Afectiuni ale buzelor si cavitatii orale

Anatomie si fiziologie

Cu toate ca mucoasa orala deriva din acelasi tesut embrionic ca si pielea ectodermul
exista mai multe diferente : in majoritatea zonelor lipseste stratul granular. Suprafata
epiteliala are capacitatea de a se regenera foarte rapid. Tesutul conjunctiv subepitelial,
cunoscut sub denumirea de lamina propria (si nu derm) se ataseaza direct pe os in zone
precum gingiile si palatul dur.
Exista o serie de afectiuni cu localizare stricta la nivelul cavitatii bucale dar, in cele mai
multe instante aceasta localizare scoate in evidenta prezenta unei boli sistemice sau a unei
afectiuni asociate.

Afectiuni ale buzelor :

Glande sebacee ectopice ( glandele Fordyce)

Se gasesc la 80% din indivizi. Sunt vestigii ale gandelor sebacee mucoase mult marite. La
nivelul mucosei bucale si a buzelor se observa papule mici de culoare galbena cu
diametrul de 2-3 mm. Apar spontan si uneori cele localizate la nivelul vermilionului se
pot inflama. Nu necesita tratament.

Sinusuri sau depresiuni congenitale ale buzelor

Apar datorita unui esec in functionarea procesului de fuziune al buzei inferioare. Buza
inferioara este aproape intotdeauna afectata iar depresiunile apar de obicei bilateral si
paramedian. Pot crea traiecte care se opresc in muschiul orbicularis oris si dreneaza
frecvent un material mucoid. Se poate asocia cu despicatura buzei sau a palatului.
Tratament : excizie dupa identificarea traiectului sinusoidal cu o sonda.

Mucocelul

Cele mai multe nu sunt chisturi adevarate. Apar de obicei postraumatic, prin muscare si
intreruperea ductului glandelor salivare mici. Mucina se scurge in tesutul liber al buzei si
determina uneori o reactie granulomatoasa.
Din punct de vedere clinic, mucocelul traumatic si cel prin retentie sunt identici. Apar cel
mai frecvent pe buza inferioara dar se pot localiza si pe buza superioara sau pe mucoasa
bucala.
Histopatologie : uneori retentie de corp strain, alteori depozit de mucina.
Diagnostic diferential: leziunile superficiale pot fi confundate cu fibromul postmuscatura
iar leziunile profunde pot semana cu tumorile glandelor salivare minore.
Tratament : excizie.

1
Cheilita
Termen general folosit pentru inflamatia buzelor.

Cheilita Angulara

Etiologie si patogeneza : Desi exista mai multe cauze incriminate, toate au acelasi
mecanism : acumularea salivei in pliurile de la nivelul comisurilor labiale urmate de
reactie iritativa, suprainfectate sau nu secundar cu bacterii sau Candida albicans. Apare
frecvent la persoanele cu macroglosie (hipotiroidism congenital, sd Down). La copiii cu
dermatita atopica factorul declansator poate fi o infectie stafilococica. La batrani,
laxitatea tegumentului perioral si dantura defectuoasa duc la aparitia cheilitei angulare.
Cheillita angulara acuta poate aparea in urma procedurilor dentare majore ce necesita
mentinea gurii deschise pe o perioada mai lunga de timp, cu localizare unilaterala.
Cauze nutritionale : bulimie, anorexie nervoasa.
Clinic : eritem, fisuri mici ce apar in colturile gurii si se maresc gradual acoperindu-se
treptat de o placa crustoasa erodata.Crusta galbena sugereaza impetigo iar cea alba,
Candida albicans.
Diagnostic diferential : sifilis secundar (papule ragadifome comisurale) sunt necesare
teste serologice.
Tratament : corectarea factorilor mecanici, consultatie stomatologica in cazul incriminarii
danturii defectuoase. Aplicare de paste protectoare, ageti anticandida, creme antifungice
sau unguente. Folosirea dermatocorticoizilor poate reduce inflamatia.

Cheilita simplex (sicca)

Cea mai frecventa cauza este xeroza sau craparea buzelor dar pot fi incriminate si
expunerea acuta la radiatiile solare (la sky). La pacientii cu dermatita atopica, poate fi
singura manifestare a bolii. Cheilita de contact alergica poate fi cauzata de rujuri, produse
dentare, medicamente (in special topicele antiherpes simplex). Se pot intalni si reactii
fotoalergice si fototoxice. Umezirea frecventa a buzelor cu saliva duce la xeroxa si iritatia
buzelor.
Clinic : buze rosii, crapate, acoperite de scoame. Pot aparea fisuri dureroase in special pe
zona mediana a buzei inferioare care se vindeca greu insotite de exfoliere importanta.
Diagostic diferential: se vor identifica alte caracteristici ale dermatitei atopice. Daca se
suspecteaza cheilita de contact alergica sunt necesarea efectuarea testelor patch. Daca
afectiunea a debutat acut, intr-un singur punct atunci se va lua in considerare
diagnosticiul de herpes labial.
Tratament : unguente cu dermatocorticoizi de potenta mica, emoliere frecventa cu
balsam de buze.

Chelita actinica acuta

Buza inferioara este mai mult expusa la soare fata de buza superioara. Buzele poseda o
protectie pigmentara mai redusa si de aceea la indivizii cu fototip VI, cheilita actinica
poate aparea fara nici un semn de arsura solara. Clinic : buza eritemato-edematoasa,

2
uneori cu aparitia de vezicule dupa cateva ore de la expunerea solara intensa. Pacientii cu
Dermatita atopica au risc mai mare de a dezvoltaa ceasta afectiune.
Tratament : dermatocorticoizi topici de potenta mica-medie.

Cheilita actinica cronica

Etiologie : expunerea solara. Se caracterizeaza prin distrugerea actinica a pielii si se poate

transforma in carcinom spinocelular. Carcinomul spinocelular cu localizare pe buza
inferioara are un risc crescut de metastazare. Clinic : marginea libera a buzei este
imprecis delimitata, atrofie, luciu albicios si zone distincte hiperkeratozice, erodate. Cand
eroziunile sunt proeminente se foloseste termenul de cheililta abraziva precanceroasa.
Eroziunile si induratia sunt indici despre evolutia spre carcinom spinocelular.
Histopatologic : initial: atrofie epiteliala fara atipii citologice si elastoza solara. Ulterior
se dezvolta carcinom spinocelular in situ cu atipii citologice, atrofie epiteliala sau
hiperplazie si apoi invazie spre lamina propria.
Tratament : In etapele initiale, in lipsa dezvoltarii carcinomului spinocelular se
recomanda fotoprotectie si urmarire la 6 luni. Leziunile discrete mici pot fi biopsiate sau
tratate prin crioterapie. Daca persisita atunci biopsia este obligatorie. Leziunile multiple
si difuze pot fi tratate prin cioterapie, 5FU topic sau vaporizare laser. Procedura standard
este vermilionectomie sau shave biopsy cu indepartarea intregii suprafate a buzei si
acoperirea cu un epiteliu subtire din interiorul buzei inferioare. Carcinomul spinocelular
se excizeaza impreuna cu verificarea ganglionilor limfatici si a excluderii prezentei altor
leziuni orale.

