Sunteți pe pagina 1din 2

Povestea lui Harap-Alb -

-basm cult-
de Ion Creang

Metanaraiunea cosmologic i, implicit, istoria umanitii este construit n jurul conflictului dintre bine i
ru. Tema acestei lupte a fost ilustrat i n literatur, n maniere diverse, specifice fiecrei epoci culturale. Basmul
este, cu precdere, o specie literar care dezvolt subiectul victoriei binelui asupra rului.
Definitie Basmul cult este o specie narativ ampl, cu numeroase personaje, purtatoare ale unor valori
simbolice. Actiunea implic fabulosul i nfieaz parcurgerea drumului maturizrii de catre erou. Reperele
spatiale si temporale sunt vagi, nedeterminate. Sunt prezente cliseele conventionale, numerele si obiectele magice.
In basmul cult, stilul este elaborat, se imbina naratiunea cu dialogul si descrierea.
Povestea lui Harap-Alb este un basm cult, publicat in Convorbiri literare (1 aug 1877) si apoi reprodus in
ziarul Timpul, n mai multe numere successive.
Tema basmului, o constituie, pe langa lupta dintre bine si rau, (idee intalnita n toate basmele), probele
mitice ale maturizarii celui care parcurge drumul de la conditia de sluga la cea de imparat. In acest proces el va
invata sa isi inteleaga supusii si sa isi exercite puterea in mod responsabil. Motivele specifice sunt: superioritatea
mezinului, cltoria, demascarea rufctorului (Spnul), pedeapsa, cstoria.
Perspectiva narativa si moduri de expunere: n basmul Harap-Alb, naratiunea la persoana a III-a este
realizata de catre un narator omniscient, dar nu si obictiv, deoarece intervine adesea prin comentarii. Spre deosebire
de basmul popular, unde predomina naratiunea, basmul cult presupune imbinarea naratiunii cu dialogul si
descrierea. Creanga topeste povestirea in dialog (Tudor Vianu)
Actiunea se desfasoara linear, ntr-un cadru atemporal i aspaial: Amu cic era odat ntr-o ar un
crai.... Sunt prezente cliseele compozitionale - formula initial, formulele mediane (Dumenzeu sa ne tie, ca
cuvantul din poveste inainte mult mai este) formula finala (Si a tinut veselia ani intregi, si acum mai tine
inca).
Verde mprat i cere fratelui su, Craiul, s-i trimit pe cel mai viteaz dintre fiii si, ca s-i urmeze la
tron. Mezinul se dovedete a fi cel mai potrivit. n drum spre mpria unchiului su, acesta se mpritenete cu
un spn, care, prin vicleug, l determin pe biat s-i devin slug . La palatul mpratului Verde, Spnul l aaz pe
Harap-Alb n tot felul de situaii periculoase: s aduc "nite sali foarte minunate din grdina ursului, pielea unui cerb
care are pietre preioase, s o aduc pe fata mpratului Ro. Harap-Alb se dovedete a fi milos cnd protejeaz
nunta unor furnici, contruiete un stup albinelor i se mprietenete cu cinci personaje fabuloase, descrise
detaliat de narator: Geril, Flmnzil, Setil, Ochil i Psri-Li-Lungil. Harap-Alb le este tovar "i la
pagub i la ctig" i se poart prietenos cu fiecare. Cu ajutorul celor cinci montri simpatici (G Clinescu),
i cu sprijinul albinelor i furnicilor reuete s treac cu bine i de probele aspre impuse de mpratul Ro. n
cele din urm, Harap-Alb se ndrgostete de fata pe care trebuia s o duc Spnului. Acesta l ucide pe Harap-
Alb, calul l omoar pe spn, dar fata mpratului Ro, avnd puteri supranaturale, l nviaz pe Harap-Alb i se
cstoresc. Deznodmntul basmului ilustraz totdeauna triumful valorilor pozitive asupra celor negative,
victoria adevrului i a binelui, anticipnd, n felul acesta deznodmntul istoriei planetei Pmnt, care
va fi, n cele din urm, unul fericit absolut.
Personajele
Harap-Alb nu are puteri supranaturale si nici insusiri exceptionale, dar dobandeste prin trecerea probelor, o
serie de calitati morale (mila, bunatatea, generozitatea, prietenia, loialitatea, curajul) necesare unui imparat. Daca la
inceput eroul nu are nume, nu are o identitate bine definita, este doar fiul cel mic al craiului, mai trziu, primeste
numele de Harap-Alb. Oximoronul acesta (harap =om cu pielea de culoare neagra) reflecta conditia duala: rob,
sluga (Harap) de origine nobila (Alb).
Este un personaj bine conturat in basm, fiind inregistrate atat calitatile, cat si defectele: incalca sfatul
parintesc, dar isi asuma consecintele, este lipsit de experienta si naiv, dar loial, isi respecta cuvantul dat, pastrandu-
si onoanea, integritatea si demnitatea. tie sa fie iertator, s lucreze n echip, are incredere in oameni, este altruist,
tenace, grijuliu, generos, dovedeste mila, este inteligent, are o mare capacitate de adaptare i are inclinatie spre
umor. Fiind umanizat, Harap-Alb nu este un Fat-Frumos, ci un personaj mai aproape de real: plange cand este
dojenit, se manie si isi loveste calul, se vaita sau se teme, este ingandurat si nesigur de fiecare data cand este pus in
fata unei noi probe.
Spanul (antagonistul) cel viclean, grosolan, arogant, amenintator, crud i necinstit, apare in antiteza cu eroul.
Spanul nu este insa doar o intruchipare a raului, ci are si rolul initiatorului, este un rau necesar. De aceea, calul
nazdravan nu il ucide inainte ca initierea eroului sa se fi incheiat.
Ca modalitati de caracterizare se remarc n special: caracterizarea directa, autocaracterizarea, caracterizarea
de catre alte personaje, onomastica personajelor, dialogul, descrierea, monologul interior ironia si autoironia.
Caracterizarea directa este facuta de narator: fiul craiului, boboc in felul su, naiv, credul, de Sf .Duminica
(slab de inger, mai fricos decat o femeie, gaina plouata), de cal (nu te stiam asa de fricos), de Spn (Pentru
vrednicia lui mi l-a dat tata). Caracterizarea indirect se realizeaz prin nume (oximoronul Harap-Alb), prin limbaj,
gesturi, fapte (ocoleste nunta de furnici, zbovete pentru a construi un adpost albinelor) si prin relatiile cu
celelalte personaje.
Particularitatile de limbaj
Opera lui Creang este o sintez rar ntlnit de tradiie colectiv i talent personal. Registrele stilistice
popular, oral si regional confera originalitate limbajului, care cuprinde: termeni si expresii populare, regionalisme
fonetice sau lexicale, ziceri tipice.
Oralitatea stilului se realizeaza prin: - expresii onomatopeice (teleap, teleap)
- expresii narative tipice: si atunci, dupa aceea, si apoi, etc;
- exprimarea afectiva : Ma rog, foc de ger era...!
- fraze ritmate: De-ar sti omul ce-ar pati/ Dinainte s-ar pazi
- exprimarea locutionala: Numai eu ii vin de hac. Frica pazeste bostanaria.
Concluzii
Povestea lui Harap Alb este un basm cult avand ca particularitati: reflectarea conceptiei despre lume a
autorului, umanizarea fantasticului, individualizarea personajelor, umorul si oralitatea. nsa, ca orice basm, pune in
evidenta idealul de dreptate, de adevar si de cinste, ideal sdit de Dumnezeu n fiecare fiin uman.

S-ar putea să vă placă și