1

Tema 1:
Notiunea dreptului ecologic, mediu si resurse naturale.
Notiunea dreptului ecologic/dreptul mediului ca ramura de drept.
Obiectul si metoda de reglementare a dreptului ecologic
Sistemul dreptului ecologic
Normele juridice ecologice. Notiunea si clasificarea.
Raporturile juridice ecologice. Notiunea, structura si clasificarea.
Izvoarele dreptului ecologic.
Legatura dreptului ecologic cu alte ramuri de drept si locul dreptului ecologic in sistemul de
drept al RM.
1. Se considera in literatura de specialitate ca notiunea dreptului ecologic provine din greaca
ekos-loc, lacas, casa si logos-stiinta. Altfel spus, in sens larg ecologia studiaza un loc
anume, un mediu de existenta a fiintelor organice si neorganice. Pentru prima data acest
termen a fost utilizat de savantul biolog german Hekel in 1866 in lucrarea sa
fundamentala care se intituleaza morfologia organismelor, in care se descrie modul de
viata organic si neorganic a microorganismelor si interactiunea dintre acestea.
Actualmente, ecologia reprezinta o parte componenta a biologiei si are ca obiect de
studiu ecosistemele si inclusiv interactiunea dintre acestea. Sunt cunoscute citeva
categorii de ecosisteme:
Acvatic
Silvic
Aerian
Funciar
A regnului animal.
Toate aceste ecosisteme sunt protejate de legislatia ecologica in vigoare.
Concomitent in literature de specialitate este utilizata si notiunea de mediu care reprezinta si
consituie o totalitate de factori, lucruri si fenomene care pot influenta si influenteaza activitatea
umana si/sau pot fi influentate prin activitatea umana.
Se considera ca exista citeva categorii de factori ai mediului care se clasifica in:
Factori biotici: flora, fauna si omul (cetatean al RM, cetatean strain, apatrid, gestionar,
proprietar)
Factori abiotici: apa, aerul, solul si subsolul.
Factori antropici: factorii creati prin activitatea umana, cu conditia ca influenteaza asupra
mediului natural si activitatii omului ( de exemplu deseurile menajere, toxice, de constructii,
de producer, radioactive).
Factorii de mediu naturali: totalitatea elementelor naturale dobindite pe parcursul evolutiei
pamintului.
Dreptul ecologic este o ramura de drept public, chiar daca resursele se afla in proprietate
privat.
Legislatia determina importanta, destinatia, modul de folosire si asezare geografica a
resurselor naturale.
Acestea se clasifica in citeva categorii:
Res. Naturale nationale: au importanta pentru intreaga populatie a tarii.
 2

Res. Naturale locale : au importanta pentru populatia unui teritoriu limitat.

Res naturale regenerabile: se refac daca sint folosite rational.
Res naturale neregenerabile
Res naturale curative: cele ce pot fi folosite in scopuri curative, de profilaxie a bolilor.
Res naturale transfrontiere( transfrontaliere): se afla la hotarul politico-geografic a 2 sau mai
multe state si sunt reglementate prin legislatia internationala.
Legislatia ecologica mai determina inca 3 categorii de resurse naturale:
Aflate in circuitul economic
Aflate in rezerva: nu participa in circuitul economic dar pot fi incluse
Protejate : ariile naturale protejate de stat.