Cheilita cu celule plasmatice

Este echivalentul oral al Balanitei lui Zoon. Se caracterizeaza prin placi rosii stralucitoare
cu sau fara ulceratii. Diagnosticul histopatologic este de excludere a unei neoplazii.
Tratament : dermatocorticoizi, crioterapie, excizie chirurgicala.

Cheilita glandulara

Activitatea bolii se invarte in jurul glandelor salivare minore ale buzei determinand
edematierea acesteia. Are loc o hiperplazie a glandelor salivare cu inflamarea lor
secundara. Clinic, apar papule mici rosii (orificii glandulare) care pot contine mucina. Se
pot suprainfecta stafilococic devenind dureroase, caz in carte poarta numele de cheilita
glandulara apostematoasa.
Tratament: excizia zonei afectate. Antibioterapie preoperatorie (macrolide spiramicina
se acumuleaza in glandele salivare.)

Sindromul Melkersson Rosenthal

Afectiune rara, de cauza necunoscuta. Exista un overlap cu boala Chron si sarcoidoza.

Clinic : triada cheilita granulomatoasa, paralizia de nerv facial si limba plicaturata. Mai
frecvent este afectata buza superioara prin edematiere importanta recurenta si apoi
cronica (gura de tapir). Se poate asocia cu edematierea obrajilor, pleoapelor, fruntii si

3
gingilor, cu o evolutie cronica. Unii pacienti prezinta doar paralizie faciala de obicei
unilaterala, recurenta fara asocierea edemului. Limba plicaturata are un istoric de mai
multi ani dar de obicei este ignorata.
Histopatologic: fibroza, inflamatie granulomatoasa subtila fapt pentru care sunt necesare
multiple biopsii. Pot fi afectati nodulii limfatici. Modificarile HP sunt asemanatoare cu
sarcoidoza si de aceea exista confuzii de diagnostic.
Evolutia este variabila, fie spre vindecare totala, fie spre persistenta afectiunii care se
asociaza cu dificultati de masticatie si de vorbire.
Diagnostic diferential : in cazul lipsei afectarii limbii, poate fi luat in considerarea edemul
facial perisistent.
Tratament : corticosteroizii intralezionali sunt eficienti dar nu pe perioada lunga de timp.
Corticosteroizii orali pot fi intrebuintati dar cu eficacitate mai redusa si aparitia de efecte
adverse. Se poate lua in considerare reducerea chirurgicala a volumului buzei.

Macrocheilia

Cauze
- Congenitale : idiopatica familiala, sd Ascher, angioedem ereditar, malformatii
vasculare, sd Down.
- Traumatice : hematom
- Infectioase : herpes labial recurent, erizipel recurent, cheilita bacteriana,
- Tumorale : neurofibrom si neurofibromatoza, Carcinom spinocelular, limfom,
infiltrat limfocitic,
- Alte : cheilita granulomatoasa, cheilita glandulara, sarcoidoza, boala Chron.

Afectiuni ale limbii

Amigdale linguale

Uneori, tesutul limfatic formeaza noduli la baza limbii. Clinic, se caracterizeaza prin
formatiuni nodulare mici, rosii, dispuse bilateral la baza limbii care se pot inflama in
cazul unei infectii faringiene facand dureroasa miscarea limbii.
Tratament : in caz de infectii se indica tonsilectomie.

Varice linguale

Sunt vase normale situate pe fata dorsala a limbii care nu necesita nici un tratament.

Limba plicaturata

Apare la 10-15% din populatie. Ingrijoreaza pacientul datorita modificarii suprafetei

limbii. Cea mai frecventa caracteristica este prezenta unul sant central care se poate
ramifica periferic. Aproximativ 20% din pacienti prezinta glosita migratorie.
Diagnostic diferential: se poate asocia cu Sd Melkersson Rosenthal.
Nu necesita tratament.

4
Glosita migratorie

Apare in 1-2 % din populatie, iar in 40% din cazuri se asociaza cu limba plicaturata.
Cauza este idiopatica, uneori exista un pattern familial. Se poate asocia cu psoriazisul mai
ales in perioadele de acutizare. Clinic, limba prezinta placi de culoare rosu-aprins care nu
sunt acoperite de epiteliul alb normal. Aceste placi se maresc si se misoreaza gradual
dand aspectul unei harti (limba geografica). Majoritatea pacientilor sunt asimptomatici,
unii acuza senzatie de arsura mai ales dupa consumul de alimente picante. Modificarile
linguale tind sa apara si sa se remita spontan fara existenta unui trigger.
Histopatologic : spongioza, migrarea neutrofilelor in epiteliu, ocazional pustule
spongiforme.
Tratament : in caz de senzatie de arsura se poate administra anestezic local. Se recomanda
evitarea alimentelor iritative.

Glosita mediana romboida

Afecteaza 1% din populatie. Este aproape intotdeauna asimptomatica. Afecteaza in

general barbatii in varsta si se caracterizeaza prin prezenta unei placi depresive sau
verucoase, eritematoase sau roz-albicioasa, de forma romboidala, dispusa in regiunea
posterioara de-a lungul axului limbii.
Histopatologic: hiperplazie epiteliala, lipsa papilelor. Lamina proprie este bogat
vascularizata. Cancida albicans poate fi prezenta in zonele parakeratozice debridate.
Diagnostic diferential : eritroplazie (carcinom spinocelular in situ). De obicei
carcinoamele la nivelul limbii nu au localizare in regiunea posterioara a limbii. Se
recomada biopsie cutanata.
Tratament : anticandidozice topice (imidazoli). Cure scurte de tratament sistemic cu
imidazoli (fluconazol 50-100mg/zi, 1 saptamana).

Limba neagra paroasa

Papilele filiforme din regiunea posterioara a limbii sunt in mod normal usor
hiperkeratozice si sunt un loc prielnic de dezvoltare a bacteriilor, mai ales in urma
terapiei sistemice antibiotice, imunosupresie, iritatie topica tabagica.
Clinic, fata postero-mediana a limbii este acoperita de filamente hiperkeratozice, de
culoare neagra, maronie, rosie sau galbena cu o lungime de 1-20 mm. Culoarea este data
de colonizarea bacteriana din aceasta regiune. Filamentele au o directie anterioara si
ocazional pot determina un gust neplacut.
Tratament : perierea usoara a limbii cu o periuta de dinti moale de mai multe ori/zi, apa
de gura antibacteriana (clorhexidina). Tratament mai agresiv : periere cu solutie 0,05%
tretinoin sau 40% uree.

Papile fungiforme pigmentate

Formatiuni noduroase, mari, bogate in muguri gustativi si dispuse intre papilele filiforme.
Pot capata o culoare neagra datorita incontinentei pigmentare. Cauza este necunoscuta si
nu necesita tratament

5
Ulcer eozinofilic

Leziune mucoasa rara care afecteaza in principal limba. Poate aparea la orice varsta,
afecteaza ambele sexe si poate aparea posttraumatic. Clinic : infiltrat nodular mare care
ulcereaza rapid si devine dureros. Poate fi multiplu. Diagnoctic diferential : Carcinom
spinocelular, limfom, infiltrat eozinofilic. Necesita tratament suportiv deoarece se
vindeca spontan.

