Scurta introducere

Nevoia de adaptare a organismului, necesitatea acestuia de a face fata unor solicitari

exterioare din ce in ce mai complexe au dus la aparitia unor forme de captare si prelucrare a
informatiilor, la structurarea unor modalitati de raspuns la influentele externe.1
Adaptarea la conditiile mediului extern este imposibila fara un minimum de date si
informatii despre insusirile lucrurilor si situatiilor concrete, despre relatiile dintre acestea,
despre legitatile care le guverneaza. Captarea si prelucrarea informatiilor din lumea externa si
utilizarea lor in reglarea si optimizarea reactiilor de raspuns, a actiunilor instrumentale
reprezinta functiile esentiale ale sistemului psihic. La nivelul omului, aceasta functie se va
realiza prin intermediul unor procese inalt diferentiate si specializate: senzatia, perceptia,
reprezentarea, imaginatia, gandirea, memoria.2 Acestea sunt structuri psihologice
lucratoare, productive; ele exploreaza realitatea si elaboreaza cunostintele relevante pentru
ea.3
In continuare vom incerca sa definim, sa stabilim si relatia dintre senzatie, perceptie si
reprezentari.

1. Relatia dintre senzatii si perceptii

Existenta omului presupune la modul imperativ interactiunea cu mediul sau
inconjurator. Pentru ca aceasta interactiune sa reuseasca, omul trebuie sa cunoasca lumea in
care el traieste, sa se tina mereu la curent cu schimbarile ce se intimpla in aceasta lume. Pe
scurt, cunoasterea lumii in care subiectul exista este un factor de importanta vitala pentru el.
Prin cunoastere intelegem procesul de punere in relatie a subiectului cu lumea
inconjuratoare. Cunoasterea poate fi de doua feluri:
- Cunoasterea senzoriala (intuitiva, figurativa);
- Cunoasterea rationala (logico-abstracta, ideatica).4
Adaptarea complexa a omului la mediu nu se poate realiza fara ca el sa poata stabili
relatii informationale directe cu cea ce il inconjoara, adica fara a avea senzatii. Acestea se
definesc astfel: senzatia este primul nivel psihic de prelucrare, interpretare si utilizare a

1
Mielu Zlate, Fundamentele psihologiei, Editura Pro Humanite, Bucuresti 2000, p. 82
2
Mihai Golu , Fundamentele psihlogiei, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007, p. 68
3
Ion Negura, Elena Losii, Psihologie generala, Suport de curs, p. 71
4
Ibidem, p. 73

1
informatiei despre insusirile obiectelor si fenomenelor lumii externe si despre starile mediului
intern. Ea este sursa primara a cunostintelor. Altfel decat prin intermediul senzatiilor nu putem
dobandi nici un fel de date despre lucrurile si fenomenele materiale din jur. In disputa lor cu
ratioanalistii, care postulau existenta ideilor innascute, inaintea oricarei existente, senzualistii
au demonstrat ca "nu exista nimic mai intelect, care mai inainte sa nu fi existat in simturi"
(Nihil est in intelectum quo prior non fuetil in sensum J.Locke).5
Intr-o alta abordare acestea sunt definite ca fiind procese psihice elementare care
semnalizeaza separat in forma imaginilor simple si primare, insusirile concrete ale obiectelor
si fenomenelor si starile interne ale organismului, in conditiile actiunii directe a acestora
asupra analizatorilor.6 Din definitie se vede clar ca senzatiile reflecta insusiri separate ale
obiectului, nu intreg obiectul si de aceea stimulul ce provoaca senzatia nu e obiectul, ci doar o
anumita proprietate sau un anumit aspect al lui.7
Prin urmare senzatiile reflecta insusiri concrete ale obiectelor: sunete, culori, mirosuri,
asperitate sau moliciune etc. 8
La baza ei, sta sensibilitatea functie de receptie-semnalizare, care deriva din
excitabilitatea sau iritabilitatea primara si se realizeaza de mecanisme structurale
specializate denumite analizatori.9
Acestea sunt cele mai simple procese psihice, dar se manifesta foarte rar la omul adult,
ca procese de sine statatoare. Ele sunt permanent integrate in desfasurarea unui proces
cognitiv senzorial mai complex si anume, in perceptie.
Perceptiile sunt superioare senzatiilor pentru ca ele sunt: a) sintetice, adica unesc mai
multe feluri de senzatie intr-o imagine unitara permitand omului sa dea raspunsuri mai
adecvate la stimularile mediului ambiant; b) pot completa informatia care lipseste prin
mecanismele proprii de prelucrare a acestuia; c) pot interpreta imaginile rezultate si le pot
releva importanta pentru activitatea omului.10
Asadar, perceptia reprezinta un nivel calitativ superior al procesarii informatiei extrase
din interactiunea actuala a subiectului cu obiectul. Ea are la baza senzatia si se constituie prin
articularea si integrarea senzatiilor, dar nu este reductibila la acestea, asa cum sustinea Scoala
asociationista. Imaginea perceptiva sau perceptul este un model informational complex, care
ne raporteaza la obiect ca intreg, in identitatea lui individuala sau categoriala specifica. A

