrarca care dorete de la Beatrice numai gestul
care exprim sufletul. Iubirea aceasta nobil, aproape clorotic, a fost partea luminoas din cea mai
ntunecat etap a Evului Mediu. O aflm din toat poezia trubadureasc care a cntat iubirea pur, lipsit
de materialitate.
Ultimul eseu din Studii despre iubire are ca tem central un anume tip de femeie creola, prototipul
fundamental al tuturor femeilor, n viziunea autorului. Este un imn nchinat femeii iubite. Creola reprezint
superlativul feminitii ale crei atribute ar fi vehemena, spontaneitatea, graia i moliciunea. Estetipul de
femeie care s-a distilat vreme de patru secole de efort vital, de fervori, de ncercri, de dureri, n ale crei
vene curge sngele regilor incai n amestec cu cel al conchistadorilor spanioli, acei hidalgo implacabili
plecai s cucereasc lumea. Creola nu e nici dur, nici eteric ns atributul su cel mai valoros este c se
pricepe la brbai, c n preajma ei brbatul ajunge cu greu dar cnd ajunge se simte n toat plenitudinea sa.
Tema iubirii ca sentiment universal, nu a iubirilor, l-a urmrit toat viaa pe Ortega Y Gasset i i-a
dedicat un numr important de pagini n eseurile sale.

S-ar putea să vă placă și