Gosita Moller-Hunter (glosita atrofica)

Se caracterizeaza prin inflamatia si pierderea structurilor de pe suprafata limbii. Se

asociaza cu deficitul de vitamina B12 si anemia pernicioasa. Se mai poate inatalni in
deficitul de acid folic, fier, boli inflamatorii intestinale, boala celiaca, boli nutritionale.
Limba este eritematoasa, neteda si prezinta senzatie de arsura. Frecvent exista doar zone
mici denudate iar cand pacientul scoate limba afara din gura, se observa mici zone albe
slab perfuzate (semnul Arndt). Indivizii acuza durere la alimentele picante, gust
distorsionat, gura uscata si parestezii.
Diagnostic diferential: in sindromul Plumer-Vinson, glosita atrofica apare impreuna cu
atrofia esofagiana datorita anemiei feriprive. Candida albicans poate fi o cauza de glosita
atrofica.
Terapie: tratamentul cauzei subiacente. Administrarea de vitamina B12 se face in cazul in
care se dovedeste deficitul in organism.

Macroglosia

Cauze
- permanente : malformatii vasculare, hemangiom, limfohemangiom, sd Down,
hipotiroidism, sindromul Melkersson Rosenthal, sarcoidoza (rar), acromegalia,
amiloidoza, actinomicoza, glosita interstitiala din sifilisul tertiar, goma, carcinom
spinocelular
- temporare : angioedem, trauma, infectii
Chiar daca biopsia poate elucida cauza macroglosiei, este necesara o atentie sporita
datorita vascularizatiei bogate a acesteia si a riscului mare de sangerare.

Glosodinia

Este o boala primara a femeilor la varsta de premenopauza. Etiologia senzatiei de arsura a

gurii sau a limbii este neclara. Pacientii pot suferi de depresie sau pot avea o teama
pronuntata fata de cancer. Ocazional, pot exista acuze ca proeminenta unor papile
linguale, glosita romboida mediana, limba geografica. Trebuie luata in considerarae
stomatita de contact alergica , reactii electrogalvanice la metalele folosite in stomatologie.
Cauze posibile de glosodinie :
- psihiatrice : depresie, anxietate, cancerofobie
- factori locali : glosita migratorie, limba plicaturata, lichen plan, stomatita de
contact alergica, modificari electrogalvanice

6
 - cauze sistemice: anemia pernicioasa, anemia feripriva, deficite nutritionale
diverse.
Se poate recolta o biopsie de la nivelul zonelor inflamate pentru a exclude existenta unei
afectiuni buloase. Testele patch sunt utile pentru exluderea stomatitei de contact alergice.
Se pot face culturi pentru candida albicans si investigatii pentru deficitele nutritionale.
Tratament : cautarea cauzei declansatoare si tratarea ei. Daca gura este uscata se
administreaza saliva artificiala sau anestezice locale. Medicatie antidepresiva pentru
simptoamele psihiatrice.

Leucoplazia orala paroasa

Se caracterizeaza prin prezenta pe marginile laterale ale limbii de structuri fine

asemanatoare firelor de par. Este cauzata de virursul Ebstein barr la pacientii cu
HIV/SIDA care au infectie cu HPV sau candida Albicans. Se intalneste foarte rar la alti
pacienti imunosupresati.

Afectiuni ale gingiilor

Gingivite

Gingivita simplex

Cei mai importanti factori implicati in etiologia gingivitei implex sunt placa dentara si
varsta pacientului. Placa dentara permite patrunderea microorganismelor intre dinte si
gingie determinand aparitia inflamatiei si a eritemului la nivelul ei. La pacientii cu
HIV/SIDA, Candida albicans poate fi incriminata in aparitia gingivitei simplex. Pe
masura ce placa dentara se extinde in sulcusul gingival, apare boala peridontala ducand la
pierderea suportului dintilor si in final la edentatie. Clinic, apare eritem usor al marginei
gingivale. Folosirea atei dentare paote induce sangerarea la fel ca si alte traume minore.
Diagnostic diferential: lichen plan, pemfigoid cicatricial, pemfigus vulgar.
Tratament : detartraj si mentinerea unei igiene dentare corespunzatoare.

Gingivita hiperplastica

Cele mai frecvente cauze sunt: igiena orala precara, sarcina si medicamentele. Gingivita
respiratiei orale este cel mai frecvent tip de hiperplazie gingivala si se caracterizeaza prin
uscarea gingiei in timpul noptii care va duce la iritatie si inflamatie. Medicamentele
incriminate sunt : fenitoina, ciclosporina, diltiazem, nifedipina. Modificarile apar la 1- 12
luni dupa initierea tratamentului si sunt dependente de doza. Rar dispar dupa intreruperea
medicatiei.
Clinic, se caracterizeaza prin edem cronic, culoare rosu-cenusie si hipertrofie graduala a
gingiei. In cazuri extreme, dintii pot fi total sau partial obstruati.
Tratament : igiena orala minutioasa, indepartarea factorilor incriminati in etiologia bolii.

7
Gingivita ulcerativa necrotizanta acuta

Apare cu precadere la copii si la adultii tineri, fiind o infectie bacteriana mixta ce

favorizeaza organismele cu imunitate scazuta (malnutritie, imunosupresie, HIV/SIDA,
igiena orala defectuoasa, marii fumatori). La marginea superioara a gingiilor
corespunzatoare incisivilor inferiori se constata edematierea gingiei, inrosirea si apoi
ulcerarea ei insotita de sangerare. Afectiunea poate evolua cu afectarea gingiei fixe si
chiar a mucoasei orale.
Diagnostic diferential : gingiostomatita herpetica, agranulocitoza, leucemie
Tratament : terapie antibiotica (chiar si sistemica intraspitaliceasca) impreuna cu
debridare stomatologica. Igiena orala corespunzatoare la domiciliu.

Gingivita alergica si gingivostomatita

Agentii incriminati se gasesc in din guma de mestecat, pasta de dinti, bomboane ce contin
scortisoara sau proteze dentare. De obicei sensibilizarea este identificata in urma testarii
patch.

Tumori gingivale

Granulom piogenic apare postraumatic la nivelul gingiilor sau asociat graviditatii.

Glanulom periferic cu celule gigante situat de obicei intre incisiv si primul molar,
contine tesut de granulatie hiperplazic si celule gigante.
Fibrom periferic - proces reactiv fibros. Din punct de vedere histopatiologic poate
contine os sau epiteliu odontogenic.
Parulis (Abces periodontal) infectie acuta a spatiului gingival, frecvent la copiii care
dreneaza un material purulent.
Tratament : excizie chirurgicala.