5
Mihai Anitei, Fundamentele psihologiei I, Editura Universitatii Titu Maiorescu, Bucuresti, 2005, p. 51
6
Tinca Cretu, Fundamentele psihologiei, 2005, p. 22
7
Ion Negura, Elena Losil, Psihologie generala, p. 74
8
Tinca Cretu, Fundamentele psihologiei, 2005, p. 22
9
Mihai Golu , Fundamentele psihlogiei, Editura Fundatiei Romania de Maine,Bucuresti, 2007, p. 69
10
Tinca Cretu, Fundamentele psihologiei, 2005, pp. 31-32

2
percepe inseamna a putea da raspunsuri corecte la intrebarea Ce este acesta?11 Pe scurt
aceasta este procesul psihic de reflectare a obiectelor si fenomenelor realitatii in totalitatea
insusirilor lor, in momentul actiunii lor directe asupra obiectelor.12
Relatia dintre aceste doua procese psihice este una foarte complexa. Perceptia nu este
o suma a senzatiilor precum se credea naiv in perioada de inceput a psihologiei, iar procesul
perceptiv nu se rezuma doar la colectarea senzatiilor si asamblarea lor in imagini integrate.
Adevarat este ca perceptiile rezulta din senzatii, dar nu prin simpla sumatie, ci prin procesari
in serie.13
Senzatiile constituie mai degraba materie prima pentru procesele perceptive decit
elemente sau parti din care ele ar construi imagini ale obiectelor sau fenomenelor. Cu riscul de
a simplifica prea mult continutul relatiei dintre senzatii si perceptii, am putea apela la
urmatoarea analogie: precum painea este facuta din ingrediente ca faina, apa, sare, ulei,
drojdii, care, separat, nu seamana cu painea, tot asa si imaginea perceptiva este construita din
senzatii ca impulsuri nervoase, care nu sunt culori, forme si alte caracteristici fizice ale
obiectului reflectat in imagine si nici macar nu amintesc de ele prin unele asemanari sau
corespondente.14
Prin urmare, rezulta ca apare un mod implicativ de relatie, in sensul ca daca nu exista
senzatii nu poate aparea perceptia.
Ca si senzatiile, perceptia se finalizeaza in plan subiectiv printr-o imagine. Imaginea
perceptiva se aseamana, dar se si deosebeste de cea senzoriala.15
Ca si senzatia, perceptia reprezinta o baza necesara pentru dezvoltarea celorlalte
capacitati volitive ale omului precum si a celorlalte capacitati cognitive ale omului.
Intre aceste doua procese psihice mai sunt si ale deosebiri astfel conform definitiilor
senzatia este un proces psihic simplu iar perceptia este un proces psihic complex care are la
baza senzatiile.
Senzatiile ofera imagini ce se raporteaza la insusiri separate ale obiectelor, care
actioneaza asupra receptorilor senzoriali aici si acum. Perceptiile sint o prelungire a
senzatiilor. Ele preiau informatiile senzoriale, le organizeaza, le structureaza si le integreaza
intr-o imagine complexa a obiectului in totalitatea insusirilor si caracteristicilor sale.
Perceptia, reflectind intreg obiectul, autorizeaza categorizarea lui, adica raportarea lui
11
Mihai Golu , Fundamentele psihlogiei, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007, p. 70
12
Fundamentele Psihologiei- Introducere in Psihologie, (suport de curs-format electronic), p.9
13
Ion Negura, Elena Losii, Psihologie generala, Suport de curs, p. 74
14
Ibidem
15
Fundamentele psihologiei, Note de curs (format electronic), p. 15

