Mihai Eminescu

Amorul unei marmure

Otirile-i alung n spaim ngheat,

Cu sufletu-n ruin, un rege-asirian,
Cum stncelor arunc durerea-i nspumat
Gemndul uragan.

De ce nu sunt un rege s sfarm cu-a mea durere,

De ce nu sunt Satana, de ce nu-s Dumnezeu,
S fac s rump-o lume ce sfie-n tcere
Zdrobit sufletul meu.

Un leu pustiei rage turbarea lui fugind,

Un ocean se-mbat pe-al vnturilor joc,
i norii-i spun n tunet durerea lor mugind,
Gndirile de foc.

Eu singur n-am cui spune cumplita mea durere,

Eu singur n-am cui spune nebunul meu amor,
Cci mie mi-a dat soarta amara mngiere
O piatr s ador.

Murindului sperana, turbrii rzbunarea,

Profetului blestemul, credinei Dumnezeu,
La sinucid o umbr ce-i sperie desperarea,
Nimic, nimica eu.