Sunteți pe pagina 1din 489

=E

Rugiciune
inainte de citirea
din Sfintele Cir!i, alcituiti
de Sf6ntul Ioan Guri de Aur

Doamne, Iisuse Hristoase, deschide-mi mie ochii


inimii, ca si ascult cuvAntul Tiu 9i siJ inleleg pe el 9i
si fac voia T+ ci striin sunt eu pe pimint. Si nu
ascunzi de mine poruncile Thle, ci si-rni descoperi
ochii, ca si vid minunile din Legea Ta Arati-mi mie
cele nearitate gi cele ascunse ale inlelepciunii Tale.
Spre Tine nidijduiesc, Doamne, Dumnezeul meu, ca
si-mi luminezi mintea gi gindul cu lumina inielege-
rii Tale, ca nu numai si citesc cele scrise, ci si le 9i
implinesc. Ca nu spre osindi sI citesc vieJile 9i
cuvintele Sfinlilof ci spre innoire 9i luminare, spre
sfinfire, spre mAntuirea sufletului 9i spre mogtenirea
vietii vegnice. Ci Tu egti luminarea celor ce zac
intru intuneric 9i de la Tine este toati darea
cea buni gi tot darul cel desivAryit.
Slavi Tatilui 9i Fiului 9i
SfAntului Duh.

i
Ir,t+li
n
COLECTIA TALCUIRI LA SFANTA SCRIPTURA

TA L CUI REA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA MATEI

SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

cu binecuvintarea
Prea Sfinlitului Piri n te
GALACTION
Episcopul Alexand riei
s i Te I e o r m a n u I u i

EF,'*
Bucure9ti.2007

EDITURA SOPHIA . EDITURA CARTEA ORTODOXA


a.rr^ r^x.,,rx -,,h
ruv n: fr.!n_xir ! |
Hqrru^(.,ur
Fundatiei Sfintii Martiri BrAncoveni
Iwr.r'w. f undatia-smb.ro]

Edifie ingrijiti de R. P. Sineanu gi L. S. Desartovici


Coperta gi miniatura Evanghelistului: Adriana Goilav

Descrierea CIP a Bibliotecii Nafionale a RomAniei


THEOPHYLACTOS, arhiepiscopul Bulgariei, st.
TAlcuirea Sfintei Evanghelii de la Matei / SfAntul
Teofilact, Arhiepiscopul Ohridei gi Bulgariei; ed. ingrij.
de R. P. Sineanu gi L. S. Desartovici. - Ed. a 2-a. -
Bucuregti: Editura Sophia; Alexandria: Cartea
Ortodoxi,2007
Index.
ISBN 978-973-13G008-9; ISBN 978-973-1710-36-5r
I. Sineanu, R. P (ed.)
II. Desartovici, L. S. (ed.)
226.2.07

@ Editura Sophi4 pentru prezenta edilie


EVANGHELIA _ VESTEA CEA BUNA,
CUVANTUL SI LUMINA LUI DUMNEZEU

,,Tu ai cuvintele vielii celei vegnice" (loan 6,68)

Este indeobgte cunoscut ci in inima cregtinului in care pdtrundc


,,Evanghelia lui Dumnezeu" (1 Tcsaloniceni 2,2) ce cuprinde ,,cuvintele viefii
celei vegnice" (Ioan 6,68), Biserica are acces neingridit in Duhul SfAnt 9i acel
crettin este ,,altoit" in trupul lui Hristos.
SfAntul Ioan CurA de Aur ne arati ci ,,pretutindeni se v5degte ci pAni la
marginile lumii unde se va rdspAndi puterea 9i cunogtinfa acestor Evanghelii,
neamul omenesc se va schimba: din silbatic ai aspru, va ajunge blAnd gi
pagnic"'. Acelagi Sfdnt Pdrinte, fdcAnd elogiul Sfintelor Evanghelii, ne spune
ci MAntuitorul Hristos aduce neamului omenesc doud mari bunitifi: un4
Evanghelia impirifiei, alta, vindecarea tuturor bolilor (pdcatului, n.n.)2.
Cum trebuie sa primim Sfintele Evanghelii?
Pentru primirea cu vrednicie a Evangheliei, inimile celor ce voiesc aceasta
trebuie pregitite prin lucrare duhovniceascd. SfAntul Vasile cel Mare in',.afi
ci ,,dupd cum cel ce vrea si scrie pe o tdbiili de ceari trebuie si gteargi ce-a
fost scris mai inainte, tot aga gi inima care voiegte si primeascd in chip limurit
cuvir-rtele dumnezeiegti (ale Evangheliei, n.n.) trebuie curdlita de gAndurile
cele potrivnice"3.
Sfinfii Pdrinfi atenlioneaze ci Sfintele Er.'anghelii trebuie trdite in curSIia
inimii, urmdnd de fapt invdlaturii lui H-ristos, dupi care ,,cei cura!i cu inima
vor vedea pe Dumnezeu" (Mntei 5,8). In ele aflim un autentic mod de viald
cregtinX gi nu principii de filosofie religioasi.
Limurind inlelesul Sfintelor Evanghelii, Pirinlii Bisericii vorbesc de
,,innoirea Duhului Sfint" (llf 3, 5). Pentru aceasta, modul de viali evanghelic
trebuie sd fie o participare reali la noutatea adusl de Iisus Hristos in lume
prin Intruparea Sa gi prin toate celelalte acte mdntuitoare, cum spune Sfdntul
Ioan Damaschin. Acesta este de fapt miezul Sfintelor Evanghelii. Lumina lor
este Hristos, prezent in Bisericd ,,pini Ia sfirgitul veacurilor" (Matei 28, 20).

I Onrilia 10, 3, in P.5.8.23, p."122.


' Omilia 32, in PS.B. 23, p. 393.
'Omrlia la Psalmi,7. in PS.B. 17. p.25t'.
SfAnta Scripturd in general 9i Sfintele Evanghelii in special sunt,
intr-adevir, ,,mari amfore de inspirafie", cum spunea SfAntul Grigorie de
Nazianz{, dar ele sunt 9i trebuie sd fie mai ales ,,calea, adevirul gi viala"
( loan 13, 6) pentru fiecare cregtin care se considerd midular al trupului Bisericii.

De aceea, implinirea imperativului ,,de a propovidui Evanghelia la toati


fiptura" (Marcu 15,15) trebuie sd se infdptuiascl in gi pin Bisericd - ,,stilpul
gi temeliaAdevirului" (1 Tintotei 3, 15).
Trdind aitfel, unii sunt ,,purtafi incoace 9i incolo de orice v6nt al in-
vifiturii, prin ingeliciunea oamenilor, prin viclegugul lor, spre uneltirea
riticirii" (Efeseni 4, 14).
Din aceastd pricind, retipdrirea comentariului la Sfintele Evanghelii este
un prilej prin care omul credincios ,,se apropie de Dumnezeu gi Dumnezeu
se va apropia de om" (lacou 4,8),ingi prin Biserici.
Iatd de ce binecuvAntdm aceasti aparifie editoriali cu incredinfarea cd in
lumina adusd de citirea 9i trdirea Sfintelor Evanghelii, mai mult ca pAni acum
,,vom umbla cu wednicie intru Domnul, pliculi Lui intru toate, aducind roadi
in orice lucru bun 9i sporind in cunoagterea lui Dumnezes" (Colosmi 1,10).

Cu arhieresti binecuvAntdri

I e^u"l,v-'-
Episcopul Alexandriei gi Teleormanului

I PG 37, col.7329.

J
CUVANT CATRE FRATELE CITITOR

ln zilele noastre in care suntem bombardafi cu informalii, impresii gi


imagini de toate felurile, ne-am obignuit si trecem foarte ugor pe lAngd oameni,
pe ldngi cuvinte, pe lange tot ceea ce ne inconjoarS. $i nici nu este de mirare
ce suntem atat de nesimfitori, deoarece suntem inviiuifi zilnic cle structuri
ankopocentrice care ne hrinesc cu acel surogat, numit ,,mincinoasi biruinfi
asupra lumii". Astdzi putem vedea ci viala lduntricd, cu cat ne este mai
impimAntenitX, cu atAt mai pimAntesc ne este gi graiul, pierzAnd duhul gi
puterea care ii di viafi 9i il susline (il line Sus). Aceasta este una din pricinile
pentru care acum traim o vreme in care dragostea noastri s-a rdcit foarte
mult. Astfel, neputAnd iri!elege drept dragostea lui Hristos, proiectim asupra
Mdntuitorului propria noastrd imagine despre El, iar aceasta fiind izvoditi
dintm neade'"'dr nu ne poate agonisi decAt minciuni. Este cu putinfi ca aceasta
sd fie una dintre suferinfele istovitoare ale fiecdrei generalii gi ale fiecirui
cregtin in parte. Dar mila lui Dumnezeu este hamicX gi lucrdtoare gi fiecare
clintre noi, mai mult sau mai putin, am priceput ori am intuit ci citirea la
nivel informafional nu aduce putinla innoirii liuntrice.
Topica limbii vechi ne pricinuiegte o aparentd irgreuiere la citire, insd celui
ciruia se sArguiegte si citeasci, graiul vechi ii pricinuiegte o tainici bucurie, o
oarecare indulcire. Iar aceste simliminte ni se alcStuiesc in suflet din puterea
duhovniceasci a cuvintelor, care nu sunt informalie stearpi gi rafionalisti, ci
sevi lduntric5, ddtdtoare de via!5 gi lumini. De aceea graiul vechi gi topica sa,
ne ajutd si fim cu luare aminte la cuvinte, sd ne apropiem de addncul lor gi si
ne impdrtSgim de puterea lor ficdtoa re de viaii. Astfel, pufin cAte pu;in, incepem
sd ne indulcim de miezul cuvintelor gi si pricepem ci izvodirea acestora s-a
impirt5git de adierea harului lui Dumnezeu. Din aceasti pricind, Sfinfii sunt
sfinlitori ai cuvintelor gi ai graiului fiecirui neam in parte.
Intre cei care au pizit curatd gi au sfinlit limba romAneasci este gi SfAntul
Grigorie Dascilul, cel care impreuni cu Cuviosul Gherontie a t5lmdcit din
greacd Tdluirea celor patru Euanghelii a SfAntului Teofilact, Arhiepiscopul
Ohridei gi Bulgariei. Tilmicirile 9i cuvAntul acestor Cuvioti ne stau drept
mirturie nemincinoasd.
Pentru a adeveri, mdcar gi foarte pufin, puterea unor cuvinte intrebuinlate
in tilmicirea Tilcuirii, vom aduce in mijloc cAteva graiuri gi inlelesul lor, atAt
cAt ne-a fost noud cu putintA si-l pitrundem.
Pentru cuvAntul gdnd avem in Tdlcuire aceste variante: cttget, socoteald,
socotinld., s/df. Ca rddicind, cuvAntul gAnd arc ungurescul gond, cuget are la
temelie verbul latin cogitare, iar socoteald gr socotinld au la bazd latinescul
succuterc. CuvAntul sff are ca temei slavonescul saefl, grai care in slavon; a
odrdslit 9i denumirea date sfinlilor, aceea de saintiteli. La noi cuvAntul s/a f
este inleles astdzi cu prisosinli ca tndemn, indrunnre,inztdldturd, poaatd, ddscdlie,
sJdtuire, tnaoiald, consimlire. Ca vorbitori de limbi romAnd gtim cu tolii cat de
pulin se folosegLe azi sfatul 9i sJdtuirea. Lucrul cel mai important este ci pand
acum noima cuv6ntului slt irnplicd cel pulin dou5 persoane: cel care dd sfatul
ori sfdtuiegte gi cel care primegte sfatul, ori e impreun5-sf;tuitor. Numirea de
s/a f dati pentru gr?nd este una care e izvoditi intru inimile celor care igi trdiau
g|ndurile ca nigte sfaturi cu aproapele, in infelesul cd gtiau c5 gAndul unui
singur om este o biruinle sau o cddere pentru intreaga fire omeneascd, din
pricini cd noi toli suntem un singur Om, o singurd fire. Agadar, cei care au
P5zit ti au rodit dragostea pentru aproapele intns, sfaturile lor, cu dreptate
sunt numili luminogi, frumogi gi sfinli, adicd saiatiteli, pentru ce nimic nu
este mai frumos gi mai bun decdt sd se sdldgluiascd fralii intru unire - dupd
cum spune Proorocul David (Psalm 732, 1-).
Pe acelagi David il pomenegte MAntuitorul inaintea fariseilor, atunci cAnd
acettia ii pdheneau pe Apostoli cd in zi de sdmbdtd luau spre hranA grau din
holde. Dar iatd ce ne spune TZlcu irea dela Luca 6,1-5: <$i invinuindu-i fariseii
pe ucenici c5 ,,smulgeau spice, le frecau cu mAinile gi mAncau", Domnul il
aduce in mijloc pe David>. Vedem aici cd graiul zice cd Mdntuitorul ,,il aduce
in mijloc pe David", cu un inleles contextual de: ,,il pomenegte pe David", ,,il
di drept pildi pe David". Agadar, Domnul nu l-a adus pe David de fafl in
chip vizut 9i trupesc, ci l-a vestit in acel miloc al firli omenegti in care Omul
este unul singur intru Hristos Dumnezeu, iar cuvintul Sdu este s/a f gi dragoste
pentru firea omeneasc; cea una. AvAnd ca rddicinl latinescul medius locus,
gratul mijloc ne arati centrul, adicd acel loc fa!5 de care marginile sau punctele
de referinli sunt la distanfe egale. Mijloc l firii omenegti nu poate fi decat
Hristos, Dumnezeu-Omul, pentru cd in jurul Sdu gi intru El noi suntem ,,una"
(Ioan 17 , 11).
CAnd iudeii, mai inainte de vremea Patimii voiau sd-L omoare pe
MAntuitorul, El ,,trecind prin mijlocul lor" Se tiinuia pe Sine (Luca 4,29-30;
loan 8, 59). Despre acestea, in Tdlcuirea de la Luca 14, 25-27 ni se spune astfel:
,,Nu Se dddea pe Sine iudeilor, ci Se depdrta gi prin mijlocul lor suindu-Se, Se
tdinuia de ucigafi". Pentru a pricepe acest cuvAnt ,,suindu-Se", trebuie si
fim cu luare aminte la dragostea Domnului Hristos pentru intreaga fire ome-
neascS. Agadar, ,,S-a tiinuit" de acegti4 impreund-pdtimind gi neincetAn-
du-$i dragostea pentru ei, pentru cd S-a pogorAt gi a luat asupra Sa neputinla
gi picatul lor, gi nu numai al lor, ci al intregii umanitAli. Iar pogorArea aceasta
a sdvArgit-o Domnul Hristos in chip deplin venind in iad 9i omorind moartea
Aceastd dragoste biruitoare e agteptate gi ciutati de tot omul ce vine in lume,
chiar daci riticirile noastre sunt adeseori atit de sfA;ietoare gi de infri-
cogitoare. $i Bunul nostru Domn, biruind pentru noi toli moartea prin inviere,
S-a suit intru cele care I se cuvin Omului. Acestea credem ci inseamnd acel
grai ce zice ,,suindu-Se", gi am luat drept temei cuvintele MAntuitorului: ,,Cine
se va inilla pe sine se va srneri, gi cine se va smeri pe sine se va inilfa"
(Matei 23,12) Fi: ,,Nimeni nu s-a suit in Cer, decAt Cel Care S-a coborit din
Cer, Fiul Omului, Care este in Cer" (loan 3, 13).
Pe toate cdte le-a f.icut Domnul, intru dumnezeiasca dragoste pentru firea
omeneasca le-a ficut, pentru cA insugi marturisette cu smerenia Sa: ,,Eu, in
mijlocul vostru, sunt ca unul ce slujegte" (Luca22,27),iar loan Botezdtorul il
propovdduiette, griind ci,,in miilocul vostru Se afli Acela pe Care voi nu-L
gti,li" (Ioan 1, 26). Noi ingine la priznuirea Botezului Domnului ne intimpinim
unii pe allii cu cuvrntele: ,,Hristos in rnijlocul nostm" gi rdspundem: ,,Este gi va
fi". $i cum nu ar fi in nrrylocril nostru Cel Care ne-a griit ci acolo ,,unde sunt
doi sau trei, adunali in numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor"? (Matei
i8,20). Mdntuitorul Iisus Hristos este Cel Care'a fost pus pe Cruce,,in miiloc"
intre tAlhari (Ioa n L9,18),intru a.Sa putere a sfAgiat prin ,,mijloc" catapeteasma
templului (Lucn 23,45) gi dupi Invierea Sa a stat in ,,mijlocul" ucenicilor (Laca
24, 36; Ioan 20,19,26).Iar m6ngAierea noastrd este deplini, pentru ci Domnul,
prin ucenicii Sii, ne-a diruit astfel de cuvrnte: ,,Copiii mei, acestea vi le scriu,
ca si nu picituifi, gi daci va picitui cineva, avem mijlocitor citre Tatll, pe
Iisus Hristos cel drept" (1 loan 2, 1).
Intru aceastd viefuire pdm6nteasci este cu neputinfi a nu gregi, iar gregelile
noastre vin dtnlru sfaturile noastre. De nu ne vom sArgui a pdzi ntnt sfatul
minfii cd vieluirea noastre pe acest p;mant este mirginitd gi hotdrnicitd in timp,
foarte cu anevoie vom pricepe spre a Cui plinitate trecem prin aceastd viati.
ln tdlmicirea ?lilcuirii Ia Eaanghelii, Sfdntul Grigorie Dascilul 9i Cuviosul
Gherontie au intrebuinlat adesea pentru aie,iulre cuvAntul petrecere, foarte
cu dreptate sivArgind acest lucru. Au nu este viata noastri pimAnteasce pc
trecere? Cu adevirat, este o adAncire suitoare intru pocdinfi, dup; cum tutu-
ror ne-o dezviluie sfatul dumnezeiescului Pirinte Sofronie Saharor,.
Un alt cuvAnt cuprins in graiul Tdlcuirii, este n unclti cu sensul de a_folosi,
a intrebuinta. Astazi a unelti este inleles cu prisosintA intr-o noima re4 anume:
a organiza pe ascut'ts, a intreprindc in tnind, a coice, a punc la cale un contplot, a
conspira, a coniura, a urzi, n tese. Ridicina verbului n rrnelfl este cuvintul rrnenlfri.
Acest grai s-a intocmit in limba romAni din doui cuvinte rrnelle] + alte el.
Aladar unealtn este cea care este alcituitd din uncle gt altele Si prin care omul
10

face unele gi altele Deci, prin unealtd, ca pintr-vn


- adici pe toate cele dinafari.
cuvdnt, omul leagtr lumea sa cuvantdtoare de lumea necuvantetoare, insegi
partea cuvantatoare din noi fiind lucrtrtoare asemenea unei unelte. ,,$i dE
Domnul tuturor deopotrivi, cd tofi deopotrivi sunt cuvAntitori, deopotrivi
de sinegi stdpAnitori, iar unii cu socotinld uneltim slobozenia aceasta, iar allii
gi netrebnicim dumnezeiescul dar" (Tdlcuirea de la Luca 15, 11-1.0.
Foarte adesea ni se intAmpi5 sd gAndim ce Sfintii au aiuns la sfinlenie gi
au dobdndit desivArgirea ca pe o stare neschimbitoare, de sine stdtdtoare gi
inchisi in sine. Proiectim astfel asupra Sfinfilor gi sfinfeniei propria noastrd
g6ndire ralionalisti gi fragmentati 9i, apoi, in chip firesc socotim cI sfin;enia
este o stare de neatins; iar Sfinfii, fie sunt nigte cazuri aparte ale bundvoinlei
lui Dumnezeu, fie aparfin mai mult vremurilor indepdrtate decAt zilelor
noastre. Iatd, agadar, cum noi ingine semdnind inillarea mAndriei, culegem
addncul deznddejdii. Rid5cina cuvAntului sfnf este aceeagi cu a graiului s/af:
slavonescul saefu gi derivatul sdu saentu. Forma de inceput a graiului s/Arxl
este aceea de sadnt, care s-a pestrat in limba romAnd pan5 spre inceputul
veacului al XVII-leat, preschimbAndu-se treptat in sfnf, astfel cd in tipdriturile
romanegti de la inceputul secolului al XIX-lea il regdsim cu prisosinfe sub
cea de a doua formi. Agadar, Sfinlii sunt deopotriva purtetori ai luminii gi ai
frumusefii, precum gi ai gAndului, ai sfatuhti lui Dumnezeu pentru om. 9i
plinind slfrl lui Dumnezeu pentru om, ne cuprind gi pe noi toJi in sfatul lor
9i astfel intru ei ne facem ,,una" - precum ti intru Hristos ,,una" suntem (loan
17,71) - pentru ce gi ei s-au ftrcut asemenea cu Domnul (2 Petru 1,4).
Dar cum au izbutit Sfinlii a ajunge la desdvArgire? Poate cd am fi mirali
daci am afla ci nici un Sfdnt nu a fost desdairgit, ci fiecare dintre ei a fosl de
sdadrgit. Dealtfel cuvintul desdohr;it este intalnit in tilmicirea Tdlcuirii Ia
Eaanghelii nurnai ca de sdadrpit. Astfel, avem: ,,cuvintele cele mai de sdodrgit"
in 1oc de ,,cuvintele cele mai tlesdadrgite" ; ,,intelegerea mai de sdahrpit" in loc
de ,,inlelegerea mai desduhrgitd" ,,omul este mai de sdaArrit decet toate zidirile"
inlocde,,omulestemaidesdahrgitdecdttoatezidirile";,,sdahrpirea"inlocde
,desdadrpirea" , iar exemplele ar putea continua.
,,Se spunea despre Avva Sisoe, ci atunci cAnd era s d se sdofrrgeascd, gezAnd
pirinlii lAngd dAnsul, a strdlucit fafa lui ca soarele. $i le-a zis lor: Iat5, Awa
Antonie a venit! $i dupS pulin a zis: Iati, ceata Proorocilor a venit! $i iarigi,
fala lui mai mult a strSlucit. Si a zis: Iatd, ceata Apostolilor a venit. $i s-a

I De pild5, SfAntul Voievod Martir Constantin Brincoveanu, in anul 1688, in pisania


bisericiictitoritefaMogogoaia,scria:,,Suitl1agidumnezeiascibisericaaceasta,alcdriehram
este S?inffl Gheorghe... " (cf. Nicolae lorga, Inscriptlti din bisericile Rontiniei, \' ol. II, Bucuregti,
1908, p. 5).
1l

indoit [inmullit in strXlucire] fa]a lui iarigi. $i se pirea, ca gi cum el ar fi


vorbit cu cineva gi s-au rugat BitrAnii de el, zicAnd: Cu cine vorbegti, Parinte?
Iar el a zis: Iati, lngerii au venit sd mi ia gi mi rog sA fiu lasat sd me poceiesc
pulin. $i i-au zis lui BdtrAnii: Nu ai trebuinfi si te pocdiegti, Pirinte. $i le-a
zis lor BdtrAnul: Cu adevdrat, nu md gtiu pe mine si fi pus inceput. Atunci au
cunoscut toti ca este desduArgit.$iiard9i, de ndprasni s-a ficut faia lui ca soarele
gi s-au temut toli. El le-a zis: Vedeli, Domnul a venit. Iar Domnul a zis: Adu-
celi-mi pe vasul pustiului! $i indate gi-a dat duhul. $i s-a ficut ca un fulger 9i
s-a umplut toate casa (locul) de buni mileasm5".
Isloria sduhrgirii Sfintului Sisoe cel Mare am agezat-o aici dupd Patericul
egiptean2. Dupi cum ni se spuue in Cuudntul inaintc, aceastA versiune este
diortositi dupi o edilie tipiriti la RAmnic. ln anul 1913 a fost publicat la Iagi
Patericul ce cuprittde in sine cuainte folositoare nlc 9firtilor Bdtrini - dupd editia
din 1828, ingrijitd de Mitropolitul Grigorie Dascdlrrl. Cu toate ci nici una din
cele trei ediJii vechi pomenite mai sus nu ne este cunoscuti nemijlocit, inclinim
sd credem ci aici, in .loc de ,,Atunci au cunoscut toli ci este desdair;it" s-ar
afla ,,Atunci au cunoscut toii ci este de sduhrgit" .

Dar cine era Awa Sisoe? Acela despre care el insugi spunea in chip tiinuit:
,,De ag fi avut unul din cugetele lui Avva Antonie, rn-ag fi ficut tot ca focul;
insd gtiu un om care cu ostenealS poate si poarte cugetul siu". Iar cugetul,
sfatul lui Avva Antonie era acela pe care il invdlase de la curelarul din
Alexandria: ,,Toli se vor mAntui, eu singur voi pieri". Atadar, la sdahrsirea
Avvei Sisoe vine mai intAi Avva Antonie, cel de un gAnd, de un s/cf cu el.
Apoi vine ceata Proorocilor, aceia care au vestit slujirea gi dragostea ,,Mielului
lui Dumnezeu, Cel Care ridici picatul lumii" (loan 1,29).Dupd acegtia vine
ceata Apostolilor, cei care s-au ficut ,,tuturor toate" (1 Corinteni 9, 22) 9i
,,pirta9i dumnezeiegtii firi" Q PetnL 1, 4). Apoi vine ceata ingenlor, care
sunt ,,duhuri sluiitoare, trimise ca si slujeasci, pentru cei ce vor fi mogte-
nitorii mintuirii" (Earei 1, 14).Iar cdnd Avvtr Sisoe le cere acestora si-l
ingiduie si punA inceput, nu primegte de la ingeri decAt un indumnezeit
surAs, pentru cd smerenia lui Sisoe este cea a lui Hristos. Apoi, intru aceasti
smerenie, di mirturia sa spre folos firii omenegti gi abia atunci a venit de fali
minunatul nostru MAntuitor, Fiul ,,Tatilui tuturor, Care este Peste toate gi
prin toate gi intru toJi" (E.f-asuti 1, 6). $i cere Domnul ,,vasul pustiului", pentru
ci vasul este pus in mijlocul nostru, in niilocul firii omenetti, spre a noastrai
slujirc ai folosin!5.
Agadar s/atrrl Avvei Antonie a rodit intru Sisoe s-fafui netnincinos ci ,,nu
a pus inceput", adicd este dc srTz'rirpif nu desduirgtt.

: Ptrblicat la ed. EOR, 19q0, pp 208-?09.


'\lba'lulia,
Aceasta este pricina pentru care noi credem ca in istorisirea sdzrrir,sin i Awei
Sisoe se cade sd citim ,,Atunci au cunoscut toli ci este de sdahrgit" in loc de
,,Afunci au cunoscut tolt cA este desdadrgit" .
Precum din cuvAntul Awei Sisoe se vede cI a rodit rugdciunea curelarului
din Alexandria tot astfel de roadi a adus in graiurile sale 9i SfAntului Grigorie
Dascdlul. Spre mirturie, este vrednic6 de pomenire intAmplarea ce s-a petrecut
la inscdunarea sa ca htaist;tdtor al Ungrovlahiei.
in iama anului 1823, Cuviosul Grigorie Dascilul a fost chemat spre a fi
ales mitropolit. A plecat de la Cilddrugani pe jos, prin frigul teios. Noaptea
trecea prin satul Tunari de iAngd Bucuregti, iar preotul din sat, vdzAndu-l
prost imbrdcat, i-a prins gi l-a inchis, socotind cd este un cdlugdr hoinar, ori
vreun prefdcut in vegminte cdlugiregti. $i nu l-a inchis oriunde, ci in cotelul
porcilor. Aici a trebuit si rimAni Cuviosul Grigorie pAni a doua zi, cAnd
preotul cu pricina urma si facd o cercetare. Dar, pe cAnd se lumina de ziui, o
slugd milostivd ia dat drumul Cuviosului. Afari era un ger ndpraznic. Astfel
a ajuns Cuviosul Grigorie la Bucurepti. Dupd ce a fost hirotonit mitropolit,
preolii din preajml au venit sd ia blagoslovenie de la noul ierarh. CAnd preotul
din Tunari a vdzut pe cine a trchis in coteful porcilor, s-a speimantat Fi nu
indriznea si vini inaintea arhiereului. Atunci SfAntul Grigorie i-a zambit gi
i-a griit cu blAndefe: ,,Nu te teme, pirinte, cici porcii sfinliei tale s-au purtat
bine cu mine".
in aparengd, aceste cuvinte ale mitropolitului erau o rostire glumea|5, ce
avea in ea blAndelea mustrdrii. Dar cei care se aflau atunci ftr acea obgte gi
aveau urechi de auzit, puteau sI priceapd care era misura celui care era insci-
unat mitropolit. Iati ce putem cin turTdlcuirea de la Luca 15, 1L-16 (pilcla fiului
risipitor): ,,Tofi cei care se tdvdlesc in noroiul fapteior celor de necinste 9i al
patimilor celor materialnice, <porci> sunt, deoarece ochii porcului niciodati
nu pot vedea cele de sus. fiindci au ciudati alcdtuire. Pentru aceasta gi porcarii,
cAnd prind vreun porc 9i nu pot s5-l faci str taci, il intorc cu capul in sus 9i il
fac pe el de strigi mai pufin, cdci viind oarecum spre vederea celor ce niciodatd
nu le-a vizut 9i, privind cele de sus, se spiimAnteazi gi tace. intru acest fel
sunt ochii celor care cresc intru cele rele, niciodatd nu vid cele de Sus". Agadar,
Cuviosul Grigorie nici nu-l iudeci, nici nu-l osAndepte pe acel preot, ci
zAmbindu-i gi cu bldndele griindu-i, ii spune: ,,Nu te teme, p5rinte, Pentru
ci porcii din cotelul ir care m-ai inchis s-au purtat bine cu mine 9i nu mi-au
fdcut nici un rdu. Insd nici gAndurile tale, care sunt porcegti - pentru ci pe
om, fiptura cea cuvant;toare o pui impreuni cu porcii cei necuvantetori -
nu mi-au fdcut nici un riu, pentru cd le-am luat asupra mea 9i le-am purtat
intru dragostea lui Flristos pentru firea omeneascd gi astfel s-au purtat bine cu
mine, cdci slava gi dragostea pe care o di Hristos este asemenea Pentru mine,
13

precum gi pentru tine. Deci, ia aminte la cele dinliuntru ale tale, gi primind
sf f r/ gi rugiciunea me4 fi-te de sduhrpit" .
intru acest chip, petrecerea liuntrici a Cuviosului Grigorie s-a aritat a fi
,,ascunsi cu Hristos intru Dumnezet" (Coloseni 3, 3). Iati, dar, ci gi Cuviosul
Crigorie Dascilul s-a socotit pe sine de sduArsif gi nu desduArsit.
Sfinlii, ca unii care se socotesc de sdodr;it,igi rirleliesc cuvintele sfntului lor
intru o nevoinfd in care prin dragostea lui Dumnezeu nu circumscriu nici
cuvintele, nici lucrurile, nici fdpturile, nici firile, nici ipostasurile. Pentru ci,
intAi de toate, tot ceea ce se circumscrie poate fi supus lucririi slavei degarte
9i nesmereniei; in al doilea rAnd, circumscrierea, mijlocind inchiderea in sine,
ne desparte de dumnezeiasca dragoste, iar in al treilea rAnd, aceasti lucrare
de circumscriere nu este proprie fiinfdrii dumnezeiegti.
Fie, dar, ca gi noi sd ne petrecem aceast5 viati wtcltirtcl cuvintele noastre
intru sfatul cel cle sduirpit, iar Dumnezeu, atunci cAnd va socoti de cuviinli,
ne va face pArtagi ai suspinului Duhului SfAnt.
Acestea fiind spuse, nu ne rimAne decAt si nidijduim ci aceast; edifie a
TftlcuiriiSfAntului Teofilact va aduce un oarecare folos indeobgte. Inainte de a
incheia, cerem iertare tuturor acelora care ar fi s"lvdrgit mult mai bine decAt
noi aceastd munc5. intru osteneala diortosirii nu am Purces fdlindu-ne,,cu
caii 9i cu cirufele" noastre (Ps4lnr 19,8), ci ca unii care gtim cd intru adevir
suntem sleifi de foame 9i de sete, ,,nu foamete de piine gi nu sete de api, ci
de auzit cuvintele Domnului" (Amos 8,11). Iertali-ne, fralilor 9i vi rugim si
plinili cu rugdciune toate neajungerile gi neputinlele noastle.
Aducem mullumirile noastre: Mihaelei Voicu 9i lui Nicolae Chince4
directorii Editurii Sophi4 pentru inJelegerea statomica Pe care ne-au aretat-o
pAnd la finalizarea ediliei; lui Marcel Bourog, pregedintele Fundafiei Sfinfii
Martiri Brincoveni, pentru prietenia 9i sprijinul cu care ne-a intdmpinat;
doamnei dr. Meda Hotea, de la seclia Coleclii Speciole a B.C.U. Cluj-Napoca
precum gi doamnei Mariana Soporan, pentru €ienerozitatea lor; Cosminei
Tdmag, pentru sfatuirea Iingvistici dati in realizarea acestei edilii; Adrianei
Goilav, pentru realizarea copertelor gi a miniaturilor Evangheligtilor; lui Florin
Todea pentru bunivoinla sa ti pentru tot materialul bibliografic, prccum 9i
tuturor celor care ne-au ajutat in chip 9tiut, sau negtiut de noi.
L. S. Desartooici
i4

1I
lt
STUDIU INTRODUCTiV I

S
Datoia impliniii poruncilor ezt anghelice

,,Cel ce are poruncile Mele;i le pizegte, acela este care Mi iubegte;


iar cel ce Md iubeste pe Mine va fi iubit de Tatil Meu gi-l voi iubi gi Eu
9i Mi voi arita lui" (loan 14,21).
Ca gi cum ar tAlcui aceste minunate cuvinte ale MAntuitorului, Sfinlii
PSrinli, din insufiarea Duhului Sfdnt au rAnduit ca in vremea Sfintei
Liturghii, inainte de citirea Evangheliei sd fie cititd de preot, in sfAntul
altar aceastd rugdciune: ,,Strdlucegte tn inimile noastre, Iubitorule de
oameni, Stdpine, Iumina cea curatd a cunoagteii Dumnezeirii Tale gi
ileschiile ochii gindului nostrr spre infelegerea etsanghelicelor Tale
propoadiluii. Pune in noi gi frica fericitelor TaIe porunci, ca toate poftele
trupului cdlcdnd, aieluire iluhoaniceascd sd petrecem, cugetdnd gi fdcdnd
toate cele ce sunt spre bund pldcerea Ta"l.
CAt de mult ne streduim fiecare dintre noi spre implinirea poruncilor
Evangheliei, ne-o mdrturisette inseti congtiinla noastrd, dar gi roadele
statomice pe care ie-am dobAndit dintru aceastd lucrare. Din aceastd pricini
socotim cdeste lucru foarte anevoios gi plin de multe prime.jdii a indrlzni si
scriem de la noi ingine ceva despre implinirea sfintelor porunci ale
MAntuitorului Hristos. Despre preaputemic4 minunata gi sfinfitoarea iucrare
a implinirii poruncilor li se cuvine sd vorbeascd numai celor carc s-au statomicit
in aceastd iucrare, iar sufletele lor sunt acum incdrcate nu de florile pociinfei,
ci de roadele lucrdrii celei mar de sdokrpit. Cu adevdrat, cuvantul cu putere
duhovniceasci despre implinirea poruncilor Evangheliei este numai al
Sfingilor. CunoscAnd netrebnicia noastrd, nu este lucru cuviincios a indrimi
sd alcituim cuvint dupd mintea noastrd gregelnicd, ci se cade a pune inainte
cuvinte sfinte, care nu sunt plismuire gi road; a pdrerii de sine 9i lucrare a
slavei degarte, ci prin lucrarea PreasfAntului Duh au fost izvodite in inimile
Sfinfilor. De acee4 ii rugim pe iubifii cititori sd fie pogorAtori neputinfei noastre,
iar dacd r.rnele sau toate dintre cuvintele Sfinfilor ce indrdznim sd ie agezim
mai jos le vor fi cunoscute pe deplin, si fie ingiduitori, socotind cd aceste
cuvinte le-am adunat numai pentru folosul nostru, al celor care scriem. Atat
catne este il putinla. ti noi, cumpdnind in noi ingine, ne sarguim sd pricepem

l Yezi Rugdciunea dinainte de Euanghelie, din rAnduiala Sfintei Liturghii, in oricare


edilie a Lit urghierulu i.
15

in chip nefdlamic care este starea duhovniceascd in care ne afldm atAt noi
ingine, cAt gi lumea vremurilor pe care le triim. De acee4 ndddjduind la
dragostea gi ingdduinla ciiitorilor, agezdm in continuare cAteva cuvinte diruite
spre folos duhovnicesc de Sfingii vremurilor apropiate noud.
Cu un veac ai iumdtate in urmd, privind la agezarea lduntricd a cregtinilor
ortodocai, SfAntul Ignatie Briancianinov (1807{B6n scria astfel:
,,Astdzi, mul;i oameni au indriznit sd-9i introducd rAnduielile lor in
rAnduielile SfAntului Duh. Din aceastd cauzd, rAnduiclile ceregti s-au fdcut
pim6ntegti, cele duhovnicegli - trupegti, cele sfinte - picdtoase, cele intelepte -
neghioabe. Vid nepotrivire4 vdd niruirea ce decurge din ea; dar nu vid
inceputul din care decurg toate nenorocirile: pentru ce privesc Ia lumina
propriei lor rafiuni cizute 9i nu Ia lumrna lui Dumnezeu. Inceputul nenorocirii
constd in disprefuirea neingdduitd 9i trufagi a pomncilor SfAntului Duh, in
inlocuirea lor cu rAnduielile proprii. Iati r.rnde e cauza destrdmirii generale,
cauza cdderii cregtinismului, a ciderii morale ce precede intotdeauna ruina
civili, care prevestegte aceastd ruini. Se mai gdsesc in particular cregtini, dar
a fost pierdutd cunoagterea obgteascd, unici a Adevdrului pdn care totul s-ar
uni intr-un singur trup duhovnicesc, cu un singur chip de cugetare, sub un
singur cap obgtesc - Hristos. Azi, fiecare are mai mult sau mai pufin modul
sdu de cugetare, religia s4 drumul lui, luate in chip arbitrar sau la intAmplare,
considerate ca drepte sau mdcar justificabile. Aceastd nenumdratd turmi carc
a pierdut legdtura gi unitatea h adevdr gi in duh, prezintd observatorului
duhovnicesc aspectul celei mai mari devilrndgii: fiecare oaie ritdcette de capul
ei, nimeni nu-i poarti grija oamenii nu mai aud - intr-atAt li s-a ingreunat
auzul - glasul mAntuitor al Adeviratului Pdstor ce rdsund in SfAnta Lui
Bisericd, care le mai oblicegte sus gi tare nedreptatea gi le aratd drumul drept"2.
La un veac dupd SfAntul Ignatie, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul (1913-
11960), cunoscAnd cAt de vitimdtoare este impulinarea cu sufletul, ne-a
descris care sunt pricinile acestei stdri sufletegti:
,,CercetAnd mai cu de-amdnuntul, vom l'edea cd impulinarea de suflet,
indoiala pentru mantuire gi dezniddjduirea se ivesc indeosebi din
urmitoarele motive:
L. inainte de toate gi de cele mai multe ori este lipsa de povituitori
duhovnicegti;
2. necunogtinla Sfintelor Scripturi (din care necunogtinli se nasc
pdrerile gregite 9i ingeldciunea minlii);

z Sfdntul Ignatie Briancianiror.i Cuuri ttt dcsprt: ntoarte, ed. llean4 Bucuregti, 1997, nota
4, pp. 6-7.
16

3. vdtimarea Dreptei Credinle (cAnd facem prietegug cu ereticii, cu I


masonii 9i cu ateii comunigti); I
4. trAndivia duhului (adicd pirdsirea celor duhovnicegti cu nesimlire s

9i fdri nici o cdinfi);


5. nemirturisirea curatd (cAnd o facem de mAntuiali. cu ascunziguri I
9i dezvinovitiri);
6. impirtipirea cu nevrednicie (cAnd gtim ci nu suntem in rAnduiali
9i ne apropiem cu obrdznicie, de ochii oamenilor);
7. cAnd suntem robi;i de patima mAndriei gi nu ne plecim deloc spre
vindecare;
8. cAnd ne-am fdcut vinovafi 9i am cizut sub afurisenia arhiereului
sau a preotului 9i nu ciutim dezlegare de la cel pe care l-am scArbit;
9. cAnd am ficut vreo nedreptate mare cu buni gtiinfd (prin furtigag sau
prin clevetire, neciutAnd a repara gregeala gi impdrtngindu-ne neimpdcati);
L0. cAnd ne ldsim robili de intristare peste misurd (aceastd intristare
fiind insdpi deznidejdea);
1.1. cAnd, din multa zavistie, huiim SfAnta Credintd, numele lui
Dumnezeu ori persoanele sfinlite;
L2. cAnd ne blestemim pe noi ingine sau pe algii, firi
de socoteali
(luAnd in degert numele Domnului gi necdutAnd vindecare)"3.
Dupi cum ne arati SfAntui Ioan Iacob, lipsa povifuitorilor duhor,nicegti
gi necunogtinta Sfintelor Scripturi sunt pricinile de cipltAi care ne vegtetesc
viala liuntrici prin impufinarea cu sufletul, indoiala pentru mAntuire gi
dezndddjduire.
Penku a infelege mai bine ce inleleg Sfinfn PArinfi prin ,,povifuitor duhov-
nicesc", ldsim loc aici sfetuirii SfAntului Simeon Noul Teolog (949-+7022):
,,De voiegti si te lepezi de toate gi si te deprinzi cu viefuirea evanghelicd,
sd nu te dai in seama unui invd!5tor neincercat sau pdtimag, ca nu cumv4 ir1
loc de petrecerea evanghelici si o i:rvefi pe cea drdceascd. Fiindcd invdtdturile
bune sunt de la invifdtori buni; iar cele rele de la cei rii. Cici, desigur, din
seminle rele ies roade rele. indupleci pe Dumnezeu cu rugeciuni gi cu
lacrirni, ca si-fi trimiti un ciliuzitor nepdtimag gi sfAnt. Dar cerceteaze Fi tu
dumnezeiegtile Scripturi gi pai ales scrierile cu invdlituri despre iucrare
ale Sfintilor Pdrinli, ca punandu-le al5turea de cele invilate gi fiptuite de
invdtdtorul gi inaintestatdtorul tdu, si le po;i vedea gi in;elege pe acestea ca
intr-o oglindi; gi pe cele ce congldsuiesc cu Scripturile sd le iei in inimd 9i sd

