Curs 1

Actul juridic civil (4.1.2; 5; 6 - nu intra)

Izvoarele raportului juridic :

acte juridice (unilaterale sau contracte)
fapte juridice (licite sau ilicite)
evenimente

Un act juridic este izvor al raportului juridic civil.

Actul juridic este o forma de manifestare a libertatii de vointa, aceasta deoarece orice act
juridic presupune exprimarea vointei in scopul de a se produce efectele juridice dorite de autorul
faptei. Actul juridic poate fi o sursa concreta de drepturi si obligatii, dar si un mijloc prin care se
modifica raporturile juridce preexistente.

Noul Cod Civil nu defineste actul civil ci cea mai importanta forma acestuia - contractul, ca
fiind acordul de vointe intre doua sau mai multe persoane cu intentia de a constitui, modifica sau
stinge un raport juridic (1166 C.civ.). Se poate astfel spune ca actul juridic este o manifestare de
vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice.

1. Manifestare de vointa facuta cu intentie vointa

interna -> vointa declarata

Vointa trebuie sa tinteasca spre producerea unui anumit scop juridic, sa aiba ca efect
nasterea, modificarea sau stingerea unui raport de drept civil, in lipsa acestei cauze,
consimtamantul nu va fi decat o simpla stare de fapt.

2. Efectele juridice

Prin acesta trebuie sa intelegem raporturile sau relatiile de drept civil generate de act si
care, de cele mai multe ori sunt de natura obligationala. Raporturile astfel determinate sunt utile
pentru ca in continutul lor intra drepturi si obligatii civile, iar actul juridic le poate genera. Actul
juridic poate modifica sau stinge (-> incheiere )

Terminologie

Intr-un prim sens, actul juridic privit din punct de vedere substantial se manifesta in primul
rand in plan intelectual ca o exteriorizare a vointei produsa cu intentia de a genera efecte de drept.
In acest sens, contractul este sinonim cu conventia, iar actul juridic poate fi desemnat si prin
expresia negotium iuris sau operatiune juridica.
Al doilea sens al actului civil este unul formal prin care se desemneaza documentul
(inscrisul) care constata operatiunea juridica. In acest sens se vorbeste despre act ca inscris,
document sau titlu, adica instrumentum probationis.
Pentru a face diferenta intre acte ca operatiune juridica si inscrisul care o constata se
foloseste binomul negotium-instrumentum.
Act juridic

Plan intelectual (negotium)

manifestare (act unilateral)
acordul de vointe

Plan formal (instrumentum)

constata manifestarea de vointe
1
Reglementare

Reguli generale (1178-1323 C.civ.)

interpretare 1168 (art 1)

Reguli speciale
ex: vanzare (1650-1762)

Pentru contractele nenumite se aplica regulile de la contractul cu care se aseamana cel mai mult

Clasificarea actelor juridice

a) Un prim criteriu de clasificare este cel al vointei care a generat actul juridic respectiv.

1. Acte unilaterale
o vointa (ex. testament)

Contracte :

2. Acte bilaterale
doua parti
P1 <> P2
(Pr1, Pr2, Pr3) P1 <> C (S1, S2)
contract unilateral (donatia) Pr <> D

3. Acte plurilaterale
>2 vointe

b) Actul civil poate fi consensual, solemn sau real daca utilizam criterii ce iau in considerare
modul de incheiere al actului juridic (1174 C.civ.).

1. Consensuale (este REGULA): se formeaza prin simplu acord al vointei partilor

negotium

2. Real: pentru realizarea sa este necesara predarea unui bun al debitorului

se naste doar la remiterea bunului

3. Solemn: validitatea prevede realizarea unor formalitati a legii

autentic
scris
doar legea face ca un act sa fie solemn
negotium + instrumentum
c) Dupa scopul urmarit prin incheierea contractului, operatiunile juridice se pot imparti in
acte juridice cu titlu oneros si acte juridice cu titlu gratuit.

1. Acte oneroase
cel in care se urmareste un folos patrimonial
acte comutative (folos clar) vs acte aleatorii (intinderea obligatiei este afectata de risc pentru
cel putin o parte)

2. Acte gratuite
fara folos patrimonial
2
 liberalitati (transmite un drept) vs acte dezinteresate (un serviciu)

Curs 2
Conditiile esentiale de valabilitate a actului juridic

Conform art. 1179 C.civ. constituie elemente structurale ale actului juridic capacitatea,
consimtamantul, obiectul si cauza, norma avand un caracter imperativ. Alaturi de aceste conditii
esentiale pentru valabilitatea oricarui act juridic, legea mai poate impune si cerinte speciale cum ar
fi forma in cazul actelor solemne.
Conditiile de valabiliate ale unui act juridic nu trebuie confundate cu conditiile de eficacitate.
Astfel, daca primele privesc nasterea valabila a unei operatiuni juridice, secundele vizeaza efectele
generate de actele juridice.

Conditii:

de valabilitate
actul nu se formeaza valabil si nu poate produce efecte
sanctiune juridica : nulitate
de eficacitate
actul se formeaza valabil, dar in principiu nu produce efecte fata de terti
sanctiune juridica : inopozabilitate
ex : contractul de ipoteca pentru a fi eficace este conditionat de indeplinirea conditiilor de
publicitate
vizeaza posibilitatea ca un act deja valabil sa produca efecte

Diferenta valabilitate-eficacitate (ex: art. 1811)

Conditii de valabilitate

Capacitate
Regula in materie de capacitate atat pentru persoana fizica cat si pentru persoana juridica
este capacitatea, iar exceptia este incapacitatea. In toate cazurile, datorita caracterului legal al
capacitatii, interdictiile pot fi prevazute doar de lege si nu pot constitui obiect al unui act juridic.

Incapacitati
generale
de folosinta
de exercitiu
speciale
de folosinta: vizeaza imposibilitatea pentru anumite categorii de persoane de dobandi un
drept sau un bun
sanctiune: nulitate absoluta
de exercitiu: vizeaza interzicerea unui act anume datorita situatiei speciale in care se afla
titularul
sanctiune: nultitate relativa

Obiectul
Un element esential al oricarui act civil este un obiect determinat si licit. Obiectul
contractului il reprezinta operatiunea juridica convenita de parti fie ca este numita (vanzarea,
imprumutul), fie ca este nenumita. Apoi, obiectul obligatiei este prestatia la care este tinut
3
debitorul, una de a da, a face sau a nu face ceva concret. Noul Cod Civil inglobeaza in continutul
raportului obligational prestatia, aspect care trebuie distins de continutul contractului care se
concretizeaza in clauzele si dispozitiile contractuale.
V <> C Obiect: operatiunea juridica
dr.> vanzare <dr. Obiectul obligatiei: prestatia efectiva obl.> <
obl.

Diferenta :
continut : clauze + uzante + echitate
obiectul : efectele urmarite in plan juridc de parti

Conform prevederilor C.civ., obiectul obligatiei are o dubla semnificatie :

1. prestatia debitorului : conduita juridica pe care trebuie sa o aiba partea din contract
2. obiectul derivat : se refera la obiectul prestatiei decurgand din obligatia de a da care este
intotdeauna un bun

Conditii de valabilitate:
pentru obiectul contractului
determinat
licit
pentru oiectul obligatiei
determinat
licit
sa existe
sa fie posibil
determinat -> determinabil

Pentru ca obiectul sa fie determinat sau macar determinabil trebuie stabilit cu precizie
sensul si continutul prestatiei. Daca actul juridic nu are stabilit continutul prestatiei, ea nu va exista
cu efectul inexistentei obiectului actului juridic.

vanzare
V <> C
> < bun : pret:
- determinat - determinat
- casa, adresa, C.F. nr, intindere - suma
- determinabil - determinabil
- 5 kg de mere - un factor extern
- parere expert
- intre profesionisti
- 1233 C.civ. pret piata - 1664 C.civ. pret vanzare obisnuit al vanzatotului

Pretul unui contract poate sa fie stabilit de catre un tert care trebuie sa actioneze corect,
diligent si echidistant sau poate fi stabilit prin raportare la un etalon. Intre profesionisti poate fi
admis ca pretul sa nu fie precizat la momentul incheirii actului, considerandu-se ca partile au avut
in vedere pretul practicat in mod obisnuit in domeniul respectiv sau in lipsa acestuia, un pret
rezonabil.
In principiu este exclusa determinarea obiectului actiunii ulterior incheierii sale deoarece
obiectul este un element de fond al actului care trebuie stabilit la momentul manifestarilor de
vointe.

4
Caracterul licit si moral

Pentru ca obiectul sa fie licit, atat operatiunea juridica cat si prestatia trebuie sa fie conforme
cu ordinea publica si bunele moravuri. Libertatea contractuala este limitata la conduitele permise
de lege si acceptate in general in societate, incalcarea acestui principiu atragand nulitatea absoluta
a actului incheiat.
Obiectul trebuie sa existe.
Pentru ca obiectul obligatiei sa existe trebuie ca bunul obiect derivat sa existe. Daca
bunul nu mai exista la momentul incheierii actului juridic, acesta nu se formeaza valabil. Se poate
intampla ca bunul care exista fizic sa nu aiba o existenta civila pentru ca sunt scoase din circuitul
civil si nu pot face obiectul actelor juridice civile.
Obiectul trebuie sa fie posibil.
Acesta cerinta exprima ideea ca prestatia la care se obliga debitorul trebuie sa fie
posibila de executat. Imposibilitatea obiectului se apreciaza in mod abstract si absolut, adica daca
este irealizabila pentru orice. Atunci cand prestatia este imposibil de executat doar pentru debitor,
obiectul actului exista, iar debitorul va fi tinut sa o execute.
Ca regula, debitorul isi asuma obligatiile cu privire la bunurile sale, insa, prin exceptie, acesta
isi poate asuma si obligatii cu privire la bunurile altuia, debitorul fiind obligat sa procure bunul de la
adevaratul proprietar.

Proprietar > V <> C

Curs 3
Cauza

Codul civil defineste cauza contractului ca fiind motivul care determina fiecare parte sa
incheie contracte. Orice act juridic, inclusiv cele unilaterale, trebuie sa aiba in structura sa o cauza.
Cauza finala pe care legea o ia in considerare in materia actului juridic civil se exprima prin scopul
urmarit de cei care incheie un act civil. Ea nu se identifica cu obiectivul sau tinta vizata deoarece
acestea sunt exprimate de efectele actului juridic, ci reprezinta imaginarea intelectuala si volitiva a
acestor efecte si asigura orientarea consimtamantului spre materializarea lor.

consimtamant < decizie <CAUZA

<> |
|
> < | prefigurare
> < |
obiectiv, efecte juridice < /
scop

Inteleasa ca motiv, cauza actului civil se poate disocia intr-o cauza abstracta si una
concreta. Cauza abstracta se reduce la scopul operatiunii juridice (intentia de a atinge un anumit
tel juridic). Ea este considerata abstracta pentru ca poate fi stabilita in mod general, gandita ca
fiind invariabila pentru fiecare categorie de acte juridice in parte. Mai este denumita si cauza
imediata pentru a sublinia ca scopul se produce imediat si identic in toate contractele de acelasi
tip.

contract numit - vanzare

V<>C

> <
(V): vizez obtinerea pretului - cauza abstracta

5
 (V): pretul va fi utilizat la - cauza concreta

Cauza abstracta e complinita de cauza concreta in economia oricarei operatiuni civile.

