Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
com/tehnologie/comunicatii/RETELE-
DE-COMUNICATII-MOBILE429.php
RETELE DE COMUNICATII
MOBILE
Exista mai multe standarde pentru comunicatii mobile, care pe la inceputul anilor 80
au fost experimentate o multime de retele celulare, majoritatea utilizand transmisia analogica
si fiind proiectate dupa norme incompatibile. In Europa, fiecare tara a incercat sa-si impuna o
norma proprie in domeniul radiotelefoniei celulare cu transmisie analogica. In acest sens au
fost experimentate urmatoarele norme : TACS (Total Access Cellular System) este de fapt
norma AMPS adoptata sub aceasta denumire in Anglia si Italia. Functioneaza in banda de 900
MHz, avand o largime de 30 KHz pentru fiecare canal radio;
Este evident ca trecerea de la telefonia mobila analogica spre telefonia mobila digitala s-
a realizat cu rapiditate, datorita compatibilitatii la nivel european si plusului de convorbiri
simultane care au devenit posibile cu ajutorul tehnologiei de multiplexare TDMA. Astfel au
aparut urmatoarele norme digitale :
GSM 900 (Global System for Mobile communications), care este in exploatare din
1992, in tarile europene. Este un sistem digital din prima generatie, care functioneaza prin
legaturi cu conexiune (comutatie de circuite). Sistemul este conceput pentru a oferi mobilitate
globala si posibilitati de interconectare cu alte tipuri de retele de telecomunicatii ;
DCS 1800 (Digital Cellular System), care reprezinta dezvoltarea sistemului GSM 900 in
banda frecventelor de la 1800 MHz ;
Retelele GSM opereaza in benzile de frecventa 890-915/935-960 MHz prin intermediul a 124 canale
radio duplex, fiecare cu o largime de banda de 200 KHz. Intervalul de frecventa dintre aceste doua benzi este
de 45 MHz, care este si largimea de banda dintre frecventa de transmisie si cea de receptie a unui terminal
GSM. Se foloseste o tehnica numita Time Division Multiple Access (TDMA) pentru a imparti un canal radio de
200 KHz in 8 sloturi de timp, fiecare dintre acestea constituind un canal de semnal vocal separat. Spre
deosebire de semnalele analogice obisnuite, transmisia unui canal de semnal vocal nu este continua. Prin
utilizarea celor 8 sloturi de timp, fiecare canal transmite semnalul vocal digitizat intr-o serie de impulsuri scurte,
totalizand o durata de 1/8 dintr-o secunda. Astfel un terminal GSM transmite o optime din timp. Avantajul
tehnicii TDMA rezida in reutilizarea frecventelor intr-o vecinatate apropiata cu o probabilitate mai mica de
interferenta. Aceasta asigura o eficienta mult mai mare si permite deservirea mai multor utilizatori.
O retea GSM este compusa din mai multe entitati functionale, ilustrate in Figura 1. Reteaua GSM poate
fi impartita in trei parti. Statia mobila (Mobile Station) este folosita de utilizator, subsistemul statiei de baza
(Base Station Subsystem) controleaza legaturile radio cu statia mobila (Mobile Station) si subsistemul retelei
(Network Subsystem), partea principala unde se gaseste centrul de comutare al serviciilor mobile (Mobile
services Switching Center), asigura comutarea apelurilor intre terminalele mobile sau intre terminale mobile si
cele fixe, ca si controlul mobilitatii.
Figura 1. Arhitectura generala a retelei GSM.
Statia mobila si subsistemul statiei de baza comunica prin interfata Um, cunoscuta ca legatura radio.
Subsistemul statiei de baza comunica cu centrul de comutare al serviciilor mobile prin interfata A.
Statia Mobila
Statia mobila (MS) consta in echipamentul mobil (terminalul) si o cartela inteligenta numita 'Subscriber
Identity Module' (SIM). Cartela SIM ofera mobilitate personala, astfel incat utilizatorul poate avea acces la
serviciile la care a subscris prin inserarea acesteia in orice terminal.