3 SfAntul Ioan Iacob Hozevitul, Din leihon cdtre Sr'on, ed. Gordian, Tirni9oar41.996,
vol.2, p.20 si99.
17

cu le stdpAnegti cu cugetare4 iar pe cele mincinoase 9i striine si le dai la o


parte gi sd le lepezi, ca si nu rdticegti. Cdci sd gtii ci in zileie acestea mul1i
s-au fdcut dascili mincinogi gi ingeldtori. Tot cel ce nu vede, dar se incumetd
si cdliuzeascd pe allii, e un ingeldtor 9i duce pe cei cel urmeazd in pripastia
tn pierzaniei, dupd cuvAntul Domnului: "Orbul de va ciliuzi pe orb,
amAndoi vor cidea in groapi> (Matei 15,14)"4.
Cu toate cd SfAntul Simeon Noul Teolog a trdit in veacul al X-le4 inci
de pe atunci deplAngea lipsa adevdralilor povifuitori duhovnicegti.
Mai apropiat vremurilor noastre, SfAntul Paisie Velicicovski (1722-
t7794) ii spunea aceste cuvinte monahului \4sarion, care igi ciuta un
ll povatu itor d uhovnicesc nemincjnos:
,,MAntuirea sufletului, de care md intrebi, intru alt fel mai cu lesnire a fi
nu se poate, fdri numai prin povifuitor adevdrat gi duhovnicesc, care gi
; insugi si fie nevoindu-se a face toate poruncile lui Dumnezeu, dupd cuvAntul
e Domnului ce zice ci: "Cel ce va face si va invi!4 acela mare se va chema',
(Matei 5,7 9), cici cum va putea pe a1tul povdlui la calea mAntuirii pe care el
|l insugi nu a umblats; ci sd cuvine el mai intai, insugi, impotriva tuturor
patimilor sufletegti gi trupegti pAnd la sAnge a sta gi cu ajutorul 1ui Hristos,
pe poftd gi pe mAnie a ie birui gi cuvAntarea de neinlelepfie gi mAndrie, prin
smerita cugetare gi rugiciune a le vindeca- Dupd acee4 iubirea de dulceji,
1 iubirea de slavd gi iubirea de argint, cumplitele acestea ndparci ale intregii
: lumi gi toate celelalte patimi a Ie supune sufletului gi, dupd aceste4 cu darul
I lui Hristos a strdluci unul ca acela cu darurile Duhului, dupd cea zisd de
Domnul: "Aga si lumineze lumina voastrX inaintea oamenilor, pentru ca
si vazi lucrurile cele bune" gi celelalte (Matei 5, 17 ),la unul ca acesta, zic,
povifuitor. $i cel ce se invali de la dAnsul, prin insegi lucrurile poate a se
invi|4 fird de ingelare, toate poruncile lui Hristos gi toate faptele bune, pe
care toate acestea vdzAnduJe gi auzindu-le cel ce se invafe de 1a el gi prin a
lui p^ovifuire inainte a spori gi mAntuire a afla
In acest fel s-ar fi cizut noud, frate, a ne afla noui povdluitor. Ci, vai
vrernii noastre acesteia de acum, prin care primejdie, purtitorii de Dumnezeu
Pirinlii nogtri, prin Duhul mai inainte vizAnd-g din multa jale, ca fiilor lor,
spre a noastrd intirire, intru sfintele 1or scrieri, toate ni le-au ardtat nou5, cd
zice dumnezeiescul Simeon Noul Bogoslov: cu adevdrat sunt [povijuitori
duhovnicegti] care bine gtiu a patte Fi a tdmddui sufletele cele cuvAntdtoare.

t Filocalia rontitreascd, vol. 6, Sutt:t i Ai a cdpefelor teologice si prnctice, capetele 48-50,


ed. IBMBOR, Bucure;ti, 7977, pp.30-3f.
'Vezi tilcuirea SfAntului Teofilact la Matei 5.19.
18

Cd postiri gi privegheri gi chipul bunei cucernicii, multi poate lorugi


prefdcAndu-gi sau gi cu fapta cAgtigAndu-9i gi de a grdi din pAntece multe
gi cu cuvinte a invila, cu lesnire pot prea mul;i; dar, cei ce prin smerita
cugetare gi prin plAnsui cel de-a pururea gi lacrimi a-gi tdia patimile gi cele
mai mari fapte bune a-gi cAgtiga, foarte pulini se afld. $i spre mai intdrirea
cuvAntului sdu, SfAntul Simeon aducea pe cei mai de demult din Sfintii
Pirinli gi graiegte aga: zic dumnezeiegtii nogtri Pdrinfi: cd vr6nd cineva
patimile a-gi tdi4 prin plAns le taie pe ele gi vrAnd fapte bune a-gi cagtig4
prin plAns le cAgtigi pe ele. Ar5tat, dar, este, ci monahul cel ce nu in toate
zilele pl6nge, nici patimile nu poate a gi le tiia, nici fapte bune a isprivi,
agijdere4 cd nici darurilor p;rtag cAndva poate fi. Drept acee4 9i cel mai
cu apropiere de noi, purtAtorul de Dumnezeu Pdrintele nostru Nil Sorski,
lumina Rusiei, toate acestea cu multA luare aminte intru dumnezeiegtile
Scripturi seama luAnd gi ticdlogia vremilor acestora gi a oamenilor acestora
de acum grijirea vizAnd, intru a sa carte la inaintecuvantare, sfituiegte pe
rAvnitori, aga griind: Se cuvine cu prea multe osteneali a ciuta pov;'uitor
neingelat, iar neaflAndu-se unul ca acest4 ne-au poruncit noui Sfintii
Pirinfi, din Dumnezeiegtile Scripturi 9i din invdgdiurile purtdtorilor de
Dumnezeu Pdrinli a ne invAt4 ascultAnd pe Insugi Domnul grdind: <Cercati
Scripturile 9i intru dAnsele vefi afla viati vegnicd> (Ioan 5,39). De aici, dar,
acum frate ne este noui cea de pe urmi nevoie, ca intru dumnezeiegtile 9i
pdrintegtile Scripturi cu multe intristare gi cu multe lacrimi ziua gi noaptea
a ne inv5j4 gi cu cei de un gAnd parinti betrani gi rAvnitori gi a ne povdfui la
poruncile lui Dumnezeu gi la lucrarea Sfinlilor Pdrinlilor nottri; ti ag4 cu
mila lui Hristos gi cu a noastrd nevointe putem mAntuire a afla"6.
Iar SfAntul Calinic de la Cemica (1787-+1866) sfAtuia in acest fel: ,,Tir,
frate, fi ceea ce-!i spun. Ajutd-te cu citirea cirgilor folositoare de suflet 9i fdri
sd iei seam4 vei vedea o schimbare in sufletul tiu. AgonisegteJi astfel de
cirfi folositoare, mai ales cele scrise de oamenii virtuogi cum sun t: Mdrtu*ira
ortodoxd, Thlcuiile celor patru Eaanghelii, a epistolelor lui Paael pi a Epistolelor
sobornicesti de Teofilact al Bulgariei gi altele, din care poti inlelege tainele
credinlei noastre, cele de care are nevoie fiecare cregtin, virtufile care.l apropie
pe om de Dumnezeu, relele careJ invrajbesc cu El ;i multe altele in legituri
cu mAntuirea ta La alegerea ciryilor sfituiegte-te totdeauna cu duhovnicul
tdu, acest lucru fiind de trebuinli. Noi acum cinstim mulfi Sfin;i, care gi-au
ir:rceput calea sfinleniei ir urma citirii vreunei cdrfi de suflet folositoare, dar

6 Viata Cuaiosului Paisie delaNean$,dupd manuscrisul nr. 154 din Biblioteca Ministirii
Neaml, ed4ie ingrijiti de diac. Ioan lvan, ed. Trinitas, Iagi, 1997, pp.3't-32.
19

mai mulli sunt cei care acurn se chinuiesc in focul iadului gi care, dace ar fi
citit cdrli de suflet folositoare, s-ar fi pocdit gi s-ar fi intors Ia Domnul 9i astfel
s-ar fi invrednicit de vegnicele bucurii ale Raiului. Dumnezeu ne atrage la
Sine cu inspdimAntiri gi binefaceri, cu pilda vielii Lui gi cu cirlile legii sfinte.
Dar ce pot folosi toate aceste4 dacd tu nu te gAndegti niciodati si le deschizi
si le citegti? Ce folosegte unui corlbier harta nautici, dacd o jine intotdeauna
ficuti sul? Ce folosegte busol4 de o vor fine coribierii totdeauna ascunsi?"7
In continuare, vom ageza cdteva fragmente din testamentul duhovnicesC
al SfAntului Ignatie Briancianinov: .indatorirea de cdpdtAi pentru un
incepitore este de a studia Evangheliile 9i intreg Noul Testament. Euanghelie
poate fi numit, dealtfel, intreg Noul Testament, pentru cd hcesta nu confine
altceva decAt invd|5tura evanghelici. Agadar, incepdtorul va studia mai intAi
de toate poruncile Domnului din Evangheliilc de la Matei 9i Luca Studierea
gi punerea in practici a acestor doud Evanghelii vor face mult mai ugor de
inleles alte scrieri ale Noului Testament. La citirea Evangheliilor mai trebuie
adiugatd citirea tAlcuirii pe care le-o face fericitul Teofilact al Bulgariei.
Lectura acestei tAlcuiri este de neapirati trebuinld, ea permilAnd inlelegerea
corecte a Evangheliei gi, in consecinfd, punerea rninulioasi a ei in practicd.
Pe de altd parte, canoanele Bisericii cer ca Scriptura sa fie interpretati in
acord cu comentariile patristice gi nu in mod arbitrar. LisAndu-ne ciliuzili
in inlelegerea Evangheliei de explicaliile acestui SfAnt Pdrinte, ale cdrui
tAlcuiri sunt primite gi intrebuinlate de BisericS, noi vom rdmAne credinciogi
traditiei bisericegti"lo.

7
Sfantul Calinic de Ia Cemic4 Despre piedicile nintuirii oturlui: sldbirca ;i impuliturca
crcdin\ei, in vol. Un sfint prilre oanrri, sub ingrijirea episcopului Gherasim Cristea ed.
Episcopiei Rdmnicului, R6mnicu-Vilce4 7996, pp. 62-63.
3 Opera SfAntului Ignatie Briancianinov
este publicatd in limba rusi h 6 volume: vol. I,
ll gi III sub numele de Eveicnle ascetice, vol. N - Propoocdanii nsctticc si scisai cdtre ntirai,
vol. V - Prinos monalismultLi contetnporan si voI.W - Pafcricon. Testamentul duhovnicesc al
Sfdnhrlui Ignatie este cuprins in cel de-al Vlea volum al operei sale. Testamentul sdu (vol.
V), o lucrare de o insemnitate capitald, a fosttradusi parfial in Limba francezi, iar din francezi
s-a tradus in romAnette de cdtre IPS Andrei al Albaluliei. O edigie integrali cu o traducere
completi a inhegii opere a Sfiinhrlui Ignatie Briancianinov este in curs de realizare la editura
Sophi4 prin sfrddania traducdtorilor Adrian pi Xenia Tinisc-scu-Vlas
" Cuviosul Serafim Rose spune ci ,,in secolul nostru XX, atit de slab duhovnicegte,
toti suntem "incepdtori"" (Onrul ditt spatele Filocaliei si orloclocsii da azi, in Autobiografia
unui stLlref, ed. Deisis, Sibiu, 1996, p.11).
)0 Sfantul Ignatie Briancianinov, Fdriniturile Ospdtului, ed. Episcopiei Ortodoxe

Romine a Alba-luliei, 1996, cap. IX, pp. 28-29.


,,Primejdia ce-l pagte pe cel ce neglijeaze implinirea poruncilor
Evangheliei este de a aiungela sterpiciune duhovniceasci. la indepirtare
de Dumnezeu, la pierzanie. Intr-adevdr, Domnul a zis: de Mine nu
"firi
puteli face nimic. Daci cineva nu rimAne in Mine, se arunci afari ca o
mlndifi gi se usuci; si o aduni 9i o arunci in foc 9i arde... RlmAnefi in
iubirea Mea" ( loan 15,5-6,9-70). "Nu oricine imi zice: Doamne, Doamne,
va intra in impirifia Cerurilor, ci cel care face voia Tatilui Meu Celui
din Ceruri. Mulli Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne au nu in
numele Tiu am proorocit 9i nu in nurnele Tiu am scos demoni gi nu in
numele Tiu minuni multe am ficut? $i atunci voi mirturisi lon niciodati
nu v-am cunoscut pe voi. Depirtafi-vi de la Mine cei care lucrafi
firidelegea> (Matei 7, 21-23). Cel Care ne diruiegte smerenia, Cel Care
ne-a invdtat gi care este modelul, Domnul nostru Iisus Hristos, a numit
sfintele, putemicele gi dumnezeiegtile Sale porunci ,<mici> (Matei 5,19),
in sensul ci este foarte simpld forma sub care sunt exprimate, Permiland
oricdrui om si se apropie de ele gi sd le infeleagi, chiar 9i celui mai pulin
educat. Dat in acelagi timp, Domnul adaugi ci acela care va cllca in mod
conttient gi constant o singuri porunce, .,mic se va chema in lmpirifia
Cerurilop (Matei 5,19), sau, dupd invifdtura Sfinlilor Pirinfi, va fi lipsit
iie impdrd;ia Cerurilor gi aruncat in focul gheenei"lr.
,,Dumnezeu a rAnduit ca noi. creptinii ortodocgi, sd fim judecali dupi
poruncile Evangheliei gi de aceasti judecatd depinde destinul nostru
vegnic"l2.
,,Si fim cu toati grii4 fralilor, in implinirea poruncilor Evangheliei.
Nu gtim cAnd vine moartea intr-un moment Putem fi chemali la judecatS,
atunci cAnd ne atteptem mai pufin. Fericili cei ce sunt pregdtili pentru
treccrea in vegnicie pdntr-o viafi conformi cu Evangheiia. Vai de cei ce
cad in nepdsare, care sunt neatenti, care-gi fac voia 1or, care se incred in
pdrerea lor! Vai de cei ce n-au rupt toate legdturile cu satana! Vai de cei ce
n-au intrat in legiturd cu Dumnezeu! $i mai riu de cei ce au intrat in
aceasti legiturl gi apoi au rupt-o!"13.
,,Adevdratul cregtinism gi adeviratul monahism constd in implinirea
poruncilor Evangheliei. Acolo unde acestea nu sunt indeplinite, nu existd
nici crestinism, nici monahism, oricare ar fi aparenfele exterioare"ra.

I' Ibid., cap. l, pp.17-72.


D Ibid., cap. Il, p. 13.
rr Ibid., cap. II, p. 14.
'. Ibid., cap. IV p. 17.

,-_I
21

,,Cel care gi-a intemeiat viata pe cercetarea Evangheliei gi pe implinirea


poruncilor evanghelice, gi-a intemeiat-o pe o stAncd nezdruncinati. Oricare
ar fi condifiile in care l-au plasat impreiuririle vielii, el nu-gi impulineazd
lupta duhovniceasca. EI este neincetat in lucrare, luptd gi inainteazi mereu,
chiar dacd lucrarea s4 lupta gi sporirea s4 rimAn necunoscute gi neinlelese
de cdtre ceila\i! Nici o incercare gi nici o ispitd care-l asalteazd nu-l pot
intoarce din drum. Domnul a zis: "oricine aude aceste cuvinte ale Mele
9i le indeplinegte, asemina-se-va birbatului inlelept care a clidit casa
lui pe stAnci. $i a cizut ploai4 au venit riurile mari, au suflat vAnturile
gi au bitut in casa aceea. dar ea n-a cizut, fiindci era intemeiati pe
stinci" (Matei 7, 24-25). Aici maniera de a trdi 9i dispoziliile sufletepti
sunt asemanate cu o casd; aceastd casd primegte o extraordinard stabilitate
prin puterea dumnezeiasci nemirginitd, pe care o au cuvintele lui Hristos.
Nici o metodd gi nici o tehnici nu-i pot da sufletului putere4 aga cum i-o
dau implinirea poruncilor lui Hristos; puterea Iui Hristos care lucreazd in
poruncile Sale ii di singure aceastd tirie. Domnul a mai spus: .,oricine
aude aceste cuvinte ale Mele 9i nu le indeplinegte, asemina-se-va
birbatului nechibzuit, care 9i-a clidit casa pe nisip. $i a cizut ploaia 9i
au venit rAurile mari 9i au suflat vinturile gi au izbit casa acee4 si a
cizut. $i ciderea ei a fost mare" (Matei 7 , 26-27 ). Cade usor in ruini viala,
in aparenli bund, a celor care gi-o intemeiazi in intregime pe asceza
trupeascd sau pe un insemnat numdr de acte de nevoinld, uneori grcle gi
remarcabile, dar care nu au suficientd grijd la implinirea poruncilor
evanghelice"rs.
,,Daci te vei renega pe tine insuli 9i vei renunla constant la propriile
tale rafionamente, la voia ta proprie, Ia propria ta dreptate, sau - ceea ce
inseamnd acelagi lucru - la raliune4 la voia gi la dreptatea firii noastre c;zute,
cu scopul de a inrdddcina in tine inlelepciune4 voia gi dreptatea divind pe
care Dumnezeu Insugi ne invald in sfAnta Sa Evanghelie, firea cdzuti va
declanga in tine un rizboi invergunat impotriva Evangheliei gi impotriva
lui Dumnezeu. Spiritele cezute vor veni in ajutorul naturii cizute"t6.
,,CercetAnd Eztanghelia, striduindu-te sd-i aplici invdfiturile in faptd,
in cuvAnt gi in gAnd, vei fi urmitor al voii Domnului ti al iraditiei ascetice
gi morale a Bisericii Ortodoxe. in pufinA vreme Eunnghelrn te va face si
treci de la pruncia spirituali la maturitatea duhovniceasci in Hristos, gi

'5
Ibid., cap. IV, pp.15-16.
'" Ibid., cap. VIII, p.27.
vei deveni acel birbat fericittT, pe carel cAnti inspirat Proorocul: <<care n-a
umblat in sfatul necredinciogilor 9i in calea picitogilor n-a gezu! ci in
Legea Domnului e voia lui gi la Legea Lui va cugeta ziua 9i noaptea, 9i va
fi ca un pom risidit lAngi izvoarele apelor, care rodul siu va da la vremea
sa 9i frunza lui nu va cidea; toate cate va face vor spori" (Psalm 7, 1-3)"18.
Iati ce scria Cuviosul Serafim Rose (1934-11982), in anul 1976, in
incheierea cuventului s5u introductiv \a Viala Sfkntului Paisie de la Neam!:
,,Timpul nostru cheame mai presus de orice la osteneli smerite pi tdcute, cu
iubire gi simpatie pentru ceilalfi nevoitori pe calea vielii spirituale ortodoxe
gi o adAncd hotdrAre ce nu se descurajeazd din pricina atmosferei
nefavorabile. Noi, cregtinii vremurilor de pe urmd, mai suntem chemali
si lucrim cu stdruinlS asupra noastrd ingine, si fim ascultdtori fald de
pdrinlii 9i autoritdlile duhovnicegti, se ducem o vial; cuviincioasi cu cel
pulin un minimum de disciplind spirituald gi cu o lecturi regulatd a
literaturii soirituale ortodoxe pe care Cuviosul Paisie a transmis-o timpului
nostru, sa veghem asupra pdiatelor gi cdderilor noastre pi sd nu-i iudecem
pe ceilal;i. Dacd facem aceast4 chiar gi in vremurile noastre teribile, putem
avea nddejde - cu mila lui Dumnezeu - de mAntuire a sufietelor noastre.
Poate ci principala funcfie a Vielii Cuuiosului Paiste pentru noi astAzi este
aceea de a ne da curajul de a indura infricogitorul climat antispiritual al
timpului nostru; fiindci, aga cum ne-a avertizat MAntuitorul nostru, chiar
"iubirea multora se va ricir,
gi in vremurile de pe urmd, cAnd .,cel ce va
ribda pAni la sfArgit se va mAntui" (Matei 24, 12-1.3)"1'.
Tot pentru vremurile pe care le trdim, Cuviosul Paisie Aghioritul (1924-
f 1994), un Sfant al zilelor noastre, ne irnbdrbiteazi cu aceste mim;nate cuvinte:
,,Multi Sfinti ar fi dorit sd trdiascd in vremea noasfta, ca si se nevoiascd!"2o

ln tAlcuirea Psalnalui 1, SfAntul Vasile cel Mare spunea: ,,Una este fapta bund a
17

birbatului gi a femeii, deoarece ti alcituirea lor este de aceeagi vrednicie, Precum ti


risplata asemenea pentru amAndoi". Iar Cuvioasa Domnina ne invatd: ,,Fapta bund nu
se deosebegte in birbiteasci ti femeiasci, nici inlelepciunea nu se imparte in doui, fird
asemenare una cu alta; ctrci deosebirea sti in trupuri, nu irx suflete, intru lisus Hristos,
dupd dumnezeiescul Apostol, nu este birbat 9i femeie (Calateni 3,28)" - cf. Materictrl,
ed. Anastasi4 1995, pp. 5,227.
rs SfAntul Ignatie Briancianinov, Frirrimituile Ospdlrtlui, cap. III, p. 15.

te Omul din spatele Filocaliei pi ortodocgii de azi, in Autobiografia unui stare!, ed. Deisis,

Sibiu, 1996, pp.1.6-17.


']o
Cuviosul Paisie A ghioitul, Ctr durere i cu dro|oste Pentru onu contemPoran,Schrtul
Lacu, Sfirrtul Munte Athos, 2000.
Cuviosul Siluan Athonitul (1866-+1938) - un SfAnt care s-a tainuit pe
sine in veacul al XX-lea -, ne-a ldsat intre scrierile sale 9i o minunatd sfdtuire
pentr-u implinirea poruncilor:
,,Intotdeauna trebuie sd cerem de la Domnul pacea sufletului, ca sd
implinim mai ugor poruncile Domnului, fiindcd Domnul iubette pe cei ce
se striduiesc sd implineascd voia Lui gi astfel ei afld mare odihnd intru
Dumnezeu.
Cel ce implinegte voia 1ui Dumnezeu e multumit de toate, chiar dacd
e sdrac, bolnav sau se chinuie, pentru cd il inveselegte harul Domnului.
Dar cel nemullumit de soarta lui, care murmurd pentru boala lui sau pentru
cel ce l-a supdrat, acela e bine sd gtie ci in el se afld un duh de mAndrie
care a luat de la el mullumirea fald de Dumnezeu.
Chiar dacd e ai4 nu te mAhni, ci strdduiegte-te cu tdrie sd ai nddejdea
in Dumnezeu gi cere de-la El duh smerit; gi atunci cAnd vine la tine, smerit,
Duhul lui Dumnezeu, Il vei iubi gi-!i vei gdsi odihn4 chiar dacd vei avea
intristiri.
Sufletul care are smerenie igi aduce aminte intotdeauna de Dumnezeu
gi gAndegte aga: "Dumnezeu rn-a fXcut, a pitimit pentru mine, imi iartd
picatele gi md mAngAie, md hrdnegte gi poartd griji de mine. De ce s;-mi
fac, atunci, griji sau dc ce si mi tem, chiar dacd m-ar ameninla moartea?,"21.
SfAntul Porfirie (1906-+1991), indeobgte numit ,,Buniculul", ne mAngAie
cu aceste cuvinte pline de cdldurd: ,,De Hristos trebuie s.i ne apropiem nu
de teama ci nu gtim ce va fi dupi ce vom muri. Lui Hristos trebuie sd-i
deschidem inimile noastre gi, aga cum tragem perdeaua ldsAnd soarele sd
intre in casd, trebuie sd-L ldsim gi pe Hristos si r.ini la noi ti sd-L iubim cu
iubire adevirati. in felul acesta ne putem apropia ce1 mai bine de E1"22.
,,Cel ce are poruncile Mele 9i le pizegte, acela este care Mi iubegte;
iar cel ce Mi iubegte pe Mine va fi iubit de Tatil Meu si-l voi iubi qi Eu
gi Mi voi arita lui" (loan 14,21).

,r Cuviosul Siluan Athonitul, lrr fre iad ul deznidejLlii pi iaLlul sncrenici, ed.Dersis, Sibiu,
1998, p. 101.
,: A. S. Tzavaras, Aninliri despre BdtfinL Porfirie, Piitintele nostru dthounicesc, strd-
ttdzdtor si itnbtfcudzrilol, ed. Bunavestire, Baciu, 7999, p.107.
Viala gi opera Sfdntului Teofilact

Sfinfii Pirinli ai Bisericii au simlit atAt de mult nevoia neincetatei citiri


gi studieri a Sfintei Scriptui, incat tot timpul cAt au triit n-au incetat sd-i
povdluiascd pe cregtinii din vremea lor la citirea cu luare aminte a
Cuadntului lui Dumnezeu.lnci gi pAnd astdzi, prin scrierile lor nemuritoare
ne indeamnA pe noi, care trdim acum, si facem acelagi lucru de suflet
folositor. Neindoielnic este cA s-ar putea alcdtui o carte intreage cu astfel
de indemnuri, dar socotim ca cele ce au fost agezate pAnd aici ne sunt
indestulitoare. Sfinlii Plrinli cunogteau din propria lor experienfi cd
folosul citirii gi studierii Sfintei Scriptui este nemdrginit gi din aceasti
pricind, lipsa acestei stredanii o socoteau o imensi pagubd duhovniceascd.
Thlcuiriie Sfintei Scripturi fdcute de cdtre Sfinlii Pirinli se constituie
intr-un adevirat tezaur duhovnicesc al Bisericii. PAni in zilele noastre,
aceste nestemate de gAnd lucrdtor au fost adunate gi diruite credinciogilor,
istoria literaturii cregtine mentionand mulli scriitori prin care s-a mijlocit
impirtdgirea tAlcuirilor patristice.
Incd din secolul al \rl{e4 au apdrut in BisericS, in loc de indrumdtori gi
tAlcuitori originali ai Sfintei Scriptui, adunitori gi culeg;tori de tAlcuiri ale
interprefilor mai de seami, care au strAlucit mai inainte de ei. Astfel de
culegeri au fost redactate de diferili birbali ai Bisericii, atAt la Vechiul
Tbstament cat Fila cel Nor. Unii dintre acegti culegdtori, dupd cum mdrturisesc
ei ingigi, sunt SfAntui Ecumeniu din Trica Tesaliei (sec. X), Sfdntul Teofilact.
Arhiepiscopul Ohridei gi Bulgariei (sec. XI-XII) 9i Cuviosul Eutimie Zigaben23
(sec. XI-X[). To]i trei au compus comentarii la NouI Testametzf, dar aceste
comentarii sunt culese mai ales din scrierile Sfinlilor Pdrinli ai Bisericii, care
au trdit mai inainte de ei gi mai ales din scrierile SfAntului Ioan Hrisostom.
Cu toate cd acegti scriitori postpatristici sunt culegitori, totugi, in multe locuri,
cu darul lui Dumnezeu, gi-au exprimat 9i pirerile proprii, pdreri izvorAte
din inlelepciunea ddruiti de implinirea poruncilor evanghelice. Lucrarea
lor s-a dovedit (din experiengi) de foarte mare folos, pentru cA, in loc de
opere irn volume intregi, se gisegte la indemAnd o prescurtare a loq, confinAnd
in adevir tot ceea ce contribuie la o cAt mai exactX inlelegere a Nouhri
Testament. $i, pe drept cuvAnt, in lucrdrile acestora vorbesc in primul rAnd
cei mai autorizafi 9i mai strdlucili dinhe Sfinfii Pirin;i ai Bisericii, pentru ci
aceste lucriri sunt extrase din operele lor.

aA fost publicatin limba romini Com entaiul Sfintei Ertnnghelii de la Matei de Eutimie
Zigaben, Mindstirea Cozia, '1931, voI. 1-2.
Duod mai bine de un secol de la crestinarea sa, timp in c.lre a cunoscut
insemnite framAntdri bisericegti, Bulgaria avea dr' Ia anul 982, atAt capitala,
cAt gi arhiepiscopia in oragul Ohrida. in istoria bisericeasci a romAnilor,
arhiepiscopia de Ohrida are insemndtate, deoarece', in acca vreme 9i vlahii
din sudul Dundrii s-au aflat sub obliduirea duhovniccascd a arhiepis-
copului de Ohrida2a. Chiar gi dupd destrdmarea regatului bulgar (1019-
1020) de cdtre impiratul Vasile al II-lea al Bizanfului, aceastd arhiepiscopie
igi pdstreazd autocefali4 avAnd 31 de episcopii sufragane:5; de acum ins.i
scaunul arhiepiscopiei va fi ocupat cu predilecfie de ierarhi greci, iar unul
dintre aceqtia a fost gi SfAntul Teofilact.
Niscut pe la mijlocul veacului al XI-le4 Ia Euripos (azi Calcis, in insula
Eubeea din Marea Egee), Teofilact era de neam grec pi fdcea parte din
familia Hefaistos26. Familia sa era una instdriti, iar dintre fraJii sii ne este
cunoscut dupi nume doar Dimitrie, care era cleric la Biserica SfAnta Sofia
din Constaniinopoi. TAndrul Teofilact gi-a fdcut studiile la Univelsitatea
:{ De asenenea, NI. Gyoni a aritat cu argunente convingitoare ci in acea perioadi
jinutul Tirnigului, cu centrul la Jupa, lingi Caransebeg, r'echiul Tibiscum, finca cle
arhiepiscopia de Ohrida (vezi M. Gvoni, L'Eg/ise on ttttdlt' dans Io Hongrit dtr Xl''' siccle, irr
Rcaue d'histoire contpLlt'ee, 1947, tom V, nr. 3, pp. .12-49). Pentru legiturile biserice;ti ale
rominilor cu arhiepiscopia de Ohrida, r'ezi: Atanasie Mrronescu, in precuvrintarea la Ccl'
pdtrltspreztce trinitcrt LtIe St'ktrtrtlui Apostol Pnucl, Bucuregti, 190-l-1906, t()m l, pp XVI-XIX;
dar 9i studiul lui Tit Simedrea: Uttdc;i cirtd tr lutt fiittli kgendn ,les|trL ,tthrttirca cLtltLtttrci n
sctuolalor itrt)polittne din laru RonincLtscii pi din Moldot o ArhitltiscopiLt de C)ltriclo? ( nott lta
Lle

nurginea unei ittterpoldri), in rcr,. Bisericn OrtLtdttxd Rtnttiud, 19(t7 , nr. 9-10, pp 975-1003.
1'Dupd ce impiratul Vasile II a anexat Bulgaria in.rpcriului bizantin, lc-a irgiclurt
bulgarilor sd pdstreze o parte din institufiilc nalionale la carc jineau PrinciPala instrtufie
era Biserica lor. Astfcl, impiratul a declarat arhiepiscopia Ohridei autcrefald (inlcrcuirrcl
astfel Patriarhia bulgari din timpul inclependcnfei), devenind astfel indeperrderrtd de l

Patriarhia Constantinopolului. Sub jurisdiclia arhiepiscopiei Ohridei au irrtrat toate


episcopatele care in veacul al X-lea aparlinuseri statului bulgar. Acestea acoPerealr o
zoni intinsi in Macedoni4 Albania, Serbia 9i nordul Grecit'i, ca 9i cerrtrul 9i Irordul
Bulgariei. Arhiepiscopul urma si fie numit de citre impdrat;i hirotonit de catre cPiscoPii
care ii erau sufragani viitorului arhiepiscop (D. Obolensky, 5ix Br1;atttutc Pttrtraits,
Clarendon Press, Oxford, 1988, p..10).
r^ in cadrul referinlelor legate de biografia Sfintului Teofilact, am tinut seand de

numeroase articole gi studii publicate Ia Iroi sau in striinitate. Deoarece unii dintre cititori
pot fi ilteresali de bibliografia legatd de opera 9i activitatea Sfantului Teofilact, am atezat
in notele de subsol cdteva referinle bibliografice care'se Pot constitui intr-o minimd
documentatie primard.

l
din Bizan|, reorganizatd in anul 1045 de impiratul Constantin Monomahul
(1M2-1055). Aici a studiat cu renumitul filosof neoplatonic Mihail Psellos,
cu care mai apoi a pdstrat legdturi de prietenie. Dupi ce pi-a desivArgit
studiile dupi ,,programa" obignuiti pe atunci (enkiklios paideia), intrucAt
era un student strdlucit, dar 9i primind de la Dumnezeu darul cuvAntului,
SfAntul Teofilact a devenit mai-marele retorilor, adici profesor de retoricd
(maistor ton rhetoron) in cadrul Fcolii patriarhale2T, iar mai apoi monah gi
arhidiacon al Bisericii SfAnta Sofia din Constantinopol, fiind hirotonit chiar
in Marea Biserici Patriarhald.
Ca gi dascil, printre numerogii sdi elevi, care mai apoi au devenit clerici,
demnitari ai curtii, ofileri, judecitori sau medici, Teofilact l-a avut ca
invdficel (1084-1085) gi pe Constantin Porfirogenetul, fiul impiratului
Mihail VII Ducas (1071-1078)'z8 9i al so]iei georgiene a acestui4 Maria de
Alania2e. Constantin Ducas (supranumit 9i Porfirogenetul) a fost desemnat
succesor la tron incd de mic copil, iar dupi intronarea lui Alexios I Comnen
(1081-1118), prerogativele sale au fost confirmate prin logodirea sa cu Ana
Comnen4 fiica lui Alexios, pe cAnd aceasta avea doar 4 ani. Constantin a
murit insd de tAndr (1074-icca.1094).
SfAntul Teofilact s-a distins printr-o profundd cunoagtere a Sfintelor
Suipturi, a scrierilor Sfinlilor Pdrinli, dar gi a literaturii gi filosofiei grecegti
gi latine gi din aceastd pricini impdratul Mihail VII Ducas l-a insircinat a
fi dascdl al tAndrului prin| Constantin Porfirogenetul, care pe atunci nu
avea decAt 10 ani. Pentru Constantin, SfAntul Teofilact a scris pe la anii
1086-1087, lnadldtura impdrdteascd (PG30 726, col. 249-286), de fapt un
basilikos logos, ce era un scurt manual de educalie moral-politicd gi de

Alegerea ca mai-mare al retorilor a SfAntului Teofilact, a adus multd bucurie gi


17

mulgumire sufleteasci pirinlilor sdi, dupd cum insugi scrie in scrisoarea sa ctrtre Ioan
Ducas (cf. PG 126, col. 509).
r impiralii bizantini dh vremea SfAntului Teofilact au fost: Constantin X Ducas
(1059-1067), Roman IV (1067-1071), Mihail VII Ducas (1071-1078), Nichifor III Botaniates
(1078-1081) 9i Alexios I Comnen (1081-1118).
,q Cesdtoria lui Mihail VII Ducas cu printesa caucaziand Maria de Alania pare sd fi

avut loc dupd ce Mihail a devenit impirat. Mari4 fiica lui Bagrat al IV-lea, regele Georgiei
(7027-1072), era o femeie de o rard frumusele. Ea a murit insi pe Ia 1090, ca monahie,
cind fiul ei, Constantin, abia trecuse de 15 ani (vezi 9i M. Mullet, The ,,Drsgrace" of the Ex'
Basilissa Maia, in rev. Bizantino-Slaaica, tom. 45, 1984, pp . 202-211).
x in Patrologiae Graece cursus completrs (edifia J.P Migne, vol. 1-161, Paris, 1857- u
1855), opera SfAntului Teofilact ocupd tomurile 123-126. I':
pedagogie, menit sd-l indrume la o viald aleasd gi sdJ pregdteascd pentru
domnie pe tAndrul principe3l.
Acest scurt tratat despre educafia prinfilor este alcdtuit din doud pirfi gi
a fost citit de SfAntul Teofilact inaintea lui Constantrn gi a mamei sale, Maria
Partea intAi il prezintd pe tAnirul nobil gi pe pdrinlii sii, iar cea de a doua
confine sfituirile propriu-zise date prinfului, pentru o inleleaptd gi virtuoasd
cArmuire a imperiului. In prima parte sunt elogiali pdrinfii gi inaintagii
prinfului: bunicul tAndrului Constantin, impiratul Constantin X Ducas (1059-
1067),la fel ca gi fiulsiu Mihail, care aveau mare dragoste atatpentru literaturd,
cAt gi pentru Sfintele Scripturi gi invdldturile PdrinliloC,. Dar basilisa Mari4
mama lui Constantin, i-a intrecut pe acegtia in rAvna pentru cele dumnezeiegti,
deoarece, din dragoste pentru Hristos gi nu pentru alte pricini sau siliri, a
lisat lumea gi slava ei trecatoare gi a intrat ca vietuitoare in Mdndstirea SfAntului
Gheorghe de Manganes, unde mai apoi a fost aleasi egumend. in inudldtura

t1
Inudldtura itlpdfiteascd a fost publicatd gi de P Cautier in Thcophylacte d'Achrida,
Discours, Traifes, Poesies (Corpus Fontium Historiae Bizantinae), Tesalonic, 1980, pp.
177-2'17. Studii despre aceasti lucrare vezi 9i la: K. Praechter, Antike Quellcn des
Tlrcophylaktos uon Bulgaien,in rev. Byzantinisclte Zeitsclfift, tom. 1,,1,892, pp.399-174;8.
Lerb, Ln ,Paideia basilike" de Theophylacte d'Achida et * coltibution a I'histoire de ln fh du
XI' sicle ,i\ Reuue de EtLtdes Byzstltincs, tom. 11, 7953, pp.797-2O4; W Blum, Byztntinischa
FtLrstcnspiegel, Stuttgart, 1981, pp. 43-45.
Inud!dtura inrydrdteascri a Sfdntului Teofilact a avut gi la noi o influenld durabili din
epoca postbizantind, pind in sec. al XVIII-lea- Cercetdtorii au demonstrat cA aceastd scriere
aSfAntului Teofilact a fost folositd gi in sec. al XV[-lea ir] .ilc;tuirea lnodtdfurilor Iui Neagoe
Basarab cdtrc fitrl siu Tcodosie (cf. |tefan Ciobanu, lstonc /rlcrntuii ront1ne pechi, ed. Hyperion,
Chigindu, 1991, p.134; vezi gi D. Russg Stadl istorice greco-roruine, tom. lI, Bucurepti,
1939, pp. 533-534). in secolul aI XVIII-le4 Sevastos Kymenites ii dedica lui BrAncoveanu
un elogiu, urmat apoi de traducerea Intntdtuni iupiritc:t'i r Sfintului Teofilact (anbele
sunt prezente 9i in nrss. 1805 91 1816 din biblioteca mdndstirii athonite Vatopedu,
manuscrise menjionate de \./irgil CAndea in Mdrturii ronfincsti peste hotara, r'ol. I, cd.
Enciclopedici, Bucuregti, 1991, p.527; vezi qins. gr.734 BAR, menfionat de C. Litzica in
Catalogul nnnuscriptelor g/ecdsfr', Bucure9ti, 7909, p. 299. Mai multe despre elogiul Jui
Sevastos Kymenites dedicat lui Constantin Brancoveanu, vezi la A. Camariano-Ciora:r,
Pareneses byzantines dans les pdtls ro nai$, jt\ Et des byzantincs et post-bvzantines, tor\.l,
Bucuregti, 7979, p. 117-133.
3':Dupd ce a fost uzurpat de citre Nichifor Botaniates, Mihail Duca a fost silit si
intre in cinul monahal, insA acest lucru nu i-a displicut deloc lui Mihail, care se pare ci
mai apoi a devenit chiar episcop (cf. B. Leib, op. cit., pp. 196).
impdrdteascd Sf?ntul Teofilact il indeamnd pe prinful Constantin sd ia aminte
la viala virtuoasi 9i plini de milostivire pe care mama sa o avea inci dinainte rl
de a depune voturile monahale, pe cand era impirdteasd. Prin acestea va p
putea Constantin ingelege adevdrata mdsurd a jertfei duhovnicetti a mamei Sl

sale pi ascultAndu-i sfaturile sfinte, va primi ajutorul gi ocrotirea lui Dumnezeu.


in partea a dou4 SfAntul Teofilact, folosindu-se de pilde biblice, istorice gi S
literare ii arati lui Constantin care sunt modurile de a guvema r:n imperiu. ir
iar apoi il povifuiegte la virtufile pi insugirile in care trebuie sd se intdreascd ca
)
viitor basileu: credinta adevirate ir Dumnezeu, dragostea gi mila fafd de ir
semeni, demnitate4 tiria dobAnditi prin biruirea moliciunii gi trAndiviei, d
prietenia adevirati gi nefifamicd, judecata firi pirtinire gi cu milostivire,
ln
dragostea pentru studiu. De asemene4 tAn5rul Constantin este inderrnat sA
C.
se fereasci de insolirea cu actorii sau comedianlii, dar 9i sd se funpotriveasca
N
pldcerilor gi desfrinirii prin orice mijloace, dar mai ales prin exercilri fizice,
pr
care sunt de mare foios in aceastd privinfi. In finalul acestei scrieri, Sfantul
Teofilact ii figiduiegte lui Constantin c; dacd va pune in practici cele ce i le'a
P(
spus, ii va aduce mai apoi ti alte invetSturi ziditoare de suflets.
lu
La indemnul impdritesei Maria - care, ca o mamd sfAnti purta de grijd to
atat pentru mantuirea s4 cat gi pentru cea a fiului sdu -, Sfantul Teofilact a
PI
alcdtuit Tdlcuirea celor patru Eaanghelii (PG 123, col. 739-7341;724, col.9-378),
iar mai apoi a continuat qt Faptele Sfnlilor Apostoli (PG 1'25, col.483-7732), 11;
Epistolele Sfhntului Apostol Paael (PG 124, col. 335-1358; 125, col. 94M) 9i N
Epistolele Sobomicegti (PG 125, col. 1131-1288; 726, col. 9-104). La acestea se in
adaugd gi lucrdrile exegetice la Cdrlile Sfnlilor Prnrtrci Osea, Aaacum, Iona,
Naum pi Miheia (PG 126, col.563-1190)34. Tot SfAntului Teofilact i se atribuie gi
o Tklcuire a Psalmilor, carei,sd a rimas irnci ineditd3s.
Ne este, de asemenea, cunoscut cd la 6 ianuarie 1088, SfAntul Teofilact, n'.
ca unul care era mai-mare (adicd maestru) al retorilor, inconjurat de cdfiva r(
invdldcei ai sii, a un cuvAnt de elogiu (basilikos logos) iraintea lui ,R.

Alexios I Comnenul gi a intregii curli imperiale36 (PG 726, col.287-306).


