DREPTUL MEDIULUI CURS 3-21.10.

2016
PRINCIPIUL PRECAUTIEI IN LUAREA DECIZIILOR - este desprins din principiul
prevenirii, fiind expres prevazut de OUG 195/2005 privind protectia mediului cu
modificarile si completarile ulterioare la art 3 lit b. Acest principiu este prevazut si
in TFUE in art 191 alin 2. Principiul justifica luarea unor masuri chiar si atunci cand
din datele stiintifice existente nu rezulta daca o activitate este periculoasa pentru
mediu.

Cand datele stiintifice sunt neconcludente in ceea ce priveste efectele unei

activitati, decizia trebuie sa fie in sensul neinceperii respectivei activitati, deoarece
pericolu degradarii mediului inclusiv asupra vietii si sanatatii este prea mare pt a
risca o decizie care se poate dovedi ulterior ca fiind gresita.

Daca principiul prevenirii presupune o evaluare a riscurilor in raport de

cunostintele existente la un moment dat, ceea ce inseamna ca riscurile exista si ca
se pot produce daune ecologice daca nu se intreprind masuri corespunzatoare,
principiul precautiei presupune necesitatea de a se actiona chiar in lipsa unei
certitudini stiintifice vizand existenta unui risc.

Fundamentul acestui principiu consta in aceea ca absenta certitudinii stiintifice nu

constituie o piedica pt a intreprinde masurile necesare in scopul evitarii
atentatelor grave asupra mediului .In consecinta, spre deosebire de principiul
prevenirii in cazul principiului precautiei, riscul in sine nu este
demonstrat.Principiul precautiei poate fi considerat un principiu al incertitudinii in
sensul ca se iau decizii pe baza unor cunostinte stiintifice incomplete.

Solutiile adoptate in aplicarea acestui principiu trebuie sa fie revizuibile in functie

de evolutia cunostintelor stiintifice . Noutatile stiintifice si descoperirile
tehnologice pot pune capat incertitudinilor iar in functie de acest aspect masurile
luate in aplicarea principiului precautiei se mentin, se modifica, sau se inlatura.

PRINCIPIUL PREVENIRII(ACTIUNII PREVENTIVE) - este expres prevazut de OUG

195/2005 in art 3 lit c dar si in TFUE in art 191 alin 2 . Acest principiu serveste
protectiei mediului prin anticiparea consecintelor negative pe care le poate avea
un plan sau un proiect asupra mediului. Principiul actiunii preventive e
fundamentat pe ideea ca activitatea de prevenire a riscurilor ecologice este cu
mult mai putin costisitoare decat repararea daunelor ecologice care de multe ori
au un caracter ireversibil.

Aplicarea acestui principiu reclama pe de o parte reglementarea unor obligatii cu

caracter preventiv iar pe de alta parte promovarea unor activitati care sa conduca
la evitarea producerii unor modificari negative asupra calitatii mediului. S-a
afirmat necesitatea de a se tine seama cat mai curand posibil de eventualele
incidente asupra mediului in toate procesele tehnice de planificare si de decizie si
in acest scop au fost prevazute proceduri pt evalurea potentialelor riscuri pt
mediu .

Evaluarea se realizeaza atat in contextul national cat si international si regional

daca activitatea propusa are potentiale consecinte transfrontaliere.

PRINCIPIUL "POLUATORUL PLATESTE" -este prevazut in art 3 lit e din OUG

195/2005 si in TFUE in art 191 alin 2 . A fost afirmat pt prima data in Declaratia
Consiliului Europei privind lupta impotriva poluarii aerului din 1968 fiind expres
prevazut si in Declaratia de la Rio de Janeiro adoptata in cadrul Conferintei pt
Mediu si Dezvoltare Durabila din 1992 precum si in numeroase conventii
internationale . In mod generic obiectul platii il constituie suportarea cheltuielilor
legate de poluare de autorul acesteia, iar in mod particular executarea si
suportarea de catre agentul poluator a obligatiilor ce converg spre evitarea,
limitarea si eliminarea poluarii .

Principiul are la baza elemente din teoria economica potrivit careia costurile
sociale externe care insotesc productia trebuie sa fie internalizate adica sa fie
luate in calcul de agentii economici in costurile lor de productie. Fundamentul
principiului rezulta si din dreptul la un mediu sanatos, cetateanul neputand sa fie
obligat sa plateasca accesul la mediu nici direct nici indirect prin subventionarea
din fonduri publice a cheltuielilor legate de poluare.

Continutul regulii "poluatorul plateste" este deosebit de larg si este inteles uneori
in mod diferit atat la nivel legislativ cat si in doctrina. In sens larg, continutul
acestei reguli presupune ca orice cheltuieli legate de poluare (repararea
prejudiciului ecologic, cheltuieli legate de diminuarea efectelor poluarii si
cheltuielile de prevenire a poluarii) trebuie sa fie suportate de cel care cauzeaza
poluarea si nu de societate. In plan juridic acest continut larg influenteaza materia
raspunderii civile pt mediu si determina definirea notiunii de prejudiciu intr-un
sens specific dreptului ecologic.