Torus palatinus si exostozele

S-a estimat ca 20% din populatie are torus palatal si 5 % torus mandibular. Afecteaza mai
mult femeile decat barbatii. Cauza acestei proliferari osase este necunoscuta dar s-a citat
si o transmitere autozomal dominanta.
Torusul palatal reprezinta o masa osoasa ferma situata in mijlocul palatului dur. Se
descopera in decada a treia de viata. Tori mandibulari apar de obicei bilateral si cresc pe
partea linguala a maxilarului. Mucoasa care ii acopera este normala dar se poate ulcera.
Sunt asimptomatici dar pot interfera cu purtarea protezelor dentare.
Nu este necesar nici un tratament.

Boli ale mucoasei bucale si palatine

Stomatita tabagica (nicotinica)

Cauzata de fumul din tigari, apare la marii fumatori de tigari si pipa. Se caracterizeaza
clinic prin placi gri-albicioase asezate in piatra de pavaj si prezenta de puncte rosii

8
corespunzatoare orificiului de deschidere a ductului glandelor salivare. Nu evolueaza spre
malignitate iar singura terapie este stoparea fumatului.

Hiperkeratoza frictionala

Leziuni albe ce apar secundar traumatismelor : linii albe, simetrice, slab delimitate situate
pe partile laterale ale mucoasei bucale aparute in urma muscarii acesteia. Leziunile
asimetrice sugereaza un trigger mecanic local. Mai pot aparea la nivelul buzelor, secundar
unei danturi defectuoase.
Singurul tratament este reducerea sau eliminarea traumei.

Leucodermia

Este rezultatul edematierii si ingrosarii minime a mucoasei orale, bilateral si apare

frecvent la populatia de culoare, in timp ce in populatia alba este asociata exclusiv cu
fumatul. Mucoasa oarala este opalescenta, gri-albicioasa cu evidentierea unor pliuri albe ,
fine. Acestea dispar daca mucoasa este gratata cu un betigas de lemn..
Diagnostic diferential : keratoza frictionala modificarile nu apar in urma gratarii cu
betigasul de lemn.
Nu este necesar niciun tratament. Modificarile dispar in urma stoparii fumatului.

Fibroza submucoasa orala

Boala cronica caracterizata prin dispunerea subepiteliala a depozitelor de colagen cu

formarea unor striuri ce afecteaza cavitatea orala si structurile adiacente. Este cauzata de
mestecarea tutunului ce duce in timp la micsorarea deschiderii gurii. Terapia
conservatoare si chirurgicala nu releva rezultate satisfacatoare. Se recomanda limitarea
progresiei bolii si fizioterapie.

Sialometaplazia necrotizanta

Ulcer palatal benign ce apare brusc dupa necroza ischemica postraumatica a unei glande
salivare minore. Apare tipic la jonctiunea dintre palatul dur si palatul moale ca o
edematiere ce ulcereaza rapid. Sunt asimptomatice si vindecarea este spontana in
sapamani sau luni. Histopatologic : hiperplazie pseudoepiteliomatoasa, necroza glandei
salivare, proliferarea ducturilor glandelor salivare. Se poate confunda cu un carcinom
bazocelular. Nu necesita tratament.

Xantomul veruciform

Este o reactie particulara la traumatism sau inflamatie cronica. Nu se asociaza cu infectia

HPV si nu prezinta celule lipidice anormale.
La nivelul mucoasei orale se identifica o tumora exofitica bine delimitata, cu afinittate la
nivelul palatului dar se poate localiza si la nivelul buzelor sau in alte regiuni. Se poate
ulcera si poate aparea in sindromul CHILD, psoriazis, lupus eritematos.

9
Histopatologic: creste epidermice alungite, parakeratoza proeminenta, acumulare de
lipide in lamina propria.
Diagnostic diferential: carcinom spinocelular.
Tratament : excizia este curativa.

Infectii orale cu HPV

Veruci si condiloame

Epidemiologie. Verucile orale sunt comune la copii si adulti tineri, si mai comune la
pacientii cu HIV/SIDA.
Etiologie si patogeneza. Exista doua modalitati de a contacta infectii HPV orale
autoinocularea verucilor cutanate prin autoinocularea de la nivelul mainilor si
transmiterea directa a verucilor de la nivelul mucoasei gurii sau organelor genitale a
partenerului. Modalitatea de transmitere determina tipul HPV , care influenteaza intr-un
anume fel tabloul clinic. La fel ca si verucile de pe mucoasa genitala, verucile orale au
potential de tranformare maligna, in special cand sunt indetificate radacinile 16 si 18,
precum si 6 si 11 care sunt mai putin raspandite.
Tablou clinic. Aspectul clinic este determinat prin localizarea la nivelul mucoasei orale si
gradul de keratinizare, ce confera coloratia alba a verucilor. Cu cat sunt mai aproape de
piele, cu atat au tendinta de a semana cu verucile vulgare , iar cu cat sunt situate mai in
posterior se aseamana cu condyomata acuminate. Leziunile pot varia de la papiloame
verucoase situate in coltul gurii pana la papule plate pe limba sau mucoasa de la nivelul
buzelor pana la papule cu baza larga si placi in locatii mai ascunse. Leziunile cauzate de
HPV cu potential carcinogen pot evolua in carcinom cu celule scuamoase al mucoasei
orale. La pacientii imunodeprimati se poate intalni papilomatoza orala diseminata, cu sute
de leziuni.
Terapie. Ablatia laser sau excizia, ultima oferind si posibilitatea unui examen histologic
daca se suspecteaza carcinom cu celule scuamoase. Alte optiuni sunt tratamentul sistemic
sau intralezional cu interferon si retinoizi topici. Podofilotoxina nu este aprobata pentru
leziunile de la nivelul cavitatii bucale; crioterapia are efecte favorabile la nivelul buzelor
dar este greu de folosit in cavitatea orala.

Hiperplazia focala epiteliala (boala Heck)

Este reprezentata de infectia mucoasei orale cu HPV 13, HPV 32 si alte tipuri comune de
HPV si se intalneste cu precadere la indienii americani si eschimosi. Initial s- a clasificat
ca fiind o boala genetica deoarece era comuna la mai multi membrii din generatii diferite
ale aceleiasi familii, dar mai tarziu s-a descoperit o transmitere verticala a HPV printre
membrii familiei. Boala are debut in copilarie. Pacientii prezinta sute de mici papule,
unele de aceeasi culoare ca si tegumentul, altele albe, acoperind buzele, gingia, mucoasa
bucala si labiala. Histologic, leziunile sunt tipice condyloma acuminata. Se observa o
diminuare a leziunilor dupa luni sau chiar ani de la debut.
Terapie. Tratamentul nu este necesar deseori. Cel mai uzual tratament este topic cu
solutie de isotretinoin.