'inut
o'r

3?
Cl B. Leib, op. cit., pp. 2W-201. 1:
3a Acest talcuiri au fost dedicate tot imperitesei Maria (cf. P Gautier, Theophylacte 1.

d'Achrida - kttres, Tesalonic, 1985, p. 83).


rs Datoritd uriagei sale opere exegetice, H. von Soden il numette
Pe Sfantul Teofilact
,,cel mai mare exeget al veacului al Xl-lea" (Die Schriften des Neuen Testaments, Bedin,
1902-1910, tom. I, pp. 321).
a Faptul ce in acest discurs Sfintul Teofilact nu-l pomenepte pe Constantin
Porfirogenetul Fi pe mama sa Maria se datoreazi evenimentelor petrecute la curtea

--t:_-_-=-:1- =f
Acest discurs oficial, linut de SfAntul Teofilact in calitate de mai-rnare al
retorilot pe lAngi interesul siu literar confirmd gi completeazd (pe o
perioadd determinati a istoriei bizantine) informaliile despre Alexiach,
scrierea istorici a Anei Comnena3T.
intre anii 1088-1090 (fdrh insd a se cunoa9te cu exactitate cend anume"),
SfAntul Teofilact a fost desemnat arhiepiscop de Ohrida (actualmcnte C)hricl,
in noul stat Macedonia), devenind pistorul duhovnicesc al slavilor gi vlahilor
din aceasti eparhiere. SfAntul Teofilact s-a simtit impovirat de aceaste noue
indatorire, pe de o partepentrumarea responsabilitate ce o avea ca arhiepiscop,
dar gi pentru faptul cd numirea sa ca vlddicd la Ohrida il |inea departe c1e

imperiali. Dupd abdicarea din anul 1078 a tatilui sir.r, Mihail Vll Ducas (1071-1076),
Constantin, care ave.l doar { ani, a devenit urmagul legitim al trorrului bizantin. f)lr,
Nichifor III Botaniatr:s (1078-1081) nu i-a recunoscut dreptui pe care Constantin il putca
pretinde in n.rrxl lcgitim. insi Comnenii, in timpul revoltei lor impotriva lui Botani,rte's,
au fost constrangi de cei din familia Ducas si ia apirarea t6nirulLri Constantin
Porfirogenetul. Comnenii i-au figiduit mamei sale, \1aria, cd vor revendica drepturilr.:
Iui Constantin, iar Alexios, dupi ce a devenit impirat, a irnpArtit puterea cu Constantin,
logodindrr-l cu cea mai mare fiici a sa, Ana Comnena yi nurnindu-l co-basileu. irr ce.-r
privette pc Mari4 mama lui Constantin, cind s-a incrcdinfat ca a asiSurat soarta fiului
sAu, s-a retras Ia ministire. Dizgralia lui Constantin Porfirogenetul a surYc.ltit o dati cu
nagterea lui Ioan, prin.rul copil de parte birbitt'asci pe care i-a avut impir.rtul Ale'xios.
Nagterea acestuia s-a petrecut pe la anul 1087, cici pe la l1186-1087 Sf6ntul Teofilact scria
itttdldtura in4tfudtaascd pentru Constantin, care era inci co-basileu, iar in 108E in elogiul
siu (basilikos logos)il pomenc'9te deja pe pruncul irnperial Ioan Conrnen. Cu toate acestea,
se pare ci logodna dintre Ana Comnena ti Constantin Porfirogenetul nu a fost rupti.
Astfel se explici de ce SfAntul Teofilact nu-l poneneltc nici pc Constantin 9i nici pe
mama s4 Maria in elogiul pe care-l face intregii familii imperiale in aceasti scriere'a sa
(Cf. P Gautier, Le dtscours Lk Tlrcophylacte de Bulsarid n I'eutaletor Alexis 1., Cttnururc, it
Rarue dc Etudes Byzurtines, torn. 20, 1962, p. 106).
37 Cf. P. Gautier, op. cit., p. 93; r'ezi
9i Ernest Barker, Soctal snLl Poltttcal Thougltl in
Btlzantiunt fron lus[]nunl I lo tlt Lust Pdeologus, Clarendon Press, C)xford, 1957, pp. 1'16-
150; R. Arastasi, S rrl Logos bosilikos di Tcofilatto pcr Alessrrr Colrlerro, in rev. Orpheus, nr. 3,
1982, pp. 358-352.
a Cf. I'. Gauticr, L'episcopal de Tlrcopltylttctc lTephnistos archeueque dc Bulgarie (Notes
clrrotlologiqlrcs et biotrapliques) in Rc|uc de Etuclas Byzanlitrcs,1963, pp. 159-166.
3"in februarie 1091, dupi ce primise deja o scrisoare dir.r Ohrida de la Sfintul Teofilact
(l'G 126, col. 517), Nichifor Melissenos vine in Bulgaria elur porunca impiratului, pentru
a recruta din r6ndul slavilor gi a r'.lal.rilol opteni pentru luptele cu pecenegii (cf. P Gauticr,
oy. cit., p.162).
efervescenta viefii duhovnicegti gi culturale a Constantinopolului4. Ohrida
era capitala unei provincii de la periferia lmperiului, provincie ce fusese
cuceritd de bizantini prin lupte sAngeroase pe la inceputul veacului al Xlea
in vremea impdratului Vasile II Bulgaroctonul. SfAnhrl Teofilact gtia prea bine
ci numirea sa la Ohrida era cuprinsi 9i intr-o anumite strategie politici a
impiratului Alexios I Comnenular . Din aceasti pricind, primirea batiocoritoare
pe care i-au ficut-o SfAntului Teofilact enoriagii sdi din Ohrida se datora intai
de toate faptului ci episcopul trimis din Constantinopol era privit ca un
reprezentant al impirdliei bizantine. Aga cum locuitorii Ohridei nu cunogteau
cd printre ei vine un om cu viafi sfAnti, tot ag4 nici SfAnhrl Teofilact nu cunogtea
la acea datd cA praktores (agenfii fiscului bizantin) percepeau din aceasti
provincie impozite atat de crunte gi de inumane, incAt se mergea pand la
luarea copiilor pentru a fi ficuli sciavi.
In aceasti dificild stare a lucrurilor, SfAntul Teofilact gi-a indeplinit
conttiincios gi energic indatoririle sale pastorale, cu toate cd gi-ar fi dorit
odcand si se intoarcd la Constantinopol. $i cu toate cd prin educalie gi
mentalitate era un bizantin, a fost un adevirat Pirinte gi pistor duhovnicesc
pentru arhiepiscopia autocefald a Ohridei gi Bulgariei, apdrAndu-i interesele
gi protejAndu-i independenfa gi prerogativelea'z. SfAntul Teofilact s-a sarguit
mult pentru a-gi pezi turma duhovniceasci de lupii ripitori ce au lucrat
prin invelitura pavlicienilor gi bogomililors gi, pentru a feri norodul de
a SfAntul Teofilact era el insugi un adeverat fiu al lumii bizantine, un rod curat a
ceea ce era mai de pref in Bizang, at6t duhovnicegte cAt ti in plan cultural, gi din aceasti
pricind, pe drept cuvant, se socotea pe sine ca apaginAnd ,,cetifii impdrdtegti". Plecarea
sa la Ohrid4 lipsirea de toate privilegiile duhovnicetti ti culturale ale Constantinopolului,
dar gi firea sa sensibili, I-au fdcut si se socoteasci, pentru inceput, asemenea unui exilat.
{r In veacurile XI-XII, numirea in inalte functii bisericepti era adesea o rasplata a
meritelor clerului patriarhal din Constantinopol. Autoritifile bizantine priveau scaunul
episcopal al Ohridei ca pe un post-cheie. Mai mult, arhiepiscopul de Ohrida avea gi un
rang inalt in ierarhia Bisericii r;siritene. Ahturi de conducitorul militat arhiepiscopul
Ohridei era principalul reprezentant al autoritd|ii bizantine (D. Obolensky, Six Byzantine
Porfraifs, Clarendon Press, Oxford, 1988, pp.40-41).
{, Este cunoscuti impotrivirea Sf6ntului Teofilact in ce Privette transformarca unei
menestiri in stavropighie, adice scoaterea de sub iurisdicfia episcopiei locale gi suPunerea ei
fafd de Patriarhia din Constantinopol, ln acea vreme, folosindu-se de dreptu.l de a preschimba
o menestt€ in stavropighie, Patriarhia a savartit multe abuzuri, mai ales in Orient.
$ B. Panov, Bogorn i I'skoe, doizenie o Makcdonii na osnotanii pisem Feifilakta Ochridskogo,
in Actele celui de aI XIV-lea congres internalional de studii bizantine (BucureFti, 6-'12 sePtembie
1971), tom. ll1, "1976, pp. 72L-727.
intunericul acestor inr.ifdturi, a hirotonit mul;i preogi educafi, cate erau cu
adevirat lucrdtori prin cuvAnt. Inleleptul arhiepiscop a avut de indurat
numeroase acuzalii nedrepte gi defdimltoare, indreptate impotriva sa atAt
din interiorul diocezei sale, cAt gi de la Constantinopol. Cu toate cd era o fire
sensibild, SfAntul Teofilact a rdbdat cu bdrbdlie nurneroasele nedreptdfi,
pentru ci gtia ce acestea sunt aruncate asupra sa din pizma vrdjmagului
neamului omenesc. Dar Dumnezeu I-a sprijinit gi a mAngAiat durerile sale,
iar rAvna i-a impodobit-o cu roade. Prin ostenelile sale duhovnicegti, SfAntul
Teofilact a cAgtigat dragostea ti respectul credinciogilor, pentru cd acegtia au
vdzut munca sa neobositd in sluiba si in numele lors.
Din perioada in care a fost episcop se pistreazi o voluminoasi
corespondenJi (130 de scrisori publicate in PG 726, col. 307-558) purtati
atAt cu episcopii sufragani, dar 9i cu alte fele bisericegti, cu prieteni, cu inalti
funcfionari de la curtea imperiald, dar gi cu Maria de Alani4 fosta impi-
riteasd a Bizanfului, devenitd monahiers. Tot de atunci dateazi gi o lucrare
intitulatd: Tratatul asttpra pl|ngerilor impotriaa latinilor (PG 126, col.221-248),
scrisl pe un ton moderat, atitudine rari pentru acea vreme, privind aceasti
chestiune. CAnd SfAntul Teofilact scria aceasti lucrare, trecuseri abia cAteva
zeci de ani de la schisma din 1054 dintre Biserica rdsdriteani gi cea apuseand.
Cu toate ci acest tratat este alcetuit pe un ton conciliant, SfAntul Teofilact nu
face concesii invildturilor striine de Dreapta Credinli, apirAnd cu fermitate
inveletura ortodoxd gi respingAnd adaosul Filioque gi pnmatul papal. in cc
privegte obiceiurile cultice locale ale celor doui Biserici, SfAntul Teofilact
indeamni la impdcare 9i inlelegere reciproci. Aceasti scriere a fost alcituiti
in cadrul corespondenlei sale cu Nicolae, care cra pe atunci diacon al Bisencii
SfAnta Sofia 9i care, rnai apoi, a devenit episcop de Malesova{6.

a! Suidtoe Etanghalic s toLkouanieln blajettogo Feofilacta, Arhiepiscopa Bolgarskogo


( Blagooiestttik), Moscov4 2000, p. 15.
ri Aceste scrisori
alituri de altele5, au fost publicate intr-o edifie critici de citre P Cautier,
Tlaophylatte cl'Achida - bttres (Corpus Fontium Historiae Bizantinae), Tesalonic, 1986.
16 AceastA lucrare a fost scrisi irainte de anul 1091, cind
- in contextul unionist
promovat de patriarhul Nicolae Gramatikos pi Alexios I Comnen -, diaconul Nicolae a
cerut pdrerea celui ce-i fusese dascdl, iar acum era intAist;tAtor al Ohridei.
Pentru acest tratat vezi: M. Jugie, Tlrcohgia clognntica clrristianorum oientalitn, tom
l, pp.285-286,303-310, 318-320, 325-327,348-351(cf. R. Janir.r, art. Theoplrylacte d'Acltrida,
in Dictionnaire dc Thcologic Cttholique,Paris, 1945, col. 538). Acest tratat al Sfantului Teofilact
a fost publicat de P Gautier in Tlrcophylacte d'Achrids - Discours, Traites, Poesies, ed. cit.,
pp.97-771,245-285. Alte studii referitoare la aceasti Iucrare sunt urmetoarele: J. Draseke,
32

Intreaga corespondentA a SfAntului Teofilact are o mare importanfA


istorici, deoarece mijlocegte cunoatterea stirii in care se afla societatea gi
Biserica din acea vremeaT. Dn scrisorile SfAntului Teofilact pot fi urmirite
fapte istorice care s-au petrecut pani in anul 1108. Astfel este descrierea succinte
a invaziei in Iliria gi Bulgaria a ogtilor apusene ce se aflau sub conducerea lui
Robert Guiscard Si a fiului sdu, Bohemond. Acest eveniment a avut loc in
timpul primelor expedifii cruciate, la trceputul veacului al XIIlea4.

Tluophylaktos' Schift gegen die lateiner, in rev. Byzantinische Zeitschrift, tom. 10, 1901, p.
515-529; B. Leib, Rome, Kieu et Byzance a la fin du Xk siecle, Pais,7925, p.41-50; A. Qua-
cquarelli, La letter& di Teofilatto di Achida: gli eroi dei bttini, in rev. Rassegna di Scienze
filosofiche, tom.2, 1.949, p.34,7140; M. Tombacco, TeoJilatto di Bulgaria tra Oriente et
Occideate,Bari,1979, 104 p; D. Obolensky, Six Byzantina Portraifs, Clarendon Press, Oxford,
i988, pp. 41-45; E. Papayani, Rome et Constantinople dans I'oeure de Theophylacte archeoeque
d'Achrida,in Idein giuidica e politica di Roma e personalita storiche,l, Roma,799l, pp.79-94.
a7 Scrisorile Sfantului Teofilact au fost intrebuinlate ca o bogatd sursd de informatie

pentru subiecte variate: structura bizantini a comandamentului din Bulgari4 politica fiscald
a Imperiului in provincii, istoria economicd gi sociald a Macedoniei, ereziile medievale sau

identitatea oficialilor bizantini. Prea putin interes s-a ardtat felului in care este reflectatd
personalitatea sa il numeroasele sale scrisori care ni s-au pestrat. Acest lucru a fost f5cut
numai de unele studii din ultirnele doud decenii ale veacului al XXlea Pentru scrisorile
Sfantnlui Teofilact, vezi gi urmdtoarele studii: K. Roth, Shr dien zu den Bi{en des Theoplrylaktos
Bulgnrus, Ludwish afen, \9ffi, pp.7-22;N. Ad,ontz, L'archnuque Theophylacte et le Taronite,in
rev. Bymntion, tom.17,1936, pp.577-588; A. Leroy-Molin ghen, ks kttres de Theophylacte de
Bulgaria a Gregoire Tarontte, in rev. Byzantion, tom. 11, 1935, pp. 589-592; D. A. Xalanatos,
Beitrage zur Wirtschafts und Sozialgeschichte Makedoniets tn Mittelalter, Munich, 1937;
Prolegometos a une edition citique des ,,kttres" de Theophylacte de Bul4aria, ou I'autoite de la
,,Patrologie greEre" de Migne, in rev. Byznntion, tom. 13, 1938, p. 253-262; Trois mots slaaes
dans les lettres de Theophylacte de Bulgaia,in Anuarul lnstitutului de Filologie pi Istoie orientald
,i slaad, totm. 6, 7938, p. 11't-I17; A propos d'une phrase de Theophylacte de Bulgarb. in rev.
Byvtntion, tom-52,1987, p.423424; Medicins, naladb et remedes dans les lzttres de Thmplrylacte
de Bulgaia, in rev. Byzantion, tom. 55,1985, p. 483492; St. Mas|ev, ks lettres de Tlrcophylacte
de Bulgaia a Nicephore Melissenos, i:'r Reaue de Etudes Byzantines, tom.1.972, pp. 779-186; A.
R. Littlewood, Tie Byzantine ktter of Consolqtion in tlv Macedonian and Komnanian Periods,
lndiana USA, 1996; M. E. Mullett, Tleo phylact Bishop of Semnea and the Alexian Reconquest of
Arutolia,inrev. Peitia (loumal of the Medieual Acadeny of lreland), tom.10,7996, pp.237-252;
toi bizantinologul Margaret E. Mullett a publicat o monografie legatd de corespondenfa
Sfdrrtului Teofilact: Theophylact of Ochid: Reading the Letters of a Byzantine Arclfuishop,
(Birmingham Byzantine and Ottoman Monographs, 2), Aldershot: Variortm,7997, M1' p.
a8 PG 123. col. 31-33.

T
in cArmuirea arhiepiscopiei sale, SfAntul Teofilact a lucrat cu inlelepciune
9i multi hotdrdre. Era cu multd luare aminte in alegerea Pastorilor vrednici 9i
mai ales a episcopilor. Cel mai adesea alegea episcopii dintre greci, dar 9i
dintre acegti4 pe aceia care erau iscusifi in cele duhovnicegti, dar PricePufi ti
in rAnduiala lucrurilor lumeyti. Arhiepiscopul era cu multi luare aminte la
ceea ce se petrecea in eparhia sa gi, pentru a cunoagte mai indeaproape nevoile
fiecdrei biserici, chema episcopii in adurdri 9i aici cerceta tot ceea ce trebuia
indreptat sau imbundtifit. Dar in aceste adundri ale episcopilor, SfAntul
Teofilact ridica gi problemele pentm care era de trebuinJi sfatul reciproc.
Ca gi arhiepiscop, SfAntul Teofilact s-a ingrijit gi de averea Bisericii, care
era prddatd atAt de conducitorii laici ai Bulgariei, cit 9i de agenfii fiscului
bizantin. Ca unul care era pistor de suflete, arhiepiscopul purta de griji ca
enoriagii sdi si nu fie nedreptilili sau batlcrorifi prin ldcomia 9i rdutatea
celor care strAngeau impozite. Din aceasti pricind, SfAntul Teofilact - a;a
cum ne mdrturisegte prin scrisorile sale - a avut mult de sufedt din Pncina
lui lasites, cel care era mai mare peste zbirii care strAngeau dajdiat'.
in vremea pdstoririi Sfintului Teofilact, s-au Petrecut in Bulgaria 9i
ndviliri ale cumanilot care prddau gi mistuiau cu foc cetifile gi sfintele
biserici5'r. Cind pagubele erau prea mari, iar Biserica nu avea resursele
necesare pentru refacerea cclor distruse, arhiepiscopul cerea ajutorul prie-
tenilor sii cu ciare de mAni din aristocralia bizantini. Iati ce ii scrie unuia
dintre acegtia, anume fiului sevastocratorului: ,,Te rog, milostive;te-te de
biserici, ce cra vestiti altidati, pe care evlaviosul l3oris, |arul Bulgariei, a
indllat-o impreuni cu alte gapte biserici. El a construit-q iar tu innoiegte-o,
ca Domnul sd innoiascd duh drept iniuntrul tiu"1i.
Episcopului de \4din, care sc plAngea de greutilile gi necazurile ce le
intAmpin5, SfAntul Teofilact ii scria acestc currinte de mdngAiere:,,Cu
adevdrat, prcacinstite frate, mali sunt ti suferinlele tale gi pot migca orice
inimd. Cine va tdgddui aceasta? Afard luptii, inlduntru spaime ti nu este
cine s.l ajute 9i impreuni sa lupte. Ci vrijmapii trAmbileazi gi capul il ridici,
iar stAn'urile robilor tdi le pun sprc mAncare pisdrilor cerului. Varsi sAngele
lor ca apa imprejurul cetdfii voastrc ai n-are cine sd-i ingroape. Prietenii 9i
cei de aproape stau departe, iar daci se apropic, mai cu viclenic arunci
pierzdtoarea cursd. Pentru ci s-a riicit dragostea gi vriimagii omului sunt
casnicii lui. Acestea, in adevir, pot sd amarasci sufletul mai mult decAt se

* D. Obolenskli op. cit., pp. 57-58.


','L Sncgcror', lsloliia nn OchriLlskata arclicpiskopilrt, tom l, Sofi4 1924, p. 198-20'1.
\) BlagL)rricstnik, ed. cit., p. 16; r'ezi ii L. Kavclin, Soctneniia Lilnjenogo Fao.filnkt,t
Bolgtrskogo, a rclt icpiscr.tpt Pentoj J ustintctttT, Moscova, 1li70.
poate spune; cici daci ne gandim ce intreaga minte suferi gi toatd inima 726, c<
pitimegte indatd. nenorocirile acestea fiind impirtdgite cuiva pot sd fie reflectr
mAngAiere pentru noi. Spune-mi, cine este scutit de nenorocirile timpului chirilo
de acum? Nimeni, precum cred eu. Cd, dacd cineva ar fi atAt de fericit, incat PoPoa
si nu aibi nici o supirare (ceea ce se pare cu neputinle), totugi, dacd voiegte cei cin<
si se supuni legii lui Hristos, el insugi trebuie si sufere pentru durerile excesrt
altora, pentru cd ni se poruncegte <si plangem cu cei ce pling,, (Ronnni 12, ,'bdge
15). CAcr, dacd nimic din cele pe care le suferd allii nu-l ating, mai nefericit Sfi
este aceia decat toli cei care suferd; cici fericili sunt cei care plAng gi vai Eaangl
celor ce rAd. Vezi ce fel de sfArgit le putem prevesti acestora? Deci, nu numai 726,co
tu egti strAmtorat de necazuri. Ai dugmani mul;i? Dar, desigur, nu mai cruzi ?n biser

decAt aceia care sunt prin pdrtile acestea si care duc in robie unul din cinci (PG 12
copii gi ca pe dobitoice o6ignuiesc a-i ucide, din cinci sau din zece unul.
Zici ci ai ndvllitori de afari pe cumani. Dar cine se poate compara cu aceia rev. By:
care nivdlesc din Cetate [Constantinopol] impotriva noastri, a ohridenilor? Theophy

Acei care se duc in Cetate, pentru pldcere gi pentru coroand r;pesc toate li nr. 3-4,
le iau cu dAngii, nefiind cel ce izbAndegte, nici cel ce izbivegte. cici cine se Long Lift

poate impotrivi celor din Cetate? Ai oameni rdi? Dar acei cetileni rdi sunt de la t'ie

copii, pe lengi buigarii noptri. [... ] O singurd scdpare este gi un singur leac la The Lon,

cei ce suferd, ci, degi din pricina atAtor necazuri ne-am intristat, sd nu ne 1Qa5 n'
mai viitdm, chiar de am suferi inci gi mai multe supiriri. Daci insi ne vom
ruga gi cu lacrimi vom cere ajutorul lui Dumnezeu, cred ci vom vedea dic Pro.ft
aritAndu-se mila gi indurarea Sa cdtre noi"52. sptntrLll
La Ohrida SfAntul Teofilact a scris gi doud lucriri hagiografice de mare Theopht
tdl
importanfd, privitor la rdspAndirea crettinismului pe pAmanturile slave.
Cea dintAi este Pdtimirea celor cincisprezece ntucenici din Tiberiopole-Struntilas3, rar uce-

care s-au sivArgit la Tiberiopole (in apropiere de Ohrida) pe vremea lui Iulian lumini
Apostatul (PG 126, col.751-222). Cea de a doua este Viala Sfhntuhri Clenrent,
ArhiEiscopul Bulgarieisa (1916), care este socotit Apostolul bulgarilor (PG op. cit.
tnnt:l'
Reprodusi dupi lucrarea menlionati in nota urm6toare (pp.84-87).
5r

elAceasti lucrare hagiograficd a fost tradusd giin limba romAni de episcopul Gherasim poate.
Timut ti a apirut mai intAi in periodicul Ca/ca l'iclii, in nr. 10,17,12/1905 5i1,2,3 /7906,iar a N,laic

mai apoi a fost publicati in extras sub titlul h/tarti'ii dit Tiberiopole, Stabilimentul de arte noien-r
grafice, Bucuregti, 1907 , 91, p. locul r
3l AIte studii despre aceasti lucrare'vezi Ia: M. lugie, L'auteur de Ia Via de S. Clenrcttt cA cita
cle Bulgaric,itrev. Echos d'Oient, tom. 23, 1924, pp. 5-8; L Snegarov, Les sources sur In uie poart.
et l'actiuite de Clenent d'Ochrida, in ret'. Byzantinobulgarict, ton:.. 1, 1962, pp.79-119; S. prAar
Maslev, Zur Quellent'rage der Vita Clementis,i^ rev. Byzantinisclrc Zeitschift, tom.70,7977, cuPru
pp. 310-315; D. Ob olenskv, TheophVlnct of Ochrid and the Autorship of the Vita Clementis,in al X\'
35

Icl 126, col. 1193-1216). in accste doui lucriri hagiografice SfAntul Teofilact
ie. rcflecte in chip vidit apropierea sa duhovniceasci de slavi gi de tradilia
tli chirilo-n'retod iand55, ardtAnd o deschidere primitoare pentru limba gi cultura
it popoarelor nou convertite la cregtinism de cdtre Sfinlii Chiril gi Metodiu gi
t0 cci cinci ucenici ai loP, contrabalansindu-se astfel presupusul sdu atagament
le cxcesi\r la cultura greacd. De fapt, insugi SfAntul Teofilact s-a numit pe sine
), ,,buigar", intr-una din scrisorile cdtre Maria de AlaniasT.
-it SfAntul Teofilact a scris, de asemenea, o OntiLie dsupra celei de a unsprezecea
ill Etanghelii a inttierii care se citegte la Utrenie (publicatd fragmentar in PG
I 26, col. 145-150), o onilie la sdrbdtoarea futpdrdteascd Lt Intrdrii Maicii Dontnului
al
zi itt ltiseicdsE (PG 126, col. 129-144), dar gi o omilie irttru Cittstirea Sfintei Cruci
(PC726, col. 105-130).
.ci
.il.
i.r ic\'. Ilv.antuol (TriLute fo 4. N. Sfturfos), tom. 2, Atena, 1986, pp. 601-616; N. Dragor'4
t? i lu'ophylLrct' of Ochrtdo's Old Bulgtnu SoLtrces on Ctlnl ind Mellndws,'tnrev. Etudes balkauiques,
rrr. 3-4, Sofi4 1992, pp. 107-110; I. Ilier', Tlre lvhnuscript Trtrriition and tlrc Authorslu1t oj the

SC i.oug Life of Santt Clcnrcnt of Ochrid,it Byzantinosliuica, ton1.53,7992,58-73;P.Deyos, L'auteur


nt ,t la i'ie rlt Snittt Clantnt d'Qcluida, in Aualrch Bollnndiaru, tom. 112, 1994, p. 32; I. C. Ilier',
l.r f/rr' Lorrg Lili' t,f -S,rir tt Clenrctlt of Ochrid. A Criticol l.ditiL,t1, i\ re.v. Brlzntrlinohulgl ricr, tom. 9,
.10 Ie.r5, pp. 62-120.
r-tl " Vezi: Cerlrard Podskalskl,, Za'ci Er:bi scliift, i'on Aclutdn (OclntLl) wd iluc Balurtung firt'
ea lit' PrLtJtut- tud Kit clrcttgr:schicllc Mnzcdortictts: Tltcopltyltktos rutd Dtuclrios Cll.tttutlttuts, in: La
ipuitlttlrtu dt, I'utrittrs bV; ftut Llmls k ulbe tl /'ilrrrgt,, Tunrhout, 1997, p.212; M.. Nlullett,
IC illrtpltrtLtct ttl Ochrttl: Rcadhtg thc U'ttt'rs of a Brlzutitt' Arclfuis/rop, ed. cit., p. E1 9i ur mito.lrele.
n Pomenirca Sfinlilor Chiril
;i Metodiu sr- sivaryette in Bise,rica Ortodoxi la 1l mai,
iar uccnicii lor: Arhiepiscopul Clement pi Cuviogii Gorazid, Naum, Anghclar ;;i Sa.,4
:l 11 lurrirritorii slavikrr de sud sur.rt priznuili ia 27 iulie.
1!, ': P Cautier; Tlrcoplrylncta d'Aclu'ida - bltrcs, Tesalonic, 1986, pp. 140-141; D. Obc'lenskl;
)c olr. cii., p. 61; Hristo N'[e]ovski,5t. Nhr/rr n1 Sllg i,"lo5hctpole Collccluct (7717-1/.12), Skopije,
lee6, p. 25.1.

" Aceasti omilie a fost intrcbuinfati - poate de Sfirrtui Dimitrie al Rostovului sau
.llr po.rtc de alli hagi()grafi - gi pentru alcituirca cuvintului de la pr.iznuirea Intririi in biserica
..1i r itlaicii I)omrrului, prezent pini astlziin Victilc S.fitlilo,', in ziua a douizeci 9i una a lurii
:lr' rroicmbrie (rc-zi ti edilia recenti romaneasci ingrijitd de arhimandrit loanichic l3il,:n1. ln
kretrl mai sus pomc'nit, Sfantul Teofilact este numit ,,arhiepiscrrpu I Tcsalonicului", cu toate
..r citatele apartill scieii sale, iar in siraxareic ortodoxe nu regisim decAt doi Sfinfi care
po.lrti acest nume: SfAntul Teofilact Mirturisitorul, episcol.r al t.u-icomidiei (1 pe la 842 9i
Prit tluit la E rrartir.) ;i Sfintul Tcofilact, arhiepiscopul Ohridei. Doui nlanuscrise romAnetii
.LrIrxrd traducerea acestei onrrlii .r SfAntului Teofilact: rls. -17El iJAR de la finele veacr"rlui
,rl \Vlll-lea (r.2;16-261) 9i r,s. 329.1 8,4R din antrl 1827-1833 (f.95-97).
.E

In vremea episcopatului siu de la Ohrida a fost insolit gi ajutat de


fratele siu, Dimitrie, care era cleriC'. SfAntul Teofilact il pomeneste adeseori
pe Dimitrie in epistolele sale gi ii dedicd gi doud lucriii: una referitoare la
eunuci60, iar cea de a doua legatd de post gi ajunare6l. Se pare cd Dimitrie a
murit de tuberculozi, pe la anul 1107-1108, la Tesalonic62, chiar in bralele
fratelui sdu Tmfilact. De moartea lui Dimitrie, pe care il socotea o mangaiere
gi un mare sprijin al bdtrAnefilor sale, SfAntul Teofilact a fost mult indurerat.
Fiind un literat inzestrat cu o mare sensibilitate, a alcituit ocazional gi
poezii iambice gi anacreontice pe care, in diferite imprejuriri, ie-a dedicat
apropia;ilor sau celor cu care se afla in corespondenli63. SfAntul Teofilact
a inchinat doud poeme gi imnelor SfAntului Simeon Noul Teolog pe care il

sn
Despre Dimitrie, fratele SfAntului Teofilact, cunoaptem ci era eunuc gi era un om
foarte virtuos. Se pare cd Teofilact irnpreund cu Dimitrie erau cei mai mari ca vArsti
dintre frali, deoarece, pe cAnd era la Ohrida SfAntul Teofilact ii scrie dascilului Nichita
din Constantinopol: ,,fralii mei, care sunt, de asemene4 inviliceii tiri" (cf. PG 726, col.
373). De aici putem infelege cd SfAntul Teofilact mai avea 9i alli frafi. Oricum, pe lAngd
Dimitrie, care avea o fire pldpiindi pi bolnivicioasi, SfAntul Teofilact - h scrisoarea sa
cAtre Nichit4 medicul impiratului -, mai pomenegte de un frate care avea o fire robusti
gi era un marinar foarte curaios (cf. PG -126, col. 473). De asemene4 dh prima din cele
doud poezii tanguitoare alcdtuite la moartea lui Dimitrie, aflim cd Sfintul Teofilact era
mai vArstnic decat Dimitrie ti tot aici pomeneite gi despre nepolii lor (cf. P Gautier,
L'episcopat de Theophylacte Hephaistos archeueque da Bulgalie, ed. cit., p. "173-^175).
m Cf. M. D. Spadaro, Un inedito diTcofilotto di Achrida s l'eunuchia,in Riaista di Stttdi
Biz.antini e Slaai, tom. I, 1981, pp. 3-38.
6' Gerhard Podskalsky, art. Theophylacte d'Achrida,in Dictionnaire de Spiritualite, tom.
XV Paris, 1991, col. 545.
6, SfAntul Teofilact avea o cisuli la Tesalonic, dupi cum insugi mirturiseFte atat in

scrisoarea sa citre Nicolae Callicles (PG 126, col. 476), cat gi in cea cdtre magistrul Ioan
(PG L26, col.484-485).
B Dintre aceste poezii, multe s-au pierdut insi cateva s-au pdstrat gi sunt cunoscute

pAni azi. 14 dintre poeziile Sfdniului Teofilact au fost publicate de M. Mercati (Poesie di
Teofilatto di Bulgnria, in rev. Studi bizantini, Napol| "!924, pp. 173-194) 9i apoi, aldturi de
alte poezii care au fost descoperite in alte manuscrise, au fost reeditate de P. Gautier
(Theophylacte d'Achrida, Discours, Traites, Poesies, ed. c:rt., pp.345-377). Sfintul Teofilact, in
corespondenfa sa (scrisoarea citre Mermentulos) mirturisegte ci uneori i9i ocupa timpul
liber cu alcdtuirea de elegii in versuri iambice (PG 126, col. 393-395). Despre poeziile sale
vezi gi: R. Anastasi,Note critiche,inrev. Siculonrm Cymnasim, tom.34,7981, pp.277-283;
R. Romano, La nrcfica diTeofillato di Brlgaria,in Riuista Accademica Pontaniana, t.32, "1983,

pp. 175-186.
prefuia foarte mult gi despre ale cdrui imne spunea: ,,Toate lumea ar trebui
sd citeascd aceasti carte!"6r.
Cu inima plini de durere din pricina morlii fratelui sdu, SfAntul
Teofilact i-a inchinat doud poezii in care sdvdrgegte vrednicd pomenire
virtuosului Dimitrie. Pentru frumusefea versurilor, agezdm aici partea
finald din cea de a doua poezie, alcrituiti in vcrsuri iambice6s:

Cui ii 'l'oi descoperi amarul care m-a pitruns,


cici tu nu-mi mai esti leac oentru dureri?
Cui ii voi mai spune 96ndul mcu ascuns,
cici tu nu-mi mai egti tainili de cugetdri?
Cine imi va fi nemincinos in sfdtuire,
folos griind gi nicidccum prdpdstuire,
vorbindu-mi sincer, dar nestdmind pldcere,
cici, vai! tu egti cuprins de vegnica tacere.
Pe mine cel biitran, adeseori m-ai sfatuit,
fratc mult iubit, cu sufletul smerit;
dregAnd cuvAntul tiu, cu vrednica cinstire il sirai,
iar vreunui biiat trufag, infumurarea iute-i alungai,
copil bdtrAn, pe mine, bitrAn copil mai bun tu mi fdceai.
O, mort viu, cu totul pe mine nu md pdrdsi,
cdci viu mort sunt daci de.'ederea ta md voi lipsi.
$i chiar de pentru mine tu erai gurd gi Iimbd grditoare,
tdrie in picioare 5i m.ina prca folositoart.,
istefime, auz, lumini, inimi, caldd suflare
spre sluiirea mea prefdcute-n midulare,
insuf lare, dreapti indemnare, vitejie,
risipirea nelinigtilor gi iscusiti iconomie,
acum, stand in inalturi, fii pentru mine toate-acestea.
Credinld am cd Domnului indrazneg pi aproape-I egti,
ceci sunt incredinfat cd Dunnezeu ;i-a fost aproape !ie,
cd aceasta tu |i-ai dobAndiFo dintru curifie.
E limba unui fratc cea care-fi spune accst cuvAnt,
gi, ca nevrednic dar, c agezat pe-al tiu mormAnt,
dar tu, cu mili judecAnd, primegtc toatL'acestea-

nr La P Gautier, Thcoplnlrrcte d'Achrtdq Discours, Trartn, Poesics, ed. cit., pp. 353-355
(cf. D. Obolensky op. cit., p. 57).
* Traducere dupi P Gautier, L'cpiscLtltat dc ThcophylLrcta HL'plnistos archcoeque dc
Bulgartu, ed. cit., pp. 171, 777 .
Datorite preocupirilor sale scriitoricegti, a erudifiei sale, a perfectiunii (,
gi puritilii stilului sdu literar, a familiaritdlii sale atAt cu autorii profani, T
cAt gi cu cei Sfinli, arhiepiscopul Teofilact ocupi un loc de cinste in pleiada tr
marilor scriitori bizantini. Dar, mai cu seamd. SfAntul Teofilact - orin )
nevoinlele trupegti gi duhovnicegti sdvArpite intru implinirea sfintelor c
porunci ale Evangheliei - are un loc de cinste in Ceata Sfinfilor ierarhi ai ft
Bisericii Domnului Hristos, un loc gi o duhovniceascd silXgluire ce nu este ir
supusd stricdciunii gi nestatorniciei slavei omenegti. a
Anul morlii SfAntului Teofilact nu ne este cunoscut foarte exact. Se d
pare cA una dintre ultimele scrisori datate ale SfAntului este din anul 1108, n
insi ostenelile sale duhovnicegti - in ciuda indelungatelor sale suferinte il
trupegti (gutd, sciatici, torticoiis) - s-au intins pAnd in anii 1125-1126 sau Ii
mai tArziu6. c,
Ne este cunoscut cd inainte de obgtescul sfArpit SfAntul Teofilact a pdrdsit d
Ohrida gi s-a intors in patria sa, anume la Tesalonic. Aici, odihnindu-se gi ti
despovdrAndu-se de haina cea grea a betranetilor gi a betegugurilor trupegti, I;
gi-a dat sufletul sAu curat in mAinile lui Dumnezeu gi astfel a purces spre al
locagurile Sfintilor, acolo unde nu este nici durere, nici intristare, nici
suspinare, ci viali fdrd de sfArgit. a
c,
Cinstire a Sf inttrlui Te ofil act I
r-1

ln sAnul Bisericii Ortodoxe, Arhiepiscopul Teofilact al Ohridei gi a


Bulgariei a fost indeobgte numit ,,Fericit" gi ,,SfAnt", cu toate ci unii oameni
ai gtiinlei profane conteste aceasti calitate a sa, deoarece cunosc in chip
fragmentar gi nelucrdtor duhovnicegte, viafa gi opera SfAntului Teofilact.
Unii oamenii de gtiinJi care au contestat sfinlenia arhiepiscopului Teofilact
ai Ohridei, nu au fdcut aceaste afirmafie conttient Fi direct pe de o parte
pentru cA nu ii interesa in mod lucrdtor aceastd dimensiune a firii umane

6o Existe mdrturii istorice ci SfAntul Teofilact era inci in viate in acea perioadi,
deoarece s-a pestrat o poezie care a fost alcituitd in anul ,,6534 de la Facerea lumii"
(11,25 / 1126). Aceastd poezie a fost inchinati imnelor Sfintului Simeon Noul Teolog. (cf.

