JURNAL + 147

15.XI. l l. Aseara presi.mteam deja ceva cind am tras panua de

pe pat, m-am intins si mi-am dat inca o data seama de toate aptitu-
dinile mele, de parca le-as ti tinut in pa.Ima.; ele m-au facut sa.-mi
incordez pieptul si mi-au aprins capul; pentru a ma c.onsola ca nu
ma ridic sa. lucrez, am repetat pret de-o clipa: ,,Asta nu poar.e fi ceva
sanaios. nu e ceva sa.natos", in timp ce o intentie aproape vadita ma
impingea sa.-mi trag somnul peste cap, ca o patura. intotdeauna am
avut de gind sa-mi iau o sapca cu cozoroc, pe care sa. mi-o apas
bine pe frunte, ca sa ma protejeze. Cit de mult am pierdut ieri si
cum mi s-a suit singele la cap, si cum se dovedea acesta prea
ingust! leri eram capabil de orice, dar ma retineau acele puteri de
care simpla mea existenta. nu se poate lipsi si care se irosesc aici.
Cen este ca atunci cind ma *z la masa de scris si lncerc sa
astern pe hinie ce am na.scocit mai inainte cuvint cu cuvlnt, chiar
bine dispus fiind, sau doar in treacat, dar in mod ritos, totul mi se
pare seart>ad, anapoda. rigid, plin de sfiala si stinjenitor pentru toti
cei din jurul meu, dar, in primul rind, incomplet, desi n-am uitat
nimic din ceea ce na.scocisem initial. Aceasta se datoreaza, fueste,
in mare parte faptului ca nu pot crea ceva bun decit atunci cind nu
am in fata hirtia de scris, in acele momente lna.lta.toare ce-mi
stimesc mai degraba. teama decit dorinta, oricit de mull mi le
doresc; dar, pe wma. senzatia de preaplin este a.,a de mare, ca ma
vad silit sa renunt la o serie de lucruri, si atunci retin orbeste doar
ce apuc la intimplare din acea revarsare, asa ca rindurile pe care
reU$CSC sa le astern pe hirtie dupa multa chibzuinta nu inseamna
nimic in comparatie cu abundent.a din care au fost extrase; ele nu
sint in stare sa readuca acea plenitudine si, ca atare, sint proaste si
penibile, ama.gindu-ma fara rost.

16.l.X [noiembrie].11. Astazi. la prinz, inainte de a adormi -

de fapt, nici n-am adormit -, bustul unei femei de ceara zacea
peste mine. Statea cu fata aplecata peste mine si-mi apasa piep-
tul cu antebratul sting.

N-am dormit de trei nopti; cum incerc sa fac cit de cit ceva.
ma simt la capatul puterilor.
206 t Franz Kafka
lasasem de fiecare data sa-mi ia ma.suri $i sa-mi dea sa probez
ni$te haine noi, cu graba sfioasa. fara sa fac vreo observape $i
sa-mi exprim vreo dorinta.. Cum mama staruia $i ea, nu mi-a mai
ramas altceva de facut, oricit de penibila era aceasta situape,
declt sa ma due cu el, trecind prin Altstiidter Ring, la un negus-
tor de IWne vechi, in a carui vitrina vazusem expus de mai multa
vreme un astfel de smoching simplu, despre care recunoscusem
ca mi-ar fi de folos. Din nefericire lnsa, acesta fusese scos din vi-
trina. iar inauntrul magazinului nu puteai. sa-1 descoperi nici daca-1i
incordai privirea; n-am indraznit sa intru in pravalie doar pentru a
ma uita dupa smoching, 8$8 ca ne-am inton fara sa fi rezolvat
disensiunea initia.la. Mie mi se parea insa ca smochingul pe care
urma sa-1 am fusese deja blestemat prin inutilitatea ac.estui drum;
neplacerile discueiei in contradictoriu mi-au folosit eel pudn drept
pretext pentru a-I expedia pe croitor cu o comanda marunta, du-
cindu-1 cu vorba in privinta smochingului; obosit, cople$it de
repro$wile mamei, am ramas in Joe pentru totdeauna - toate mi
se intimplau pentru totdeauna - departe de fete, de aparitiile ele-
gante $i de petn:ce:rile dansante. In accl8$i limp, din cam.a veseliei
generate de aceasta situatie, ma simteam jalnic $i, in plus, ma
temeam ca m-am facut de rls in fata croitorului, mai abitir decit
oricare dintre clieneii Jui de pina anmci.

