Draga Domnule Ion Bogdan Lefter, Va rog sa avei bunvoina de a
publica n revista DvS. Scrisoarea deschisa adresata Dlui Marino (V. Attachment-ul), ca replica la textul D-Sale din Nr. 223. Va rog, de asemenea, sa luai nota de faptul ca renun la Marele Premiu acordat de juriul ASPRO, pentru motivele expuse n scrisoarea anexata. Voi face sa va parvin diploma i trofeul. neleg sa pstrez premiul pentru critica literara i eseu, din respect pentru votul celor 150 de membri ai organizaiei Dvs. V-a fi recunosctor daca ati aduce decizia mea i la cunotin cititorilor Dvs. Cu mulumiri i salutari colegiale, Andrei PLEU 16 iunie 2004 Stimate Domnule Marino, Dup ceremonia premiilor ASPRO, a trebuit sa lipsesc pentru scurt timp din tara, aa incit am citit cu oarecare ntrziere textul prin care, n calitate de preedinte al juriului, nelegei sa va argumentai opiunile. Trec peste ceea ce e simpla neregula procedurala. Nu e normal sa aflu, din presa i dup ce mi s-a decernat Marele Premiu, de existenta acestui text, unic n felul lui. Caci el e construit n aa fel incit sa justifice mai curnd anularea distinciei oferite, dect confirmarea ei. Pe scurt, premiul mi se da ca i cum mi s-ar lua. Din Evenimentul zilei, aflasem deja, a doua zi dup ceremonie, ca primisem nu un premiu, ci o lecie de fair play. Dar mi spusesem, atunci, ca nu e vorba dect de un mic acces de proasta cretere, curent n lumea romneasc de azi. Constat insa, citindu-v, ca lucrurile merg ceva mai adnc. E vorba de un mod de gndire i de comportament cruia autoritatea DvS. Ii confer un credit nemeritat si, dup prerea mea, pernicios. Pornii, n textul cu pricina, de la o aparenta distincie tipologica, pe care insa o manevrai ca pe un verdict judectoresc. Caci nu de o polaritate benign clasificatoare e vorba (de tipul Dostoievski-Tolstoi, Brancusi-Paciurea, Caragiale-Eminescu, sau mcar traditionalism-modernism), ci de separarea griului de neghina: de o parte cei buni, raionaliti, criticiti, liberali, democratici, pro-europeni, pluraliti, tolerani i laici, de partea cealalt cei rai, absolutiti, totalitari, mistici metafizici, etniciti. De o parte cristal pur, de cealalt puroi. n acest dramatic binom, eu sunt, firete, prost plasat: autoritar, restrictiv, elitist, teologal, mistic. Admitei, generos, ca nu putei ignora calitatea intelectuala a unor cri, chiar daca ele au o orientare ideologica deviata. E bine ca nu ignorai asemenea cri. Dar nu se nelege de ce inei cu tot dinadinsul sa le dai premii. E ca i cum ati pune coronia, n fata clasei, pe cretetul sefului de promoie, numai ca sa avei ocazia de a-l urechea. Calitile pe care suntei dispus sa mi le acordai (erudiie, bun nivel intelectual, luciditate) nu ma pot inocenta pina ntr-att, incit sa ma scutii de suspiciuni infamante, ca de pilda tendina de a practica interdicia, intoleranta, anti-rationalismul etc. Pentru a ma scuza, mi falsificai citatele. Eu nu-l laud pe Descartes pentru ca e rezonabil i matur, ci remarc tocmai limitele unui anumit mod de a fi rezonabil i matur, n contrast, de pilda, cu intuiiile infinit mai nuanate ale lui Leibniz (V. P. 278-280). n acelai loc, eu resping (si nu semnalez cu adeziune, cum lsai sa se cread) tendina de a utiliza raiunea i bunul simt pentru a amenda ca extravaganta angelologia. In sfrit, ceea ce condamn la p. 177 e exact tipul de spiritualism care va indispune i pe Dvs. Interdicia pe care o sugerez (o metafora, domnule Marino!) se adreseaz misticismului nebulos i exaltat, foarte la moda n anumite cercuri. Daca vrei sa ilustrai apetitul i vocaia mea de cenzor, trebuie sa cutai n alte direcii. Sa va ntrebai, de pilda, sau s-i ntrebai pe alii, n ce fel mi-am exercitat pasiunea interdiciei pe vremea cnd eram ministru al Culturii i aveam la