Sunteți pe pagina 1din 3

Andrei PLEU

Replic

Draga Domnule Ion Bogdan Lefter, Va rog sa avei bunvoina de a


publica n revista DvS. Scrisoarea deschisa adresata Dlui Marino (V.
Attachment-ul), ca replica la textul D-Sale din Nr. 223. Va rog, de asemenea, sa
luai nota de faptul ca renun la Marele Premiu acordat de juriul ASPRO,
pentru motivele expuse n scrisoarea anexata. Voi face sa va parvin diploma i
trofeul. neleg sa pstrez premiul pentru critica literara i eseu, din respect
pentru votul celor 150 de membri ai organizaiei Dvs. V-a fi recunosctor daca
ati aduce decizia mea i la cunotin cititorilor Dvs.
Cu mulumiri i salutari colegiale, Andrei PLEU
16 iunie 2004
Stimate Domnule Marino, Dup ceremonia premiilor ASPRO, a trebuit sa
lipsesc pentru scurt timp din tara, aa incit am citit cu oarecare ntrziere
textul prin care, n calitate de preedinte al juriului, nelegei sa va
argumentai opiunile. Trec peste ceea ce e simpla neregula procedurala. Nu e
normal sa aflu, din presa i dup ce mi s-a decernat Marele Premiu, de
existenta acestui text, unic n felul lui. Caci el e construit n aa fel incit sa
justifice mai curnd anularea distinciei oferite, dect confirmarea ei.
Pe scurt, premiul mi se da ca i cum mi s-ar lua. Din Evenimentul zilei,
aflasem deja, a doua zi dup ceremonie, ca primisem nu un premiu, ci o lecie
de fair play. Dar mi spusesem, atunci, ca nu e vorba dect de un mic acces de
proasta cretere, curent n lumea romneasc de azi. Constat insa, citindu-v,
ca lucrurile merg ceva mai adnc. E vorba de un mod de gndire i de
comportament cruia autoritatea DvS. Ii confer un credit nemeritat si, dup
prerea mea, pernicios.
Pornii, n textul cu pricina, de la o aparenta distincie tipologica, pe care
insa o manevrai ca pe un verdict judectoresc. Caci nu de o polaritate benign
clasificatoare e vorba (de tipul Dostoievski-Tolstoi, Brancusi-Paciurea,
Caragiale-Eminescu, sau mcar traditionalism-modernism), ci de separarea
griului de neghina: de o parte cei buni, raionaliti, criticiti, liberali,
democratici, pro-europeni, pluraliti, tolerani i laici, de partea cealalt cei rai,
absolutiti, totalitari, mistici metafizici, etniciti. De o parte cristal pur, de
cealalt puroi.
n acest dramatic binom, eu sunt, firete, prost plasat: autoritar,
restrictiv, elitist, teologal, mistic. Admitei, generos, ca nu putei ignora
calitatea intelectuala a unor cri, chiar daca ele au o orientare ideologica
deviata. E bine ca nu ignorai asemenea cri. Dar nu se nelege de ce inei cu
tot dinadinsul sa le dai premii. E ca i cum ati pune coronia, n fata clasei, pe
cretetul sefului de promoie, numai ca sa avei ocazia de a-l urechea.
Calitile pe care suntei dispus sa mi le acordai (erudiie, bun nivel
intelectual, luciditate) nu ma pot inocenta pina ntr-att, incit sa ma scutii de
suspiciuni infamante, ca de pilda tendina de a practica interdicia, intoleranta,
anti-rationalismul etc. Pentru a ma scuza, mi falsificai citatele. Eu nu-l laud
pe Descartes pentru ca e rezonabil i matur, ci remarc tocmai limitele unui
anumit mod de a fi rezonabil i matur, n contrast, de pilda, cu intuiiile
infinit mai nuanate ale lui Leibniz (V. P. 278-280).
n acelai loc, eu resping (si nu semnalez cu adeziune, cum lsai sa se
cread) tendina de a utiliza raiunea i bunul simt pentru a amenda ca
extravaganta angelologia. In sfrit, ceea ce condamn la p. 177 e exact tipul
de spiritualism care va indispune i pe Dvs. Interdicia pe care o sugerez (o
metafora, domnule Marino!) se adreseaz misticismului nebulos i exaltat,
foarte la moda n anumite cercuri. Daca vrei sa ilustrai apetitul i vocaia mea
de cenzor, trebuie sa cutai n alte direcii. Sa va ntrebai, de pilda, sau s-i
ntrebai pe alii, n ce fel mi-am exercitat pasiunea interdiciei pe vremea cnd