2. In literatura juridica de specialitate, exista citeva opinii cu caracter diferit privind

denumirea disciplinei si ramurii de drept si anume notiuni cu privire la dreptul mediului
si dreptul ecologic.
In opinia autorului roman, Ernest Lupan, dreptul mediului reprezinta acea ramura de drept care
cuprinde o totalitate de norme juridice care reglementeaza relatiile dintre subiecti in legatura cu
protectia mediului.
Autorii P.Zamfir si I.Trofimov considera ca dreptul mediului este o ramura de drept de
sinestatatoare care cuprinde totalitatea de norme juridice ce reglementeaza relatiile aparute intre
persoanele fizice si juridice in legatura cu protectia, folosirea , conservarea si dezvoltarea
factorilor de mediu biotici, abiotici si antropici.
Autorul rus Erofeev, considera ca dreptul ecologic reprezinta o ramura de drept independenta dar
complexa, ce reglementeaza relatiile aparute intre societate si natura cu privire la protectia
mediului, folosirea rationala a resurselor naturale, inclusiv apararea drepturilor si intereselor
ecologice ale cetatenilor.
Un alt autor Krasov, determina ca dreptul ecologic reprezinta acea ramura de drept care cuprinde
totalitatea normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale dintre subiecti in legatura cu
protectia mediului natural, folosirea rationala si in complex a resurselor naturale precum si
apararea drepturilor si intereselor prevazute de legislatia ecologica.
Def: dreptul ecologic este ramura de drept care cuprinde totalitatea normelor juridice ce
reglementeaza relatiile care apar intre organele cu putere de stat si persoanele
fizice/juridice in legatura cu protectia mediului natural si folosirea rationala a resurselor
naturale.
3. Obiectul de reglementare: se considera ca obiectul de studiu a oricarei ramuri de drept il
reprezinta si constituie o totalitatea aparte de relatii sociale care sunt reglementate de o
categorie aparte de norme de drept. In cadrul dreptului ecologic aceste categorii de relatii
poarta denumire aparte: relatiile ecologice, reglementate de normele juridico-ecologice.
Exista 2 mari categorii de relatii ecologice si anume:
Relatiile ecologice tipice: sunt caracteristice in exclusivitate doar ramurii dreptului ecologic.
Relatiile tipice studiate sunt: relatii cu privire la protectia mediului natural, si au un caracter
dublu, ne referim la protectia cantitativa si calitativa; relatiile cu privire la folosirea rationala
 3

a resurselor naturale; relatiile cu privire la regenerarea resurselor naturale; relatiile cu privire

la conservarea factorilor de mediu.
Relatiile ecologice atipice: sunt studiate si in cadrul altor ramuri de drept ( se mai numesc
complexe, de exemplu relatiile cu privire la proprietate). Acestea sunt: relatiile cu privire la
exercitarea dreptului de propriette asupra resurselor naturale; relatiile cu privire la
administrarea de stat in domeniul protectiei si gestionarii resurselor naturale; relatiile care
reies din incalcarile legislatiei ecologice, adica legate de raspunderea juridico-ecologica.
Metoda de reglementare: totalitatea mijloacelor si procedeelor cu ajutorul carora statul
determina si stabileste conduita participantilor la relatiile ecologice. Exista 2 metode de
reglementare: metoda imperativa si dispozitiva.
Metoda imperativa: totalitatea de mijloace si procedee cu ajutorul carora statul stabileste si
determina conduita stricta a subiectilor participanti la raporturile ecologice precum si se
instituie un sistem de sanctiuni in cazul in care sunt abateri de la reglementarile ecologice
(sanctiuni penale, civile, contraventionale).
Metoda dispozitiva: totalitatea de mijloace si procedee cu ajutorul carora statul determina
subiectii participanti la relatiile ecologice sa-si aleaga de sinestatator conduita, invocind
diferite oportunitati subiectilor cu privire la exploatarea cantitativa si calitativa a resurselor
naturale.
In literatura juridica de specialitate, se considera ca metoda de reglementare a dreptului
ecologic este una mixta, insa evident ca prevaleaza metoda imperativa, avind in vedere ca
natura factorilor de mediu naturali constituie o valoarea publica de care depinde sanatatea
populatiei.
4. Sistemul dreptului ecologic: totalitatea institutiilor juridice ecologice la baza formarii
carora isi gasesc existenta normele juridico- ecologice cu caracter omogen care au ca
scop reglementarea relatiilor care apar intre subiecti in legatura cu protectia mediului
natural si folosirea rationala a resurselor naturale.
Se considera ca sistemul dreptului ecologic este constituit din 2 parti:
Partea generala: studiaza si cuprinde obiectul, metoda de regelementare, raporturile juridice
ecologice, principiile, izvoarele dreptului ecologic, dreptul de proprietate asupra resurselor
naturale, dreptul de folosinta asupra resurselor naturale, administrarea de stat si gestionarea
resurselor naturale, controlul si supravegherea respectarii legislatii ecologice, evaluarea
impactului asupra mediului, expertiza ecologica, monitoringul ecologic, precum si
raspunderea pentru incalcarea legislatiei ecologice.
Partea speciala: reprezinta si consituie urmatoarele institutii juridice:
Regimul juridic de protectie si folosire a fondului apelor
Regimul juridic de protectie si folosire a regnului animal
Regimul juridic de protectie si folosire a fondului piscicol
Regimul de protectie al ariilor protejate de stat.
Regimul juridic al deseurilor, substantelor chimice si radioactive.
Protectia juridica internationala a biodiversitatii (a mediului natural).

