ROMANTISM

Romantismul a aprut prima dat n literatura german concomitent cu apariia

clasicismului i interacionnd cu acesta. La sfritul secolului al XVIII-lea a aprut i n
literatura englez,iar n anii 1820 n literatura francez i rus.
Una din caracteristicile romantismului este faptul c se mpotrivete clasicismului. Tema
central a romantismului este idealul i dorina de libertate, individul i autoexprimarea
sunt promovate n prim-plan. La romantici, personajele aparin tuturor categoriilor
sociale, nu exist tipuri umane, ci individualiti. Se pune accent pe individualitatea
creatoare, afirmarea originalitii i a sensibilitii. Temele predilecte romanticilor sunt:
iubirea, natura, istoria, folclorul autohton, condiia omului de geniu, moartea,
singurtatea, revolta mpotriva condiiei umane.
Romanticii resping convenii n opera literar impuse de clasiciti, cum ar fi regula celor
trei uniti: de loc, de timp, de aciune, resping tipologia uman, alegerea personajelor
din nalta ptur a societii. Romanticii sunt pasionai de mister, de exotic, au gust
pentru macabru, creeaz personaje i situaii excepionale.
Motive romantice, precum: lacul, codrul, izvoarele, stnca, teiul, salcia, luna, stelele,
floarea, noaptea, visul, reveria. Eul romantic evadeaz din realitate n vis, n fantezie
sau n reverie, este evident interesul pentru mituri, simboluri.
Fundalul istoric este dat de dezamgirea izvort din Revoluia francez,
apoi rzboaiele napoleniene.
Caracteristicile generale ale literaturii romantice:

prezena eului liric n textele literare, subiectivitatea tririlor

exprimarea cu prioritate a sentimentului i sensibilitii
libertatea creaiei, absena oricror reguli sau constrngeri estetice (prezente la
clasicism)
ntoarcerea spre trecut i adoraia trecutului, n special al evului mediu i goticii
mbogirea limbajului poetic cu regionalisme, neologisme i stilistic
exprimarea specificului naional n literatur
tendina de a prezenta istoria ntr-o lumin ideologizat, glorificarea eroilor i
libertii
apar multe opere care au loc n peisaje, culturi, personaje si ri exotice care reflect
dorina de evadare din viaa real
descoperirea folclorului naional
aspiraia spre absolut (iubirea perfect, libertatea deplin i cunoaterea total)
 apar culegerile de basme i folclor naional i includerea limbajului popular n
literatur
teme romantice: viaa, moartea, iubirea, libertatea, exotismul

a) romantismul European - in cultura europeana, in deosebi in cea franceza, romantismul seimpune printr-
o reactie de negare a clasicismului, situatie sustinuta si de aparitia unormanifeste literare (prefata la
drama Cromwel a lui Victor Hugo)

b) romantismul romanesc - in cultura romaneasca romasntismul apare intr-un context

specific; scriitori romantici au educatie de tip clasic cea ce duce
la o coexistenta acurentelor literare acesta caracteristica este atat de importanta incat ea apare si semanifesta si in e
poca lui Eminescu, scriitori de esenta romantica. Este vorba desprecultivarea poeziei cu
forma fixa de esenta clasica(glossa,oda,sonnet)

c) teme si motive romantice

-
tema iubirii si a naturii: conform conceptiei romantice care pune accent pe exprimareasubiectivitatii pe exprimare
a trairii eului, natura nu mai este peisaj sau simplu tabloucaracterizat de pitoresc: ea devine stare de suflet:
in lirica eminesciana natura este unmijloc prin care eul isi exprima sentimentele, miscarile elementelor naturale expri
manddinamismul trairilor umane: de aceea in poezia eminesciana iubireasi natura vor fi in stransalegatura.

- tema istoriei: istoria este vazuta sub semnul devenirii, este un process, epocile decurgand unele din altele:
in romantism foarte important este antiteza trecut-
prezentantiteza care pune in evidenta superioritatea trecutului in fata prezentului (trecutul esteidealizat iar prezentul
este criticat)

- tema timpului si spatiului: are

la baza sensibilitatea romantica pentru doua valoriimportante: atractia infinitului si perceptia universului sub semnul d
evenirii al miscarii; astfelincat in textele eminesciene apar asa numitele cosmogonii, adica reprezentari ale genezei sis
tingerii universului; mai mult identificam o trasatura specifica creativitatii romantice:vizionalismul de tip
romantic (capacitatea spiritului de a cuprinde in imaginatia poetica amplemiscari ale universului)

- tema opozitiei omuluide geniu in fata societatii: incapabila sa inteleaga valoareasuperioara autentica; are
la baza filozofia idealista germana,
in deosebi influenta exercitatade cartea lui "Shopenhauer, Lumea ca vointa si reprezentare": Cartea impune figurage
niului caracterizat de posibilitatea cunoasterii absolute de nemurire dar si de
ocondamnare la singuratate si nefericire; apare astfel atitudinea evadarii orgolioase dinrealitate intr-
un spatiu al fanteziei in care valorile autentice ale spiritului pot fi promovate.

