Afar-i toamn

de Mihai Eminescu

Afar-i toamn, frunza mprtiat,

Iar vntul zvrl n geamuri grele picuri;

i tu citeti scrisori din roase plicuri

i ntr-un ceas gndeti la viaa toat.

Pierzndu-i timpul tu cu dulci nimicuri,

N-ai vrea ca nimeni n ua ta s bat;

Dar i mai bine-i, cnd afar-i zloat,

S stai visnd la foc, de somn s picuri.

i eu astfel m uit din je de gnduri,

Visez la basmul vechi al znei Dochii,

n juru-mi ceaa crete rnduri-rnduri;

De odat aud fonirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scnduri

Iar mni subiri i reci mi-acopr ochii.