METODOLOGIA CERCETARII STIINTIFICE

METODELE ETICE

O conditie care trebuie respectata, avnd n vedere faptul ca participantii la cercetare sunt oameni sau animale,
este aceea de a nu interveni agresiv n modul de viata uzual al subiectilor. Orice psiholog are obligatia sa nu
traumatizeze si sa nu intervina n nici un mod negativ bunastarea participantilor la cercetare. Atunci cnd
cercetarea are ca participanti subiecti umani, psihologul are obligatia de a verifica si evalua scopurile si obiectivele
propuse prin prisma unui cod etic.
Daca apare o disonanta ntre scopul cercetarii si cstigurile pe care ea le aduce pentru stiinta si morala, cercetatorul
are obligatia sa o rezolve astfel ca drepturile participantilor la cercetare, n principal dreptul de a fi protejat, sa nu
fie vatamat n nici un fel. Pentru ca, de cele mai multe ori, cercetarile se efectueaza n echipa, cel care coordoneaza
echipa de lucru are obligatii si responsabilitati suplimentare: el este responsabil de comportamentul etic si moral
al ntregii echipe.
Unul din principiile etice ale profesiei de psiholog l reprezinta comunicarea scopurilor cercetarii nainte de
debutul ei, aceasta fiind o obligatie. Acest lucru este important deoarece astfel se obtine deschiderea subiectilor si
se evita posibilitatea ca acestia sa aiba senzatia ca sunt manipulati. Informatiile asupra scopurilor cercetarii trebuie
date n conformitate cu vrsta si nivelul cultural al participantilor la cercetare.
Pe parcursul cercetarii, exista obligatia de a se respecta libertatea individului de a se retrage oricnd doreste
din colaborare, aceasta pentru ca psihologul se situeaza oricum pe o pozitie superioara, care nu trebuie folosita.
Cercetarile cu copii sau persoane cu tulburari de diverse feluri solicita proceduri speciale de comunicare si
protectie
Dupa colectarea datelor, cercetatorul este obligat sa ofere informatii asupra lor, sa comunice rezultatul studiului,
singura exceptie fiind cazul n care programul de cercetare presupune conditii de confidentialitate. Un alt
principiu se refera la cercetarile cu animale, unde cercetatorul are obligatia de a face un training special nainte.
Coordonatorul proiectului este obligat sa asigure confortul si sa nu vatameze sanatatea participantilor la
cercetare. Utilizarea procedeelor pe baza de durere sau stres este permisa doar daca alte proceduri nu pot fi folosite
si scopul cercetarii prezinta interes stiintific si moral. Daca viata animalelor folosite pentru cercetare, aceasta
trebuie sa se faca n cel mai rapid si mai putin dureros mod.
Concepte de baza n cercetarea stiintifica: paradigma, metodologie, metoda, tehnica. Paradigma reprezinta
un set de propozitii care explica modul n care este perceputa realitatea, un set de informatii care descriu realitatea
sau reprezinta o modalitate de ntelegere a ei. Paradigma ca explicatie generala asupra lumii poate fi cu tenta
pozitivista (cantitativ-descriptiva) sau cu tenta comprehensiva (cantitativ-explicativa). De aici rezulta urmatoarea
clasificare:
paradigme care stau la baza interpretarilor pozitiviste;
paradigme care stau la baza interpretarilor comprehensive;
paradigme pozitiviste care stau la baza teoriilor pozitiviste si neopozitiviste;
paradigme interpretative, care subsumeaza abordarile de tip fenomenologic, psihanalitic si
comprehensiv;
paradigme critice, care se aplica n abordarile sociologice, feministe si marxiste.

Metodologie
Definitia 1: Metodologia este modelul de cercetare utilizat ntr-un studiu particular; include informatiile teoretice
adiacente temei si metode pentru verificarea acesteia. n acest caz, fiecare cercetare are o metodologie distincta.
Definitia 2: Metodologia n stiintele sociale are doua laturi: analiza critica a activitatii de cercetare si formularea
unor propuneri pentru perfectionarea acestei activitati.
Metodologia are sase obiective principale: delimitarea obiectului de studiu n cercetarile empirice, analiza
conceptelor, analiza metodelor si tehnicilor de cercetare, analiza raportului dintre metodele si tehnicile utilizate,
sistematizarea datelor obtinute n cercetarea empirica si formalizarea rationamentelor finale.

1
Metoda este definita ca fiind modul de cercetare, sistemul de reguli si principii de cunoastere si transformare a
realitatii obiective. Metodele reprezinta totalitatea instrumentelor folosite ntr-o cercetare pentru culegerea si
prelucrarea datelor.
Clasificarea metodelor se poate face dupa mai multe criterii:
1. Dupa criteriul temporal, se descriu metode transversale si metode longitudinale. Metodele transversale
urmaresc descoperirea relatiilor dintre laturile, aspectele, fenomenele si procesele socioumane la un anumit
moment dat. n aceasta categorie se ncadreaza observatia, testele, ancheta (pe baza de chestionar si pe baza de
interviu).
Atentie! Testele nu permit predictia! Metodele longitudinale studiaza evolutia fenomenelor n timp; n aceasta
categorie se ncadreaza studiul de caz, biografia, studiul panel etc. Aceste metode permit o oarecare predictie
facuta cu prudenta si nu pe termen foarte ndelungat.
2. Dupa criteriul reactivitatii, adica al gradului de interventie al cercetatorului asupra obiectului de studiu, se
disting: metode experimentale n care psihologul intervine provocnd producerea unor fenomene, metode cvasi-
experimentale (ancheta, sondajul de opinie), n care psihologul nu intervine activ, dar este prezent, ceea ce poate
duce la o modificare a raspunsurilor (aparitia asa-numitelor "raspunsuri dezirabile"); metode de observatie, n care
psihologul nu este prezent fata n fata cu participantii (studiul documentelor sociale, observatia indirecta), situatie
n care comportarea participantilor este absolut libera, spontana.
3. Dupa criteriul numarului de unitati sociale luate n studiu (numarul de subiecti),
se disting: metode statistice, care presupun investigarea unui numar mare de subiecti (aproximativ 1000-1500,
minimum 50): anchete socio-demografice, chestionare de opinie etc; si metode (analize) cazuistice, care
presupun studiul integral al ctorva unitati sau fenomene (biografia, monografia, studiul de caz).
Tehnica psihologica reprezinta un demers operational al abordarii. Ex: ancheta reprezinta o metoda, iar tehnica
aleasa n cadrul acestei metode poate fi chestionarul sau interviul. Procedura se refera la modalitatea concreta de
culegere a datelor: creion si hrtie, reportofon, camera video, etc.
Metodologia de tip calitativ devine o concurenta serioasa a celei de tip cantitativ. n prezent, ntre cele doua
abordari s-a produs o echilibrare, fiecare recunoscnd meritele celeilalte.
II. Modele de cercetare Succesul cercetarilor empirice asupra comportamentului uman individual sau de grup
presupune luarea n considerare a trei principii metodologice.
aceste principii sunt: (1) principiul unitatii teoretic-empiric,
(2) principiul unitatii ntelegere (comprehensiune) - explicatie,
(3) principiul unitatii cantitativ-calitativ.
Conform principiului unitatii teoretic-empiric, n cercetarea stiintifica cunostintele teoretice ghideaza
activitatea empirica, activitatea de cercetare concreta; pe de alta parte, datele obtinute prin activitatea de cercetare
confera valoare de adevar teoriilor.
Principiul unitatii ntelegere-explicatie pune n discutie relatia dintre subiectul si obiectul cunoasterii stiintifice.
Cu alte cuvinte, a ntelege de ce apare sau se desfasoara un anumit comportament nu este acelasi lucru cu a-l
explica. Putem ntelege intuitiv cauzele care duc la aparitia unor fenomene sociale, dar aceste acte de ntelegere
nu garanteaza obiectivitatea concluziilor noastre. Explicarea unui fapt social presupune descrierea si definirea
unor argumente concrete care sa justifice aparitia si dezvoltarea unor fenomene sociale. Asadar, explicatia
stiintifica presupune o analiza de profunzime a comportamentului uman, si nu doar o simpla intuitie.
Principiul unitatii cantitativ-calitativ impune utilizarea convergenta a metodelor statistice, specific cantitative,
si a celor cazuistice, specific calitative. Din punct de vedere epistemologic, cercetarea cantitativa se supune
paradigmei pozitiviste, conform careia evenimentele, faptele, informatiile care decurg din observatii si
experimente pot fi analizate obiectiv.
Pozitivismul admite ca exista o realitate exterioara subiectului, o conduita externa care reproduce ad integrum
trairile sale psihice interne. Aceasta realitate externa (comportamentul uman) poate fi masurat de catre cercetatori
ntr-un mod absolut obiectiv.
Subiectivitatea inerenta poate fi eliminata prin concordanta observatiei: daca exista trei persoane care ajung la
aceeasi concluzie despre caracteristicile unui comportament, eroarea de evaluare este nula.

2
 Cercetarile cantitative, prin caracteristicile metodelor pe care le utilizeaza si prin analiza matematico-statistica
a datelor obtinute, conduc la adevaruri sau informatii care pot fi generalizate. Explicarea unui fenomen social
trebuie sa se obtina pe calea unui experiment; construirea teoriilor urmeaza o cale bine definita, se utilizeaza
concepte si proceduri formale cunoscute, astfel nct rezultatele sa poata fi verificate de alti cercetatori prin
utilizarea aceleiasi metodologii. Demersul logic utilizat n cercetarile cantitative este deductia.
Cercetarea calitativa se supune paradigmei comprehensive, conform careia psihicul uman nu este integral
prezent n comportamentul manifest; aceasta perspectiva admite teza independentei ntre conduita de masurat si
realitatea ei obiectiva. n plus, conform acestei paradigme, obiectivitatea cercetarii este o iluzie: masuram ce ni
se ofera.
Stiintele socio-umane trebuie sa tina cont si de persoana cercetata, de faptul ca trasaturile ei de personalitate pot
influenta si chiar perturba rezultatele cercetarii. Pentru a ndrepta neajunsul capacitatii de a fi obiectiv, el propune
validarea de semnificatie, specifica paradigmei comprehensive.
Validarea de semnificatie se obtine printr-o analiza obiectiva si critica a datelor intermediare si finale ale unei
cercetari de catre un grup de specialisti sau chiar de catre participantii la cercetare, considerati "persoane neutre"
n raport cu cercetatorul. Rezultatele unei cercetari comprehensive nu pot fi generalizate si nici nu-si propun acest
scop. Ele duc la o explicare de profunzime a unui segment de comportament.