Echipamentul mobil este unic identificat de 'International Mobile Equipment Identity' (IMEI). Cartela
SIM contine 'International Mobile Subscriber Identity' (IMSI) utilizat la identificarea de catre sistem a
utilizatorului, o cheie secreta pentru autentificare, si alte informatii. IMEI si IMSI sunt independente, permitand
mobilitate personala. Cartela SIM poate fi protejata impotriva utilizarii neautorizate printr-o parola sau un
numar personal de identitate.
Subsistemul statiei de baza este compus din doua parti, 'Base Transceiver Station' (BTS) si 'Base
Station Controller' (BSC). Acestea comunica prin interfata standardizata 'Abis', permitand (ca si in restul
sistemului) operarea intre componente fabricate de diferiti producatori.
BSC controleaza resursele radio pentru unul sau mai multe BTS-uri,
organizarea canalelor radio si alocarea frecventelor. BSC este conexiunea dintre
MS si 'Mobile service Switching Center' (MSC).
Subsistemul Retelei
Componenta centrala a subsistemului retelei este centrul de comutare a serviciilor mobile, MSC. Se
comporta ca un nod normal de comutare PSTN sau ISDN, si in plus ofera functionalitatea necesara controlului
unui utilizator mobil, cum ar fi inregistrarea, autentificarea, actualizarea localizarii si transferarea apelului unui
utilizator mobil. De asemenea, MSC ofera conexiunea catre retelele fixe (cum ar fi PST sau ISDN). Comunicarea
intre entitatile functionale in subsistemul retelei foloseste 'Signalling System Number 7' (SS7), utilizat pentru
semnalare in ISDN.
Registrul 'Home Location Register' (HLR) si 'Visitor Location Register' (VL), impreuna cu MSC, ofera
transferul apelurilor si capabilitatile de mobilitate ale GSM. HLR contine toate informatiile administrative pentru
fiecare utilizator inregistrat in reteaua GSM corespunzatoare, impreuna cu localizarea curenta a terminalului.
Intr-o retea GSM exista un singur HLR logic, chiar daca poate fi implementat ca o baza de date distribuita.
Registrul 'Visitor Location Register' (VLR) contine informatii administrative selectate din HLR, necesare
pentru controlul apelurilor si resurse pentru serviciile subscrise, pentru fiecare terminal localizat curent in aria
geografica controlata de VLR. Chiar daca fiecare entitate functionala poate fi implementata ca o unitate
independenta, toti producatorii de echipament pana acum au implementat VLR impreuna cu MSC, astfel incat
aria geografica controlata de MSC corespunde cu cea controlata de VLR, in acest fel simplificand modul de
realizare al subsistemului. MSC nu contine informatii despre terminale; aceste informatii sunt stocate in
registrele de locatie.
Celelalte doua registre sunt utilizate pentru autentificare si securitate. Registrul 'Equipment Identity
Register' (EIR) este o baza de date ce contine o lista a tuturor echipamente mobile valide din retea, unde
fiecare statie este identificata prin IMEI. Un IMEI este marcat ca invalid daca a fost raportat ca furat sau nu
este de tipul aprobat. Centrul de autentificare 'Authentication Center' (AuC) este o baza de date protejata care
contine o copie a cheii secrete stocate in fiecare cartela SIM a utilizatorilor, care este utilizata pentru
autentificare si incriptare pe un canal radio.
Un canal logic defineste tipul de informatie transmisa intr-un slot sau grupuri de
sloturi informationale. Canalele logice se pot imparti, in functie de modul de utilizare (unul
sau mai multi, respectiv toti utilizatorii mobili dintr-o celula) astfel:
a) canale logice dedicate - sunt asociate unui grup de utilizatori mobili dintr-o celula;
- canale de trafic;
- canale de control.
FACCH/F, FACCH/H
TCH/H 11 ,4 kb/s TCH/H 4,8 kb/s SDCCH/8 ACCH lent
4) Canalul de control de sine statator (SDCCH) poate fi prezent sub doua forme:
SDCCH/4 (cu 4 subcanale) sau SDCCH/8 (cu 8 subcanale). Acest canal este folosit pentru
transportul informatiei ce identifica serviciul solicitat de un echipament mobil (pe sensul
ascendent MS>BTS), respectiv pentru transportul informatiei raspuns a statiei de baza
(sensul descendent BTS>MS). De asemenea, tot pe sensul descendent se comunica si
alocarea unui canal de trafic statiei mobile;
Sunt canale ce pot fi accesate/receptionate de oricare din mobilele aflate intr-o celula.