3.1.12. Am citit mult din Die Neue Rundschau. lnceputul

romanului Bamarul go/1; in ansamblu, cam transparent; in
detaliu, infailibil. Puga Jui Gabriel Schilling2 de Haupbnann.
Formarea oamenilor. Instructiva in bine $i in rau.

Revelionul. Lni propusesem ca dupa-amiaza sa-i citesc Jui

Max din jumal $i m-am bucurat de aceasta penpectiva.. pe care
insa n-am reusit s-o infaptuiesc. Noi doi nu mai simteam la fel;
am intuit la el in aceasta dupa-masa o atitudine meschina $i-O
graba calculara, aproape ca nu mai era prietenul meu, dar oricum

l Roman de Emil SttauB

2 Drama de Gerhart Haupttnann
 JURNAL t 207
ma domina Inca. intr-atit, incit ma vedeam cu ochii lui cum tot
rasfoiam fara rost caietele $i consideram ca este oribila aceasta
fiunzarire de colo-colo, care trecea in zbor mereu peste acel~i
pagini. Era. fire$te, imposibil sa depqim acest moment de lncor-
dare dintre noi $i sa lucram impreuna. iar o pagina din R. $i S.1,
pe care am scris-o impotrivindu-ne unul altuia, nu este decit o
dovada, ce-i drept proasta, a energiei lui Max. Revelion la
C~da2. N-a fost prea rau, pentru ca ni s-au alaturat Weltsch,
Kisch3 $i un tinerel, astfel incit, plna la unna, m-am aflat din nou
Unga Max, ce-i drept doar in tovarl$ia celorlalti. Apoi, In ln-
ghesuiala de pe Corso, i-am strlns mlna, fara sa-1 privesc lnsa. !Ji
am plecat mindru, direct spre casa, stringindu-mi la piept, din
cite-mi amintesc, cele trei caiete.
Aacarile ce se ridica pe strada, ca ni$te ferigi, In jurul unei
tigai ~zate in dreptul unei construct.ii noi.

in cazul meu, se poate recuno8$te foane bine o concentrare

asupra scrisului. Dupa ce mi-am dat seama ca, din punct de
vedere organic, scrisul reprezinta cea mai fenila orientare a
fiintei mete, totul s-a precipitat in aceasta directie, lasind fara
preocupare toate aptitudinile ce vizau, in primul rind, placerile
sexului, placerea de a mlnca $i de a bea, bucuria meditadei filo-
zofice $i a muzicii. Mi-am pierdut vlaga in toate aceste direct.ii.
A fost un lucru necesar, pentru ca energiile mete, In ansamblul
tor, erau alit de reduse incit numai concentrate la un toe puteau
sluji, intr-o oarecare masura., scopului de a scrie. Fire$te, n-am
descoperit acest scop de capul meu $i-n mod deliberat, ci el s-a
descoperit singur, iar acum nu-I mai impiedica sa se realizeze
decit munca mea de la birou, care-I stinjene$te insa in mod pro-
fwld. in orice caz, nu se cade sa depling faptul ca nu pot suporta
nici o iubita, ca nu inteleg din iubire decit aproape la fel de
putin ca $i din muzica $i ca trebuie sa ma multumesc cu cele

I Romanul Richard $i Samuel

2 Restaurant din Gradina publica, al carui palrOn se numea Karl C8da.
3 Felix Weltsch $i, probabil, Egon F.rwin Kisch
208 t Franz Kalka

mai superficiale efecte, pe care le prind din zbor, ca. In noaptea

de revelion, am mlncat tataneasa cu spanac, la care am baut un
sfert de Ceresl, iar dwninica nu am putut fide fat.a cind Max. a
citit din lucrarea sa filozofica2; compensatia penbU toate aces-
tea e limpede ca lwnina zilei. A$1ldar, n-am decit sa elimin din
tot acest ansamblu munca de birou, ca sa-mi lncep adevarata
viata, de vreme ce acum dezvoltarea mea s-a incheiat $i nu mai
am ce sa sacrific, din cite pot sa-mi dau eu seama; sa-mi incep,
In sfirlit, via(a aceea in care chipul meu sa poata lmbatrini
firesc, pe masura ce scrierile mele progreseaza..
lntorsatura pe care o ia o discupe cind se vorbe$te mai lndi
amanundt despre grijile celei mai intime existente $i dupa aceea
vine voiba - nelntrerupind de-a dreptul conversaiia. dar, fire$te,
nici ca rezultat al acesteia - despre momentul $i locul in care
interlocutorii se vor vedea data viitoare $i despre lmprejurarile
care trebuie avute atunci In vedere. Daca discutia respectiva se
mai incheie $i cu o stringere de mlna, interlocutorii se despart
lncredintaii, pe moment, ca via(a noastra e cladita pe o structura
autentica $i solida, pe care ei o respecta.