Modelul cercetarii stiintifice

Un prim pas al cercetarilor empirice presupune doar schitarea unui model de cercetare. Aceasta schita presupune
sa definim mai nti comportamentele pe care vrem sa le evaluam, sa precizam unde,cnd si cum putem masura
aceste comportamente. De asemenea, ne vom gndi la modalitatile de prelucrare a informatiilor obtinute si la
modurile de analiza a acestor rezultate.
Modelul de cercetare difera n functie de natura si scopul acesteia si de metodele pe care vrem sa le utilizam.
Orice cercetare obliga la cteva decizii:
ce tip de abordare este mai bun pentru situatia sociala pe care vrem sa o evaluam (cantitativ, calitativ sau
mixt);
caracteristicile populatiei pe care urmeaza sa lucram: care sunt subiectii, cti sunt acestia; pentru o
cercetare cantitativa stabilim numarul si caracteristicile subiectilor nainte de a debuta cercetarea; pentru
o cercetare calitativa, numarul subiectilor nu este ferm stabilit de la nceput, avem doar o tinta, un numar
aproximativ;
o alta decizie tine de metodele utilizate;
se stabileste echipa de cercetare: numarul de specialisti, specialitatea lor, daca se vor folosi operatori sau
nu;
se obtine acceptul unei institutii si a participantilor.
Scopurile unui model de cercetare:
1. Sa ofere un ghid care sa dirijeze activitatile prin reducerea la maxim a posibilelor pierderi financiare si de timp.
2. Sa asigure ordinea activitatilor, a operatiilor, astfel nct nici un scop urmarit sa nu fie omis sau sa fie urmarit
ntr-un moment nepotrivit.
3. Sa previna distorsiunile de informatie si erorile de lucru.
Modelul unui ciclu de cercetare presupune cinci pasi:
(1) enuntarea problemei de cercetare;
(2) formularea planului de cercetare;
(3) culegerea de informatii;
(4) analiza si interpretarea informatiilor culese;
(5) reformularea enunturilor teoretice initiale n functie de rezultatele obtinute la sfrsitul activitatii.

3
1. Enuntarea problemei de cercetare
n general, o problema apare ca urmare a unui gol de informatie. Aceasta lipsa de informatie este primul pas n
formularea temei, a problemei de care ne vom ocupa. Precizarea clara a obiectivelor cercetarii se face nsa doar
ca urmare a unei activitati de documentare. Activitatea de documentare precizeaza ce studii si informatii mai
exista despre tema respectiva. De asemenea, tot prin documentare ne putem fixa modalitatile de abordare a
problemei, metodele etc. n aceasta etapa, observatia nestructurata (de tip calitativ) ne poate fi de folos, pentru ca
permite obtinerea unui inventar complet a tuturor posibilitatilor sub forma de ntrebari. La finalul acestei etape se
pot formula ipotezele de cercetare, si anume ipotezele teoretice.
2. Formularea planului de cercetare
Presupune traducerea ipotezelor teoretice n ipoteze empirice, fixarea locului cercetarii si a grupului de cercetat,
alegerea metodelor, verificarea oportunitatii utilizarii acestora si operationalizarea conceptelor. n cercetarea de
tip cantitativ, aceasta operationalizare este absolut necesara, deoarece ea permite definirea cu acuratete a
variabilelor utilizate. Exemplu de operationalizare: conceptul de "responsabilitate" include urmatoarele
trasaturi: stabilitate n actiune, constanta comportamentala, fidelitate, capacitate de concentrare.
Operationalizarea a fost definita (1962) ca fiind o reteta care presupune trei pasi:
selectia indicatorilor;
cuantificarea variabilelor (stabilirea valorilor pe care le pot lua indicatorii);
identificarea unui continuum numeric al valorii variabilelor
Reguli ale operationalizarii conceptelor:
a) Regula relevantei empirice: indicatorii trebuie sa reflecte exact conceptul pe care l masoara;
b) Regula adecvarii empirice: indicatorii trebuie sa aiba capacitatea de a masura toate fetele conceptului;
c) Regula cuantificarii: valorile numerice utilizate n cuantificarea indicatorilor si variabilelor trebuie sa
aiba capacitatea de a respecta constant aceleasi proceduri.
Caile de selectie a indicatorilor: studii exploratorii, analiza definitiilor, apelul la propria experienta.
n cercetarea calitativa, operationalizarea este considerata neadecvata. Deoarece:

nu asigura relatia abstract-concret, ci este o relatie abstracta, datorita faptului ca un concept este transcris
prin alt concept;
este incompleta, deoarece nu poate acoperi toate aspectele conceptului relativ, care este n perpetua
revolutie;
este subiectiva: determinarea indicatorilor este dependenta de ceea ce ntelege cercetatorul; astfel se
explica de ce pentru acelasi concept exista mai multe definitii.
Cuantificarea variabilelor: stabilirea unor echivalente nu este ntotdeauna conforma cu realitatea deoarece
presupune definirea conceptului nainte de a debuta cercetarea, si astfel vom fi obligati sa urmam ceea ce am
stabilit dinainte.
3. Culegerea de informatii
Culegerea de informatii se face prin diferite metode, cantitative sau calitative, si utiliznd diverse tipuri de design
4. Analiza si interpretarea informatiilor culese conduce la generalizari empirice.
Analiza si interpretarea informatiilor se poate face la diferite nivele:
comparatie de medii sau procente, utiliznd testul t Student;
comparare de abateri;
teste statistice.
n cazul prelucrarii cu ajutorul inferentelor, corelatiei, a regresiei, se poate afirma: "Rezultatele obtinute ilustreaza
efecte sistematice si nu sunt obtinute la ntmplare"; aceasta afirmatie este permisa numai n cazul utilizarii acestor
prelucrari statistice superioare.
Interpretarea reprezinta confruntarea relatiilor dintre variabile, relatii presupuse prin ipoteza. n unele cazuri,
ipoteza poate fi o simpla descriere de regularitati, iar din punct de vedere al calculului statistic, o simpla comparare
de medie sau procente; alteori ipoteza presupune o inferenta, explicarea cauzala a unor fenomene, iar
rezultatele sunt obtinute n urma unui studiu corelational sau de regresie. Interpretarea obliga la confruntarea
rezultatelor cu ipoteza initiala.

4
5. Reformularea enunturilor teoretice initiale
Reformularea enunturilor teoretice initiale se face evalund ntregul studiu; se stabileste n ce masura metodele
alese au corespuns ipotezei, care au fost sursele de eroare si n ce domeniu pot fi generalizate rezultatele obtinute.
Fiind etapa n care se pot propune revizuiri teoretice ale unor modele existente, ea presupune ncorporarea datelor
de cercetare n teoriile existente, anularea informatiilor neconcludente (gresite) si formularea unor noi probleme
de cercetare (noi ipoteze).
Dupa toate aceste etape urmeaza etapa de publicare a rezultatelor obtinute, care ncheie un ciclu de cercetare si
care presupune o expunere la judecata comunitatii stiintifice, judecata care se aplica att cercetatorului, ct si
institutiei la care este afiliat.
Acest ciclu de cercetare este specific cercetarii cantitative. n cazul cercetarii calitative exista unele diferente.
Astfel daca prima etapa, n cazul unei abordari cantitative, presupune specificarea unui obiectiv, formularea unei
ipoteze, operationalizarea conceptelor, n cercetarea calitativa aceasta etapa obliga la formularea unor obiective
mai generale, mai putin structurate; ipotezele se pot formula si pe parcursul cercetarii, iar operationalizarea
conceptelor este un proces care nu si are rostul n acest caz. Alte diferente ntre cercetarea cantitativa si cea
calitativa:
daca n cercetarea cantitativa design-ul este planificat cu multa acuratete de la debut, ea presupunnd si
o selectie judicioasa a loturilor de subiecti si precizarea metodelor de colectare a datelor si tipul de
prelucrare, n cercetarea calitativa design-ul este cunoscut, dar nu restrictiv; pasii nu sunt fixati n ordine
absolut riguroasa.
exista criterii de selectie a subiectilor, dar criteriul de reprezentativitate statistica nu-si are locul n
cercetarea calitativa;
culegerea datelor: daca ntr-o abordare cantitativa putem utiliza operatori, ntr-o analiza calitativa acest
lucru nu este permis si obligatoriu cercetatorul preia informatia;
analiza datelor: n cercetarea calitativa, aceasta nu este o etapa separata; ea se efectueaza pe parcurs, pe
masura aparitiei de noi informatii, se apreciaza daca ele sunt utile sau nu obiectivului fixat;
interpretarea datelor se face prin generalizare inductiva (n studiul cantitativ) si prin generalizare
analitica (n studiile calitative).
III. Formularea ipotezelor Ipotezele sunt specifice cercetarilor cantitative; formularea lor se face dupa ce au fost
definite scopurile cercetarii si conceptele cu care vom lucra.
Exista o serie de motive pentru care ipotezele sunt necesare:
(1) necesitatea determinarii si delimitarii domeniului de cercetare,
(2) o ipoteza ghideaza colectarea datelor, analiza si interpretarea lor.
n cele mai multe cazuri, ipotezele se refera la verificarea unor relatii care se stabilesc ntre doua variabile, ceea
ce ne permite sa spunem ca ipoteza respectiva contine o posibila solutie la problema aflata n studiu.
Ipoteza un enunt conjunctural despre relatia dintre doua sau mai multe variabile. Legatura dintre variabile
propusa prin ipoteze este o relatie posibila, nu una certa; ipoteza este deci o explicatie plauzibila care urmeaza a
fi verificata n cercetare prin datele care se obtin. n stiintele sociale, ipoteza este reflectarea ntr-o forma specifica
a realitatii obiective, un enunt cu caracteristici de probabilitate despre sensul, interconditionarea si cauzalitatea
evenimentelor si comportamentelor umane.
Definirea termenului de ipoteza:
1. Ipoteza este enuntul unei relatii cauzale ntr-o forma care permite verificarea ei empirica.
2. Ipoteza este o tentativa de explicatie la o problema de cercetare.
Ipotezele trebuie sa fie testabile, specifice si precise, sa contina formulari clare, sa numeasca variabile si sa
descrie relatiile care se stabilesc ntre ele.
Ipotezele trebuie sa ndeplineasca 10 conditii pentru a fi valide:
generalitatea, complexitatea, specificitatea, determinarea, falsificabilitatea, testabilitatea, predictivitatea,
comunicabilitatea, reproductibilitatea si utilitatea.
1) Generalitatea se refera la faptul ca o ipoteza trebuie formulata astfel nct relatiile dintre variabile sa fie
adevarate indiferent de conditiile spatio-temporale.
2) Complexitatea se refera la numarul de variabile care sunt cuprinse ntr-o ipoteza. Ipotezele de nivel 1 au doar
doua variabile corelate, ipotezele de nivel 2 au trei variabile corelate; se poate merge pna la ipoteze de nivel
3, cu patru variabile corelate.
3) Specificitatea priveste numarul de valori pe care le pot lua variabilele respective, valorile putnd fi
extremizate (prezent-absent) sau pe un continuum ntre extreme.

