Cuprins

Cap. 1 Generalitati
Cap. 2 Fibra optica
Cap. 3 Comunicatii digitale
Cap. 4 Echipamente de transmitere sincrona (SDH)
Cap. 5 Echipamente de acces (ACCESS)
Cap. 6 Bibliografie

1
 Cap.1
Generalitati.

Noile retele de comunicatii implementate la CFR sunt proiectate pentru a transmite trei
tipuri de informatii: voce, date si imagini.
O retea de telecomunicatii moderna este formata din sisteme care asigura transportul
informatiei numite sisteme de transmisiuni si din sisteme care asigura comutatia (rutarea)
acestora numite sisteme de comutatie. In afara de acestea, orice retea de telecomunicatii contine
o infrastructura ce permite accesul abonatilor la serviciile oferite, numita retea de acces.
In actualele retele de comunicatii, in afara de sistemele de transmisiuni si de comutatie,
reteaua de telecomunicatie poate contine o retea de semnalizari, o retea de sincronizare si o retea
de gestiune (management).
In telefonia digitala, informatiile pot fi analogice daca se realizeaza transmiterea
semnalului vocal, sau digitale daca se asigura servicii de transmitere a datelor.
La randul lor, semnalele utilizate pot fi atat digitale (daca transmisiunea este in banda de
baza) cat si analogice (daca are loc o modulare a semnalului).
Pentru refacerea energiei semnalului in transmisiunile analogice se utilizeaza
amplificatoare cu dezavantajele lor (amplificarea zgomotului, scaderea raportului S/Z).
In transmisiunile digitale sunt utilizate regeneratoare care receptioneaza semnalul, refac
sirul numeric si il retransmit. In acest fel se reduc considerabil efectele degradarii semnalului in
canalul de comunicatie.
Transmiterea digitala a informatiilor prezinta un numar mare de avantaje:
rezistenta mare la perturbatii;
posibilitatea de regenerare a semnalelor;
posibilitatea de protectie la erori;
asigurarea secretului transmisiei prin criptare;
multiplexarea cu diviziune in timp este mai ieftina decat cea cu diviziune in frecventa.
In retelele moderne de comunicatii suportul de transmisie utilizat este cablul cu fibre
optice, avand multe avantaje fata de cablul cu perechi de cupru torsadate.

2
 Cap. 2
Fibra optica
Notiuni introductive
Reflexia luminii reprezinta intoarcerea unei raze de lumina ( a unei unde luminoase) in
mediul din care a venit, la intalnirea unei suprafete de separare cu un alt mediu.
(2)
(1) i = unghi de incidenta
i r r = unghi de reflexie
i = r

Refractia luminii reprezinta schimbarea directiei de propagare a unei unde luminoase la

= unghi de incidenta
trecerea dintr-un mediu transparent in alt mediu transparent.i

r
(2)
(1) i = unghi de incidenta
i r = unghi de refractie

Se defineste ca indice de refractie al mediului (2) fata de mediul (1), raportul dintre
sinusul unghiului de incidenta si sinusul unghiului de refractie.
sin i
n21 =
sin r
Daca vom considera mediul (1) ca fiind vidul, atunci indicele de refractie relativ al
mediului (2) fata de vid se va numi indice de refractie absolut sau pe scurt indice de refractie.
Se considera ca cele doua medii transparente (1) si (2) sunt
caracterizate de indicii de refractie n1 si n2.
r
Daca n1 > n2 atunci i < r . Se observa ca pentru o anumita
(2)
(1)
valoare a unghiului de incidenta, unghiul de refractie devine egal cu c

900.
c = unghi critic

3
 Aceasta valoare a unghiului de incidenta este valoarea unghiului critic. Atunci cand
unghiul de incidenta atinge valoarea critica, unda luminoasa refractata se propaga de-a lungul
suprafetei de separare a celor doua medii. Daca unghiul de incidenta este mai mare decat unghiul
critic, atunci unda refractata revine in mediul (1), fenomenul numindu-se reflexie totala.
In concluzie, pentru ca o unda luminoasa care se propaga intr-un mediu sa nu treaca in
mediul alaturat, trebuiesc indeplinite urmatoarele doua conditii:
indicele de refractie al mediului de propagare sa fie mai mare decat cel al mediului alaturat;
unghiul de incidenta al undei luminoase sa fie mai mare decat unghiul critic.