- tema folclorului: are la baza dorinta romantica de

a exprima specificul national; estevorba despre interesul pentru mituri traditii, obiceuri,
figure simbolice ale spiritualitatii fiecaruipopor (
la Eminescu elementul romanesc poate fi identificat nu numai in lirica ci si inarticolele publicate in ziarul "Timpul" sau
in proiectele sale

- motive literare romantice in lirica eminesciana

motiv literar = este subordonat temei, ajutand la sustinerea acesteia

ex: tema naturii; salcalmul, lacul, florile de tei, noaptea => aduce o lume privilegiata, instaureaza un spatiu ideal spir
itul eliberandu-se de realitateaobiectiva.
Mihai Eminescu, Dorina

Mihai Eminescu, Dorina

romantismul unui text poetic studiat

Curent al subiectivitii, emoiei i fanteziei creatoare, romantismul se afirm n plan

european n prima jumtate a secolului al XIX-lea, ca reacie la preteniile raionaliste i
sobrietatea clasicismului. Dup clasificarea lui Virgil Nemoianu din mblnzirea
romantismului, acest curent cunoate dou faze de evoluie, romantismul nalt (High
romanticism), 1790 1815 i romantismul de tip Biedermeier (Biedermeier
romanticism), 1815 1848. Romantismul romnesc cunoate ca reprezentant al
romantismului nalt pe
Mihai Eminescu, al crui lirism se caracterizeaz n acest sens prin sim cosmic,
vizionarism, radicalism ideologic, integrarea contrariilor, intensitate pasional.
Reprezentativ pentru dimensiunea romantic a creaiei eminesciene este
poezia Dorina, idil n care ,,visul ferice de iubire este proiectat pe fundalul unei
naturi feerice, edenice. De altfel, aceast perspectiv asupra naturii, vzut ca ,,tat
dme, este proprie romantismului i se regsete n toate poeziile eminesciene pe
tema iubirii i a naturii. Cnd poetul viseaz la o iubire ideal, construind o utopie a
iubirii mplinite, natura descris este luxuriant, de un cromatism puternic, cald, intim
(ca n Lacul, Criasa din poveti, Povestea codrului, Floare albastr, Att de
fraged, Dorina . a.); dimpotriv, nostalgia unei iubiri trecute, puternic regretate este
proiectat pe fundalul unui peisaj cenuiu, sumar schiat (ca n Pe aceeai ulicioar, Pe
lng plopii fr so,Singurtate, De cte ori, iubito, i dac).
Poezia Dorina, publicat n ,,Convorbiri literare la 1 septembrie 1876, aparine primei
etape a lirismului eminescian; sub influena romantismului, poetul introduce n structura
poemului un element specific noii sensibiliti literare: proiecia realitii imediate n vis.
Din acest punct de vedere, titlul este sugestiv, comunicnd cititorului ideea de baz a
textului, referitoare la aezarea povetii de iubire descrise sub semnul idealului, prin
asociere cu o stare sufleteasc marcat de nerbdare, de dorin arztoare.
De-a lungul celor 6 strofe, imaginea iubirii este proiectat ntr-un cadru de basm,
sugernd legtura dintre natura nconjurtoare i starea de spirit a celor doi ndrgostii.
Armonia cuplului intr n rezonan cu armonia ntregii naturi.
n succesiunea lor, cele 3 tablouri poetice sunt realizate cu o mare precizie a
desenului. Primul tablou, corespunznd primei strofe, reprezint chemarea n codru
adresat de poet iubitei ideale:
Vino-n codru la izvorul
Care tremur pe prund,
Unde prispa cea de brazde
Crengi plecate o ascund.
Caracterul descriptiv al acestei prime secvene este dat de numrul mare de
substantive, n comparaie cu numrul restrns al verbelor. Adresarea direct,
imperativ, din incipit trdeaz intimitate, dar i dorul nemrginit al poetului ndrgostit.
Imaginea codrului este realizat prin trei repere particulare, create prin figuri de stil
diferite: ,,izvorul care tremur pe prund (personificare), ,,prispa cea de brazde
(metafor) i ,,crengile plecate (epitet, metonimie1). Cu ajutorul lor, poetul sugereaz
imaginea feeric a cadrului fizic, familiar, protector al celor doi ndrgostii.
Al doilea tablou, corespunznd strofelor 2 4, evideniaz scenariul de dragoste
imaginat de poet a se derula n mijlocul acestei naturi edenice, precum i portretul
idealizat al iubitei.
Gesturile care compun acest scenariu imaginar sunt redate cu ajutorul unor verbe de
micare precum: s alergi, s cazi, s ridic, s desprind, or s-i cad, edea-vei; modul
conjunctiv prezent, indicativul viitor popular i viitorul form inversat se asociaz aici
cu sugestia unei tensiuni emoionale ce dubleaz ateptarea i dorina concretizrii
visului. Succesiunea verbelor accentueaz dinamismul acestui tablou, trdnd dorina
reciproc a revederii (mai ales c subiectul acestor verbe este iubita). Repetiia ,,singuri
singurei, expresie a voluptii izolrii cuplului de restul universului (solitudinea n doi),
sugereaz refacerea de ctre cei doi a cuplului adamic.
Gesturile de tandree dintre cei doi ndrgostii sunt o consecin fireasc a secvenei
anterioare, reprezentnd aspiraia mplinirii prin iniierea n tainele iubirii:
Fruntea alb-n prul galben
Pe-al meu bra ncet s-o culci
Lsnd prad gurii mele
Ale tale buze dulci
Eminescu configureaz cu mult sensibilitate un portret unic al unei iubite ideale,
impresionant prin fineea i totodat sigurana liniilor. Epitetele cromatice selectate din
sfera puritii (,,fruntea alb) i a luminozitii (,,prul galben) contureaz un portret pe
ct de simplu, pe att de strlucitor al fiinei iubite, prototip de frumusee feminin, ce
pare astfel desprins dintr-un spaiu ideal, abstractizat prin puterea minii poetului. Jocul
realitate iluzie este sugerat i prin motivul vlului: ,,S-i desprind din cretet vlul/ S-
l ridic de pe obraz. La proiecia n plan ideal a acestui portret contribuie i motivul
florilor de tei, cu dubl recuren n poezie (apare i n ultima strof), imagine
sinestezic (olfactiv i vizual) asociat la Eminescu transcendenei, sacralitii.
Emoia, starea de fericire a ndrgostiilor se transmite ntregii naturi: ,,Iar n pr
nfiorate/ Or s-i cad flori de tei.
n ultimele dou strofe (ultimul tablou), poetul valorific semnificaiile motivului
romantic al reveriei, concretizat n ipostazele somnului i visului. Aspirnd la contopirea
deplin cu venicia naturii, fiina trectoare a omului caut o cale de acces spre
eternitate:
Vom visa un vis ferice,
ngna-ne-vor c-un cnt
Singuratece izvoare,
Blnda batere de vnt;