Cauza concreta mai este denumita si cauza mediata fiind reprezentata de scopul concret al
actului incheiat sau altfel spus, motivul principal ce determina consimtamntul partii. Element
concret subiectiv si variabil in aceasi categorie de acte juridice care poate reiesi din cuprinsul
actului respectiv, dar poate fi si exterior acestuia. Cauza concreta poate reiesi din cuprinsul actului
juridic civil, dar poate fi si exterior acestuia. Cauza concreta este utilizata pentru cenzurarea
operatiunii juridice din perspectiva liceitatii (caracterul licit) sale.
Uneori se face distinctie intre cauza finala a obligatiei civile si cauza finala a contractului.
Aceasta are imporanta atunci cand se verifica caracterul licit si moral al cauzei. In acest caz
judecatorul va aprecia motivul concret pentru care un contractant s-a angajat juridic, adica va
aprecia cauza obligatiei fiecarei parti a contractului.
Conditiile de valabilitate a cauzei

1. Realitatea cauzei

Concretizeaza ideea ca aceasta exista, adica trebuie sa fie efectiva si serioasa. Prin
efectivitate trebuie inteles ca elementul cauza exista realmente si nu doar se creaza impresia ca ar
exista. Conform noului cod civil, lipsa cauzei atrage nulitatea relativa a cauzei spre deosebire de
vechea reglementare unde sanctiunea era nulitatea absoluta.
Realitatii cauzei i se opune absenta si falsitatea cauzei. Absenta cauzei semnifica lipsa
acesteia si se refera cu prioritate la cauze concrete, ceea ce inseamna ca vointa nu a fost
exprimata in sensul de a produce efecte juridice. Falsitatea cauzei presupune reprezentarea
eronata sau inexacta a cauzei, ceea ce are drept consecinta lipsa posibilitatii de a produce efectele
juridice dorite.

2. Leicitatea cauzei

Cauza este ilicita atunci cand este contrara legii si ordinii publice. Ca si in cazul obiectului
actului juridic, liceitatea exprima idea ca motivul actului civil trebuie sa fie conform cu ordine
juridica, dar spre deosebire de reglementarea de la obiect, C.civ. face diferenta intre ilicitul si
imoralitatea cauzei, cauza fiind considerata imorala cand e contrara bunelor moravuri. In cazul
actelor numite cauza abstracta este in virtutea legii intotdeauna licita, insa cauza concreta poate fi
contrara ordinii juridice. Sanctiunea nulitatii intervine daca aceasta cauza concreta este comuna
partilor sau daca cealalta parte a cunoscut sau trebuia sa cunoasca caracterul ilicit. In cazul
contractelor nenumite poate fi ilicita si cauza abstracta.

Acte

numite :

<> prefigurare
> <
legea

nenumite :

<> ilicit - prefigurare

> <
parti

6
 O specie aparte de ilicit a cauzei este frauda la lege sanctionata cu nulitatea absoluta a
intregii operatiuni juridice. Art. 1237 C.civ. precizeaza expres ca este ilicita cauza atunci cand
contractul este doar mijlocul pentru a eluda aplicarea unei norme legale imperative.

contract de publicitate
S1<>S2
(in schimbul unui pret)

-> de fapt e un paravan, se faca fictiv operatiuni de publicitate care de fapt nu au facut nimic
=> contractul va fi lovit de nulitate absoluta
3. Proba cauzei actului juridic

Conform art. 1239 C.civ. cauza nu trebuie prevazuta expres in contract, existenta si
valabilitatea acesteia fiind prezumata pana la proba contrarie. Legea instituie o presupunere
potrivit careia orice act are o cauza valabila.
Daca exista un act juridic, legea presupune ca exista o cauza reala si licita. Prezumtia
relativa -> aplicarea probei contrare.

executare
P1 <> P2
prezumtia proba contrara <cauza ilicita / imorala

Avem de-a face cu o prezumtie legala relativa care rastoarna sarcina probei catre partea
care sustine absenta cauzei. Si in ceea ce priveste caracterul licit al cauzei opereaza prezumtia ca
regula orice persoana fiind prezumata de buna-credinta (art. 14 C.civ.). Prin urmare, cel care
sustine ca un act juridic are o cauza imorala sau ilicita trebuie sa dovedeasca acest fapt. Proba
cauzei mai poate viza si probleme legate de natura sa cu scopul de a determina calificarea corecta
a unei operatiuni juridice.

predare bun
A > B

- trebuie sa stabilim cu ce titlu (cauza reala) A preda bunul

4. Utilitatea cauzei

In primul rand, cauza este un element structural al contractului, iar lipsa ei va fi sanctionata
cu anularea actului.
In al doilea rand, cauza este este un element intelectual cu ajutorul caruia poate fi
determinata natura juridica a unei operatiuni concrete. Astfel, mai intai cauza permite deosebirea
intre actelee juridice si manifestarile de vointa non-juridice, acestea din urma fiind lipsite de o
cauza serioasa. Apoi, daca s-a stabilit ca este vorba despre un act juridic, analiza cauzei permite a
determina exact despre ce act este vorba.

In fine, cauza actului civil poate fi folosita ca mijloc de cenzurare a operatiunii juridice,
dovedirea caracterului ilicit sau imoral al cauzei atragand nulitatea absoluta a contractului si
pastrand astfel intacta ordinea juridica.

7
 Curs 4
Consimtamantul

Consimtamantul inteles ca o conditite esentiala a actului civil poate fi definit ca vointa

exteriorizata in sensul de a genera efectele unui anume act juridic. Altfel spus, prin consimtamant
se intelege vointa manifestata in sens juridic.

Act juridic
declaratie de vointa (exteriorizare=consimtamant) - unilateral -> efecte juridice
acordul de vointa - contract -> efecte juridice

Principii
libertatea contactuala : partile au libertate, respectand un minim de reguli imperative

Regula proeminentei vointei reale

Vointa juridica poate fi privita atat in forma ei exteriorizata, cat si in manifestarea ei interna.
Aceasta din urma mai este denumita si vointa reala sau interna pentru a sublinia ca in discutie este
vointa care cuprinde hotararea interioara intelectuala de a incheia un anumit act juridic care sa
poata genera efectele dorite. Daca exista neconcordanta intre vointa interna si cea declarata,
regula cuprinsa la art. 1266 si 1289 C.civ. este cea a proeminentei vointei reale, insa aplicarea sa
este conditionata de posibilitatea de a dovedi intentia comuna a partilor, vointa declarata fiind
presupusa a corespunde vointei interne.(art. 1855 C.civ.)

ex. angajez un decorator -> imi exprim vointa (e necesara vointa partilor)
Cel mai adesea, vointa comuna e declarata in scris, fiind considerata a reflecta intru totul
vointa partilor.
Mai complicat e cand o parte sustine ce e in scris, cealalta sustine ca nu asa s-a dorit actul
juridic
-> se determina vointa comuna a partilor (daca nu exista, se presupune ca vointa declarata
corespune vointei interne)

Calitatile juridice ale vointei reale

Noul Cod civil prevede in ceea ce priveste consimtamantul partilor unui contract ca acesta
sa fie serios, liber si exprimat in cunostiinta de cauza. Astfel, vointa interna trebuie sa fie libera si
constienta, trebuie sa fie serioasa, animata de intentia de a genera efecte juridice si este necesar
sa fie exteriorizata pentru a avea valoare de consimtamant valabil.

Vicii de consimtamant

In situatia in care vointa interna exista, dar nu e libera si constienta, ne situam in campul de
aplicare a viciilor de consimtamant sanctionate cu nulitatea relativa.

Eroarea
Prin eroare se intelege, in general, ignorarea sau cunoasterea gresita a realitatii. In materia
actului civil, eroarea prezinta interes deoarece actul este o manifestare de vointa, iar perceptia
corecta a realitatii este o premisa pentru o vointa libera si constienta.
Conditiile erorii :

1. Eroarea sa fie esentiala : conform N.C.civ, eroarea este esentiala cand este sanctionata cu
nulitatea relativa si neesentiala atunci cand nu afecteaza valabilitatea actului.

8
C.civ. 1864

Eroare : obstacol - nulitate

absoluta asupra substantei -
nulitate relativa indiferent - fara
sanctiune

Noul C.civ.

Eroare :
esentiala - nulitate relativa
-> eroare obstacol -> poate viza
- natura actului juridic ex. contractul de lunga durata cu un proprietar;
negocieri, el nu are nevoi de bani, vrea sa vanda
=> A crede ca e vanzator, B
inchiriaza - obiectul obligatiei -> calitati esentiale
- obiective (pentru oricine) - ex. cumpar apartament, e normal ca
vreau sa-l folosesc
- subiective - e foarte important sa fie introduse in campul contractual
ex. un apartament intr-o zona foarte linistita, ex. daca
nu doresc lumina etc

neesentiala - fara sanctiune -> este mai mica decat eroarea indiferenta ca si camp de aplicare

Eroarea asupra unei calitatii ori asupra unei alte imprejurari considerate esentiale de
catre parti in absenta careia contractul nu s-ar fi incheiat constituie eroarea viciu de consimtamant.
In N.C.civ. notiunea de calitatea esentiala este determinata in functie de vointa concordanta a
partilor, de perspectiva lor asupra operatiunii juridice. Eroarea poate viza orice tip de prestatie si
orice imprejurare esentiala pentru incheierea contractului.
Eroarea asupra identitatii persoanei sau a unei calitatii acesteia in absenta careia
contractul nu s-ar fi incheiat este limitat doar la contractele intuitu persone. (incheiat in consideratia
calitatii unei anumite persoane).
N.C.civ. introduce si categoria de eroare de comunicare sau de transmitere care se
poate ivi atunci cand eroarea poarta asupra declaratiei de vointa, ori cand declaratia a fost
transmisa inexact prin intermediul unei alte persoane sau prin mijloace de comunicare la distanta.
Eroarea de drept poate fi invocata ca viciu de consimtamant doar in cazul dispozitiilor
legale accesibile si imprevizibile, altfel spus, operand prezumtia de cunoastere a legii.
Necunoasterea nu poate fi invocata decat in cazul normelor straine sau viitoare.
Eroarea neesentiala poate fi considerata o eroare usoara care cade asupra unor elemente
de fapt care raman indiferente procesului de formare a vointei juridice.
2. Eroarea sa fie scuzabila : este cea care nu poate fi reprosata celui care invoca eroarea sau
lipsei sale de informare. Aceasta trebuie sa actioneze diligent, culegand toate informatiile de
care rezonabil avea nevoie pentru a lua o decizie in cunostiinta de cauza.

trebuie sa verifici personal

opinie specialist
=> ceea ce este rezonabil sa soliciti intr-o situatie
Daca exista un risc de eroare, acesta poate fi asumat, efectul este ca partea care si-a
asumat eroarea nu mai poae sa o invoce ca un viciu distinct de consimtamant.

3. Caracterul determinant : se refera la intensitatea juridica a acesteia. Eroarea esentiala

trebuie sa fie una grava, suficient de serioasa incat daca ar fi fost cunoscuta, cel aflat in eroare
nu ar fi incheiat actul.