Fibra optica este un mediu de transmisie complet dielectric (de obicei din sticla) care
functioneaza pe principiul reflexiei interne a radiatiilor luminoase. Ghidarea radiatiei liminoase
este asigurata de variatia indicelui de refractie in sectiunea fibrei.
Fibra optica este constituita dintr-un miez de sticla (pura sau dopata), in care se face
ghidarea propriuzisa a radiatiei, care este inconjurat de un invelis (polimer) cu indice de refractie
mai mai mic decat cel al miezului. Ansamblul este acoperit cu un strat care constituie camasa
externa a fibrei. Ea este destinata sa protejeze fibra de agentii externi.
Printre numeroasele avantaje ale fibrei optice se pot enumera:
- costul materiei prime este minim;
- au diametre foarte mici, sunt usoare, flexibile, usor de instalat si manipulat;
- dimensiuni si costuri per unitate elementara de transmisie mai reduse;
- asigura o buna separare galvanica intre echipamente;
- rezista la temperaturi ridicate;
- nu sunt perturbate de campuri electromagnetice si electrostatice;
- banda de trecere este foarte mare;
- prezinta o atenuare caracteristica scazuta (0,1 0,5 dB/Km);
- atenuarea fiind mica distanta intre regeneratori este mare (50 70 Km);

Dezavantaje ale fibrei optice:

- sensibilitate la prezenta simultana a umiditatii si a eforturilor mecanice care
sensibilizeaza fibra marind microcrapaturile din fibra, crescand astfel atenuarea fibrei;

4
 - dificultatea definirii si asigurarii garantiei unei bune eficacitati a acestor protectii. O
problema nerezolvata este lipsa de date suficiente legate de durata de viata a fibrei.
Fibrele optice trebuie sa satisfaca trei conditii:
- sa ghideze radiatia in interiorul miezului astfel incat sa apara cat mai putine pierderi in
exterior, conditie ce se realizeaza daca indicele de refractie il invelisului este mai mic decat cel al
miezului;
- pierderile prin absorbtie si difuzie in interiorul fibrei sa fie cat mai mici
- sa pastreze forma impulsului de radiatie transmisa pe o distanta cat mai mare, adica
fibra optica sa aiba o dispersie cat mai redusa si deci o banda de trecere cat mai mare.
Structura unei fibre optice:

Invelis

Miez
Radiatie
luminoasa
Sectiune longitudinala prin fibra optica

Miez

Invelis

Protectie primara

Sectiune transversala prin fibra optica

Fibrele optice se pot imparti in doua mari categorii:

Fibre optice monomod - la care diametrul miezului are dimensiuni comparabile cu
lungimea de unda a radiatiei luminoase transmise.
- diametrul miezului = 9 m
- diametrul invelisului = 48 - 54 m
- diametrul protectiei primare = 125 m

5
 Fibre optice multimod - la care diametrul miezului este mult mai mare decat lungimea de
unda a radiatiei luminoase transmise.
- diametrul miezului = 50 - 100 m
- diametrul invelisului = 125 -140 m
- diametrul protectiei primare = 250 m
Fibrele optice multimod se utilizeaza in general pentru legaturi scurte datorita atenuarilor
mari si de capacitati relativ mari si nu se folosesc la CFR. Lungimea de unda utilizata pentru
aceste fibre este de 850 nm.
Fibrele optice monomod sunt utilizate in reteaua de telecomunicatii feroviare din
Romania. Aceasta retea masoara aproximativ 4000 de Km de cablu cu fibra optica. Fibrele optice
monomod au o atenuare mult mai redusa. Lungimile de unda utilizate pentru aceste fibre sunt
1310 nm si 1550 nm.
O harta a retelei de fibra optica din telecomunicatiile feroviare este prezentata in figura
urmatoare:

6
 Se observa ca structura retelei se bazeaza pe cele patru inele (North-Est Ring, South-Est
Ring, Center Ring, South-West Ring) realizandu-se astfel comunicatii redundante (protectia
comunicatiilor in cazul ruperii fibrei sau a defectarii unui nod).
Cablele cu fibra optica utilizate la CFR contin 20 fibre optice si sunt de doua feluri:
- cable subterane cu fibra optica;
- cable aeriene cu fibra optica.
Cablul cu fibra optica subteran este format din patru minituburi colorate diferit, fiecare
continand sase fibre, exceptie facand ultimul care contine doua fibre. Fibrele sunt introduse in
interiorul minituburilor impreuna cu un gel care are rolul de protectie contra umezelii. Cablul
mai contine un element central realizat din fibra de sticla ce ofera o buna rezistenta la intindere si
torsiune. Intreg ansamblul este protejat de un invelis de kevlar si un invelis din PVC cu rol de
protectie contra agentilor externi.
Structura cablului subteran cu fibre optice folosit la calea ferata:

1 - ALBASTRU
ORANGE 2 - ORANGE
3 - VERDE
TUB 1
4 - MARO
5 - GRI
6 - ALB

7 - ALBASTRU
VERDE 8 - ORANGE
9 - VERDE
TUB 2
10 - MARO
11 - GRI
12 - ALB

13 - A LBASTRU
MARO 14 - ORANGE
15 - VERDE
TUB 3
16 - MARO
17 - GRI
18 - ALB

ALBASTRU 19 - ALBASTRU
TUB 4 20 - ORANGE

7
 Cablele subterane se protejeaza in tevi din PVC (ducturi) introduse in pamant la o
adancime de cel putin 80 cm. La traversarea podurilor se protejeaza in tevi metalice.
Cablul cu fibra optica aerian este format din doua minituburi colorate diferit (albastru si
orange), fiecare continand zece fibre. Fibrele sunt introduse in interiorul minituburilor impreuna
cu un gel care are rolul de protectie contra umezelii. Minituburile sunt introduse intr-un tub de
protectie din teflon ce ofera o buna rezistenta la intindere si torsiune. Intreg ansamblul este
protejat de un invelis de kevlar si un invelis din PVC cu rol de protectie contra agentilor externi.
Structura cablului aerian cu fibre optice folosit la calea ferata:

1 - ALBASTRU
ALBASTRU 2 - ORANGE
3 - VERDE
TUB 1
4 - MARO
5 - GRI
6 - ALB
7 - ROSU
8 - NEGRU
9 - GALBEN
10 - VIOLET

11 - ALBASTRU
ORANGE 12 - ORANGE
13 - VERDE
TUB 2
14 - MARO
15 - GRI
16 - ALB
17 - ROSU
18 - NEGRU
19 - GALBEN
20 - VIOLET

8
 Cap. 3
Comunicatii digitale

Notiuni introductive
Un semnal electric este numit analog atunci cand valorile sale acopera un domeniu
continuu si sunt proportionale cu marimea fizica pe care o reprezinta semnalul electric.
Un semnal electric este numit digital (numeric) atunci cand este compus dintr-o
succesiune de simboluri, fiecare simbol putand lua una dintr-un numar finit de valori posibile.
Fiecare simbol al unui semnal digital poarta cu el o cantitate de informatie a carei unitate
de masura se numeste bit.
Prin viteza de emisie sau de receptie a unui semnal digital se intelege numarul de
simboluri emise sau receptionate intr-o secunda.[bit / s]
Semnalele digitale au fata de semnalele analogice avantajul de a fi semnale simple si
rezistente la perturbatii. Aparatura digitala care opereaza cu astfel de informatii este
nepretentioasa, fiabila si necritica si este realizata cu elemente semiconductoare si circuite
digitale.
Pentru a transforma un semnal analog intr-un semnal digital se utilizeaza modulatia
imulsurilor in cod (PCM- Pulse Code Modulation) si este necesara parcurgerea a trei etape:
Esantionarea semnalului analog
Cuantizarea
Codarea esantioanelor
Esantionarea reprezinta procedeul prin care un semnal continuu in timp este inlocuit
printr-o succesiune de impulsuri echidistante in timp, proportionale cu amplitudinea semnalului
continuu la momentele respective.
Teorema esantionarii: un semnal continuu cu spectru de frecventa limitat la o frecventa
maxima Fm este complet definit de esantioanele sale daca frecventa de esantionare este mai mare
sau cel putin egala cu dublul frecventei maxime.
FT Fm

9
 Deoarece banda vocala in telefonie este 0,3 KHz 3,4 KHz s-a ales frecventa de
esantionare FT = 8 KHz.
1 1
Periada de esantionare este : T = = = 125 s
FT 8000
A

t
T

Esantionarea se face prin modulatia ipulsurilor in amplitudine (PAM Pulse amplitude

modulation). Semnalul rezultat se numeste semnal PAM.
Deoarece durata esantioanelor (ti) este mult mai mica decat perioada de esantionare,
timpul ramas disponibil este folosit pentru transmiterea pe acelasi suport fizic a mai multor
semnale PAM.
Dupa esantionare, semnalul PAM este discontinuu in timp insa fara a fi semnal digital,
deoarece amplitudinile esantioanelor ocupa un domeniu variat cu o infinitate de valori.
Cuantizarea reprezinta procesul prin care se asociaza amplitudinile posibile ale
esantioanelor la un numar finit de valori discrete (256). Astfel, toate amplitudinile cuprinse intre
doua nivele de decizie capata valoarea nivelului de reconstructie. Intre doua nivele de decizie se
gaseste intotdeauna un nivel de reconstructie. ND
NR
ND

Spre deosebire de esantionare, la cuantizare apare un zgomot de cuantizare. Intotdeanuna

zgomotul va insoti semnalul de cuantizare. Pentru reducerea zgomotului de cuantizare se
folosesc doua metode:
- Cuantizarea uniforma - se pastreaza acelasi zgomot atat pentru semnale puternice cat si
pentru semnale mai slabe;
- Cuantizarea neuniforma - se realizeaza prin compresie. Cu cat ne apropiem de intervale
superioare cu atat se maresc intervalele de cuantizare, adica semnalele puternice vor lua mai
putine valori decat cele slabe.