Adormind de armonia
Codrului btut de gnduri,
Flori de tei deasupra noastr
Or s cad rnduri-rnduri.
Matern i ocrotitoare, natura pare a participa afectiv la povestea de dragoste la care
asist. Elementele reinute de poet: ,,cntecul izvorului, ,,blnda batere de vnt,
,,armonia codrului btut de gnduri confer naturii o not uman, meditativ. Codrul
este personificat, dup modelul literaturii folclorice, n spiritul romantismului. Cderea
florilor de tei peste somnul celor doi ndrgostii reprezint binecuvntarea naturii pentru
visul lor de fericire. Starea de abandonare complet n somn i vis, de contopire cu
elementele eseniale ale vegetalului reprezint consecina celei mai concentrate reverii
de dragoste eminesciene. Reveria reprezint mplinirea n imaginaie a unei dorine, a
dorinei de fericire n mijlocul naturii.
Msur a unei subiectiviti geniale prin fora inepuizabil de exploatare a expresivitii
cuvintelor,figurile de stil folosite n acest mic poem de dragoste susin echilibrul i
totodat expansiunea strilor sufleteti proiectate ntr-un spaiu natural mirific, dominat
de armonie: epitete, personificri, metafora, repetiia, inversiunea. Poetul folosete i
valenele stilistice ale unor mijloace gramaticale precum formele verbale (modul
conjunctiv, viitorul popular).
Versificaia poeziei respect modelul folcloric, ceea ce o apropie i mai mult de
romantism: rima ncruciat, ritmul trohaic i msura de 7-8 silabe confer versurilor o
tonalitate solemn, ceremonioas, n deplin acord cu mreia utopiei iubirii mplinite.
Prin elemente precum: tema aspiraiei spre o iubire ideal, posibil numai n mijlocul
naturii, motive literare specifice (visul, florile de tei, codrul), corespondena natur
stare sufleteasc, subiectivitatea afirmat direct prin verbe i pronume la persoana Isg.
i procedeele artistice, precum i ecourile folclorice, Dorina de Mihai Eminescu se
dovedete a fi o expresie deplin a romantismului ce l-a caracterizat plenar pe poetul-
nepereche al literaturii romne.
1 metonimie (DEX): figur de stil care const n inversiunea voluntar a categoriilor
logice ale ntregului prin parte, ale prii prin ntreg, ale cauzei prin efect, ale abstractului
prin concret, ale efectului prin cauz, ale posesorului prin lucru posedat etc.
Trsturi: Dorina de Mihai Eminescu - ncadrare n romantism
Poezia Dorina de Mihai Eminescu se numr printre textele pe care le vei studia la disciplina
limba i literatura romn, n clasa a IX-a? Dac vrei s vezi cum au interpretat profesorii notri
de limba i literatura romn versurile, dar i ce argumente au folosit pentru a demonstra c
opera aparine romantismului, te sftuim s citeti eseul Dorina de Mihai Eminescu -
Apartenena la romantism.