Canalele logice comune sunt prezentate in tabelul 2:
BCCH BS -> MS
Frequency Correction Channel Paging Channel - PCH (Canal de paging
- Canalul logic comun de control (CCCH) este un canal bidirectional de control pe care
sunt multiplexate:
- RACCH (Random Access Control Channel) - canalul comun de acces este utilizat de
echipamentele mobile pentru a solicita alocarea unui canal dedicat de semnalizare (SDCCH)
sau trafic (TCH) si precede faza de stabilire a unui apel initiat de mobil. Accesul este realizat
utilizand tehnica ALOHA sincron;
- AGCCH (Access Grant Control Channel) - este utilizat de BTS pentru a comunica
atribuirea unui canal dedicat unui mobil (de trafic - TCH sau de semnalizare - SDCCH),
solicitat anterior de acesta, pe canalul RACCH;
- PCH (Paging Channel) - canal de paging (apel) este utilizat de BTS pentru
avertizarea echipamentelor mobile asupra apelurilor sosite din retea.
Asa cum s-a aratat in partea introductiva a acestui paragraf, unitatea de baza, in timp,
folosita pentru a defini canalele fizice in sistemul GSM este slotul temporal. Sistemul GSM
utilizeaza o metoda mixta de acces la interfata radio: acces in frecventa cu multiplexare in
timp. Accesul este in frecventa deoarece spectrul radio alocat sistemului GSM este partajat in
canale radio de largime egala cu purtatoarele spatiate la 200 kHz. Fiecare canal este impartit
in doua subcanale: unul in banda ascendenta: 890 - 915 MHz (pentru comunicatia in sensul
mobil > statie de baza), celalalt in banda descendenta: 935 - 960 MHz (pentru comunicatia
in sensul statie de baza > mobil). Purtatoarele corespunzatoare celor doua subcanale sunt
spatiate in frecventa la 45 MHz. Aceasta impartire a spectrului conduce la existenta unui
numar de 124 canale duplex in sistemul GSM.
Pentru cresterea capacitatii sistemului exista posibilitatea maririi benzii totale de
frecventa alocata sistemului prin adaugarea unei benzi suplimentare de 8 MHz in fiecare sub-
banda ([MP92]). Noile domenii de frecventa alocate pentru banda ascendenta si respectiv
descendenta devin:
Avand in vedere principiul de acces la mediu utilizat in sistemul GSM, se impun cel
putin doua precizari suplimentare.
- p este numarul cadrului TDMA din care face parte slotul temporal (unde se considera
cadrele TDMA numerotate in ordinea aparitiei lor in timp);
Necesitatea definirii unei corespondente canal logic <-> canal fizic, precum si modul
mai complex de definire (din punctul de vedere al transmisiei pe mediul fizic) al anumitor
canale logice, a necesitat definirea structurilor de multicadru, supercadru si hipercadru.
Succesiunea in timp a organizarii informatiei pe mediul radio in cadrul sistemului GSM este
periodica, cu perioada egala cu lungimea unui hipercadru. Necesitatea introducerii structurilor
de multicadru si supercadru va rezulta mai clar in subcapitolul urmator. In acest paragraf vom
prezenta numai structura temporala a celor trei sisteme.
Fig. 3. Principiul separarii temporale intre canalele ascendent si descendent in statia mobila.
Intre cele trei structuri exista urmatoarele relatii temporale:
Terminalul mobil este un telefon celular fix, mobil sau portabil care se incadreaza in
specificatiile tehnice trasate de Institutul European pentru Standarde in Telecomunicatii
( ETSI ), pentru sistemul celular GSM.
- oprita ( inactiva );
- activata;
- libera.
Inregistrarea ( Registration )
Dupa ce statia mobila este trecuta in starea on, aceasta scaneaza intreaga banda
de frecventa a sistemului GSM cu un algoritm sigur de scanare incercand sa detecteze
prezenta unei retele in cel mai scurt timp.