10
 Codarea face trecerea de la semnalul digital la transmiterea unor cifre in cod binar si
deci obtinerea semnalului PCM. Fiecare numar intreg cuprins intre 128 si +128 poate fi
transmis cu ajutorul unui cod format din 8 biti, din care primul este bit de semn iar ceilalti 7 biti
exprima valoarea in cod binar a numarului intreg cuprins intre 1 si 128. Deci fiecare esantion
poate fi reprezentat de un cuvant binar de 8 biti, cuvant pentru care se foloseste in mod curent
denumirea de octet sau byte.
Prin esantionare, cuantizare si codare am obtinut din semnalul telefonic analog original
un semnal digital cu viteza de transmisie :
Vt = FT * 8 biti = 8000 Hz * 8 biti = 64 Kbit /s
Folosind multiplexarea in timp, putem intretese esantioanele provenite de la mai multe
canale telefonice care folosesc acelasi suport de transmisie.
In transmisiile sincrone, intervalul de timp asociat unui ciclu cu durata de 125 s este
divizat in intervale de timp (IT sau TS - Time Slots) in care se pot transmite succesiv semnalele
PCM apartinand diferitelor cai telefonice.
Multiplexarea canalelor temporale se realieaza electronic, prin utilizarea de
multiplexoare, care conecteaza succesiv intrarile spre suportul fizic de transmisie comun.
In Europa s-a adoptat si standardizat multiplexul primar de 30 + 2 canale telefonice ( 30
de canale de comunicatie , un canal de semnalizare si un canal de sincronizare).
Se obtine astfel o viteza de transmisie a multiplexului primar de :
32 * 8 KHz * 8 biti = 2048 Kbit / s
Multiplexul primar obtinut se mai numeste cadru primar PCM.
La receptie este necesara separarea semnalelor receptionate in intervale de timp diferite si
dirijarea acestora spre iesiri diferite, operatie realizata prin uitlizarea unui demultiplexor
electronic, care este sincronizat cu multiplexorul de la emisie, pentru a asigura separarea corecta
a octetilor canalelor temporale.
Multiplexul primar obtinut se mai numeste cadru primar PCM si respecta recomandarile
CCITT G.732 prin care, un cadru de 125 s contine 32 de intervale de timp. Fiecare interval de
timp contine un cuvant de 8 biti. Intervalele de timp sunt numerotate de la 0 la 31. Intervalul de
timp 0 este destinat sincronizarii cadrului iar intervalul de timp 16 este folosit pentru
semnalizare. Celelalte intervale de timp pot fi folosite pentru transmiterea de semnale vocale
PCM sau pentru transmiterea de date care nu depasesc 64 Kbps.

11
 Cap. 4
Echipamente de transmitere sincrona
Introducere
Semnalele digitale se pot transmite in mod sincron (STM Synchronous Transfer Mode)
sau in mod asincron (ATM Asynchronous Transfer Mode).
Sistemele cu mod de transfer sincron (STM) utilizeaza transmisii bazate pe ierarhii
digitale plesiocrone (PDH Plesiochronous Digital Hierarchy) sau ierarhii digitale sincrone
(SDH Synchronous Digital Hierarchy).
Capacitatea de transmitere accesibila este divizata in cadre in PDH sau in containere
virtuale (CV) in SDH.
Plesiocronismul PDH
Daca nodurile unei retele digitale emit fiecare pe baza unui tact propriu generat de un
oscilator propriu, reteaua se numeste plesiocrona. Intr-o astfel de retea nu exista o sincronizare
propriuzisa, alunecarile sunt mentinute in limite admisibile prin folosirea unor generatoare de
tact foarte performante.
PDH utilizeaza semnale digitale care sunt organizate in cadre periodice cu perioada fixa
de 125 s. Un astfel de cadru sta la baza tuturor ierarhiilor sincrone si poarta denumirea de
multiplex primar, avand un debit de 2048 kb/s. Fiecare astfel de multiplex este divizat in 32 de
intervale de timp, numerotate de la 0 la 31, cu durate egale si care permit transmiterea unui octet
informational. Transmiterea cadrelor este sincrona, realizarea acesteia fiind asigurata prin
intermediul intervalului de timp 0, interval ce asigura de asemenea si inceputul unui nou cadru.
Ierarhiile digitale plesiocrone impun cascade de multiplexari, de fiecare data facandu-se
apel la functii de sincronizare.
Dezavantajul principal este ca accesul la un anumit canal implica demultiplexarea pas cu
pas pana la nivelul respectiv.
Pentru Europa, ierarhia digitala plesiocrona include patru niveluri:
T1: 2048 Kbps (32 x 64 Kbps)
T2: 8448 Kbps (4 x T1)
T3: 34368 Kbps (4 x T2)
T4: 139264 Kbps (4 x T3)