Citete Dorina de Mihai Eminescu - Apartenena la romantism i vei gsi o surs de inspiraie
pentru a evidenia trsturile care ncadreaz poezia n romantism.

Fragment din text

vorbiri literare. Fiind conceput iniial sub forma unei scrisori de dragoste, poezia
abordeaz tema iubirii i a naturii. Poezia este format din ase catrene, care sunt
dispuse n mai multe secvene lirice, are o msur de apte-opt silabe, un ritm trohaic i
rim ncruciat.

Romantismul este un curent literar originar din Anglia, remarcat la nceputul secolului al
XIX-lea, ce s-a rspndit pe ntreg teritoriul european. Romantismul a aprut ca
alternativ la stricteea clasicismului. Printre principalele trsturi ale acestui curent se
numr: temele folclorice i istorice, dar i filozofice, precum iubirea, viaa sau moartea,
motivele inspirate din natur, folosirea simbolurilor, sfidarea logicii, o versiune unitar
asupra universului, propagarea strilor melancolice i interesul pentru mituri i
ntmplri neobinuite. n ara noastr, printre scriitorii care au reprezentat acest curent
se numr Costache Negruzzi i Mihai Eminescu.

O prim trstur care ncadreaz poezia n romantism este reprezentat de tema pe

care aceasta o abordeaz, respectiv tema dragostei. Aceasta este observabil nc de
la nceputul primului vers, prin faptul c poetul folosete verbul ,,a veni la modul
imperativ: Vino-n codru la izvorul. n aceast poezie Eminescu abordeaz tema
dragostei din perspectiva ndrgostitului ce aspir la o iubire ideal, pur, ce
dobndete un nivel cosmic i care poate fi mplinit doar n mijlocul naturii.

Natura, de altfel, este o alt tem des ntlnit n operele ce aparin romantismului, de
care se folosete frecvent i Mihai Eminescu...
 Poezia romantica
Oda (in metru antic) M. Eminescu
Incadrarea in perioada literara si curent literar
Opera apartine ultimei etape de creatie a poetului Mihai Eminescu, etapa in care sunt
incluse toate marile poeme asupra carora s-a insistat, Mihai Eminescu avand nevoie de un
timp indelungat pentru a le finaliza.
Fiind conceputa riguros, intr-un tipar formal clasic, aspect identificat inca din titlu, opera are
un preponderent caracter romantic, aspect reiesit din temele si motivele literare surprinzand
viziunea poetului asupra imaginarului poetic si asocierea speciilor literare oda, elegie,
meditatia. Se remarca de asemenea, simplitatea stilistica si echilibrul constructiei versurilor.
Opera se incadreaza alaturi de Luceafarul si Glossa intr-o triologie ce urmareste elucidarea
conditie geniului.
Opera a fost publicata in editia din 1883 alcatuita de Titu Maiorescu si numita Poezii.
Geneza operei
In perioada 1872-1882, poetul a reusit sa valorifice poemul intitulat Oda pentru Napoleon
in mai multe variante, realizand o trecere de la ipostaza romnatica a Titanului la cea de
poet, de fiinta care isi cauta prin poezie starea sufleteasca interioara. Poezia devine astfel o
oda a fiintei realizata prin schimbarea titanismului in genialitate, urmarindu-se astfel tema
conditiei geniului in dimensiune poetica.
Cele 11 strofe inchinate lui Napoleon sunt metamorfozate in 5 strofe destinate poetului in
care predomina semnificatiile mitologice.
Explicarea titlului
Titlul operei este sugestiv in ceea ce priveste specia literara si sentimentele de preamarire
fiintelor aduse prin ea si specificul prozodic (in metru antic).
Metrul antic se intalneste in versurile lipsite de rima in care alterneaza silabe mai scurte cu
silabe mai lungi in ideea cresterii sonoritatii poeziei. Acest tip de metru se regaseste in
strofa safica specifica poeziei antice grecesti formata din 3 versuri de 11 silabe si un vers
de 5 silabe. In versuri alterneaza tipul de ritm dactilic si trohaic.
Tema operei si tipul de lirism
Tema operei o constituie viziunea asupra conditiei geniului, poezia abstractizand formule
metaforice poetice in exprimarea subtemei iubirii, a mortii, a cunoasterii si a autocunoasterii.
Lirismul subiectiv este subliniat de forma confesiva in dimensiune lirica. Confesiunea lirica
ia tonalitate de ruga, odata si elegie, fiind sustinuta de marcile lirico-gramaticale specifice
eului poetic.
Prin forma confesiva se destainuie tragismul starii poetice subliniat de structura antitetica a
operei ce evidentiaza starile deunisiace si cele de suferinta, nepasare.

