Gaitele

=Rezumat=

Comedia Gaitele urmareste, de-a lungul celor trei acte,

avatarurile ultime ale clanului Duduleanu, intrupat de cele trei
gaite" (Aneta, Zoia si Lena), precum si de generatia urmatoare, in
aria acestei teme de tip romanesc se dezvolta si se consuma alta
secunda, aceea a dramei conjugale (concretizata prin Margareta,
sotul ei Mircea si Wanda, femeia fatala). Oricat de surprinzator ar
parea, un dramatism iesit din comun contine prima tema, iar nu a
doua. Piesa scoate in relief, cu o neobisnuita pregnanta, chipul
feroce al lumii provinciale; desi unii critici i-au reprosat lui
Alexandru Kiriescu faptul ca in comedie nu se intampla aproape
nimic, ca actiunea dramatica propriu-zisa (atata cata este) ar fi
exploziva si nemotivata.

Dar profunzimea paradoxala a acestei piese statice provine

tocmai din ritmul ei infernal (in special in primul si ultimul act),
existent in afara oricarei actiuni si in absenta oricarei linii
evolutive. Acest ritm, impus chiar de prima vorba rostita dupa
ridicarea cortinei, introduce brusc in scena provocarea, perpetua
iritare si bruscare a partenerului de replica, transformat pentru
celalalt intr-un teribil adversar (acest gen de raport dintre croi este
reciproc). Toata piesa, asemeni Cameristelor lui Jean Genei, e o
enorma eruptie de ura si rautate pura, fara motivatii, personajele
etalandu-si, pline de incantare, strategia cruzimii in
comportamentul fata de celalalt (exceleaza, in acest sens, Ancta
Duduleanu, sefa clanului si, totodata, unul dintre cele mai
expresive si mai vii personaje din tot teatrul romanesc).

Se creeaza astfel o stare de tensiune permanenta, urmata de

explozii succesive ce au ca reflex o stranie teatralitate intrinseca:
fiecare erou urla" sau tipa", sare ca ars", spumand", fiind in
prada unei furii cumplite" etc. Reactiile exacerbate, dar gratuite,
neavand un substrat cauzal serios, isi revela deosebit de pregnant
funciarul lor mecanism papuseresc: gaitele" sau fiii Anetei
izbucnesc brusc, zbiara deodata" si se calmeaza instantaneu.