P Gautier, op. cit., p. 169). Referitor la aceasti poezic', D. Obolensky scria: ,,Fird indoiald,
entuziasmul siu pentru imnele lui Simeon pomegte de la sensibilitatea sa Poeticd ti de
la congtientizarea valorilor spirituale. Urmitorul aspect este relevant: cititorul scrisorilor
lui Teofilact nu ar bdnui la inceput cd acest prelat ocupat, ingrijorat gi cateodaii irascibil
ar putea gesi comuniune in spirit cu acel mare maestru al vie;ii contemplative, ale cirui
scrieri mirturisesc mereu lumina dit'ini" (op. cit., p. 57).
(adica sfinlenia), iar pe de alta parte, dinpricini ci pentru dAngii arhiepiscopul
Teofilact nu este cu adcvirat (adici in sensul cel mai profund) o persoand 9i o
taind, ci un obiect de studiu care poate fi supus unei ,,disecfii" prin metodele
ptiinlifice. Nu vom contesta micile puteri ale cunoagterii prin metoda de
cercetare gtiinlificd, insi atAta timp cAt cel care folosegte aceasti metodd este
rob al firii cdzutr';i nu s-a impertigit in chip congtient, lucritor 9i statornic de
harul lui Dumnezeu, toatA cunottinta sa este tulbure, ca una care este
amestecatd cu acea mAndrie sub;ire pe care Sfinlii Pirinli o numesc ,,parcrc
de sine", ,,inchipuire de sine" sau ,,nilucire de sine" gi, din aceasti pricini,
mintea ii este robiti de ingeldciune intr-o misurd mai mare sau mai mici 9i
astfel va alerga spre circumscrierea celor pe care crede gi i se pare ci le cunoatte.
Iar dorrnla de circurnscriere a informafiilor sau cunogtinlelor este proprie firii
cdzute gi este cea care a dat nagtere tuturor ereziilor Savant nu este cel care'
define un cumul de informafie interpretati sau interpretabili, ci acela care
inlelege profunzimea in-fornnfiei gi, respectAnd taina ei sporegte irL adcvir.
Iar ade-r.drul nu este ce\'4 ci Ciner'4 iar Domnul nostru Iisus Hristos (9i
asemenea ;i Sfinlii Sdi) poate fi cunoscut doar prin smeriti-cugetare.
Dupi cunogtinJa noastrd, dintre cercetitorii care au studiat mai recent
activitatea 9i opera SfAntului Teofilact, doar D. Obolenskv a afirmat fd;ig
cd numirea de,,SfAnt", dati arhiepiscopului nu este meritati. AceastA
pirere a afirmat-o in finalul studiului sdu dedicat arhiepiscopului Teofilact,
din lucrarea: Six Brlznntirte Porfrnits (Oxford, 1988, p. 81). Reproducem aici
acest pasaj in intregime, inclusiv nota:
,,Faima postumi a lui Teofilact a fost marcat.l de neinlelegeri gi erori.
Am vdzut ci Erasmus, care s-a folosit mult dc comentariile lui, a crezut
pentru o vreme ci numele lui era Vulgarius. O gregeali gi mai grar.d a fost
fdcuti de cilup;irul bulgar Paisie, de la ministirea Hilandar din Muntele
Athos. In lsfonn slauo-bulgdrd, acel manifest al nafionalismului bulgar scris
in 1762, el a menfionat ci Teofilact era patriarh de TArnovo (scaunul
primatului Bulgariei dupe 1235) gi in acecagi lucrare l-a ridicat la rangul
cle sfAnt*. Ne indoim ci Teofilact ar fi meritat aceaste mistificare posturna".
Nu dorim s.i insistim prea mult asupra acestei afirmalii gi concluzii
ficute cu responsabilitate strlct personald de cdtre autorul ei, insi din

* lsioriyn slrn,cro0o/rarskava, edifia I. Ivanor' (Sofia, 191-1), 36-37, 75-75. Cf. L Srregarov,
Lcs sorrrces srrr /a lic ct l'actirjltc dt Clcnrnt d'Ochrida, Bt1:utittobulgaricn,l, (1962),112-111.
Credirla in sfinlenia lui Teofilact, suslinutd h secolul al XVII-lea la Paris, provine po.rte
dintr-un cult local ccntrat sau legat de Ohrida. Vczi N. Velimirovici, Prologrr e.fron Ochritl,
Birmingham, 1985, p. 395.
respect pentru cititod vom areta gubrezimea acestei afirmalii, folosind
metoda gtiinlifici. Indrdznim si facem acest lucru, deoarece, in contextul
prezentat, este necesar si infelegem dacd D. Obolensky are intr-adevir
competenfa de a se pronunla asupra sfinleniei arhiepiscopului Teofilact.
Scrierile SfAntului Teofilact - intre acestea figurAnd 9i scrisorile sale care
s-au aflat la baza concluziilor maiore ale studiului lui D. Obolensky -,
sunt datate pani la anul 1108. Dar ultima scriere a SfAntului Teofilact este
o poezie din anii 7125-L1,26. Acum, vom considera in mod aprioric ci
arhiepiscopul Teofilact nu-gi merite numirea de - ,,SfAnt" , iar agezarea sa
lduntrici, la anul 1108 este in conformitate cu afirmalia ficuti de autorul
mai sus numit (consimfim la acest ralionament numai formal). Agadar,
avAnd in vedere ci din perioada 1108-1125, adicd vreme de 17 ani nu avem
nici o mirturie istorici despre SfAntul Teofilact, putem afirma in mod
gtiinlific cd despre acegti 17 ani nu cunoagtem cu certitudine nimic legat
de arhiepiscopul Teofilact. Deocamdatd, acegti ani sunt o taine gi asta cu
sau fird vrerea cercetdtorilor. Pentru a continua rafionamentul, putem
socoti cd acegti ani au fost pentru SfAntul Teofilact o vreme de pociinfi, de
sporire duhovniceascd pi de statomicd impirtdgire din harul lui Dumnezeu,
sau putem proiecta asupra acestor ani propria noastrd cunogtinfi stricati
de patimi, propria noastr5 neimplinire, propria noastrX deznidejde izvo-
rAtd din inillarea minfii, mustrarea congtiinlei gi nesimlirea duhovniceasci.
Dar aici. gtiinfa gi metodele ei nu ne mai pot ajuta numai daci Ie racorddm
la Infricogitoarea Judecatd gi, deci, la implinirea poruncilor Sfintei
Evanghelii, cea care va fi ,,metoda gtiinJificS" nemincinoasd dupi care se
va desfipura atunci ,,disecfia" g6ndurilor ti simlimintelor noastre, ale
tuturor. Cei care se sArguiesc ai iau aminte in chip lucrdtor la tAlcuirile
SfAntului Teofilact la Noul Testament, se mAngAie cu bund nddejde, gtiind
cd prin rugiciunile gi tAlcuirile SfAntului, pot dobAndi luminare a minlii,
sporire duhovniceasci, invrednicire de Sfintele Thine gi rispuns bun la
Infricogdtoarea Judecatd a lui Hristos. Iar aceasta este o nadejde bune,
curatd pi cu desdvartire nemincinoase, pentru ci arhiepiscopul Teofilact
este mdrturisit SfAnt. Pentru aceast4 stau mdrturie cuvintele Sfinlilor
Bisericii Ortodoxe, cAci numai acegtia au fost cu adevirat luminafi de harul
dumnezeiesc, care dAruiette sfinlenia ca rod a1 cunogtinlei duhovnicegti,
izvorAte din implinirea poruncilor. Socotim ci aceia care au voit si priceapi
au p^riceput.
In anul2000, la celebrarea a doud rnilenii de cregtinism, Biserica Ortodoxd
Rusd a publicat o edifie festivd a Tdlcuiii celor patru Euanghzlii a SfAntului
Teofilact. Ingrijitorii acestei edifii, in cuvAntul citre cititor spuneau: ,,Fericitul
41

Teofilact nu este canonizat de cdtre Biserica Ortodoxd, dar din vremurile din
vechime el a fost cirutit ca Pdrinte gi invdlitor al Bisericii"67.
Dar, in sinaxarele tipirite mai recent, il regdsim pe arhiepiscopul Teofilact
trecut in rAndul Sfinfilor6r. Fericitul Nicolae Velimirovici, in lucrarea sa
Prologue from Ochrida6e , consemnAnd un cult local, ageazd in ziua a treizeci
gi una a lunii decembrie gi pomenirea Sf?ntului Teofilact:
,,37 decentbrie - Fericitul Teofilact, Arhiepiscopul Oftrldel. Niscut in insula
Eubec.a gi educat Ia Constantinopol de cei mai de seamd dascili ai vremii,
Teofilact a devenit clenc al Bisericii SfAnta Sofia El a fost ales episcop gi a
fost trimis, impotriva voii sale la Ohrida unde gi-a pctrecut n-rai bine de 25
de ani. Episcopul Dimitrie Chomatenos;0 al Ohridei l-a numit pe lbofilact
<preainfeleptul arhiepiscop". Teofilact a fost un om foarte invdlat atAt in
cele profane, cit 9i in cele duhovnicegti, av6nd rafinate gusturi bizantine gi
fiind din fire melancolic ai sensibil. Printre slavii din Ohrida Teofilact se
socotea pe sine asemenea unui surghiunit intre barbari. E1 a scris tAlcuiri la
cele patru Euarrghelii gi la celelalte cirli ale Nottlui Testanent [afari de
, pocalipsdl. Aceste tAlcuiri au fost scrise pe scurt dupi cele ale SfAntului
loan Gurd de Aur. Thlcuirile lui Teofilact sunt pentru vremurile noastre o
lecturi duhovniceasci foarte hrinitoare, care aducc rnari gi imbelgugate
roade. Dintre scrierile sale ne mai sunt cunoscute epistolele gi viala SfAntului
Clement al Ohridei. La vArsta bdtrAnelii s-a retras de la Ohrida la Tesalonic,
unde gi-a sfArgit viala trecAnd la vegnicia cea fericite".
ln Sinaxarul editat de Ministirea Simonos Petra din SfAntul Munte
Athos7l, regesim gi prdznuirea SfAntului Teofilact:
,,31 decembrie - PomerLirea Sfhntului Teofilact, arhiepiscopul Ohridei.Ndscut
in insula Euripos. SfAntul Teofilact a fost crescut la Constantinopol Ia scoala

n: Bhgoriestnik, ed cit., p. 17. AtAt in edifia rusi cat Fi in cditia americand a tilcuirii
la Evanghelii, autclrul este cinstlt cu numele de,,ft,ncit".
"x Silrcxer ortodox gerternl sr dicliotwr aglriogrrlic, ingrijit de arhimandrit Ioanichie Bilan,
ed. Episcopiei Romanului, 1998, pp. 87, 358.
* Pirirtele Nicolae Velimirovici (1880-i1955) a fost Fi cpiscop de Ohrida;;i este
canoniz.rt - trecut in rAndul Sfin;ilor - atet de cdtre Biserica Ortodoxi Rrrsi din Exil (cf.
Dr. J. M. de Vvver, Racatlq Conotized Ortlrcdax Sants: Tlteir Liuts turd lcorrs, Detroit, 2000,
.l-l p.), cit pi de cdtre Biserica Ortodoxd Sirbd.
:'' Dimitrie Chomatenos (cca.1150-11236) a fost episcop al Ohridei in primul sfe'rt al

veacului al Xlll-lea.
71 Le Svflqratrc, editat in 6 volune, in limba francez5, intrc anii 1987-i996 (volumul

III, de'cembrie-ianuarie, Tesalonic, 1988, p. 282).


celor mai buni profesori ai invildturii bisericegti 9i ai artei oratorice. Cleric
in Marea Biserici (SfAnta Sofia), a fost mai apoi sfinfit episcop gi trimis
impotriva voinJei sale la Ohrida unde, vreme de 25 de ani, a cArmuit cu
inlelepciune Biserica bulgard. Teoiog gi orator cu o culturd exceplionald,
ne-a lesat ca mogtenire spiritual; un mare numdr de omilii, din care, in
mod particular, un comentariu complet al intregului Nou Testament fafarA
de Apocalipsal, inspirat din cel al SfAntului Ioan Gurd de Aur, operi care a
hr;nitmeditafia cregtinilor ortodocai din generafie in generafie, pind in zilele
noastre, atat la greci, cat gi in Bisericiie slave. La bitrAn4e va pdrisi Ohrida
pentru Tesalonic, unde igi va hcredinla sufletul lui Dumnezeu (7126?)" .
Faptul cd astezi gdsim cuprinse in sinaxare pomenirea Sf6ntului
Teofilact nu este un lucru neobignuit, ci foarte firesc, deoarece canonizarea
unui SfAnt nu este un act in sine, ci confirmarea oficiald a unui cult gi a
unei cinstiri care deja exista
Mirturiile cinstirii ce-i este adusd SfAntului Teofilact sunt vechi 9i sunt
cunoscute cel mai adesea sub formi scrisd. Astfel, in unele edifii din secolele
XVI gi XVII ale operelor sale, este numit ,,preainleleptul Teofilact" gi ,,cel
intre SfinJi, Pirintele nostru Teofiiact"72.
,,Preafericit" 9i ,,preacinstit" este numit Sfdntul Teofilact in ms. slaa.97
BAR (1520-1535) la fila 973, dar gi in ms, grec. 733 (552) BAR7a, iar,,preain-
felept" este numit gi de citre autorul ms. rom. 3294 BAR (anii 1827-1833) la
frla 957s. De asemene4 SfAntul Dimitrie al Rostovului, in Hronogaful sdu,il
numepte pe Teofilact ,,SfAnt"76. Tot ,,SfAnt" il numegte gi SfAntul Antim Ivi-
reanul in Didahiile sale, anume in Predosloaie la cuadntul de inodldturd irr
Duminica Floriilor, iar in alte patru cuvanteri il numegte ,,dumnezeiescul
Teofilact"z. ,,SfAnt" este numit Teofilact gi in Vielile Sfinfilor, la sdvArgirea
priznuirii Intrdrii in biserici a Maicii Domnului. In alcdtuirea cuvAntului

?r B. M. de Rubeis, Discrtatio de Theophylacti gestis ct scriptis, PG 123, col. 39-40; P


Cautieg Theophylacte d'Achrida, Discours, Traites, Poesies, Tesalonic,1980, p. 48; vezi gi ttts.
grec. 734 657) B.4R ce con;ine lladldtura impdrdteascri a SfAntului Teofilact (cf. G. Litzic4
Catalogul nunuscriselor grccelti BAR, Bucurepti, 1909, p.483-484).
z Cf. P P Panaitescu, Manuscrise slaoe ditr Biblioteca Acndeniei Rotrrine, Bucuregti,
7959, pp.724-"125; vezi 9i A. Calavrias, op. cit., p. 61.
7'Cf. C. Litzic4 op. cit., pp.492-491.
'5Cf. G. ftrempel, Catalogul mouuscriselor ronfinagti, Bucuregti, 1987, iorn III, p. 74.
76Sfantul Dimitrie al Rostovului, Hronograf, Mindstirea Neam1, 1837, p. 86.
z Sfantul Antim Ivireanul, Didnhii, ed. Minerv4 Bucurepti, 7997, pp. 126, 728, 734,
139. 184.
pentru ziua a douizeci gi una a lunii noiembrie, a fost ir:rtrebuinlati 9i omilia
SfAntului Teofilact la acest praznicTs.
,,SfAnt" este numit Teofilact 9i in ,fsforin bisericeascd a arhiepiscopului
Meletie al Atenei, tradusd de mitropolitul Veniamin Costachi gi tipiritd in
5 volume la Ia;i, intre anii 1841-1843?q, in n$. grec.386 (72) BAR din veacul
al XVIII-lea'0 9i in nrs. ronr.4787 BAR tle la finele veacului al XVIll-leadt,
dar gi de cdtre SfAntul Starel Vasile de la Poiana Mdrului, in predoslovia
sa la cartea SfAntului Crigorie Sinaitulsr.
Cuviogii Grigorie gi Cherontie, traducitorii edifiei romAnepti de la 1805 a
Tklcuirii celor patnt Eaanglrclii, in cuvAntul cetre cititor il numesc pe autor:
,,dumnezeiescul acesta Pirinte Teofilact, Arhiepiscopul Bulgariei". Insugi
mitropolitul Veniamin Costachi il numegte pe Tcofilact ,,Fericit", in prefala
aceleiagi cdrli. De asemenea, Sborniu de Is Valanm, care este o culegere despre
rugdciunea lui Iisus, il numegte ,,Sfint" pe arhiepiscopul Teofilact al Bulgariein3.
in intreaga sa operi, SfAntul Ignatie Briancianinov a intrebuinfat de
nenumirate ori tAlcuirile SfAntului Teofilact Ia NouI Testantell, iar nume-
roasele referinle stau m;rturie pentru accasta. Astfel, SfAntul Ignatie I-a
numit pe Teofilact ,,Sfant" gi ,,Fericit", iar in indemnul pe care ni-l di pentru
studierea 9i implinirea sfintelor porunci, ne spune: ,,LisAndu-ne condugi
in inlelegerea Evangheliei de explicaliile acestui Sfant Pirinte, ale cdrui
comentarii sunt primite gi intrebuinfate de Bisericd, noi vom rimane
credinciogi tradiliei bisericegti"6l.
t3 Vezi gi editia recenta romineasci a VielJar Slrrlilor, ingrijita de arhimandrit
Ioarrichie Bilan, dar gi lrs. grec. 743 (201) tsAIl din sec. XVIII, un miscelaneu teologic care
cuprinde gi cuvantul SfAntului Teofilact, inchinat Maicii Domnului, precum gi rrs. rorr.
3294 B,4R din anii 1627-1633, care este tot un miscelaneu teologic ii confine, c.le asemenea,
acelagi cuYant inchinat Maicii Domnului (aici autorul cste numit,,preainfeleptul
arhiepiscop al Br,rlg;rrici" - cf. C. ftrernpel, ()p. cit., t()m lll, p. 7-l).
'" Cf. At.rnasie Nlironescu, op. cit., p. XXI.
3r Acest manuscris e scris in neogreaci
liconline o t.ilcrrire pe intrebiri ;i rispunsuri
pentru Evangl.reliile Dunrinicilor de peste an, alcituiti dup.i Tilutiret Et'artghcliilor .t
Sfirrtului Teofilact (c{. C. Litzica, op. cit., p.201).
3r Acest manr.rscris cuprinde omilia Sfintului Teofilact la Intrarea in bise-rici a Maicii

Donrnuluj (f .216-267) cf. C. $trcmpel, op. cit., tom. I[ p. 110.


3r Cf. D. Raccarrello, Rrrgricirorcn lrri lisris in suiuilc Starc!ului Vrsile de ln PLtiana Mdrulur,

c'd. Deisis, Sibitr, 1996, p.232.


") Sbctrnicul de Ia Vnlannt culegcre dcsltrt' ut{dcitntn lui Iisrrs, ed. Episcopia r\lba-luliei,
1993, vol. 1, p. 293 9i vol.2, p. 192.
" Sfintul Ignatie Briancianino\i op. cit., p. 29.
Este neindoielnic ci tofi cei pomenifi mai sus s-au impdrtipit in chip
nemijlocit de harul dumnezeiesc, ddruit lor prin tdlcuirile 9i mijlocirile
SfAntului Teofilact. Marturie scrisd stau cuvintele unui alt om plin de har-
SfAntul Nicodim Aghioritul. DAnsul a tradus din elini in greaca vorbitd
tAlcuiriie SfAntului Teofilact la epistolele SfAntului Apostol Pavel, iar in
precuvantarea acestei cirti scria:
,,Fiindci tAlcuirea aceast4 atAt de trebuincioasd si prea folositoare si
prea doriti neamului grecilor ortodocgi a fost scrisi elinegte, cu adevirat
era pentru cei simpli
"gridini inchisi gi izvor pecetluit", precum zice
Sirah (2O 30). Pentru aceast4 eu. cel mai mic dintre tofi, vdzAnd pe fratii
mei lipsigi de folosul citirii unei asemenea tAlcuiri 9i totodatd fiind indemnat
de unii frafi duhovnicegti, foarte rAvnitori binelui obgtesc al neamului,
indriznind cu rugiciunile Marelui Pavel gi ale lui Ioan Gurd de Aur 9i ale
lui Teofilact, am tradus tAlcuirea aceasta in limba noastri cea de obgte
spre folosul tuturor cregtinilor ortodocai mai simpli, ca 9i ei, citind aceasti
tAlcuire, si inleleagd cuvintele dumnezeiescului Apostol, ce se citesc in
fiecare zi prin biserici"8s.
De altfel, in tAlcuirea la epistole, SfAntul Nicodim, care avea multd evlavie
pentru SfAntul Teofilact, il numegte: ,,preainlelept", ,,preafericit" pi ,,sfinfit"e.
Dar SfAntul Teofilact este cinstit gi prin zugrdvirea chipului siu in icoane.
Nu am intreprins o cercetare amenunlitd in acest sens, insi cunoagtem cd in
Enciclopedia religioasd greacd,la articolul ce-i este dedicat SfAntului Tmfilact,
este reprodus; o frescd in care e reprezentat chipul sdu. Este vorba de o fresci
din veicul al XWtrlea de la Maniidrea Faneromeni din Salarnina Aici Sfanhn
Teofilact este reprezentat in picioare, binecuvAntAnd cu mAna dreaptd, iar cu
mAna stdngi susfinand, parce ar;tandu-ne-o, SfAnta Euanghelie. Chipul sdu
este span, cu fata ovali gi bdrbia ascufiti. Fafa ii e brdzdatA de ostenelile
nevointei, iar pArul siu este asemenea cu cel al MAntuitorului. insi e cdrunt.
Totugi, aceasti frescd ne-a ridicat cAteva semne de intrebare. Fiind realizati in
veacul al XVIII-Ie4 in spagiul de influenfi al tradifiei iconografice bizantine,
dar gi grecegti, este de agteptat ca errninia care sti la baza acestei fresce si fie
cea a lui Dionisie din Fuma" Este semnificativ cd in aceastd erminie, pentru
chipul SfAntului Teofilact se afli o singuri indicafie de zugrdvire a chipului:

s Sfantul Teofilact, arhiepiscopul Bulgaiei,Celel4 trinriteri ale Sfintului, Sldaitului 9i


tntrutotldudatului Apostol Paoel, cu insemndri de Nicodim Aghioritul, traduse in limba
romdni de mitropolitul Veniamin Costachi, tom I, edifie ingrijiti de mitropolitul Atanasie
Mironescu, Bucuretti, tom I, 1904, p. XXVI.
36
ldem, nota 2, pp. 355-355.
,,Tmfilad betren, spen"s7. I)ar aceasti indrumare de zugrivire se referi la SfAntul
Teofilact Mirturisitorul, episcopul Nicomidiei (tcca842), care este priznuit la 8
marfie gi nu la SfAntul Teofilact al Ohridei gi Bulgariei. Totugi, este cu putinli ca
Sf6ntul Teofilact al Ohridei sd aibi sau si nu aibi aceeagi irfdfigare cu SfAntul
Teofilact al Nicomidiei, insi pentru a ne incredinla de acest 1ucru este necesari
o cercetare iconografici care sA nu se rezume nurnai la un singur monument
grafic, ca in cazul de fald, dmarece este posibil ca pictorul care a zugrivit aceastd
frescd sd-i fi confundat pe cei doi Sfinti. Dar, pentru cd irdrinAndu-ne celui
zugrdvit in icoand, cirstirea se ridicd la prototip, am socotit cd se cade sd fim
rezervaji gi sd nu reproducem gi noi aceasti fresci, p6ni nu avem incredinfarea
cd, intr-adevdr gi Sf6ntul Teofilact al Ohridei a fost sp6n la chip. Insa, cu toate
cele spuse pAnd aici, aceastd frescd are importanld, deoarece consernneazi in
mod iconografic un cult local adus SfAntului Teofilact al Ohridei.
Dar, daca aceia care sunt iubitori de Sfinli se vor intrista ci nu au
vdzut icoana SfAntului Teofilact, socotim cd se vor mAngAia gtiind cd al lui
Hristos-Dumnezeu este chipul care strilucegte intru chipurile tuturor
Sfinlilor, pentru cX MAntuiiorul este Izvorul sfinfeniei, El ne-a cunoscut
pe toli din pAntecele maicii noastre gi tot El este Cel Care ne poate ddrui
chip de pociinfi gi ne poate ajuta si sporim in tot lucrul bun, adevdrat gi
de suflet folositor.
Dar iatd cu ce cuvAnt ne mAngAie SfAntul Teofilact pe cei care poate cA
ne-am mAhnit ci nu ne-am invrednicit a-i vedea chipul: ,,CAnd vei afla pe
cineva tAlcuind luminos irlelesul Scripturii, tu cunoalte cd luminos vede <fata>
lui Hristos. Iar daci 9i cuvintele le descoperd gi le lumineazi, acesta gi <hainele"
Iui Iisus "albe" le vede, cdci haine ale inlelesurilor sunt cuvintele"Ss.
Iar, cAt despre SfAntul Teofilact, suntem incredinlaji ci este unul drntre
cei ce au tAlcuit in chip luminos Scripturile, iar aceasta a sivArgit-o din
pricini ci, prin darul Domnului, a urcat pe Taborul cel duhovnicesc ai,
impdrtdgindu-se din slava chipului Domnului Hristos, igi aratd cdtre noi
strdlucirea duhovniceascd prin tAlcuirile ce le face Sfintei Scripturi.
In ce privegte rAnduiala liturgicd inchinatd SfAntului Teofilact, am cerut
sfatul pdrintelui Macarie Srmonopetritul. Intr-o scrisoare primitd din partea
cuviopiei sale la 22 aprllie 1999, ne-a incredinlat ci, dupd gtiinta dAnsului,
SfAntul Teofilact nu are o slujbi de prdznuire, acatist sau alte imne liturgice.
Privitor la acest 1ucru, ne scria: ,,Intr-o oarecare mdsuri, SfAntul Teofilact a

s'Dionisie din Furnau Erninia picturii bizantint', ed. Sofi4 Bucureiti, 2000, p. 152;
vezi gi p.199.
$ Vezi telcuirea Sfantului Tcofilact la Mater'17, 9.
fost dat uitirii,poate gi datoriti faptului cI era episcop de Ohrida o cetate
bizantini care a trecut rnai apoi la bulgari gi care a suferit rivalitifi din partea
celor doui state. Inci de pe atunci existd animozitdfi asupra originii etnice a
unuia sau a altuia din Sfinlii acestei regiuni".
Prdznuirea SfAntului Teofilact se sivArgegte la 31 decembrie, cAnd
rAnduiala liturgicd este in strAnsi legiturd cu odovania Praznicului Nagterii
Domnului. Din pricini cd la 31 decembrie se sivArgegte odovania Nagterii
Domnului (adicd se incheie priznuirea), slujba Cuvioasei Melania Romana
(prdznuiti de asemenea la 31 decembrie) s-a mutat in 30 decembrie, iar in
31 se sivArge;te in rAnduiala bisericeasci slujba Nagterii Domnului, afari
de Litie, Polieleu, Vohod, Paremii gi Antifoanele de la Liturghie. Agadar, in
rAnduiala liturgici a zilei de 31 se poate integra doar sinaxarul (viafa pe
scurt) SfAntului Teofilact. insd, de ceea ce se putea face privitor la imnele
Iiturgice inchinate SfAntului Teofilact, s-a ingrijit un fiate monah. Prin
alcdtuirea imprejuririlor, l-am intAlnit pe acest monah care se sArguia dupi
puteri sd implineasci poruncile evanghelice, folosindu-se chiar de Thlcuirea
celor patru Eaanghelii aSfAntului Teofilact (edifa 1805), care ii era cunoscutd
indeaproape. Prin rugiciunile SfAntului Teofilact gi prin ostenelile acestui
monah s-a alcdtuit Canonul de umilintd, sinaxarul si acatistul SfAntului, care
din motive de spaliu tipografic vor fi publicate doar in cel de-al doilea volum
al acestei seii (Thlcuirea Eoangheliei de Ia Marcu\. Suntem incredinlafi ci
aceasti rAnduialS de rugdciune va fi de ajutor tuturor celor care rAvnesc
Poruncilor evanghelice, dar doresc Ai si se apropie de SfAntul Teofilact prin
smerite-cugetare/ spre a se invrednici de mijlocirile 9i ocrotirea sa caldd.
Niddjduim ca toate cele ce le-am scris pAni aici despre cinstirea s4 sd
nu-i fi pricinuit supirare SfAnh:lui Tmfilact. Dacd l-am mAhnit prin indrizneala
noasfrd, ii cerem iertare SfAntului, dar deopotrivd gi cititorilor care voiesc se
dobAndeascd folos duhovnicesc din aceastd carte gi prin nepriceperea noastr;
i-am impiedicat in vreun fel sau altul. Cunoagtem neputinla noastrd gi gtim
cd gi rAvna gi cunogtinla duhovniceasci ne este mici, dar ndddiduim la mila
iui Dumnezeu, la mijlocirile Sf6ntului Teofilact pi la rugiciunile frafilor cititori.
Cu toate cd prin fapte nu ne.am ficut urmitori SfAnh.rlui Teofilact, vom inchei4
folosindu-ne de cuvintele ucenicilor SfAntului Paisie de la Neamf, care la
inceputul viefii Cuviosuiui lorstaref, scriau: ,,Precum tatil de juciriile copiilor
sdi, aga gi Preacuviosul se bucurl de laudele cele ce i se aduc de cdtre ucenicii
9i fii sii duhovnicesti"8'q

8' Viata Cuaiosltlui Paisic de la Ncrrrr, edilie transliterati dupi manuscrisul 154 din
Biblioteca Mindstirii Neamf de citre diac. Ioan Ivan, ed. Trinitas, Iapi, 1997, p. XXXL
17

Despre alcdtrtirea Thluriii Euangheliilor

Vreme de 900 de ani, una dintre cele mai indrigite gi mai statomic citite
tAlcuiri ale Nou/r LiTbstanrcnt dtn spaliul ortodox (Bizan|, Serbi4 Bulgari4 Creci4
RomAnia gi Rusia), au fost tAlcuirile SfAntului Teofilact al Bulgariei. Claritate4
autoritatea patristici gi totodati simplitatea acestei opere duhovnicegti, au
fecut-o neprefuiti fiecdrui cregtin care cautd si priceapi inlelesul poruncilor
evanghelicen'r. Daci ar fi trebuit si scriem doar citeva rAndun despre tAlcuirile
SfAnhrlui Teofilact, ccl mai potrivit ar fi fost sd lisim loc cuvintelor ceh-ri care
a fdcut o insemnare pe un manlsclis slavon cu Jli/crrl Et,arryldiei: ,,Aceastd
sfintd 9i dumnezeiasci carte, clr suflarea Duhului Sfint s-a tAlcuit de Sfintul
9i Fcricitul Teofilact, arhiepiscopul Bulga riei"''.
Scopul gi terneiul care a insuflat alcituirea unei tilcuiri care si confini
invilitura Sfinfilor Pirinli, este rAvna profundi 9i ortodoxd, dar totodati
gi porunca de a pistra gi a transmite gerrera!iilor i'iitoare tradilia apostolici
vie a Bisericii primare. De aceea confinutul tilcuirii Sf.lntului Teofilact are
ca ternelie lucritoare invdf.lturilc Sfinfilor Pirinli ai Bisericii. in alc.ituirea
tilcuirilor, SfAntul Teofilact se cdliuzegte indeob;te dupi SfAntul Ioan Curi
de Aur (ircAt poate fi, intr-ader,ir, numit parafrastul ace'stuia), dar gi dupi
alti Sfinti Pirinli ai Bisericii, enumer.lndu-i aici cloar pe cAli"'a dintre dinpii:
SfAntul Vasile cel Mare, SfAntul Crigoric Teologul, Sfintul Crigorie de Nyssa,
Sfinlii Clement gi Chiril ai Alerandriei, Sfintul Dionisie Areopagitul, Sfantul
Maxirn Mirturisitorul. O particularitate a tAlcuirilor SfAntului Tcofilact este
cai intrebuinfeazd adeseori gi alegorii. Dzrr, pentru cd in tAlcuirile SfAntului
Ioarr Guri de Aur alegoriile lipsesc sau sunt mult prea rare, SfAntul Teofilact
lc-a imprumutat de la alli Sfinfi Pirinfi gi le-a agezat cu multi inlelepciune
la locul cuvenit lor. Roada acestei straldanii nu e o simpld interpretare a unei
singure persoane, ci estc o expresic a conseusului invildfurii Bisencii, a ceea
ce Biserica crede gi invafd ,,in orice timp 9i in orice loc".
Cu toate cd tilcuirea SfAntului Teofilact este o sinteze a invildturii
Sfinlilor Pirinfi'2, ea nu se citegte nicidecum ca o listi de citate. Ceea ce este
cu adevdrat remarcabil este faptul ci, dcai intreaga tAlcuire igi are'ca izvor

"' Tlrc Ex1tlLtnotiotr by Blcssed Tlrcophrlltct of Tht Hahl Cosptl nccorcltng L0 5t. MotthaiL),
Chrysostorn Press, House Springs, 1997, pp. 1-5.
'r Ms. s/rn'. 206 tsAR (din anrrl 1703), fila .l vt'rso, descris de P I). Panaitesctr, in
.\'lnrrrscrisr' slci'i'r/itt Billiotcco Acultnrtei Rotttritrt,, Bucuregli, 1q59, p. 302.
': irr stucliul siu (?'hcol ylLtct o.f tsulgarh ss l\ritcr an1 BiLtlictl lnferytrcler,it rev. Brl,/icrr/
.ilcscrirclr, tom II, 1957, pp. 31--lJ), E. \\i. Saunders incearci si determine cu exactitate c;it
tradi;ia vie a Sfinlilor Pirinfi, in ea cititorul nu aude vorbind decAt un singur
gi limpede glas, care grdiegte asemenea unui irvildtor citre ucenicul siu. uno;
Explicdnd textele scripturistice foarte exact gi concis, Sfintul Teofilact ti int
nu pregeti a ne aduce gi ldmuriri prelioase care-i sunt cunoscute din inim,
propria sa experienld duhovniceasc5, avAnd astfel partea sa de originalitate Ohri,
in tAlcuire, in apdrarea Dreptei Credinfe impotriva ereziilor, precum gi in 9i pti
dezlegarea controverselor timpului siu. s-a a:
Trebuie sd amintim aici cd SfAntul Teofilact a alcdtuit Thlcuirea trans
Eaangheliilor dupd anul 1085. la cererea impiritesei Mari4 care era pe i,
atunci monahie (9i mai apoi a devenit egumend) la Mdndstirea SfAntului inde:
Gheorghe de Manganes. Este neindoielflic cd evlavioasa impiriteasi, inlek
deveniti monahie, a cerut SfAntului Teofilact si alcituiasci aceasti tilcuire aceas
atAt pentru folosul ei sufletesc, cat ti pentru al fiului ei, Constantin. Dar impl:
astdzi cunoattem cd prin rAnduiala gi iconomia Duhului SfAnt aceasti rePr€
Thlcuire a Eaangheliilor se adreseazi tuturor acelora care, fiind fii ai Bisericii, inser
voiesc si biruiasce prin porunci gi sd impirileascd peste pecat. roma
Cererea impdritesei Maria citre SfAntul Teofiiact este consemnate com€
intr-un vechi manuscris din secolul XIV care cuprinde tAlcuirea la Evan- I
gheliile de la Marcu gi Lucae3, dar 9i in manuscrisul slaaon nr. 97 (1520- POtrl
1535) de la Biblioteca Academiei RomAneq4, unde la fila 9 recto, putem citi: aleS(
Dent
anume din tilcuirile Sfintului Teofilact la parabola samarineanului milostiv sunt inspirate I
de cele ale Sfin;ilor Ioan Hrisostom gi Grigore Teologul (p. 36-37). Autorul sus numit altfe
concluzioneazi cd scrierile exegetice ale arhiepiscopului Teofilact, dimpreund cu
majoritatea literaturii teologice bizanthe din acea perioadd sunt mult indatorate gi cel la ce
mai adesea repetitive, constituindu-se ca 9i compila;ii din operele Sfinlilor Parinfi. Totupi, SfAn
el atrage atentia asupra faptului ci SfAntul Teofilact, apa cum poate fi cunoscut din scrierile Adn
sale, este o personalitate cu trAs;turi ce atesta o mare vitalitate, dezviluind o minte
PArx
asculita, riguroasd gi bine informati, dar ti o voinld agerd ti puternici in manifestarea
oam
credintei (p. 43). Saunders spune cd SfAntul Teofilact este indatorat ti traditiei alexandrine,
vor'
lucru ce se adeveregte in libertatea aritate in ce privette interpretarea alegorici, in special
sa n'
la parabolele din Sfintele Evanghelii. Fiind un viguros apiritor al Ortodoxiei, Sf6ntul
Teofilact denungd gregelile ereticilor, ti aceasta de fiecare dati cAnd se ivette ocazia in
lnr
alcdtuirea comentariilor sale. ln finalul articolului sdu, autorul scrie: ,,tn opera exegetica Pan
a lui Teofilact existe o oarecare independenli de tradilia patristicd, in special in
comentariile Evangheliei; poate 9i aceasta originalitate explicd in parte popularitatea de
necontestat de care se bucuri, de atatea veacuri, scrierile sale" (p.44). Ial
Avt
"3 PG 123, col. 35.
q Cf. A.
Calavrias, Opera crmineuticd o luiTeofilact de Ohrida in literatura ronrind uecfu, din
(tezd de doctorat), Bucuregti, 7986,p.61. adi
,,Rugdmintea adAnc inleleapti a impdritesci Maria desprc strirrgcrcir
unor roade curgitoare de miere ale prea cinstitului pistor Teofilact, r.litlici
9i intAistdtdtor al bulgarilor. Aceasti impdrdteasi, Maria a dorit din kratti
inima si infeleagd scrierca evanghelici gi a rugat pc arhiepiscopr-r| de
Ohrida, pe preafericitul Teofilact ca sd-i spuni tAlcuirea Sfintei Evanghclii.
Si primind aceasti rugiminie plini de inlelepciunc a impir.ltesei, Teof ilac t
s-a agezat la lucru gi a ales din interpretdrile lui Ioan Gurd de Aur;i lc-a
transcris pe scurt, pentru toati invdldtura celor patru Sfinji Evangheligti".
In ce prive;te metoda folositi in tAlcuirile salc la Noili Td.stu?7rucrlt, cste
indestuldtor sd spunem ci SfAntul Teofilact expunc pe scurt 9i corect
inlelesul istoric, moral, alegoric ai anagogic al Sfintalor Scripturi. Pentrtr ci
aceaste carte se adreseazd intAi de toate cregtinilor simpli care rivnesc la
implinirea poruncilor ti poate ca nu tuturora Ie cste cunoscut ce anture
reprezinti fiecare din aceste inlelesuri ale Scrilttuni, agezJm m.ri jtrs tr
insemnare privind deslugirea acestora. Aceasti limurire o gisir.n in cclitirr
romAneascd a tAlcuirii SfAntului Teofilact, anLrme ca rrot.i explicatir;i rrr
comentariul de la Matei 12, 7-8:
Patru sunt chipurile in care se tAlcuiegte SfAntar Scripturd: isforic, aclic;i
potrivit literei gi dupd istorie; anagogic, adici c{upil inalta in;clogcrc;
alegoric, adicd sub cele spuse se inteleg altelc, asclrnsc; gi tropologic, adici
pentru indreptarea niravurilor.
^ in;elesul
isfonc este cel carc cuprinde lucruri trccute, care nu trebuiosr'
altfel in;elese gi nici nu sunt inchipuire a altui lr.rcru.
Anagogic,cAnd,prin spusele Scripturii ne suim dc la Biserica pimink'.rscii
la cea cereasci, de la oameni la Ingeri, de la zidiri l.r Ziclitor, pini la Cca Llnir
SfAnta pi Preainalta Tieime, de unde nu este cu putinfi a trece mai inaintt'.
Adicd atunci cAnd zicem: ,,Intru inceput a ficut Dumnezeu Cerul 9i
pimAntul" (Facere 1,7), pnn ,,Cer" inJelegem pc ingc.ri, ir r prin ,,pimint", pe
oameni. Incd gi ceea ce zice David: ,,Ci M-am iurat intru mAnia Mea: .Nu
vor intra intru odihna Mea"" (Psalnt 94,72; Etrei 3,11 );s-a jurat,zice Dorlnrr l,
si nu intre evreii cei neascultitori gi impietrili la innni irr pimAnhrl f.igir-l uintr'i,
in Palestina. Potrivit spuselor, adicd dupi chipul istoric, infelegem clriar'
pdmAntul Palestinei; dar anagogic, adici dupi irralta ingclegere, inlolcgol
viala cea vegnici, adicd aceea in care este adevirata odihna.
lar alegoic, esle chipul in care potrivim ccle spr.rse in SfAnta Scril'rt111;
la Hristos, la Trupul Sdu tainic gi la Biserica ct'a pimAnteasci. Adica:
Avraam a avut, potrivit cuvintelor, deci potrivit iskrriei doi feciori, trrrui
din Agar slujnica [Ismail] ti altul din Sarra cca slobodi flsaac]. A/c.qoric,
adici dupd chipul in care una se spune gi alta se infclcgc, Avraam inclril'urt'
pe Dumnezeu, Care are doi fii: iudeii din sinagogd gi cregtinii din Bisericd -
cregtini care sunt in slobozenia darului lui Hristos -, iar iudeii sunt sub
sluiirea 9i robia inchipuirii Legii lui Moise, dupi cum tAlcuiegte marele
Pavel in Epistola cdtre Galateni (4, 22-30).Incd gi prin arca lui Noe - avAnd
dobitoace curate gi necurate -, potrivit chipului alegoic de inlelegere
vedem Biserica cea pamanteasci, ce cuprinde 9i drepfi gi pdcdtogi.
Iar tropologic este chipul indreptdtor de niravuri [moral] care, prin
Scripturi moravurile oamenilor gi viafa lor le indreaptd de la riutate, cdtre
fapta cea buni. Aga este capitolul 12 de la Matei, capitolul 11 de la Lucn gi 3
de la Marcu, in care se arati Iisus scoland dracul, dupi care cel mut gi surd
grdiegte. Aici, tropologic - adicd dupd chipul cel indreptdtor de moravuri -
se inlelege picdtosul, ,,surd" cd nu \roiegte se audd dumnezeiegtile cuvinte
;;i ,,mut", cd nu primegte spovedania; ,,drac" este pdcatul cel de moarte; iar
picAtosul venind la Hristos - adici la preotul lui Dumnezeu - ti mdr-
turisindu-9i pdcatele sale se izbivegte prin iertarea preoleascd de picatele
cele de moarte gi griiegte, binecuvAntAnd pe Dumnezeu prin lucrarea
faptelor brrne. Inci gi cele spuse de Dumnezeu in Deuteronom:,,Si nu legi
gura boului care treieri" (Deuteronom 25,4), dupl slovd s-au spus pentru
boi, clar tropologic, selnlelege pentru invdldtori, care invilAnd poporul, nu
sunt oprifi si se hrineasci din lucruriie gi veniturile Bisericii, dupd cum
tilcuir.;te marele Pavel in Epistoln hrtfri cdtre Corinteni Q,1-18).
Deci, in patru feluri se face citirea Sfintei Scripturi: istoic - potrivit
ctrvintelor; nnagogic - dupi chipul unei infelegeri mai inalte; alegoic -
cincl inlelegem altceva decAi cele spuse gi tropologic - adici in chipul
indreptitor de niravuri [moral]. Se cuvine a gti ci nu toate cuvintele
Scripturii pot fi talcuite in toate aceste feluri, ci unele se tAlcuiesc numai
intr-un fel, altele in doud sau in trei gi altele in toate aceste patru feluri.

Rdsp indire a t Llcuirilor Sf kntului Te ofil act

Depi eparhiolii sdi din Ohrida gi din toati Bulgaria nu cunogteau limba
grcacd, SfAntul Teofilact a scris tAlcuirile sale in limba elind, nu numai Pentru
c.1 cl insugi era grec, ci gi pentru ci, dupd cum am vdzut, o parte din lucrdrile
salc le-a scris pentm fosta familie impirdteascd din Constantinopol. Cu
tirnpul a fost necesar ca tAlcuirile sale, foarte intrebuinlate de clericii gi laicii
ortodocgi care cunogteau limba elind, sd fie traduse in limba greacd de rAnd,
prccum gi in slavoni gi romAnd, pentru a se rdspAndi mai ugor.
lnteresul aritat operei exegetice a SfAntului Teofilact este mdrturisit de
numeroasele manuscrise gi edifii tipirite, ce s-au Pdstrat PanA in zilele noastre.
;l

Tradilia manuscriselor grecegti este bogata 9i fctarte divcrsa. Vbn Soclcn


catalogheazd 119 manuscrise conlinAnd comentarii la una sau mai nrulte
Evanghelii gi 37 de manuscrise cu tilcLLiri la episkrlele Sfantr.rlr.ri Apostol
Pavel. Cele nai multe dintre acestea aparlin veacului al XIV-lea, clar sunt
26 de manuscrise care dateazd din veacul al Xl-iea:i aIXII-lea'i. Dar fbndul
de manuscrise cercetat de Von Soden era cel de la inceptrtul veacului al
XX-lea gi, de aceea, catalogarea efectuati poate fr ast.izi imbogiJitd prin
cercetarea altor manuscrise descoperite. Astlel, p;in;i itt sccolttl XIV sr,rnt
datatc alte 9 manuscrise, care sunt consenrn;rte in catalog;rrca Alirnd"". l.a
acestea se adaugi alte 3 manuscrise de Lr Manastirca Filoteu-;5r unul rle
la Ministirea Cutlumug"' din Sfanttrl Mr:ntc Atlros, dar yi un nranrtsct is
clin coleclia Kenneth Willis Clark"". I):rc.i s-.rr intrcprincle tr ct'r'cetare Ilai
aminunliti a fondurilor dc manuscrise 5i a c.rtalogairilof acestora,
enumerarea ar putea continua cu nenurnirltc ex('mple1"Lr
Dar interesul pentru tilcuirilc SfAntului lcofrlact a fost.tr:it:rt rloop()tfl\'ri
gi de citre slavi. Aceasta sc poate cunoagte atit prin rtumirlrl rn.lrt'ai nrarrtt-
scrisclor ce cuprind tAlcuirea la Er';rnghclii, clar 9r 1'rlin cei al livaniiheli.r n'lLrr
care sunt prcfatate cu predosloviile SlAnttrltrr Jcofii,rct. lrr acest scr.is, cel
mai cunoscut este un manuscris slavorr clin Bulgari.r (sec. \lil), ce ci'ilrf itre
un EuarLglelittr cu predosloviile la Evanghe'lii ale SfintuiLri leoiiiact' r. lfe

"1 H. \'on Soden, Dlf Scltrili,'tt lLs Nr'l/r'rr I'si,tiir: rrls, ll{'rlilr, lLli)l 1'lltl (cf I:. \\.
Saundcrs, art. cit., p. 31.,).

ce privegte importanla acestor ntalusct'is(. it-L dr r('rnlui.llr',t i..rtrrlui \.rLtlui


"" in
Testatrent, ele (in catalogarea Al.rnd) sunt dt'cate.lt'ri.r a III-.r ;i s'-rrrt rrrrn.ttoare-lr rrss.
103,?51,;20, t86, 150o, 1523, 1-.21, l6;,1, 119;.
': Fl vorba de 2 marruscrise ale tiilcuirii,.clol patrtr l.-r'anghelir, .rrtunrt' r-ns. 121'3(r
(cca. 1315-1320) 9i rrrs.53l6t (cca. l330), dar;i ele lr, ja i..; (-.a. 13.1(l).r i,,ntine .l(,ar
tilcuirer Evanghelie.i de la Io.rrr (ct. li. \V..,\ilisLrrr, lli..,lr,lrrirrr{,ir,.i,\1,r/r/-..ri1is,tt
PlrilotltL'ou Monastery iu tlrc By:ttttin,l )cltorl, in llrlcr' 1)r r'sr'ri/r'rl ,ri l/1. t,l r, /irf/r rrr?/ CLI ri,i ss
ctf By:Lttrtue Sl udies rlloscoit',,,1rrgrrsf, 1991;.
"' Aici se pistreazi r,rn nernuscris (r rrs. 321,t3 din vr,.tcr.r i al X i \ lea) c.rrr: congrnt tileurIe,.r
Sfintului Teofilact la epistolelc SfintuLui,-\l.rostol P.ir t l. ,\cest m,uru:clis .r!r, \,-r)rnirLua
nritropolitului Hariton al Ungrovlahior, pe.11p116; al \1ana:,iir ii Cutir.rnrup {cl. l).
"tr'.,,lun
Barbr.r, r\larrrsrrisc Ltizuntitt itr cctlcclit diu RLrl,irr/1, Bucur.estr, lcbl, I,St.
* rvls. 53 din ;urul i5'10, care conline doar tilcuir.c..r tr anghelrel .il Lr loan.
rix) Astfel este gi nranuscrisul
grece.sc l,'7 9ll de l.r Viena (ci. H. FlLrrtrlt'r.yr O. Kresit,rr,
Kttalot der Sicchischen Htndscltiitu dr'r oslErn,iclrrsc/rr'r; ,\',rlttlrlrri l.ri'tr{.tu,tr, \it'n4 Irl76,
}r. ibi).
lr Cf. T. tsodogae, .isf orlri lllscrrceascd tttttttt:Ltii,Illrcure'str, 199i, p. 156.
i1

asernenea, la Min.istirea Hilandar din SfAntul Munte Athos se pistreazd un dt


iJvangheliar manuscris din veacul al XIV{ea (ms. 13- cca. 1360), care are
acelcagi predoslovii. Manuscrise slavone cu predoslovii sau talcuiri ale de
Sfintului Teofilact sunt rdspAndite peste tot in spafiul ortodox, iar azi sunt P:
.rlczente gi in marile biblioteci europene sau in unele colecfii particularer02. ta
Manuscrise slavone cu acelagi conlinut se pistreazd gi la noi in |ard.
Este' cunoscut cd monahii gi preofii cirturari, care au venit dinspre Ohridar03 15
rc la sfirgitul secolului al XIVlea gi s-au agezat prin mindstiriie noastre,
prin activitatea lor cdrturdreasci de copiere gi traducere a cirlilor bisericegti, Sf
,rr avut alituri de copigtii pimAnteni un rol important in a fixa prin scriere
iimi:ra vorbitd de popor atuncilN. In aceastd perioadd, al5turi de scrierile ^1,
.iiin;ilor Ioan l]risostom, Vasile cel Mare, Isaac ai Efrem Sirul erau foarte Er
risptinclite 9i circulau in manuscris gi scrierile SfAntului Teofilact al Ohrideil'5. lir
ln Miintlstirea Neamf, la 6 aprilie i435, Gavriil Uric isprdvegte de scris afl
.rl tloilea Tt tracoanglrclittr slavon, pe pergament, care avea gi predoslovia str
if,intului Teofilact.
Din ;rctivitatea centrelor de culturd bisericcasci (slavo-romAnd) a secolu-
lui al X\Llea, s-au impus Mdnistirea Moldovija 9i Putn4 cu 44;i, respectiv 40 1q(
nu
r: Din c()lecii.l de manuscrise de la Tver (Rusia), este cunoscut un manuscris din E;.
rccolul .rl X\/l-lea cu Tilcul Ivangheliilor.r lui Gofilact. La acesta se ad.lugA 9i cele descrise icf.
\i i3ubnnr', (). l,ihacev4 !1 Pokrovskaja, Pcrganrctuule puko1tisi biblioteki,.4N SS-SR, 2R.-

l-.'rrrrcra.l, i976, p. 2C5 (rir'. 39.1); A. Tachios, T/rc Slart, nic ltlattuscriltts of llrc Patttaleiuott drr
,\'lorrnsft'rv (ltossrko tt) on Mount .4thos, Los Ange les, 1981, p. 69 (rrrs. 25); E. Matthes, Kalalog
ir'r. s /rrris c,lr ifltn in 13ibliothtken dt'r Butdetepultlik Deutschland,\Niesbaden, 1990,
r: IJ,rrrdsdn
p. 21 (rrrs. 23). ;-.. 6J (nrs. 6.1), p. 117 (nts. 137),p.135
(lrs. 161); I. Snidik, M. Crozdanovici,
();ris rykopisn i slrrrih stnnptnrh knign bil,lioteke srpskt Straooslat'it' cparhije Bydinske v
.9cllrrrr|'tji, Bclgnd - Novi Sad, 1qS1, p. 153 (lrs. 10l). Alituri dc accste manuscrise sunt
;ri cele btrlgdrc;ti (numcroase, de alifcl) care degi contineau tAlcuirile Sfdntului Teofilact
la Evanehelii, au apirut sub numele lui Eftimie de TArnovo (N. Doldobanova, O.
Knjazevskaja, Bo{ga sknjn rukopismjn kniga X-XVlll ua.,Moscov4 1979, p. 357). Dc tAlcuirile
Sfirrtului Teofilact erau preocupati 9i cilugirii li c;rtura i sirbi (cf. C. Podskalsky,
Tlrcophrllaktos tttn Aclttda ds Exeget in dar slatischan Orthodoxie,in ret,. Studi srtll'Orienta
Cristiono, tom. 2, 19q8, pp.75-84).
r Unul dintrc acegti cilugiri invdfafi din sudul Dunirii a fost 9i SfAntul Nicodim
c1e' la Tismana, care era originar din Prilep, o localitate din apropierea Ohridei.
Iq Cf. Atanasie Mironescu in op. cit., p. XXXII.
'1''
Odescricre a hflucn;ei literaturii bizantine in Jirile Romine, vezi la lon-Radu Mirce4
Ilt:latt,tns lilcrures otrc l)yttrca et les PaVs Rotrnlr.itrs, in Actele celui de d XIV-lea congrcs
utttnutictlii d. s!udii bizttiina (Bucuresti, 6-'12 scptenbrie 1971), torr.l,1976, pp.81-92.
de copigti. Munca acestor copigti a dat la iveald zeci de manuscrisc cu tcxtc ia
ci4ile de cult gi lucrdri teologice. Prin osteneala monahilor au apdrut gi I'rrlfu
de la Neamt dn 1475, Apostolul din 1500, Iinuriri In cartea 1ul 1ou din 15[)3,
Psaltirea de la Putna gi Psaltirea de Ia Muncaciu, pentru care au fost folositc
tAlcuirile Evangheliei ale SfAntului TeofilactIr".
Este semnificativ faptul cd Tetraeuanglrclian r/ tipArit de Macarie la arrr-rl
1512 - care era de fapt primul tetraevangheliar tipdrit pentru toti ortodocsii
care foloseau limba slavond in cult - are predoslor.iile la Evanghclii ale
SfAntului TeofilactloT.
Ana Calavrias a intreprins o cercetare aminun!it.l asupra manuscrisc)or
slavone care cuprind predosloviile sau tAlcuirilc SfAntului Teofilact la
Evanghelii, dAndu-ne in lucrarea sa informalii prefkrase din punct de veclc're
lingvistic ai statistic. O catalogare amplS a manuscriselor slavone caro se
afld pe teritoriul noastre, dar gi numeroase concluzii privitoare la
structura lingvisticd gi
'arii conlinutul acestora gisim in teza sa de dc'rtoratr''.

