O lacusta,

de T. Arghezi

Mi-a umblat n ppdie

O goang cu plrie
i cmae stracojie.
Avea fuste i manta
Tiate din catifea
i pieptar cu solzi de ipl,
Cptuit c-un fel de sticl.Domnioarei cu trei rochii-i
Lcrimau rubine ochii.
S te-ntreb pe Dumneata,
Cum venii n iarba mea
i de unde, Domnioar
De cristal i scorioar?Dup pana ce te-a scris,
Vii i tu din somn i vis.
Cci vopseli asemeni nu-s
Dect colo, tocmai sus,
Unde sunt ntr-adevr
Pensule de-a fir a pr
i zugravii de o chioap,
Meteri scriitori cu ap.
Ce te-a suprat? narul,
Ppuriul, nenufarul?

A fi vrut s stea s-o prind,

A venit ncoa srind
i-a plecat srind ntr-alte
Buruieni i mai nalte.
i-as fi vrut s-mi stea nti
Pe un vrf i s-o mngi.
Mi-a lsat atta mie:
Bumbii goi, de ppdie.