9
4. La contractele oneroase : se mai cere ca eroarea sa fie cunoascuta de ambii contractanti
sau, altfel spus, eroarea sa fie comuna. Prin eroare comuna trebuie inteles ca celalalt
contractant a cunoscut sau macar trebuia sa cunoasca ca imprejurarea sau elementul asupra
caruia cade eroarea este determinant pentru cealalta parte la incheierea contractului. In acest
fel, eroarea comuna se leaga de caracaterul scuzabil al erorii deoarece cel care invoca
eroarea trebuia sa aiba un comportament din care sa reiasa clar ca pentru el anumite
imprejurari subiective sunt esentiale pentru incheierea contractului.

Eroare:

esentiala - implica elementele asupra incheierii contractului

caracterul determinant - intensitatea erorii asupra vointei juridice

Pentru securitatea circuitului civil

caracterul scuzabil - referitor la diligenta rezonabila a celui care intampina eroarea
caracterul comun - vizeaza ca eroarea sa poata fi cunoscuta de cealalta parte

Adaptarea

Noul C.civ. introduce si posibilitatea adaptarii contractului (art. 1213 C.civ.), mecanism
inexistent in vechea legislatie. Prin adaptare se intelege aici acceptarea executarii contractului de
catre celalalt contractant asa cum fusese inteles de catre cel aflat in eroare. Adaptarea actului civil
este posibila doar inaintea obtinerii anulabilitatii contractului si urmareste stingerea dreptului de a
obtine anularea contractului. Pentru aceasta, cealalta parte trebuie sa transmita celui aflat in
eroare faptul ca intelege sa execute contractul asa cum acesta a inteles. Este un drept unilateral al
celeilalte parti.

E <> P
> <
falsa reprezentare notificare de adaptare in termen de 3 luni
=> nulitate relativa / => creaza obligatii ca si cand asa ar fi fost contractul de la anulare act
bun inceput pentru E (nu mai exista niciun viciu)
Curs 5
Dolul(delict civil)

Dolul, ca viciu de consimtamant se defineste ca o eroare provocata cu rea-credinta unei

persoane cu scopul de a o determina sa incheie un act civil pe care altfel nu l-ar fi incheiat. Dolul
imbraca forma unui delict civil si uneori chiar penal.

D <> P
provoaca dolul <

-> spre deosebire de eroare (spontana), care se refera doar elementele esentiale, dolul poate sa
priveasca orice element

Structura
Spre deosebire de eroare, in continutul careia intra doar elementul subiectiv - gresita
reprezentare a realitatii - dolul are o structura duala, avand un element subiectiv si unul obiectiv.
Elementul subiectiv al dolului se concretizeaza in inducerea in eroare cu intentia celuilalt
contractant. Din acest punct de vedere nu va exista dol decat daca se actioneaza cu rea-credinta,
cu intentia de a insela buna-credinta a celuilalt, provocand eroarea. Simpla neglijenta sau
imprudenta nu constituie vinovatie calificata, deoarece reaua-credinta preupune intentie.

10
*Si la eroare si la dol falsa reprezentare a realitatii este a celui aflat in eroare / indus in eroare, insa
din punct de vedere tehnic juridic, in cazul erorii, elementul subiectiv se raporteaza la cel aflat in
eroare, pe cand in cazul dolului, elementul subiectiv se raporteaza la cealalta parte pentru ca
implica rea-credinta. (dol - elementul subiectiv + elementul obiectiv - manopera doloziva).

Elementul obiectiv
Acesta consta in in manoperele frauduloase intrebuintate de catre una dintre parti pentru
inselarea celeilalte. Acestea pot consta in fapte comisive care constau in orice actiune
materiala savarsita cu scopul de a induce in eroare, dar si fapte omisive, adica trecerea sub
tacere a unor imprejurari cu scopul de a induce in eroare pe celalalt, aceasta forma a dolului
purtand numele de dol prin reticenta. Trebuie insa subliniat ca o parte nu este obligata sa
transmita orice fel de informatie celeilalte parti, ci doar acele informatii pe care cealalta parte nu le
poate lua la cunostiinta cu diligente rezonabile.

Dol :
comisiv
orice act material facut cu rea-credinta
omisiv
trebuie transmis ceea ce obiectiv nu poate fi verificat

Conditiile juridice ale dolului

1. Caracterul determinant
Spre deosebire de viciul de consimtamant al erorii, in cazul dolului, erorea provocata poate
sa cada asupra oricarui element oricat de neinsemnat ar fi. Cu toate acestea, din interpretarea art.
1206 C.civ. si din natura reglementarii, se poate concluziona ca nu exista viciu de consimtamant
decat daca in lipsa dolului cel indus in eroare nu ar fi contractat. Altfel spus, elementul determinant
al dolului se regaseste in scopul inselatoriei, aceasta fiind intreprinsa pentru a incheia un act juridic
care altfel nu s-ar fi savarsit.
2. Imputabilitate
Dolul care afecteaza contractul trebuie sa fie imputabil celuilalt contractant, N.C.civ. vorbind
despre eroarea provocata de manoperele frauduloase ale celeilalte parti. Daca manoperele sunt
savarsite de un tert, nu exista dol decat daca contractantul care profita de inselatorie a stiut sau
trebuie sa fi stiut de inducerea in eroare a celeilalte parti.

D <> P > complicitate cu tert

sau
P cunostea sau trebuia sa cunoasca

La actele juridice unilaterale, dolul nu poate proveni decat de la un tert fiindca aici nu exista
un co-contractant caruia sa ii poata fi imputat dolul. La liberalitati (testament, donatie) dolul este
manifestat prin captatie si sugestie.

Proba dolului
Ca regula, fiind un fapt juridic ilicit, dolul poate fi dovedit prin orice mijloace de proba. Art.
1214/4 C.civ. prevede ca dolul nu se presupune, adica nu poate fi prezumat. In consecinta cel care
va sustine ca vointa i-a fost viciata prin dol va trebui sa o dovedeasca.

Sanctiunea dolului
Dolul este sanctionat cu nulitatea relativa care poate sa afecteze actul in intregime sau
doar anumite clauze ale sale. Dat fiind ca dolul este un delict civil, conform art. 1257 C.civ. victima
dolului are drept de optiune intre anularea contractului, mentinerea contractului si reducerea

11
propriei prestatii cu valoarea daunelor interese, iar, in cazul in care solicita desfiintarea
contractului, este indreptatit sa ceara suplimentar plata de daune interese.

Violenta

Violenta este o constrangere exercitata asupra unei persoane pentru a o determina sa isi
exprime consimtamantul intr-un anume sens si nu in altul. Violenta, ca viciu de consimtamant,
consta in frica insuflata in contractant prin amenintarea cu un rau inteles ca un pericol grav si
iminent de care nu poate scapa decat incheind un anumit act civil. Amenintarea cu un rau concret
este violenta in sine, dar ceea ce viciaza consimtamantul este temerea pe care pericolul il poate
inspira si care determina persoana sa consimta la un act civil pe care altfel nu l-ar fi incheiat.

Forme
Violenta fizica vizeaza integritatea fizica a persoanei sau a drumurilor sale. Pentru a fi
viciu de consimtamant nu e nevoie ca efectiv sa se ajunga la exercitarea actelor cu violenta, este
suficienta amenintarea serioasa fie asupra persoanei celuilalt contractant, fie asupra rudelor sale
ori chiar asupra bunurilor acestora.
Violenta morala se concretizeaza in agresiuni care induc un disconfort fizic prin amenintari
privitoare la valori precum onoarea, reputatia sau sentimentele persoanei.
Curs 6
Poate constitui violenta si a profita de starea de necesitate in care se afla cealalta parte. In
acest context, prin stare de necesitate intelegem un pericol grav si iminent care nu provine de la
cealalta parte, ci de la un factor complet strain de partile actului. Pentru a fi viciu de consimtamant,
trebuie sa se fi profitat de starea de necesitate in care se afla cel amenintat de pericol.

Violenta morala
Temere -> Vointa

P1 <> P2 (amenintare - trebuie sa produca temere)

Stare de necesitate

P1 <> P2 (factor extern - produce temere)

Structura violentei:

1. Elementul subiectiv (psihologic a violentei)

Acesta consta in frica sau temerea insuflata care determina exprimarea consimtamantului
intr-un anume sens si nu in altul. Temerea nu poate fi inlaturata decat prin incheierea unui act
juridic care nu corespunde insa interesului victimei, ci dorintei de a pune capat constrangerilor care
se exercita asupra ei. Din aceasta perspectiva, amenintarea trebuie sa aiba o anumita gravitate
pentru a insufla in mod real temerea unui contractant.

Violenta :
element subiectiv :
temerea
amenintarea grava
=> analiza subiectiva

Temerea este, de regula, direct proportionala cu gravitatatea pericolului iminent cu care se

ameninta. Fiind chestiuni de fapt, gravitatea lor se apreciaza in concret, in functie de persoana
celui amenintat, tinand cont de elemente precum varsta, sexul, starea sociala, sanatatea sau
caracterului acestuia. In schimb, simpla temere reverentioasa nu poate constitui violenta - viciu de
12
consimtamant. Temerea reverentioasa poate fi inteleasa ca o conduita izvorata din bun simt sau
tinzand spre o conformitate sociala care determina o stanjeneala sau o retinere de a te impotrivi
solicitarilor celeilalte parti.

2. Elementul obiectiv
Acesta se materializeaza in pericolul grav si iminent care cauzeaza temerea contractantului
si care astfel viciaza consimtamantul.
Conditiile juridice ale violentei:

1. Violenta trebuie sa fie determinanta

Pentru incheierea contractului in sensul ca, in lipsa violentei, cel constrans nu ar fi incheiat
actul juridic.

P1 <> P2
> constrangere prestatia <

!!! terbuie sa fie imperativul principal, daca nu, nu e violenta

2. Violenta sa fie ilegitima

Dupa natura raului sau pericolului cu care se ameninta, violenta poate fi legitima sau
ilegitima. Violenta fizica este intotdeauna ilegitima fiindca nu este admisibil in societatea noastra ca
o persoana sau bunurile sale sa fie supuse constrangerilor fizice. Constrangerea morala legitima
inseamna amenintarea cu forta coercitiva a statului sau cu recursul la aceasta.
Constrangerea este legitima atat timp cat ea se bazeaza pe exercitiul unui drept care
permite in mod legitim un astfel de comportament constrangator. Daca insa, exercita dreptul
abuziv cu scopul de a o obtine avantaje injuste, amenintarea poate constitui violenta daca este de
natura sa induca o temere contractantului pe care il determina sa incheie acel act.
Constrangerea morala ilegitima este o manifestare a relei-credinte care nu are nicio
justificare legala sau morala, fiind indreptata impotriva altuia cu scopul de a-i face rau si de a
profita de acel rau.

