Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Obiective:
Ideologia şi "dezideologizarea"
Doctrina politică
Cuvântul derivă din latinescul “doctrina”, care înseamnă “învăţătură”.
Din perspectivă juridică sau economică sensul iniţial al conceptului s-a
păstrat în bună măsură, cu o serie de precizări şi accente. Astfel, când se
face trimitere la “doctrina juridică” se au în vedere analizele, interpretările,
opiniile cu privire la fenomenele juridice (cu alte cuvinte, demersul teoretic)
care influenţează jurisprudenţa (soluţiile date de instanţele judecătoreşti –
aşadar, nivelul empiric, practic). Cei ce utilizează formula “doctrină
economică” subliniază, de regulă, că, spre deosebire de teorie (dar
presupunând teoria), aceasta face aprecieri şi indică ce trebuie sau nu
trebuie făcut, cu alte cuvinte, are nu doar o funcţie cognitivă, ci şi una
normativă, respectiv prescriptivă. Din perspectivă politică pot fi relevate nu
numai sensuri, dar şi evaluări foarte diferite. Uneori se consideră că doctrina
politică este similară ideologiei politice, alteori se subliniază diferenţele. În
vreme ce unii autori preferă “ideologia”, pe considerentul că “doctrina” se
asociază unui mod de gândire dogmatic, alţii o preferă pe aceasta din urmă,
pe temeiul că prima este marcată de conotaţii negative, ca urmare a utilizării
excesive în fostele regimuri comuniste. Exemple din literatura politologică
românească mai veche sau mai nouă sunt ilustrative pentru această
diversitate de abordare.
Bibliografie
1. Terence Ball, Richard Dagger, Ideologii politice şi idealul democratic, Iaşi,
Polirom, 2000.
Test de autoevaluare
b. Karl Marx
c. Karl Mannheim
b. în anii ’50
c. în anii ‘80
a. excludere reciprocă
b. similitudine
[1] M. Borta, Istoria ideilor şi doctrinelor politice, Editura „V. Pârvan”, Bacău, 2002, p. 7
[2] Fr. Chatelet; E. Pisier, Concepţiile politice ale secolului XX, Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 67