Luna ca un ochi de cal miastru

.
captiv n uimire definitiv
nu mai pot s vd s aud s strig
apoi vine Urmuz i ne dm
printr-o plnie de tabl ca pe topogan
.
m trezeam aproape n fiecare diminea
complet dezbrcat
n parcul lunatic
paii mi erau umezi trii pe asfalt
pe aleea de piatr
aerul era rar printre frunzele de hrtie
decupate i cucii ca nite gloane de piatr
se nfingeau adnc n umbrele noastee
n iarba cu rou erpuiesc slbatice flori
nlnuiesc uimiri uier moarte
apoi trece mereu acelai cine
chiop i slab ca o nluc
mrind ndurare cu dinii rnjii
.
ruinat mi duc minile la ochi
i m ntorc acas
e ceva distan dar cui i mai pas
m strecor printre vecini somnambuli
pn la mansarda rece aspr
ca o main de tocat vise i iasc
pe mas aveam o main de scris Olivetti
o sticl cu vin prost i ieftin
i multe foi mzglite lipite cu scotch
s nu le ea vntul
de fiecare dat cnd se deschidea ua
ele i luau avnt s zboare
pe fereastra fr geam
spre Parnas clare pe o coam
de vnt
noroc c erau bine lipite
din cnd n cnd mai scpa cte una
i eu o urmam n zbor cu bicicleta albastr
pn oboseam
de cele mai multe ori leinam
i m trezeam complet dezbrcat
n parcul ciudat ce semna
cu un ochi sau mai bine
cu o cpn de cal miastru
albit de timp i nevoi