La fel ca la dol, violenta fiind un delict civil, se poate dovedi cu orice mijloc de proba, iar
sanctiunea violentei viciu de consimtamant este nulitatea relativa. Victima violentei poate opta
intre desfiintarea contractului si restituirea prestatiilor cumulat cu plata de daune interese sau
mentinerea actului cu reducerea proportionala a propriei prestatii, cu valoarea daunelor interese,
inclusiv cele generate de delictul civil.(1257 C.civ)

Leziunea

Daca intr-un contract echilibrul valoric intre prestatiile partilor nu exista, o parte a
contractualui va suferi un prejudiciu rezultat din disproportia valorica dintre contraprestatii existenta
chiar la momentul incheierii contractului oneros care poarta numele de leziuni.
Aceasta poate fi analizata ca viciu de consimtamant doar in contractele oneroase,
comutative si care nu sunt supuse unor reglementari speciale care cuprind alte mijloace de
inlaturare a pagubei rezultate din dezechilibrul dintre prestatii.
Actualul C.civ. marcheaza o importanta schimbare de optica relativ la leziune pe care
formal o introduce intre viciile de consimtamant si care poate fi aplicata si majorilor in anumite
conditii.
1. Elementul obiectiv
In ceea ce priveste cerintele leziunii pentru a se admite actiunea in anulare va trebui
dovedita existenta prejudiciului patrimonial (element obiectiv), ca acesta se datoreaza disproportiei
dintre prestatiile reciproce in cazul majorilor, iar dezechilibrul existent la data incheierii actului
subzista pana la data introducerii cererii de chemare in judecata. In cazul leziunii care afecteaza

13
un minor, prejudiciul poate fi generat si de oportunitatea sau utilitatea incheierii actului chiar daca
nu exista disproportii obiective.

Leziune :
majora (disproportie obiectiva)
minora (prejudiciu subiectiv)
2. Elementul subiectiv
Noul C.civ. introduce in structura leziunii si un element subiectiv anume faptul ca o parte a
profitat de starea de nevoie, de lipsa de experienta ori de lipsa de cunostinta a celeilalte parti.
Aceasta conditie subiectiva constituie un criteriu care permite sa inlaturam din analiza varianta in
care dezechilibrul patrimonial a fost asumat de catre unul dintre contractanti cum ar fi ipoteza in
care am luat in considerare si calitatea persoanei sau am oferit o reducere de pret.
Practic conditiile leziunii sunt indeplinite atunci cand cealalta parte profita constient de
nestiinta, lipsa de experienta sau starea de nevoie a celeilalte parti. Nu se pune problema de a
provoca necunoasterea si prin omisiunea de informare pentru ca atunci ne aflam in prezenta unui
dol. De asemenea, starea de nevoie (subiectiva) nu trebuie confundata cu starea de necesitate
(obiectiva si exterioara) care poate constitui o premisa a violentei si nu a leziunii.
Partea afectata de leziune poate cere fie anularea contractului, fie reducerea obligatiilor cu
valoarea daunelor interese la care ar fi indreptatita daca disproportia dintre prestatii este mai mare
de 50%.
Daca paratul solicita, instanta poate sa mentina contractul chiar daca s-a solicitat anularea
lui daca cel caruia ii profita leziunea ofera in mod echitabil o reducere a propriei creante sau dupa
caz o majorare a propriei prestatii.
Spre deosebire de dreptul comun al celorlalte vicii de consimtamant, in cazul leziunii, atat
actiunea privind anularea contractului, cat si exceptia de nulitate se prescriu in termen de un an de
la data incheierii contractului.

Viciu Eroare Dol Violenta Leziune

Elemente elem. subiectiv : elem. subiectiv : elem. subiectiv : elem. subiectiv :

falsa reprezentare am fost inselat temere disproportia

elem. obiectiv : elem. obiectiv : elem. obiectiv :

manopere dolozive amenintare sa nu fie leziune
asumata

Situatie ignoranta rea-credinta rea-credinta profita de situatia

co-contractant celeilalte parti

Raspunderea nu e delict delict civil delict civil nu e delict

civila

Sanctiunea nulitate relativa nulitate relativa + nulitate relativa + nulitate relativa /

daune daune daune

Adapatarea da nu nu da

Modalitatile actului juridic

Modalitatile actului juridic pot fi intelese ca fiind acele imprejurari care afecteaza fie
14
exigibilitatea raporturilor juridice generate de act, fie chiar existenta acestui raport.

1. Termenul
Termenul ca modalitate a actului civil este o data viitoare de care depinde executarea sau
desfasurarea efectelor actului juridic civil. Altfel spus, obligatia este afectata de un termen atunci
cand executarea sau stingerea ei depinde de un eveniment viitor si sigur. De esenta termenului
este ca actul afectat de aceasta modalitate exista dupa cum exista si efectele sale. (art.2551-2556)
Calcularea termenului saptamani / luni / ani

Calculul pe luni

4 luni : 31 martie => 31 iulie

6 luni : 31 martie => 30 septembrie (ultima zi inainte de termen)

ipoteza : zi nelucratoare

- se prelungeste termenul pana la prima zi lucratoare

Calculul pe zile

15 zile : se iau 15 zile pline

ziua 1 ultima zi a termenului (se implineste termenul) => se iau in considerare doar zilele pline
1 iunie - 17 iunie
5 iunie - 21 iunie

Clasificare

Dupa sursa lor, termenele pot fi :

conventionale
legale
judiciare
De principiu, partile sunt libere sa stabileasca orice termen doresc in contract, insa cu
respectare ordinii publice si a termenelor legale.
Termenele legale sunt cele fixate prin acte normative. Daca nu este respectat termenul
minim legal, contractul este lovit de nulitate, iar daca se depaseste termenul maxim legal, durata
termenul se reduce la limita maxima admisa.
Termenele judiciare sunt termenele fixate de instanta, de regula pentru executarea unor
obligatii contractuale.(1415 C.civ.)

Dupa regulile juridice aplicabile, termenul poate fi :

cert - data sigura (ex. Craciun 2020)
incert - sigur se va produce dar nu se stie cu exactitate data (ex. data decesului)
Termenul suspensiv
Termenul suspensiv amana momentul executarii actului pana la implinirea datei pe care o
reprezinta. In cazul drepturilor de creanta, termenul suspensiv amana exigibilitatea creantei,
iar implinirea termenului valoreaza scadenta si creditorul poate cere plata obligatiei. In cazul
celorlalte drepturi, termenul suspensiv amana exercitiul lor. Pana la implinirea termenului,
creditorul nu poate cere executarea obligatiei, insa daca debitorul plateste de bunavoie, plata
ramane valabil facuta, fiind considerata datorata.
Termenul extinctiv
Este cel care indica durata efectelor actului civil. Termenul extinctiv care caracterizeaza doar
contractele cu executare succesiva, ia implinirea lui marcheaza stingerea pe viitor a efectelor

15
 actului civil. Prin urmare, pana la implinirea termenului, efectele actului juridic se produc ca si
cand acesta ar fi pur si simplu.

Interpretarea termenelor
In mod normal, beneficiul termenului rezulta din chiar clauzele actului incheiat. In caz de
dubiu, regula prevazuta 1413 C.civ. este ca termenul a fost stipulat in favoarea celui care se
obliga. Importanta practica a determinarii partii in favoarea cui curge termenul este data de faptul
ca beneficiarul termenului poate renunta la el dupa cum poate fi sanctionat prin decaderea din
termen.
Exista si termene in favoarea ambelor parti - art. 2161
Exista si termene in favoarea creditorului - contractul de depozit

16
 Curs 7
Conditia

Conditia este un eveniment viitor si nesigur ca realizare de care depinde chiar eficacitatea
sau desfiintarea actului. Spre deosebire de termen care este intotdeauna sigur si produce efecte
pentru viitor, conditia este intotdeauna un eveniment incert si produce efecte in principiu pentru
trecut. Daca termenul afecteaza numai executarea contractului, conditia se rasfrange asupra chiar
existentei operatiuniii juridice.

Clasificare :

Conditia suspensiva
suspenda nasterea efectelor contractului desi actul rezista fiind valabil incheiat
Conditia rezolutorie

Efectele conditiei
Conditia este o modalitate care afecteaza chiar existenta efectelor actului civil, iar nu numai
exigibilitatea acestora. In plus efectele conditiei se produc pentru trecut, adica acestea
retroactiveaza pana la momentul in care operatiunea juridica a fost incheiata, cu exceptia cazului
in care partile au vazut altfel sau natura contractului exclude retroactivitatea.

Conditia suspensiva
<> - pana la aparitia evenimentului viitor nu se poate
contract valabil cere prestarea obligatiei fiindca nu se stie daca se
> < va naste valabil
> <
- conditionat de evenimentul viitor (daca)

regula pana la evenimentul viitor : nu se produc efecte exceptia (nu este una veritabila, ci
doar aparenta) : avem posibilitatea de a conveni garantii

Ipoteza :
daca conditia se realizeaza : (efectul retroactiv) - eficiente conditiones
efectele se produc
daca am facut o plata, plata devine datorata
daca conditia nu se realizeaza - ineficiente conditiones
nu se mai produc efecte

Exceptii de la efectul retroactiv :

riscurile

Conditia rezolutorie

<> - produce efecte

contract valabil

Conditiile cauzale, mixte si potestative

In functie de natura evenimentului care constituie conditia actului juridic, se pot distinge
conditii cauzale mixte sau potestative.
Conditii :
cauzale - hazard

17
 mixte - depind de vointa unei parti + un eveniment exterior determinat
potestative - depind de vointa unei parti
simple - vointa + eveniment nedeterminat
pura - depinde exclusiv de vointa unei parti

Nulitatea
In cazul in care se constata o nerespectare a conditiilor de formare a unui act juridic, acest
va putea fi desfiintat. Sanctiunea se numeste nulitate si ea afecteaza atat actul juridic cat si
efectele sale. Ca definitie, nulitatea este o sanctiune care consta in desfiintarea retroactiva a
efectelor unui act juridic civil pe motiv ca nu au fost respectate conditiile sale legale de formare.

Nulitatea poate afecta orice fel de act juridic, indiferent de modul de formare sau de
efectele sale, patrimoniale sau nepatrimoniale dupa caz. Nerespectarea conditiilor legale se poate
concretiza fie prin lipsa unor elemente de validitate a actului, fie prin vicierea acestora. Modul
concret in care nu s-au respactat conditiile legale ale incheierii actului va influenta tipul de nulitate
si intinderea sa.