10
Leucoplazia

Leucoplazia este un termen care a fost n mod justificat blamat ca fiind foarte imprecis i
provocnd mult mai mult confuzie dect iluminarea. Il folosim ca si un termen inclusiv
pentru leziuni localizate, albe ce nu se pot indeparta usor (pentru a exclude candida
albicans) ale mucoasei orale. Cele mai multe leziuni hiperkeratozice ale mucoasei orale
sunt albe. Leucoplazia a fost descrisa ca fiind o leziune cauzata de un agent nespecific,
dar cu localizare specifica.
Epidemiologie. Afecteaza cu precadere pacientii cu varste cuprinse intre 40-70 ani.
Incidenta leucoplaziei si probabilitatea de transformare in carcinom cu celule scuamoase
sunt influentate de apartenenta geografica si obiceiurile specifice. In India, unde se
mesteca frecvent tutun si se consuma nuci betel, carcinomul cu celule scuamoase al gurii
este aproape epidemic. Folosirea tutunului fara fum in SUA de catre adultii tineri a
rezultat intr-o crestere a incidentei leucoplaziei mucoasei buzei inferioare, si a dezvoltarii
carcinomului oral cu celule scuamoase la varste mult mai tinere.
Etiologie si patogeneza. Expunerea actinica, fumatul, in special al tutunului fara fum
poate duce la aparitia unor modificari tipice reactive de culoare alba. In leziunile precoce,
poate fi dificil de diferentiat o leziune produsa de catre tutun de una produsa de trauma.
HPV poate juca si el un rol , precum in papilomatoza florida orala si carcinomul verucos.
Factorii de risc pentru transformarea maligna a leucoplaziei includ fumatul, consumul
frecvent de alcool si igiena orala precara.
Tablou clinic. Leziunile sunt de obicei solitare, asimptomatice, iar pacientii nu ar trebui
sa astepte prezenta durerii pentru a se prezenta la medic. Leziunile individuale pot varia
de la o nuanta de alb vag pe o baza normala pana la leziuni ingrosate cu aspect
tegumentar, frecvent cu fisuri. Au fost descrise mai multe variante clinice:
- Leucoplazia simplex - const intr-o plac alb sau pata bine delimitata,
neinfiltrata. Localizarea ajut la determinarea riscului, dar cele mai multe sunt
traumatice i benigne
- Leucoplazia verucoasa. Aceste leziuni tind sa persiste, pot deveni multi focale si
au risc mai mare de transformare maligna. Sunt frecvent asociate cu HPV
- Leucoplazia eroziva. Ulceratiile unei placi de leucoplazie sugereaza fie trauma fie
transformare maligna.
- Leucoplazia patata. Zonele patate sau mixte de leucoplazie si eritroplazie sunt cei
mai fideli markeri clinici de carcinom in situ la 90% din cazuri.
Histopatologie. Biopsia va dezvalui fie modificari reactive fie celule atipice. Ca si in alte
tesuturilor epiteliale, exista neintelegeri privind criteriile de diagnostic ale carcinomului
in situ oral. Keratinizarea individuala a celulelor, atipia nucleara si mitoza sunt sugestive.
Cand tumora invadeaza lamina propria, diagnosticul este carcinom cu celule scuamoase.
Leziunile papilomatoase pot fi exofitice, sau, mai putin frecvent, endofitice. In cazuri
rare, se pot intalni modificari specifice de lichen plan,Lupus sau chiar boala Darier,
determinand o schimbare a diagnosticului.
Evolutie si prognostic. Leziunile reactive pot disparea. Leziunile pre-maligne si maligne
persista, se extind si cresc in grosime.

11
Diagnostic diferential. Toate modificarile discutate in acest capitol trebuiesc excluse
pentru a diagnostica leucoplazia reactiva. Diagnosticul diferential include carcinomul
verucos care este o varianta cu crestere inceata a carcinomului cu celule scuamoase. Desi
de multe ori are tendinte invazive, metastazeaza in putine cazuri.
Terapie. Pacientii ar trebui sa stopeze fumatul si alti factori predispozanti. Biopsia va
stabili daca leziunea este reactiva sau maligna. Leziunile reactive pot fi tratate prin
excizie sau cauterizare, daca nu poate fi identificat factorul declansator. Pe leziunile
multiple, precum cele cauzate de HPV, se pot incerca retionizi topici. Daca se
diagnosticheaza histologic un carcinom in situ, se recomanda excizia. Leziunile mari pot
fi tratate prin ablatie laser sau crioterapie.

Leziunile albe congenitale

Nevul alb spongios

Etiologie si patogeneza. Keratinele 4 si 13 sunt o parte importanta a keratinelor din

mucoasa.
Tablou clinic. se prezinta ca niste placi albe groase cu pliuri, de obicei bilateral, ce
implica mucoasa bucala in mod special, desi poate afecta si buzele, limba si gingia. Mai
putin frecvent afecteaza alte suprafete mucoase, precum mucoasa vaginala si anala.
Debutul este in copilarie si in adolescenta. Nu exista risc de tranformare maligna.
Histopatologie. Examinarea microscpica arata acantoza importanta si keratinizare
prematura, insotite de inflamarea celulelor epiteliale si infiltrat inflamator.
Terapie. Nu necesita tratament. Pacientul trebuie asigurat ca aceste leziuni nu au risc de
tranformare maligna si sunt aproape imposibil de eliminat.

Diskeratoza benigna intraepiteliala ereditara.

Se intalneste la pacientii ce provin din rase mixte. Este o patologie rara. Leziunile orale
sunt identice cu nevul alb spongios, la care se asociaza leziuni conjunctivale. Debutul
este de obicei in copilarie. La examenul microscopic se observa keratinizare celulara
individuala sau diskeratoza ce dau aspectul de celula in celula. Nu are potential malign.
Nu exista tratament.

Displazia mucoepiteliala ereditara.

Pacientii cu displazie mucoepiteliala ereditara prezinta eritem marcat al mucoasei orale

precum si al altor mucoase. Se transmite autozomal dominant. De obicei se asociaza cu
keratoza pilara si alopecie. Pacientii sunt susceptibili la infectii respiratorii frecvente si
pot orbi din cauza inflamatiei oculare recurente. Examenul histopatologic dezvaluie
acantoza si diskeratoza marcate, aceleasi modificari aparute si pe testul Papanicolau pot
provoca confuzii. Nu exista tratament.

Hiperpigmentarea

Zone focale de hiperpigmentare a buzelor sau mucoasei orale se intalnesc frecvent.

Melanomul cavitatii orale este un diagnostic de temut, dar foarte rar intanit, mai frecvent

12
la populatia de culoare. Noduli orali hiperpigmentaqti ce cresc rapid in dimensiuni pot fi
melanoacantoame, ce reflecta proliferarea celulelor epiteliale si melanocitelor dendritice.
Daca aceste leziuni sunt observate atent (localizare, culoare, prezenta bolilor asociate,
tratamentul medicamentos), diagnosticul diferential poate fi formulat relativ usor.

Tatuaje cu amalgam

Pot fi cauzate de o mica plaga produsa in momentul extragerii sau, mai rar, a umplerii
unei plombe. Se prezinta sub forma unei macule solitare hiperpigmentate aflate in
vecinatatea unei plombe. Diagnostic diferential: nev albastru, melanom.
Nu necesita tratament, dar pot fi excizate cu usurinta daca exista motive de ingrijorare.