Cf. Milan fesan , Teologia ortodord in secolul al XV lea, in rer'. A4illopoliri ,1 rLic,tlrtlrti,
106

1966, nr. 11-12, pp.742-743.9iefan Ciobanu (in op. cit., pp. 47-.18) ne spunc: ,,T)in
numeroasele lucriri ale lui Teofilact se remarci comentariul lui la Evanghelie (TriL rrl
Euangheliei), care, tradus in Iimba slava, era foarte popular la noi in epcxa slavonisnrLlui
(cf. A. L lafimirski , Slar)ianskie i ruskie rukopisi runtinskilt bibliotek, St. Petersb u rg, lql)i pp
28-29, 103-104). Manuscrisele slave din lirile romAnegti cu numele lui Teofilact c1;itc.rzi
din secolele XV-XVII".
9tefan Ciobanu face o precizare in legdturd cu aceasti carter ,,Este un model rle
r07

artd tipograficd de la inceputul secolului al XVI-lea. Cartea reprezinti un Tcl ratitut'qlrliit r


dupd copiile slave ce se gdseau la noi li este interesant ci in ea se reprodrrce;i
precuvAntarea la Evanghelia lui Matei (poate gi 1a celelaltc), a lui Teofilact, arhie,priscoprLrl
Bulgariei 9i Ohridei" (op. cit., pp.133-134).
ti| Operu ermineuticd a lui Teofildct de Oltridt in LileruLuro ronfird r,cc[u., susfirlr.rti irl
anul 1986 in cadrul UniversitdJii din Bucuretti de c.ltre Prof. Dr. Ana Calavri.rs srrtr
indrumarea Prof. Dr Unir'. Pandele Olteanu. Vom cita in continuare, dupi A. C;rlavrias
(pp. "17-23), toate manuscrisele slavone catalogate de dAnsa, indicind doar bibliott.cilr.
unde se afld acestea;
Biblioteca Academiei Romdne. secoLi. XV: lrs. l0; secolui XVI: lrss. /, .9, 11 ,12, 16,19. 39,
92,177,178,179,182,185,1E6,187,188,193,197,200,207,2U,261 , 317, 4E1, 511, i.515; sec,rltrl
XVII: rrss. 13,14,15,16,17,189,190,192,194,195,196,199, 328, 317, 110, 133, .383, 50.3, 501;
Biblioteca Patriarhiei Romdne. aici se afli noud Eranglrelirire si TelrLtct Lurt,hcltorc
din secolele XV-XVI, ce confin predosloviile Sfdntului Teofilact;
Muzeul de Istotie al Rominiei: Tetraetangltcliarul de la Humot din 1473, ale
predosloviile; TefraeaangheliartLl dtn7502, scris de Spiridon (nr. 1717 .271); TL,l nL.i.rrntlttlittr u l
Activitatea monahilor romAni, dar gi a celor venili de peste Dunire
(pdni in veacul al XV-lea) a fost sporitd de clericii cdrturari ardeleni care,
sub imboldul curentelor protestante dominante atunci in Transilvania, au
tipdrit in limba romAni mai multe cdrli bisericegti. Prin activitatea cirtu-
rireasci a acestor clerici ardeleni, intre care cel mai de seami este diaconul
Coresi, tdlcuirile SfAntului Teofilact s-au rdspAndit prin infuzare gi prin
reproduceri de idei gi chiar de paragrafe intregir@.
Dacd TAb Euangheliilor a lui Teofilact era prezent in preocupdrile co
piptilor moldoveni din secolul al XVJe4 iar in secolul al XMlea gi al XWI-lea

dir.r 159q, de laPuina (nr.9207);Tt,t raatnnghel inrul dn1607, de la Suceav4 scris pe pergament;
Tcf raeuanghclinrul din 1615, de la Dragomim4 scris de Anastasie Crimca (nr 11345);
Bibliotecs Ce trald de St.tttposedi 3 manuscrise din secolele XVI-XVII cu predos-
loviile Sfintului Teof ilact;
Muzeul de Artd al Romiriei: are in colecliile sale un singur manuscris din secolul
al XVIJea cc conline predosloviile;
Biblioteca Cettrald Uniaersitatd din Cluj-Napoca: ntss. 4172 9i 4102 din secolul al
XV-lea; rrrss. 21,2290,1019,4056,4068,40,59,40,49 din secolul al XVi-lea; rrrs. 1282 din
secolul al XVll-lea (toate congin predosloviile);
La Iagi se mai afli trei manuscrise cu predoslovii ale lui Teof Lact:2la Bib lioteca Cenhald
Utriaersit.trd (rrrss. V 30 9i V 50), iar wrul la Arhiaele Statului (ms. 1790, din anul 1618).
rF,,La Bibliotcca Episcopiei din Arad a intrat un manuscris din Banat-Hunedoar4
unde migcarea calvini a fost, ca pi in Maramureg gi in Ardealul de nord, destul de intensa
(cf. P Olteanu, Postilla de Neagotto (P. N.) in luntiu Ctzartiei I a diaconului Coresi, 1557, in
rev. Ronwroslaztica, tom. XI[, 1967, p. 105-131). [...] Migcarea husito-reformati a promovat
Tdlcul Euanghcliibr lui'feofilact pentru aspectul practic, rafionalist gi clar al interpretirii.
Din aceasti pricird autorii de omilii husito-luterane-calvine folosesc ca izvor cuventarile
lui Teofilact de Ohrida despre Iilcrr1 Et'anghcliilor.Teofilact este citat de zeci de ori aldturi
de loan Cur.1 de Aur, cle Vasile ccl Mare, de Grigore Teologul, de Grigore al VII-le4 papa
llon.rei. Astfel a procedat autorul calvin al Cazaniei de Neagovo pi Tekovo (cf. A. L. Petrov,
Poucenie nt Euongelia 1to Neagolskorrrrr spiskrr 1258, Petrograd, 1921., p. 7-226; lt. L. Petrov,
Otzouk refornacii zr Rrrsskorr PodKarpatii, Praga, 1.92I), scrisi pe la 1650 in Maramureg,
care reproduce din cuvintdrile lui Teofilact pagini intregi, dAndu-l ca exemplu. ins; uneori
il citeazd, iar alteori nu. [. .. ] Infuzarea Tilcului Eonttghcliilor al lui Teofilact de Ohrida in
Cazania de Neagovo (cca. 1550) 9i prima Cazanie romAneascA a lui Coresi (1567) este
nult mai extinsi dec6t citirile nominale. [... ] Acest izvor se identificd folosit in expresii,
in idei identice, care sunt mai greu de identificat, firi o colationare integrald a textului
celor doui opere. [...] Interpretirile textului evanghelic de citre Teofilact s-au folosit 9i
in alte opere omiletico-parenetice din literatura ucrainiano-carpaticd 9i din alte literaturi,
ceea ce urneazd si fic cercetat de cdtre specialigti" (cf. A. Calavrias, op. cit., pp.62-68).
Tttrnez'atglttlitr tl Iui Cti,tiil llrit,
cu predosloliile Sfifitului 'li\)fiIo.t ,tI lltlgttri.i

prefatarea EtangheliareLor cu predoslovia lui Teofila,l al Ohriclr:i tlcvcnise cr


tradifierl0 prezenti atit in scrienle romirregtiiir, cit;i in ccle sl.tvorteLr, in
Transilvania Tdlcul Euanglrcliilor era cunoscut prirr intelmcclu-rl altor carli ce
sluieau credinta sh'ibund sau limba romAneasci.

rrr Cf. P. Popesc!r, ,&lairiscr-isi's/nltrrr. rJrrr irliirrrisfit'rt ftrirrn, irr lcr'. lJr-;r'rart i)r/r,,iLrrri
Ilonfitfi, 7962, nr. 1 2, p. I 2-1.
Ir La Biblioteca,,\c.rclcmii:i liomine se pn\tf.nrir nt.ri rnultt: nr rrLr\.r'r<, fr'nr.rrr')tl
alc. Evanghel iarului, itr c.lrc sun t p rezentc prcd trslr.r v iilc lu i Icofilrct l.r f-.r a rrghelii. l)irrtte
acestca nrenlionim doar citeva: irs. 296 8,,1R, de la mijlocrrlscc. \\'ll tla (l 51r.,mptl,op.
cit., tom l, p. 83); nrs. 1327 tsAI< din anrrl i6E6 (ibicl., tom l\', pp. j{)1'5611; rrrs. llj+ ll'1/l
din anii 1702-1703 (ibic1., tc,m lV, pp. 213-21-1). -\cc.rsti trrriiii( .r frefllarii Irr .rnglrt,liiJor
cu predosloYia Sfintului Teotilact este scmnalata parra in a dr,ri.i junrnt.rir .r vL'-rcLllui .ll
XIX-lea (vezi Euruglrcltu tipiriti la Chi;iniu in .rnrrl 185{1
rrrAliturir,lemarrrrscrisel(.sllvonr'ln.r1ti(,nitcrriii sus,le.\ (.rl.rr li.r'. rn biblrr.'tecir
]\'linirstirii l)r.rtna se nrai afli trei ntanr.rscrise siar.one.iit il',i;',;l,r1r'lt,/r,,,.:rrc frrrrfill
caz.rnia Sfirrtultri Tecrfilact la liVar.rghclii. Acestt',r su|rt: I i'trt::ltli,t itt.t i,itt lnt,i ,fu Lt llutnot'
dirr scc. X\rl-\\' (nr'. {E0,/1q25), L-r',rr;.;irr'lr,rrrrl ,r, '.r -s, ',,r rlrr ar,r I Lt.ll lrrr. -lSl ' ir);:).
Dupi ce in veacurile XV-XVI opera exegetici a SfAntului Teofilact a
iost cunoscutA in |ara noastri indeosebi pdn intermediare slavone, in
secolcle urmatoare cirturarii Bisericii, in stridania lor de a invegmdnta
intreg cultul ortodox cu podoaba limbii romdne, r'or tilmdci ,,pre graiul
nostru" gi Tilcuirca Etangheliilor a SfAntului Teofilact.
Tilcttiren h Eztnnghclii a SfAntului Teofilact a fost tiperit; in slavona
bisericcasci la Moscova in anul 1648, iar mai apoi, cu unele indreptiri 9i
corectu ri a fost putrlicati in anul 1698. Aceast; edilie a cunoscut numeroase
rceditiiri in veacul urmdtorlr3.
Dar in Evul Mcdiu, tilcuirile Sfintului Teofilact s-au bucurat cle o mare
aprecicre gi in Apus. Toma d'Aquino a inserat in cirlile sale pasaje largi
J in scrierik arhicpiscopului Ohridei. In veacul al XV-lea, Cristoforo
I'ersona, bibliotecarul Vatrcanului, ii dedica papei Sixtus IV un manuscris
inrPoclobit cu miniaturi, manuscris ce cuprindea tilcuirea SfAntului
'lcofilact
la epistolele SfAntului Apostol Pavel. Nu se cunoagte care a fost
cauza 5i imprejr-rrarea prin care, in traducerea lui Persona, irr locul SfAntuh,ri
Tc'ofilact a fost trecut ca autor Sf6ntul Atanasie cel Mare. Mai aooi a fost
corecta ti aceasti gregeald, iar in anul 1477, imediat dupi a pari!ia iipa rnigei,
tratl ucerca h.ri Persona a fost publicati. in urmi toarelc secole au fost tipirite
irr limba latini numeroase edifii ale intregii opere a Sfantului Teofilact'la.
Cea mai cunoscuti a devenit edi;ia lui Finetti, iipdritd la Venefia intre anii
1754-7763, deoarece mai apoi aceasta a fost reprodusi de abatele Migne in
ccrleclia sa, numitd Patrologiae grazca gi publicatd intre anii '1861-7865.
Scrierile SfAntului Teofilact au fost traduse si de orotestanti. dintre care
ce I rnai de sc,rma estc Ecolampadius. Trebuic menlionat c; dup) traducerile
sale in limba latini s-au ficut numeroase recditiri.

F.ptttrqlu'lit ltii Vasile Obcdcuski din sec. XVII (nr.569 / 1952) - cf. Paulin Popescu, op. cit.,
pp. 122-126. Pirintele Paulin, in aceea;i lucrare (partea a doua pub!icati in rer'. Eiscricn
()ttodo.d Ronfind., 7962, nr. 7-8, pp. 706-7071, meniioneazi gi doui manuscrise slavone
alc tAlcuirii lui Teofilact la Evanghelii, unul de la 1668 (nr. 600/1863), iar cel cle-al doilea
.1in secolul al XVII-lea (nr 552 21952). Aldturi de acestea trebuie menlionate gi celc doui
manuscrise shvone ale tAlcuirii la Evanghelii a Sfdntului Teofilact, manuscrise ce au
ficut parte dirr biblioteca Mindstirii Cozia (un exemplar de la anul 1698 iar celilalt
n('datat) - cf . arhirnandrit Canaliil Vaida, Cozia, z,estita ctitoric t lui Mircea Voieud, ed.
Iipiscopici Rinrnicului 9i ArgoSului, R6mnicu Vilcea, 1q86, pp.230-231.
r'8/,r,toli,..frrl[, cJ. cit.. p. 18.
rir Pcntru bibliografia ediliilor tipirite in vcacul al XVI-lea vezi 9i H. M. Adams,
Crihifurgrtc ofbool-p rillt Ll on llrc contitrent ol Ettope (-1501-1600) in Cambridgc
Libnri,s, vol.
I ll, Cambridgc at the University Press, 1967.

-*iFF-
al

Foai.t Llc titllt a natruscristlui .ltrlicat Papd Sixtns Yl rle Cristophoro Persrttitt
(azi ix Iliblioteca Vati.atului cotu: hutntn19 lH 02)
JTHEOPH Y.

CO! ONIAE, d ofllo.i i!.j,tliorit


Nou.tcni. dr,o nr D. xu.

lil
lii
Irrl.rk{ve*.ti; l;l
-.r6*r-c/ t,!t
ltf
.r, I !:l
lr_j

Editii occidentale dit t:eaul aI XVI-len ale operelor SfAntului Teofilact

t
5c)

Traducerca in limba romhnd a tilcuiilor


Sfhntului Teofilact

in;drile romAne, slavonismul a d.iinuit pAni Ia sfArgitul vcacului.rl


XVII-lea, pe de o parte din pricini ci slavona era limba in care sc s.ivirgc.u
sfintele slujbe, iar pe de altd partc, deoarece aceasti limbd era intrcbuin!.rta
in cancelariile domnegti. Dar, dupd sfArgitul domnici lui Vasile Lr"rpu (163-l-
1653) gi a lui Matei Basarab (1632-1651), in cancelariile dor.nncgti lir.rrba
romAnd 9i-a intrat grabnic in drepturile e.i f iregti. in ceie din urmai, rlintr-o
necesitate fireasch, limba romini a intrat treptat;i in cult. Meritul acestr.ri
inceput ii revine mitropolitului Stefan al firii
Ii.omAnegti (161ti- 1653 9r
1655-166E). La o privire de ansamblu putem observa ci o partc dintlc
cirlile tipdrite in vremea domniei lui Matei Basarab erau in slavouc';te, tr
parte in romAnctte, iar altele bilurgve. Acest lucru cste indreptifit, deoarecc
in acea vreme era o adeviratd luptd intre curentul slavon gi cel rourincsc.
Cunoagterea limbii slavone devenea tot mai anevoioasi, incAt nici preo;ii
nu mai infelegeau aceasti limbi; cu toate acestca, clericii er;ru clatou si1
slujeascd in slavoni, din pricina traditiei ad;inc inrad.icin.rtc. ins.r,
schimbarea Iimbii liturgice nu era ugoard gi nu se putea indeplini cleodat;i,
pentru ci incd nu erau traduse cdrlile de slujba, iar introducerea lii-r'Lbii
romAne in cultul divin ar fi fost socotiti de unii drept o alunecare in e rczic,
asta cu atat mai mult cu cAt in Transilvani4 la acea vreme c;rlvinismul
ducea o propagandd activi pentru romAnizarea textclor rcligioasc. Aceasta
stare de fapt l-a determrnat pe mitropolitul Stefan si tipdrcasci intr-o formii
bilingvi cAteva cdrli de cult, voind sd impace gi trac-li;ia, dar si poati fi do
folos gi preofilor, traducAndu-le rAnduielile clc tiprc in romincgte rr'.
Infelegem cte aici cd marele merit al mitropolitului Stefan cste c.i a deschis
larg poarta pentru pdtrunderea limbii rorline in slujbclc bisericc;ti.
Dar strddania de a Iumina poporul gi a-l invaf t'r CtLt,ittttLl lui Dutttir:ttt
in limba romAnd, a fost sporitd atit prin ostenelilc mitropolitului V.u laanr
al Moldovei Q,632-1653), cAt gi prin cele ale mitropolitului Simion Stcian
al Transilvaniei (1653-1656), care a tipdrit o edifie romine'asca at;it a i\'.rrilrr

r'5Sub indrumarea nitropolitrrlui f tefarr s-arr tifririt nai nultc carti .lc crr lt
slavo-romAne, in care rinduielile tipiconale erau in linrb.r rom.ina: flr,glrl,rrrrr,r r51rr7|,r
ittntornfintirii) prL'L)filor ntirtni si n dincanilor, in atrul 1650; Mtstirio sttu -Srrcrrrrrir,rrf, in
anul 1651; TirttosrtttiLr, in anrrl 1552 (cf. N{. Picurariu, op cit., pp. 161-16tr.
Testnnrent (1648), cAt Si a Psaltirii (1651). In invegmAntarea sfintelor slujbe 1
in limba noastrd, un rol de seami l-a avut invdfatul mitropolit Dosoftei al t
Moldor.ei (7671-1693), care in 1679 a tipdrit in romAnegte Dunrnezeiasca a
Liturgl c, aceasta fiind cea de a doua traducere dupi cea a lui Coresi gi f'
prima care a fost ficuti de citre un ierarh. Mitropolitul Dosoftei a fost s
primul ierarh din Moldova care s-a sArguit pentru inlocuirea slavonei gi s
pitrunderea limbii romAnegti in rAnduiala liturgici116.
Dar deschiderea aritatd de oamenii Bisericii pentru introducerea in
cult a limbii romAne era in armonie cu fenomenul iultural romanesc de la n
finele veacului al XVII-lea gi inceputul celui de al XVIII-lea- Acest fenomen d
estc puternic polarizat de noua orientare a cArturarilor spre Bizan'. Jr

Umanigtii romAni erau cunoscdtori de greacd ti socoteau in mod legitim


ci izvorul cel mai puternic at6t al cdrlilor bisericegti, cat gi al canoanelor tl'
de legi este literatura greaci gi nicidecum cea slavone. e:
Astfel, incepAnd de la mijlocul secolului al X\{I-le4 cea mai mare parte
a cirlilor religioase sau profane tipdrite in limba romAnd in tipamifele ti
clomnegti din Tara RomAneasci gi din Moldova sunt traduse din grecegterl7. a.l

Aceasta se datoreaz; in parte gi faptului cd unii dintre domnitorii fdrilor


romAnegti erau cunoscdtori de carte greceasci. Dintretcegtia ii menJiondm Iu
pe Mihnea al IIIJea (1658-1659), $erban Cantacuzino (1678-1688), Constantin C'
BrAncoveanu (1688-1714), Dimitrie Cantemir (7770-7771) 9i Nicolae Llt

\4avrocordat (domn al Moldovei in 1709 9i 1711-1715, iar al Tdrii RomAnegti PL

n 1716 9i 1719-1730). Dar influenfa umanisti a acestor domnitori a fost


sporitd gi de ostenelile altor cirturari, precum sunt postelnicul Constantin ca
Cantacuzino (11663), Nicolae Milescu Spitarul (t1708), frafii Radu gi $erban dr
Creceanu, Alexandru Mavrcrordat Exaporitul (t1709) gi stolnicul Constantin tir
Cantacuzino (+1716). CC

Daci in Moldova anului 1679 mitropolitul Dosoftei tipirea in limba ct


romAnd Drrrrrnezeiasca Liturghie,in Jara RomAneasci exemplul i-a fost urrnat Ir-r

de citre mitropolitul Teodosie (1 668-76729i7679-1708), care in cea de a doua Ti


parte a pistoriei sale i-a avut sprijinitori gi ocrotitori pe domnii de atunci ai in
Ungrovlahiei: $erban Cantacuzino gi Constantin BrAncoveanu. Mitropolitul
.11

rr.Mitropolitul Dosoftei a tipdrit in anul 1681, Molitaelnic de-nleles, iar in 1683 o


rroui edilie din Durtrczeiasca Liturghie, dar gi ParenriiLe de peste an, toate in romanette. -t,
intre anii 1682-1686 a tipdrit o altd mare ti insemnatd lucrare, tradusi 9i prelucrati din
5;recegte gi slavonerte: Vialo ri pctreccraa Sfintilor, it 4volume, la traducerea cireia a ostenit
vreo 25 de ani (idem, p. 203).
lr (1. Cilinescu, Ist)ria literoturii romine, Bucurelti,1992, p.37.
Teodosie, impreuni cu $erban Ciiutacuzitro .ru acotciat o grij.l tltnsebrtir
ll tiparului, dornnul suportand chcltuielilc, i.r r r-ni tro;-rt''l rtu l sup lavoghilrd
'rl actir,itatea editorial.i. Prit.ua carte tipirit.i de c.itre rniiropolitui Tcotlosic i't
ftrst un Lrfrrr;g/rir'r slapo-t'onrittr,in arrul 1680. Ca ;;r carfiit'tipiiI tte cL: inaiuta;r'tI
ii s.iu Stefan, Liturghierul avea nurnai tipiclrl in romAncstt', iar slLriba rtr.r irt
si slavoni. in schimb, in anul 1682 s-a tip.lrit o Fl.)rrtl,q/ielic, iar in 1633 rtn ,lptrstol,
amindoui in rornAnegte. Cu accstea se fact'uu alt p;rs irr.rinte itt striidar-ii.r
in cle introduccre a limbii rominc in slujbelc bisericeyti. .,\*re1.tt. tlrrr tirlri'trl
la mitropolitultri Stefan cxista tipicul, in tirnpul Iui Teodosie se introdtrc ciliriltr
_.n
clin SfAnta Scripturi, iar mai tiirziu, in vre'mtta pistoririi Sfintultri ,\ntirrt
ll. h'ireanul, se traduc gi tcxtele Iiturgiceri'.
m Traducerea cdrlilor Sf/rr lcl Scrlptlt rl :r fost itrcutruna tii cu tlPa rir t'.r llll'1rr'r
or tlc ltt Brrctrrestidin anul 168E, numiti pi Blbllrr luiSerbtttt (lttttricu:itto.l\ct'asta
cste prima tip.lrire intcgrali a -Slirllrl Scrtptttri in lintba romittr;i. i)entrtr
:te textul acestci Biblii au fost intrebuinlate t.uai rnultc' tradtlcen atrtt'tioart:,
,'le tipdrite sau irr manuscris, revizuitc de fralii Radu;i Scrl.rau Crcct';.ttttti '',
|7 ajutafi de mitropolitul Chermano ai Nvsscj, stolnicul ( or,stantirr Cruta-
tor cuzino 9i episcopul lvlitrofan. .Alituri cic trtrducerea la li'i/rrrll I'.ilrt/t1r'rrf .i
im lui Nicolae lVlilescu, frir!ii Grtre'anu au corrsultat gi altc trarlucel rr)nrciltriii,
tln care r.izuseri mai inerinte lumina tip.rrului: Pstrltirt'ai ttt Cot.cst ( l,577), Palia
lae dc lo ardstrc (1582), Norri Testnnu::rt a lui Sinrion $tcfarr, P:;itl/rn',t (lt,fiiJ) gi

rFtr Pnrcniilc lur Dosoftei, dar 9i li'ririg/rr:lin gi Apostoltrl rit la Brtcrtltsii, mai
OSI sus pomenite. l'rlnBiblit da ls Errctrlcsli, se pLrrrc in circttiaf ie ,.l hmlr.-i litcrara
rtrn care reprczintd o sintezi .r stridanirior scriitorilor biscricc;ti cir'pirt;i atr.rnci,
)an dc a scrie intr-o limbi curati gi infclcasi clc toli rominri. In itrsii;i fo;ria dc
rtrn titiu se.rrita ci s-a tiparit intru ,,infelcgcrc.r limbii rontanc;ti" 5i ,,pcutru
cca de obgtc priinfa s-a darltit ncamuiui rttmAncsc". Itrtr-.rcle,. ir. ea .r
rba cunoscLlt o larga raspindire irr toatc jinuturile krcr,titc c1e romiittirr",
nat lurninAndu-i pc toli cci care se sirguiau tl u1-ri Ctrt,,itttul lui L)ttttttr,:ztLr
tua Tipf,1i1g1 Brblio a clur.tt airroiil)c rrrt att, fiinci inceputi irr I.roiembr-iL' lb87 )i
:i ai irrcheindr,r-sc irt to.rmna anr,riui rrrrnator'. cintl dor.urritor al l\|.rntcrtiei er.r
itul \krdzi Constantin llrincovc:rnu. lspravirea tipiiririi BIDlh'r, chiar i.r inccputr,rl
domniei rlarelui t,oirvocl nl.rrtir, este (rsuurrlrea urrci vestiri taitricc ctrre
E3o
nc aratir puste vrcnll c.it dc niuit a str:rlucit Cttittitttul ltrt L) rt ttt ttr::t'Lr
elte.
inlauntrul frinfei accstr,ri stani Llrrnrnitor. [)ragoste;r petrtru Dumuezcu;i
I Olll
'('1. \1. l'.t. ur..rr rr. l, . t l'. ll
tenit
rr",\ceftr.l cr.ru Ioil()1.1i la crLrtr'.r ,ionrreasi:i 5r JistinSi cirtur.rrj.
rl Cl. I1. l)acllrarru, ',j. c,1., ;. -iil ?13
neam, dar gi piegAtirea sa intelectualS, imbinatd cu un deosebit sirn; al
frumosului gi cu o adev.irati pasiune pentru lucrul artistic ai pentru cartea
de invdlituri sau literaturir2l, au fdcut din Constantin BrAncoveanu un
adevdrat luminitor gi cArmuitor al neamuiui romAnesc.
Ca unulcare era cunoscitor al culturii grecegti, dar era gi susfindtor al
traducerilor romAnegti din limba greacd, BrAncoveanu a sprijinit gi :
activitatea de traducere din elini in neogreacS, pentru ca astfel scrierile de I

mare insemnetate sd fie la indemina intregii obgti. La cererea lui BrAnco- C

vcanu sunt traduse in neogreaci mai multe lucrdri din literatura bizantind, c
intre ele afldnd u-se l inuiidtura impdrdteascd aSf6ntului Teofilact, tradusd c
de Sevastos Kvmenites. Dealtfel, pareneza bizantini constituia atat una c
dintre invildturile dupd care erau cresculi fiii domnitorilor rom6ni incd ir
din vremea lui Neagoe Basarab, cAt gi o temi importanta a inv5tamAntului
din Academia domneasci din vremea lui BrAncoveanu12. Aici, aceste scrieri cl
parenetice erau traduse in romAnegte gi talcuite pentru elevi, ori erau la o:
indemAna fiilor lui BrAncoveanu in vederea instruirii 1or ca viitori
conducitori. insi, din opera SfAntului Teofilact, o atenlie deosebitd i se le
acorda gi T|lcuirii ln Eunnglrclii. i.
Vodd Brincoveanu era preocupat de faptul ci poporul grec nu poate €.:
citi cdrlile Bisericii sale, scrise intr-o lirnbi ce-i devenise inaccesibili 9i ii St
incleamni pe cirturarii greci sd faci acelagi lucru pe care-l fac cdrturarii
romAni. l,a;rnul 1700, Constantin BrAncoveanu trimite o scrisoare
Patriarhului ecumenic Calinic al II-le4 prin care il ingtiinleazd in legdturd
cu dorinla sa de a tipdri pentru folosul grecilor Tklcuirea la Eaanghelii a
SfAntului Teofilact. Insi aceasti strddanie erir strAns legati de traducerea
din elini in greaca vulgari a acestei opere. Patriarhul Calinic, impreuni
cu cinci episcopi ii rispuncl domnitorului printr-o punere la punct, in care
se argumenteazi c.l poporul de rAnd ,,r,rea si audi cele ce le cautd ca si se
induiogeze, pre cunt \tie!ile S.fin!ilor,precum cuvAntdri de Iaudi gi altele ca
acestea; dar gAndirile cirturiregti gi pline de taini nu sunt pentru popor"1r3.

rrr
9t. Ionescu, Panait L Panait, CorrstanLitr Vodd Brincot'eqnu. Viafa, Domnia. Epoca,
Bucuregti, 1969, p. 307 (apud A. Calavrias, op. cit., p. 73).
'x Cf. D. Russo, Sludii istorice greco-rorra'i,re, tom. ll, Bucure;ti, 1q39, pp. 533-534.
rr1 Scnsorircrr lui Calinic a! Il)ta, Patrid t dt:. Cortsl anluropol, citre Clnstnt in-Vodd

Erhncot eanu, despt e tilurrul de cdrli grccc;ti ct' yldnuie;lc ;i LrLtducercaitr uulgard a lui Tcofilact,
carc nu se potripeie cu ninlca poponlui (ConslaniitLtpol, 28 nttienftria 170A),la E. Hurmuzaki

9i N. Icrrga, Docunrcntu Srccerli priaitouc Lt isfoia ronfirilor, vol XIV partea I, Bucuregti,
1q35, p. 330.
In aceeagi scrisoare, Patriarhul Calinic ii nai scrie clomnitorului: ,,pL'lltrll
aceea ne-am gandit sA pdstrdm veneralia pentm Scri1tturd, citci, schir.nbintl-cr
pe inleles, ajunge lucru de dispre! 9i fir.i plicere gi respins de Biscrica;
mai cu seami cd, glumind, si zicem, ne-ar spune cineva: gi voi faccli;;coli
9i vd striduifi a invila barbaria gi o eleniz4 iar apoi dimpotrivi, r'i ner.oili
s.i barbarizali elenismul gi si faceli pe cel intelept neinfelept? Si cum se
impaci acest lucru potrivnic celuilalt? Lucrurile 9i prin fire gi 1-rrin hotirire
omeneascd inainteazd de la nedesdvArgit la desivArgit, nu se intorc inapoi
de la desivArgire ca si coboare la nedesdvArgire!"rrr Brdncoveanu a lr,rat la
cunogtinld aceste pdreri, insd nu socotea cd desdvArgirea limbii eline este
o piedicd in calea implinirii poruncilor ti a lumindrii poporului cu lurnina
inlelegerii Sfintei Evanghelii. Dealtfel, in unni cu 12 ani, odati cu aparilia
Bibliei de la Bucuregti, se afirma o noui idee, anume ci Biblia se cuvine a fi
cititd de toli ,,gi de cei rnari [...] 9i bArba]i 9i muieri 9i tineri"r:5. in sp.rtitrl
ortodox aceasta era o idee oarecum- noui, care poate fi analizati deopotrii'd
9i in contextul cultural al epocii. Insd, ceea ce ne intereseazd pe noi este
legat de starea vegniciei pe care o vom dobAndi fiecare dirrtre noi dup-ri
In frico;;itoarea Judecati. BrAncoveanu era congtient de aceastd finalrtate
eshatologici gi cunogtea din propria lucrare lduntric.i puterea harului
Sfintului Botezrrn. Dealtfel, ctitoriile gi intreaga sa.rctivitatc rnarturisesc
acest lucru, iar ca o incununare a tuturor faptclor salc, I'Iristos-Dur.nne ze r-r
l-a invrednicit atAt pe cl, cit 9i pe cei patru fii ai sii dc cunun.r rnucrrricici,
martiriu ce s-a sdvArgit la Istanbul in anul 171.{. Astfel, irr fiecitre arr la 16
august il priznuirn pe accst Sfint voievod, rlintpreuni cu fiii sdi Corlst;urtin,
$te fan, Radu gi Matei gi cu sfetnicul Ianache, carc a fost ir.npreuni-pdtirn itor.
Privind astfel lucrurile, credem ci suntem inclreptilifi si-l socotim pe
Sfintul voievod Constantin drept un irraintemergitor al Sf6ntului Paisie
de la Neamj, in lucrarea de implinirc ai propoviduire a sfintelor porunci,
.are cste ins;isi c.rlea sfintenici.

':r Iclcm, p. 331.


r:'VcziprefafaBilrIieidahBucurtsli (cf. \'ilgilCinde.a, RttliuitL\t Llot ilLlnlti, ecl. Daci.r,
Cluj-t.\apocr, 1970, p 321).
'" in scrisoarc.r mai sus men!ion.rti, ir.rsugi Patriarhul Calirric ii scrie lui lJrancove.lnui
.,l,trminifia Ta, mi;cati de rAvnd durntreze'iasci (precum se 9i r idegte adclirul din celc
.e sivArlelti), tc-ai gindit a se tip.iri cu domrreasca cheltuiali 9i ingrijire carli in dcosebite
limbi, pentru ajutorul nenorocitului nostr-r neanr li pentru folosul de obgte al creytinilor,
..rea ce e fapti dumnczeiasci 9i vrednici de laucld;i dc fericire,5i vcli avea sinrbrie
raspl.ltirile c\rretti, in vclcul de acum gi ilt cel viitor" (op. cit., p. 329).
Agadar, in cele din urmd, la indemnul lui BrAncoveanu, traducerea in
neogreacd a Tilcuiii la Eaanghelii a fost fdcutd de cdtre Ioan Comnenr2T. CAt
de importantd socotea SfAntul voievod Thlcuirea Eaangheliilor a SfAntului
Teofilact, se poate vedea gi din lunga dedicalie prin care Ioan Comnen -
doctor, profesor de fizicd gi matematicd la Academia domneascd gi medic
personal al domnului, ,,unul dintre erudifii greci ai secolului al XVII-lea"
(N. Iorga) - ii prezintd traducerea in neogreaci a Tklcului Eaangheliilor lui
Teofilnct: ,,Mi-ai poruncit mie, celui ce adeseori am primit binefaceri de la
tine si le tilmicesc mai pe inleles, ca si fie ugoare de infeles pentru toli cei
ce le vor citi, pentru folosul tuturor, nu numai al celor invilati ci gi al
oamenilor simpli [...] Inilfimea t4 insigi lumina Evangheliei, adici tAlcuirea
ei, care e intAi ascunsi dedesubt in limba elineasci, ai fdcut-o in chip vrednic,
prin tdlmdcirea de fafd, si scAnteie gi in sufletele oamenilor gi si lumineze
gAndurile tuturora"r28.
Dar insemndtatea pe care o avea Tklcuirea la Eaanghelii a SfAntuiui
Teofilact in acea vreme poate fi cunoscuti atAt din preocupdrile gi predicile
clericilot cat gi din activitatea culturald a cdrturarilor contemporani lui
BrAncoveanu. Unul dintre marii ierarhi din acea vreme este SfAntul Antim
h'ireanulr:e. in alcituirea predicilor sale la Evanghelii, Sfdntul Antim a

r:7 Traducerca lui Ioan Comnen, ,,doctorul, pentru Constantin BrAncoveanu", este
insoJiti de menfiunea: ,,Academiei, ficute de Domn, a tipografiei, gi pentru RuPi, SArbi,
Tribali, Arabi pi Iberi pi a bibliotecii de la Hurezi" (cf.Iorga-Hurmuzaki, Documentc grecerti
prit'iloorc la istoia ntn|nilor,XIY, p.757). Manuscrisulautograf al lui Ioan Comnen dAruit
domnitorului Ia inaugurarea bibliotecii cle la Hurezi s-a pistrat in bibliotecd pdnd in
1719 cind, in urma cuceririi Olteniei de cdtre austrieci, manuscrisul impreuni cu alte
carfi dirr bibliotecd au trecut in Bibliofec a Eugeniu de Sauoya, iar de aici h B iDlio teca N a! ionald
rlin Vit,trtr - cf . C. Dima-Drigan, Biblioteci umaniste ronfinepti, Bucuregti, 1974, p 131 (cf . A.
Calavrias, op. cit., p.76).
15 Traducere de N. Iorga in Manriso' p ta clir bibliotaci strdfue relatiue la istoia romAnibr,

irrt.iiul mc-moriu, Bucuregti, 1898, pp. 13-1'1 (cf. George lva9cu, lstoria literaturii rontAtrc,
Bucurelti, 1969, vol. I, p.225).
ir" Sfentul Arrtim Ivireanul s-a niscut in Georgi4 pe la anul1650. Avenit in Muntenia

de la Constantinopol, fiind chemat de c6tre Constantir BrAncoveanu. A fost tiPograf,


gra\'()r li apoi ierarh iu lara Romiueascd. Prin cele 63 de tiParituri, lucrate de el insugi
sau patronate de el, in limbi diferite gi de o mare diversitate, Prin numerogii ucenici pe
care i-a format, cste considerat - aldturi de Coresi - cel mai mare tipograf din cultura
medievali romAneasci. A avut un rol insemnat i.n introducerea comPleti ti definitivi a
Iimbii rr>mdne in sfiltele slujtre; in acelagi timP, deli strdin de neam, a creat o limbi
65

Sfdntul Voicood Co startti BrArrcop.'anl cu cei patru fii ti sdi ;i Slintul lelath Artim hiteanul

intrebuinlat indeobgte Sfdnta Scripturd gi numeroase scrieri ale Sfinfilor


Pdrinli, intre acestea un loc dc cinste avAndul gi Thlcuirea Ia Euanghelii a
SfAntului Teofilactr3i). Astfel, in D idahiile sale,lnr,.ifiturile SfAntului Teofilact

liturgici romincasci, infeleasi pi folositd pand azi. A trecut la ccle vcanice prin moarte
martirici, in toamna anului 17l6. Este priznuit ca Sfirrt, iar pomenirea lui se s.ivirgegte
in fiecare an Ia 27 septelnbrie (cf . M. Picurariu, Dic!iotlarrrl tcctLogilor rcnfini, ed. Univers
enciclopedic, Bucuregti, 1996, pp. 219-220).
r in ce privelte idcntitate.r surselor folositc de Sfintul Antim in operele salc,
cercet;torii concluzioncazi: ,,C.r rt zr-rltate alc ciutirii sr.rrselor, istoriile literare gi ccrcetirile
speciale nu pot cita, deircamdati, decit numelc acclor autori i.r care trimite Antim insugi
("precizie. de un rang complet n.'satisficitor) 9i altc citer'4 binuitc cirli utilizate: S/rirrta
Scri/rtni (cu o participare ct'rti), marii uraegtrii ai e[,,-in!ei rcligioase yi exegelii bizantini
clin epoca patristica ii postpairistici - omniprezentul Ioan Hrisostom, Crigorie' dc
Nazianz, Vasile ct'l Mare, Synesios, Atanasic cei Mare, Dionisie Areopagitul, Lfrcm Sirul,
Teofilact liefaistos, arhiepiscop de Ohrida (nurne cu o mare frecvenli in paginile lui
Arrtinr), Ioan Damaschinul, Eusebiu din Cezareea etc" - cf. Dan Iloria N{a zilu,l troducarc
in opcra Iu A,tinl lttu'trtrurl, cd. \'linerr'4 Bucuregti, 199!), pp. 117-11E.
pot fi recunoscute, deoarece uneori sunt mentionate explicitr3r, iar alteori
se vddesc prin conlinutul de idei sau prin exprimdrile identice.
Dupi cum am vdzut, inceputul secolului al X\{II-lea este marcat de o
profundi innoire a culturii noastre bisericegti prin tipirirea cirfilor liturgice
in limba romAni, spre a fi inlelese de tot poporul. in opera de romAnizare gi
de rispAndire a ca4ilor de cult in popor/ un rol determinant l-a avut, pe
lAngd SfAntul Antim Ivireanul 9i episcopul Damaschin al RAmniculuir32.
Acesta din urmi tdlmdcegte in romAnegte gi Thlcul Eaangheliilor a SfAntului
Teofilact cu dorinfa de a fi dat spre tipar. Traducerea ficuti de episcopul
Damaschin la 77lcuirea Euanghellllor a SfAntului Teofilact este cea dintAi care
a fost ficuti in limba romanA. Cercetdtorii au Ddreri diferite referitoare la
izvodul dupi care a tradus Damaschin. Firi a aduce prea multe argumente,
Alexandru Lapedatul33 gi $tefan Ciobanut! sunt de parere cd Damaschin a
ficut traducerea dupd izvodul slavon. Dar cercetdtoarea Ana Calavrias crede

rrr Astfel sunt: Predoslottie Ia cuuintul de inudldturd fu Duminica Floiilor (vezi SfAntul
Antim lvireanul, D idahii, ed.Mnerva, Bucurepti,1997, pp.726,128), CuoAnttl de inadldturd
Ia Preobrajeniia lSchimbarec lnfaldlDonnului nostru lisus Histos (p.734), Cuohnt de ?nadldturd
Ia octombie 26. .. (pp.138-139) pi Cauint de inadldturd Ia Duminica Flor{ilor (p. 1.U).
1', Numit pi ,,Dascdlul", episcopul Damaschin a pestorit la Buzdu
9i RAmnic. S-a
niscut pe la anul 1660. Cirturar de seami (cunogtea elin4 latina gi slavona), a militat
pentru inlocuirea definitivd a limbii slavone in cult cu cea romini. Indemnul de a tilmici
cirlile liturgice il are Damaschin din pricina ci se ridicase din popor gi vedea cum in
biserici, credinciogii nu inteleg ce se citette ti ce se cent;. in acest scop, a tradus aproape
toate cirfile de slujba in romAnegte, contribuind astfel la formarea limbii romane literare.
Ma;oritatea traducerilor Iui s-au tipirit sub urmagii sii in scaunul vlSdicesc al RAmnicului:
Inochentie, Climent gi Chesarie. A murit de neatteptate la 5 decembrie 1725 (cf. M.
D:-..---:..