3
la o anumita clasa (aceasta e o masa, iar acesta e un scaun, de exemplu). Cel din urma fapt,
categorizarea, face posibila marcarea identitatii obiectului perceput prin cuvant. 16 Deci
senzatia este procesul cu ajutorul caruia stimulii sunt detectati si codati, spre deosebire de
perceptie care este procesul mintal al organizarii si interpretarii senzatiilor.17
Senzatiile nu se produc prin contactul direct dintre stimuli si analizatorii si de aceea
sunt procese psihice de cunoastere primara spre deosebire de senzatii care sunt imagini
mintale secundare caci reflecta insusiri si caracteristici ale obiectelor si fenomenelor concrete.
Ca si senzatia, perceptia reflecta insusiri concret intuitive, accesibile simturilor, in
conditiile relatiei directe dintre obiect si subiect. Sunt insusiri furnizate prin intermediul
analizatorilor si vizeaza aspecte de culoare, forma, marime etc. Dar, in timp ce senzatiile
reflecta insusiri simple, elementare, luate separat, perceptia reflecta insusiri complexe. Ea
reflecta obiectul asa cum este el dat, in ansamblul insusirilor lui date integral si unitar.18
Spre deosebire de senzatie, care se produce oarecum spontan si pasiv de indata ce
stimulul specific actioneaza asupra organului de simt corespunzator, perceptia presupune o
implicare mai activa a subiectului, care recurge la operatii si strategii speciale de explorare,
cautare, selectie, evaluare, comparare19
In concluzie, se poate spune ca perceptia este procesul psihic de integrare a
informatiilor senzoriale intr-o imagine cu sens.20

2. Relatia dintre perceptii si reprezentari

Daca senzatia si perceptia ne ofera informatii despre obiectele care actioneaza hic et
nunc asupra organelor noastre de simt, reprezentarea reflecta si ne ofera informatii despre un
obiect sau altul in absenta acestuia. Astfel, ea devine prima treapta in organizarea si
functionarea activitatii mentale autonome (operarea pe plan mintal cu imagini ale unor obiecte
si fenomene percepute candva in trecut si ale caror modele informationale au fost stocate si
pastrate in memoria de scurta si lunga durata).21
Reprezentarea este procesul cognitiv senzorial de semnalizare in forma unei imagini
unitare dar schematice a insusirilor concrete si caracteristice ale obiectelor si fenomenelor in
absenta actiuni directe a acestora asupra analizatorilor.22

16
Ion Negura, Elena Losii, Psihologie generala, Suport de curs, p. 71
17
https://pt.scribd.com/doc/79379958/Tem%C4%83-Psihologie-Senzatii-perceptii-reprezentari
18
Fundamentele psihologiei, Note de curs (format electronic), p. 15
19
Mihai Golu , Fundamentele psihlogiei, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007, p. 70
20
Fundamentele psihologiei, Note de curs (format electronic), p. 15
21
Mihai Golu , Fundamentele psihlogiei, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007, p. 70
22
Tinca Cretu, Fundamentele psihologiei, 2005, p. 38

4
 Facand parte din categoria proceselor cognitive senzoriale, reprezentarile reflecta tot
insusiri concrete ale obiectelor si fenomenelor dar numai pe cele ce sunt comune si
caracteristice pentru un obiect sau o clasa de obiecte. De exemplu, perceptia unui copac este
foarte detaliata si reda intru totul forma generala a coroanei, a frunzelor, a nuantelor de verde
in diversele ei zone, iar trunchiul este reflectat cu toata rugozitatea scoartei, nodurile si
nuantele de maro, negru etc. In reprezentare ramane numai schema generala a formei coroanei
si trunchiului care ne permit sa spunem ca ne-am reprezentat un copac sau altceva.23
Procesul psihic al reprezentarii este mai complex decat cel al perceptiei. El presupune:
informatii perceptive obtinute in urma mai multor intalniri cu unul si acelasi obiect sau cu un
grup de obiecte;
chiar un fel de activitate latenta a analizatorilor in timpul desfasurarii reprezentarii;
implicarea obligatorie a mecanismelor verbale corticale care permit prelucrarea informatiilor
perceptive;
efectul orientativ rezultat din actiunea directa cu acele obiecte despre care se referea
reprezentarea;
antrenarea unor zone corticale mai largi care asigura prelucrarea speciala a informatiilor
respective.24
Comparativ cu perceptia, care, asa cum am vazut, este supusa influentei unor factori
perturbatori situationali, reprezentarea, beneficiind de un mecanism operator superior, permite
o cunoastere mai relevanta si mai obiectiva, ea oferindu-ne, de regula, insusiri mai importante
si mai semnificative ale lucrurilor decat perceptia, in plus, nefiind conditionata de prezenta
obiectelor pe care le reflecta, se inscrie intr-un vast camp asociativ, combinatoric, permitand
inchegarea si desfasurarea unei activitati mentale finaliste. 25 Asadar, ca si perceptiile,
reprezentarile sunt imagini unitare si schematice.
Perceptia se produce in absenta obiectului, iar reprezentarea se produce in prezenta
acestuia. Intre perceptii si reprezentari exista o relatie de interdependenta. Reprezentarile
imbogatesc perceptiile, le dau un contur mai clar. Cu cat suntem stimulati perceptiv mai
puternic cu atat imaginea va fi mai clara. Perceptiile influenteaza calitatea reprezentarii prin
claritate si intensitate.
Atat perceptia cat si reprezentarea sunt procese cognitive senzoriale, adica de
cunoastere prin intermediul organelor de simt, sunt cu alte cuvinte, imagini concrete ale unor
obiecte sau fenomene.
23
Ibidem, pp.39-40
24
Ibidem, p. 40
25
Mihai Anitei, Fundamentele psihologiei I, Editura Universitatii Titu Maiorescu, Bucuresti, 2005, p. 159

