SCOALA GENERALA DR AUREL-VLAD ORASTIE

PROFESOR
PSIHOPEDAGOG:
MURGU DIANA

PSEUDODEFICIENTA MINTALA

2.1. Definirea pseudodebilitatii mintale

Termenul de pseudodeficienta mintala se refera la acele categorii de copii cu

intarziere sau incetinire in dezvoltarea psihica, cu blocaje emotionale, cu carente
educative, care sunt determinate in general de factori de origine externa si al caror
randament scolar si rezultate la unele teste psihologice sunt similare cu cele ale
deficientului mintal.
Deosebirea majora dintre pseudodeficientii mintali si deficientii mintali consta in
faptul ca pseudodeficientii mintali pot insa recupera deficitul intelectual daca interventia
este prompta, sistematica si de durata, pe cand la deficientii mintali deficitul intelectual se
considera a fi ireversibil.
Pentru denumirea acestei categorii de pseudodeficienta mintala unii autori propun
termenul de "arieratie pedagogica", in care includ tulburarile generate de factori
extrinseci, in care includ influentele de mediu si deficientele secundare de origine externa
sau sociala. Dupa acesti autori copiii pseudodeficienti mintali prezinta particularitati
putin compatibile cu instruirea si educarea lor in cadrul scolilor pentru copii normali (M.
Prudhommeau; R. Serpell).
Alti autori propun termenul de "inadaptati", intrucat considera ca la originea
deficientelor care apar se afla inadaptarea.
Referindu-se la pseudodeficientii mintali, S.M. Sarasan, Th. Gladwin, considera ca
acestia sunt "needucati", deci copii la care, spre deosebire de deficientii mintali autentici,
nu s-au putut pune in evidenta modificari organice, si care provin din medii subculturale.
incercand o sinteza a modului de abordare a pseudodeficientei mintale putem constata ca
autorii au avut in vedere fie un factor, fie actiunea sumata a mai multor factori care pot
determina diversitatea manifestarii deficitului intelectual, ceea ce sugereaza ideea
eterogenitatii categoriei de pseudodeficienta mintala.