'r' Cf. A. Lapedatu, Datoschitt Episcopul gi Dascdlul - traducdtorul cdrlilor noastrc de


ritual,inrev. Conoorbii liternre,7906, pp. 578-579. Singurulargument adus de A. Lapedatu
privitor Ia traducerea din slavond a Tilctltti de cdtre Damaschin este prefata pe care o
face popa Floru manuscrisului sdu cu Tlilorl Iui Teofilact, copiat in anul 1764, unde copistul
spune cd a lucrat dupd ,,izvodul cel vechiu, ce au fost telmacit de pe slovenie pe limba
rumAneasci de rdposatul Damaschin, episcopul RAmnicului".
r!,,Aceasti carte, importantd pentru Biserica Ortodox5, a fost tradusi din Iimba
slavi, desigur, de pe una din editiile traduse din grecette in slavonette pe la 1548 pi
tipAriti la Moscova in anul 1698 sau 1703 (cf. P Pekarski, Natlka i l{teratura u Rosii pi
Petre Velikont, St. Petersburg, 1862, vol. Il, p. 9,77). Unele din manuscrisele noastre, la
sfirgitul lor, au cite un "lexicon", cuvintele cele mai de trebuinfi", ceea ce se gasette
"la
ti in ediliile rusetti"(cf. |tefan Ciobanu, op. cit., pp. 48, 519).
ca aceaste traducere s-a fdcut dupi originalul grecesc, iar concluziile sale-
sunt intdrite de analiza amdnuntite ce a intreprins-o asupra unui manuscns
inedit pe care l-a descoperit in biblioteca Mdndstirii Hurezi. Acest manuscris
cuprinde Tdlcul Euangheliilor a SfAntului Teofilact gi a fost numit de cdtre
cercctAtoarea am int:rtd, nnnuscisu I H (rrrs, Ff, deoarece provine clin biblioteca
Mdndstirii Hurezir3s.
in studiul sdu (pp. 77-L51), A. Calavrias stabilegte cAteva lucruri
semnificative privitoare la acest manuscris. Prirr analiza 9i interPretarea
datelor, aici se demonstreazA cA tfls. H: confine ?ii lcuirea Ia cele pnttu Ettanghclii
a SfAntului Teofilact, care este traduccrca lui Damaschin al RAmnicului;
conlinutul estc identic cu al nts. rom. 2958 BAR scris dc pclpa Floru pe Ia
mijlocul veacului al XVIIi-lea dar gi cu a aitor manuscrise romAnegti dilr
','eacul al XVIII-lea; contine, conform structurii gi analizei textologicc ai
lingvistice, o traducere care a fost ficutd dupi un izvod grece'sc gi nicidccum
dupi unul slavon; a fost scris inainte dc anul 1702 9i astfel se pare cA este cel
mai vechi manuscris romAnesc cunoscut ce cuprinde Trilcrll SfAntului
Teofilact. in cele din urmi, cercetdtoarca concluzioncazi cd acest manuscris
il are atAt ca autor, cAt 9i ca traducitor din limba greaci pe insugi episcoprul
Damaschin, iar cei care l-au indemnat pe Damaschin si traduc"l accasti
lucrare sunt fie stolnicul Constantin Cantacuzino, fie BrAncor.'eanu insugirr".
Pentru aceste afirmafii, A. Calavrias aduce atAt argumente contextuale ti
grafologice care nu sunt lipsite de valoarelrT, cAt;i mirturii obiectrve istorice
9i lingvistice, care indreptitesc concluzia cercetirii intreprinse. Totu;;i, A.
Calavrias nu elimini posibilitatea ca traducAtorul sai fi cunoscui gi un original
slavon, insi in urma acribiei cercetirii concluzioneaz"l ci aceastd traducere
s-a fdcut dupd originalul grccesc al opcrei Sfintului Teofilactrrs.

A. Calavrias, op. cit., p.77


r3'

'." La anul 1696, Damaschir se ingrijea de educafi;r iiilor stolnicului Constantin, c1.rr
era 9i sfehric ales al lui Vodd Brincoveanu gi dascil Ia Academia domneasci. Abir ir.r anul
1702 a fost ales episcop al lluziului, iar in 1708 agezat pe scaunul vlddicesc de Ia llimnic.
rrt Unul dinire este;i accstai ,,La filelc capitolulrri 18, dil Evanghelia lui Ntah:i, al
e'le
Drs. H este foartc sugestrv inclusi intr-un semn de final stema Cantacuzinilor, acvila bice'i.rli

incoronatA (f.97), insemn al cirlilor Stolnicului C. Cantacuzino, din biblioteca de la


N{irgineni, biblioteci in care a avut acces ii Damaschin" (A. Calavrias, op. cit., p. 82).
rs Studiile viikrare asupr.I acestei chestituri sturt indrtor.rtc concluziilor celcetitoan:i r\.

Calauias, insi pentru nualfarea ti aprohmdarea acestei problcme este uecesari gi cercetarea
ns. ronr. 20'l BA1l, care congire de asemenea 'lfilcul E:omNltlitlar al Arhiepiscopului lcofilact
(cf. CJ. ftrempel, Catnlogul nanuscrisclor romircsti BAll., tom I, B\rcuregti, 197E, p. 59). r\ccst
Cu toate cd tipografia RAmnicului nu a fdcut altceva intre 7724 9i 1830
decAt sd tipdreascd gi si rdspAndeascd ir:r toati fara numeroasele manuscrise
rdmase de la Damaschin, Tdlcul Eoangheliilor a rdmas in manuscrisl3e. Dar,
pentru cA aceastd carte este de mare trebuinjd pentru sporirea ir viala duhov-
niceasci, inmulfirea gi rispAndirea ei s-a fdcut prin copii manuscrise, pe tot
parcursul veacului al XVIII-lea. Copiile care se mai pdstreazd pAni azi sunt
numeroase 9i ilustreazd doar in parte interesul ardtat acestor talcuiri. Astfel
de manuscrise romAnegti cu Tiilc ul Eaangheliilor a Arhiepiscopului Teofilact.
care se pdstreazd ori s-au pierdut, sunt urmdtoarele:
m; rom.201BAR, datat la finele veacului al XVII-le4 a ficut parte din biblioteca
Mindstirii Cdldirugani (cf. G. $trempel, Catalogul manusciselor rominepti
BAR, tom I, Bucuregti, 1978, p.59);
ms. /om. 18/91 dela Seminarul Central din Bucuregti, datat in primul sfert
al veacului al XVIII-lea (cf. M. Gaster, C restomalie romdnLi, Bucuregti -
Leipzig,1891, tom II, pp.20-2\, astdzi pierdut'{o;
ms. rom.258 BAR de la inceputul veacului al XVIIIIea gi provenind din
Ministirea Bistrila-VAlcea (cf. G. $trempel, op. cit., tom I, p. 73);
tns. rom.599 BAR scris la anul 1739 in Jara RomAneasci, este un miscelaneu
teologic care, pe lAngd Tdlcul Eaangheliilor cuprinde gi Thlcuirea
Apocalipsei a SfAntului Andrei al Cezareii, iar traducerea acesteia
aparfine tot episcopului Damaschin (idem, tom I, pp. 159-150);
ms. rom. 1467 BAR, darat in prima jumdtate a al XVIII-lea gi copiat de cdtre
popa Stanciu de la Mindstirea Antim (idem, tom I, pp.3a0-341);
ms. roftt.2041 BAR de la sfArgitul veacului al XVIII-lea de la Ministirea
Cemica (idem, tom Il, p. "t48);
ms. ront. 2091 BAR datat inainte de anul 7745, este copiat de Constantin
logofdtul in Jara Rom6neascd (idem, tom II, p. 163);
ms. rom.2592 BAR din anul 1764, copiat de popa Floru ,,dascil slovenesc"
(idem, tom 11,p.326);
ms. /0m.2759 BAR de la mif locul veacului al XVIII-le4 copiat de ,,popa Con-
standin ot Beserica Golescului", a apartinut inainte de 7787 iero-
manuscris este datat la finele veacului al XVU-lea ti este cu putinfi sA fie mai vechi decit
manuscrisul de la Ministirea Hurezi sau, poate, o copie a acestuia"
r3e Cf. M. Pdcurariu, Istoria Biseicii Ortodoxe Romine, Bucuregti, 1994, editia a ll-4

vol. II, p. 331.


rs C. Erbiceanu semnaleazd inc; un manuscris care s-a pierdut, acesta fiind scris
inainte de anul 7787 de cdtre Crigorie Rimniceanul, mai tArziu episcop al Argegului
(1828) - apud A. Mironescu, op. cit., p. XXVIII.
monahului loanichie, duhovnicul Mitropoliei Ungrovlahiei (idem, tom
II, p. 368);
ft$. rom.2958 BAR datat la mijlocul veacului al XVIIIIe4 este scris de popa
Floru gi este dedicat episcopului Crigorie al RAmnicului (idem, tom
II, p. 413);
nts. rom. 3314 BAR datat inainte de anul 1736 a fost copiat de popa Stanciu
de la Ministirea Antim (idem, tom III, p. 81);
tns. ront.5116 BAR datat in a doua jum.ltate a veacului al XVIII-lea conline
numai tAlcuirea Evangheliei de la Marcu (idem, tom iV, p. 209).
Toate aceste manuscrise pistrate dovedesc ci liilcrirea SfAntului Teofilact
s-a bucurat de un interes constant pe tot parcursul veacului al XVIII-iea.
Dupi cum am mentionat, se dorea tipdrirea traducerii episcopului
Damaschin h TAIcuirea Eaangheliilor, insi aceastd inifiativd s-a apropiat de
finalizare abia spre finele veacului XVIII1a1. Insi, in cele din urmd, tot ce s-a
izbutit in aceastd direclie pe plan editorial a fost E uanglrcla ripdritd la RAmnic
in 7747, sub pistoria episcopului Clement 9i cu ingrijirea ieromonahului
Lavrentie. Acest monah, in insemnarea ce o face pc ultima pagini a acestei
cdrli, ne spune: ,,Tipiritu-s-au aceastd SfAnti Evanghelie prin osteneala
diortosirii lui Lavrentie Ieromonah de la SfAnia Mindstire Hurezi. $i cu
pleciciune md rog tuturor celor ce va veli intampla a ceti, orice gregeald veli
afl4 indreptali cu duhul blAndelelor, nepuindu-ne in ponos, cd precum este
cu neputinli omului a nu picdtui, intr-acelagi chip gi tipografului a rdmAne
fdrd dc gregeal5. Si aceasta iarigi si gtii, o iubitorule de Hristos cetitoriu, ci
de vei potrivi aceasti SfAntd Evanghelie cu niscarc izvoade grecegti sau gi
rumAnegti, tipirite mai de nainte, si gtii cd pe multe locuri nu sd va potrivi
la cuvinte pentru cd eu am urmat tilmdctturii izvodului Pdrintelui
Damaschin Episcopul, dasciiul cel mare, alcituit dupd tAlcuiala lui Teofilact,
gi pAnd n-am cetit gi tilcul, n-am agezat fiegte care cuvAnt"l{:.
Dar rdspAndire a Tdlcttlui gi Iarga lui cunoagtere este atestatd gi de felul
in care este numiti aceasti operi duhovniceasci: ,,aceastd carte ce se
numette Teofilact, este tilmicirea Sfintei gi Dumnezeiegtii Evanghelii",
dupd cum o numea popa Florura3. Insd aceastd denumire nu este singular;,

'r'De9i episcopul Chesarie al Rdmnicului dorea incd de la anul7779 editareaTdlct tri


Ia Euanghelii alSfintului Teofilact, aceasti dorintA nu s-a implinit insi 9i in faptd (apud T.
Bodogae, op. cif., p. XXXII).

''Cf I. Bianu, N. Hodo9, BibliograJit ro tAneascdr)eclrc, tom. Ii (1717-1808), Bucuregti,


1910, pp. 88-92.
rr3 Ms. rorr. 2958 BAR, f .1.

illl
u
70

cl e
6 7t <\ fiin
Sis
fral
GIIIU Lu<

Pe
mir
cat
Poi
era
tiv
arl

tol
En
KA

an
^11

l\'l
Te

ca
SI
al
ti
B
Si

Tilcuiea la patnr Ettanghelii a Sfintului Tcofilact - Ms 3lry BfR


cele
(scis de popa Staniitr de la Mitdstirea Antiffi, hninte de a ul 1736 - fila 2t)
ci este intalnite gi in alte mirturii din veacul ai XVIII-lea, printre acestea
fiind gi un manuscris din Transilr.ania, scris cie Toader Noian din Noul
Sdsesc pe la anti 1782-778.1. Acest manuscris arc 121 de file ;i conlinc
fragmelrte din tAlcuirile SfAntului Teofilact la Evangheliile clc la Matei,
Luca gi Ioan, iar la fila 57 se afli se afli acearsti insemnare: ,,Acest Teofilact
l-am scris eu diac Toader Noi;rn in anul Dornrrului 1782 Aprilic l3 zilc"Hl.
Pe lAngd cd ateste cunoatterca ,,Teofilactu lu i " gi in Transilvania, acest
miscelaneu apologetic este alcituit ca un urstrument de polemici impotriva
catolicilor;i luteranilorr{s. Faptul cd autorul era un credincios ortodox se
poate vedea din insemnarea ficuti la f. 118: ,,17t1-t lulie 17. intr-aceste vremi
era nevoie mare de in |ara Ardealului de Arhiere'u, iar Dumnczeu milos-
tivindu-si gi umilind inima irnpiratului Iosif, i-ar.r milostivit c1e au r.lnduit
arhiereu neunit pe Cavriil Chedeon Nikitovici".
Dar intrebuinlarea Tilcuiclit SfAnfului Teofilact in disputa cu greccFca-
tolicii nu este noud, ci este prezenti gi in marruscrisul descopt'rit de Preotui
Emilian Cioran in biblioteca-muzeu a familiei Popovici-Barcianu din
Rdpinari. Autorul acestui r.rranuscris, prin numcroase referirrfc scripturistice
ti patristice, combate cu mult.i iscusint; cariea tipiritd de grect>catolici la
anul 1750 in Blaj: ,,FloareLt Adeadrului. . . carea luminat arati ci Unirea
altdceva nu este, firi numai credinfa 9i invaifatura Sfinfilor Pirinfi".
Manuscrisul pomenit a fost cercetat aminunfit gi publicat ele c.ltrc Pr.
Teodor Bodogae, aducAndu-se astfel la lumini r.tr.rlea insemrrit.ltt: a acestei
scrieri din vcacul al XVIII-lca'ri. Printrc nume roasele refcrinfc patristice
care sunt cuprinse in acest rnanuscris, un loc preferenfial il ocup.l 7li/crrl
Sf.lntului Teofilact, din care acleseori sunt rcpr()L1use pasaje intregiri:. Dar;
alituri de Thlcul Euttgltcili&rr, autorul manuscrisului a intrebuinfat gi
tAlcuirea cpistolelor pauline a SfAntului Teofilact, despre care Pirintele T.
Bodogae ne spune ci era cunoscuti gi ,,din m;rnuscrisele nunteroase, care
sigur ci circulau prin m.1nistiri"1a8.
rs A{s. rortt. 103 de la Blaj (cf N. Comy4 :\,lrrrrrscrist'/c lorrr?ire;li Llin Bibliotcc't Ccntrtlti
de la Blo1, Blaj, 1e{{, pp. 107-109).
r{i r\ doua jumitate a acestui manuscris (f . 57-117) cste alcitr-rit;r ,.1in ,.lotri pirfi:
prima conlirlc un cuvint impotriva catolicilor gi a grcco-cakrlicilor, i.rr r:r..t clt' a doua t'ste'
un cuvant impotriva eresului luteranilor, alcituit tltrpi irrvifdturile Sfintuh-ri Chiril al
Ierusalimului (N. Compa, op. cit., p. 108).
t* Pr Dr. T. Bodogae, Desprc guno.tintel? lcoiotir-c rrir,preolilor rttrrrirri dc trcum 200 Llt'
ani - senurificntin wtui nnttuscris, Sibiu, 19.14, LXX + 5 phnge + 69 p.
1;'ldem, pp. XX\{II-XXIX, t.lx-l-X, 25, 29,31-32,31, 47-12.
'$ Idem, p. l.XL
Dupd cum am putut vedea, Tdluirea la Eaanghelii era cunoscuti 9i
circula in numeroase manuscrise romAnegti, iar in bibliotecile mdndstiregti
ea era prezenta gi in versiunea greacd sau slavoni. De pildi. dupi cum ne
aratd catalogul bibliotecii Mdnistirii Vicdregti alcituit in anul 1723, aici se
afla atAt varianta in limba greace a Tdlcttlui Eaangheliilor a Sfdntului
Teofilact, cAt gi cea a epistolelor paulinelae. Smerifii cirturari ai cinului
monahal au tradus in limba romAnd gi tAlcuirea epistolelor Sfdntului
Apostol Pavel, fdcuti de SfAntul Teofilact. In acest sens, mitropolitul
Athanasie Mironescu ne supune atenfiei un manuscris cu acest conlinut
care este datat pentru cea de a doua jumdtatea a veacului al XVIII. Nu se
cunoagte nici traducdtorul gi nici copistul manuscrisuluils0 (in cazul in care
acesta se intampld sd fie o copie dupi izvodul traducerii), dar A. Mironescu
presupune din analiza alior doue manuscrise cu aceeati grafie, cd tradu-
cerea ar putea aparline vreunui monah cirturar din eparhia RAmnicului
sau Mitropolia Ungrovlahiei.
Thlcuirile SfAntului Teofilact la Not Testament erau foarte ciutate de
toli cei care se sarguiau si fie cu adeverat implinitori ai poruncilor
evanghelice gi urmatori ai Sfinlilor Pirinfi. Un pasaj din viafa SfAntului
Paisie de la Neam!, ne prilejuiegte o privire in alcituirea 9i starea leuntrice
a monahismului romAnesc de la mijlocul veacului al XVIII-lea. Dupd ce
Cuviosul Paisie a venit din Ucraina in Muntenia, a intrat ca vieluitor in
Schitul Triisteni, care era sub ascultarea Starefului Vasile de la Poiana
Mdruluilsl. in Schitul Treisteni era povdfuitor duhovnicesc starelul Mihail,
iar Cuviosul Paisie se sArguia a aduna in sufletul siu gi a aduce in lucrare
toate sfintele invdlituri ale acestui staret. Dar iati ce scriu ucenicii
Cuviosului Paisie despre vieluirea starelului lor in Schitul Trdisteni:
,,PetrecAnd, dar, fericitul in ascultare in Schitul acelq foarte cu stdruinld
lua aminte cuvintelor celor duhovnicegti care iegeau din gura starelului
Mihail, ci gi acest bdrbat intru atata smeritd-cugetare gi dragoste sporise
gi darul descoperirii tainelor intru dumnezeiasca Scripturd de la Dumnezeu
luase, incAt mai ci era asemenea Stare;ului siu Vasile, ci s-a nevoit a fi
rAvnitor intru toate ostenelile gi nevoinlele lui, Pentru aceasta pulin de nu
si asemenea lui intru toate darurile Duhului strdlucea el. Ci adeseori 9i

18 CAtaWl cdtilol bibliotecii din MindstireaVdcdregti,laE Hurmuzaki 9i N. Ioqga Doomrenlc


grecerti piuiture Ia istoria rondnilor , volXfY, partea III, Bucuregti , 1936, pp . 145-L56.
rs Din picate, acest manuscris in douA tomuri s-a pierdut.
rs' ln toamna anului 2003, Biserica Ortodoxi Romdnd fa trecut pe Staretul Vasile de

la Poiana Mirului (11767) in rAndul Sfinfilor.


invi]a pentru felurite gi cele mai de nevoie pricini
acesta [Mihail] pe fra]i ii
sufletegti, zicAnd: "Se cuvine noud, fraJilor, intru aceste ticAloase vremi,
intru care povdluitorii adevirafi ai rnonahicegtii gi duhovnicegtii lucriri pi
inlelegeri cu totul au secat, din tot sufletul pAnd la moarte a ne |ine de
invifiturile gi poviluirile purtitorilor de Dumnezeu Pirintilor nogtri, Fi
lor a le fi urmitori in credinfd, cu cuvAntul gi cu lucrul". $i iardgi grdia
pentru cea cu sArguinfd gi dreapti pi.zire a evanghelicegtilor gi de suflet
mAntuitoarelor porunci ale lui Hristos gi iarigi, pentru pizirea tuturor
Sfintelor Pravoslavnice a toati lumea gi Soboare a Bisericii Rlsdritului gi a
celor mari de Dumnezeu Pirinli gi apostolegtilor pravile, predanisiri gi
invildturi gi iar5gi, pentru cea cu sarguinli pizire a Sfintelor Posturi gi a
altor rAnduieli predanisite, tuturor cregtinilor prin Sfinlii Apostoli gi prin
cei mai mari purtitori de Dumnezeu Pirinli 9i pentru altele de nevoie
acest fericit starel cu suspinuri gi cu lacrimi fralilor le griia. [...] Acestea
toate vdzAndule gi auzindu-le Pdrintele nostru [Paisie], cu negrditd bucurie
se bucura 9i cu multe lacrimi mulfumea lui Dumnezeu, ci l-a invrednicit
pe ddnsul a auzi acest fel de cuvinte duhovnicegti, din gura unora ca
acestora sfinli gi duhovnicegti birbali"ts?.
Rugiciunea inimii gi implinirea poruncilor evanghelice era o
indeletnicire de cipdtAi a Starelului Vasile de la Poiana Mirului gi a
impreuni-nevoitorilor gi ucenicilor sii. Scrierile Sfintului Teofilact ii erau
cunoscute Stareplui Vasile, care il pomenegte in predoslovia sa la cartea
SfAntului Grigorie Sinaitull5r. Pentru a evidenfia profunzimea, dar gi pentru
a ldmuri raportul dintre implinirea poruncilor evanghelice gi ruglciunea
minlii, la un veac dupd Stareful Vasilc, SfAntul lgnatie Briancianinov ne
invaii aga: ,,Schimonahul Vasile, ficAnd trimitere la SfAntul Teofilact gi la
a[i Parinti, spune cu tdrie ci cele trei puteri ale sufletului - Puterea
cuvAntitoare, puterea mAnioasi ti cea poftitoare - sunt agezate Precum
urmeazd: in piept gi partea de sus a inimii este puterea cuvAntitoare sau
duhul omului; in partea cle mijloc a inirnii este puterea mAnioasd, iar in
cea de jos - puterea poftitoare sau dorirea cea dupd fire. Ccl ce se
strdduiegte sd pund in migcare gi si infierbAnte partea de ios a inimii pune
in migcare puterea poftitoare, care prin apropierea ei de rnidularele
zimislirii de prunci gi potrivit felului sdu, punc in migcarc aceste pirli. Ce
aritare ciudatSl Nevoitorul pare a se indeletnici cu rugiciunea, iar

lilVialLt CuuitsuLtLi Pnisrc de Ia Ncarrl, ed. cit., pp. 21-25.


rn Vezi Dario Ilaccanello, Rrigriciurren /ri listts in scricriL' Starelului Vnsile de la Pttittrtrr

Mdrului, ed. Deisis, Sibiu, 7996, p.232.


71

indeletnicirea lui nagte poft4 care


ar trebui sd fie omordtd de inde-
letnicirea aceasta gi, negtiinfa,
intrebuinlAnd in chip rAu mijlocul
material, pune pc seama rugS-
ciunii lui Iisus ceea ce ar trebui pus
pe seama releiintrebuinliri. RugS-
ciunea inimii se nagte din untrea
minlii cu duhul, acestea fiind
dezbinate de cidere gi reunite de
. - .. i
harul r.iscumpararii. In duhul o-
menesc sunt concentrate simta-
m in tclc congtiintei, smereniei,
blAndefii, dragostei de Dumnezeu
gi de aproapele gi altor asemenea
insugiri: este nevoie ca in rugd-
ciune lucrarea acestor insugiri si fie
unitd cu lucrarea minlii. Spre asta
trebuie si fie intoarsd toatA luarea-
Sf inlrrl P ai si e Ve licic oo ski,
aminte a lucritorului rugaciu n ii.
itttiistdtdtotl obrtii rle Ia Nearnl
Unirea este savargita de catre dcge-
tul lui Dumnezeu, singurul puternic si vindece rana cdderii, iar lucritorul
rugiciunii dovedegte nefifirnicia voinfei sale de a primi tlmdduire prin
petrecerea statornicd in rugiciune, prin lucrarea dinafard gi dinduntru dupd
poruncile Evangheliei, lucrare care face sufletul in stare a se uni cu mintea
ce se roaqi"lsa.
inlelegAnd astfel lucrurile, ne putem da seama cd rinduiala duhovni-
ceascd a Sfdntul Paisie de la Neaml este aducdtoare de luminare liuntrici
gi sporire duhovniceasci. Dar, iati ce scria Cuviosul Paisie citre pdrintele
arhimandrit Teodosie, din sihistria Sofroniev: ,,Pe cAnd incd petreceam in
SfAntul Munte Athos cu un mic nurnir de frafi, am cunoscut, din invifdtura
gi poruncile purtitorilor de Dumnezeu pirinlilor nogtri ci celui ce are sub
ocArmuirea sa frali, nu i se cuvine a-i povilui gi a-i invila dupd priceperea
gi socoteala minlii sale, ci dupd adevirata gi dreapta cugetare a
Dunmezeiegtii Scriptu'i, dupd cum ne invali dumnezeiegtii Pirinli, dascili
din intreaga lume, luminali cu darul PreasfAntului Duh, de asemenca

ra Sfantul Jgnatie Briancianinor', Cilduza rusdtott i izbduirco tle dutetile osteneltlor


zadarnice, ed. Sofia, Bucuregti, 2001, pp. i33-134.

-H
dascdlii gi indrumitorii vielii monahale. Mai cunoscAnd inci gi pufina mea
gtiinli gi temAndu-mi gi cutremurindu-mi, nu cumva din neiscusinla mea,
ca orbul in groapa pierzaniei, dupi cuvilrtele Domnului ;;i singur sd cad gi
pe cei ce md urmeaz.l sA-i trag. De aceea, ca o neclintit;l temelie intru
adevdrata gi neingelitoarea gi neriticita dc lar adevirata cale a Domnr,rlui
gi bietului meu suflet gi sfintei frdlii, am pus Dunutezeinsctt Scripturd a
Vechiuhti gi NouluiTestanrcnt Srluminata lui tilcuirc, cu darul PreasfAntuh,ri
Duh, adici invdlAtura purtitorilor de Dumnczcu pirinlilor nogtri, dascili
din intreaga lume gi a Sfinlilor Pdringi, dascXli gi indrumdtori ai viefii mo-
nahale, Pravilele Sfintelor Soboare gi ale tutlrtor Apostolikrr gi Soboarelor
gi Sfinlilor Pirinli, pe care lc |ine Sfinta Soborniccasca gi Apostoleasca
Biserici a Rdsiritului gi toate poruncile pi rAnduielile ei. Toate aceste.1, clupi
cum am spus, intru indrumare mie ;i sfintei fr"lfii le-arn pus, ca atAt err,
cat gi fratii ce vieluiesc cu nrine sii se indrumezc clin ele, clarul lui
Dumnezeu ajutAncl gi limpezind, ca si nu grc;im de la tlrcaptar cugetarc a
Sfintei Sobomicegtii Biserici Ortodoxe"r'0.
TAlcuirile SfAntului Teofilact ii erau bine cunoscute Cuviosului I'.risic
gi obgtii sale de impreuni-ncvoitori. insugi Sfarrtu I Paisie .r intrebuinf at
scrierile SfAntului Teofilact in cur.Antul ce l-a alcituit privitor la Sfintul
Botezr*. insi truda duhovniccasci gi cirturirr:asc.i de tr.rilucere a tilcuirilor
SfAntului Teofilact va fi sivirgiti deplin de citre cuviogii Cherontie gi
Grigorie din Mindstirea Neamf, vrednici ucenici ai Sfintului Paisie.

l5tSfantul Paisie de Ia Neam|, Cut,infc ;i scrisLtri d toi'rrict'sli, tom. I, ed. Tipografi.r


Centrald, Chiginiu, 1998, pp. .1.1-15.
r! in acest cuvAnt, ;rlituri de scricrile Sfirrtului Dionrsie Areopagitul, Sfintului ivlaxim
Mirturisitorul, SfAntului Ioan Hrisostom, Canoane le apostolic(', -S1/lfrrgrrra lui N'latt i
Vlastares 9i Canoant.le Sinoadcior Ecuntenice, Crn iosul I)aisie s-a folosii 9i de tiicuirile
Sfintului Tcofilact (cf. 8/r's-ifd Prrsils l,iy'iclrkoi skv - Tlr llnt L,:hi Ll l/tc /)lrilotrn/irt, Saitrt
Herman from Alaska llrotherhood, Pl.rirna, C.rlifomi..t, lcl9J, p. 197)
. Tdlcuirea celor patru Eoanghelii - tipdritura ile la 1805

Activitatea de traducere din scrierile Sfintilor Pirinfi a fost continuati de


Sfantul Paisie Velicicovski pi de cdhe tdlmicitorii din obgtea sa ti dupa ce au
venit din Athos gi s-au agezatin Moldova In cele din urmi, obgtea Cuviosului
s-a statomicit la Mdndsfuea Neamt. Mefuirea obgtii cArmuite de SfAntul Paisie,
dar gi lucrarea duhovniceascd gi cirturdreasci a acesteia au fdcut ca bunul
nume al Mindstirii si fie tot mai vestit gi astfel au fost atragi cdtre viala
monahiceasca multe suflete care insetau de via ja vegnicd . Tladucerea ir limba
romdnd gi slavond a multora din scrierile Sfinfilor Pdrinfi se datoreazd
Cuviosului Paisie gi ucenicilor sdirt. intre ucenicii SfALntului Paisie, care erau
gi ,,tilrndcitori" s-au numirat gi monahii Gherontie gi Grigorie. Acegtia sunt
cei doi traducdt oi a:. Thlcuiii Ia cele patru Eannghelii a Sfintului Teofilact.
htre anii 1787-1790, monahul Gherontier*, dimpreune cu ieromonahul
Dorotei se aflau la Bucuregtilse, la colegiul SfAntul Sav4 pentru a invdfa
limba elini, fiind trimigi aici din porunca starefului Paisie. Dar, printre cei
care invdlau la SfAntul Sava era gi tAnirul Ghmrghe Miculescu, care, ,,nopfile
injugAnd cu zilele", invila limbile greac5160, latind gi romAnd, teologia gi alte
gtiinfe. Acest4 cunoscAnduJ pe monahul Gherontie, s-a imprietenit frdtegte
cu el gi astfel a aflat despre frumusetea cAlugariei gi despre cuvioasa gi rodnica
viald duhovniceascd din Mdndstirea Neaml. AvAnd in iurul vArstei de 25 de
ani, tAndrul Gheorghe pleca impreuni cu ucenicii paisieni Dorotei gi
Gherontie spre Manastirea Neam!. Era pe la anul 1790. Ajungi la Neamf,
tAnirul Gheorghe ,,s-a dat spre ucenicie la prea fericitul Pdrintele nostru
Paisie Velicicovski gi din mAinile lui a primit gi chipul ingeresc ai cu a lui
pdrinteasci alegere s-a hirotonit gi ierodiacon"r6r, avAnd ca nume de rnonah

r57Despre aceste4 SfAntul Ioan Iacob, care el insupi fusese bibliotecar al Mendstirii
Neamt pe la anii 1930, ne spune: ,,Cuviosul Paisie avea o gcoali intreagi de cilugiri
cirturari, care scriau certi zi gi noapte, Datoriti lor noi avem in romanegte mai toate
cirlile Sfinlilor Parinli, tAlcuite din grecegte" (Sfantul Ioan Iacob, Din lerihon cdtre Sion,
Ierusalim, 1999, p. 411).
rs Gherontie s-a niscut pe la 1260. A fost tuns in monahism de insugi Paisie in obgtea

Minestirii Neaml, apoi a fost trimis Ia studii la gcoala de la SfAntul Sava din Bucurepti,
unde s-a gi intilnit cu Grigorie - viitorul mitropolit al Ungrovlahiei.
re Cf. SfAntul Paisie Velicicovsk\, Cuuinte desprc asa tare, ed. Anastasia, Bucuregti,
1997 , pp. 225-229, 253.
ro La
;coala Sfantul Sava, in acea vreme profesor de greacd era Lambru Fotiadis.
rrt C. N. Tomescu argumenteaze ci anul hirotoniei lui Grigorie este'1792 (vezi
Mitropolitul Gigorie IV al Ungroulohiei, Chigindu, 1927, p.3).
Grigorie. In obgtea paisiani, Grigorie a fost dat in ascultarea duhovniceasci
a prietenului sdu Gherontie. Grigorie gi Cherontie au inceput de indati si
traducd felurite cirli de invdfiturd din grecegte in romAnegte gi se pare ci
cea dintAi carte tradusd de ei esteTdluirea celor patru Euanghelii, dupi rzreun
izvocl grecesc din biblioteca ministirii.
In octombrie 1793 ajrnge mitropolit al Ungrovlahiei Dositei Filitti.
Acesta trimite o scrisoare citre Lavra Nean-rfului, prin care il roagi pe
SfAntul Paisie sd-i dea ,,doi pirinli procopsili la tdlmdcirea sfintelor cirli
dupi elinie", care trebuiau insi si aibi gi grija tipograficil62. Pentru aceasta
au fost alegi Cherontie gi Grigorie, dar ei au plecat de Ia Neamf abia dupi
adormirea Cuviosului Paisie, ce s-a sivArgit la 15 noiernbrie 1794. Gherontie
gi Grigorie au mai zibovit in Mdndstirea Neamfului gi abia in toamna
anului 1796 ii gisim la Bucurepti.
Am vdzut cd traducerea episcopului Damaschin al RAmnicului s-a
rispAndit de-a lungul veacului al XVIII-lea in numeroase copii manuscrise,
iar la anul 7747 este pubiicati la RAmnic o Eaanghelie ale cdrei versete au
fost reproduse dupd traducerea lui Damaschin. Episcopul Chesarie al
RAmnicului (7773-1780) diortosise intrucAtva izvodul traducerii lui
Damaschin gi se gAndea sil dea spre tipar ,,spre folosul neamului siu",
insd trecAnd din viafa aceasta, lucrul nu a fost isprdvit. Dar manuscrisul
cu diortosirea lui Chesarie a ajuns in cele din urmd la Iosif, cel dintAi
episcop al Argegului (1793-1820). Bucuros ci a dobAndit acest manuscris
9i dornic si-l vadi tipdrit, episcopul Iosif ii scrie la 2 februarie 1796
editorului sibian Hagi Constantin Pop163 cd are manuscrisul cuT|lcuirea Ia
Euanghelii aSfAntului Teofilact, ,,dar trebuie indreptarea unor cuvinte, care
indreptare cu multi osteneali se cuvine a se face... numai si gdsim un
indreptdtor"; insugi episcopul Iosif fdgiduiegte cd va ajuta gi cu osteneala
ti cu cheltuiala la indreptarea, intregirea gi tipdrirea manuscrisuluird. Dar,
in acelagi an, la 3 noiembrie 1796, episcopul Iosif ii scrie editorului sibian
ci, mergAnd la Bucuregti, a cunoscut pe ,,doi pirinfi cilugdri de la Moldova,
cari au tdlmicit aceasta carte mai bine gi voiesc s-o tip;reascd, dar mAna
nu le di", gi-l roagd sd le tipdreascd el acea traducere. in scrisoarea sa,
episcopul arati ci ,,unul dintr-acegti pdrinji poate a gi veni aici ca sd fie
pentru diortosire de la inceput pAni la sfirgit", adicd la Sibiu. Despre tiraj
el asiguri, ci,,de se vor scoate 1000 rle gtucuri,500 este gata si le ia un

'', Idem, p. 4.
Pentru acesta vezi N. Iorg+ Scriilori biseicegti,in Annlcle Acadenrici llonfine, tom.
1tr

XXVlll, seria II.


r6t Idem, p. 211.
episcop al Romanului de la Moldova,... ca un lucru ce n-au mai iegit pana
acum la lumind cu tiparul". in finalul scrisorii, episcopul Iosif ceie ca
rispunsul sd fie ,,mal fdrl zdbavd, de va fi cu putinld, cdci agteapti pirinlii
aici". Acegti pirinli erau Gherontie 9i Grigorie. Editorul Constantin Pop
rispunde in aceeagi luni ci nu poate tiperi aceastd traducere, deoarece
tipograful siu a plecat din Sibiur6s. Cu toate cd editorul sibian nu a intArziat
cu rispunsul, la 20 ianuarie 1797 cei doi monahi de la Neamj nu cunogteau
inci rdspunsul ti aceasta se poate vedea din scrisoarea pe care episcopul
Iosif i-o trimite la acea datd editorului sibian, spunAndu-i intre altele gi
,,ci acei perinli s-au intors in fara Moldovei gi iarigi vor si vie; dupd ce
vor veni le voi ardta cele scrise"r65. Intr-adevir, Gherontie gi Crigorie
porniseri deja din Bucuregti, iar la24 ianuarie li se inregistreazd la iegire
rdvagul de drum astfel: ,,Doi monahi anume Gherontie gi Grigorie si
meargi inapoi la Ministirea Neamfului. Prin $tirea Prea Sf..." restul foii
fiind ruptr67. Ei vor fi fost trimigi de vlddici si aducd unele cdrfi din bogata
bibliotecd paisiand gi, poate gi din traducerile lor. in anul 7799 erau din
nou la Bucuregti, c6nd aparc din tiparni!a mitropoliei, prima lor traducere
comuni publicatd, intitulati Carte folositoare de suflet; tot aici erau gi in
anul 1801 cAnd supravegheau tipdrirea Chiriacodromionului hi Nichifor
Teotokis. Aceste doud cdrli, cAt gi o a trcia rimasd nepublicatd, traducAn-
du-le din elini, dupd cum ei ingigi mirturisesc, din porunca mitropolitului
Dositei. Tot in aceastd vreme ei indreapti dupd ,,izvodul grecesc" Octoihul,
ce apare abia in 1811 la Buda gi RAmnicu VAlcea; acum traduc Ai tAlcuiriie
SfAntului Teofilact la Epistolele Sfinlilor Apostolil68.
in anul 1802 acegti monahi cirturari se aflau iarigi la metania lor, in
Iavra Nea-mfului, diruind cuviogilor nemleni din cirlile tipirite la
Bucuregti. In primivara lui 1803, Veniamin Costachi, episcopul Romanului
este ridicat in scaunul mitropolitan al Moldovei. El ii cunogtea pe Gherontie
pi Grigorie incd de pe cAnd era episcop al Hugilor (1792-1796), cAnd i-a
indemnat 9i el sd traduci Tklcuirea ln cele patru Eaanghelii. Apoi, in vremea
in care era episcop al Romanului (1796-1803), purta cu ei corespondenfi
,,pentru tipirituri". Am vizut ci episcopul Veniamin ar fi dorit 500 de
exemplare din Thlcuirea la Eaanghelii dacd aceasta s-ar fi putut tipiri ia
Sibiu. Ca gi chiriarh al Moldovei, Veniamin gi-i apropie gi rnai mult pe cei

'.5 lbidern, pp. 21 , 21-25, 275-216.