5
4) Determinarea priveste obiectivitatea ipotezei respective, n sensul ca nu putem enunta o relatie ntre doua
variabile dintre care una este imposibil de evaluat.
5) Falsificabilitatea priveste formularea enuntului ipotetic n aceasta privinta vorbim despre ipotezele de tipul
"si da, si nu".
6) Testabilitatea se refera la conditiile de verificare a ipotezei, n sensul ca, cu ct o ipoteza este mai concreta,
cu att ea poate fi verificata mai usor.
7) Predictivitatea se refera la faptul ca o ipoteza are functia de a descrie si explica anticipativ procesele, relatiile,
evenimentele psihice.
8) Comunicabilitatea priveste formularea enuntului: enuntul unei ipoteze trebuie sa ndeplineasca conditii de
inteligibilitate, astfel ca ea sa fie decodificata identic att de cel ce o formuleaza, ct si de cel ce o citeste.
9) Reproductibilitatea se refera la posibilitatea de a repeta un demers de cercetare, adica posibilitatea de re-
validare a ipotezei de catre alti cercetatori.
10) Utilitatea se refera la faptul ca o ipoteza, prin confruntarea cu realitatea, poate fi total validata, partial validata
sau invalidata.
Infirmarea unei ipoteze nu nseamna neaparat ca acea ipoteza este eronata.
Etapele formularii ipotezelor Sunt definite trei etape
(1) formularea ipotezelor generale;
(2) formularea ipotezelor de cercetare
(3) formularea ipotezelor statistice.
1. Formularea ipotezelor generale.
Se pot formula una-doua ipoteze cu grad de generalitate mare. Ele pot fi privite ca niste ipoteze de lucru, niste
formulari preliminare ale scopurilor cercetarii. Ipotezele de lucru sunt admise atunci cnd nu exista suficiente
informatii pentru o formulare clara si precisa. Ipotezele generale ghideaza demersul de documentare si permite
alegerea unor scopuri, a unor tinte. Se impune o diferentiere ntre ipotezele teoretice si cele generale: ipotezele
teoretice propun interpretari generice ale faptelor si fenomenelor, au un grad mai mare de generalitate dect cele
generale, sunt indirect testabile si sustin salturile semnificative ale gndirii, sau "revolutiile stiintifice".
2. Formularea ipotezelor de cercetare
Optiunea pentru o strategie de verificare a enuntului general obliga la formularea unor ipoteze cu un grad mai
mare de concretete - ipotezele de cercetare. Ipoteza de cercetare este mult mai concreta si respecta regulile logicii
formale; de asemenea, ea precizeaza activitatile care se vor efectua n cadrul cercetarii. Pentru a fi corecte,
ipotezele de cercetare trebuie sa fie: operationale, riguroase, sa presupuna un grad de originalitate si sa fie
verificabile. Caracterul operational presupune ca ipotezele trebuie sa precizeze activitatile sau operatiile concrete
care trebuie efectuate pentru a vedea daca evenimentele psihice presupuse au loc. Caracterul riguros presupune
cerinta de a nu te hazarda prin ipoteza sa precizezi clar, cantitativ gradul de aparitie al unei variabile. Originalitatea
presupune ca informatiile propuse de o ipoteza trebuie sa fie o achizitie originala, dar valida pentru stiinta.
Caracterul verificabil presupune ca un enunt trebuie sa fie confirmat ntr-o oarecare masura de catre datele de
cercetare.
3. Formularea ipotezelor statistice
Pentru a formula aceste ipoteze, mai nti decidem care criteriu l folosim pentru a stabili gradul de valabilitate al
unei ipoteze de cercetare. Prin ipoteza statistica se stabilesc masuri cantitative ale comportamentelor de masurat.
Aceste evaluari cantitative permit cuantificarea reactiilor comportamentale si stabilirea relatiilor ntre stimul si
reactie. De asemenea, ele ne permit si sa aflam daca evaluarile facute corespund unor realitati si sunt tipice.
Concluzie: Pe parcursul unei cercetari, ipotezele obtin un grad de precizie tot mai mare pe masura ce studiul se
desfasoara. Ipotezele de cercetare sunt o concretizare a ipotezelor generale, iar ipotezele statistice stabilesc daca
ipotezele de cercetare fixate apriori sunt verificate de rezultatele cercetarii. Etapele de formulare a ipotezelor nu
sunt concomitente temporal cu etapele studiului. Studiul debuteaza atunci cnd ipotezele de cercetare sunt fixate.
Putem apela la un studiu preliminar, pentru a fixa aceste ipoteze de cercetare. Ipotezele statistice se leaga de faza
a treia a derularii unui studiu, cea de analiza statistica, si sunt active doar n aceasta faza.

6
IV. Tipuri de cercetari
n functie de scop:

Cercetarile descriptive. Scopul lor este surprinderea sau descrierea evolutiei unor evenimente,
comportamente, definirea si clasificarea evenimentelor cercetate si a relatiilor dintre ele.
n cercetarile descriptive se utilizeaza de obicei abordarea nomotetica. Acest tip de abordare, corect
utilizata, este optim n domeniul psihologiei sociale si al sociologiei, pentru ca scopul unor asemenea studii
este surprinderea caracteristicilor comune ale unui grup sau populatie, caracteristici comune care pot fi
considerate "performante medii" si sunt tipice grupului respectiv. Se lucreaza cu grupuri mari de subiecti; ca
metode, se utilizeaza studiile corelationale (teste) si ancheta (chestionar, interviu).
n cazul studiilor psihologice n care urmarim performantele individuale, unicitatea persoanei, a unor
comportamente psihice, ne nscriem ntr-o abordare de tip idiografic, care permite descrierea
caracteristicilor particulare (individualizate) ale unei persoane. n acest caz, esantionul poate fi limitat la 30
persoane, iar ca metoda se utilizeaza studiul de caz, biografia, metodele calitative.
Cercetarile predictive au ca scop stabilirea modalitatilor n care vor evolua diferite evenimente. n acest tip
de cercetari se apeleaza, de obicei, la studii corelationale. Vom avea cel putin doua siruri de performante (sau
variabile) si, utiliznd valorile unei performante (sau variabile), dorim sa facem predictii asupra evolutiei
unei alte performante (variabile) sau a mai multora. Ajungem sa obtinem sirul de variabile si stabilim
corelatia atunci cnd evaluam cu metode diferite acelasi eveniment psihic, sau cu aceeasi metoda doua
evenimente psihice care au legatura ntre ele.
Pentru acest tip de cercetari nu este necesar grupul de control.
Putem evalua din punct de vedere calitativ relatiile dintre doua variabile n functie de nivelul si tipul relatiei sau
relatiilor care se stabileste ntre cele doua variabile. Nivelul de variatie arata ct de strnse sunt legaturile dintre
variabile (pragul de semnificatie al unei corelatii), iar tipul variatiei indica directia n care se stabileste legatura
respectiva (pozitiv sau negativ).
Important: Corelatia dintre doua evenimente, indiferent ct de strnsa si indiferent de directia ei, nu nseamna o
relatie de determinare, ci o evolutie concomitenta. O concluzie este semnificativa daca valoarea pragului de
semnificatie este mai mica de 0,05; daca este egala cu 0,05, avem de a face cu o corelatie mediu semnificativa.
Instrumentele cel mai frecvent utilizate n studiile corelationale sunt testul, ancheta (chestionar, interviu);
ambele ofera informatii diagnostice (aplicabile la momentul prezent), nu prognostice.
Cercetarile explicative au ca scop determinarea cauzelor unui eveniment sau explicarea unei evolutii. n acest
caz se foloseste metoda experimentala.
Pentru a se explica o cauzalitate, este necesar sa se respecte trei conditii:
sa existe o corelatie ntre cele doua evenimente urmarite;
sa existe o relatie temporala si cauzala;
sa se elimine, pe ct posibil, cauzele alternative.
Observatia este o metoda tipic descriptiva, care presupune accesul direct la obiectul cercetat si se foloseste n
combinatie cu alte metode:
anamneza, studiul de caz, biografia, interviul, studiul documentelor. Observatia presupune derularea unor
evenimente si prezenta unui observator care sa poata lua cunostinta de ele.
Prin observatie nu se obtin informatii asupra cauzelor sau consecintelor unor fenomene sociale; de aici
decurge faptul ca observatia nu poate fi folosita n orice conditii.
Exista diferite clasificari ale acestei metode; pentru moment diferentiem ntre observatia nestiintifica si cea
stiintifica
Observatia nestiintifica este o observatie ntmplatoare, fara scop si fara un plan (grila) care sa permita
nregistrarea unor reactii.
Observatia stiintifica este cea n care exista un scop anterior fixat si o grila sau fisa de nregistrare a fenomenelor,
mai mult sau mai putin elaborata.
Observatia stiintifica poate fi de doua tipuri: cu interventia cercetatorului si fara interventia cercetatorului.
Cercetarile n care se utilizeaza observatia fara interventia cercetatorului sunt specifice abordarilor cantitative
si putem considera ca sunt naturale (reactiile subiectului nu sunt influentate de prezenta psihologului),

7
neparticipative, structurate n masura n care exista o grila de observatie. Aceasta consta n pre-existenta unor
evenimente, comportamente pe care cercetatorul le asteapta si pe care le va urmari.
Observatia stiintifica cu interventia cercetatorului este specifica abordarilor calitative, este participativa,
observatorul fiind integrat n grupul de observat, de obicei nestructurata (grila de observatie nu este stabilita
dinainte n amanunt, ci se precizeaza doar o serie de obiective; informatia se sistematizeaza pe masura ce se
aduna), activa n masura n care cercetatorul, fiind integrat n grup, participa la activitatile desfasurate de acesta.
Exista o serie de avantaje ale observatiei cu interventia cercetatorului:
permite masurarea limitelor unor comportamente prin manipularea unor evenimente
declansatoare;
se pot declansa prin manipulare comportamente greu de surprins n situatii normale;
se pot compara efectele generate de diverse proceduri de manipulare.
Observatia neparticipativa (cantitativa):
Etapa I. Ca n orice cercetare, primul pas l constituie stabilirea temei si a conditiilor de lucru. Fiind o abordare
cantitativa, topica este riguros fixata, astfel nct sunt precizate de la nceput toate elementele care urmeaza a fi
observate. Se definesc evenimentele, categoriile, clasele (constnd n comportamente) care prezinta interes pentru
studiu, de obicei n urma unor discutii cu experti. Este de dorit sa se apeleze la persoane neutre si cu experienta n
domeniu.
Etapa II. n aceasta etapa, predominant organizationala, este necesar sa se stabileasca att esantionul, ct si grupul
de lucru. De asemenea, se obtin toate aprobarile necesare pentru a desfasura o asemenea cercetare. Selectia
esantionului presupune apelul la proceduri clasice de esantionare.
n ce priveste observatorii, ei trebuie sa aiba o serie de calitati:
un anumit nivel intelectual;
un anumit nivel cultural;
experienta n domeniu;
informatii multiple asupra temei de cercetare;
flexibilitate si capacitate de adaptare;
abilitate n colaborare si comunicare;
capacitatea de a urmari unitatile de observatie.
Coordonatorul grupului de lucru apeleaza la un antrenament cu cei care participa la cercetare, pentru a fi sigur ca
scopurile fixate sunt ntelese. n acest antrenament sunt explicate: caracteristicile populatiei, se descriu posibilele
evenimente colaterale care pot aparea, caracteristicile unitatilor de observare, se ofera solutii la posibilele
conflicte care pot aparea, se enumera posibilele situatii care genereaza distorsiunea comportamentelor urmarite (a
unitatilor de observare), se fac exercitii de atentie distributiva si, n masura n care se poate, exercitii pentru
cresterea capacitatii de adaptare si a flexibilitatii observatorilor.
III. Colectarea datelor presupune stabilirea unei grile sau fise de observatie.
n functie de tipul de grila, exista mai multe modalitati de colectare a datelor:
nregistrarea narativa presupune reproducerea ct mai completa a evenimentelor urmarite;
pentru aceasta se utilizeaza videocamera, reportofonul sau, n lipsa lor, un grup de observatori
n locul unui singur observator.
scalele de evaluare pot fi:
nominale - ne vom raporta la anumite categorii ale stimulului care trebuie masurate;
scale de tip check-list;
scale ordinale, n care se acorda valori diferitelor evenimente care apar n cazul unitatilor de
observatie si se marcheaza valorile care difera fata de cea stabilita drept reper;
scale de interval, n care se precizeaza si diferentele dintre doua evenimente.
IV. Analiza datelor si redactarea raportului de cercetare
Analiza datelor este de tip statistic.
Raportul respecta anumite standarde ale comunitatii stiintifice; exista posibilitatea de a nu respecta aceste
standarde, daca studiul este comandat si platit de cineva care doreste o alta modalitate de prezentare a datelor.
Avantaje ale observatiei:
este o procedura putin complicata si ieftina;