2.2. Caracteristicile pseudodeficientei mintale

Cercetarile efectuate asupra pseudodeficientei mintale au urmarit evidentierea

mecanismului prin care, copiii care au suferit adversitatile mediului sau cei cu inteligenta
de limita, devin handicapati scolari.
De asemenea s-a urmarit evidentierea anumitor caracteristici ale pseudodeficientei
mintale, care sa permita intelegerea cauzelor care duc la conturarea diferitelor forme de
manifestare ale pseudodeficientei mintale, precum si la diferentierea acesteia de
deficienta mintala usoara. in aceasta directie, randamentul scolar slab, a fost acela care a
atras atentia in primul rand.
in acest sens se considera ca inferioritatea intelectuala a pseudodeficientului mintal apare
chiar de la intrarea sa in gradinita, intrucat el prezinta deficiente de limbaj, deficiente
perceptive, spirit de observatie redus, dificultati de gandire si interese reduse. Mentinerea
acestor deficiente ii determina pe pseudodeficientii mintali sa prezinte un start slab, care
le creeaza dificultati in competitia scolara.
Inabilitatile acestor copii se amplifica pe masura ce sarcinile scolare devin mai complexe
si fac apel la procese intelectuale de nivel superior. Aceasta face ca handicapul sa
progreseze, iar potentialul intelectual sa se blocheze, ceea ce duce la cresterea experientei
descurajatoare si la accentuarea intarzierii in dezvoltare o data cu inaintarea in
scolarizare.
Performantele scolare ale acestor copii sunt influentate si de factori cognitivi,
motivationali si emotionali, specifici mediului, in general nefavorabil, in care traiesc.
Pentru prevenirea si corijarea acestei situatii este necesara investigarea trecutului acestor
copii, a experientei lor generale si a mediului lor de viata.
Un alt aspect, care a atras atentia cercetatorilor, a fost acela al rigiditatii si al privarii.
in acest sens, unii autori (K. Lewin, J. Kounin) au emis ideea conform careia copilul
pseudodeficient mintal este mai putin diferentiat in structura sa cognitiva, este mai rigid
si prezinta o capacitate mai redusa de intelegere decat copilul normal.
Datorita acestor aspecte, pseudodeficientii mintali irosesc mai mult timp pentru
rezolvarea sarcinilor noi, intrucat persista in rezolvarea lor pe tipul de rezolvare utilizat in
sarcinile anterioare.
Ed. Zigler considera ca la pseudodeficientii mintali rigiditatea este cauzata de privatiunea
sociala accentuata, deci nu este o rigiditate cognitiva innascuta, ci este o consecinta a
diminuarii contactului cu adultul si in special a aprobarii din partea acestuia.
Un alt autor, W. Goldfarb emite ideea dupa care copilul privat de mama poate prezenta un
tip de personalitate deviat, caracterizat prin apatie marcata, retardare in limbaj,
performanta perceptiva diminuata, imaturitate in reactie, incapacitate de concentrare,
nevoia excesiva de afectiune, manifestari de hiperactivitate, randament scolar slab.
Aceste manifestari pot fi considerate ca fiind o consecinta a influentei negative a
conditiilor socio-economice si culturale, intrucat familiile cu status socioeconomic si
cultural scazut furnizeaza o cantitate redusa de stimulari, de obiecte de joc, si mai ales de
modele pozitive de imitat. Mai mult chiar, am putea spune ca in aceste conditii copilul
intalneste un obstacol important in dezvoltarea sa, intrucat intrebarile pe care le adreseaza
rareori primesc raspunsuri adecvate. De asemenea, in astfel de medii, oportunitatile
educative sunt inferioare si insotite de o lipsa de stimulare pentru achizitii intelectuale,
intrucat accentul se pune pe concret, aspect ce limiteaza capacitatea intelectuala a
copilului. Precum putem asista si la o lipsa de informare a copilului cu privire la
continutul aspectelor implicate in activitatea scolara si de invatare.
Desigur, efectele unui asemenea mediu devin mai severe, si devin mai durabile cu cat ele
actioneaza o perioada mai mare de timp.
in concluzie, termenul de rigiditate luat in sine, nu spune nimic despre factorii care au
generat-o, sau despre constelatia psihica a subiectului. in acest context numai corelarea
rigiditatii copilului cu marimea experientei privatoare poate sa elucideze specificul
structurii cognitive a copilului pseudodeficient mintal.
Un alt aspect care a atras atentia a fost acela al motivatiei si atitudinii.
in acest sens se apreciaza ca diferentele de performanta obtinute de copiii
pseudodeficienti mintali, comparativ cu cei normali, sunt influentate de sistemul
motivational.
Daca am lua in discutie structura motivationala a pseudodebilului mintal, cuprins intr-o
anumita institutie, vom observa ca aceasta este influentata atat de factorii care au actionat
in perioada preinstitutionalizarii, cat si de cei care au intervenit in timpul
institutionalizarii.
De asemenea, se cunoaste faptul ca motivatia majora a intregii activitati a copulului este
dorinta de a se identifica cu adultul. Deci, intr-un mediu cu nivel cultural scazut,
aspiratiile familiei nu au menirea de a incuraja si stimula aspiratiile copilului privind
activitatea intelectuala.