Stomatita si gingivostomatita

Stomatita sau inflamatia acuta a mucoasei orale se suprapune in mod frecvent cu

gingivita, atat de frecvent incat s-a adoptat termentul de gingivo-stomatita. Tabloul clinic
poate include eritem, eroziuni, ulcere si hemoragii. Caracteristicile inflamatiei limitate la
nivelul mucoasei orale sunt salivatie abundenta, coloratia alba-gri si descuamarea
mucoasei. Se poate de asemenea inflama si limba. Simptomele pot include senzatia de
arsura, durere, sau alterari ale gustului.
Sub denumirea de gingivita intelegem de obicei procesul limitat la nivelul gingiei; in
acest caz luam in considerare boli mai raspandite. Exista multe cauze ce favorizeaza
gingivostomatita. Acestea includ igiena orala precara, contactul cu agenti toxici sau
diverse alergii, infectiile. Contrar credintei populare, infectiile bacteriene si carentele
nutritionale nu sunt factori atat de frecventi. Grade variabile de stomatita se observa in
multiple infectii orale precum varicela, herpangina, precum si in boala gura-mana-picior.
Mucoasa orala este destul de rezistenta la infectiile bacteriene. Multe din bolile
autoimune buloase, in special pemfigusul vulgar si pemfigoidul cicatriceal, precum si
stomatita cronica ulceroasa pot prezenta gingivostomatita. Stomatita larg exstinsa si
dureroasa este comuna in rejectul unei grefe, la pacientii ce primesc tratament combinat
citostatic si dupa radioterapie.
Tratament. Tratamentul tuturor formelor de stomatita este similar si simplu. Se
recomanda administrarea de lichide si alimente cu consistenta moale, precum si clatiri
usoare ale mucoasei orale cu ceai de musetel. Cand durerea este intensa, se pot folosii
solutii anestezice inainte de mese.

Gingivostomatita herpetica

Infectiile orale cu herpes simplex implica in mod tipic gura, iar recurentele sunt limitate
la nivelul buzelor. Pacientii tipici sunt copiii mici ce prezinta febra. Diagnosticul este in
mod frecvent gresit confundat cu alergii alimentare.

Stomatita cu eritem multiform

Aproape toate formele de eritem multiform recurente sunt cauzate de herpes simplex.
Eritemul multiform oral afecteaza in principal buzele si partea anterioara a gurii,

13
patternul fiind acelasi de fiecare data. Leziunile de piele si cele orale nu coexista in
paralel. Unii pacienti prezinta aproape exclusiv leziuni orale. Tipice sunt eroziunile si
eritemul. Leziunile tinta nu se dezvolta. Buzele prezinta in mod frecvent cruste
sangerande.

Stomatita alergica de contact

Alergiile prin contact oral sunt mai putin frecvente decat dermatitele de contact. Alergenii
frecventi sunt reprezentati de protezele dentare, apa de gura, paste de dinti, unele
condimente, in special scortisoara. Testele standard pot esua in a identifica alergenul
suspectat, iar testarea la nivelul mucoasei are un timp de efectuare prelungit, si beneficii
mminime.

Stomatita indusa de medicamente

Gura este frecvent afectata de reactii la medicamente. Exista multe mecanisme

fiziopatologice, unele dintre acestea fiind unice. Ele includ:
- Reactii alergice. Reactiile alrgice pot fi limitate la nivelul gurii. Se pot intalni fie
leziuni cu aspect de lichen, fie eruptii. Agentii tipici sunt AINS, sarurile de aur,
sulfonamidele, precum si tetraciclinele si fenolftaleina
- Reactii toxice sistemice. Agentii citostatici afecteaza frecvent mucoasa orala
deoarece aceasta are o sensibilitate crescuta. Ulceratiile orale sunt printre primele
semne ale toxicitatii metotrexatului in tratamentul psoriazisului.
- Reactii toxice locale. Aspirina poate cauza eroziuni si ulceratii atunci cand
pacientii dizolva pastila in gura in loc sa o inghita.
- Xerostomia. O reducere a fluxului salivar predispune mucoasa orala la infectii si o
face mai putin rezistenta la traume. De obicei cauza identificata este
anticolinergicul oral.
- Dezechilibrul bacterian. Alterari ale florei orale datorita antibioticelor pot duce la
infectii cu candida.

Stomatita Plaut-Vincent(stomatita ulcerativa, fusospirochetala)

Etiologie si patogeneza. Stomatita Plaut Vincent este varianta raspandita larg a gingivitei
acute ulcerative necrotizante. La nivelul leziunilor se gasesc atat Borrelia Vincenti cat si
fusobacterium plauti, iar un mix bacterian este de obicei un raspuns anormal al gazdei,
decat o infectie intens agresiva. Co-factorii includ igiena orala precara, imunosupresia,
HIV/SIDA si malnutritita.
Tablou clinic. Acesti pacienti prezinta febra, stare generala alterata, durere, hipersialoree
si respiratie urat mirositoare. Atat gingia cat si mucoasa sunt inflamate, erodate si cu
consistenta scazuta. Leziunile sangereaza usor si pot fi acoperite de o membrana gri

14
necrotica. Aceasta patologie poate fi devastatoare, cunoscuta ca NOMA, o boala asociata
cu malnutritia in tarile nedezvoltate.
Diagnostic diferential se face cu gingivostomatita herpetica, aceasta avand eroziunile
mai superficiale fara reziduu membranos. Trebuiesc excluse bolile asociate cu potential
fatal, cum ar fi leucemia acuta mieloida ce poate debuta prin gingivostomatita
impresionanta.
Tratament. Se asociaza tratament antibiotic sistemic la masurile locale, ce includ igiena
riguroasa si spalaturi cu anestezice.

Piostomatita vegentans

Aceasta ruda mai putin cunoscuta a piodermei gangrenosum se asociaza frecvent cu

bolile intestinale inflamatorii, cu colita ulcerativa dar ocazional si cu boala Crohn.
Mucoasa este eritematoasa, edematoasa, cu pliuri adanci si cu multiple pustule raspandite
pe intreaga suprafata ce pot evolua spre ulceratii. La microscop se observa pustule
intraepiteliale, de obicei bogate in eozinofile, ce se asociaza cu pseudoepitelioamele
hiperplazice. Se poate confunda cu aftele si pemfigusul vegetans.
Tratament. Ideal ar trebui identificata si tratata cauza. In situatii rare in care aceasta nu
poate fi identificata, se incearca terapia sistemica cu corticosteroizi.