8
 permite obtinerea de informatii atunci cnd respondentii nu sunt capabili sa le ofere (cazul
copiilor, al persoanelor care nu vorbesc etc.);
studiaza evenimentele asa cum sunt ele n realitate;
ofera informatii directe, neprelucrate, neinterpretate, n sensul ca datele obtinute nu pot fi
banuite de a avea un indice de dezirabilitate sociala, cum sunt cele obtinute prin chestionar,
interviu.
permite colectarea de informatii multiple, chiar daca uneori ele sunt greu de prelucrat.
Limite ale observatiei:
nu poate fi utilizata atunci cnd scopul este studiul comportamentelor grupurilor mari;
nu poate oferi informatii despre trecut, viitor sau evenimente neasteptate;
este inadecvata pentru determinarea unor fenomene concrete cum ar fi violenta n familie;
datele obtinute pot fi influentate de subiectivitatea observatorului;
un observator nepregatit poate oferi informatii neconsistente, neimportante sau poate sa induca
comportamente celor observati.
Prevenirea acestor neajunsuri se poate face printr-un design bine stabilit, prin selectia observatorilor si a
asistentilor pe criterii bine stabilite si prin antrenament. Observatia participativa (de tip calitativ) Este folosita
atunci cnd dorim informatii multiple si complete asupra unei comunitati. Este frecvent utilizata n studiile de
antropologie si etnografie.
Observatia participativa presupune o serie de tehnici cu ajutorul carora se stabileste ntre cercetatori si grupul
de cercetat o relatie stiintifica n care se conjuga principiile unei anchete intensive cu principiile unei activitati
de observatie.
Aceasta forma de observatie presupune o relatie directa si de durata cu subiectii cercetarii si, spre deosebire de
observatia neparticipativa, presupune comunicarea directa dintre observatori si observati, ceea ce nseamna
eforturi pentru a nvata sistemul de comunicare al grupului de cercetat. Respectnd aceasta conditie se evita o serie
de capcane si de informatii superficiale.
Un aspect important este faptul ca participnd direct la activitatea grupului, implicarea cercetatorului poate fi
foarte mare, astfel nct informatiile culese sa nu mai fie obiective. Obiectivitatea este unul din telurile constant
prezente n gndul unui cercetator care apeleaza la aceasta metoda. Ea este necesara si atunci cnd se alcatuieste
raportul de cercetare; pentru aceasta este necesar ca, n perioada culegerii de date, sa se faca apel la o serie de
tehnici de nregistrare a informatiilor (prin jurnal de teren, fise descriptive, inventare), care trebuie sa
ndeplineasca conditia obiectivitatii, iar la ntocmirea raportului datele trebuie preluate exact cum apar ele n aceste
jurnale sau fise.
Clasificarea tipurilor de observatori dintr-o cercetare de tip participativ (comprehensiv):
observatorul periferic, care se pozitioneaza marginal fata de grup, deoarece considera ca o
implicare prea puternica n activitatea comunitatii ar duce la distorsionarea informatiilor
obtinute;
observatorul participant activ, care considera ca, pentru a obtine informatii pertinente, este
necesar sa se implice puternic, astfel nct sa se situeze pe o pozitie importanta n acea
comunitate;
observatorul complet, care preia valorile comunitatii de observat, astfel ca ajunge sa poata
practica auto-observatia ca sursa de informatii asupra comportamentului grupului respectiv.
Clasificarea metodelor de cercetare se face n functie de diverse criterii:
1) criteriul temporal,
2) criteriul de reactivitate,
3) caracteristicile intrinseci ale metodei,
4) locul si rolul ocupat n procesul cercetarii,
5) scopurile cercetarii.
1) n functie de criteriul temporal, se disting:
Cercetari transversale, care determina relatiile dintre laturile sau aspectele unui fenomen
psihic la un moment dat. (Exemplu: responsabilitatea la studentii din anul I psihologie.) Metode
utilizate: observatia, ancheta, testul. - Cercetari orizontale pe esantioane succesive
independente, n care se masoara aceeasi caracteristica psihica n ctiva ani succesivi. (Exemplu:
responsabilitatea la studentii din anul I psihologie, n anii scolari 1995-1996, 1997-1998, 1999-
2000, 2001-2002.) Metode utilizate: observatia, ancheta, testul.

9
 Studiile longitudinale, care presupun masurarea evolutiei fenomenelor n timp, de obicei pe
termen de 10 ani sau, mai rar, cu pas de 10 ani; subiectii sunt aceiasi si asupra lor se fac evaluari
comparative. (Exemplu: responsabilitatea acelorasi studenti la psihologie masurata succesiv n
anul I, anul II, anul III, anul IV.) Metode utilizate: testul, studiul de caz, biografia etc.
2) Criteriul de reactivitate priveste gradul de interventie al cercetatorului asupra subiectului. n functie de acest
criteriu se disting:
Cercetarile experimentale, n care cercetatorul intervine si determina anumite reactii ale
subiectului;
Cercetarile cvasi-experimentale, n care cercetatorul este prezent, dar nu intervine activ n
generarea unor reactii (exemplu: sondajul de opinie).
Cercetarile observationale, n care cercetatorul nu intervine deloc (observatia, studiul
documentelor oficiale, al biografiilor etc.)
3) n functie de caracteristicile intrinseci ale metodei, se disting:
Metode si cercetari cantitative,
Metode si cercetari calitative.
4) n functie de locul si rolul ocupat n procesul cercetarii, se disting:
Metode de culegere a informatiilor (observatie, experiment, test);
Metode de prelucrare a informatiilor,
Metode de interpretare a informatiilor.
5) n functie de scopul cercetarii, se disting:
Metode si cercetari descriptive;
Metode si cercetari predictive (studiul corelational);
Metode si cercetari explicative.
Reguli specifice:
1. Implicarea. observatia participativa, modalitate de acces la informatiile care structureaza valorile unei societati
poate fi considerata mai degraba o forma de socializare dect o forma de participare de tip afectiv si psihologic".
Diferenta dintre participare si socializare vizeaza gradul de implicare. Participarea presupune preluarea de valori
si integrarea lor fara discernamnt, n timp ce socializarea presupune comunicarea cu cei cu care lucrezi si efortul
de a-i ntelege.
2. Completitudinea. Scopul unor cercetari bazate pe observatia participativa este descrierea ct mai completa a
situatiei / situatiilor si a caracteristicilor grupului observat. Completitudinea informatiilor nseamna ca accentul
cade pe detalii, care reprezinta argumente n favoarea unei afirmatii generale.
3. Neutralitatea. Deriva din presupunerea conform careia orice interpretare facuta de un om asupra unei structuri
umane este o deformare. Pornind de la aceasta presupunere, ntr-o observatie participativa cercetatorul trebuie sa
ncerce sa aiba o atitudine complet neutra, sa noteze si sa reproduca informatiile asa cum le primeste, fara nici un
fel de interpretare. Daca n etapa de teren (culegerea datelor) se apeleaza la jurnale, reportofon etc., mijloace care
asigura un grad ridicat de obiectivitate, riscul de a nu mai fi obiectiv apare n faza de redactare a raportului, faza
care presupune interpretari si rearanjari ale informatiilor.
4. Validitatea. Pentru a obtine informatii valide, este necesar sa se verifice informatiile pe masura culegerii lor.
Degajarea unui principiu sau a unei legitati de baza se obtine pe masura ce naintam n cercetare. Oricarei
informatii i se acorda valoare pe parcursul cercetarii, si nu n final. Validitatea rezultatelor se mai raporteaza si la
esantionul cercetat. Daca n studiile cantitative numarul participantilor este foarte important, n cazul cercetarilor
calitative nu conteaza att numarul de participanti, ct densitatea informatiilor obtinute. Ca urmare, n observatia
participativa se apeleaza la asa numitii "informatori", persoane avizate, bune cunoscatoare ale caracteristicilor
grupului de cercetat si care dispun de o capacitate crescuta de ntelegere si interpretare, astfel nct sa poata oferi
informatii corecte despre grupul respectiv. Corectitudinea informatiilor mai depinde si de nivelul de cultura a
informatorilor, ct si de capacitatile lor intuitive.
Rolul informatorilor este de a orienta cercetatorul spre aspecte pe care o persoana din exteriorul grupului nu le
poate percepe. De asemenea, tot ei pot oferi o serie de explicatii datelor de observatie si pot valida informatiile
culese de persoana exterioara grupului.

10
Etapele observatiei participative
I. Alegerea locului de observatie n conformitate cu obiectivele fixate. Pentru a asigura un demers lin al
cercetarii, este necesar sa se asigure colaborarea cu cei care vor fi observati; aceasta nu nseamna ca trebuie sa le
precizam obiectivele cercetarii, ci doar sa le oferim o descriere generala a acestora. Observatia participativa, spre
deosebire de cea neparticipativa, nu presupune o faza de documentare att de profunda, pentru ca datele care se
obtin ar putea fi influentate de descrierile existente n materialele documentare. Important este ca, o data ajuns pe
teren, cercetatorul sa obtina o imagine de ansamblu a fenomenului de cercetat, care sa asigure fixarea unor puncte
importante de observatie.
II. Culegerea informatiilor presupune nregistrarea tuturor informatiilor, ceea ce impune apelul la o serie
de informatori; de asemenea, o serie de informatii se preiau direct de catre cel care face cercetarea. Coroborarea
celor doua siruri de date va conduce la structurarea unor seturi de informatii, care pot sa aiba statutul de ipoteze,
ipoteze care se verifica imediat. n acest caz, testarea ipotezelor presupune un proces flexibil de tatonari, completat
de informatii, eventuale modificari ale ipotezelor, etc.
III. Precizarea ipotezelor
IV. Redactarea raportului de cercetare, n care informatiile se ordoneaza, se delimiteaza si se definitiveaza,
astfel nct se pot emite explicatii teoretice, abstracte raportate la fenomenul studiat.
Dificultati ale observatiei participative:
fidelitatea si validitatea informatiilor; n acest caz credibilitatea nu este legata de numarul de cazuri,
ci de acuratetea studierii lor
are durata lunga de derulare si este costisitoare..
V. Studii corelationale
Scopul studiilor corelationale este acela de a masura si a determina modul de asociere, de covariatie a unor
nsusiri psihice. n cadrul acestor studii putem determina si identifica relatiile predictive prin masurari sau evaluari
ale covariantei ntre variabile, asa cum evolueaza ea n mod natural.
Informatiile de acest tip se pot obtine fie prin aplicarea unor teste, fie prin utilizarea metodei anchetei, care
presupune doua tehnici principale: chestionarul si interviul.
Att testul, ct si chestionarul presupun selectia subiectilor si stabilirea validitatii si fidelitatii datelor.
Ancheta
ntr-un raport de cercetare bazata pe ancheta, trebuie sa se specifice:
descrierea grupului sau a esantionului pe care s-a facut testarea: vrsta, sex, tipul
criteriile de selectie a subiectilor
cum a decurs ancheta: daca chestionarul s-a aplicat individual sau n grup, daca s-a folosit
interviul, ce tip de interviu anume; metodele folosite se descriu obligatoriu n anexa.
daca pe parcursul individului au fost prezente si alte persoane, neimplicate direct n cercetare.
Toate acestea trebuiesc precizate n raportul de cercetare, iar raspunsul la aceste probleme
trebuie sa-l avem nainte de a demara ancheta. Aceste conditii alcatuiesc o grila de evaluare a
corectitudinii cercetarii.

Clasificare Anchetele se clasifica n functie de doua criterii: scopul si metodele.