In aceste conditii, chiar si in cazul in care copilul aspira la mai mult, datorita
contactului cu mijloacele de cultura oferite de societate si cu variate nivele de aspiratii,
totusi performantele obtinute se situeaza sub nivelul aspiratiilor, intrucat tendintele sale
pozitive nu sunt tonificate de catre parinti, ceea ce face ca ambitia si elanul pentru
activitatile viitoare sa diminueze continuu.
Un alt aspect luat in discutie este acela al invatarii si educabilitatii.
in acest sens se evidentiaza faptul ca la copiii pseudodeficienti mintali, mediul nu le ofera
stimulari suficiente, nu le pune la indemana materialul si tehnicile necesare achizitiilor
intelectuale, nu-i orienteaza spre activitati variate si bogate in continut.
Acesti copii n-au fost invatati sa receptioneze si sa asculte ce li se spune de alta persoana,
sau sa observe obiectele sau fenomenele care le sunt prezentate.
De asemenea, putem constata ca acesti copii n-au fost incurajati sa gandeasca; sa
interactioneze cu adultul prin intrebarile adresate acestuia si prin raspunsurile date la
intrebarile adultului; n-au fost obisnuiti cu tehnica discutiei, pentru ca adultii n-au
sustinut conversatie cu ei, nu le-au raspuns la intrebari, nu le-au permis sa-si apere
punctul de vedere; n-au fost obisnuiti cu lectura sau cu utilizarea lecturii si cu trecerea de
la observatie la concluzii.
in modelul oferit acestor copii de catre familiile lor accentul cade pe scopul imediat si nu
pe cel pe termen lung, asa cum se intimpla cu rezultatele invatarii in scoala.
Deci, capacitatea de receptionare a stimulilor, experienta si capacitatea intelectuala a
copiilor pseudodeficienti mintali este limitata, ajungandu-se la dificultati de gandire si la
un stil fizic al invatarii.
De aceea pentru copilul pseudodeficient mintal problema invatarii si a modificabilitatii
sale devine esentiala in procesul de recuperare a acestuia.
O alta trasatura caracteristica pseudodeficientei mintale a fost lentoarea.
in acest sens se discuta mult despre stilul mental lent al copilului carentat.
Uneori copiii pot apare ca fiind lenti dat fiind ca au un potential de baza original,
inteligenta lui este mai profunda decat a unui copil aparent vioi, dar mai putin dotat
intelectual. in acest sens trebuie sa atragem atentia ca in scoala de multe ori se pune prea
mare atentie pe repeziciune si in acest caz multe forte pot fi ascunse in lentoare, si deci
copilul carentat trebuie sa fie evaluat cu grija.
De asemenea, se poate spune ca un copil poate fi lent pentru ca este extrem de meticulos
sau prevazator; sau un copil poate fi lent pentru ca refuza sa generalizeze usor; pentru ca
invata pe o anumita directie; sau pentru ca nu adopta usor anumite cadre de referinta.
Un elev orientat spre concret are dificultati in intelegerea unor concepte, in operatiile cu
numerele, in exprimarea verbala, gandeste cu efort si urmareste cu greu un fir conducator.
Aceste tipuri de copii pot fi considerati ca lenti si nicidecum ca deficienti mintali.
Copilul lent are nevoie pentru a progresa, nu numai de utilizarea unor metode pedagogice
adecvate ci si de un climat afectiv adecvat. El are nevoie sa i se traseze drumul, sa i se
indice dificultatile si sa fie stimulat pentru a achizitiona in ritmul sau.
Un alt aspect specific luat in discutie cu privire la pseudodeficienta mintala a fost acela al
caracteristicilor limbajului acestora.
in acest sens, se mentioneaza ca in limbajul copilului pseudodeficient mintal se observa o
proportie scazuta de propozitii structurate matur, de constructii superior elaborate,
utilizarea unor forme sintactice sarace, folosirea limitata a adjectivelor, utilizarea repetata
a conjunctiilor, sau utilizarea unui anumit timp al verbului. Aceste aspecte nu sunt doar o
reflectare a posibilitatilor mnezice, ci ele pun in evidenta forma verbala a unor scheme
deficitare ale gandirii.
De asemenea, se apreciaza ca pseudodeficientii mintali inteleg mai mult pe plan verbal
decat pot sa utilizeze si ca ei folosesc in general un numar de cuvinte cu precizie
satisfacatoare, dar care nu sunt intotdeauna reprezentative pentru cultura scolara. Aceste
aspecte nu sunt determinate de un deficit intelectual ci sunt o consecinta a saraciei de
stimuli in care sunt crescuti copiii dezavantajati si a absentei discutiilor care
caracterizeaza comunicarea in mediile nefavorabile socio-cultural.
in general se considera ca diferenta dintre limbajul copilului normal si cel al copilului
carentat consta in diferenta dintre limbajul formal si public; intre limbajul dintr-o carte
scrisa si cel de fiecare zi (informational).
Deci problema care se pune este aceea a formei deficitului verbal. in acest sens se pare ca
deficitul major apare la pseudodeficientul mintal la nivelul mijloacelor verbale. De aceea,
este indicat a cunoaste abilitatile verbale de care dispune copilul pseudodeficient mintal
pentru a raspunde mai mult nevoilor acestuia si pentru a se obtine mai mult de la el,
intrucat deficientele de limbaj a acestora nu sunt ireversibile.
Luate in discutie au fost si unele trasaturi pozitive ale pseudodeficientilor mintali.
in acest sens, unii autori care au cautat sa evidentieze potentialul copiilor dezavantajati
mentioneaza ca acesti copii sunt "orientati fizic", adica le plac mai mult actiunile cu
continut concret decat cele cu sens abstract; au deprinderi neverbale care pot fi utilizate in
invatare; au un stil mintal diferit de cel al copilului normal, dar cu posibilitati superioare
in anumite compartimente. Aceste trasaturi pozitive pot reprezenta punctul de plecare in
actiunea psihoterapeutica de recuperare.