12
 Ierarhia digitala sincrona SDH
Pentru cresterea calitatii transportului informatiei si simplificarea accesului la fluxurile de
2 Mb/s s-a standardizat un model de transmisie a informatiei de catre CCITT in 1988, o ierarhie
de multiplexare numerica numita ierarhie digitala sincrona (SDH Synchronous Digital
Hierarchy). Aceasta tehnica permite atat transportarea semnalelor PDH cat si a semnalelor in
tehnica ATM.
Acest tip de transmisie se caracterizeaza prin faptul ca sincronizarea se face dupa un ceas
unic de referinta (master) cu o precizie si o stabilitate foarte buna. Semnalul de tact este distribuit
la toate nodurile prin canale dedicate.
Multiplexarea sincrona prezinata avantajul ca ofera posibilitatea de a accesa direct orice
afluent din cadrul multiplexului la orice nivel, accesul la un anumit flux facandu-se fara a mai
trece prin cele n multiplexari.
Un alt avantaj este ca datorita sincronizarii, erorile in transmisia semnalului sunt mai mici
-11
de 10 .
Cadrul de baza SDH este denumit STM 1 si are urmatoarele caracteristici:
- lungimea totala : 2430 octeti
- durata : 125 s
- debitul de informatie : 155,520 Mb / s
Cadrul STM1 este organizat pe 9 randuri a cate 270 octeti dintre care, primele 9 coloane
ale fiecarui rand sunt folosite ca informatii pentru realizarea transportului iar restul de 261 de
coloane ca sarcina utila.

1 9 10 270

RSOH
P
PTR O INFORMATIE
H UTILA
MSOH

RSOH Regenerator Section Overhead Redundanta sectiunii de regenerare si contine

informatii folosite de regeneratoare pentru transport
PTR Pointerul unitatii administrative care permite extragerea directa a afluentilor

13
 MSOH Multiplexer Section Overhead Redundanta sectiunii de multiplexare si
contine informatii folosite pentru multiplexare si demultiplexare
POH Path Overhead - antetul caii redundante
Acest multiplex primar este emis intr-o perioada de 125 s, perioada care este aceeasi si
pentru multiplexele de ordin superior.
Principiul de realizare al multiplexului STM n
In SDH multiplexarea se face in doua etape:
1. Multiplexarea de debit mic
Elementul de baza al ierarhiei digitale sincrone este containerul. Acest container este o
entitate ce poate transporta debite rezultate din ierarhiile plesiocrone.
Operatia prin care un semnal PDH este incorporat intr-un container SDH se numeste
mapare.
Containerele sunt identificate prin intermediul unui indice ce reprezinta practic nivelul
PDH al multiplexului pe care il contine. Pentru Europa containerele sunt de ordin 1,2 sau 3 (C1,
C2, C3) corespunzator unor debite de 2, 34 si 140 Mb/s.

Cn n = 1,2 sau 3

Pentru inceput containerului i se adauga un antet ce nu va fi extras decat in nodul

destinatie. Acest antet poarta denumirea de redundanta de cale POH (Path Overhead) si are
functii de operare, administrare si intretinere la nivelul caii. Un astfel de container se numeste
virtual si reprezinta infrastructura in tehnica SDH.

P
O + Cn VCn
H

Mergand mai departe, aceste containere virtuale sunt inserate in structuri superioare.
Pentru a se indica cu precizie pozitia unui container virtual de ordin inferior intr-o structura de
transport de ordin superior, containerului virtual i se adauga un pointer, acesta continand practic
adresa containerului virtual in structura respectiva. Aceasta constituie unitatea de afluent (TU).