Din punctul de vedere al scopului, anchetele pot fi psihologice, sociologice si politice.
Din punctul de vedere al metodei, anchetele pot fi pe baza de chestionar si pe baza de interviu.
Orice tip de ancheta trebuie sa ndeplineasca o serie de caracteristici:
sa respecte o serie de criterii de selectie a populatiei care alcatuieste grupul-tinta (esantionarea);
sa utilizeze un set de ntrebari predeterminate care se aplica tuturor subiectilor. Raspunsurile
obtinute reprezinta rezultatele acestui tip de cercetare.

Tehnici de esantionare
Presupunnd ca am ales tipul de populatie pe care facem studiul, ntrebarea la care trebuie sa raspundem este: cui
anume, din cadrul populatiei, i adresam ntrebarile noastre?

11
Raspunsurile la aceasta ntrebare presupune selectia unui esantion de respondenti care sa fie reprezentativ pentru
ntreaga populatie din care esantionul face parte.
Procedurile de selectie a unui esantion sunt identice, indiferent daca populatia tinta este alcatuita din toti membrii
unei comunitati, a unei tari sau a unei scoli.
Concepte specifice: populatie, cadru de esantionare, esantion, elemente:

Populatie: conceptul cu sfera cea mai larga si, denumind toate persoanele care prezinta calitatea
care ne intereseaza n studiu.
Cadru de esantionare: o lista cu membrii populatiei, care prezinta calitatea ce urmeaza a fi
evaluata. Asadar, cadrul de esantionare este o modalitate de restrngere a numarului de subiecti,
n functie de criteriul dat.
Esantion: sub-setul de populatie limitat de un anumit cadru de esantionare.
Element: fiecare membru al esantionului.

Posibilitatea de a generaliza la nivelul populatiei rezultatele obtinute pe esantion depinde de gradul de

reprezentativitate al esantionului.
Un esantion este reprezentativ atunci cnd repartitia caracteristicilor lui corespund repartitiei
caracteristicilor populatiei.
Principalul pericol al reprezentativitatii este eroarea de esantionare, care apare atunci cnd distribuirea
caracteristicilor populatiei este sistematic diferita fata de populatia tinta.
Se cunosc doua tipuri de eroare: erori de selectie si erori generate de raspuns.
Tipuri de esantionare: esantionarea neprobabilistica si esantionarea probabilistica.
Esantionarea neprobabilistica n acest tip de selectie nu exista o cale de estimare a probabilitatii pe care o are
un element de a fi inclus n esantion si, de asemenea, nu exista nici garantia ca orice element are sanse sa fie inclus
n esantionul respectiv.
Tipuri de esantionare neprobabilistica: esantionare ntmplatoare si esantionare jurizata.
Esantionarea neprobabilistica ntmplatoare se realizeaza atunci cnd subiectii corespund criteriilor de
disponibilitate si voluntariat.
Ca o regula generala, se considera ca datele obtinute pe un esantion selectat ntmplator sunt false atta timp
ct nu avem informatii aditionale certe care sa confirme datele.
O esantionare jurizata asigura o mai mare reprezentativitate a datelor. Ea presupune selectarea elementelor
esantionului de catre un grup de experti, care indica subiectii cei mai potriviti scopului cercetarii.
Esantionarea probabilistica
Exista trei tipuri de esantionare probabilistica:
simplu randomizata;
cluster sau randomizata multistadial
Esantionarea simplu randomizata se efectueaza prin tragere la sorti, este o tehnica de baza a esantionarii
probabilistice si se preia n celelalte tipuri de esantionari probabilistice. Prin aceasta metoda, orice element are
sanse egale sa fie inclus n esantion.
Se calculeaza marja de eroare, data de dimensiunea esantionului: cu ct esantionul este mai mare, cu att eroarea
este mai mica. Ea depinde si de precizia instrumentelor folosite.
Esantonarea stratificat randomizata:
Exista doua reguli care trebuie respectate n acest tip de esantionare:
sa se selecteze cte un esantion pentru fiecare strat n parte;
dimensiunea esantionului sa fie direct proportionala cu dimensiunea populatiei incluse n stratul
respectiv.

12
Esantionarea randomizata multistadial (cluster).
Selectia elementelor se face indirect, prin intermediul selectiei grupurilor de care apartin acestea.
Esantionarea randomizata multifazica presupune alegerea initiala a unui esantion de dimensiuni mai mari, pe care
se realizeaza diferite faze ale cercetarii, iar apoi, din acest esantion initial se selecteaza o serie de grupuri cu care
se lucreaza n fazele urmatoare, de obicei atunci cnd se urmareste obtinerea unor informatii de profunzime

VI. Metodele anchetei

Clasificarea tipurilor de ancheta se face dupa mai multe criterii:
n functie de metoda, avem ancheta pe baza de chestionar si ancheta pe baza de interviu. La rndul lui,
interviul poate fi de tip cantitativ (pozitivist) sau de tip calitativ (comprehensiv).
n functie de scop, avem anchete sociologice, psihologice, antropologice, politice.
Chestionarul
Este o metoda frecvent utilizata n stiintele sociale, fie ca instrument unic, fie mpreuna cu altele.
Se poate aplica:
direct,
indirect, electronic.

Calitatile chestionarului sunt:

obiectivitatea rezultatelor;
se poate aplica unui numar mare de subiecti;
se poate aplica n cercetari care presupun chestionarea unor subiecti din zone geografice diferite;
pastreaza anonimatul respondentilor (una dintre conditiile care garanteaza obiectivitatea raspunsurilor);
se pot obtine multe informatii ntr-un timp relativ scurt.
Structura chestionarului trebuie sa cuprinda trei secvente:
scrisoare introductiva,
instructiunile de aplicare
si chestionarul propriu-zis.
Scrisoarea introductiva cuprinde o serie de observatii privitoare la scopul si semnificatia studiului. Se precizeaza
garantarea anonimatului si confidentialitatii
Instructiunile de aplicare au ca scop principal explicarea modului n care trebuie raspuns la ntrebarile respective.
Chestionarul propriu-zis cuprinde totalitatea ntrebarilor; pentru a fi eficient, trebuie sa respecte regulile privitoare
la continut si forma.
Dimensiunea chestionarului difera n functie de scop, dar si de structura generala a metodologiei aplicate n
cercetarea respectiva.
n functie de tipul ntrebarilor si tema studiului, se delimiteaza ntrebari primare, ntrebari secundare si
ntrebari tertiare.
variantele de raspuns:
scale cu raspunsuri numerice;
scale cu raspunsuri verbale;
scale de discriminare crescatoare (nesatisfacator - satisfacator - bine - foarte bine);
scale cu raspunsuri grafice (pot fi si numerice); -
scale-termometru.
Etapele constructiei chestionarului
1. Pregatirea chestionarului presupune nu numai documentarea, n sensul n care vrem sa vedem daca s-au
construit alte chestionare care sa evalueze aceiasi factori pe care i-am ales si noi, dar se decide si asupra
tipului de chestionar, continutul si tipul raspunsurilor.
2. Constructia primei variante.

13
Interviul
Este varianta orala a chestionarului.
Se descriu doua etape:
1) etapa pregatitoare, n care se fixeaza scopurile interviului si se stabilesc persoanele care vor fi
intervievate;
2) etapa interviului propriuzis, care este o discutie sistematica si ordonata, coordonata de intervievator cu
scopul de a evita distorsiunile de informatie.

Metodele au o serie de caracteristici:

n studiile cantitative se utilizeaza interviul structurat
n studiile calitative, interviurile sunt preponderent nestructurate. Operatorul nu se implica personal cu
nimic n aplicarea interviului, ci este un fel de robot.
interviul nestructurat nu presupune o procedura stricta de derulare, nu exista restrictii n formularea
raspunsurilor sau a ntrebarilor si nu este absolut necesara respectarea ordinii ntrebarilor
exista si interviul semistructurat, o varianta intermediara ntre celelalte doua prezentate.

n functie de numarul de persoane intervievate, se delimiteaza:

interviul individual (un operator - un respondent);
interviul n grup (un operator - maximum cinci respondenti).
din punctul de vedere al frecventei aplicarilor, se delimiteaza interviurile unice si interviurile panel.
interviul diagnostic (anamneza), care urmareste sa determine evenimentele majore de pe parcursul vietii
unui individ.
interviul etnografic permite studiul structurii culturale si arhetipale, ceea ce presupune determinarea
comportamentelor, a simbolurilor utilizate, a relatiilor ntre simboluri si comportamente.

VII. Masuratori alternative (indirecte) ale comportamentului uman

Tipuri de masuratori alternative:
analiza si interpretarea urmelor si documentelor materiale;
analiza arhivelor (de continut);
analiza de caz.
Arhivele au o serie de avantaje: sunt nereactive, sunt stabile, ofera o alternativa colectarii de date prin ancheta si
observatie. Tipuri de arhive:
arhive curente (sau continue),
arhive periodice (sau discontinue)

Din ziare putem obtine informatii.

Analiza cantitativa de continut presupune mai multe etape:
stabilirea tipului de documente pe care se lucreaza, n conformitate cu scopul si ipoteza cercetarii;
stabilirea de categorii sau clase si de indicatori direct numarabili n text (asemanator cu operationalizarea
conceptelor).
Avantajele:
permite o interpretare riguroasa a documentelor, astfel ca afirmatiile fara acoperire pot fi depasite;
permite determinarea tendintelor prezente ntr-un document sau mai multe si caracterizarea unei perioade
sau epoci;
efectul dezirabilitatii este nul;
VIII. Studiul de caz
Studiul de caz (diferit de analiza de caz) presupune o analiza si o descriere completa a caracteristicilor de evolutie
(a evolutiei) unei persoane.
Datele pentru studiul de caz se obtin pe diferite cai: prin observatie si interviu, cu ajutorul documentelor personale,
al datelor de arhiva etc.
Studiu de caz - analiza de caz; metoda biografica - experimentul mono-subiect.