Cand reteaua este detectata, statia mobila se caleaza pe canalul de baza, citeste inform
atiile de la sistem si pe baza lor statia mobila este capabila sa-
si determine pozitia curenta din retea.
Daca localizarea curenta nu este aceeasi cu cea corespunzatoare ultimei stari off a stati
ei, trebuie aplicata o procedura de inregistrare.
La inceput, statia mobila cere un canal de la retea, care va fi asigurat la statia de baz
a. Dupa conectare la infrastructura, statia mobila cere sistemului sa actualizeze pozitia (
localizarea pozitiei ).
Aceasta dorinta este trimisa mai departe prin BSC la (G)MSC, care are o autentificare
a statiei mobile, dupa ce a capturat aceasta actiune de la distanta.
Dupa receptionarea corecta a parametrilor de identificare, (G)MSC daca localizeaza MS
intr-o noua pozitie si daca
aceasta optiune este utilizata in retea, atunci atribuie o identitate temporara ( TMSI
) pe care statia mobila trebuie sa o recunoasca. In tabelul 3 sunt descrise actiunile cerute
intr-o procedura de inregistrare si relatiile dintre diferitele entitati din retea:
Cerere de canal
Comanda de
activare a canalului
Recunoasterea
activarii canalului
Atribuirea
canalului
Cerere de
actualizare a pozitiei
Cerere de
autentificare
Raspunsul pentru
autentificare
Compara
rea parametrilor de autentificare
Atribuirea
unei noi arii si identitatii temporare
Recunoasterea
noii arii si identitatii temporare
Introdu
cerea noii arii si a
Eliberarea
canalului
Stabilirea convorbirii
MS BTS ACTIUNE
Cerere de canal
Atribuire de canal
Cerere de stabilire
a convorbirii
Cerere de
autentificare
Raspuns pentru
autentificare
Comanda pentru
cifrare
Cifrarea este
completa
Mesaje de setare,
indica numarul dorit
Procesarea
apelului, reteaua ruteaza apelul la numarul dorit
Atribuirea unui
canal de trafic pentru schimbul de date intre utilizatori
Atribuirea este
completa
Avertizarea
numarul apelat nu este ocupat si telefonul suna
Conectarea,
partea sunata accepta convorbirea
Convorbirea
este activa si ambele parti pot sa vorbeasca intre ele
Schimbul datel
or vocale
Realizarea convorbirilor
Atunci cand nu exista canal liber pentru trafic in momentul primirii semnalului d
e raspuns se transmite un mesaj inregistrat catre abonatul chemat, prin care acesta este
solicitat sa ramana pe linia telefonica, asteptand sa se elibereze un canal radio pentru
trafic.
1 AC
BTS1
BSC1
MS
MSC1
VLR1
2
BTS2
GMSC
Reteaua
telefonica
3 publica
comutata
BSC3
BTS4
4
Figura 5. Schema de asigurare a legaturii in cursul deplasarii abonatului mobil
Daca la BTS nu exista un canal liber, atunci legatura este mentinuta de BTS
pana la scaderea nivelului la receptie sub pragul de sensibilitate al receptorul
ui, moment in care legatura se intrerupe.
Nivelul de securitate I
Nivelul de securitate II
Deoarece mediul radio poate fi accesat de oricine, autentificarea utilizatorilor pentru a proba ca sunt
cei care se pretind a fi, este un element foarte important al retelei mobile. Autentificarea implica doua entitati
functionale, cartela SIM din statia mobila si Centru de Autentificare (AuC). Fiecarui utilizator ii este atribuita o
cheie secreta, stocata atat in cartela SIM cat si in AuC. In timpul autentificarii, AuC genereaza un numar aleator
care este trimis statiei mobile. Atat statia mobila cat si AuC folosesc numarul aleator in conjunctie cu cheia
secreta a utilizatorului si un algoritm de incriptare numit A3, pentru a genera un raspuns (SRES) care este
trimis inapoi la AuC. Daca numarul trimis de statia mobila este acelasi cu cel calculat de AuC, atunci utilizatorul
este autentificat.