PTR + VCn TUn

14
 Multiplexarea de debit mic inseamna multiplexarea mai multor containere virtuale de
ordin inferior CV1, CV2, CV3 intr-un container virtual de ordin 4.
2. Multiplexarea de debit inalt foloseste containerul virtual de ordin 4, ce are ca rezultat
obtinerea STMn. Containerul virtual de ordin 4 formeaza sarcina utila a cadrului de baza STM,
pozitia sa in cadru fiind reperata cu ajutorul pointerului. Containerul virtual 4 si pointerul sau
asociat este denumit unitate administrativa 4 (AU- Administrative Unit).
Cadrele de transmisie de debit inalt STMn sunt obtinute multiplexand cele n unitati
administrative AU4.
Debitul util al unui container virtual de ordin 4 este de 149760 Kb / s.

PDH

C1 VC1 TU1 VC4 AU4 STMn

2Mbps

C2 VC2 TU2
34Mbps

C3 VC3 TU3
140Mbps

C1,2,3 containere
VC1,2,3 containere virtuale de ordin inferior
VC4 container virtual de ordin 4
TU1,2,3 unitate de afluent (Tributar Unit)
AU4 unitate administrativa de ordin 4
STMn cadru STM cu capacitatea n x 155Mb /s

Reteaua de transport la CFR este realizata cu echipamente SDH din gama STM1
(155Mb/s), STM4 (622 Mb/s) si STM16 (2,5Gb/s). Configuratia optima a unei retele ce
utilizeaza astfel de echipamente este cea in inel, motiv pentru care sunt utilizate cinci inele pe
teritoriul tarii, dupa cum urmeaza:
- inelul de Sud-Est ce este de tip STM 16
- inelul Central ce este de tip STM 16

15
 - inelul de Nord-Est ce este de tip STM 4
- inelul Bucuresti ce este de tip STM 1
- inelul de Nord ce este de tip STM 4

Aceasta structura permite o protectie eficienta a retelei, echipamentele permitand in cazul

unei avarii (ruperea fibrei optice) comutarea transmisiei pe ruta de protectie, fara pierderea
traficului si cu asigurarea unor timpi de rerutare foarte mici.

Echipamentele utilizate se numesc SMA (Synchronous Multilplexer Add/Drop

Multiplexor sincron cu insertie/extractie) 1, 4 sau 16. Aceste echipamente sunt multiplexoare
sincrone cu posibilitatea insertiei ori extractiei de fluxuri prin intermediul interfetelor tributare.
Un astfel de echipament este format din doua interfete de linie si una sau mai multe
interfete tributare. Cele doua interfete de linie, pe care le vom numi Interfata de Linie Est si
Interfata de Linie Vest, sunt conectate in linie la fibra optica prin intermediul cartelelor optice.
Interfetele tributare (subordonate) sunt interfete prin care sosesc afluenti ce urmeaza a fi

16
multiplexati pentru a se realiza multiplexul de ordin N. Aceste interfete pot fi conectate atat la
fibra optica, in cazul unui afluent STM, cat si la cablu cu impedanta de 75( sau 120(, in cazul
fluxurilor mici de 2, 34, 140, respectiv 155 Mb / s.
O prezentare generala a unui echipament de tip SMA este redata in figura de mai jos:

STM n STM n
SMA
Interfata de linie V Interfata de linie E

2, 34, 140, 155, 622 Mb/s

Zona interfetelor tributare

Tipuri de echipamente SMA utilizate la CFR

SMA1K
Cel mai simplu echipament este multiplexorul de 155 Mb/s compact. Simplitatea se
refera in primul rand la constructia sa ce include doar doua cartele iar panoul de conectori este
compact.
Cartelele folosite la acest echipament sunt:
- cartela optica de lucru OIM 21W EOW ce asigura transmiterea a 21 de fluxuri de 2 Mb/s
- cartela optica de protectie OIM 21P EOW Fluxuri de 2 Mbps

Prin urmare un astfel de echipament poate primi, prin

intermediul interfetelor tributare, maxim 21 de fluxuri de 2 Mb/s.
Ele sunt multiplexate, fiind introduse in cadrul STM 1. Mai departe
cadrul STM 1 este convertit din electric in optic si transmis in linie
pe fibra optica. Toate aceste operatii sunt realizate pe aceeasi
cartela.