'* Ibidem, pp.215,277. Cu toati stradania sa, episcopul Iosif al Argegului nu a
izbutit insd si tipireascA Thlcuirea Euangheliilor in traducerea cdlugirilor nemteni.
167 Ms ronL 655 BAR, f. 15v (cf. C. N. Tomescu, op. cit.,p.5).

rd C. N. Tomescu, op. cit., p. 5.


doi monahi gi le poruncegte s"i traduci gi si tipareasci irr tiparnifa dc la
Iagi cAteva lucriri care vor sen'i de rnanualc perrtru elcvii noului seminar
de la Socola. Astfel apar la la9i, in traducerea cilugarilor nemfeni unn.l-
toarele cirli: lntrebdri pi ritsptn$uri larecore bogos/orcgfi ale S.fitttuLtti Atannie
(7803), TAbuiren la cele patru Ei:attgltlli a Sfintului Teofilact (1805) li
Descoperire cu Ltnfiruntul a prauoslaaticei credi le [Dognntica) a SfAntului
Ioan Damaschin (1806).
Iati, agadar, cd abia dupd 9 ani de la incercarea ficuti cu editorul sibian,
a rAnduit Dumnezeu sa apara Tilcuirea celor pitru Ez,atglrclii a SfAntului
Teofilact, in traducerea din elini a cuviogilor Cherontie gi Crigo rte. Tilcuit'ca
tipiritd Ia Ia;i in 1805 ,,cu blagoslovenia gi toat.i cheltuiala" mitropolitului
Veniamin Costachi implinea o mare nevoie duhovniceasci a romanil()l'1r'e
gi incununa rAvna pdrintelui Veniamin,,,cel iubitor de folosul ccl de obgte
al patriei"i:0. Dar iati ce ne spun in cuvAntul cdtre cititorrTr Cuviogii
Gherontie 9i Grigorie despre ,,publicarisirea acestei tAlcuieli":
,,Multe cu adevirat dumnezeiegti gi de suflet folositoare cdrli, in multe
gi deosebite vremi, de mulli Sfinfi gi purtdtori de Duh birbafi gi de cei ce au
fost in Lege gi de cei dupi Lege, spre folosul nostru s-au scris. <Ci toate",
zice dumnezeiescul Apostol, "cAte mai inainte s-au scris, spre a noastri
invi!5turi s-au scris". Dard cea mai intAi decAt toate, gi peste toate ;;i pricina
la care se aduc toate, gi de Ia care izvordsc toate, este dumnezeiasc a Eoattghelie.
Nu numai ci cele mai inainte de dAnsa, scria umbrd a adevin rlui celui dintr-
ins4 iard cele de dupd dAns4 au izvorit toate dintr-ins4 ci pi pentru cd in
acele4 precum zice dumnezeiescul gi Marele Vasilie, prin slugi cu noi au

r6" In lrs. 3353 8,4 R din anul 1826, care cuprindc tilcuirea Sf6ntului Teofilact Ia primeie
9 capitole din Euanghelid d,eIaMatei, ni se spune despre Trilcriilc (f. 1r): ,,de aceast.i carte
spdnzurd feste atamati] toata lege.r pravoslavnici {ortodoxi]" (cf. C.9trenpel, op. cit.,
tom lll, p. 98).
'70
O str5lucitA ndrturie despre ravna 9i cuminlenia cu care norodul rominesc pimea
scrierile S{hgilor, gdsim intr-o irtsemnare de mAni, iicuti pe coperta a trcia a cirtii
SfArrtului Sinreon al Tesalonicului, Vo roatd de i ntrebiri ;i raspursuri inl ru Hrisfos, Bucuretti,
1765. Cartea este legati in piele, peretii coperfilor fiintl din lemn de fag. Aceeagi insemltarc
o regdsim de trei ori (toate trei fiind datate de la firele'sec. XVIII qi inceputul sec. XIX) de
fiecare dati sub mina altui scriitor: ..Eu am cctit aceasti sfant; c.rrte eleu scindttre in
scAndure, tot birrigor, frumos gi rar" (cf.Cnrledreche ro tinencd itr colcctiile Biblit)lccu canl rLtlc
urtiuersttare Bucurtgii, Ilucuregti, 1922).
Itr Prefata mitropolitului Veniamin gi cuvantul catre cititor al traducitorilor sunt
reproduse integralin Descrierea biblirrgrrrficri ce constituie snbcapitolul urmdtor.
grAit, iare in Eoanghelie, insugi StdpAnul de fald cu noi a vorbit. pentru
aceasta ti decAt toate celelalte mai deosebit dar celor ce o au ddruiegte. Ci
nu numai negura necunogtinlei de Dumnezeu de la cei ce o citesc cu
blagocestie [buni-cinstire] o risipegte pi via]d vegnici le pricinuiegte, ci gi,
precum adeveregte SfAntul Ioan Guri de Aur, din casele intru care si afli,
pe duhurile cele necurate le gonegte. Pentru aceast4 precum unul este
soarele intre stele gi trandafirul intre flori, a9a una este dumnezeiasca
Eaanghelie intre celelalte sfinte cdrfi. Dar fiindcd multe se cuprind intr-
insa mai tainice gi de foarte pufini infelese, acelagi Dumnezeiesc Duh,
Carele au migcat pe grditorii de cele dumnezeiegti Evanghelipti de o au
I
scris, au mipcat gi pe cei dupd dAngii purtdtori de Dumnezeu p6rinfi de o
au tAlcuit mai pe larg gi mai descoperit. Dintru care unul este gi
dumnezeiescul acesta Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, carele prea deplini
tAlcuire la toat; Ez:anghelia a ficut, urmAnd intru toate dumnezeiesiului
Ioan Gurd de Aur. De care [tAlcuire] lipsifi fiind cei ce sd slujesc cu limba
aceasta, erau lipsili dupi urmare gi de inlelegerea cea cu deadinsul a
Eaangheliei. Pentru aceasta dari Preasfinlitul nostru stdpAn, arhiepiscopul
gi mitropolitul Moldaviei chir Veniamin, incd fiind episcop al Hugului,
socotind folosul cel mare ce se pricinuiegte din tAlcuirea sfintei gi
dumnezeiegtii Eaanghelii, dupd ce a vdzut ci cu ajutorul lui Dumnezeu o
am slvArgit de tdlmicit din limba cea elineascd pe intelesul limbii noastre,
ardea cu inima ca un iubitor de folosul cel de obste al patriei, ca sd o vaze
gi in obgte dati prin tipirire, pentru care gi nu pu;ine c-hipuri a metahirisit
[iconomisit], incd 9i mai pe urmi, dupd ce a fost mutat din episcopia
Romanului. Iard acum dupi ce dumnezeiasca Pronie, care mai inainte au
gtiut rAvna Preasfinliei sale spre folosul Patriei ;i podoaba bisericilor 9i
mAntuire sufletelor, l-au inillat pe scaunul sfintei mitropoiii, micar ci
trebuinla cerea a se tipiri gi alte cdrli, dari Preasfinlia sa a socotit cd este
mai cu cuviinfi, ca aceast4 ca ceea ce este mai intAi cu rAnduial4 sd fie gi
cu tipirire4 pi ca ceea ce este capul tuturor, si povifuiascd gi mai inainte
de toate. $i iati ci a implinit Dumnezeu sfatul cel bun al inimii Preasfinfiei
sale, au umplut intru bunitdli dorinfa sa" Deci toli [...] primi]i-o cu bucurie,
gi o cetifi cu osArdie, gi mulfdmind lui Dumnezeu Celui ce au iconomisit
de a dobAndit gi neamul nostru aceasti vistierie, rugafi-vi ca sd inmulleasci
anii cei de obgte folositori ai Preasfinfiei sale, pomenindu-ne gi pe noi la
rugdciunile cele cdtre Dumnezeu, care nu putin ne-am ostenit la aceasta".
CAnd in anul 1805, cuviogii Gherontie gi Grigorie scriau aceste rAnduri,
mitropolitul Veniamin Costachi implinise 36 de ani. Prin pronia Sa divini
ti poate pentru tainice rugiciuni. Dumnezeu a inmullit ,,anii cei de obgte
sl

folositori" ai pdrintelui Veniamin, binecuvintAndu-l cu multc osteneli ;i


roade intru HristosrT2.

'7.
Mitropolitul Veniamin Costaclri s-a niscut la 20 deccmbric l76li, intr o r tcht'
familie din Moldova. Primele cunogtinte de carte le-a dobdnclit in casa pirintcnsci de ln
un dascdl grec, apoi a urmat pentru scurt timp cursurile gcolii Trci Ter;rrhi .lin l.r;i. irr
1784,Ia vArsta de 15 ani a fost cilugirit la HuTi de citre cpiscopul Ircob Stam.t ti, pr irnind
numele de Veniamin. A fost hirotonit 9i in curinc.l .r trecut in slujba mitrol.'olici, ca
ieromonah gi mare eclesiarh, apoi ca cgumen al Ministirii Sfiirrtrrl Spiriclon tlin la;i.
Paralel cu indeplinirea acestor slujbe, tinirul Veniamin pi-a imbotilit nercu cun()itinlele,
dobAndind o aleasi pregitire cartur;reasca. in 17q2. cind epi'copul Iacob Stamati de ln
Hugi a fost ales mitropolit al Moldovei, in scaunul Vacant a fost .1les egumerrtr I \leni.rmin
de la SfAntul Spiridon, in virsti de numai 23 de ani pi jumitate. La Huti a p.istorit pini
irr 1796, c6nd a fost ales episcop Ia Roman. Aici a pistorit 7 ani, pini in 1803, cirrcl a fost
ales mitropolit al Moldovei in locul pirintelui sdu sufletesc, Iacol.r Stamati, trccut l.r colt,
vegnice. Ca mitropolit, a pistorit aproape,l0 de arri cu doui intre.rrrperi (18{)S I'S12 :r
182L-1822\. Stridaniile sale ca htaistititor al Bisericii Moldovt'i sunt impresion.r nter. I\'
drept cuvant, mitropolitul Veniamin poate fi numit dcopotrivi ctitor ii in,1l.trr]rii{}r il
gcolilor bisericegti gi laice moldovenetti, pirinte al siracilor 9i suft'rinzilor, .rp..rritLrr 'i
mijlocitor al intereselor patriei. Nu cste cu puthti si ilLrstrim in c.itc|a cu\ int('{) \ i.rt.l
jertfiti din dragoste de Hristos gi de Neam, dar p!'nlru .r intregi i,.'tran.i marclui l.irilt,',
lisdm acum Ioc cuvintelor lui Nicolae Iorga: ,,Daci ai fi intrebrt .rctrn 5aizc'ci-;.rptt'zcci
de ani (N. Iorga scria aceste rendufi in 1901), in lapii lui \Iih.ri Sttrrza loicr oli, in c.rlt
triiau insa, pe lengi mulli tembeli 9i svipiiafi, ii atalia oameni ctr frumos crr.rctt'r.si tu
multi ravne pentru cele bure, atatia bdtrani cuninli li atelia tincri gata dc mtrlte jt,rth.,
daci ai fi intrebat pe boierul de modi vcche, ca li pr. studL.lrtul tlirr Paris, pc crestir'url
dreptcredincios, ca ti pe cvrcu chiar, cine e omul ccl mai bun dirr \'loldova, ci ir ii r.r\puns
intr-un glas: "Pirintele Veniamh". Dac.l ai fi cerc!'tit pe ling.i ac,..i.r5r rLrnrr.nr c.r'e I
omul cel mai harnic din fari, acel care nu lasd nici o clipi firi o irrtrebrrinfart' folosrtoarc
altor4 s-ar fi aritat ir.r cisula siraci a vechii Mitropolii dirapinate un b;trin cihrgif
de aproape'i optzeci de ani, care-gi aprindea candt.la legherik)r pentru .r c.rptig.r 5i ,-,

impirtiti invilatura Scripturilor, carc i se pArea lui caliuza ce'a mai siguri pt $relt,['
drumuri ale viefii. Dacd ai fi vrut si gtii care e cel mai sirac, ccl nrai lipsit, cel nr.ri lirrclut
de dator dintre ficitorii binelui care se vede gi ai multului bin!'p('cire 1ru I ;tit, rrimeni,
Ii s-ar fi goptit acelagi nume venerat al ct-togenanr lu i nr itropolit. in tr-ate ta lu n1(' . nr('stcc.r tn
ti impirtiti in ceea ce privegte judeci file era ingelegere rieplini in .rcc'astd sinsrrr.r Pr ivinti.
Pentru cA avea o altd pirere - sau poate tocmai ci imp.irtilea pirerca tuturor.r (ie)krphtl,
dar egoistul gi lacomul voievod goni pe arhipdstorul N,[oldovi'i d in scaunu I sirr, ;i intr. r,
aspra zi de iami, in ianuar 18.12, ietenii vedeau pe atat de bitrirrul mitlol.'olit lrr.if il
drumul munfilor, unde la Slatina, in vt'chea ninistirc a lui ,\lexrnclru LipL,t,',.,nrr,,,.
'
Nu cunoagtem izvodul dupd care Gherontie gi Grigorie au fdcut
traducerea Thlcuirii, insd suntem indreptAlili si credem cd izvodul era unul

attepta chilia simpli in care sufletul sdu putea pomi in linigte citre
"vegnicele licaguri',
la care rivnea el de mult. $i, adundnd pi cemind cu mintea toate cate le ficuse 9i le
indurase, el scria cu o mini tremurdtoare, in vointa sa de pe urme, aceastA mdrturisire,
smulsi din cea mai deplind gi curatd congtiinfd a viefii sale:
"totul ce mi-a stat in putintd
am fdcut, gi cu sfatul 9i cu fapt4 ca sa sporesc pi sufletegte ti materialicegte inflorirea
Sfintei Biserici 9i Patriei,,. Acolo a ti murit irx 1845 ti oasele sale obosite s-au agezat dupd
datina smeritd a celor mai mari inaintati ai sdi, afare din biserica unde se rugase in cei de
la sfArgit ani ai vielii sale, la dreapt4 lAngd zid, unde se vede 9i acum simpla piatre cu
inilialele numelui gi dregitoriei lui bisericetti" (reprodus dupi N.Iorg4 O icoand curatd:
Mitropolitul Venianrin Costacli, in Oameni care au fosf, Bucuregti, '1967, voL l, pp. 75-761.
Mitropolitul Veniamin, numit gi ,,lumindtorul Moldovei" a simlit mai mult ca oricine
lipsa cirfilor nu numai pentru gcolile pe care le-a infiinlat, ci ti pentru intreaga suflare
romdneasci. Pentru a inldtura aceastd lips5, el a refdcut vechea tipografie a Mitropoliei
pi a infiinfai una noud la Mindstirea Neam', in 1807. ln aceste doud tipografii au aparut
zeci de lucrdri, fie talmicite de el, fie ale altor4 tipirite sub indrumarea sau cheltuiala sa
Mitropolitul Veniamin a acordat o atenlie deosebiti traducerilor din Sfinlii Perinti, din
scriitorii postpatristici ti din literatura teologicd mai noue. Astfel, prin osteneala sa au
fost traduse pi au vizut lumina tiparul ui Tilcuirea celor papte taine dupaGavriil al Filadelfiei
(la9i, 1807); Chiriacodrotnionul Ia apostolii duminicilor de preste an dupi Nichifor Teotokis
(Neam|, 1811); Adoleshia filotheos adecd lndeletnicire iubitoare de Dumnezeu de Evghenie
Vulgaris (5 volume, Iapi, 1815-1819); lstoria scripturii ceii noua' (2 volume, I ari,1824); Funie
sau frknghie intreitd (1a9i,"1831); Iubitort deinlelepcime (lari,1831);DrEt sld,itoarcinadldturd

a mitropolitului PIaton al Moscovei (Ia9i, 1839); Istoria bisericeascd a arhiepiscopului


Meletie al Atenei (5 volume, Ia9i, 1841-1843); Piatra scandeliei d.e Ilie Miniat (Iali, 1844);
Pidaliontrl (Neamf, 18214); Indeletnicire despre buna murire a lu\ Evghenie Vulgaris (Iapi,
1845). Postum a apdrut lstoria bisericeascd a ltiTeodoret al Cirului (Bucuregti, 1894). Cu
cheltuiala sau la indemnul mitropolitului Venianrin au fost tiparite peste 130 de ca4i.
Pentru a infeptui aceasti mareati operi editoriala, marele ierarh a avut intotdeauna
lingd sine numeropi ostenitori, mai ales dintre cilugdrii de la Menestirea Neam| (cf.
Mircea Picurariu, Istoia Bisericii Ortodoxe Roruine, Bucuregti, 1994, edilia a II-4 vol. III,
pp. 36-46). Manuscrisele rdmase de la mitropolitul Veniamin ilustreazi importanta pe
care o acorda sfinfia sa cpmentariilor patristice ti postpatristice la cerlile Sfntei Scipturi.
Este semnificativ faptul cd de Ia miiropolitul Veniamin Costachi ne-au rimas nu mai
putin de trei traduceri ale Tilcuirilor Epistolelor pauline, d.upd Sf6ntul Ioan Hrisostom,
Fericitul Teodorct al Cirului 9i SfAntul Teofilact al Ohridei. Dintre numeroasele traduceri
rdmase in manuscris, cateva au vezut lumina tiparului dupd moartea sa (vezi subcapitolul
Thlcuirile Sfkntdui Teofilact in oeacul al XIX-lea\.
It de credinldltr, deoarece gi SfAntul Paisie intrcbuinlase aceasti lucrare in
ll cuvAntul ce l-a alcdtuit referitor Ia SfAntul Botez. Cum igi alcgcau izvoadele
grecegti Cuviosul Paisie gi ucenicii sdi sc poate vedea ti din postfala
monahului Mitrofan la cartea SfAntului Isaac Sirul, tipiritd in slavonegte
le la Mdndstirea Neam! in anul 1812. Aici Mitrofan ne spune despre sine
(dar ca gi cum ar vorbi despre altcineva): ,,Acesta [Mitrofan] de patru ori
ta a traversat Marea Neagrd gi Albi dupd cartea manuscrisi elino-greceascd
gi, aflAnd-o in SfAntul Munte Athos, a cumpirat-o gi anume stare!u1ur siu,
)a pentru traducere a adus-o, ceea ce s-a gi infiptuit"rtr.
le O mirturie prefioasd asupra carfilor ti manuscriselor din Mindstirea
u Nearnf ne aduce Pirintele Dumitru Fecioru in lucrarea sa Lltr catalog reclti
d: de nnnuscrise gi cdrli al bibliotecii MdndstLrii Naantluluil75, in care publicd
integral acest catalog care se pare cI a fost alcdtuit intrc anii 1B00-1825.
Catalogul ne di informalii importante privitor la cirlile gi manuscrisele
romAnegti gi grecegtirT6 care se aflau in Ministirea Neamf, printre acestea
aflAndu-se gi scrierile SfAntului Teofilact. intre carfile grecetti care se aflau
rt
in biblioteci aflim cd erau trei cdrli ale lrri ,,Teofilaci arhiepiscopul
al.
Vulgariei", insi lingd numele autorului se afld incd o precizarc care spune
It
ca toate aceste trei cdrli sunt ,,un rAnd"ir7, adica probabil sr.lnt trei t,olume
u
:i
alcituind un intreg. Este cu putinli ca aceasta sd fie editia cle la Venelia
din 1754, care a fost pr.rblicatd in trei volume, insa aceasti supozilie trebuie
e
intdritd cu argumente obiective pe care poate si le aduci doar o cercetare
mai aminunliti. Aici trebuie menlionat gi faptul ci Gherontie gi Grigorie
n
cunogteau ti alte edilii grecegti ale Tdlcuirti, dupd cum se vede din scolia
de la Lttca 22, /, unde Cuviogii scriu: ,,Trebuie a sti cA izvod ul lui Teofilact,
cel tipdrit in Roma numai grecegte, agijderea gi cei tipArit in Venetia grecegte

'71 Ramane ca o cercetare ulterioari sd prccizeze cu exactitatc c.lrc este editia siu
poate manuscrisul grec dupi care au tradus Cuviogii Clrerontie gi Crigorie. lentru ediliilc
din veacurile XVIII-XIX ale operelor Sfintului Teoiilact \ ezi Si A. Ang('loupulos, fditiotts
of tlrc Works of tltL' Arclfuisltop oJ Bulgn itrTllcopltuloctos ut t ltt 1E', ontl 19"' Ctul urres, in voiumul
Cultural relations bttueat Bulgariaus and Greeks, fron llu, Middle cf thc 15'L to llrc Nliddlt of
19i'Centufies, Sofia 1984, p. 78-83.
ra P Mihail, 'fraduccri patristict'ale starclului Paisit', irr rev,Mifro;rc/irt L)llettiei, nr.3-1,

1e72, p. 223.
i:' Publicat in rev. Biserica OrtoL txd Ronfind,19.ll, nr'. 7-8, pp. .11.1-.1.13.
1t6 Pentru cirlile slavone vezi Melchisedec
9tcfinescu, Critrrl)r'r/c cdrliLc shrbe;ti ;i
n$erti nunuscrist uachi cc se dJldiu ltil ittteca Mdnislitii Nrarxt, Bucurciti,7883,77 p.
't Idem. D. {38.
impreuni citre papistagi, cd in loc de <vineri"
gi latinegte s-a stricat aici de
ei au scris
"joi", foarte fdrd de socoteali gi cunottinle ficAnd aceasta". Tot
aici, tdlmdcitorii paisieni mai spun: ,,Scrie infeleptul Eustratie Arghentie
in cartea cea pentru Azime (partea intAi, foaia 41): "Cd de ar fi avut soco-
teal5, ar fi socotit ce griiegte Teofilact gi la ceilalli trei Evangheligti gi nu ar
fi ingdduit si se videasci in toati Biserica mAna lor cea firddelege gi
furdtoare de cele sfinte. Iar de ar fi avut cunogtinld, ar fi stricat gi pe celelalte
cuvinte ale lui Teofilact la ceilalii trei Evangheligti, ca si nu se arate lui
insugi cu totul potrivnic,"'r78. Prezenfa acestei scolii ilustreazi incd o datd
rigurozitatea gi acribia cu care igi alegeau manuscrisele traducitorii formafi
in gcoala paisiani.
Se cuvine aici a spune ci traducerile staretului Paisie gi a ucenicilor
sii trebuie preluite la adevirata lor valoare gi nu ne referim doar la cea
formald gi exterioari, ci incercdm sd privim gi dimensiunea liuntrici a
acestor scrieri traduse din Sfintii Pdrinti. Credem ci lucrul cel mai insemnat
este cd prin puterea cuvdntului, fdcAndu-se urmdtori ai Sfinfilor Pirinli
atAt in vieluirea lduntrici cat gi in cea dinafard, traducitorii din obgtea
paisiand s-au f.icut urmdtori gi purtitori ai CuvAntului lui Dumnezeu, ai
Domnului nostru Iisus Hristos. Prin aceasii lucrare osArdnicA, in care cu-
vintele le erau in concordanfi cu faptele, intru harul Duhului Sfdnt gi-au
luminat alcdtuirea liuntricd;i au sfinlit, au impodobit 9i au ctitorit inaintea
Iui Dumnezeu, limba noastrd romAneascdrTe.
h ce prive;;te traduccrea fdcutd de Gherontie gi Grigorie la Tklcuirea celor
patru Euanglrclii, am vazut cd gi episcopul Iosif al Argegului care cunoscuse
nemijlocit atAt diortosirea lui Chesarie, cAt gi talmAcirea lui Gherontie gi
Grigorie spune cA aceasta din urmd e ,,mai bine" fdcutdl80. in traducerea lor,

r^ Este cu putinti ca aceastd carte a lui Eustratie Argentis si fie una dintre cele doui
publicate la Iagi: M Ltnual inrpot riua infailibilitdlii papii (1.7 46) sau Cina diuind
(1.747). Yezi $
studiul lui T. \4Iarc (actualmente episcopul Kallistos Ware), Eustratios Argenft, Clarendon
Press, Oxford, 7961, pp.712-727.
lF Pentru a infelege mai bine valoarea sfintelor cirli 9i care este
Puterea lucritoare
care se ascunde in ele, il indemnim pe cititor si ia aminte la o intdmplare cutremu-
rEtoare, petrecuti in apropiere de Mdnistirea Neam; la 20/2'l decembie1797 \vezi Anexa
a /II-a dirr volurnul Viala Cuoiostthti Paisic de la Nealr. , in op. ci f., care cuprinde vedenia pe
care a avut-o Cuviosul Pirinte Teodosie din Mdnistirea Neamt).
Prin comParalia traducerii
re C. N. Tomescu spunc' ci acelagi lucnr se poate constata

lui Gherontie gi Crigorie cu cea a lui Damaschin al Rdmnicului, prezentd in mss. 1467 9i
2592 BAR (op. cit., p. Il5l,.
,\l

cei doi monahi, aldturi de insemnirile luate dc la Euhmie Zigabenl'r rru alcatuit
)t gi numeroase scolii gi note explicative care nu sunt prezente nici in cdiiia 1)C
e a Thlcuirii SfAntului Teofilact 9i nici in vrer-rn alt ntannscris.
Degi nu avem date exacte, estc cu putin!.i ca aceasti traduccrc sa tie
iI prima impreund-lucrare a acestor doi monahi, iar rrcindoiclrric cstc ca
osteneala se sivArgea cu blagoslovenia SfAntului Paisie, starefLrl 5i in-
e tAistitdtorul Mlndstirii Neamf, care punea atAt dc mult pre! pe inrplin irea
ll poruncilor evanghelice. De altfel, tilmicikrrii spun ei in9i9i cii () avL'<rrr
a gata de tradus incd de pe cAnd Veniamin era episcop-r al Hugilor (1792
tl L796), fird a preciza exact anul in care sivirgiser.i osteneala. ,r\r,irrtl irr
vedere r.olumul uriag de munci ce a fost neccsar, crcdcm ci t'l crr gat.r
rr inci din vremea cAnd SfAntul Paisie trdi4 iar episcopul Veniantitr vcnise
a in Mindstire pentru a-i cerceta pe pXrinlii lavrei ti a-i hrrotoni pc r:oi pe
a care-i va alege stareful. Dintre numeroasele vizite ale episcopului Ve Iriarnin
It la Neam| cunoagtem doui ca fiind mai importante ti accstca s-.tu p('trecLit
!i in tirnpul vielii SfAntului Paisie: prirna estc cea din iunic 1792 (irnccliat
dupi alegerea sa ca episcop), cAnd l-a hirotonit ierodiacon pc (iligolre, iar-
u cea de a doua este cea din octombrie 1794, cincl a vctrit irr N'{irrastill .1'r't'
a-i hirotoni pc cei alegi dc citre staref. Este cu putinta ca intr-una ditr vtzitolt:
t.l sale Veniamin sd fi aflat de traducerea Tilcuirii In L.t,atryltlii nr. Daci
a traducerea ar fi fost ficut.l din indemnul episcopttlui Vcniatnitr, itce st iucnt
ar fi fost menfionat in mod obligatoriu in cuvintul ciittc cititor,.r:t.r rri
r atAt mai mult cu cat Cherontie pi Crigorie nc spun ctitn rtivn.l .rr t'a r l.r.iicr
Veniamin pentru aceastd carte incd de cAncl cra in scaurrttl F{trpultri >i nr.ri
il apoi al Romanului. De aici putcm concluziona ci aceasti ostcrtt:itlit cle
traducere aTilcuirii a risirit din sinul obptii paisient'. Insi tt''t irr ,.lulrr.rl :i
rinduielile SfAntului Paisie a triit si marelc mitropolit al Nloltiovei,
a
i ifr
Nu cunoattem care este lucrarea Iui Eutinrie Zigaben pe care lu in trel'rrin fa t-o cei
I doi monahi, insi se pare ci in acea vrente cra cunoscut.i o scrierd ae lusese,tlcituiti s.rLr
publicatd tocmai in acest scop. O scurti traducere <{in ilce.tsti lucr.lre se aflu in rrr.. rorii
1687 BAR (f.3-4) dh Muntenia, sub urmitorul titlu: ,,[]utimie Zir:alrirres,.4rlnt,s /,r liil( rrl
Ettatwheliilor al lui Teofilacf, trltialtiscoltrrl Bulrtrier,:cris la 30 aprilic 1E20, ell lloniarrLr
arhimandrit de la Mitropolie" (cf. G. Strt'mpei, op. cit., tonl l\; p. ii,r1.
r3r Tot in \,4afa Cuviosului Paisie
ni se mai spLrlrc des;.rt' 1,p'it.,tP.r1 Veli.rnrin ca
atunci cAnd vtnea la Neaml: ,,incd gi intru aceasta arit.t nrilre srnct.trtic accst .rrhit,reu, ca
nrergea singur pe la chiliile pirinlilor gi ii ce-rceta" (r't'zi l'intn Cui,ittsului Pnisrt',i ir \r,arrrL
dupi manuscrisul nr 15.1 din Biblioteca Ministirii Ne.rm[, edifie ingrijitd d(,r]iac. io.rrr
Ivan, ed. Trinitas, laSi,7997 , p. 79\.
.

Veniamin Costachi, cu atAt mai mult cu cAt el insugi a dorit si intre ir


obgtea paisiand inainte de a'l cunoatte pe episcopul Iacov Stamati, care i-a
gi fost perinte duhovnicesc; insd Dumnezeu a rAnduit pentru el o alti cale183.
CAt de legat era duhovnicegte de Ministirea Neam' se poate vedea gi din
faptul cd in toamna anului 1806 a fdcut bibliotecii Mdnistirii o danie de 50
de exemplare din Thlcuirea celor patru Euanghelii a SfAntului Teofilactlsa.
Acest numdr mare adeveregte deopotrivi ti interesul mare al monahilor
paisieni romAni privitor la tAlcuirile SfAntului Teofilact, dar gi rAvna pentru
implinirea poruncilor evanghelice, care este cea dintai datorie a monahuiui.
Insd Tklcuirea la cele pntru Euanghelii a SfAntului Teofilact era preluite
9i era ddruiti spre folos duhovnicesc nu numai de mitropolitul Veniamin
Costachi ci gi de familia domnitorului Alexandru Moruzi (1802-1806). Ne
este cunoscut ci la Biblioteca Academiei RomAne se pdstra inainte de 1924
un exemplar al Tdlcuirii care cuprindea numai primele doui Evanghelii.
Pe acest volum se afli la fila 6 urmitoarea insemnare: ,,Mi s-a ddruit de
Miria sa Doamna Moruzi. 1805 DecIembrie]. Dionisie Ieromonah"rss.

r$Acest lucru se spune in prezentarea biografici a mitropolitului Veniamin Costachi,


care a fost tipirit; in anul in paginile ce prefafau traducerea mitropolitului
1850 la Ia9i,
la Tilcuirea Psattirii a lui Eutimie Zigaben (p. 5). Iar in viala SfAntului Paisie citim: ,,in
anul L792, suindu-sd la scaunul Mitropoliei preasfinlitul laco9 a hirotonit episcop
scaunului Hugului, pe preasfintitul Veniamin, intru acelagi an, iunie 27. fi voind acesta
[Veniamin], ca precum este cilugerit de starelulsdu cel cdlugeritin Menestirea Neamfului,
ata intru adevar si se numeasca prin ascultare gi el cu metania din aceasta SfAnti Lavri,
a venit de Ia Hugi, la Pdrintele nostru Paisie gi multe invdldturi duhovnicegti a luat de la
Sfin;ia s4 apoi cu mare rAvnd dorind ca se fie ti ascultdtor Starefului, a hcins fota ascultdrii
ti cu tot clirosul sdu au ficut bucate la sobot impreund 9i cu pirinlii bucdtari ti au Pus
bucate pe mase ti au dat la sobor vin 9i api cu cupele. O, minune! O, mare smereniel cdci
arhiereu fiind cu eparhie ti atata s-a mictorat pe sine de bund voie pi s-a fdcui chiP ti
pildd de smerenie gi de ascultare tuturor. lar cind s-a dus a luat cu sine vreo cAgiva
perinti de aicea din sobor, pe care i-au pus sd indrepteze o rAnduiald Bisericii din
Episcopie, intocmai trtru toate ca aicea la Mdndstire. $i rnare dragoste avAnd 9i evlavie
spre acest sobor, de multe ori venea Ia Mindstire" (op, cit., p. 79),
'n in biblioteca Mdnastirii Neamt se aflS pdni azi mai multe exemplare ale Tdlcuiii.
Din insemnarea de pe volumul inregistrat in bibliotecd sub nr. 1909, aflim cd mitropolitul
Veniamh trimisese Mindstirii 50 de exemplare din aceasti carte (cf. C. N. Tomescu, op.
clf., p. 113). Acest numdr mare de exemplare ddruite este atestat Fi de catalogul bibliotecii
manestirii Neamt publicat de D. Fecioru (vezi op. cit., p. 430).
rs Cf. C. N. Tomescu. or. cif.. D. 113.
In ce privegte costul unei cdrfi, in prima jumdtate a veacului al XIX-lea
el era mai mare de 30 de leilnn. Din aceasti cauzi este probabil ca gi tirajul
cirfii si nu fi fost prea mare gi ast4 din pricini ci la acea vrerne costurile
neccsitate de tipirirea unei cdrli iormat in folio;i care sd aibi 1.118 pagini,
erau ridicate.

crier e a b ibli ogr nfic d n u o ltmu lui


D es

TALCUIRII CELOR PATRU EVANGHELII (IAgi, I605)

Dcscrierea fragmentari a ace'stui volum o gdsir.n in BibliograJin ronfi-


trcnscti t'eche* ,la cota nurnirul 688.
Tipiritura este fecuti cu cerneali neagrd pe hArtie format itr.folio (325
x 225 nrm) de 12 p. nenumerotatc + 386 p. + 6 p. nenumcrotate + 32E p. (a
cloua numerotare) + 4 p. nenumerotate + pp. 329-70[i, rtup.i curn urmea zi:
12 pagini nenumerotate (facsittrilnte si translitarnte priitrtlc 1-8):
1 - pagina de titlu;
2 - r'erso-ul paginii de titlu; aici se afli dou:i stL.me, una:r lv4oldovci 5i
alta a Tirii I{omAnegti, cu stihuri de irrchirrare;
3-5 - Predoslovia Mitropolitului Veniamin Costachi, ;rdresati voicvodului
Alexanclru Monrzi;
6-7 - CuvAntul citrc cititor al monahilor Chcrontie 9i Grigorie de la
Min.istirea Ncam| (traducdtorii ediliei);
B - gravura SfAntului Mare Mucenic Cheorghe;

i'n Pe rrrr excmplar inregistrat in biblioteca Ne.rm' sub rrr. 1878 se afla o ilsemnare in
care citirrr ci o carte se vildea cu 32 de lei (cf. C. N. lirn.r..icu, (],. c/f ., p. 113). Pc eremplarul
aflat in Colecgiile speciale.rle B.C.U. Clui-Napoca, tste, dc asenlene.r, o insenrnare rlirr
carc aflim cd aceasta c.ute a fost cumpirata prin contribuli.r mai nrrrltor credinciogi, c.rre
insumati depdpcatc 34 de lei (aceasti insemn.rre este greu lizibila fi se clesf.igoara pe
nulte pagirri, fapt care atcsti cii aceasti cartc \'()luminoas.i se vindc.r cLl !l11 prcl mar('din ll
Pricind ci ii cheltuielile tipogr.rfice erau ridicate).
* Descriere.r.rccstr.ri voium (BRV 686) a fost ficuti,.lc [o.rn l]rarru;i Nt rva Hodo;, in

lJibl ot'alia ronttitetscti itr,ltt,, Brrcuregti, ]9111, tonrul ll (anrr 1116-1506), pp. -16{;17l ti
adiugiti ii indreptati in tonul al IV-le.a din Biblitgrafta rcntritttrtscti ircc/rc (,i,/rirrtrlr )r
ittdft'l,tdri), semnat It-ran l3irnu gi Dan Simiortescu, Bucure;ti, 1.).1-i, p. 27-1. \,1ai apoi s-atr
ficut ti .ilte eonrplctiri ale desc|ierii acc:stci c.iiti de citre Daniela [Jarbulescrr, in .rrt.
CLttttyleliiri si itulre|ttdri In Bibhosrrfi't rttttitrcLtscd i'tcltt, tlirr rer. ljis,'r.rca ()r'lor/trrri Rorrrrirrri,
rQAO rrr (-/. n,r qCr-qir,-laf <, d(r l)aniela Poenaru, in \.oi. co/rlfil,ll/ii La BibltLtgrafia
rontkrteLtscd rrr:rJrc, T,irgovigte, 1973, pc 262-?63
l

9 Viala Evanghelistului l\4atei, dupi cum a scris-o SfAntul Sofronie;


-
9-12 - Capetele (titlurile capitolelor) Evangheliei de la Matei;
388 de pagini nrmerotate:
1 - A lui Teofilact, arhiepiscopul Vulgariei, tAlcuire la Evanghelia cea
de la Matei;
1-3 - inaintecuvAntare;
4-251 - TAlcuirea celor 28 de capitole ale Evangheliei de la Matei;
252 - Viafa Evanghelistului Marcu, dupi cum a scris-o SfAntul Sofronie;
252-253 - Viala Evanghelistului Marcu, din cartea cea pe scurt a lui
Dorotei Mucenicul gi episcopul Tirilor;
253-254 - Capetele Evangheliei de la Marcu;
255 - A lui Teofilact, arhiepiscopul Vulgariei, tAlcuire la Evanghelia
cea de.la Marcu;
255-256 - Inaintecuvantare;
257-388 - Glcuirea celor 16 de capitole ale Evangheliei de la Marcu;
6 pngini nenumerotate:
1-2 - Viala Evanghelistului Luc4 dupd cum a scris-o SfAntui Sofronie;
2 - Viala Evanghelistului Luc4 din cartea cea pe scurt a lui Dorotei
Mucenicul gi episcopul Tirilor;
3-6 - Capetele Evarrgheliei de la Luca;
328 de pagini numerotate (numerotarea acestor pagini nu este in continuarea
primei pdrti a cdrfii, ci incepe de Ia 1):
I -A lui Teofilact, arhiepiscopul Vulgariei, tAlcuire la Evanghelia cea
de Ia Luca;
1-2 - Pricina Evanghclie i;
2-3 - Inaintecuvintare;
3-328 - TAlcr-rirea celor 2.1 de capitole ale Evangheliei de la Luca;
4 pagini nenuuerotate:
1-2-Yiala Evanghelistului Ioan, dupi cum a scris-o SfAntul Sofronie;
2 - Viala Evanghelistului Ioan, din cartea cea pe scurt a lui Dorotei
Mucenicul gi episcopui Tirilor;
3-4 - Capetele Evanghe'liei de la Ioan;
paginile 329-708:
329 - A lui Teofilact, arhiepiscopul Vulgariei, tAlcuire la Evanghelia
cea de la Ioan;
329 -331 - inaintecuvAntare;
331-707 - Glcuirea celor 21 de capiiole ale Evangheliei de la Ioan;
707 - tabela criptograficA a traducitorilor (facsimilatd);
708 - insemnarea tipografilor (pagind facsimilatd pi translitcratd);
+.!*.tfl.} +$ * ;z st lf /';'';"'; :' f '?'?r < < : ./...'."
"z i
)

lle;
lui

rllit

LI;

rit';
)tei

1l'L'Ll

re .l

nl{];
.rtei
#Lt.y.y ;r q'.4r + + +.> ..1 *! (t,zi" 13 l t tt 4 <+ 4. r.
Gru1,urti, /tltrt.t:ttttiuLlu-l ye Sf intul IIart',\lrr, r'rri c C/rrortJ,.
(ligitln t - ttett!ttt|ro I ntti)
el i.r
Translitcrarca ;i f.rcsimilele repnxluse aici .lu ftlst reahzatc dtrpa erenlpl.lr''.rl
Ttilcuitii cdor 1t ru F,r,rttwlrtlti ce face parte dirr Jondul Colccfiilol sPtialt'alc
Bibliott.cii Centrale Universitare ,,I-ucian Blai;a", din Cluj-Naptra. Acluceut,
arci, cdiduroasele no.lstre rtrulfurniri ci-nei t'ibliotuc.trc dr: \4t'.1" .l ltltca ,si tl-r'ci
bibliottcare Madana Soporan, penh-r.r gencrozit.rtea gi spri;inul acortlat.
90

f,tvii eeoeYlfrnrn
texreni0xonu,l I nu,lriere n
t NUH OgOSYTdKTI
Tx^titlo
rl 6rlnrtnla rt l6 ni l6ifi 6, iexionicronurr nu,rraeieii
rilRif,r6
lr ll rr. IfI t{rlra, rl arlu16rla rt r6,rl ,ttsl.
!tl! lrl lyirraal al,

+,1
++ .l+
++
++ *+
++
++ ++
fritH ei;oovniKT6
trxi6nicxon'8.tr rd a'*.tra eie ii
. Attn oeo+vndxrt
rl(^88ii
r I 6 Y ii r6 ,ri ,n, 'r r t6,ri alr{0. te xI6ItciloIEi[ 6E,tIdPI6H
.rH il H16 i8.rNr;16. f.i.,tlIn?!
rlarfxltiia tt Itrl ,riT0dfi
I [ | I ra r r i r { r I r a
'r
Thlctirea celor patru Euanghelii (int,. 71/1923), prin donalia lui George
Sion, a intrat in fondurile B.C.U. din Cluj-Napoca. Ex librisul lui Ceorge
Sion se afld, de altfel, pe prima pagini a cirlii. Tot pe pagina de titlu este
trecut gi posesorul anterior, anume Antohie Sion.

iffi
e:fr$
,,rLtor rc
(f ^
rrf OX 810{l

Exemplarul descris de noi este legat in piele, pe tdblii groase de lemn


de fag gi are urmele a doud incuietori din curea, cu capete de alami.
IncepAnd de la pagina de titlu 9i pAnd la pagina 42 (cAte un rAnd pc
fiecare pagind) se afld o insemnare scrisi cu cerneali neagri:
,Y4-?
(? G
ry;\ lxt i f.uzlt 4ttxx v^ttia1 dflnra
y,rlrtltt..rtt f, ax:tnt 4t/ltffi't(nt pn,,yr I
tt/tr.trtmf n, n? ,ri^!*J nrSi,r"rrr.
Sd sd ptie cine au dat bani pi cnrtea acensttt /;i cdtc cit ntrunrc dupd cunt
aratd di aici thninte 30 lei Constantin Pdadla;i / un leu lon Pdudlagi, ut leu
Ghiorghi Pdztdlapi / un leu Alixandru Pdodlari wt leu Mihail... (9i altc nume
greu lizibile)*.
Redactarea textului tipdrit (cu toate cA formatul cste in folio) c ficuti
intr-o singuri coloand, scoliile se afli in subsolul paginii, iar referinlele
scripturistice in partea laterali a blocului de text, pe acelagi aliniamcnt cu
pasajul care face respectiva trimitere.
In antetul fiecirei p^agini este indicat capitolul gi Evanghelia tilcuiti,
dar gi numdrul paginii. In unele locuri, numerotarea paginikrr este gregitd,
cu omisiuni sau suprapuneri. De asemene4 la cAteva pagini impare sunt
lipite peste primul rAnd al corpului de text benzi de hAftie pe care este tiperiti
corectura (la Matei p. 141 9i 161, la Marcu p .263, iar la Luca p. 193).
* Vezi gi Elena Mosora, Doina Hanga Cafalogril cdrtii t ccht ronttittrtt Llit coLecliila
B.C.U. ,,Lucian Blaga" din Cluj-Napoca (156'1-1830), Cluj-Napoca, 1991, p. 1.19.
in pagina oldtutati: filele cdre cuprintl itceputul Inaintecut;intirii tle la ficcate Eoanghelit
[-.ffiffi,@m-t
$n
f # erin eFo.rvadx*:T$
OpxrGntj*dnud 6s ilr d?iren
---HI
t
s.h1fr
rnilr{sdne
<, !_-^ fi $
$fl rtrGn,lrrt 6virr6rrrHl H$
$fi ^r
il fl Ii,nse drrxrdr*r Trr,srrirr, ui d a"*r* H$
^"". r,". dye rhio svrilfrtocr t;#;. fi $
fr f;ri.1'rir
{ n $t. r'r8,*r {,r*ri Trnrftr {rf i6oio for"i ilr* fr {
[ ,H 1*t Aferx6.r{nfi uri n;l {rlaqirfl$f drrd t6,..x H f,
f H;n 6etntrr NGcnGrrirrtxn usrSgn i.r,H .HII
rH
ffi,:#ftJf.',m*fi {
* ff-"',;';nff^#f
i: H rrrlu illrrr rentit H inr u {
f fri",*'.,*
,tlixt{l*e-erfryien66a1;
tf 6o#+O*.f, $
rq
ilff 4r"*4p,@rr*r* Ht
{, H ,u f,*f". ,frrne, n$
[ fi "* ****f
+++++++<"<'++++++++++"1
t+ $<-<r+<-<.+++
fiff ffir,r_,:i:""" $
II
#.,+< >+.>.>+*+*+# S
I ++++++++ ++++#++[
{ I
{ T
pt
"t
{ 'J{

il
M
p.l
A tUI TEOFILACT I
* H ARHIEPISCoPUL VULGARIEI T
frH H
{
( H
$4
rircurRE t H t+
'R

rf
+
{
ilto cEALE PArRU EVANGHETtIH #
$
t
* fi! o,r. trrr.,ou Elineasci Tilmiicita, ,i .u iur"rnn;.iHBl I
* fl
our".ur" deta EUTIMIE ,rrlr. zlLrAt-,
ZIGADINOS ad; ' - H *#
\LrJ aoaugrra.
ort iF
{ fr Iari acum intii Tipiriti intru adoao Domnie
{ $ a p."u Luminatului gi prea inillatului nostru Domn H
aicea f,
I
arExaNoRU coNSTANTTN MURUZT vvD: [l $
{ fr
HH tar
t
{
{,
H Cu Blagoslovenia 9i toati chieltuiala Prea o Sfinlitului H $
Atfri"piscop gi Mitropolit a toati Moldavia t
il [iH
H rf.
CHIRIU cHIR VENIAMIN
I( SH H
I*
fi intru al treilea An al Arhiepiscopiei Prea o Sfinliei sale. #
fr r*
( EH
lil
#.
lrl
in Tipograf ia cea din Iagi a sfintei Mitropolii
{ H H $
t, H la Anul 1805: I I
{ fr +++++ 4+444*!###++++++ !t $
n tirr:
De Gherasim lerodiacon
{ Poniciu.
;i de Coslachi {
H H
{ +<n++++++ <{++ < >+, ),.},+*.>*r+rs>
C'a"<c+,<. <"++4+<'lt+'>+
* "!!>+o>b>oi' *,' O
E* **++++++ G s +.+.i++*** + q.
tr"rp O *+.{cb @ S*;;
l *rr * o",X{d ittnct ctind n1{ ild,urri'r8,r{ri oi np{ *r"r l;
6,.'i1tgi ili;';, ft$ift':lffi ,*,'*lil'
#fg niirusn no66orr SS$
$*h **ft
$ + +++'+#+++ < l>+.)'+{++& +++ d
* d"--4>-,r.r -r fi
fi
rr'bcfr
(
(
fi
*
{

/tt r{f;
*r l'*
O let reh.tckfelt*{c*|e*'lei itctlgkrce:+qt l***ietO)

tigi rrtrnnciln,rr ir{r'rr c#nxr rl i nrr,{,rl cjxrrr ircnxi',n i


IIp iirr6intrl8 [t8183i' ld,nxr, il1r,yir., urii nprnr l{;rwixf
' ro,nxixI
itl. ili' t '
J,fixr3id 6i;r ri,rr tr'rci'm n{,r(lorrcr, j,r9d ng,tqi ini cut n."5t,Kz,
l{r ui c'n8urif, dr*,rtf,nrri iit, St ii'.rn^t 5,
i!r::r^:ill:
69d.<..(r+++++<"<'lt +. >+,\' $"!oY r*l + + 6
E * ++++++++ (e * s ++*++*+* + f
f r"r U[ O tr".{cE @ B*:*.:;
f *rf + Stihuri asupra stemei prea Luminatului gi prea *f.x i;
inilfatului 9i bine credinciosului Domn ++,t
**? ALEXANDRU CoNSTANTIN ++#
'.+t MURUzT voEVoD
$*A *tt
$ a aa3'a<o+++++ < v>.>,">+++'t # ++ {

I ^ffiffi/d&8,L'ft6rffin fi
I:NWffi'#ffrlWnWftRffi.{

ilWffi$
ilKSSF{/ffi{flt ififfi{ffiJFffi(r

tr
*l
E
rnz€&paarg*e {(9"9r9*S /wod
* *or re*#fit4q* 1e* .r*{*Ffr *er *.f i***6

Vezi cetitoriule, aceaste seamne ce in peceate sint insemnate?