lntr-o autobiografie este inevitabil ca, acolo unde, conform

adevarului, ar trebui pus cuvfntul .,o data", sa fie plasat foarte
frecvent cuvlntul ,,deseori". C8ci ramJnem permanent COl1$ienii ca
memoria scoale un fapt din lntunaicul risipit de cuvintul ,p data";
desigur, acest lntuneric nu e risi.pit complet nici de cuvintul ,,dese-
ori", dar este mendnut eel pudn in vederile autorului, purtindu-1
doar pe acesta prin ni$le teritorii in care poare ca nu s-a aflat nici-
odata, dar care suplinesc, penbU el, teritoriile pe care nu le mai
poare alinge In amintirile Jui nici macar printr-un pn:sentiment.

I Sue de fruc:te
2 Esre vorba despre planuita lectura comuna, la ~ Kafka se ~fera si In
lnsemnarile anterio~.
 JURNAL + 265
Roosevelt, care-I ameninta cu paharul pe un fennier ce-i aduce
o obiectie; oratori ambulanti, care poarta cu ei, chept podiwn, o
ladita.) A poi, Sarbatorirea Prirnaverii I; pe unna, I-am intiIn it pe
Paul Kisch, care mi-a povestit despre dizertatia lui, Hebbel si
cehii. Arata ingrozitor. Are niste excrescente la ceafa. Vorbeste
irnpresionant despre mindra lui.

6 iunie [ 1912]. Joi, Sarbatoarea Trupului Domnului.

Fetui in care alearga doi cai, dintre care unul, in ceea ce-1
priveste, lsi lasa capul in jos si abandoneaza cursa, apoi isi scu-
tura toata coama, razvratindu-se parca impotriva lui insusi; pe
urma-si inalta capul si abia atunci pare sa-si reia mai sanatos
alergarea din care nici nu s-a oprit, de fapt.

Acwn citesc din scrisorile lui Flaubert: ,,Romanul meu este

stinca de care stau agatat si nu stiu nirnic din ceea ce se petrece
in lume... - in ce ma priveste, am facut o insemnare asema-
natoare pe 9 mai.
Am wnblat doua ore pe strazi lipsit de greutate, de oase si de
bUp, meditind la cite am patimit dupa-amiaza in timpul scrisului.

7 iunie [ 1912). Nasol. Astazi n-am scris nimic. Miine n-am

tirnp.
Luni, 6 [8] iulie 1912. Am inceput ceva. Sint cam adonnit.
Totodata ma sirnt parasit printre acesti oameni complet straini.2

9 august [iulie, 1912]. N-am scris nimic de atita vreme. Sa

incep de miine. Altfel voi ajunge iar la o insatisfactie care se
prelungeste irezistibil; de fapt, sint deja coplesit de ea. incep

I ,,Serbarea primaverii pragheze" a avut loc pe 1 iunie 1912 in gradina

cazinoului german.
2 Dupa o calatorie facuta cu Max Brod la Leipzig ~i la Weimar, Kafka
a poposit lntre 7 ~i 29 iulie 1912 la sanatoriul de fizioterapie din
Jungbom, situal in pnutul Harz.
 JURNAL + 277
din ajun si peste care, in buimaceala de dimineaia, se tumase pur
si simplu cafeaua. Baietii au fugit imediat afara si au vomitat totul,
pina la ultima picatura. Mai lirziu au fost chemad in fa.ta preotu-
lui, care, dupa o scurta examinare la religie, a constatat ca sint
baicp cwninti, a cerut bucataresei sa le serveasca o supa si apoi
le-a dat drumul, binecuvintindu-i prcoteste. Fiindca erau intemi
la un gimnaziu condus de preoti, Ii s-au dat cite o supa si o
binccuvintare in aproape toate parohiilc prin care au trecut