ndemn toate mijloacele necesare pentru a teroriza frageda cultura autohtona. La fel, pentru a argumenta anti- europenismul, anti-liberalismul, etnicismul meu de (impura) sorginte nicasiana, ar trebui sa cercetai perioada ministeriatului meu de la Externe i sa dovedii ca politica pe care am adoptat-o fata de Bruxelles i Washington a fost pura ipocrizie. Dar DvS. tii, de fapt, cum stau lucrurile. Sau cel putin aa sper. tii ca Noica nsui nu poate fi redus la Rostirea romneasc, tii ca l-a tradus i comentat pe Descartes (tocmai pe el!), ca a scris o ontologie fara nici o componenta idiomatica i o logica fara legtur cu spaiul mioritic, ca ultima lui carte se cheama De dignitate Europae i ca printre reperele lui eseniale figurau Hegel i Goethe. tii, poate, i ca a stat zece ani n domiciliu obligatoriu i ase n pucrie, nainte de a deveni ideologul lui Ceauescu, de dragul vilei confort 3 de la Pltini. tii, sunt sigur, i ca Liiceanu nu e un simplu ngrijitor al templului Noica, ca e autorul ctorva lucrri solide de specialitate i ca strategia Editurii Humanitas nu e salvgardarea naionalismului valah. tii, de asemenea, ca coala de la Pltini nu nseamn strict Liiceanu. Ca printre obscurantitii ei neaoi se afla i Victor Stoichia (actualmente profesor n Elveia), Andrei Cornea, Sorin Vieru, Thomas Kleininger, Radu Bercea i multi alii, diveri i destul de criticiti. Dar daca tii toate astea, cum s-mi explic liberala DvS. Vigilenta ideologica, toleranta DvS. Intransigenta? Cum s-mi explic vocabularul Dvs., n care termenii mistic, metafizic, teologal sunt folosii n stilul celor mai triviale prelegeri de ateism militant de pe vremea materialismului dialectic, cnd insa vi se prea cochet sa va ocupai de Mircea Eliade (fara prejudeci, s-ar zice, n legtur cu preocuprile lui religioase sau cu trecutul lui etnicist.). Cum s-mi explic, n sfrit, modul rudimentar, provincial, n care evacuai tematica religioasa din spaiul legitim al Europei pluraliste, liberale, raionaliste i criticiste. Avei aerul sa credei ca studiile religioase au disprut din universitile europene, ca teologii catolici someaz, ca Divinity School de la Chicago e sediul unei secte i ca Toma d'Aquino, Meister Eckhart, Pascal, Teilhard de Chardin, Simone Weil i cei din aceeai spe (nu mai vorbim de Eliade, Dumzil etc.) sunt o armata sumbra, dezlnuit mpotriva raiunii. Daca asta nseamn, dup Dvs., a fi european, sunt ncntat sa ma las clasat n tabra opusa. Un ultim cuvnt nainte de a ncheia, perplex i melancolic. Textul DvS. Nu e numai stingheritor intelectualmente. Este de o trista inelegantA. i nu numai fata de mine, ci i fata de colegul meu de premiu, dl Gelu Ionescu. Cartea lui nu pare sa aib n viziunea Dvs. dect valoarea pe care i-o da contrastul ideologic cu a mea. Spre deosebire de mine (autor al unei cri de biblioteca), el se adreseaz unui public larg, de bun nivel mediu. E fals de la cap la coada. Opul meu elitist, de biblioteca a atins deocamdat un tiraj de 30.000 de exemplare, iar lucrarea lui Gelu Ionescu e departe de a fi o performanta clie, cuminte, populara, adaptata unor exigente modeste. E cartea unui fin intelectual, a unui scriitor rafinat i a unui analist subtil. In aceste condiii, faptul ca spre el au mers primele DvS. Preferine (formula ciudata n condiiile unui premiu ex aequo) se bazeaz s-ar zice mai curnd pe un malentendu, dect pe valoarea intrinseca a crii sale. Vei nelege, domnule Marino, ca nu pot lua textul DvS. Dect ca pe o invitaie de a-mi face autocritica. Ma conformez i depun diploma i trofeul Marelui Premiu ASPRO n braele DvS. Competente i n patrimoniul organizaiei conduse de dl Ion Bogdan Lefter. M-ai convins. Am intrat, datorita unui gest de generoasa pedagogie, n posesia unui titlu pe care nu-l merit.