5. Normele juridice ecologice: reprezinta si constituie niste reguli de conduita elaborate,

adoptate si sanctionate de catre organele puterii de stat care au ca scop reglementarea
 4

relatiilor ce apar intre subiecti in legatura cu protectia mediului si folosirea rationala a

resurselor naturale. Sunt cunoscute citeva categorii de norme juridice care dupa natura lor
pot fi clasificate dupa cum urmeaza:
- Norme juridice ecologice imperative: care indica si stabilesc o conduita stricta fara
abateri de la dispozitiile normelor. De exemplu art. 39, 40 al Legi privind protectia
mediului inconjurator.
- Dispozitive: acele norme care determina subiectii raporturilor ecologice sa-si aleaga de
sinestatator conduita.
- Materiale: acele norme care determina volumul drepturilor si obligatiilor ecologice.
- Procesuale: acele norme care stabilesc procedura de realizarea a drepturilor si intereselor
ecologice, de exemplu Legea privind expertiza ecologica.
- Principii: acele norme care stabilesc prioritatile in domeniul protectiei mediului si
gestionarii resurselor naturale. De exemplu art. 3 Legea privind protectia mediului
inconjurator.
- Notiuni: acele categorii de norme dispozitiile carora definesc regimul juridic al resurselor
naturale pentru a califica corect actiunile si/sau inactiunile subiectilor participanti la
relatiile ecologice. De exemplu art. 2 Cod Funciar.
- Tehnice: acele categorii de norme dispozitiile carora determina si stabilesc calitatea
produselor obtinute in procesul de producere, toate acestea determinind procedura de
prelevare a probelor in cazul de cauzare a prejudiciilor ecologice. Normele juridice
ecologice-tehnice: (normele de calitate, sau privind calitatea) se refera la resursele
naturale: aerul atmosferic si resursele acvatice. Avem 2 norme de calitate: concentratia
maxima admisibila(cma) si emisiile limitat admisibile.
In cazul aerului atmosferic cma este stabilita de Ministerul Sanatatii, iar emisia limitat
admisibila este determinata de Inspectoratul Ecologic de Stat. La resursele acvatice
emisia limitat admisibila este aprobata de Centrul de Sanatate Publica.
Concentratia maxima admisibila se refera la poluanti.
Supravegheaza calitatea aerului atmosferic serviciul hidrometeorologic de stat.

6. Raporturile juridice ecologice sunt si reprezinta totalitatea relatiilor sociale, care apar
intre subiecti in legatura cu protectia mediului natural si folosirea rationala a resurselor
naturale. Ca si toate celelalte categorii de raporturi juridice, raporturile juridice ecologice
sunt constituite din 3 elemente si anume: obiect, subiect si continut.
Obiectul raportului juridic ecologic constituie conduita participantilor la relatiile
ecologice. Totodata obiectul raportului juridic ecologic nu trebuie de confundat cu
obiectele relatiilor ecologice, si anume acestea sunt resursele funciare, silvice, acvatice,
regnul animal, fondul piscicol, ariile protejate de stat, zacamintele minerale utile.
Subiectii raporturilor juridice ecologic sunt: statul RM, organele administratiei publice
centrale de specialitate, organele administratiei publice locale, persoanele fizice( cetateni
a RM, cetateni straini, apatrizii), persoanele juridice ( cu capital national, mixt, strain),
organizatiile non-guvernamentale din domeniul protiectiei mediului, organizatii
internationale de mediu, organizatiile relegioase de cult ortodox crestin( manastiri si
biserici).
Continutul: reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiunilor volumul carora este
determinat de 2 conditii juridice:
1. Regimul juridic al resurselor naturale
 5

2. Statutul detinatorului de resurse naturale (art.27,28,29 Cod funciar1)

Detinatorii de terenuri:proprietari, detinatori si posesori.
Temeiurile juridice de aparitie a raporturilor ecologice sunt:
- faptele juridice, actiunile si inactiunile legale sau ilegale
- Evenimentele
- Contractele
- Hotaririle instantelor de judecata
- Deciziile administratiei publice centrale sau locale.