Acelasi numar aleatoriu ca si cheia secreta sunt folosite pentru a genera cheia incriptata, utilizand un
algoritm numit A8. Aceasta cheie incriptata, impreuna cu numarul cadrului TDMA, folosesc algoritmul A5 pentru
a genera o secventa de 114 biti care este operata logic XOR cu cei 114 biti ai impulsului (cele doua blocuri de
57 biti). Incriptarea in acest sistem este o optiune relativ paranoica, din moment ce semnalul este deja codat,
rearanjat si transmis in mod TMDA, astfel asigurand protectia pentru aproape toate interceptarile voluntare.
Alt nivel de securitate este asigurat de statia mobila in raport cu utilizatorul. Asa cum s-a mentionat
anterior, fiecare terminal GSM este identificat de un numar unic numit Identitatea Internationala a
Echipamentului Mobil (IMEI). Intr-o retea este stocata o lista de numere IMEI in Registrul de Identitate al
Echipamentului, EIR. Ca raspuns la o cerere IMEI catre EIR exista trei posibilitati:
Lista Neagra - Terminalul sau a fost raportat ca furat, sau nu este de tipul aprobat.
Terminalul nu are permisiunea de a se conecta la retea.
Retelele radio sunt prin definitie mai putin sigure decat retelele fixe, deoarece exista
posibilitatea de a emite si receptiona unde radio de oriunde si in orice moment. Din aceasta
cauza au fost definite mai multe tipuri de functii de securitate a retelelor mobile, in scopul
asigurarii protectiei retelei impotriva unor accese frauduloase, simultan cu protejarea
caracterului privat al comunicatiilor abonatilor sai. Aceste functii includ:
Vom discuta pe rand cele trei directii mentionate anterior, pentru a crea o imagine generala
despre implementarea lor prin functii specifice in sistem.
Acest set de functii trebuie sa asigure atat accesul in sistem numai al utilizatorilor
platitori de servicii, cat si o taxare corecta (in sensul ca taxarea trebuie sa fie suportata
exclusiv de cel care beneficiaza de un anumit serviciu). Deci, un utilizator va avea acces in
sistem numai dupa ce, in prealabil, are loc o autentificare a sa. In figura 3 este prezentat
simplificat algoritmul de autentificare folosit in sistemul GSM.
Fiecare utilizator dispune de o cheie individuala, care este memorata in doua locuri in
sistem: in modulul de identitate al utilizatorului (SIM) si in centrul de autentificare (AC).
Centrul de autentificare (AC) genereaza numarul aleator RAND. Pe baza lui RAND si a
IMSI-ki, folosind algoritmul A3, se obtine numarul SRES (Signed Response), care este trimis
bazei de date temporare (VLR). De asemenea, AC trimite valoarea RAND si statiei mobile.
Aici, tinand cont ca valoarea IMSI-ki este stocata si in modulul de identitate a utilizatorului,
pe baza aceluiasi algoritm de criptare A3, se poate calcula valoarea SRES, care este de
asemenea transmisa bazei de date temporare. Aceasta va compara cele doua valori obtinute si,
daca ele sunt identice, va permite accesul utilizatorului in sistem.
Aceasta functie este destinata prevenirii utilizarii aparatelor declarate ilegale (de
exemplu, un aparat furat poate fi declarat ilegal prin anuntarea furtului la operator, care va
pune aparatul in cauza pe o asa numita lista neagra'). Aici discutia se poate extinde si la
cartela SIM. Astfel, pentru terminalul mobil securizarea se face astfel:
- in EIR (Equipment Identity Register) - baza de date a echipamentelor in care este stocata
identitatea fiecarui aparat. In cadrul procedurii de acces in sistem se poate prevede si o functie
de identificare a echipamentului, care presupune interogarea bazei de date EIR, pentru
verificarea echipamentului ce solicita accesul in sistem. In primele sisteme GSM aceasta
functie nu era inca implementata;
- pentru cartela SIM se poate realiza securizarea prin protejarea acesteia cu o parola (la
introducerea cartelei in aparat, utilizatorul trebuie sa tasteze o parola), procedeu asemanator
protectiei cartilor de credit bancare. Echipamentul mobil este cel care va compara cuvantul
tastat cu parola (corecta) inregistrata pe SIM, iar accesul la utilizarea cartelei este posibil
numai daca cele doua coincid.