Ulceratiile orale

Aftele

Aftele sunt leziuni tipice ce se gasesc doar la nivelul mucoasei. Sunt izolate, cu contur
regulat, cu dimensiuni cuprinse intre 2 si 5 mm, dureroase, sub forma de ulceratii cu o
margine eritematoasa si acoperite de obicei de o membrana aderenta de culoare gri.
Aceleasi leziuni se observa si in aftele recurente si boala Behcet. Leziunile unice se
vindeca de obicei de la sine, fara cicatrice, in 1-2 saptamani. Aproape toate persoanele au
avut afte ale mucoasei orale secundare fie traumei, fie unei infectii orale sau fara vreo
cauza aparenta. De obicei nu necesita tratament, dar daca durerea este foarte intensa se
administreaza o solutie anestetizica locala.
Epidemiologie : desi aproape toata populatia a avut o afta ocazionala, la aproape 10%
dintre acestia se prezinta ca o leziune recurenta. Apar de obicei la pacientii tineri, mai
frecvent la femei.
Etiologie si patogeneza. Desi au fost discutati o multime de potentiali agenti cauzatori,
nu se cunoaste cauza exacta a aparitiei aftelor. Majoritatea studiilor sugereaza ca aftele
reflecta un dezechilibru imun celular, posibil mediat de TNF alfa cu o citotoxicitate a
celuleor T directionata catre antigenii epiteliali. Bolile asociate includ HIV/SIDA, atopia
si bolile inflamatorii intestinale. Rar se pot invinovati ciocolata si nucile. Aftele
premenstruale indica influente hormonale. Majoritatea pacientilor relateaza existenta
unor mici traume.
Tablou clinic. aftele implica de obicei mucoasa orala mobila, cum ar fi mucoasa labiala
si bucala, palatul moale, varful limbii, etajul inferior al gurii si pilierii limbii. Nu se
gasesc la nivelul gingiei fixe sau a palatului osos. Exista mai multe subtipuri:
- Minor. Sunt solitare si putine la numar, mici si se vindeca rapid fara cicatrici.

15
 - Major. Acesteleziuni mai mari, mai adanaci, deseori mai numeroase si foarte
dureroase se vindeca in 4-6 saptamani, lasand cicatrici. Marginea lor este de
obicei neregulata.
- Herpetiform. Aceste ulcere apar in buchete si implica mai frecvent palatul. In
cazuri rare se poate indetifica herpes simplex.
Aftele minore sunt recurente, cronice dar de obicei nu pun probleme. Datorita numarului
lor, leziunile herpetiforme pot fi mai problematice. In cazul aftelor majore durerea poate
influenta alimentatia, consumul de lichide si chiar vorbitul. Termenul de aftoza complexa
este folosit pentru a descrie pacientii cu peste 3 leziuni ulceroase, recurente orale sau
genitale, ce nu prezinta criterii pentru boala Behcet.
Diagnostic diferential. In cazuri rare pot reprezenta debutul bolii Crohn sau bolii Behcet.
Multe enanteme virale se pot asemana cu aftele, insa sunt de obicei acute si au un pattern
diferit. Rar stomatita indusa de medicamente poate fi aftoida. Pacientii cu neutropenie
ciclica prezinta aproape in totalitate afte.
Tratament. Majoritatea pacientilor nu necesita tratament. Fiecare pacient ar trebui sa
identifice o potentiala cauza a acestora. Majoritatea pacientilor raspund pozitiv la masuri
simple de uscare a leziunilor, ce include solutii cu camfor. Agentii anestezici sunt de
asemenea folositori. Se pot folosi si corticosteroizi topici, fie sub forma de gel sau tablete
orale, solutii antibiotice orale. In cazuri grave se pot folosi agenti sistemici.

Boala Behcet

Epidemiologie. Boala Behcet este mai frecvent n Orientul Mijlociu sau n Est (n
special n Turcia) i Asia (n special Japonia i Coreea). n Europa i n Statele Unite, este
foarte rar i apare, de obicei, n rndul turcilor, indivizii persani sau asiatici. Barbatii
sunt mai des afectati.
Etiologia i patogeneza. Etiologia bolii Behcet este necunoscut. Autoimunitatea i
probabil, un factor declanator viral sunt cele mai bune explicaii. Boala Behcet
mucocutanat este asociata cu HLA-B12, artritita cu HLA-B27 i oculara cu HLA-B5
DR7. Tipul neurologic probabil nu are asocieri distincte.
Manifestari clinice. Triada clasic cu ulceratii orale i genitale i probleme oculare nu
este adesea prezenta, n special la nceputul bolii. Orice pacient cu mai mult de cinci
aftale simultane, mai ales dac acestea sunt situate n partea posterioara a gurii, ar trebui
s fie suspectat de boal Behcet. Aftoza bipolar se refer la pacienii cu ulceraii orale i
genitale, dar nu i alte semne i simptome ale bolii Behcet. Ulcerul genital tipic afecteaza
scrotul, penisul i labiile. S-ar putea s fie prezente i ulcere vaginale.

Pacienii pot avea, de asemenea, eritem nodos, tromboflebita superficiala, pustule (adesea
asemanandu-se cu foliculita), i leziuni acneiforme. Traumele minore ca recoltarea de
snge sau injectarea de ser fiziologic steril produc o leziune pustular. n timp ce
examenul microscopic relev angeita leucocitoclazica n multe cazuri, purpura tipic
palpabil este neobisnuita.

16
Manifestari sistemice. Boala Behcet este o boal cronic, deseori trecnd de la un organ
la altul. Cea mai drastica este orbirea precum i probleme grave ale SNC. Majoritatea
pacienilor au febr, stare general proasta i VSH crescut.

- Ochiul este cel mai frecvent organ intern afectat. Uveita sever sau iridociclita
este cea mai frecvent afectiune; pacientul se poate plnge de probleme vizuale,
durere sau fotofobie. Uveita poate progresa pn la orbire. Corioretinita,
deteriorarea vaselor retiniene i hemoragia corpului vitros sunt de asemenea
observate.
- Sitemul vascular : Vasculita de vase mici, intalnita n multe organe i
responsabil pentru o palet larg de probleme. Pot aparea anevrisme de vase
mari (aorta) i mici (renale i mezenterice), ca i tromboflebita atunci cnd
implic vase mai profunde, cum ar fi vena cava.

- Sistemul central nervos. Aproximativ 20% dintre pacieni au afectari ale SNC,
ceea ce reprezint un prognostic prost. Se formeaza leziuni ale mduvei spinrii,
meningoencefalita i pot aparea simptome psihiatrice.

- Tracul gastrointestinal. n timp ce unii pacieni au o boal inflamatorie intestinal

sever, similar cu boala Crohn altii au simptome mai puin dramatice, cum ar fi
disfagie sau vag disconfort abdominal.

- Sistemul musculoscheletal. Artrita asociat cu boala Behcet este, de obicei,

uoar, simetric i favorizeaz articulaiile mari. Unii pacieni au afectare sacro-
ileaca. Sincronul MAGIC se refer la o form de recurena a polichondritei
overlap: ulceraii orale i genitale associate cu inflamarea cartilajelor

- Sistemul genitourinar. Vasculita apare ca o glomerulonefrit focal. Se observa si

inflamaia testiculului i a epididimului.