14
Studiul de caz este o metoda care are ca scop descrierea unei persoane; ca atare, este o metoda de tip descriptiv-
exploratorie.
Analiza de caz este o metoda de culegere a informatiilor, de ordonare si interpretare a lor, care are ca scop
explicarea caracterului evolutiv si complex al unor fenomene sociale, specifice unui sistem n evolutie.
Experimentele mono-subiect pot fi considerate mai putin expuse erorilor dect designurile cu multi subiecti.
Studiul de caz este tipic psihologiei clinice.
Metoda este supusa erorilor, deoarece cercetatorul este implicat n relatia respectiva si, ca atare, este implicit un
grad de subiectivitate.
Analiza de caz Este o metoda speciala de culegere a informatiilor, de ordonare a acestora si de interpretare a lor,
avnd ca scop explicarea caracterului evolutiv si complex al unor fenomene sociale specifice unui sistem n
evolutie.
Analiza de caz este o ancheta empirica, avnd ca obiect de studiu un fenomen n contextul real de evolutie si care
permite delimitarea fenomenului de contextul n care are el loc.
n aceasta metoda se utilizeaza surse de informatie multiple, care sa permita descrierea att a unor situatii, ct si a
unor fenomene evolutive care caracterizeaza cazul respectiv.
Analiza de caz se foloseste atunci cnd:
se doreste a se determina cum si de ce apar si se dezvolta anumite evenimente ntr-o situatie;
exista imposibilitatea de a "controla" o situatie sociala;
se doreste obtinerea de informatii despre un eveniment care se deruleaza ntr-un cadru natural.
Ea permite, de asemenea, definirea caracteristicilor globale si semnificative ale unor evenimente reale de viata:
evolutia individului n context social;
proceduri organizatorice si de gestiune umana;
schimbarile aparute ntr-un context social;
procesul de evolutie si involutie industriala.
Analiza de caz permite explicarea acestor relatii complexe, care nu pot fi surprinse prin anchete si prin strategii
experimentale.
Analiza de caz poate reprezenta o cale de mbogatire a unei teorii, dar poate fi si o modalitate de validare a unor
teorii existente.
Ea mai are doua functii:
cea de cadru ntr-o abordare inductiva si
cea de cadru ntr-o abordare deductiva (sau confirmativa).
definea trei tipuri de analiza de caz:
intrinseca,
instrumentala si
multipla.
Etape
1. Fixarea cadrului epistemologic general si stabilirea limitelor analizei.
2. Culegerea si ordonarea informatiilor.
Informatiile se pot obtine si utiliznd interviul, chestionarul si observatia, dar mai ales datele de arhiva,
analiza de urme si de produse.
Ordonarea informatiilor se poate face pe doua nivele:
nivelul descriptiv: pastram informatii care permit o descriere a evolutiei fenomenului respectiv.
nivelul abstract: ne obliga la analiza si explicatia relatiilor dintre evenimentele comune, utiliznd cel mai
frecvent analiza de continut prin teoretizare.
n aceasta etapa exista riscul interventiei subiectivismului cercetatorului, care poate deforma datele si invalida
rezultatele.
Pentru a evita aceasta, se foloseste o metoda calitativa de verificare, triangulatia, care se poate aplica si datelor, si
cercetarii.

15
Triangulatia datelor presupune apelul la ct mai multe surse de informatii si inserarea lor ntr-un fisier
comun. Triangulatia cercetarii presupune ca acest fisier sa fie analizat si de alti cercetatori.
3. Analiza propriu-zisa a datelor se poate face deductiv, prin raportarea la o teorie deja existenta, sau inductiv,
construindu-se teoria pe baza datelor existente, a asemanarilor si deosebirilor prezente la evenimentele studiate.

IX. Designul de cercetare descriptiva si experimentala

Cercetarea descriptiva presupune utilizarea metodelor descriptive (observatia, ancheta).
(Important: n cercetarile descriptive, pentru caracteristicile masurate folosim denumirea de variabile; este gresita
folosirea denumirii de variabile dependente si independente, deoarece studiile descriptive nu permit explicatii
cauzale, ci numai de tip corelativ.)
Optiunea pentru un tip de design nseamna optarea pentru un plan sau modalitate de gestionare a datelor.
Se cunosc urmatoarele tipuri de design:
transversal, al esantioanelor succesive independente
longitudinal (sau panel).
Daca dorim sa evaluam modificari comportamentale de atitudine, evolutive sau involutive, vom apela la designul
esantioanelor succesive independente sau la designul longitudinal.
Designul transversal permite evaluarea unui comportament sau caracteristica psihica ntr-un moment oarecare
de timp.
n designul longitudinal se apeleaza la acelasi esantion de populatie pe parcursul mai multor ani, de mai multe
ori.
Cercetarea experimentala
n psihologie se utilizeaza metoda experimentala pentru a izola sau delimita un proces ori o caracteristica psihica,
pentru a stabili trasaturile sale specifice prin constructia unei situatii artificiale.
Cercetarea descriptiva utilizeaza ca metode observatia, ancheta si testul, evalueaza caracteristici existente la
nivelul unei populatii, asa cum sunt ele, si apeleaza la designuri specifice metodelor folosite.
Cercetarea experimentala utilizeaza metoda experimentului, masoara caracteristicile unui proces izolndu-l din
structura generala a personalitatii, provocnd evolutia lui ntr-o situatie artificiala si apeleaza la designuri specifice:
multigrup sau monogrup.
Este evident ca rezultatele unei cercetari sunt cu att mai valide si mai fidele, cu ct metodele de cercetare ale
caracteristicilor psihice pe care se focalizeaza cercetarea combina abordarea descriptiva cu cea experimentala.
Ca atare, o abordare multipla din punct de vedere metodologic permite cresterea validitatii informatiilor,
care, n acest caz, se numeste validitate convergenta.
Un experiment corect permite evidentierea unei cauzalitati.
Un experiment presupune manipularea unuia sau mai multor factori si masurarea efectelor acestei
manipulari asupra comportamentului.
Factorii pe care cercetatorul i controleaza se numesc variabile independente.
Comportamentele sau functiile care sunt utilizate pentru a masura efectul variabilelor independente se numesc
variabile dependente.
Experimentul are patru caracteristici:
validitatea interna,
fidelitatea,
sensibilitatea,
validitatea externa.
Daca, prin repetarea experimentului, se obtin aceleasi rezultate, atunci datele obtinute n cadrul primului
experiment au un grad nalt de fidelitate.

16
Fidelitatea se verifica n cadrul experimentului-replica.
Un experiment dispune de sensibilitate atunci cnd permite masurarea oricarei variabile independente, indiferent
ct de mic este efectul ei.
Validitatea externa este data de generalizarea rezultatelor unui experiment asupra unei ntregi populatii, adica
atunci cnd datele sunt corecte pentru ntreaga populatie din care a fost extras esantionul.
Controlul situatiei experimentale presupune:
modalitatea de manipulare a variabilelor,
modul n care evolueaza conditiile experimentale
grupul de control.
Conditia de covarianta presupune obtinerea unei relatii directe ntre variabila dependenta si cea independenta;
doua variabile sunt covariante atunci cnd cea independenta determina n acel moment o modificare a celei
dependente, orice alt factor care ar putea influenta performanta subiectilor sa fie controlat si eliminat

X. Designuri experimentale multigrup

Exista doua cai de selectie a grupurilor: esantionarea aleatorie si esantionarea stadiala.
Esantionarea aleatorie presupune selectia unuia sau mai multor subiecti din aceeasi populatie.
Esantionarea aleatorie asigura validitatea interna a experimentului, deoarece echilibreaza diferentele dintre
subiecti si creste validitatea externa a rezultatelor.
Validitatea externa se datoreaza faptului ca ele devin esantioane reprezentative pentru populatia din care fac parte.
Esantionarea stadiala presupune o selectie secundara, indirecta a indivizilor care formeaza esantionul prin
selectia grupurilor la care au apartinut ei initial.
Repartitia echilibrata a subiectilor n grupurile experimentale reprezinta beneficiul esantionarii stadiale.
Validitatea interna se stabileste prin repetarea experimentului.
Posibilitatea de reproducere a experimentului presupune ca, n conditii de replicare a experimentului, rezultatele
obtinute n al doilea experiment sa fie identice sau macar comparabile cu cele obtinute n primul experiment.
Pentru a asigura validitatea interna trebuie respectate doua conditii, una privitoare la evitarea factorilor
nerelevanti si a doua privitoare la caracteristicile grupului experimental.
Pentru ca ntr-un experiment sa se obtina rezultate cu validitate interna, este necesar ca grupul de subiecti sa
ramna constant pe parcursul experimentului.

Designul grupurilor corespondente

Designul grupurilor corespondente asigura un grad mai crescut de fidelitate si validitate.
putem determina eterogenitatea unui grup prin calculul raportului dintre media aritmetica a performantelor
grupului si abaterea standard.
Regula de aur este ca media aritmetica sa fie mai mare dect abaterea standard.
Este de dorit ca grupurile de subiecti sa fie comparabile nu doar din punctul de vedere al caracteristicii pe
care o testam, ci din toate punctele de vedere, pentru ca prezenta variabilelor independente necontrolate
poate influenta mult rezultatele.

Designul grupurilor naturale

Apelnd la designul grupurilor naturale vom putea compara persoane si grupuri de subiecti care au experimentat
o situatie ale caror urmari dorim sa le masuram.

17
Acest tip de cercetare se numeste si design de cercetare corelationala, pentru ca presupune n principal cercetarea
relatiilor (corelatiilor) dintre caracteristicile subiectului si performantele sale.
Designul grupurilor naturale este eficient n realizarea descrierii si predictiei.

XI. Designul monogrup

Se pot obtine rezultate valide lucrnd cu un singur grup; acesta este designul monogrup.
Avantajele designului monogrup sunt numarul mic de subiecti si posibilitatea de a lucra cu mai multe variabile
independente pe acelasi grup.
Designul monogrup poate fi de doua tipuri: complet si incomplet.
n designul monogrup complet se anuleaza erorile progresive prin aplicarea variabilei independente cu diferite
nivele de intensitate ntr-o ordine aleatoare tuturor subiectilor.
Aceasta aplicare aleatoare reduce posibilitatea nvatarii si aparitia oboselii.
Rezultatele nu vor fi viciate, ci vor fi valide.
n designul monogrup incomplet, erorile progresive se anuleaza prin aplicarea diferitelor nivele de intensitate ale
variabilelor la diferiti subiecti
Designul monogrup complet presupune un grup experimental si o variabila independenta cu mai multe nivele de
intensitate.
Avantajele designurilor complexe
1. Modeleaza mai aproape de realitate viata psihica.
2. Rezolva problema variabilelor necontrolabile, introducndu-le ca variabile de cercetare.
3. Permit testarea sau verificarea practica a unor enunturi teoretice.

XII. Standardele APA pentru redactarea unui raport

Daca raportul de cercetare urmeaza sa fie publicat, atunci primul capitol este un rezumat, nu mai mult de 250
cuvinte.
Daca raportul de cercetare nu va fi publicat, atunci primul capitol este unul teoretic:
se definesc conceptele;
se expun teoriile existente n domeniul respectiv, corelativ cu cele folosite n cercetare;
se precizeaza sumar caracteristicile populatiei pe care se aplica testul;
pentru populatiile de cercetare speciale
se face o caracterizare sumara.
Partea teoretica nu trebuie sa depaseasca o treime din volumul lucrarii.

n capitolul II:

Se prezinta obiectivul, ipotezele, designul de cercetare, metodele, participantii (a se evita termenul de

"subiecti")
Se precizeaza tipul de design, daca aplicarea testului s-a facut n grup sau individual, de catre cercetator
sau de catre operatori.
La expunerea metodelor nu se precizeaza doar ce metode au fost folosite, ci si o succinta prezentare.
Descriere exhaustiva se face doar daca este o metoda noua.
Jumatate din lucrare trebuie sa contina rezultatele cercetarii.
La capitolul "Rezultate" trebuie sa fie precizata ipoteza pe care lucram.
Daca sunt mai multe ipoteze, fiecareia i se rezerva un sub-capitol.
Tabelele cu date trebuie urmate de comentarii.