Notiunea de prejudiciu ecologic are un sens mai larg decat notiunea de prejudiciu
in dr comun, autorul acestuia trebuind sa suporte si cheltuielile legate de
prevenirea poluarii precum si cele vizand eliminarea sau limitarea efectelor
poluarii. In sens restrans principiul "poluatorul plateste" presupune eliminarea
subventiilor destinate protectiei mediului. Aceasta nu inseamna ca statul nu
trebuie sa isi indeplineasca obligatiile de a asigura cetateanului un mediu sanatos
deoarece autoritatile au indatorirea de a inlatura efectele poluarii, ci inseamna ca
trebuie gasite mijloacele legale care sa permita identificarea poluatorului si
obligarea acestuia sa plateasca.

Identificarea poluatorului reprezinta una din problemele centrale ale aplicarii

acestui principiu greu de realizat atunci cand e vorba de o poluare difuza
provenind din mai multe surse.Uneori aceasta problema devine chiar imposibil de
realizat spre ex cand este vorba de deversarea in mare de catre nave a unor
materiale interzise. Pt depasirea unor astfel de situatii se procedeaza la instituirea
anumitor fonduri din anumite taxe, fonduri destinate acoperirii cheltuielilor
specifice in situatia in care autorul poluarii nu poate fi identificat.

PRINCIPIUL INFORMARII SI PARTICIPARII PUBLICULUI LA LUAREA DECIZIILOR

PRECUM SI AL ACCESULUI LA JUSTITIE IN PROBLEMELE DE MEDIU - este prevazut
expres in art 3 lit h din OUG 195/2005 . Totodata acest principiu este prevazut si in
documentele Conferintei ONU pt mediu si dezvoltare de la Rio din 1992 mai exact
in Declaratia de la Rio si in Agenda 21, precum si in majoritatea conventiilor si
tratatelor internationale cu incidenta in domeniul protectiei mediului.

In cadrul Conferintei de la Aarhus din 1998 intitulata "Mediu pt Europa" a fost

adoptata Conventia prinvind accesul la informatie, participarea publicului la luarea
deciziilor si accesul la justitie in probleme de mediu, ratificata de Romania prin
Legea 86/2000 .Convetia garanteaza dreptul de a avea acces la informatie fara ca
solicitantul sa declare un anumit interes. Totodata conventia prevede situatiile in
care poate fi refuzata o informatie de mediu si anume :

-autoritatea publica nu detine informatia solicitata

-cererea este vizibil nerezonabila sau este formulata intr-o maniera prea generala

-cererea se refera la documente in curs de elaborare sau priveste sistemul de

comunicatii intern al autoritatii publice in cazul in care o astfel de exceptie este
prevazuta de legislatia nationala sau de practica obisnuita luandu-se in
considerare interesul public in cazul unei asemenea dezvaluiri

-cererea mai poate fi refuzata daca dezvaluirea ar afecta : confidentialitatea

procedurilor autoritatilor publice, relatiile internationale, siguranta nationala,
securitatea publica, cursul justitiei, confidentialitatea informatiilor comerciale si
industriale, dreptul de proprietate intelectuala, confidentialitatea unor date
personale, mediul la care se refera informatia in conditiile legii.

Conventia prevede ca refuzul unei solicitari se va face in scris dacasolicitarea a fost

facuta in scris sau daca solicitantul cere acest lucru. Refuzul trebuie sa fie motivat
si sa ofere informatii privind accesul la procedura de refuz.Raspunsul cuprinzand
refuzul solicitarii trebuie sa fie dat cat mai curand posibil fara a se depasi o luna in
afara cazului in carecomplexitatea informatiei justifica prelungirea acestei
perioade pana la 2 luni de la data inaintarii cererii.

In cadrul legislatiei nationale, fiecare parte la conventie se obliga sa asigure

posibilitatea pt orice persoana care considera ca solicitarea informatiei a fost
ignorata, gresit refuzata sau care considera ca a primit un raspuns inadecvat de a
avea acces la o procedura de recurs in fata unei instante de judecata sau a altui
organism independent si impartial prevazut de lege.Statul va lua masuri ca
respectiva persoana sa aiba acces si la o procedura de fond nefiind exclusa nici
posibilitatea unei proceduri prealabile in fata unei autoritati administrative.

In privinta pilonului referitor la participarea la luarea deciziei facem precizarea ca

publicul interesat trebuie sa fie informat prin anunt public ori in mod individual
cand este cazul despre demararea unei proceduri de luare a deciziei de mediu si
intr-o maniera adecvata si in timp util printre altele despre urmatoarele aspecte :

-activitatea propusa

-natura deciziei posibile

-autoritatea publica responsabila de luarea deciziei

-procedura initiata incluzand modul si momentul in care o asemenea informatie

poate fi furnizata

-autoritatea publica la care pot fi adresate comentarii sau intrebari

-perioada in care pot fi trimise aceste comentarii ori intrebari

-faptul ca, activitatea propusa face obiectul unei proceduri nationale sau
transfrontaliere de evaluarea a impactului asupra mediului s.a.m.d.

Procedurile pt participarea publicului trebuie sa permita acestuia sa inainteze in

scris sau cand este cazul la o audiere publica orice comentarii, informatii, analize
sau opinii considerate relevante pt activitatea propusa .