Principiile dreptului ecologic:

Principiile dreptului ecologic reprezinta si constituie totalitatea ideilor de baza fundamentale
care sunt materializate in continutul normelor juridice ecologice ce determina prioritatile in
domeniul protectiei mediului natural, folosirii rationale a resurselor naturale, conservarea si
regenerarea resurselor naturale, inclusiv modalitatile de recuperare a prejudiciilor ecologice.
In literatura juridica de specialitate principiile dreptului ecologic sunt delimitate in 3
categorii care se clasifica dupa sfera de aplicare si anume:
1. Principiile generale sunt:
- - principiul democratismului,
- - principiul legalitatii. Conventia de la Akos privind participarea publicului la luarea
deciziilor, Principiul legalitatii ce presupune ca toate deciziile luate in dom protectiei
mediului urmeaza sa fie elaborate in baza legislatiei ecologice
- - dreptul la informaiti privind resursele naturale si accesul la justitie.
- - Principiul egalitatii tuturor in fata legii.
- - Principiul protectiei in egala masura a ambelor tipuri de proprietate.
- - Principiul umanismului care se manifesta prin utilizarea resurselor naturale econom,
rational astfel incit resursele naturale sa indestuleze necesitatile generatiilor actuale si
viitoare.

2. Principiile ramurale sau specifice ramurii dreptului ecologic. Se impart in doua categorii:
ce tin de protectia mediului si cele ce tin de folosirea rationala a resurselor.
- - Principiul prioritatii protectiei mediului fata de activitatile economice ( indiferent de
natura lor) astfel legislatia ecologica a RM determina ca orice activitate economica se
prezuma ca va cauza daune mediului, si din acest punct de vedere unele activitati
economice urmeaza sa treaca procedura privind evaluarea impactului asupra mediului
inconjurator.
- - Principiul prevenirii poluarii care se manifesta prin faptul ca orice activitate economica
prevazuta de lege urmeaza sa parcurga procedura privind exercitarea expertizei ecologice
de stat.
- - Principiul interzicerii poluarii care se manifesta prin faptul ca legislatia ecologica
interzice din start actiuni care dauneaza in mod direct obiectelor naturii si resurselor
naturale, spre exemplu art.38,39,40 din Legea privind protectia mediului inconjurator.
- - Principiul raspunderii pentru incalcarea legislatiei ecologice care se manifesta prin
faptul ca in cazul in care prin incalcarea normelor de drept ecologic se cauzeaza un

1
Art 27 prevede drepturile proprietarilor funciari: art 28 prevede drepturile posesorilor si ale beneficiarilor
funciari; art 29 prevede obligatiile detinatorilor de terenuri.
 6

prejudiciu acesta urmeaza a fi recuperat in intregime, indiferent de faptul daca persoana a

fost trasa la raspundere contraventionala si/sau penala.
- - Principiul folosirii resurselor naturale in conformitate cu destinatia si scopul de atribuire
care se manifesta prin faptul ca legislatia ecologica interzice utilizarea resurselor naturale
contrar destinatiei si scopului de folosire. Determinarea destinatiei si modului de
folosinta a resurselor naturale este de natura juridico-economica astfel atit proprietarul cit
si beneficiarul resurselor naturale nu poate schimba de sine statator regimul juridic al
resurselor naturale iar pentru resursele naturale protejate acest lucru este categoric
interzis.
- - Principiul folosirii rationale si in complexitate a resurselor naturale astfel incit in cazul
in care se atribuie pentru folosinta o resursa naturala sa se tina cont si sa nu se cauzeze
daune altor categorii resurse naturale.
- - Principiul folosirii resurselor naturale contra plata astfel incit toate resursele naturale
obtinute in urma exploatarii urmeaza a fi impozitate.
- - Principiul efectuarii platilor pentru poluarea mediului.

- 3. Principiile institutionale:
- - principiul interzicerii schimbarii destinatiei terenurilor agricole.
- - Principiul scoaterii din circuitul agricol a terenurilor agricole de calitate superioara.
- - Principiul prioritatii protectiei ecologice a terenurilor(art.5CFunciar).
- - Principiul interzicerii micsorarii suprafetelor spatiilor verzi ale localitatilor urbane si
rurale.
- - Principiul interzicerii excluderii din circuitul silvic a terenurilor din fondul forestier.
- - Principiul conservarii a biodiversitatii a ariilor protejate de stat cu functii de mentinere a
ecofondului RM.
- - Principiul prioritatii protectiei resurselor de apa potabila.