18
 Se mentioneaza pragurile de semnificatie, deoarece n functie de ele se stabileste ct de semnificative
sunt rezultatele obtinute.

n capitolul de concluzii se discuta doar obiectivele; daca unui dintre obiective nu a fost atins se precizeaza acest
lucru, iar daca un obiectiv a fost verificat partial, se explica de ce.
Bibliografia trebuie prezentata pe larg.
Ca anexe se insereaza metodele folosite daca sunt noi, datele primare (brute) etc.
Cerinte de stil:
n general, prima propozitie este de dorit sa fie independenta.
A se evita formele contrase (nu-i) folosite n locul formelor ntregi (nu i).
Se recomanda folosirea persoanei nti plural, dar fara a se folosi cuvntul "noi".
La "Metode", "Rezumat", partea teoretica se foloseste timpul trecut; la redactarea rezultatelor si
concluziilor se poate folosi si timpul prezent.
Abrevieri: se scrie nti denumirea completa, apoi n paranteza abrevierea, care se va folosi ca atare pe
tot parcursul raportului.
Nu se folosesc prescurtari, nici pentru unitatile de masura.
n text, numerele de la 1 la 10 se scriu n litere.
Pentru citate se folosesc ghilimelele. Daca preluam ideile unui autor, dar nu textual, nu folosim ghilimele,
ci precizam: Autorul X afirma ca...
Referintele n text: se scrie n mod obisnuit numai numele autorului si anul aparitiei lucrarii din care se
preiau ideile, eventual pagina.
Titlul nu trebuie sa aiba mai mult de 10-12 cuvinte.
Pentru bibliografie se ncepe pagina noua; orice lucrare sau autor citat n raportul de cercetare trebuie sa
se regaseasca n bibliografie; se trece: numele de familie al autorului, initiala prenumelui, anul
aparitiei lucrarii, titlul lucrarii, localitatea unde a fost publicata si editura.

XIII. Metode calitative de cercetare

Trasaturile caracteristice ale metodologiei calitative
Se ocupa de cercetarea situatiilor reale, si nu de experimente de laborator.
Se supune analizei comprehensive; demersul de cercetare este inductiv, ceea ce presupune selectarea
datelor esentiale dintr-un numar mare de informatii.
Se ocupa de cercetari holistice; fenomenul social n totalitatea lui nseamna mai mult dect o suma de
componente.
Este specifica participarea personala a cercetatorului, care se foloseste de rationamente intuitive de tip
insight si trebuie sa poata apela la empatie.
Presupune o abordare dinamica; aceasta se refera la capacitatea de adaptare n fata schimbarilor din
evolutia sistemului social.
n ciuda existentei unui plan de cercetare, etapele nu sunt fixate imuabil.
Este orientata spre unicitate; presupunem nca din debutul cercetarii ca fiecare situatie cercetata este
unica, evolutiva si trebuie cercetata ca atare.
Utilizeaza analiza contextuala (cadrul istoric si temporal).
Empatia nu se refera n acest caz la rezonarea afectiva, ci are un sens obiectiv, acela de neutralitate
empatetica, adica acea capacitate de a ramne neutru (obiectiv) si, n acelasi timp, de a percepe empatic
trairile participantilor la cercetare.
Principiile metodologiei calitative
1. Deschiderea: Ipotezele reprezinta un scop, nu o conditie a cercetarii;
2. Comunicarea: Cercetarea calitativa presupune directa relatie ntre cercetator si participanti;
3. Realitatea sociala ca proces:
4. Reflexivitatea si analiza: Analiza presupune o metoda flexibila care sa surprinda schimbarile
contextuale.
5. Explicatia: ntr-o cercetare calitativa, cel care o efectueaza este obligat sa explice scopul cercetarii n
amanunt, onest si fara sa induca anumite raspunsuri.

19
 6. Flexibilitatea: Att din punctul de vedere al alegerii metodelor si procedeelor, ct si al designului;
designul se poate schimba pe parcurs, n functie de realitatea din teren. Etapele pot sa nu se deruleze n
ordinea fixata.
Comparatie ntre metodele de tip cantitativ si cele de tip calitativ
Realitatea sociala este considerata simpla, obiectiva, unica, masurabila
Realitatea sociala este considerata subiectiva, problematica, holistica, un construct social
Se stabilesc relatii cauzale si corelatii si se utilizeaza rationamente nomologice
Lucreaza cu rationamente non-deterministe; nu considera relatia cauza-efect ca fiind un principiu de baza al
explicatiei, ci se intereseaza de o cauzalitate circulara si holistica
Au la baza teorii pozitiviste; neaga complexitatea fenomenelor investigate
ncearca o descriere ct mai completa a realitatii umane
Demersul logic este deductiv, nomotetic, bazat pe reguli strict verificabile, ceea ce face posibila replicabilitatea
Demersul logic este inductiv, idiografic, interpretativ, bazat pe logica descoperirii
Conduc la obtinerea de rezultate cifrice, prelucrabile statistic
Sunt mai putin interesate de cifre; ca proceduri de validare folosesc validarea de semnificatie
Cercetatorul are rol dual: colecteaza si interpreteaza datele
Cercetatorul are rolul de a reproduce ct mai fidel si mai corect informatiile obtinute
Metodele calitative trebuie considerate ca un supliment, o completare a metodelor cantitative si este de dorit ca,
ntr-o cercetare, sa se utilizeze ambele.
Tehnica grupului nominal
Tehnica grupului nominal reprezinta o tehnica de identificare si fixare a problemei si a temei de cercetare, ca si a
implicatiilor acestora.
Presupune un demers inductiv si poate nlocui cu succes documentarea clasica.
Grupul de lucru presupune reunirea unui numar de persoane (maxim 10) care discuta foarte putin ntre ele.
Etapele functionarii grupului nominal
1. Enuntarea temei de discutat, sub forma unei ntrebari.
2. Generarea de solutii
3. Colectarea solutiilor de catre un mediator
4. Reformularea si gruparea solutiilor.
5. Selectarea solutiilor bune.

Se supune la vot lista de solutii care reprezinta posibilele obiective de urmarit n cercetare.
Avantaje:
timpul scurt
permite analiza unei game mari de tematici,
Etapele cercetarii calitative
I. Analiza problematicii de cercetare.
Analiza problematicii de cercetare presupune utilizarea de tehnici cum ar fi: interviuri cu experti, discutii de grup
cu persoane competente n domeniu, tehnica grupului nominal, analiza rapoartelor stiintifice (din punct de
vedere calitativ) pe tema data.

20
II Formularea problemei de cercetat.
n functie de rezultatele etapei de analiza a problematicii de cercetare, cercetatorul face o prima analiza a
posibilitatilor de abordare a acestora, ceea ce presupune att stabilirea importantei problemei de cercetat, dar si
analiza propriilor competente

III. Studiile pregatitoare presupun cinci pasi de urmat

1. Documentarea preliminara (studierea cercetarilor deja efectuate) presupune analiza globala a
documentelor, discutii n grupul de lucru asupra temelor, stabilirea expertilor n domeniu.
2. Interviuri cu expertii;
3. Analiza de continut a informatiilor si evaluarea dificultatilor care se pot ivi; se precizeaza
tehnicile si metodele de cercetare.
4. Pre-ancheta; reprezinta primul contact cu participantii la cercetare si are drept scop verificarea
instrumentelor si precizarea posibilelor dificultati.
5. Precizarea metodologiei; presupune fixarea definitiva a tehnicilor de culegere si analiza a
datelor, stabilirea modelului de cercetare.

IV. Reformularea problemei de cercetat.

Este oarecum similara cu pasul cinci al studiilor pregatitoare; se fixeaza clar tema de cercetare, obiectivele
cercetarii si metodele.

V. Esantionarea apriori si pregatirea anchetei.

Se fixeaza caracteristicile grupului cu care se lucreaza; grupul trebuie sa fie suficient de mare, n functie de
problema de studiu, astfel nct datele obtinute sa permita atingerea scopului fixat.
Rezultatele obtinute nu se pot generaliza asupra altei populatii dect cea din care provin participantii, chiar daca
aceasta ndeplineste toate conditiile primei populatii, pentru ca intervin efectele de timp.

VI. Ancheta.
Presupune deplasarea efectiva n teren si culegerea informatiilor.
Jurnalul de bord: Cercetatorul va nota tot ce se ntmpla pe parcursul studiului.
Informatiile pot fi structurare pe patru directii: note de context, note personale, note metodologice si note
teoretice.

VII. Analiza rezultatelor.

Set de informatii care surprind un eveniment social.

VIII. Validarea interna

Consta n validarea rationamentelor obtinute n etapa anterioara, de analiza a rezultatelor.
Validitatea reprezinta exactitatea unui rezultat sau adecvarea unei categorii de informatii formulate teoretic la
fenomenul psihic sau social descris.

21
IX. Redactarea raportului presupune si sugestii pentru cercetari viitoare.
X. Validarea externa
Presupune verificarea informatiilor obtinute cu informatiile existente din alte cercetari pe aceeasi tema si
verificarea critica a rezultatelor de catre o persoana din afara studiului.

XIV. Validitatea cercetarii calitative

APA face o alta clasificare a tipurilor de validitate: de continut, conceptuala, predictiva si descriptiva.
Validarea este procesul sau operatia prin care se investigheaza gradul de validitate sau de realism a interpretarii
propuse de un instrument.
Validitatea de continut implica examinarea sistematica a continutului probei pentru a determina daca el acopera
un esantion reprezentativ din domeniul de comportament pe care testul l masoara.
Pasii n realizarea validitatii de continut sunt:
1. Definirea si descrierea domeniului de continut al testului .
2. Analiza itemilor testului, care presupune eliminarea acelor itemi care nu corespund
comportamentelor cuprinse n domeniul de continut; pentru itemii ramasi se identifica zonele
domeniului de continut pe care le masoara.
3. Stabilirea relatiei dintre item si domeniul de continut, ceea ce presupune un numar de experti, care
au sarcina de a identifica daca prin itemul respectiv se masoara ceea ce a intentionat constructorul
itemilor.
Rezultatul obtinut se numeste coeficient de validitate.
Putem apela la metode de validare tipic calitative, cum sunt: metoda triangulatiei si metoda juriului.
Metoda triangulatiei este o strategie prin care se suprapun si se combina mai multe tehnici de culegere a datelor,
pentru a compensa pierderile de informatie inerente ntr-o cercetare.
Tipuri de triangulatie:
A. Triangulatia datelor permite cresterea numarului de probe si, prin urmare, sunt masurate mai multe
fatete ale fenomenului studiat.
Se face n trei directii: spatiala, temporala si a subiectilor.
B. Triangulatia cercetatorului presupune participarea la cercetare a unui grup de minimum doi cercetatori.
C. Triangulatia teoretica presupune interpretarea informatiilor obtinute prin ncadrarea succesiva n
diferite teorii
D. Triangulatia metodologica obliga la utilizarea unor tehnici diferite de culegere a datelor; se apeleaza la
o baterie de probe: observatie, interviu, analiza de continut, desen, focus grup
E. Triangulatia nedefinita desemneaza actiunea cercetatorului de a supune participantii la studiul unor
testari preliminare si de a analiza rezultatele obtinute pentru a putea determina categoriile
comportamentale.

XV. Interviul comprehensiv

Rolul acordat interviului comprehensiv variaza, de la cel de metoda centrala ntr-un design de cercetare, pna la
cel de instrument auxiliar si complementar de obtinere a informatiilor.
n metodologia interviului comprehensiv sunt importante doua caracteristici: conduita de interviu si analiza
continutului; ambele presupun specializari.
Interviul presupune focalizarea pe intervievat, intervievatorul ncercnd sa fie ct mai discret si sa nu i
influenteze nicicum discursul.
Interviul comprehensiv permite obtinerea de informatii de profunzime.
1. Documentarea, etapa exploratorie (prin modalitatea clasica sau prin tehnica grupului nominal); se pune
la punct grila de ntrebari, care trebuie verificata. Instrumentele sunt suple si evolutive, ele se pot
modifica daca situatia de teren o cere
2. Activitatea de intervievare propriu-zisa.