Delimitarea nulitatii de alte cauze de ineficacitate

1. Caducitate
Afecteaza intotdeauna o operatiune juridica valida pe care o impiedica sa isi produca
efectele datorita survenirii unor imprejurari care nu depind de vointa partilor contractului.
2. Rezolutiunea
Consta in desfiintarea unui contract sinalagmatic ca urmare a neexecutarii sale de catre o
parte, iar rezilierea este sanctiunea aplicabila contractelor cu executare succesiva in care una
dintre parti nu isi executa obligatiile. In cazul ambelor sanctiuni, cauzele care le determina tin de
neexecutarea unui contract in mod nejustificat, neavand nimic in comun cu conditiile de formare
ale actului juridic civil.(1275)
3. Inopozabilitatea
In acest context poate fi inteleasa ca reversul sau chiar sanctiunea opozabilitatii actului.
Daca opozabilitatea poate fi, generic vorbind, inteleasa ca respectul datorat de tert unor situatii
juridice generate de contract, inopozabilitate, se concretizeaza in posibilitatea juridica pentru tert
de a ignora efectele acelor acte juridice.
=> situatia in care datorita neincrederii unor evenimente ulterioare actului juridic care privesc
publicitatea, tertul ajunge sa nu mai incheie actul juridic din cauza faptului ca nu il cunoaste.
cauza de ineficacitate cauze efecte obiect cerinte

determinate de
anterioare/ nerespectarea
nulitatea retroactiv orice act juridic conditiilor de
concomitente
incheiere

contracte neexecutarea
rezolutiunea ulterioare retroactiv sinalagmatice cu nejustificata a
executare imediata obligatiei

contracte neexecutarea
rezilierea ulterioare pentru viitor sinalagmatice cu nejustificata a
executare succesiva obligatiei

eveniment
caducitatea ulterioare pentru viitor orice act juridic neimputabil

18
 nerespectarea
nu produce efecte actele juridice regulilor de
inopozabilitate ulterioare
fata de terti supuse publicitatii publicitate

Curs 8
Nulitatea totala si partiala
Dupa intinderea efectelor asupra actului afectat, nulitatea este divizata in totala si partiala.
Nulitatea partiala poate opera atunci cand in cuprinsul actului se convine asupra unei serii
de clauze care pot exista de sine statatoare, iar nulitatea partiala poate afecta doar o parte din
aceste clauze.

Nulitatea partiala

<>
> < obiect esential

daune / rezolutiune
competenta nulitatea partiala poate viza una/mai multe clauze
> < obligatii accesorii

In acest context se impune si analiza unei sanctiuni utilizate de N.C.civ.: clauzele

considerate nescrise. Astfel, conform art. 1255 C.civ., clauzele contrare legii, ordinii publice sau
bunelor moravuri, care nu sunt considerate nescrise, atrag nulitatea contractului in intregul sau,
numai daca sunt prin natura lor esentiale sau daca in lipsa acestora, contractul nu s-ar fi incheiat.
Atat clauzele nule, cat si cele nescrise sunt inlocuite de drept de dispozitiile legale
imperative (1246 + )

Clauze:
nule
prezumtia de valabilitate
nescrise
ce impun fara a mai fi declarate oricaror autoritati
care nu produc efecte (1203)
acte impuse (contracte de adeziune)

N.C.civ. se refera expres si la nulitatea contractului plurilateral, caz in care nulitatea

contractului in privinta unui contractant nu atrage nulitatea totala a contractului decat daca
participarea acelei parti la contract este esentiala. (ex. contract de societate)

Nulitatea judiciara. Nulitatea amiabila

Ca regula, nulitatea este una judiciara, stabilita printr-o hotarare judecatoreasca. N.C.civ.
reglementeaza si nulitatea amiabila care este un contract prin care partile declara / constata cauza
de nulitate dintr-un alt act incheiat anteriori ntre ei si stabilesc regimul juridic al acesteia.

19
Modalitati de invocare a nulitatii

Un act juridic odata incheiat se bucura de aparenta de valabilitate si legalitate care poate fi
inlaturata fie printr-o miscare ofensiva, prin promovarea unei actiuni prin nulitate, fie printr-o
miscare defensiva, caz in care se invoca exceptia de nulitate.
Actiunea in nulitate este actiunea judiciara prin care se cere instantei sa desfiinteze actul
juridic invalid, fiind vorba de o actiune principala si autonoma.

Actiunea in nulitate
R > P
solicita nulitate
V - pronunta nulitatea

actiunea in nulitate (principala)

repunerea in situatia anterioara (actiune accesorie)
daune interese

Exceptia de nulitate
R> P
paralizeaza aparare - exceptia de nulitate actiunea

Pe cale defensiva, intr-un proces in care unei parti i se cere executarea unui contract,
aceasta poate invoca pe cale de exceptie nulitatea contractului, adica sa justifice in executarea
obligatiilor pentru motivul ca e invalid contractul.

Nulitatea absoluta si nulitatea relativa

Nulitatea absoluta sanctioneaza incalcarea unei dispozitii legale instituite pentru ocroctirea
unui interes general.
Nulitatea relativa sanctioneaza incalcarea unei dispozitii legale institutite pentru ocrotirea
unui interes particular. Este considerata a fi o nulitate de protectie tocmai pentru a sublinia rolul
sau in ocrotirea interesului particular.

Regim juridic de nulitate

absoluta
orice persoana interesata + instanta din oficiu
Regula : nu poate fi confirmata
este imprescriptibila

20
 relativa
doar cel protejat poate invoca nulitatea relativa (parte sau tert)
poate fi confirmata
este prescriptibila pe cale de actiune
Regula : imprescriptibila pe cale de exceptie

!!! Efectele nulitatii absolute sau relative sunt IDENTICE

Noul C.civ. stabileste o prezumtie de nulitate relativa in sensul ca atunci cand natura
interesului ocrotit (general / particular) este discutabila, trebuie considerata ca e vorba de nulitate
relativa.

Modalitati de indreptare a cauzelor de nulitate:

1. Refacerea
Se concretizeaza in incheierea unui nou act juridic cvasidentic cu cel invalid, din care insa
s-a inlaturat cauza de nulitate initiala. Acest din urma act nu mai pastreaza nicio legatura juridica
din actul vechi prin ipoteza lui valabila.
Este compatibila cu orice forma de nulitate si produce efecte numai pentru viitor.

Vointele esentiale
P P
act nevalabil

vointa refacere (urmarire aceleasi efecte) -> act valabil (inlaturare cauza nulitate) -> efecte
viitoare
refacere (act - negotium + inscris - instrumentum)

Curs 9
2. Confirmarea
Este o modalitate de remaniere aplicabila doar in caz de nulitate relativa, fiind in principiu
inaplicabila actelor lovite de nulitate absoluta.
Confirmarea e actul juridic unilateral prin care cel indreptatit sa invoce nulitatea renunta la
dreptul de a invoca nulitatea sau exceptia de nulitate.

Confirmare
> vointe initiale <
<->
dr. tert protejat
=> nulitate
relativa <vointele initiale raman - daca o parte e viciata si totusi act
unilateral care doreste confirmarea, poate cere
remediaza retroactiv daune interese
contractul incheiat

Spre deosebire de refacere, vointele initiale sunt valabile.

In ceea ce priveste conditiile de valabilitate, confirmarea trebuie sa respecte conditiile de
fond ale oricarui act civil si conditiile de forma ale actului principal anulabil datorita caracterului
accesoriu al confirmarii. In special, trebuie subliniat ca nu poate opera confirmarea decat atunci
cand imprejurarile care au generat cauza de nulitate au disparut, iar cel care confirma actul
cunoaste cauzele si doreste confirmarea.
21
 Actul confirmativ trebuie sa cuprinda obiectul, cauza, natura obligatiilor si sa faca
mentiunea despre motivul actiunii in anulare, adica sa fie justificat de o cauza speciala, anume
intentia de renunta la anularea actului afectat.
In cazul actelor consensuale, confirmarea poate fi si tacita atunci cand se poate deduce
cert din imprejurari ca se renunta la anularea actului -> cum ar fi cazul in care partea trece la
executarea contractului.

Confirmarea:
expresa
orice acte -> printr-o manifestare de vointa
solemn : forma ceruta de lege
consensual : poate opera si confirmarea tacita
tacita
executarea contractului (cunoastere + incetarea cauzei de nulitate)
provocata
printr-o notificare care, conform legii (fie parte / fie termen de 6 luni / fie tert), invoca nulitatea
/ daca trece termenul e provocata
rol: mobilizarea celui indreptatit sa invoce ca in 6 luni sa se hotarasca

Confirmarea provocata
Desi in ambele e determinata de cealalta parte decat cel care poate invoca.

Adaptare :
alt contract, cum a fost inteles de cel in eroare
nu depinde de vointa celui in eroare
Efectele confirmarii
Intre parti, confirmarea producerii efectelor retroactive, contractul fiind considerat valabil
chiar din ziua incheierii sale (renuntarea doar la dreptul de a invoca nulitatea relativa).
Confirmarea unui contract anulabil pentru dol / violenta nu implica prin ea insasi renuntarea
la dreptul de a cere daune interese (art. 1257).
Daca exista mai multe cauze de anulare care pot fi invocate de catre mai multe persoane
protejate, confirmarea actului de catre una dintre acestea nu afecteza dreptul celorlalti de a invoca
nulitatea.

Confirmarea
act nevalabil -> nulitate relativa; si care parte il confirma (valideaza) cu efecte retroactive
actul initial - nascut nevalabil

Ratificare
act valabil, a carui problema e depasirea limitelor mandatului
ex. procura inchiriere pe 2 ani, cu inchiriere pe 4 ani - pana la ratificare nu e valabila
odata cu ratificarea, titularul dreptului isi insuseste ce a facut mandatarul (cu efect
retroactiv) singura problema poate fi inopozabilitatea
devine astfel opozabil si prop.

3. Conversiunea
Modalitatea de salvare a unei operatiuni juridice invalide, schimbandu-i-se natura. Astfel,
prin conversiune putem intelege modalitatea de salvare fragmentara a unui act juridic nu prin
aceea ca el este schimbat, ci transformat in altul.
Ca la refacere, vointa initiala e inlaturata -> o noua vointa + nou act - aici exact intelegerea
initiala, acea vointa o folosim, dar o interpretam ca act juridic valabil => acopera in parte efectele
pe care partile si le-au dorit.
22
Conditii de valabilitate
1. Nulitate totala
2. Partile sa nu fi exclus conversiunea -> uneori ele pot prevedea expres sau nu
3. Vointele initiale sa genereze un act valabil diferit ca natura
ex. vointa nu poate genera vanzarea, va genera alt act, distinct ca natura
4. Sa opereze intre aceleasi parti (->regula, dar exista exceptii)

Efectele nulitatii (doar de la curs)

Pentru a vorbi despre efectul esential al nulitatii trebuie sa ne raportam la un act cu privire
la care s-a constat nulitatea totala si sa constatam ca acest act a generat anumite efecte (-> nu
sunt aceleasi efecte pentru nulitatea partiala).

1. Principiul desfiintarii retroactive a actului nul

Sanctiunea nulitatii desfiinteaza actul invalid cu scopul de a restabili ordinea juridica, cu
efecte retroactive, considerandu-se ca actul nu a existat niciodata
! Aceasta este deosebirea fundamentala fata de incetarea actului civil care produce, de
principiu, efecte pentru viitor
De la regula retroactivitatii efectelor nulitatii exista o serie de exceptii care impun
desfiintarea actului doar pentru viitor in aplicarea altor principii care intra in concurs cu principiul
retroactivitatii nulitatii.