STRUCTURA COMPOZITIONALA
Cele 5 catrene ale operei infatiseaza un ciclu existential complet care se structureaza in 4
secvente lirice: strofa 1 arata o atitudine poetica contemplativa din vechime, strofa 2
subliniaza o experienta fundamentala care tulbura starea de echilibru, strofa a 3-a si a 4-a
arata momentul existential actual si prezent al existentei eului liric, iar ultima strofa
surprinde ruga de mantuire.
Analiza textului liric
Prima strofa debuteaza confesiv intr-o forma de regret cu privire la conditia geniului ce
rurpinde timpul in scurgerea inevitabila. Suprinderea varstei la care eul liric viseaza este
considerata eterna Pururi tanar, infasurat in manta-mi, mantia in care varsta este invelita
sau infasurata, se crede a fi legatura cu spatiul exterior. Poetul este definit de verbe
definitorii a invata, a crede, a muri, lipsind verbul a iubi. Sentimentele exprimate sunt de
singuratate, tristete, reiesite din visatori la steaua/ Singuratatii.
In a doua strofa, iubirea apare pur intamplator, fiind definita printr-o aparitie brusca si
vazuta ca o suferinta mistuitoare Cand deodata tu rasarisi in cale-mi/ Suferinta, tu, dureros
de dulce. Poetul se caracterizeaza prin iubirea pasionala si in acelasi timp chinuitoare,
folosind oximoronul dureros de dulce. Sentimentele migreaza intre iubire si creatie si nu
exclud. Poetul foloseste o imaginatie regasita si in poemul Luceafarul in care,
metamorfozandu-se acesta, coboara in spatiul telurc al camerei fetei de imparat. Doar ca,
Luceafarul este nemuritor, iar poetul este fiinta nemuritoare.
Strofa a treia este conceputa pe baza miturilor si semnificatiilor mitice, dar apar si
simbolurile primordiale intr-o constructie anitetica si hiperbolica. Eul liric devine geniul care
plange, se lamenteaza in ipostaza de barbat indragostit Jalnic ard de viu chinuit ca
Nessus/ Ori ca Hercul inveninat de haina-i. Focul simbolizeaza sentimentul puternic, vazut
ca o suferinta si totusi, dorita de eul liric, el se afla in antiteza cu apa, strofa constituindu-se
ca un raspuns al unei intrebari adresate in urmatorul catren.
In strofa a patra se continua ideea poetica, in care eul liric este mistuit de propriul
sentiment, iar eul liric se schindeaza, barbatul indragostit dorindu-si sa-si regaseasca
propriul eu. Focul devine purificator si apare ideea de renastere in conditia genialitatii Pe-al
meu propriu rug, ma topesc in flacari/Pot sa mai reinviu luminos din el ca/ Pasarea
Phoenix?.
Finalul operei subliniaza momentul de dupa trairea genialitatii si a iubirii. Sunt o ruga de
matuire, in care fiinta intra in moarte, dupa ce s-a regasit si s-a impacat cu sine. Finalul este
asemanator Luceafarului deoarece se constientizeaza conditia geniului ce are nevoie de un
spatiu separat al manifestarilor sufletesti. poetul isi asuma conditie mie reda-ma, asa cum
Luceafarul isi constientizeaza postura geniala si eu am lumea mea ma simt nemuritor si
rece.