22
 3. Notitele teoretice se alcatuiesc pe parcurs, dar si dupa ce perioada de interviu s-a ncheiat; ele cuprind
date de observatie, intentii si ipoteze teoretice generate de cercetare.
4. Notitele descriptive sau de observatie au forma de diagrame sau citari care redau pe viu situatiile de
cercetare.
5. Redactarea raportului de cercetare
Se face dupa regulile clasice pentru cercetarea cantitativa.
Validitatea rezultatelor

XVI. Focus grupul

ntre focus grup si alte tipuri de interviuri (tehnica grupului nominal, tehnica Delphi, tehnica brainstorming si
sinectica, si grupul de discutii) exista o serie de deosebiri.
Tehnica grupului nominal: utilizeaza interviul ca instrument principal de investigatie, dar grupul este constituit
din persoane care nu comunica ntre ele (este un grup abstract)
Tehnica Delphi are ca scop obtinerea de indormatii de la experti, selectati pentru a constitui un grup omogen,
informatii care sa permita elaborarea unor previziuni de evolutie sociala.
Tehnica brainstorming Scopul acestei tehnici este obtinerea unui numar ct mai mare de idei asupra unei
probleme date
Focus grupul Permite obtinerea de informatii de profunzime, care tin de infrastructura atitudinilor si opiniilor si
care permit identificarea mecanismelor de formare si de exprimare a atitudinilor si opiniilor. Utilizarea n cadrul
studiului pilot ajuta la obtinerea de informatii clare despre cercetarea n cauza si, de asemenea, se pot elimina o
serie de erori.
Avantajele metodei
focus-grupul permite obtinerea de informatii, descrieri de opinii, atitudini, credinte etc;
construieste o comunicare naturala, mai reala dect n cazul interviului comprehensiv;
face posibila evidentierea mecanismelor prin care se conditioneaza evolutia sociala;
permite ntelegerea mecanismelor care produc, sustin sau anihileaza anumite atitudini;
informatiile au un grad crescut de fidelitate si validitate;
Limite ale utilizarii focus-grupului
rezultatele au o validitate relativa n raport cu populatia generala, neputnd fi generalizate la acest nivel;
rezultatele depind n foarte mare masura de competentele moderatorului;
efectele de grup influenteaza negativ rezultatele
Reguli de alcatuire a focus grupului
Selectia membrilor se poate numi si esantionare teoretica; esantionul se alege n functie de scopul cercetarii si
de ceea ce se considera relevant.
Exista mai multe tipuri de esantionare, n functie de criteriul de selectie.
Un prim criteriu este eterogenitatea grupului; astfel se disting esantioane omogene si eterogene.
n functie de relatia existenta ntre membrii grupului, exista esantioane conflictuale, cu participanti care-si
exprima opiniile ntr-un mod critic, si esantioane consensuale, care presupun respectarea spatiului intim.
Modalitatile de nregistrare a rezultatelor sunt audio (reportofon) sau audiovideo.
Tehnici de discutie:
interviul comprehensiv: moderatorul construieste o grila de ntrebari (deschise, de tipul "de ce?" sau
ipotetice "daca ar fi... ce s-ar ntmpla...");
discutia cu co-moderator;
testele proiective cu jocuri de rol, situatii dilematice.
Clasificarea focus grupurilor:
Dupa tema cercetata, acestea pot fi: politice, economice, mass-media, de marketing si publicitate.

23
Prelucrara datelor:
Se apeleaza la decupaje ale discutiilor sau pe categorii de participanti. Se face o analiza de continut cantitativa,
sau calitativa atunci cnd se apeleaza la focus-grupuri succesive cu acelasi grup de participanti si pe aceeasi tema.

XVII. Analiza de continut

Definitie: Analiza de continut reprezinta un de set de tehnici cercetare cantitativ-calitativa a comunicarii
verbale si non-verbale, n scopul identificarii si descrierii obiective si sistematice a continutului manifest sau
latent, pentru a ajunge la unele concluzii privind individul si societatea, sau privind comunicarea nsasi, ca proces
de interactiune sociala.
Analiza de continut este o metoda alternativa, complementara de studiu al comportamentului uman, care ofera
informatii foarte obiective, deoarece reactiile de dezirabilitate sociala sunt absente.
Criterii de clasificare: vechime, destinatar, accesibilitate si grad de ncredere.
Documentele fac obiectul mai multor tipuri de analiza:
analiza de continut cantitativa
analiza de continut calitativa.
Analiza de continut cantitativa are ca scop stabilirea temelor, tendintelor, atitudinilor, valorilor si modelelor
prezente n diferite documente.
Se utilizeaza atunci cnd se doreste selectarea unor date din documente care contin informatii complexe, cum sunt
cele din mass-media, literatura, legislatie, corespondenta, jurnale
Etapele analizei de continut calitativa
1. Se stabileste tipul de documente cu care se va lucra, n conformitate cu tema si obiectivele studiului.
2. Se parcurg materialele selectate si se formuleaza unele ipoteze
3. Se efectueaza definirea unitatilor de analiza.
Acestea sunt: unitatea de reperaj, reprezentata de lungimea textului n care este regarita tema de studiu, si unitatea
de context, data de lungimea minima a textului care trebuie citita pentru a descoperi daca tema de studiu este
prezenta n mod favorabil, nefavorabil sau neutru.
Avantajele analizei de continut cantitative
Aduce rigoare n interpretarea documentelor, permitnd depasirea afirmatiilor fara acoperire.
Permite determinarea tendintelor prezente n document si caracterizarea unei perioade, epoci, structuri
sociale, comunitati, si compararea a doua perioade, epoci
ntruct documentele cu care se lucreaza nu sunt provocate, efectul de dezirabilitate este nul.
Dificultati si limite
1. Stabilirea grilei de categorii si indicatori.
2. Stabilirea validitatii si fidelitatii datelor obtinute. Ca metode de validare se folosesc validarea de
continut si cea de construct. Fidelitatea se poate estima doar cu ajutorul unui juriu de experti.
Analiza comparativa a rezultatelor la care ajung expertii permite stabilirea indicatorului de
fidelitate.
3. Volumul materialelor utilizate
4. Interpretarea atitudinilor transmise prin text.
Analiza de continut calitativa este o metoda care permite generaea inductiva a unei teorii asupra unui fenomen
cultural, social sau psihologic, prin conceptualizarea si relationarea progresiva si valida a datelor empirice
Presupune determinarea si definirea unor categorii sau concepte n care se ncadreaza informatia analizata
Analiza de continut calitativa se bazeaza pe un examen sistematic al datelor.
Etapele analizei de continut calitative
1. Fixarea scopurilor si a materialelor de analiza.
2. Codificarea. Aceasta etapa are ca scop eliminarea informatiilor nesemnificative si pastrarea celor
importante.

24
 3. Categorizarea. Categorizearea reprezinta punctul de plecare din care conceptele se vor rafina si vor fi
tot mai adecvate realitatii empirice.
Orice categorie trebuie sa ndeplineasca urmatoarele conditii:
o definire concisa si adecvata;
sa se precizeze elementele distinctive;
sa se identifice elementele necesare ale continutului sau;
sa se identifice formele de manifestare
4. Relationarea. Relationarea presupune o activitate de sistematizare. Se lucreaza simultan la doua
niveluri: un nivel mai concret, care presupune analiza datelor de baza pentru a vedea daca exista o
legatura ntre acea categorie si fenomenele pe care le desemneaza, si un nivel mai abstract, prin care se
urmareste sa se determine daca exista legaturi ntre conceptele sau categoriile deja delimitate.
5. Integrarea. Permite definirea obiectului principal pe care se va axa raportul de cercetare. Este o faza de
sinteza, care trebuie parcursa deoarece ntr-o analiza de continut calitativa exista riscul ca, avnd multe
concepte si relatii ntre ele, explicatiile sa fie prea complicate. Nu trebuie pierduta din vedere, n aceasta
etapa, ntrebarea: care este problema principala, care este scopul studiului.
6. Modelarea. Activitatea principala este cea de reproducere ct mai fidela a relatiilor structurale si
functionale dintre elementele care definesc fenomenul studiat. n aceasta etapa, ntrebarea de baza este:
care sunt proprietatile fenomenului, antecedentele si consecintele sale.
7. Teoretizarea. nseamna concret scrierea raportului de cercetare si obliga la trei activitati:
esantionarea teoretica, presupunnd retinerea categoriilor care s-au repetat pe parcursul
analizei de continut ca fiind caracteristice fenomenului studiat;
inductia analitica, presupunnd cautarea cazului negativ
verificarea implicatiilor teoretice; aceasta este tot o strategie de evaluare, si consta n
determinarea, la nivelul unui fenomen, a validitatii teoriei concepute.

XVIII. Metoda incidentului critic

Metoda incidentului critic presupune selectarea comportamentelor care sunt adaptative si eficiente n rezolvarea
unor situatii critice.
Ca tehnici utilizate pentru culegerea datelor se folosesc: observatia, chestionarul si interviul.
Un comportament poate fi considerat incident critic n urmatoarele conditii:
actiunea umana trebuie sa fie o situatie distincta, cu limite bine definite;
cauzele, ca si urmarile sale, trebuie sa fie evidente, astfel nct sa poata fi descrise semnificatiile sale prin
raportare la persoana;
descrierea situatiei si a comportamentelor umane prezente n situatie trebuie sa fie clara;
comportamentele pozitive sau negative care se dezvolta n situatia respectiva trebuie sa fie cazuri
extreme, pentru a putea fi considerate incidente.
Toate acestea sunt n acest context tehnici, dar, la fel ca si observatia si chestionarul, se poate folosi si ca
metoda de sine statatoare.
Analiza formala presupune utilizarea chestionarului ca tehnica de culegere a datelor; ntrebarile urmaresc
obtinerea elementelor componente ale formei, relatiile dintre ele si care sunt evenimentele care pot distruge o
evolutie.
Analiza structurala si fenomenologica este un ansamblu de cazuri distincte, care descriu actiuni si situatii si care
permit explicarea sensului altor actiuni care au loc n situatii asemanatoare structural din punctul de vedere al
trairilor subiective ale actorilor.
Aceasta presupune parcurgerea mai multor etape:
alcatuirea unei colectii de cazuri (anamneze cu mai multe persoane);
alcatuirea cazurilor pe categori apriori analoge;
descompunerea fiecarui caz n microsituatii analoge n fiecare dintre cazurile descrise;
alcatuirea unui tabel, astfel nct sa poata fi descrise si comparate situatiile si elementele componente
(situatiile pe coloane si elementele componente ale cazurilor pe linii);
analiza informatiior care se regasesc pe coloane si concluzionarea asupra sensului de evolutie a situatiei;
analiza globala a bazei de date (coloane plus linii) si concluzionarea asupra conduitelor actorilor.
Jocul intelectiv ntre doua persoane este un joc repetitiv care se dezvolta pentru a asigura fiecarui participant
sentimentul de securitate, dar si de a nu se confrunta cu o serie de evenimente pe care le considera periculoase.

25
Anamneza poate determina care evenimente din viata persoanelor au determinat dezvoltarea unor asemenea
comportamente, si aceste evenimente se numesc situatii critice.
Aplicatii ale metodei incidentului critic:
1. Scala de evaluare cu ancore comportamentale. Acest tip de scala apeleaza la descrieri de
comportamente ca modalitati de evaluare. Criterii:
factorul de performanta trebuie sa fie definit cu acuratete;
ancorele trebuie sa descrie cu multa precizie categoriile de performanta;
raspunsul evaluatorului trebuie sa fie dirijat prin urmarirea unor instrumente precise cu scala.
2. Metoda grupului critic. Permite stabilirea unor pasi eficienti n desfasurarea unei activitati la care
participa un numar mare de persoane, aparent dezorga nizate si cu risc mare de haos.

26