eram ministru al Culturii i aveam la ndemn toate mijloacele necesare
pentru a teroriza frageda cultura autohtona. La fel, pentru a argumenta anti-
europenismul, anti-liberalismul, etnicismul meu de (impura) sorginte
nicasiana, ar trebui sa cercetai perioada ministeriatului meu de la Externe i
sa dovedii ca politica pe care am adoptat-o fata de Bruxelles i Washington a
fost pura ipocrizie. Dar DvS. tii, de fapt, cum stau lucrurile. Sau cel putin aa
sper.
tii ca Noica nsui nu poate fi redus la Rostirea romneasc, tii ca l-a
tradus i comentat pe Descartes (tocmai pe el!), ca a scris o ontologie fara nici o
componenta idiomatica i o logica fara legtur cu spaiul mioritic, ca ultima
lui carte se cheama De dignitate Europae i ca printre reperele lui eseniale
figurau Hegel i Goethe. tii, poate, i ca a stat zece ani n domiciliu
obligatoriu i ase n pucrie, nainte de a deveni ideologul lui Ceauescu, de
dragul vilei confort 3 de la Pltini. tii, sunt sigur, i ca Liiceanu nu e un
simplu ngrijitor al templului Noica, ca e autorul ctorva lucrri solide de
specialitate i ca strategia Editurii Humanitas nu e salvgardarea
naionalismului valah. tii, de asemenea, ca coala de la Pltini nu
nseamn strict Liiceanu. Ca printre obscurantitii ei neaoi se afla i Victor
Stoichia (actualmente profesor n Elveia), Andrei Cornea, Sorin Vieru, Thomas
Kleininger, Radu Bercea i multi alii, diveri i destul de criticiti. Dar daca
tii toate astea, cum s-mi explic liberala DvS. Vigilenta ideologica,
toleranta DvS. Intransigenta?
Cum s-mi explic vocabularul Dvs., n care termenii mistic, metafizic,
teologal sunt folosii n stilul celor mai triviale prelegeri de ateism militant de
pe vremea materialismului dialectic, cnd insa vi se prea cochet sa va ocupai
de Mircea Eliade (fara prejudeci, s-ar zice, n legtur cu preocuprile lui
religioase sau cu trecutul lui etnicist.). Cum s-mi explic, n sfrit, modul
rudimentar, provincial, n care evacuai tematica religioasa din spaiul legitim
al Europei pluraliste, liberale, raionaliste i criticiste. Avei aerul sa
credei ca studiile religioase au disprut din universitile europene, ca teologii
catolici someaz, ca Divinity School de la Chicago e sediul unei secte i ca
Toma d'Aquino, Meister Eckhart, Pascal, Teilhard de Chardin, Simone Weil i
cei din aceeai spe (nu mai vorbim de Eliade, Dumzil etc.) sunt o armata
sumbra, dezlnuit mpotriva raiunii. Daca asta nseamn, dup Dvs., a fi
european, sunt ncntat sa ma las clasat n tabra opusa.
Un ultim cuvnt nainte de a ncheia, perplex i melancolic. Textul DvS.
Nu e numai stingheritor intelectualmente. Este de o trista inelegantA. i nu
numai fata de mine, ci i fata de colegul meu de premiu, dl Gelu Ionescu.
Cartea lui nu pare sa aib n viziunea Dvs. dect valoarea pe care i-o da
contrastul ideologic cu a mea. Spre deosebire de mine (autor al unei cri de
biblioteca), el se adreseaz unui public larg, de bun nivel mediu. E fals de la
cap la coada. Opul meu elitist, de biblioteca a atins deocamdat un tiraj de
30.000 de exemplare, iar lucrarea lui Gelu Ionescu e departe de a fi o
performanta clie, cuminte, populara, adaptata unor exigente modeste. E
cartea unui fin intelectual, a unui scriitor rafinat i a unui analist subtil. In
aceste condiii, faptul ca spre el au mers primele DvS. Preferine (formula
ciudata n condiiile unui premiu ex aequo) se bazeaz s-ar zice mai
curnd pe un malentendu, dect pe valoarea intrinseca a crii sale.
Vei nelege, domnule Marino, ca nu pot lua textul DvS. Dect ca pe o
invitaie de a-mi face autocritica. Ma conformez i depun diploma i trofeul
Marelui Premiu ASPRO n braele DvS. Competente i n patrimoniul
organizaiei conduse de dl Ion Bogdan Lefter. M-ai convins. Am intrat, datorita
unui gest de generoasa pedagogie, n posesia unui titlu pe care nu-l merit.

SFRIT

S-ar putea să vă placă și