Cele doua cartele optice

17
 SMA 4
Acest tip de echipament are capacitatea de transport de 622 Mb/s si contine urmatoarele
cartele:
- Cartelele tributare ce colecteaza fluxurile de 2, 34, 140 si respectiv 155 Mb/s care se
numesc functie de capacitatea fluxului EI (Electrical Interface) 2, EI 34, EI 140, EI 155, OI
(Optical Interface) 155;
- Cartelele de linie OI 622 (Interfata optica de 622Mb/s);
- Cartela SN (Switching Network) la nivelul careia se realizeaza conexiunile la orice
nivel a fluxurilor;
- Cartela M155 care realizeaza multiplexarea atat la debite joase cat si la debite inalte;
- Cartela LAD (Local Alarm and Disk) care monitorizeaza alarmele si care contine
harddisk-ul pe care se afla stocat sistemul de operare;
- Cartela UCU (Universal Control Unit) unde se afla controlerul sistemului;
Singurele comenzi ce pot fi date manual
echipamentului sunt Shut Down si Reset, acestea
dandu-se in conditii deosebite, comanda Reset
implicand chiar anumite riscuri. Tot manual se
realizeaza si luarea la cunostinta a alarmelor. Restul
comenzilor sunt date prin intermediul serviciului de
management.
Cross-connect-ul alocat protectiei inelului
este realizat prin intermediul serviciului de
management la nivelul cartelei SN.

SMA 16
Echipamentul SMA 16 este un echipament puternic, de inalta clasa fiind unul din cele
mai moderne din lume si avand o capacitate de transport de aproximativ 2,5 Gb/s.
Arhitectura unui SMA 16 este aproximativ identica cu cea a unui SMA 4 existand mici
diferente in zona interfetelor tributare unde sunt introduse porturi specializate pentru STM 1
electric.

18
 Echipamentele de tipul SMA 16 prezinta insa o
serie de particularitati din punct de vedere conceptual.
Cele doua cartele UCU si LAD ce formau unitatea de
control a sistemului formeaza acum o singura entitate ce
se numeste SCU-R2. Pe aceasta placa se afla doua
memorii ce de aceasta data sunt de tip Flash Eprom si
care lucreaza in regim de mirror (oglinda) inscrierea se
face complet pe ambele memorii, in cazul in care la una
ar apare probleme, informatia ramane salvata pe cea de-a
doua.
Locul cartelei M155 a fost luat de cartela IPU 16
ce poate multiplexa pana la 16 STM1.
Cartelele interfetelor tributare se numesc EI2 42
ceea ce inseamna ca pot ingloba 42 de fluxuri de 2Mb/s.

19
 Cap. 5
Echipamente Access
Echipamentele de Access realizeaza interfatarea dintre terminalele de telecomunicatii,
(centrale telefonice analogice si digitale, telefoane automate, BL, BC , calculatoare etc) si
echipamente SDH (reteaua de transport), realizand transformarea semnalelor analogice sau
digitale generate de aceste terminale in semnale digitale, utilizand tehnica PCM.
Echipamentele de Access existente in reteaua feroviara sunt:
Echipamente FMX II - Multiplexor universal pentru aplicatii in retele private sau publice
ce utilizeaza interfete de transport de 2Mb/s (G. 703). Au posibilitatea de control prin
soft, asignare flexibila a TS si capacitate de inserare / extractie de TS.
Echipamente CMX ( CrossConnect Multiplexer echipament care lucreaza cu mai multe
fluxuri de 2 Mb/s si face o redistribuire a acestora pe Time Sloturi si fluxuri, realizand si
rutarea acestora printr-o retea).
Un exemplu de retea digitala :

TMN FMX II
computer
CMX FMX II
SDH SDH
FMX II

Inel de fibra optica

FMX II SDH CMX

SDH
FMX II

SDH

CMX
FMX II

Computer PABX
center

TMN Computer Calculatorul pentru managementul retelei Access

PABX Private Automatic Branch Exchange Centrala telefonica digitala

20
 Computer Center Serverul retelei de calculatoare
SDH primeste fluxurile de 2Mb de la FMX II sau CMX si realizeaza transportul
acestora
Echipamentul FMX II sau CMX este construit sub forma de sertar (Shelf) in care intra
maxim 19 cartele, in functie de necesitati.

* *

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19

* - poate fi LU sau LT daca urmatorul slot este liber

Aceste cartele sunt:

1 CUD Central Unit Drop/Insert unitate centrala pentru extragere
2 LC / LU / LT Line Card / Line Unit / Line Terminal
3 LC
4 LC
5 LC / LU / LT
6 - LC / LU / LT
7 - LC / LU / LT
8 BEU unitate de extindere a magistralei
9 - LC / LU / LT
10 LC
11 LC
12 - LC / LU / LT
13 - LC / LU / LT
14 LC
15 SUE unitate de supraveghere si management a echipamentelor
16 LU / LT

