Globalizarea a devenit noul cuvant-cheie al anilor 1990. Economiile nationale devin,
fara indoiala, din ce in ce mai unite pe masura ce comertul fara granite, investitiile si capitalul financiar sunt in crestere. Consumatorii cumpara mai multe bunuri straine, un numar din ce in ce mai ridicat de firme isi desfasoara activitatea acum si dincolo de granite, iar oamenii economi investesc acum, mai mult ca niciodata, in tari indepartate. Un avantaj este ca globalizarea este o binecuvantare pura, cu potential de a creste productivitatea si nivelul de trai oriunde. Aceasta se datoreaza faptului ca o economie unita la nivel mondial poate duce la o separare mai buna a muncii intre tari, permitand tarilor sub- dezvoltate sa se specializeze in activitati ce necesita munca fizica intensa, in timp ce tarile dezvoltate isi vor folosi muncitorii in moduri mai productive. Va permite firmelor sa exploateze economii la scara mai larga. Criticii au o parere mai sumbra. Ei prezic ca o competitie ridicata va distruge locuri de munca in tarile sub-dezvoltate si va micsora salariile in tarile c e detin economii bogate in prezent. Va fi o cursa spre un nivel foarte scazut pe masura ce tarile vor micsora salariile, taxele, ajutorul social si controlul mediului, pentru a deveni mai competitive. Obligate sa concureze, abilitatea guvernelor de a-si face propria strategie economica va avea de suferit. Criticii isi fac griji si ca puterea in crestere a pietelor financiare va cauza haos economic. In ciuda dicutiilor iresponsabile despre noua economie mondiala, integrarea economica internationala de astazi nu este fara precedent. Primii 50 deani dinaintea Primului Razboi Mondial au cunoscuto larga circulatie de bunuri, capital si oameni transfrontalier. Acea perioada a globalizarii, ca si cea din prezent, era stimulata de o reducere a barierelor in ceea ce priveste comertul si de o micsorare a preturilor de transport, datorita dezvoltarii retelelor de cai ferate si a inmultirii numarului de barci cu motor pe abur. Globalizarea din prezent este, intr-un fel, o intoarcere a tendintei din acea perioada.