Exceptii :

principiul ocrotirii bunei-credinte

cel de buna-credinta pastreaza fructele
ocrotirea minorului sau incapabilului
restituirea limitata (vezi folos realizat)
ipoteza limitata pentru contractul cu executare succesiva
efecte pentru viitor - > ce trebuie restituit se compenseaza
la PJ - principiul securitatii circuitului civil
obliga ca efectele sa se produca pentru viitor

2. Regula desfiintarii actelor subsecvente unui act nul (resoluta jure dantis resolvitur jus
accipientis)
daca desfiintarea retroactiva a actului civil este efectul firesc al nulitatii intre partile
operatiunii invalide, aneantizarea (=juridic se considera ca actul nu a produs efecte)
acesteia trebuie sa produca efecte si fata de terti

La nivel de principiu, daca un contract este desfiintat pentru motive de nulitate, toate actele
juridice care succed unei operatiuni nule vor fi si ele nule.
Temeiul se regaseste in aceea ca nulitatea a devenit cauza de intemeiere a actelor
subsecvente, ceea ce determina a fi nul tot ceea ce este generat de actul nul

Regula :
drept transmis prin act B retransmis prin act subsecvent
O OO
A x - nulitate C

=> desfiintarea dreptului determina desfiintarea actului juridic subsecvent

Actele subsecvente vizeaza si anumite drepturi in legatura cu bunul (ex. B da in chirire

bunul pe care l-a obtinut prin transmiterea dreptului de proprietate)

23
 !!! Acte subsecvente = si prin care se retransmit, si prin care nasc alte drepturi
majoritatea cazurilor = exceptia si nu regula

Exceptiile de la regula desfiintarii actelor subsecvente se explica prin aceea ca se aplica cu

prioritate alte principii cu care intra in concurs, cum ar fi protejarea sigurantei circuitului civil,
protectia bunei-credinte a dobanditorului subsecvent sau ocrotirea diferitelor categorii de incapabili.
De asemenea, tot prin exceptie, nu se vor desfiinta actele de conservare + administrare a bunului
pentru motivul ca aceastea profita bunurilor respective.
In plus mai pot fi considerate ca exceptii si situatiile in care in materie de dobandire de
imobile intervine un alt mod de dobandire a proprietatii cum este uzucapiunea.

Exceptia 1 : acte de conservare si administrare (cu durata de 1 an) - restituirea prestatie (C.civ.)
ele nu genereaza o pierdere -> se mentin
Exceptia 2 : principiul securitatii circuitului civil -> reguli de publicitate :
rectificarea de CF
posesie buna-credinta pentru bunuri mobile
Exceptia 3 (aparente exceptie) : intervin alte institutii -> cum ar fi uzucapiunea
-> in baza contractului nu mai pot invoca dreptul de proprietate,
dar prin uzucapiune da
!!! pentru examen trebuie sa stim doar daca exista un principiu si niste exceptii
3. Regula stabilirii situatiei anterioare incheierii actului nul
Daca un contract nul a fost executat si a produs in concret efecte, acestea trebuie inlaturate
ca efect al nulitatii, iar partile trebuie sa-si restituie integral si reciproc prestatiile efectiv executate.
se leaga esential de efectul retoroactiv si de exceptii

Regula :
restituirea in natura -> acolo unde mai detin / a operat resoluto jure dentis
! unde opereaza o exceptie si nu se poate restitui in natura => restituirea prin echivalent (art.
1639-1647)
cel de buna-credinta : restituie valoarea cea mai mica
cel de rea-credinta : restituie valoarea cea mai mare

Daca contractul incheiat in eroare -> co-contractantul a instrainat bunul -> restituirea prin
echivalent = valoarea de la data achizitionarii / instrainarii (cea care e mai mica pentru ca e de
buna-credinta)
Cel afectat de dol - despagubire integrala
!!!Restituirea prin echivalent - din curs pentru examen

Si aceasta regula comporta exceptii, situatia in care desi actul juridic invalid a fost
desfiintat, restituirea nu opereaza, cum e cazul incapabilului, unde opereaza o restituire limitata, si
a posesorului de buna-credinta a bunului frugifer care pastreaza fructele.

24
 Curs 10
Proba (Cod proc. civ. 249 - 350)

Din punct de vedere practic, in vederea protejarii drepturilor subiective civile, este necesar
ca existenta si intinderea lor sa poata fi dovedite. Probele constituie practic o completare a
drepturilor subiective civile fara de care valorificarea lor ar ramane indoielnica.
Pe langa rolul de a duce la o hotarare judecatoreasca legala si temeinica, probele mai au si
un important rol preventiv. Un drept a carui existenta este indoielnica deoarece rezulta dintr-un fapt
juridic ce poate fi usor stabilit prin probe clare si convingatoare, va fi de cele mai multe ori
respectat de buna voie deoarece sansele de a-l contesta sunt minime.

T > < proprietate

dr. subiectiv

dr. de creanta
> <
prestatie

In prezent, reglementarea probelor este cuprinsa in Noul Cod de Procedura Civila intrat in
vigoare la 15 feb 2013 (art. 249-365). LPA (legea de punere in aplicare) a N.C.proc.civ. stabileste
ca normele noului cod se aplica doar proceselor incepute dupa intrarea sa in vigoare. Conform art.
26 din N.C.proc.civ. conditiile de admisibilitate si puterea doveditoare a probelor reconstituite si a
prezumtiilor legale este stabilita de legea in vigoare la data producerii faptelor juridice care fac
obiectul probatiunii.

N.C.proc.civ.
||>
cerere introdusa
(dupa vechea legislatie, chiar daca se trimite spre rejudecare si e proces nou)

15 feb 2013
|||>
fapt generator cerere introdusa
probe preconstituite : reguli de la momentul
cand s-a facut inscrisul

15 feb 2013 cerere introdusa

|||>
fapt generator
-> se aplica N.C.proc.civ.
Atat in legislatia romana, cat si in doctrina si jurisprudenta, termenul de proba are 3
acceptiuni :

I. mijloc de convingere (art. 199-200 N.C.proc.civ.)

admisibilitatea probelor -> mijloc de proba :
preconstituit : inscrisul
nepreconstituit : admiterea unui martor

II. operatiune
administrarea efectiva a probelor :

25
 audierea martorilor
punere in scris
interoagatoriu etc

III. rezultatul administrarii probelor

instanta analizeaza probele

Obiectul probei
Prin obiectul probei intelegem elementele de fapt si, in mod exceptional, de drept care
trebuie dovedite in instanta pentru a demonstra existenta unui drept subiectiv si a obligatiei
corelative. In mod obisnuit, constitutie obiect al probei faptele juridice (lato sensu) care dau
nastere, modifica, sting sau antreneaza ineficacitatea raportului juridic civil, adica ansamblul de
fapte care formeaza situatia juridica litigioasa.

Fapte juidice:
acte juridice
fapte juridice
evenimente

Dreptul pe care il pretind :

trebuie dovedit
ex. debitorul executa necorespunzator = fapt juridic
aici de regula nu am inscris - ex. se arde rochia = e eveniment / cineva pentru a verifica daca
e intr-adevar executata necorespunzator ( e fapt juridic)

Pentru a putea pretinde executarea / recunoasterea drepturilor, trebuie probata existenta

lor prin intermediul mijloacelor de proba si cu respectarea conditiilor de admisibilitate a probelor.

Conditii de admisibilitate a probelor:

1. proba sa fie legala : sa nu fie prohibita de legea materiala sau cea procesuala Legalitate
acte juridice
regula = inscrisuri / marturisiri
cu titlu de exceptie : martori
e admisibila proba ? - legalitatea e primul criteriu !!!
fapte juridice martori
expertize
prezumtii
mijloace materiale de proba
evenimente
martori
expertize
prezumtii
mijloace materiale de proba
2. proba sa fie verosimila : sa nu contravina legilor naturii, sa nu tinda la dovedirea unor fapte
imposibile in mod absolut, ci la dovedirea unor fapte reale si posibile
ex. reclamantul spune ca paratul a imprumutat -> paratul cere proba ca nu a imprumutat
vreodata de la vecin = nu pot cere proba negativa generala

3. proba sa fie pertinenta : sa aiba legatura cu obiectul procesului si sa fie concludenta, adica sa
vizeze dovedirea unor fapte / imprejurari de natura sa duca la solutionarea litigiului

26
 O chestiune importanta este daca faptul juridic care formeaza obiectul probei trebuie sa fie
contestat de catre una dintre parti. Faptele necontestate sunt acelea cu privire la care partile sunt
de acord art. 237/4 N.C.proc.civ prevede ca la inceputul procesului, judecatorul stabileste care
sunt pretentiile recunoscute si care sunt cele contestate. Cu toate acestea, judecatorul poate
administra si alte probe de cat cele solicitate de parti pe care le considera necesare. Conform
dispozitiilor procedurale in vigoare, judecatorul roman poate cere administrare de probe si cu
privire la fapte juridice necontestate de parti, insa aplicarea corecta a acestei dispozitii presupune
administrarea unei astfel de probe doar in ipoteza in care hotararea pronuntata pe baza realitatii
juridice a acelui fapt ar putea afecta interesele publice sau ale altor particulari.
Reclamantul Parat
sustineri; pretentii intampinare : poate admite pretentii = achiesare / respinge
principiul disponibilitatii pentru sustineri : le poate admite / contesta
Sarcina probei
O regula fundamentala in materie de probatiune (art. 249 N.C.proc.civ.) este aceea ca cel
care face o sustinere in cursul procesului trebuie sa o dovedeasca in afara cazurilor prevazute de
lege. In baza acestei reguli, sarcina probei poate trece de la o parte la alta. Daca proba nu poate fi
administrata sau este neconvingatoare, pierde procesul partea care nu poate dovedi propriile
sustineri.

Conventia asupra probei

La fel ca si in sensul interpretat, partile au posibilitatea de a incheia o conventie asupra
probelor exprese sau tacit. Conventiile asupra probelor sunt acordul de vointe prin care partile
deroga de la normele legale privitoare la probe in cadrul unui proces sau anterior inceperi lui.
Conform art. 256 N.C.proc.civ., conventiile asupra admisibilitatii obiectului sau sarcinii probei sunt
valabile cu exceptia celor care privesc drepturi de care partile nu pot dispune a celor care fac
dificila sau imposibila proba sau celor care contravin ordinii publice sau bunelor moravuri. Ca efect
al conventiei asupra probelor, se pot conveni asupra inlaturarii unor interdictii privitoare la
admisibilitatea probei sau se pot administra probe peste termenul prevazut de lege.
Conventiile asupra probei se pot incheia expres sau tacit. Atitudinea unei parti de a nu se
opune la incuviintarea unei dovezi ceruta de cealalta parte care ar fi inadmisibila sau tardiva
conform legii poate fi considerata ca o conventie tacita privitoare la admisibilitatea acelei probe.

Forma actului juridic

In cazul actelor solemne, forma actului juridic se refera la modalitatea concreta in care se
exprima vointa interna, iar in lipsa acestei exteriorizari, actul nu se formeaza valabil.
Consimtamantul, element esential al contractului se concretizeaza in forma de exteriorizare a
vointei interne. Atunci cand legea cere expres o anumita forma cum ar fi forma autentica sau forma
inscrisului sub semnatura privata, sanctiunea pentru lipsa formei este nulitatea absoluta a actului
juridic.
Act
acord manifestare de vointa (=negotium)
inscris constatator (=instrumentum)

acte solemne -> atat negotium, cat si instrumentum, reprezinta conditii de valabilitate
ex. donatii - notar - vegheaza ca partile sa cunoasca conditiile
acte consensuale -> nu am nevoie de nicio forma - instrumentum e doar o cerinta de proba

27
 Forma solemna intereseaza consimtamantul, iar inscrisul autentic este modalitatea de
conservare si de proba a indeplinirii formalitatilor cerute de lege (procedura autentificarii). Regula
simetriei formelor impune ca in cazul in care se doreste modificarea sau completarea unei
operatiuni juridice pentru care legea cere o anumita forma ad validitatum sau se incheie un act
accesoriu, trebuie respectata aceasi forma si pentru actele care o modifica sau completeaza.
In cazul actelor consensuale sau reale , lipsa unui inscris constatator (instrumentum) nu
afecteaza valabilitatea actului juridic ci doar posibilitatea de a dovedi existenta lui. In aceste situatii,
forma are doar o functie probatorie.