2.3. Formele de manifestare ale pseudodeficientei mintale

Datorita diversitatii factorilor si a combinatiilor in care acestia pot actiona in

determinarea pseudodeficientei mintale, aceasta categorie cuprinde: a) Debilitatile
achizitionate, a caror origine se afla in sfera afectivitatii ca urmare a unor situatii
conflictuale a caror interventie precoce determina la un moment dat modificari
comportamentale. La aceste modificari, cerintele scolii se adauga ca o sursa de
suprasolicitare, determinand aparitia inhibitiei si a negativismului. in acest context
rezultatele scolare sunt slabe, asemanatoare cu cele ale deficientului mintal usor, desi
avem de a face cu potentialitati normale.
Tot in aceasta categorie a debilitatilor achizitionate sunt incluse si intarzierile in
dezvoltare determinate de carente afective care pot fi carente reale, determinate de lipsa
ingrijirilor materne sau carente relative determinate de exigentele nefiresti ale familiei,
sau de neglijarea copilului, aspecte care tulbura procesul de dezvoltare normala a
copilului.
In acest sens unii autori (B.Mc Candlless, W. Golfarb. R.A. Spitz si altii) sustin
ca, copilul institutionalizat precoce, privat de contactul cu adultul, prezinta un tip de
personalitate deviant, iar functiile raman neexersate, luand aspectul unei deficiente
mintale. La acesti copii tulburarile cuprind si sfera comportamentului social. b) in
categoria pseudodeficientei mintale intra acei copii care provin din medii subculturale sau
din medii cu nivel socioeconomic scazut. Acesti copii prezinta dificultati de vorbire,
dificultati de abstractizare, un vocabular sarac si imprecis. Aceste aspecte sunt o
consecinta a conditiilor nefavorabile de mediu care nu ofera posibilitatile normale de
dezvoltare, ceea ce determina si o motivatie slab dezvoltata pentru scoala. c) in categoria
pseudodeficientei mintale putem intalni copiii cu astenie functionala generala castigata, la
care nu poate fi pusa in evidenta o atingere organica a sistemului nervos central sau a
glandelor endocrine. Deci, cuprinde copii la care scaderea capacitatii functionale
intelectuale se datoreste unor imbolnaviri repetate din primii ani de viata din cauza lipsei
de ingrijire.
La acesti copii se manifesta o scadere permanenta a capacitatii functionale intelectuale,
care apare mai ales in conditiile unui efort intelectual prelungit. in schimb in conditii
obisnuite, normale, acesti copii pot obtine rezultate bune, aspect ce nu apare la deficientul
mintal autentic. d) in categoria pseudodeficientei mintale pot fi cuprinse cazurile
marginale, limitrofe deficientei mintale, care prin performantele lor nu dovedesc o
deficienta mintala certa, prezentand doar un grad usor de intarziere in dezvoltare, o
diminuare generala a performantelor in special in sfera limbajului si a comportamentului
adaptativ. e) in categoria pseudodeficientei mintale putem regasi copiii cu deficiente
senzoriale si fizice care antreneaza rezultatele scolare slabe, sau rezultate de nivel inferior
la testele de inteligenta. f) in categoria pseudodeficientei mintale sunt cuprinsi copiii
instabili psihomotori la care atentia nu poate fi concentrata pe o perioada mai mare de
timp, aspect ce determina obtinerea unor performante scolare diferite de la un moment la
altul sau a unor rezultate dispersate la examinarea cu testele de inteligenta sau de
dezvoltare. g) in categoria pseudodeficientei mintale pot fi inclusi si unii copii epileptici,
la care capacitatea de lucru este diminuata in perioadele dinaintea si de dupa crizele
epileptice. h) in aceasta categorie a pseudodeficientei mintale poate fi regasit si copilul
lent al carui ritm incetinit de gandire si de achizitie constituie un handicap in competitia
scolara.
In concluzie, am putea spune ca pseudodeficienta mintala apare in acele cazuri la
care actiunea unor factori nefavorabili dezvoltarii normale intervine precoce si dureaza o
perioada indelungata de timp. Actiunea influentelor multiple negative determina o
structurare intelectuala, afectiva si un comportament adaptativ in discordanta cu cerintele
scolare si sociale.