21
 17 LU / LT
18 LU / LT
19 SISAK unitate care poate sa concentreze informatia de stare necesara
managementului de la un numar mai mare de sisteme supravegheate de cartela SUE.
Unitatea centrala pentru extragere CUD are in subordine 6 cartele de linie LC si are
urmatoarele functii:
- multiplexare a semnalelor de date si de voce;
- initializare a ceasului si a semnalelor de control a cartelelor;
- supervizare si control a multiplexorului;
- controlul si semnalizarea cardurilor de abonati;
- semnalizarea exterioara.
Contine interfete:
- F1 (2 Mb/s)
- T3 in / T3 out (clock)
- QD2 slave (management)
- semnalizare exterioara
- magistrala LC

64 Kb/s 2 Mb/s
PCM
2 Mb/s T3 in / T3out

sync QD2 slave

clock ADR

la LC LC bus
CUD

- 5V ZA(A), ZA(B)

+ 5V

- 48V - 48V

interfete interne interfete interne

22
 Cartelele de linie LC sunt de mai multe tipuri. Acestea se cableaza in functie de tipul de
comunicatie necesar a se implementa dupa cum urmeaza:
SUB 102 este o cartela de abonat ce permite conectarea 10 telefoane analogice la centrala
telefonica distanta prin reteaua digitala.
Aceasta cartela permite atat efectuarea convorbirii cat si a apelului. Apelul se realizeaza
cu generatorul de apel intern de 25Hz (75V). Cartela permite si recunoasterea formarii numerelor
atat in modul Pulse cat si DTMF. Cu alte cuvinte, din punct de vedere al semnalizarilor de linie,
cartela SUB 102 simuleaza centrala.
SLX 102 este cartela care lucreaza impreuna cu cartela SUB102 si care se conecteaza la
liniile de abonati analogici din centrala telefonica digitala sau analogica. Si la aceasta cartela se
pot conecta zece linii de abonat.

SUB SLX
102 Digital link 102

PABX

Se observa ca numarul de abonati este specificat in numele cartelei (10 abonati pentru
legaturi la 2 fire).
Obs.
2 fire = comunicatie bidirectionala efectuata pe un circuit(torsadat, paralel, sau coaxial)
4 fire = comunicatie bidirectionala dar care se efectueaza separat pe doua perechi (emisia
pe un circuit iar receptia pe celalalt circuit)
LLA 102/104 sunt cartele la care se pot lega 10 linii analogice de convorbire (300 3400
Hz) la 2 fire sau la 4 fire. Aceasta cartela transporta semnalul analogic intre doua capete fara
analiza semnalului si fara a transporta semnalizari. Cartelele de la capetele sectorului de
comunicatie sunt identice.
Pe aceste cartele se poate efectua orice comunicatie analogica fara semnalizari. Modul de
lucru (2F sau 4F) cat si asignarea abonatilor pe TS se realizeaza din soft.
SEM 108 este utilizata in transmisii vocale la 4 fire. Semnalizarile de tip E&M (apelul)
se transmite pe alte 4 fire (2 la emisie si 2 la receptie). Aceste cartele realizeaza interfatarea cu
o centrala telefonica analogica (cu apel E & M) sau cu o cale de sistem de curenti purtatori.

23
 SEM 106 este utilizata la transmisii vocale la 2 fire. Semnalizarile de tip E&M se
transmite pe 4 fire.
Deoarece la CFR mai sunt inca instalatii de comunicatii cu apel in curent alternativ
(telefoane BL, CTMF - Comutatoare Telefonice Manuale Feoviare etc.), a fost necesara
intercalarea intre aceste instalatii si cartelele SEM 106 a unor adaptoare BL.
Aceste adaptoare BL realizeaza conversia apelului de c.c. necesar cartelelor, in c.a.
necesar echipamentelor amintite mai sus.
I4UK2V5 este o cartela de date care realizeaza interfatarea a 4 canale ISDN, utilizand
interfete Uk0 intre abonati si multiplexor.
DSC8X21 este o cartela cu 8 interfete pentru transmisii sincrone a semnalului digital cu
viteze de transmisie cuprinse intre 0,6 Kb/s si 64 Kb/s si pentru transmisii asincrone cu
supraesantionare cu viteze de transmisie mai mari de 64 Kb/s. Aceste interfete corespund cu
standardele ITU-T X.21 / V.11.
DSC6nx64 este o cartela de transmisie a n canale de 64 Kb/s.

24
Cap. 6
Bibliografie

TELECOMUNICATII, Tatiana Radulescu, Editura Teora

LINII DE TRANSMISIUNI, Note de curs
ECHIPAMENTE DE TRANSMISIUNI DIGITALE, Indrumar de uz intern

25