Proba actelor juridice

Spre deosebire de dovedirea faptelor juridice licite sau ilicite sau a evenimentelor care se
poate face prin orice mijloc de proba, in cazul actelor juridice, codul de procedura stabileste
anumite limitari legale pentru dovedirea existentei si a continutului sau. Regula cuprinsa la art. 309
stabileste ca principiu ca niciun act juridic nu poate fi dovedit numai cu martori sau prezumtii daca
valoarea obiectului sau este mai mare de 250 de lei. Ratiunea reglementarii este de a determina
partile care incheie acte juridice sa intocmeasca un inscris constatator al acordului de vointe care
datorita valorii probatorii ridicate sa le asigure o mai buna protectie a drepturilor si intereselor
legitime. Existenta inscrisului permite in buna masura si clarificarea continutului exact al acordului
de vointa a partilor.
Principalul mijloc de proba utilizat pentru a dovedi actul juridic este inscrisul autentic sau
sub semnatura privata. De asemenea, atunci cand legea nu cuprinde o anumita cerinta de forma,
pentru existenta valabila a actului juridic poate fi utilizata ca proba marturisirea fie ea intentionata,
fie prin recunoastere la interogatoriu.

regim acte juridice + inscrisurile + marturisirea (mijloace de probe admise)

ex. regula necesitatii unui inscris probator comporta o serie de exceptii :

1. contra unui intreprinzator / altui profesionist se poate face dovada cu martori a oricarui act
juridic daca a fost facuta de acesta in exercitiul activitatii profesionale (in afara de cazul
cand legea cere a fi scrisa)

< contra => pot folosi orice mijloc de proba

profesionist co-contractant (indiferent profesionist / nu)
contract incheiat in exercitiul functiei
> contra => e obligatoriu sa utilizeze un inscris

2. partea s-a aflat in imposibilitate materiala sau morala de a intocmi un inscris

Imposibilitatea :
materiala
conditiile in care s-a incheiat actul juridic ar fi impiedicat orice om sa incheie (ex. inundatii) =>
se analizeaza obiectiv
morala
se apreciaza dupa criterii subiective
situatia sociala a contractantilor
ne raportam la situatia concreta a partilor chiar ca rude si in mod obisnuit ar fi in imposibilitate
morala; nu se aplica daca ei obisnuiesc
3. exista un inceput de dovada scrisa care face credibila existenta actului si care trebuie
coroborata cu alta proba (este admisibila - martori / prezumtii)
ex. imprumut bani fara inscris, persoana ce trebuie sa restituie imi notifica (mail/mesaj) -> nu e
cert ca inscris sub semnatura, dar e inceput de dovada scrisa

28
4. o parte a pierdut inscrisul doveditor fara culpa din pricina unui caz fortuit sau de forta majora
!!! pentru examen : regula - respectata / nu ? -> verificam exceptiile

De asemenea este permisa proba cu martori daca actul este atacat pentru frauda sau
datorita unui viciu de consimtamant.

act
P P
manifestare de vointa frauda/ dol ->elementul exterior de
| regula pot fi dovedite cu inscris orice mijloc de proba

Datorita faptului ca inscrisurile sunt probe preconstituite, iar continutul lor se presupune ca
reflecta exact acordul de vointa, proba cu martori sau prezumtii nu se admite niciodata impotriva
sau peste ceea ce cuprinde un inscris si nici despre ceea ce s-ar pretinde ca s-ar fi discutat in
legatura cu intocmirea inscrisului. => obliga partile ca la momentul incheierii actului juridic sa
treaca clar si explicit intelegerea lor
Proba cu martori sau prezumtii poate fi utilizata numai atunci cand se cere lamurirea
clauzelor actului juridic deoarece nu se tinde a se contrazice cuprinsul actului juridic.
la prezumtii -> reguli de la martori - cele legale
clauze ce nu sunt clare - martori / prezumtii pentru lamurire => se detaliaza doar ce s-a inteles la
acel moment

Analiza inscrisurilor
Inscrisul este definit la art. 265 C.proc.civ. ca fiind orice scriere sau alta consemnare care
cuprinde date, un act / fapt juridic indiferent de suportul ei material ori de modalitatea de
consemnare / stocare.

Inscrisuri :
preconstituite
se presupune ca reflecta integral vointa partilor contra = doar prin alt inscris
inscrisuri :
autentic
sub semnatura privata - asimilat e si inscrisul in format electronic
registrele profesionistilor
nepreconstituite
trebuie coroborate cu alte probe pentru a fi certe
consemnare simpla

Inscrisul autentic dotat cu o forta probanta superioara este cel intocmit sau dupa caz primit
si autentificat de o autoritate publica in forma si conditiile prevazute de lege.
Autenticitatea inscrisului consta in stabilirea identitatii partilor, exprimarea consimtamantului
acestora cu privire la continut, semnatura si data.
act
P P - autoritate - are investitii legale

Pentru actele notariale - notarul -> discuta cu partile referitor la actul juridic pe care doresc sa-l
incheie

29
 Actele autentice intalnite cel mai des in practica sunt actele notariale, insa sfera acestora
este mai larga cuprinzand si actele de stare civila, hotararile judecatoresti etc.

Forta probanta
Inscrisul autentic face deplina dovada fata de orice persoana pana la declararea ca fals cu
privire la constatarile facute personal de catre care cel ce a autentificat inscrisul in conditiile legii.
Declaratiile partilor cuprinse in inscrisul autentic fac dovada pana la proba contrara atat intre parti
cat si fata de terti.
actul autentic - 2 categorii de informatii -> impotriva sa - doar inscrierea in fals
constatarile functionarului (identitatea, data, consimtamantul)
declaratiile partilor

Alaturi de przumtia de autenticitate, actul autentic constituie si titlu executoriu atunci cand
constata o creanta certa, lichida si exigibila, aceasta insemnand ca debitorul poate fi executat silit
fara a fi nevoie de proces.

Inscrisul sub semnatura privata

Este inscrisul care poarta semnatura partilor indiferent de suportul sau material. Principala
conditie de valabilitate o constitutie semnatura partilor. (nu e obligatoriu sa semnez pe fiecare
pagina a contractului dar e de preferat).
Cerintele particulare sunt respectarea formalitatii multiplului exemplar pentru partile cu
interese contrare din contractele sinalagmatice si mentiunea Bun si Aprobat pe inscrisurile care
cuprind obligatiile unilaterale de a plati o suma de bani sau alte bunuri fungibile.

Forta probanta
Inscrisul sub semnatura privata recunoscut de catre cel caruia ii este opus sau socotit de
lege ca recunoscut face dovada intre parti pana la proba contrara. Fata de terti, dovada este una
relativa, iar data inscrisului nu este opozabila decat de la momentu cand devine certa.

Modificare de lege
In anumite situatii prevazute expres de lege, inscrisul sub semnatura privata poate constitui
titlu executoriu daca a fost indeplinita cerinta inregistrarii in registrele prevazute de lege. (art. 641
C.proc.civ. martie 2017).

Inceputul de dovada scrisa

Spre deosebire de celalalte inscrisuri care sunt mijloace de proba preconstituite, pentru a
face dovada deplina a raportului dintre parti, inceputul de dovada scrisa se refera la orice scriere
chiar si nesemnata si nedatata care provine de la o persoana careia acea scriere i se opune ori de
la cel al carui succesor in drepturi este acea persoana daca scrierea face credibila faptul ca
nu preconstituie inscris daca imprumutam parintilor -> inceput de dovada scrisa

Inceputul de dovada scrisa are forta probatorie mai redusa si poate face dovada intre parti
numai daca este completat si cu alte mijloace proba, inclusiv martori sau prezumtii. (inscris
nepreconstituit)
Curs 11-12
Prescriptia exctinctiva

Dreptul subiectiv se caracterizeaza printre altele si prin aceea ca atunci cand o alta
persoana il nesocoteste intr-un fel oarecare, titularul sau se poate adresa instantei sau altui organ
de jurisdictie cu o actiune pentru a cere sa i se asigure protectia respectivului drept.
Prescriptia exctinctiva este definita ca fiind mijlocul de stingere a dreptului la actiune in
sens material ca urmare a neexercitarii lui in termenul prevazut de lege. Art. 2500/2 C.civ.

30
precizeaza ca prin drept la actiune se intelege dreptul de a constrange o persoana cu ajutorul fortei
publice sa execute o anumita prestatie, sa respecte o anumita situatie juridica sau sa suporte o
alta sanctiune civila dupa caz.
Prescriptia exctinctiva are ca efect stingerea unui drept, insa nu a unui drept subiectiv civil
propriu-zis ci a dreptului material la actiunea in justitie prin care se urmareste si se realizeaza
protectia dreptului subiectiv.
Scopul acestei insitutii este pe de-o parte de a sanctiona pasivitatea titularului dreptului
subiectiv sau a unei situatii juridice ocrotite de lege relativ la realizarea prerogativelor conferite de
lege si, pe de alta parte, de a inlatura dificultatile legale de dovedire a pretentiilor datorita trecerii
timpului.

cel care are un drept subiectiv sau de creanta poate cere concursului fortei de constrangere (de
regula se refera la instantele de judecata, dar se poate referi si la executarea silita)

Incalcare > Forte publice de constrangere

dr. subiectiv dr. de constrangere (termen general de
3 ani)

Dr. subiectiv / de creanta > obligatie corelativa

drept imperfect
///////////////////////////////////
termen general institutia
3 ani prescriptiei

Odata cu implinirea prescriptiei exctinctive, dreptul subiectiv si obligatia corelativa devin

imperfecte, ceea ce inseamna ca titularul dreptului subiectiv poate sa nu mai beneficieze de
posibilitatea de a obtine in justitie protectia sa in cazul in care partea adversa invoca in termen
prescriptia, dreptul subiectiv ramane insa ocrotit pe cale de exceptie daca debitorul executa
obligatia -> nu mai poate solicita restituirea.

Prescriptia :

vechea reglementare (Decretul 167/58)

prescriptia era de ordine publica
instanta este obligata sa invoce exceptia prescriptiei
poate fi invocata oricand
avea regim imperativ strict

noua reglementare
prescriptia este de interes public, insa de ordine privata
doar la cererea partilor interesate
poate fi invocata doar prin intampinare / pana la primul termen
regim juridic legal (exista si situatii derogatorii pentru parti)
Art. 201 din LPA precizeaza ca prescriptiile incepute si neimplinite la data intrarii in vigoare
a C.civ. sunt si raman supuse dispozitiilor legale care le-au instituit.