5
 Ambele sunt legate intim de miscare si pot produce efecte fiziologice si chiar emotii
(antrenamentul aviatorilor, lamaia inchipuita,vederea dusmanului).
Calitatea reprezentarii depinde de calitatea perceptiei si de contextul in care a avut loc
receptarea obiectului. Ne ofera imagini concrete asupra realitatii, ce pot conduce uneori la
tulburari fiziologice.
Aceste asemanari sunt determinate de natura senzoriala comuna a celor doua procese
de cunoastere.
Dar intre perceptie si reprezentare sunt si deosebiri marcante.
In primul rand reprezentarea are loc in absenta obiectului. Chiar daca reprezentarea
este posibila numai dupa ce in prealabil a existat perceptia, ea este primul proces de
cunoastere in care subiectul cunoscator nu mai este dependent de obiect. Prin intermediul
reprezentarilor, putem detasa obiectul de contextul in care a fost perceput initial si, mai mult,
exista o libertate si fata de schema structurala a obiectului, (putem roti sau modifica o
reprezentare in minte), in timp ce perceptia ne impune cu necesitate obiectul in forma lui
reala.
O alta deosebire a reprezentarii fata de perceptie este selectivitatea mult mai
accentuata a reprezentarii. Unii psihologi, au considerat ca reprezentarea este o simpla urma a
perceptiei, mai fragmentara si mai instabila. Este adevarat ca perceptiile sunt mult mai bogate
in detalii si mai complete, insa reprezentarile au avantajul de a semnaliza in principal
insusirile caracteristice ale unui obiect sau fenomen. Astfel, prin procesul de reprezentare
facem un prim pas spre cunoasterea esentialului. Desi obiectul nu este infatisat in totalitatea
insusirilor lui de detaliu, reductia realizata de reprezentare nu afecteaza unitatea imaginii.
Prin faptul ca re-prezinta obiectul nu numai prin prisma insusirilor sale esentiale,
caracteristice, reprezentarea poate fi considerata ca situandu-se la un prim nivel de
generalizare in cadrul proceselor de cunoastere. Perceptiile succesive ale aceluiasi subiect
sunt sintetizate intr-o singura reprezentare. De aceea, numarul reprezentarilor este mai mic
decat cel al perceptiilor. Reprezentarea pregateste generalizarea care se realizeaza la nivelul
gandirii prin intermediul notiunilor, judecatilor si rationamentelor.
Perceptia are un caracter figural, intuitiv, in timp ce reprezentarea are un
caracter abstract.
Prin intermediul reprezentarilor,putem detasa obiectul de contextul in care a fost
perceput initial,in timp ce perceptia ne impune cu necesitate obiectul in forma lui reala.
Selectivitatea mult mai accentuata a reprezentarii fata de perceptie.

6
 Reprezentarile depind de vointa onului,care le poate alunga,le poate revoca, pe cand
perceptia nu se poate modifica.Ele sunt mai palide in raport cu perceptiile.
Perceptia este un proces psihic,iar reprezentarea este un peoces cognitiv.
In concluzie,in procesul reflectarii,reprezentarea realizeaza o selectie de insusiri
intuitive din masa de experiente peceptive,deci reflectarea este mijlocita si selectiva.26

Bibliografie
Anitei, Mihai. Fundamentele psihologiei I. Editura Universitatii Titu Maiorescu,
Bucuresti, 2005
Cretu, Tinca. Fundamentele psihologiei, 2005,

26
https://pt.scribd.com/doc/79379958/Tem%C4%83-Psihologie-Senzatii-perceptii-reprezentari

7
 Fundamentele Psihologiei- Introducere in Psihologie, (suport de curs-format
electronic),
Fundamentele psihologiei, Note de curs (format electronic)
Golu, Mihai. Fundamentele psihlogiei. Editura Fundatiei Romania de Maine,
Bucuresti, 2007
Negura, Ion si Losii Elena. Psihologie generala. Suport de curs
Zlate, Mielu. Fundamentele psihologiei. Editura Pro Humanite, Bucuresti, 2000
https://pt.scribd.com/doc/79379958/Tem%C4%83-Psihologie-Senzatii-perceptii-
reprezentari