Criterii de diagnostic:

- Ulceraii recurente orale, cu cel puin trei recurente de afte de orice tip ntr-o
perioad de 12 luni.
- Plus dou dintre urmtoarele: Ulceraia genital recurent, n special la brbai;
modificri oculare (uveit anterioar, uveit posterioar i celule n corpul vitros
sau vasculit retinian); leziunile cutanate (eritem nodos, pustule sau noduli
acneiformi n post-adolesceni de cauza necortizonica); test de patergie poztitiv

Histologie. Caracteristicile microscopice sunt foarte variabile, n funcie de tipul de

leziune. Aftele precoce i leziunile cutanate au un infiltrat perivascular limfocitic, iar
leziunile mai vechi prezinta vasculita limfocitar sau neutrofil, precum iinfiltrat
neutrofilic difuz. Biopsiile reprezint o modalitate slab de a diagnostica boala Behcet.

17
Diagnostic diferentiat. Pacienii cu afte i un alt criteriu nu pot fi diagnosticai cu
certitudine; Lista diagnostic diferenial a bolii Behcet include majoritatea afectiunilor
din medicina interna.

Terapie. Aceleai abordri locale pentru afte pot fi ncercate, dar terapia sistemic este
aproape ntotdeauna necesara. Corticosteroizii sunt principala baz a terapiei, adesea
combinat cu ageni imunosupresori cum ar fi azatioprin, metotrexat sau
ciclofosfamid. Colchicina i dapsona poate fi util pentru tratarea leziunilor vasculare
cutanate. Constatrile oculare i prin extrapolarea ntregului proces de boal, sunt
favorabil influenate de terapia cu ciclosporin, care este, prin urmare, tratamentul de
electie pentru orbirea iminenta sau alte manifestari grave de boala. Thalidomida este, de
asemenea, eficace, dar este dificil de obinut i asociat cu o inciden ridicat a
neuropatiei periferice in caz de utilizare cronic. Trombozele trebuie tratate cu
anticoagulante. Tacrolimus, IFN-a i biologicele care interfereaz cu TNF au fost
ncercai, posibili utili.

Ulcere traumatice

Traumele acute. n timp ce gura este foarte rezistent la traumatisme, ocazional apar
leziuni. Arsurile dupa ingestia de pizza sau la aspirina sunt doua exemple commune.
Ingestia alimentelor ascutite, cum ar fi oasele sau biscuitii tari pot deteriora mucoasa, mai
ales dac este deja fragila. Leziunile traumatice pot fi de asemenea iatrogene; n timpul
procedurilor dentare se pot induce leziuni.Leziunile facticiale sunt dificil de diagnosticat
n cavitatea bucal, dar apar prin muscare sau trauma.

Traume cronice. Traumatisme mecanice cronice pot fi cauzate de suprafetele neregulate

ale dintilor. n plus, montarea proasta a protezelor dentare poate cauza probleme. Ca
rspuns la traume repetitive apar intial ulceratii in cavitatea bucala si leucokeratoza (calus
al mucoasei). Odat ce se elimin triggerul, rezoluia este rapid.

Traumatismul la sugari.

- Aftele Bednar : leziunile nu au de-a face cu adevaratele afte. Ele sunt ulcere
superficiale traumatice la sugari, de obicei pe palatul dur, provocate de alptare,
suptul degetului mare sau introducerea obiectelor strine n gur.
- Ulcerele Riga- Fede . Apar sub limba cand erup incisivii inferiori, sugernd c
acest eveniment joac un rol important

Sinusurile dentare.

Etiologie i Patogeneza. Etiologia este clar. Pacientul are un focar de infectie periapical
care implic unul din dinii mandibulari (80%) sau dinii maxilari (20%) din care se
dezvolt tractul sinusal. Aceste focare ar putea fi un abces, o boal parodontal,
actinomicoz sau osteomielit.

18
Manifestari Clinice: Iniial, exist aproape ntotdeauna dureri dentare. Leziunea cutanat
se poate prezenta ca un abces cald, inflamat, cunoscut n trecut ca angina Ludovic cnd e
localizat submandibular. Ulterior, se poate dezvolta un tract sinusal sau un pseudochist
granulomatos. Cel mai probabil locaia este de-a lungul liniei maxilarului sau a prii
anterioare a gtului; ocazional, poate aprea o leziune pe obraz. Palparea poate dezvlui
o zon indurat care se extinde de la mandibul pn la locul unde se afl inflamaia.
Cele mai multe abcese maxilare periapicale dreneaza intern. Diagnosticul poate fi cel
mai bun confirmat prin examinarea zilnic i radiografia dinilor corespunztori.

Diagnostic diferentiat. Abces sau chist epidermoid, dar fr a lua n considerare originea
dentar. O regul bun este considerarea sinusului dentar pentru orice recuren a
chistului pe maxilar sau gat, indiferent de ceea ce spune un raport de biopsie.

Terapie. Tratarea focarului de infectie. De obicei, pielea se vindec spontan, dar

ocazional tractul sinusal trebuie excizat.

Simptome orale majore

Xerostomie. Sau gura uscat nu este numai cauzata de stres si deseori duce la dificulti
n ceea ce privete consumul de alimente, vorbire i alte funcii orale, dar i un factor
major de risc pentru carie. Printre cauzele tipice se numr medicamentele (atropine,
antidepresive, antihistaminice i multe altele), radioterapia, deshidratarea, bolile associate
cu poliurie (diabet zaharat, diabet insipid), sindromul Sjogren, i tulburri conexe.

Infectiile virale si bacteriene ale glandelor salivare pot duce la reducerea fluxului i chiar
obstrucia uneia sau mai multor conducte, dar exist, de obicei, suficient rezerv care
poate impiedica uscarea gurii. Majoritatea xerostomiilor sunt cauzate de medicamente,
respiraia pe gur sau anxietate.

Manifestari clinice. Clinic, se observa o mucoasa uscata cu eritem gingival marginal.

Surprinzator, de multe ori, gura este relativ normala, astfel nct nu se identifica nici o
explicaie pentru xerostomie.

Terapie. Saliva artificial este disponibila i ar trebui s fie folosita cu generozitate, mai
ales seara. Guma fr zahr sau picaturile de lamaie pot crete fluxul de saliv.

Foetor ex ore i Halitoza.

Foetor ex ore este un miros neplcut cu originea in cavitatea bucala. Cauze :

- degradarea tesutului necrotic sau remanenta bucatilor alimentare : stomatita,

gingivita
- curatare defectuoasa : igiena precara dentara, perioade lungi la masa

- probleme dentare : carii, periodontita

19
 - inflamatie : tonsilita, rinita atrofica, difterie

- tumori necrotice

- sangerari gingivale

- saliva redusa afectiuni ale gandelor salivare, medicamente

Halitoza este definita ca un miros neplcut n aerul expulzat care provine din plmni sau
tractului gastro-intestinal. Cauze:

- digestie bacteriana, particule alimentare, tesut necrotic

- boli respiratorii : bronsita, bronsiectazie, abces pulmonar, pneumonie

- afectiuni gastro-intestinale : diverticuloza, cancer esofagian, ileus, intarzierea

golirii stomacului, acalazie

- boli metabolice: diabet zaharat, uremie, insuficienta hepatica.

Terapie. n cazul n care se identific o cauz specific, aceasta trebuie tratat. Tratament
simptomatic cu apa de gura, guma de mestecat ajut numai n cazurile uoare. Igiena
dentara meticuloas este, de asemenea, necesar.

20