Domeniul prescriptiei exctinctive

Actiuni patrimoniale
regula : prescriptibilitate

31
 exceptie (doar legea poate sa o prevada) : revendicare, granituirea etc -> imprescriptibile
Actiuni nepatrimoniale
regula : imprescriptibilitatea
exceptie : problema paternitatii

Termenele de prescriptie

Art. 2517 C.civ. prevede ca termenul general de prescriptie este de 3 ani daca legea nu
prevede altfel.

Termen :

regula : 3 ani
excepti :
10 ani - drepturi reale
2 ani - in materia asigurarilor si a intemedierii
1 an - diferite categorii de liberi profesionisti
art. 1394 C.civ. - daca actiunea depinde de rezolvarea unei actiuni penale, iar in acea actiune
exista perioade mai lungi -> prelungirea procedurii civle pana la indeplinirea prescriptiei
penale

Cursul prescriptiei extinctive

Regula de principiu de la art. 2523 C.civ. este in sensul ca prescriptia incepe sa curga de la
data cand titularul dreptului la actiune a cunoscut sau, dupa imprejurari, trebuia sa cunoasca
nasterea lor. Spre deosebire de reglementarea anterioara, alaturi de momentul obiectiv (nasterea
dreptului la actiune, legea adauga si un corector subiectiv (titularul dreptului cunostea sau trebuia
sa cunoasca nasterea dreptului la actiune).
In cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune cu privire la
fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita chiar daca debitorul continua
sa execute una sau alta dintre prestatiile datorate. De la aceasta regula exista o importanta
exceptie introdusa prin noua reglementare in sensul ca nu curg prescriptii deosebite in cazul in
care prestatiile succesive alcatuiesc prin finalitatea lor (rezultate din lege sau conventii) un tot
unitar.
Regula are sorgintea in caracterul unitar al obligatiei chiar daca executarea sa este
esalonata. In masura in care prestatiile succesive au caracter individual (penalitati, dobanzi etc),
prescriptia incepe sa curga separat, iar daca formeaza un tot unitar incepe sa curga de la data
ultimei rate.
Regula: ex: inchiriere (contract cu executare succesiva)

P C
folosinta <
continua < plati succesive
<

Exceptia: ex. vanzare (uno ictu)

- noua reglementare -> tot unitar
V - C
> <
transfer proprietate plata pret < se convine in rate = fractionat
predare <

32
 => cursul presccriptiei nu incepe decat de la
momentul in care devine scadenta ultima rata

A B
prestator - da ore de meditatii prestatii succesive (2250 C.civ.)

> <
> <
> <
P4> <plata 4 -> fiecare independent
(regula)

Exceptia: daca acelasi profesor, aceleasi

meditatii, contractul se stabileste cu 20 de
sedinte
<> pret :
program in etape cu
un pret unitar ce poate <
fi fractionat < fractionat
<
O atentie particulara trebuie acordata situatiilor in care momentul de la care prescriptia
poate incepe sa curga este limitata in timp de un termen special. Legea prevede ca in cazul erorii,
si a altor cauze de anulare care nu sunt vicii de consimtamant, prescriptia incepe sa curga de la
data cunoasterii cauzei de nulitate, dar nu mai tarziu de 18 luni de la data incheierii contractului.

descoperire
|||>
incheiere 18 luni
contract (automat curge termenul)
NU se aplica la dol / violenta -> cand inceteaza + ca la leziune termenul e de 1 an

vicii ascunse PRESCRIPTIE

||| |
exista viciu

primul termen e termen de garantie

T1 -> descoperire viciu

Daca viciul nu se descopera in termenul de ani de garantie, incepe sa curga prescriptia -

indiferent de momentul la care am descoperit)
nu am o vina, dar termenul curge

Efectele prescriptiei

Dupa implinirea prescriptiei, cel obligat poate sa refuze executarea prestatiilor, cu toate
acestea, cel care a executat de buna voie prestatia dupa ce termenul de prescriptie s-a implinit, nu
are dreptul sa ceara restituirea prestatiei, chiar daca la data executarii nu stia ca termenul de
prescriptie era implinit.
Odata cu stingerea dreptului la actiunea privind un drept principal, se stinge dreptul la
actiune privind si drepturile accesorii daca legea nu prevede altfel.

33
Regulile aplicabile prescriptiei exctinctive

Art. 2515 C.civ. stabileste de principiu un sistem de norme imperative aplicabil regimului
prescriptiei exctinctive. Sanctiunea incalcarii acestor norme este nulitatea absoluta deoarece se
ocroteste un interes public. Cu toate acestea, spre deosebire de vechea reglementare, Codul civil
permite partilor sa deroge de la anumite reguli de prescriptie.

Permise :
modificare limitata a termenelor
modificare cauze de suspendare sau intrerupere prescriptie Interzise :
clauze care transforma actele prescriptibile in imprescriptibile
clauze care suprima cauze de suspendare sau intrerupere a cursului de prescriptie

Suspendarea prescriptiei

Pe parcursul temenului de prescriptie pot sa se iveasca o seama de incidente care

afecteaza cursul firesc al acestora, impiedicandu-l pe titularul dreptului sa promoveze actiunea in
termen. Intr-o astfel de situatie nu exista o pasivitate culpabila a titularului dreptului care sa justifice
aplicarea sanctiunii pierderii dreptului material la actiune, motiv pentru care legiuitorul a
reglementat institutia suspendarii prescriptiei.

Cauze de suspendare :
imposibilitate materiala / morala
forta majora, intre soti sau intre succesori
protectia incapabilului
viciu
ascundere creanta
proceduri alternative de solutionare a litigiilor
daca trimit instiintare la parat nu e negociere - > incearca pe diferite cai sa solutioneze pentru
a fi negociere
proceduri alternative
In ceea ce priveste cazuri de suspendare privitor la survenirea unui caz de forta majora,
spre deosebire de vechea reglementare, efectul suspensiv se produce numai daca forta majora
survine in ultimele 6 luni inainte de expirarea termenului de prescriptie.
Formularea textului este putin deficitara, insa din ansamblul reglementarii rezulta ca forta
majora suspenda cursul prescriptiei ori de cate ori se suprapune cu ultimele 6 luni ale termenului
indiferent de momentul la care s-a ivit cazul de forta majora.

Forta majora :

survine
2 ani si 6 luni |suspendare | mai sunt 6 luni
e anterior
1 an | forta majora |
nu suspenda; termenul de prescriptie nu e afectat; 3 ani
subzista
2 ani si 3 luni |forta majora
6 luni 6 luni
nu suspenda, dar o data ce se suprapune cu termenul de 6 luni, da
=> exista forta majora in ultimele 6 luni -> efect suspensiv Efectele suspendarii

efectul general

34
|| ||
2 ani se suspenda 1 an
termenul nu curge

efectul special
opereaza cauza de suspendare => imposibilitate creditor de a actiona, dar trebuie sa-i las un
minim de termen rezonabil -> 6 luni (pentru prescriptii mai mari de 6 luni)

cauza de suspendare
|| | ef general => mai am 3 ani
2 ani si 3 luni

Dupa incetarea cauzei de suspendare mai are termenul ramas, dar nu mai putin de 6 luni;
nu interfereaza cu termenul general; practic a ramas atat, dar e mai putin de 6 luni si se aplica
termenul special de 6 luni.

ex. dupa suspendare, daca:

mai ai 3 luni => 6 luni mai ai
7 luni => raman 7 luni

Intreruperea cursului prescriptiei se poate defini ca fiind acea modificare a cursului

prescriptiei care survine atunci cand starea de pasivitate a titularului dreptului este justificata de
atitudinea celeilalte parti atunci cand titularul dreptului la actiune a iesit din pasivitate exercitand
dreptul la actiune sau punand in intarziere pe debitor cu consecinta inlaturarii prescriptiei incepute
si curgerea unei noi prescriptii.
1. Atitudinea celeilalte parti duce la intreruperea cursului prescriptiei atunci cand debitorul
recunoaste existenta datoriei sau face un act de executare chiar si partiala a obligatiei.
Recunoasterea poate fi expresa sau tacita cu conditia sa fie neechivoca. In aceasta situatie
incepe sa curga un nou termen de prescriptie de natura identica cu cel al carui curs a fost
intrerupt. Aceleasi reguli sunt aplicabile si in cazul renuntarii la beneficiul termenului scurs sau
in cazul recunoasterii ulterior termenului de prescriptie.

ipoteza 1 (termenul general de 3 ani)

renuntare la beneficiu - debitorul da o declaratie prin care e
2 ani de acord sa renunte la beneficiul prescriptiei scurse
||| |
recunoastere > efect identic
drept : expresa (inscris) / (o noua
tacita (rezulta din executare; prescriptie
chiar si partiala) de 3 ani)
ipoteza 2 (prescriptie implinita)

3 ani
|| |
recunoastere drept / renuntare la beneficiu (termen implinit)

=> ambele au efectul de nastere a unei noi prescriptii identice

2. Iesirea din pasivitate a titularului dreptului la actiune prin introducerea unei cereri de chemare in
judecata sau a unei alte cereri cu efect echivalent are ca efect, in cazul admiterii actiunii,
nasterea unei prescriptii de natura diferita de cea anterioara - prescriptia dreptului de a cere
executarea silita. Pe intreaga durata a procesului indiferent de fazele procesuale prin care
trecem nu curge nicio forma de prescriptie.
35
|| | -> incepe o prescriptie privitoare
cerere de chemare in judecata la executare
(anterior implinirii prescriptiei)
-> automat opereaza o intrerupere, indiferent cat dureaza procesul

O mentiune particulara merita dispozitiile art. 2537/4 C.civ. care introduc ca element de
noutate posibilitatea intreruperii termenului prescriptiei prin intermediul unei puneri in intarziere
comunicata partii adverse printr-o notificare. Efectul intreruptiv este conditionat de introducerea
unei cereri de chemare in judecata in termen de 6 luni de la punerea in intarziere.

3 ani 6 luni alte 6 luni

|| | |
notificare de punere in care daca introduce
in intarziere - in ultimele cererede chemare in
6 luni ale termenului judecata -> ea se bucura
de efectul intreruptiv ->
se considera a fi facuta in
termen
Desi, ca regula, prescriptia nu este considerata a fi intrerupta daca cel care a facut cererea
a renuntat la ea si nici daca cererea a fost respinsa, anulata sau s-a perimat printr-o hotarare
ramasa definitiva, prin exceptie, daca reclamantul in termen de 6 luni de la data la care hotararea
de anulare sau de respingere a ramas definitiva introduce o noua cerere, prescriptia va fi
considerata intrerupta prin cererea initiala.

chemare in judecata = cerere la proces insolva etc

efect retroactiv -> nu opereaza intreruperea 3 ani
||| | cerere in termen
respingere / anulare / perimare

Exceptii :
Chiar daca am avut prescriptie de 3 ani implinita, pentru ca cererea a fost respinsa /
anulata, am posibilitatea, in termen de 6 luni sa introduc o noua cerere care beneficiaza de efectul
intreruptiv al primei cereri

3 ani respinsa / anulata

||| ||
cerere cerere 2
se considera data primei cereri ca si
cum ar fi fost facuta in ultima zi a
termenului

36
Curs Drept Civil 2017, Anul I Semestrul II - Conf. dr. erban Diaconescu
Editat : Raul Kaps

37