Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
PROFESOR
PSIHOPEDAGOG:
MURGU DIANA
PSEUDODEFICIENTA MINTALA
In aceste conditii, chiar si in cazul in care copilul aspira la mai mult, datorita
contactului cu mijloacele de cultura oferite de societate si cu variate nivele de aspiratii,
totusi performantele obtinute se situeaza sub nivelul aspiratiilor, intrucat tendintele sale
pozitive nu sunt tonificate de catre parinti, ceea ce face ca ambitia si elanul pentru
activitatile viitoare sa diminueze continuu.
Un alt aspect luat in discutie este acela al invatarii si educabilitatii.
in acest sens se evidentiaza faptul ca la copiii pseudodeficienti mintali, mediul nu le ofera
stimulari suficiente, nu le pune la indemana materialul si tehnicile necesare achizitiilor
intelectuale, nu-i orienteaza spre activitati variate si bogate in continut.
Acesti copii n-au fost invatati sa receptioneze si sa asculte ce li se spune de alta persoana,
sau sa observe obiectele sau fenomenele care le sunt prezentate.
De asemenea, putem constata ca acesti copii n-au fost incurajati sa gandeasca; sa
interactioneze cu adultul prin intrebarile adresate acestuia si prin raspunsurile date la
intrebarile adultului; n-au fost obisnuiti cu tehnica discutiei, pentru ca adultii n-au
sustinut conversatie cu ei, nu le-au raspuns la intrebari, nu le-au permis sa-si apere
punctul de vedere; n-au fost obisnuiti cu lectura sau cu utilizarea lecturii si cu trecerea de
la observatie la concluzii.
in modelul oferit acestor copii de catre familiile lor accentul cade pe scopul imediat si nu
pe cel pe termen lung, asa cum se intimpla cu rezultatele invatarii in scoala.
Deci, capacitatea de receptionare a stimulilor, experienta si capacitatea intelectuala a
copiilor pseudodeficienti mintali este limitata, ajungandu-se la dificultati de gandire si la
un stil fizic al invatarii.
De aceea pentru copilul pseudodeficient mintal problema invatarii si a modificabilitatii
sale devine esentiala in procesul de recuperare a acestuia.
O alta trasatura caracteristica pseudodeficientei mintale a fost lentoarea.
in acest sens se discuta mult despre stilul mental lent al copilului carentat.
Uneori copiii pot apare ca fiind lenti dat fiind ca au un potential de baza original,
inteligenta lui este mai profunda decat a unui copil aparent vioi, dar mai putin dotat
intelectual. in acest sens trebuie sa atragem atentia ca in scoala de multe ori se pune prea
mare atentie pe repeziciune si in acest caz multe forte pot fi ascunse in lentoare, si deci
copilul carentat trebuie sa fie evaluat cu grija.
De asemenea, se poate spune ca un copil poate fi lent pentru ca este extrem de meticulos
sau prevazator; sau un copil poate fi lent pentru ca refuza sa generalizeze usor; pentru ca
invata pe o anumita directie; sau pentru ca nu adopta usor anumite cadre de referinta.
Un elev orientat spre concret are dificultati in intelegerea unor concepte, in operatiile cu
numerele, in exprimarea verbala, gandeste cu efort si urmareste cu greu un fir conducator.
Aceste tipuri de copii pot fi considerati ca lenti si nicidecum ca deficienti mintali.
Copilul lent are nevoie pentru a progresa, nu numai de utilizarea unor metode pedagogice
adecvate ci si de un climat afectiv adecvat. El are nevoie sa i se traseze drumul, sa i se
indice dificultatile si sa fie stimulat pentru a achizitiona in ritmul sau.
Un alt aspect specific luat in discutie cu privire la pseudodeficienta mintala a fost acela al
caracteristicilor limbajului acestora.
in acest sens, se mentioneaza ca in limbajul copilului pseudodeficient mintal se observa o
proportie scazuta de propozitii structurate matur, de constructii superior elaborate,
utilizarea unor forme sintactice sarace, folosirea limitata a adjectivelor, utilizarea repetata
a conjunctiilor, sau utilizarea unui anumit timp al verbului. Aceste aspecte nu sunt doar o
reflectare a posibilitatilor mnezice, ci ele pun in evidenta forma verbala a unor scheme
deficitare ale gandirii.
De asemenea, se apreciaza ca pseudodeficientii mintali inteleg mai mult pe plan verbal
decat pot sa utilizeze si ca ei folosesc in general un numar de cuvinte cu precizie
satisfacatoare, dar care nu sunt intotdeauna reprezentative pentru cultura scolara. Aceste
aspecte nu sunt determinate de un deficit intelectual ci sunt o consecinta a saraciei de
stimuli in care sunt crescuti copiii dezavantajati si a absentei discutiilor care
caracterizeaza comunicarea in mediile nefavorabile socio-cultural.
in general se considera ca diferenta dintre limbajul copilului normal si cel al copilului
carentat consta in diferenta dintre limbajul formal si public; intre limbajul dintr-o carte
scrisa si cel de fiecare zi (informational).
Deci problema care se pune este aceea a formei deficitului verbal. in acest sens se pare ca
deficitul major apare la pseudodeficientul mintal la nivelul mijloacelor verbale. De aceea,
este indicat a cunoaste abilitatile verbale de care dispune copilul pseudodeficient mintal
pentru a raspunde mai mult nevoilor acestuia si pentru a se obtine mai mult de la el,
intrucat deficientele de limbaj a acestora nu sunt ireversibile.
Luate in discutie au fost si unele trasaturi pozitive ale pseudodeficientilor mintali.
in acest sens, unii autori care au cautat sa evidentieze potentialul copiilor dezavantajati
mentioneaza ca acesti copii sunt "orientati fizic", adica le plac mai mult actiunile cu
continut concret decat cele cu sens abstract; au deprinderi neverbale care pot fi utilizate in
invatare; au un stil mintal diferit de cel al copilului normal, dar cu posibilitati superioare
in anumite compartimente. Aceste trasaturi pozitive pot reprezenta punctul de plecare in
actiunea psihoterapeutica de recuperare.