20 /septembrie, 1912). Ieri, scrisori catre Lowy si dra Taus-

sig; astazi, catre dra Bauer si Max. I
23 /septembrie, 1912). Am scris pe nerasuflate aceasta
povestire, Verdictul, in noaptea de 22 spre 23, de la zecc seara la
sase dimineata. De atita stat pe scaun, de-abia mi-am mai putut
scoate de sub masa de scris picioarele intepenite. Efortul teribil
si bucuria stirnita de felul in care povestirea mi s-a desfasurat
inaintea ochilor, ca si cwn as ti inaintat intr-o apa. De mai multe
ori in noaptea asta am simtit ca-mi due in spate propria-mi greu-
tatc. Cum se poate risca totul, cum pcntru toate ideile, chiar si
pentru cele mai biz.are, exista pregatit un foe urias, in care ele pier
si renasc. Cwn a dcvenit albastru cerul la geam. Atunci a trecut
o masina. Doi oameni mergeau pc pod. La doua m-am uitat pen-
tru ultima data la ceas. De indata ce servitoarea a trecut prima
oara prin antreu, am astemut pe hirtie ultima propozipe. Stingerea
lampii si lumina zilei. Usoare dureri de inima. Oboseala mi-a
disparut pe la miezul noptii. Am intrat tremurind in camera suro-
rilor mele. Lectura in fa.ta lor. inainte de asta, m-am intins in fa.ta
servitoarei, ziclndu-i: ,,Am scris pina acwn". Patul neatins parea
ca atunci ar ti fost adus inauntru. Confinnarea convingerii ca,
daca ma apuc de romane, ma voi situa in zonele joase si

1 Aici wmeaza, fara titlu, povestirea Verdictul, publicaia cu minime

modificari in Opera antuma (eel.cit.), pp.37-48).
278 t Franz Kafka

detestabile ale scrisului. Numai a.sa se poate scrie, nwnai intr-un

astfel de context, cu o totala deschidere a trupului $i a sufletului.
Dirnineaia - in pat. Privirea permanent lirnpede. Multimea sen-
timentelor pe care le-am avut in timpul scrisului: de pilda, bucu-
ria ca voi avea ceva frwnos pentru Arcadial lui Max; fire$te,
gindurile legate de Freud2, apoi la un moment dat, eele privitoare
la Arnold Becr3, alta data, la Wassermann4; pe unna, scriind un
pasaj (pe care I-am distrus), m-am gindit la Urill$l lui Werfel5 $i,
fire$le, la proza mea Universu/ citadin6.

Eu, doar eu sint observatorul din stal.

Gustav Blenkelt era un om simplu, cu obieeiuri normale. Nu-i
placeau cheltuielile de prisos $i avea o opinie ferma in privinta
oamcnilor care faceau asemenea cheltuieli. Cu toate ca era burlac,
se simtea absolut indreptatit sa spuna $i el o vorbulit.a hotaritoare
despre problemele conjugale ale cunoscutilor lui, iar eel care ar fi
pus macar la indoiala aceasta indreptadre ar fi fost prost primit de
el. Obisnuia sa-$i spuna parerea pe $1eau $i nu-i dnea nicidecwn la
distant.a pe eei carom nu prea le convenea opinia lui. Ca pretutin-
deni, existau oameni care-I admirau $i-l apreciau, apoi oameni care-I
tolerau $i, in fine, mai erau $i oameni care nici nu voiau sa $tie de el.
in definitiv, daca privirn lucrurile cit de cit a.sa cwn trebuie, vedem
ca oriee om. chiar $i eel mai neinsemrud, constituie centrul unui cen::
care se tot rasuce$le de colo-colo. Atunci, cwn sa fie altfel 1n cazul
lui Gustav Blenkelt. un om deosebit de sociabil, in fond?

I Volum edirat de Max Brod in 1913, unde a aparut primaoara Verdictul.

2 Sigmund Freud, la ale can.ii teorii Kafka face referire ~i In alta parte.
3 Acest roman de Max Brod aparuse in mai 1912.
4 Scriitorul Jakob Wassermann (1873-1934)
5 Uria~. Un moment sufletesc de Franz Werfel a aparut, odata cu
Oalagie mare a lui Kafka. in Herder-Blatter.
6 Vezi ,,Caietul al doilea" din Juma/ul de fata.