Pre Alexandru Muruzi, Domn Cregtin gi preste Cregtini domnind
il arati.
Dumnezeu dari, cel Atot putearnic, intru mulfi ani si-l pizeasci,
Ca 9i supugii inillimei sale de aceasti pace de acum pururea
si se indulceasci.
+++
+ + +*++*++*+++*+++++ ++++*
Ir r f, E n i ro I o GrrirB,rtf;
Agnnlr{^8i uri n1f {,xuqi'r{a8f dsrerSx,rdro i r,
i:fl ii.?:i
"'iami?'il
#i TiB[in-f i fi ,i #B tiltl'
"'
cznrrl,'.'s ' 's
riiqr 4qr2t"ri'y,t,,nirr , uinxn,rdil.
,;,rar J,fixr1i8 frl,n. .

ifi
aln ttt, urii xr x{nz1i'rt c*r'rr
tJ i6tazl,i'rr iroxornlxri
t (er ni,rnld- ri,nr ,
np si1, if,,f qr,rin.r{,rr ui n1.(
c{xU,rr lfirr4i8 irr yx'rp8 irrnS'rr rr,u gr.rir*
l{,uii cnp r}-o,rdrf,u ,rff ,r4d {rr8'rr . fi1. rt*
fril; l'r:n
ir3,i n*rrr,'rol,rr rufl
1,,: nnrfr
tvr nti n\t
uri tAAtt ' rli6qii
Nrrlr t t:gr,ti,l
u.trtHltuH nt€ l..llfJt rtltft r |rt lHflr +(rlt l| Q|rtt
'Torl,rr
r'4 ti,urx (lrrr np rii rui sf,nri ui rilii nri r8a'rr
x{orrturjr ur} rB *:trrqiH* .ql rrr.ri,rqf cr .1r ti;rsirrr r nfrtrrt /r8-
xlSrn,rr'uri ibrnnflt,rt cirr i idr8,t cdd id n8n , uri tradqf crd".
x.r.*.{^rrr j uri xoloirr cr horrtd,rlr$r , uin86ri11ir uri er,rir

:i ; :,.ft m ."'w; iil:,$' A,qffi ;H,*r"i"#,':'


. J:
,;,*xurii'n1xHr 6i;'l_riiurp rSxl rf sixr iuri ui rii 6r
:r.i;i'rr ' rrr rlr;r srix'
i8n'rr rixuii , np{ rJ ri,nr ln i,ln.'. uli 68ni rl'(r;r
'
ruii iprurri r,{ sixi cnrr i/'rr ' r'#nrix;r.r{rr$'rr ritrr'rr ' uri i"'rd,rr
?^,rr c{arrxr i,rr sfrrri r8xoqtinrtr ' uri ,t,iqi f,np8rznp, ar8rur,uilt
i4 ninrnld ,roi,rr rd,v 6t^r rri"tii . lirri i{ i irro/l'rt in.it'rt.trll
r*rre rl'(ur', i,rafaqenritii riii xd s8s r{rcruixqe rr'rlrrf,rrrl{i'tr{
l'; . nili^ r,,r..[,fi",r?f c'rrnrxilt in{ irlrjrruriT r ' r{n;i*r
rux e J $i,ix;,r
' i8 me-i lnfarr nin'rl8 fulhi .irySnruirr lltiiti
rin, c'rrnxxirr , nitmf ril* rui criqf rif *r cSnrr lllir rI rr
rror' cr{rrrj$r rnlr ,rolra ,n8rq*tilt r 1r rirr oi ninrS ldrl rf,.r'
rr ibirrlf lr srirr rilr rr 6risri imo .,ltntrrtr{ ri inr lo'rl irr
ui r.lwr, i'",{ i* trlf iir* loiri, illrlirf ti -' . tN
^ui ia,g ,irlrt'. iioirtt.
^"*. li,r,^ coro'ri'r. ii{ r}i ddr'*qr
irr8a5
^,
ix""" lil-""1,{ ;i'#J.
'gi. .."",' llfi^ rt&n ,i,
r8,r{ i{ i;oi'r; aiiry 68nr reroy', trr rrri8'n n'ttr tr't{itr alml-
F-
97

+++
+ ++*++*++*+++*+++++ ++++*
PREA BLAGOCESTIVULUI
i'
Luminatului gi prea Inilfatului obliduitoriu a toati Moldavia
Domnului nostru ALEXANDRU CONSTANTIN MURUZI VVD:
sinitate, viafi indelungati, pace, si mintuire
del a Dumnezeu rugim.

ari cu adevirat 9i ne numirate sint iconomiile


ceale pentru om/ pre care prea infileptul 9i prea
bunul Dumnezeu inci dintru inceput dela zidirea
lumii spre folosul lui le-au ficut. Iari cea
mai intii decit toate si mai mare, 9i firii
omenegti prea de nevoie iaste, ci din insigi firea
cea omeneasci pre cei mai buni gi carii mai mult
cu vrednicia 9i cu istelimea de ceialalti si deosebesc, preste lu-
crurile 9i fipturile sale in locul Siu i-au pus,9i cetifi si o-
cirmuiascS, 9i noroade si poviluiasci, gi cu osirdia gi silin-
!a cea firi de preget de acegtia si poarte grija dupi aseminarea Lui
i-au rinduit. Pentru ace€a pre cum ei citri toli cei de supt
dinsii prin darea celor bune cu bine si arati, a9a gi cei de
supt dingii, prea cu dreptate iaste gi dupi Leage, ca citri din-
gii iarigi cu bine si se arate, aducind unul unele, gi altul
alte seamne ale bunei cunogtinfe, gi tofi impreuni pre mulfimirea
cea pentru toate ceale de la dingii, Deci cu o datorie ca aceasta prea
dupi Leage, a mulfimirii ceii cu buni cunogtinfi citri inillimea
ta, ciriia de la Dumnezeu stipinirea i s-au incredinfat, cuprins
9i eu fiind, nu mai mult pentru aceasta incredinlati Miriei
tale stipinire, pentru carea 9i toti cei de supt Miria ta da-
tori sintem spre toati mulfimirea, de cit 9i pentru ceale mul-
te faceri de bine care deosebi prin inil!imea ta am dobindit
gi mai nainte intru cea dintii aicea Domnie a Miriei tale,
9i acum intru aceasti de adoao, Am socotit a nu fi cu cuviinli
lingi mulfimirea cea prin guri citri Miria ta,9i lingi rugi-
ciunea cea in toati viafa dupi datorie netrecuti citri Atotputear-
nicul
98

+*+ *++ +++


rndrr lfi"ryCnfn'rr8 llz/e 'ri r cr xY il.iorr uri titr,tti.,tet tig
cnrr cirm r,rr ,uderprilif ,udar riii a{rryt, l r'"p. ft r^qlrr ,L ,ri ,
G ezptllil i li"*,f ltrr1id +ln riif 6ursin4f nrn;r rdrr {fi.
"rf - flpiiot
xeg,fuF n.i1e il6i iti"f.t, ucr {ir uri ,nrr no'rgxai,rq
ui ltrili ,"j"r rfrinnt.ir. ; fiiri r{xdre rt8 igrzoirt . i$io" 7r
cib'B,rr tlri I fi xrrr r{ rm 6 v n ri tl t 4 .r rrndi'ri .q,r irpx r i'rda r g6O+ ti.
.rt

i;KTh , rrlp4 jdnr inraxxrgp .|,fi*qrdrm rbr rrg,ri. cr r{,y, ninnoS


irir.rr cr* uri alti'rr re czir Tvnll'{,r<r i.rd ir{r'rr sirr rocovi{e
Sitt , ir$ rl1 .drnr^qir4 "i n',"azq8iryii -, rir4r c,rrn,r,nicii .
Tj{,tid_
irli uri ircS,nr 6no Tvnl;n ririr6{m rd ca;r,rfrinr rl8nnr,*
Ivl zlirri tri,t irr rflno,1osi lz
ri[i,roninrrc{r;.r; , uri H.nHq-, 1,. 'roqh
^Arh
i"r,in'rt lltqitiillu r1r ipryri n rxpr{dqr. ui n'86111 1r rbriixqzl
li nix'rfi irr rur llrlie hi $a;; nf s,urori,'rle 6,uf crrcrad-
'rr qd,t
ti-r , ui'nC ilin'rrri r{,rr 6rrxrl,ri.riqri ino;osin. , uri i8 tSrl{yat
iter rfai'rnroisa crrrxnxrrdfn,rqrle' lin.rrr"' r,C s/trrorr.,16rr corio -
It,ri ir(e ir.qi,ra . ninald rdll ir.dlr{ uri'J,Errqi8 rrd Holuhr J,ur,.
rd*tr''ri frr,nornr,(lrrr 'ndU'inorosirr , uri ci, '
ldr 'c.'i,* (dnf,mra, ^g.; #Jil?;#; ;ft"i'tfrH;:ti"1;rT;
i{ rr8,trei lxxr rd,rr rr { ql6 1$,nrn{;rcl i,rl$ r{,rr 1olw /.oixii ine
llz;rrri'ri,rr sinr ii rixdndir.rri'rr ' ri uri'.1r,xr vlat v iir{. ui ind
i"t rtrm 'rif, ' ui irSnrr f,'rf .r'{ 5r i.lolro ,r,uf rrpr<i6 sixe ii pxi-
.$i,rr . Ilin'r;{ r<r f,le1i,r, 'ri i8,uri' riC:inrrfxr n8;*qixc xgnnri'j'ri
trt lr,n{a'rr uri aripi sdneniqi riatttlr r8n8urri iri ri4acpi'rr , urii nri,.r.a
irc8nre xe,f'rr r{rrcirin8ld14 rrdirrn<ip i3aogiryri , .-Ez,'i6i,cz rr ,i'rjr(
it rr r'ir4 f,o,nxir r'u8,uurtri ,r,rU'ri'rr ' cid nd sixr i3irr rre,rei.l. n'e
fix+{rrrr r'n<ii ui if,lrcirri 'r,iarrdi ,f, nd1rr. ,vrf ,i,'r*i 6r'roi'rr r{n*
ei.r'r: r,ixnrY oriur8rlct cjr,Smr,rtop 1r'1{,ri1ix,rt rdir n$rrr,trtr89z' u.,ii
ni,.,r1s i6(Ju't'fin,,i'iryi,r" jit { { frti ' r,i,rr. urii {'for<uixri iri' rpxn-
Tc, nt. xrft .Atr,Hlorq, re,fxr lLpin'rr fst,rdot 1, fii tli { ti,lrxr rd
rr,ir, ,,8aiinqr alxndxl'rr e{ri ,ilnlrai,rr: .,ixr ilrrcz ' rrr rintixnl r{,rr A:
ciir rri np,l,t, n{,r,i"gr re np nigr 1r,Q1xndd'rvlexirigi a4i oiqiT r
4i ,r4f ,r*,rti'rr ' ti i edida. 4.61r n1r r{ar lr8 rSairixgr ulr 6{nr
nd'rixrrr in- lxx,r,Cicr' ip n1, i,r're ' rer {,r,x'r*'rri,,8r,r irrri'r't ui
6tdroirr tSlVrlri nonxr ,n8,r'rr ,rriri8li 6rtrr rici$ ii 3nrn'rr ' rrla nrHdb
oiirt edr,fri ,iri'ui {roirr,.. linciri si1'r rliirrdr rri'rt 6r ifo,rorwrorSr
99

+*+ +++ +*+


nicul Dumnezeu pentru Miria ta, si nu adaog gi oarecarele daru
spre semn al mullimirii rneale ceii veacinice citri inillimea ta,
9i spre mirturie a rivnei Miriei tale ceii {ierbinfi citri ceale Dum-
nezeiegti. Dari oare care ar fi acesta, ca si fie 9i mie potrivit
9i Miriei tale cuviincios? Nici unul cu adevirat, afari de
sfinta 9i Dumnezeisca Evanghelie cea tilcuiti de Fericitul TEOFI-
LACT, carea dupi amelinfare Dumnezeiasci precum si veade, pentru
aceasta s-au gi pizit ca si se Tipireasci intru aceaste bine norocite
zile, intru care inil gimea ta poviluiegti cirma stipinirii.
Pentru aceea 9i acum din Tipariu ivindu-si, cu strilucit numele
Miriei tale a si impodobi si filotimiseagte, 9i mai nainte de toli
inaintea Miriei tale a si arita si sirguiegte. $i nu firi de cuviinfi:
Ci pentru ci pre Miria ta te gtie ci 9i cu blagocestia egti strilu-
cit, gi cu faptele ceale evanghelicegti impodobit, gi cu lucrurile
ceale cuviincioase stipinitorilor celor cu blagocestie soco-
teale incuviinlat, pentru care aceastea 9i Dumnezeu cu Coroani Dom-
neasci gi Ighemoniceasci te-au impodobit, gi stipinitoriu 1a no-
rod numit cu numele lui Hristos te-au aritat. $i aceasta iaste aritati
nu numai din ceale ce in lara rumineasci intru ceale doao Domnii ale
Miriei Tale bine ai iconomisit, ci 9i din ceale ce aicea 9i intru
cea dintii, 9i acum intru cea de a doao mai virtos bine ai rin-
duit , Pentru ci Miria ta numai, sau impreuni cu pufini numai ati-
tea de multe gi mari bunitili celor supugi ai izvorit, gi pini
acum ca un izvor pururi curgltoriu izvorigti: Ci indati ce intru
cea de aicea Domnie acum te-ai mutat, sau mai bine a zice la cea pi- ll
rinteasci apoi gi a Mlriei tale te-ai intors, mai intii de toate cealea-
lalte pentru usurarea supugilor de dijdiile ceale preste misuri, gi
pentru aducerea Apei atit aicea in Iagi, cit gi in Focgani ai griji-
t, pre care amindoao ca un Pirinte iubitoriu de fii gi Domn cu
mare cuviinfi minunat le-ai isprivit: una adici, ci diidiile ceale de
sili 9i preste putinli ca pre nigte desfriniri tiranicegti le-ai urit
gi le-ai lepidat, 9i in locul lor pre ceale cu cuviinli 9i dupi
putinli ai rinduit, iar pre alta, ci f intini cu neincetate gi
frumoase curgeri prin multe locuri din nou ai zidit, iar prin
une locuri ai 9i innoit. Apoi bine gtiind cit de folositoare
la
+.it +++ +*+
etdlr4o ,ilor,ltnl lrrt inurrSlr ' r'tfn'rd n rlhlrf, lj'rr .oi H',i.;
rhrr d.{rrryraop cr ino6osirl(r , _ul; cf,iltaprBm ,r.i clurrrlir
dn , ii rirr roi'rr rrljer 4r i-rly'rff npxe.e8,r'rr
ur-1x "r .drdli irl-
td _gt ii it"milr,. .fty fi1r 'roi:ru i'*r'v*',- .i.'i
rti CoOrilp o trrf rirerU,rr,urr rflr trS,rrr uri 6ipi rl8qixt",;i;;'{;i.. li
rolrr r'rldii{ n$irl{rl , irSnt urinlr .l,o,nxiq'1;;f'(htn;ir; u,|
r,jd p,"r .nnr.rir ;l;irfi r cdnxr troi'rr 18 r'4rrailrr'n1i'i1'r'rl,rr i.
'rre
rlii nrpx'rtgri ;rnpr cYnSuf r uri rrrptroip nlr cr*^n1
^. i rri/i rbhi*r,qrf riif loariqri : llirrlS rjlr'r8,nrhf cjrr.
^)i''otrli
a{r"rn
rrr,rr lerdlii{xttriuii ltri,rri ,rl.rr nt'rdrxnrr riC,rq,,r.ili i Ilrr i61
iritrLi ,itrfi"ru f,lry'rf ri.t r'{ i6oni,rr m'rp.r{ar Exrprirp* ,
n[ #mel'r'l it ,uaxfri'n i'rl{ rdr,rdqf , n;i nxropriti.r i4 so.
rlri6'rn rii cnrnrtriqf ' nrr ^txror'rpail{ r't nd risip .q,r6i,urnri
rrlrF rii rlruligi , nlx'rfl dp irroixr i$inori sfxr riii f,o,nnirpf ;r
rdqi rrcoro'riryfi . uiiSrniiw St 6.i,,ui xolorier i'rol,rz llir
Sila n;onoo6{igi,' r!!
nely{ r'r#,nt,ri 6ri',i1,,,u1
1U.'f*;
f,rtrt itrll l,tftrolfiitr {,flxt(r6 crrl raflt||H4{t i +lrrlnta,| fitl
|iinr np ii"r u fonnt,$r jrr$ jr.n'riir , i8 Czar ui idgi iit{
n trpf'rjqr' _ SxJi,nxon'i,r1d'nrrrdnl;{ c'rrnxnn'rdpr{ri rrrii{ .
l[rnhdqrrto#1tatt ititrrt ntil Atrrnnl,,et f oi,nxr rr cr i1,8rr fre,rqn-
aritria rr njrrf"r rjt8, ,rrirr i6rm rr s.A{p ' lp nip,u iqer{-
gp , ninr18 rrt{rir,'rl i,rr riiqiri a'(rnxrr' iCnlixri inlS cini, l'^r
,hlpr i,tt'nrtdfiar i,'n i duti .f, fi xrriS' in ir,l'"{^.',nx}r'rB
ilt di,nuneolr . iltr lirn{ar ct {'rry(rm "drr l,oaix;r llrp'rf 'ri,rr
f nirc uicr 6,rii i
'r'*. ,,rrun'r'{rrd,rdrrr uri i;.tm , i4,zrorix6r r*".r c'rr
;;lr|'t uri4orei6tS+ in Tiitlri riif lrliryi .

il,rr fur,rqinefr ,ritt


Br'r;e ffinr3i{ {rryirrr ls"lrdpr

Srxir,nirr llrrrlonorfT {,rr llorphid'


101

++t +++ +++


la viafa omeneasci iaste invi!5tura, pentru ci prin aceasta 9i nira-
vurile oamenilor se impodobesc, gi sufletul mai la sivirgire
vine, ai bine voit 9i gcoale de invilituri prin multe locuri ai-
cea de ai intemeiat. Iar dupi toate acestea, nici greotatea vre-
mii socotind, nici chieltuialele ceale multe gi mari crufind, ci
toate aldoilea puindu-le, acum 9i case Domnegti preafrumoase 9i
mari din temelie ridici, seamne toate cu adevirat prea aritate a-
le dragostei ceii pirintegti citri supugi, 9i scrisoare ca pre stilp
veacinici a marei cuviinfei ceii Domnegti: Pentru care cum nu sin-
tem datori bunitifii Miriei tale cea infocati citre ceale Bisericegti,
pre dreptatea cea minunati intru judecifi, pre milostenia cea bo-
gati citri cei scipitafi, pre milostivirea cea cu iubire de oameni
citri cei gregifi, pentru care icoani a faptei bune ceii Domnegti de
to!i te socotegti, gi bunitate de Obste Ei norocire a toati Mol-
dova te propoviduiegti, carea pentru aceastea cu o unire 9i cu un
glas citri Dititoriul Dumnezeu strigl griind: Datu-mi-ai mie
Doamne pre cel ce Domneagte inti u dreptate, nu si va mai auzi aicea
nedreptate, Zidi-mi-voiu intru priceaperea stipinitoriului mieu.
Primeagte-o dari pre aceasta prea Luminate Doamne ce sI aduce inilfi-
mei tale ca pre un daru, mic adici la vedeare, dari mare la infilea-
gere, pentru ci cuvinte ale vielii veacinice cuprinde intru sine, al
cirora incepitoriul iaste insusi Dumnezeu, iar sfirgitul, mintu-
irea oamenilor. Iar Domnul si intireasci Domnia Miriei tale
in pace, gi si o fie in neam 9i in neam, adSogind lingi sti-
pinirea cea plminteasci, gi dobindirea impiriliei ceii Ceregti .

Al iniltimei tale

Citr5 Dumnezeu f ierbinte rugitoriu

Veniamin Mitror:olitul Moldaviei.


++ ++++++++<.++
.tr**.lr+*rr>tlr+.+G!*
+
tr[rrr reTfirort6at
8r'rr i6ru1/.rr lfixrgriqli rrri tr cfibrr'rr {oro,6.
nd
trojF H{uf inSa'rr uri trtirci'rr rfimi, rr'arrfeu;
c6Fqi uii lldgr+r<ipi p lir Erpsl5i ' u,i lriii', ;'C
i[o1t i ll'frp ' ruii 6r riri 68nz /l'fyr ' cnpr ibo,rdr{,* xdr
r**Jlr1{ r18 rr{t,,ail.
rr{-er1iir.. Rr
Ruroj,rr
noi'rr r 3irr
lirr J,fixrSirrrCar ilndr'ro"r,
J,fixt5rin8,rr lindr'ro,rr,
f,*'rr mei ruiirl sag cnfc , cnp i x&i'rF,irzrfl'rg1r le{ cr1ir1 ,
f{r it mri irii 3, rit. rroi'rr r rni ni,,'ri troin, , uti nrn.,inr
u xi1* 9l .'rfr,r 'tii',y, ,_uii.1,raa rl1* ig'olrilrr trol,rr , ir'"i I;-
lr,y,{'rr 6v.n.1^;, i llf x?,nri'nn,,rp$ nn i'Fir ,nrri xrixrrr 3, ;dn,. .
gl1i .i"..p i,t ilrrdldrdi ri.rdi glHr 'r1i.a4 , ip rd,rr 6tln.4*,xrr
rU r4ro1*rr 'roi'rr ;nxrrlitll , li urrr nrxrrj8 rl {'rld r'r4,r4 ,
np n9,rr tirr lfi"rrrir*8.rr uii ,r,rj!r,,r trri,rir . nrHxr c^8ui rrg xdri i{

fl,ri'rr ' -i1* -{.6r'rxri,rir }rfurri'C'rr.n*Hd.rr .rr.<}iry r,ti xtiijC


rT'r-6. llrxnr.{ irirnruli ;i r*nr noj'rr r*,r*,rjinr mrn l.rlrrEnrr ,rrr
5i1t 'fawr rr .i I{ r"lS,riiirr : lte id n8,nei xirfu xr rrfxolixuii rr
l.i'r1i8 iur rifi trii.J,'rirl.. ;8 Eeeeorir,rir rili,rn{q,r ''r"i ri,iqr
l{Itrxrr er n;nrrrx$Aryr , tli rui , n1r xg,nr ir,,r",1{qz c{hn8ar ic,iHrrr
[8pr 6r i*p . lxxr rir,u i'rfB nijr cr i{ir,'npr 1g1f;x,rr r,(ar rr
rtf1,i'rr u ron{qr . Ilrx'rpf r'rjrri , np r,8,16 .in{,rr fri'rr Cojlr,rr
i'rq c'rdar , riri Tpxydilpd,rr inp r$rii1i , iiui r{u f,rnr lfi,,rqr-
dncr cvrrririr inpr r{,r{,ri,r,rr c$i''rr Xirqf; . {,in 6linl:" it
rr8.r,rr s'1-6g,rdn3i i'rpixn ,r.rri Tlfxrrr uii rr $oij'rr iygi"; i-
qrr{rr ' ihierroi f,firrrgirrr li. njl,rr i"! nawriryr nu,fpnrdiii
' '
11 r{ar lfinrlri,ui Gveirr.riqrri rr ti iC crvrir,e , .'C ,rrxurir,rr urr n:r
riri ,18nr 6riri"il fl{fnrrcid',tr ifi,rrri8 Ilipi,,qi rr ti i8 4'xnnd,i,ri
-.{xxn-1d
t t! nt, ri;rr rui ,uei 6srron,1i'rr. i;,i1iri rixUlr rl,'rr git
l ixrq,irrt{ir r'rirrr flr1in'rr' 0roSrrirr'r5 dlyiinilnon{^" Ed,rmrirf .
ripr,rr n14 ,qr n,rixr 'rxlrtdijr m 'roi'rl 6r'.rx.i.,r'a ,i8$err8'rr , r,i;-
nixtrr.i'rld 'roi.rr f,fi'rgirndedi irpixtre t(1e6r i$;r . i, ,,ip*
l-i Qirix|l ,rii rr cr c.rdrirrrr rB air,nsr irir.rr , 61.i axnriui ^rnni- 68ne
iltip uir6r iqrlfyl{ i'l rd 144i'rd,rs i dr'.rxri,ri,i . llxr,,J
irltra 1i1r Itt'A 63,1i$tlid.u r,it'rrd c.rrnixr ib;1rrrrirronS,r u,i
' f,lrr;o
103

+ + <<!+
+ +++++<.<+
.)'+.),.'..rt.lt+,+'}r #.)' +
CATRA CETITORIUL
ulte cu adevirat Dumnezeiesti qi de suflet folosi-
toare Cirli, in multe gi deosebite vremi, de mul!i
sfinti 9i Purtitori de Duh Birbati, 9i de cei ce au
fost in Leage, 9i de cei dupi Leage, spre folosul nos-
tru s-au scris. Ci toate, zice Dumnezeiescul Apostol,
Cite mai nainte s-au scris, spre a noastri invifituri s-au scris,
Dari cea mai intii decit toate, gi preste toate, gi pricina
la carea si aduc toate, si dela care izvorisc toate, iaste Dum-
nezeiasca Evanghelie: Nu numai pentru ci ceale mai nainte de dinsa,
scria umbri al adevirului celui dintrinsa, iar ceale dupi dinsa
au izvorit toate dintrinsa, Ci 9i pentru ci intru acealea,
precum zice Dumnezeiescul 9i Marele Vasilie, prin slugi cu noi au
griit, iar in Evanghelie insugi Stipinul de fafi cu noi au vor-
bit. Pentru aceasta 9i de cit toate cealealalte mai deosebit
daru celor ce o au diruiagte: Ca nu nurnai negura necunostintii de
Dumnezeu de la cei ce o cetesc cu Blagocestie o risipeagte, gi via!i
veacinici le pricinuiagte, Ci 9i, precum adevereazi Sfintul Ioan
Guri de aur, din casele intru care se afli, pre duhurile ceale ne
curate le goneagte, Pentru aceasta, precum unul iaste Soarele
intre steale, gi Trandafirul intre flori, A9a una iaste Dumneze-
iasca Evanghelie intre cealealate sf inte Cirf i. Dari f iindci
multe si cuprind intrinsa mai Tainice 9i de foarte pufini in-
filease, Acelagi Dumnezeiesc Duh, carele au migcat pre Griitorii
de ceale Dumnezeiegti Evangheligti de o au scris, au migcat 9i pre
cei dupS dingii Purtitori de Dumnezeu Pirinfi de o au tilcuit
mai pre larg 9i mai descoperit. Dintru carii unul iaste gi
Dumnezeiescul acesta Pirinte Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei,
carele prea de plini tilcuire la toati Evanghelia au ficut, ur-
mind intru toate Dumnezeiescului Ioan Guri de aur. De carea lipsi-
!i fiind cei ce si slujesc cu limba aceasta, era lipsi!i dupi
urmare 9i de invifitura cea cu deadinsul a Evangheliei. Pentru
aceasta dari Prea osfin!itul nostru stipin, Arhiepiscopul 9i
Mitro
104

++* .&++ +*+


llmlmo,rlrdrr- tllor;iai'rri Biye f,6niiin irrr, .frr il.,ii,r.tr
6"a*i". ia XSur8rfri- '- corco'rix,+r rfodd,t rir,, aajrr'rr dl;
rnnrlti,+l 1rore Tx,rr8i1{ c{ff'rrri uri ffinr4irliiri r;ve,.'"i^ii "l
, ^d,r.
u it hj$,t rr nB ir{'rd;ner e8f l,fixqi8 - 6;Il cr;rp,fii1 6i
|Tr|xllattr 6^&tH'8t|fl r nf ,fqarat)t.te ei,nrrii noIC.
1,f*. "nt..:a
rt ' !t*t,[6 ,lfiH,rl lfr !tBr_ r,sfiltolo lt Qorofiri ri,rr y Osqrr irg
IU'flili ' fucrd riqn ui iOs+t tiryl rurm Tvn,rrilg ' llrr'rr{
rirr irni nYdtdnr dri$tri i8 l"r,'rriupiiin'. iir
uri nei l,:, oi1o,1 . r|.
n.ri rr i8 rbdrqr,n{,ri'rr f Gnimonirf oi,ru"{e8ri .
lfin ;i 8o.lr ,
rr fioryicr-llt*,-. ii1* mrri rurinrr.iC ryi8cr f*lxe Il14 rii$n'r
' ^Un"
qir;riu Enf {o"d8rr Jlii6ri, uino;,oirr ["r#po.c,6r urr rsrH-
idbt cS0,rrneplu ard jruqi,rr-nrr cridntit crbiirrf, f,f,n'rro-
norii'. f,drrilr ri 'rrs{irrre rrl* r'rr iv*+i uri i.r'r'e Riufi. ioq
ii
ftt rifrlrrtr i{ &ro'riir i." i-rufi rrs nSriinq,, rrl.'itiiri,,
rir'leuirl rrri ,i'r*i r{!rxr{j,,e cr4rr': rui'rr{ Tvnrdl4
' '
li a rdr r f,rrr Binfer trddr.6r cs nogq{,ir6r uri nef niin-
'
'n
.
y roi+r fiti f,,rr rr i8 jn"ruinr .l,fiuriif c6l,r8,r rli,l sgw
i,rr innnti fht
. 'nrfidtlirri cjrl', id,fnn t{,el-1q! i*xlr{ufi eodr.
qr cf J,iii'rriili ili rrroici .J"" iur.o'i bie n,n^ie'ini ii
r-rlninif ui crif, i,..t/,ry| i*N, i..C^g*.ril^r'x:,ui&ririii: Tdqi
'
rii rr rtfcri lr iriq,i dii,qr Lfufrii ,' rati 6rahnlr f,xrivr{ 6 ri-
rylr ro+f _rinotrcd{niriryi, uni 4{m ;,ixre dr{1*i,1f,: Ttlqri
rii rofiqi, qrr,ii li-i,urr ,l ;,ir*i^r
,u "n, fe cr ntriqi{"i{"i{i lfi,rx',r8n'.
trt$rfifqll troa.ttr 1i ;lm8nn rSnr $feifu,rdrr rlods-
ro.rSrfi' nn,rd qrSirrg r.d i,nti rd,i , fd,l; rAi rr roiqfi crm
norqdigri- at :lti irr'"dilii',' m'now*niqi
ufr c* nl8 i"Nt-
'nSririi;*ii,
rt]1m ll;irriqie' r{S8ri{&, rri d rrriqf
rtt rt1ii13i1li,
urldu6r eUri *f,rrri! , ri,r{i rr i8 imromnri're g i8 6o-
rrr;i n nrir lld,n8rr xdr'1rt $tistt $anit1it. fdriqxxr ir cr f-
n8rq{rnr ilnili rii 6oron'rdai 'itf, ItlA &-rhrxqirric/r: '
$,rr;1i11rin: t, r{, ^,6.u,,
m'ftl"lr8*^, i'€0, o"ri. *ft,lit ' lli;ii
ilf oSjinr n4ru fimrirr ai itit'rt
":iif;

oi ll+rrdltr
ftrirlri,r
eme c4*q lJrzllr'i,,r i4r nfinYtlu
105

++f +*+ +&'a.


Mitropolitul Moldaviei Chir VENIAMIN, inci fiind
episcop al Hugului, socotind folosul cel mare ce si pri-
cinuiagte din Tilcuirea sfintei gi Dumnezeiegtii Evanghelii, dupi
ce au vizut ci cu ajutoriul lui Dumnezeu o am sivirgit de
tilmicit, din limba elineascS, pre infilesul limbii noas-
tre, ardea cu inima ca un iubitoriu de folosul cel de Obgte al
Patriei, Ca si o vazi 9i in Obgte dati prin tipirire, Pentru
care si nu puline chipuri au metahirisit inci 9i mai pre urmi, du-
pi ce au fost mutat in Episcopia Romanului. Iar acum, dupi
ce Dumnezeiasca Pronie, carea mai nainte au gtiut Rivna Prea osfin-
!iei sale spre folosul Patriei, 9i podoaba Bisearicilor, 9i min-
tuirea sufletelor, l-au inilfat pre scaunul sfintei Mitro-
polii, Micar ci trebuinfa cerea a si Tipiri 9i alte Cirfi, dari
Prea osfin!ia sa au socotit ci iaste mai cu cuviinfS, ca aceasta,
ca ceea ce iaste Capul tuturor, si povifuiasci gi mai nain-
te de toate. $i iati ci au implinit Dumnezeu sfatul cel bun
al inimii Prea osfinliei sale, au umplut intru bunitifi dorin-
ta sa. Deci toti cei ce voi!i sI vi face!i fii ai zil ii 9i ai
luminii, gi si nu umblaf i intru intunearicul negtiinfii: To!i
cei ce voifi sI aveli Viafa Domnului, ca o Oglindi inaintea Ochi-
lor vogtri celor sufletegti, 9i dupS dinsa si urmati: Toti
cei ce voili si gtili tainele intruparii Domnului, gi Dogmele
credinlii noastre, ca si puteli da rispuns, dupi cuvintul Apos-
tolului, pentru credinla cea intru voi: Toli cei ce voili si vi
povi!uifi la calea mintuirii, si si nu vi poticnifi in pripis-
tiile pierzdrii, Primili-o cu bucurie, gi o cetifi cu osirdie,
mul!umind lui Dumnezeu, Celui ce a iconomisit de a do-
bindit 9i Neamul nostru aceasti vistierie, Rugafi-vi ca si in-
mulfeasci Anii cei de obgte folositori ai Prea osfinfiei sale,
Pomenindu-ne 9i pre noi la Rugiciunile ceale citri Dumnezeu, Carii
nu pufin ne-am ostenit la aceasta,

Gherontie 9i Grigorie
din sfinta Ministire Neamlul
106

+& +r..
+'r *.L
++ ++
++ ++
++ *+

Celc patru oigiete ,i celc patm iniliale de Io i,tcclttttrrl fiecdtci Eztangfutii

in cuprinsul cdrlii se afli gi cAteva vinictc. Patru dintre acestea sunt


agezate ca frontispicii pe pagina de la inceputul fiecdrei tilcuiri a
Evangheliilor (cca de pe pagina de titlu a cdrlii, fiind aceeagi cLr cea dc la
tAlcuirea Evangheliei de la Ioan). O alti vinict.i, cu un chip dc inger, se
afld la sfArgitul tAlcuirii Evanghelici de Ia Matei.
1t)7

*p.fir I tilnxT eTc fieTFT,x,iMr tfipt


f fi {[M rtaT 61Cfr a rtc T6 ra 4M xl a ?
{ ;n[f i: f :fri i I, iT H; f 1f1T; I l
x M/tal eT ir Ti 6fi 0T 6 Tff, /,trlrl,
H
M itxl 6T9H-Cti66i f Uo HT i 6rdcT 6 rxrrM
n AreT cr, 6 iTH oP o H ri 6fiQ r6f'.ea
,f, _1619F9 i rHo f 6 ?o Hr i €ltgre rfi,
T GTCHii lT H0f Ar ;p 0H T ictdcT; r
6 TcfieiTH otErf;r;eouriGr?cr E
T 9ll 6iTfl 0 t6rf,8 fir 63 0Hri enic r
c- fii 6 ir Hg f E!fi 8,r 8f, r e r oHri 6fio
iiid I to rtl P 1frtr IaSf, t 6fo1? i afi
ori i iP 0tii ?rf, 8r8f, re n r0fi ific
T cfi e'r ?orfr rr fi *fii rfr r ot i ifior
e rofi6 I lo r frr r f,ii ftr o ri 6ticr 6
r 6rcfi I lroIfr e rrfrro I 16 frcr6T
fiT 6rclngti iror ii rf,ror ! encr.6tx
nAT6Tc 6 ieo r f, rot i 6ficT6rr,A
ri{rlx,16t c 6 6i r o r or i 6 tt cT6 T.iln til
f, fild,alT s T c tii i 8- o f i 6h c Te Tn,Aril f,
I X/YtdrtT 6T On 6 I f i6 ldc T aT,filrfl x I
f, r I rflnar 6rcfi 6 i6ficr s rrxamr r f,
r fr lf,ftt^,ln rt r crfr [ri cr6 ?^dftrx r fr F
tF fl ltma,l 16 To fi cr€rz\ afir't fr f tr
'Iabela cipto.graficd

Dintre iniJiale, patru sunt realizate cu chipurilc ai simbolurile Sfinfilor


Evangheligti (D la Matei, E la Marcu, L la Lr-rca gi P la loan);i se afli doar
pe pagina de inceput a tAlcuirii fiecirei Evanghelii, avAnd dimensiunile
de 50 x 65 mm. Celelalte inifialc (irr trcbuin f;rte la inceputul ficcXrui capikrl
l

din Evanghelie) sunt mai mici ca dimcnsitini gi sunt realizate numai din
rnotive florale gi geon'retrice, fiind prezcnte una sau chiar mai rnulte
variante la fiecare iniliali.
Pe pagipz 707 (.r doua numerotarr.), la sfir;;ihrl tAlcuirii Evanghclir'i de
Ia Ioan se afld o tabcli criptografici, tabeli care se citegtc plcc.lnd din ccntru
gi mergind inspre r.rnlrl din cele patru colluri, pe orice drum, la stinga sau
la_dreapta, in linii verticale sau orizontalc: ,,r\ I-UI CHEITONTIE IASTF
TA_I-MACIREA", pentru partea dc sus, ;i ,,A I-Ul CRICORIE II\STE TAl.-
MACIREA", pcntru partea de jos.
Ultir-na pragini cuprintle insemnarca tipografilor;i cererea de iertare
pentru gregelile de tipar.
'lt
*qi
trDtt

. r/lnntors r/'gl.r.6zm y rr oU yrr.r,:cll

. rfy'.mor1 rr,or7!vo$1 rrra;i3


. lhrtrw rfurr1
1rh,or.

' rt!'t fr rl ilr'S "5 t


upgt
ryo rrb xr;lt Ju
Tl,rr .^:rli.,r,f'frg.r*rc
rl -r rg rrnrrlulr
y*:1" !rr*jli,l.T t't.Ftt.tbtr,g u wlr;Jrl ,it ,,lgri"
-rru.ttl ..tEr" rloy ? rr,gry rry o.1fgr rargw rl +rrro, u. J^"n
. ltbu,or ?lrnrulc,Fr.rlu ntw dg . ar.yoiljf jlq"o'rViri5
rt:nrBr. ,3tt! lt&xtu ,vrar? e vl&v! Wirgr i 'rrl. unu',.O
ttot tJ,tr,loru iltrlrtr w ily?ft rr rrdu . dqht;urtj rd.-v y,,rh"u
Xtrllrdy1; ., !r&rrt?.:t. n ll.rrril'zu.., li.rrrJ !',
. y rfry.r rt : r rstr ,fu . rlorrn,oyc rnrfFrrwtr ljr.nu rvrlAr
.,. tffu"f r0 rwor wtn{r t w
gu tr tw nh .'"1p.*fi6";;;

}i i=+.'u;i,Un:rr
try in:,;t:i'li *:ilrr,,rillf
.lD'r Ev,rmtf.r ,? Fg :_.lE-if Slit r.rlh;ftqrf
-x tv.lgl g n du g 1 ! hrr r
. ..'lrirjlyi
1l;r[rXi Xr iry,,rr'ri, I-1h ri'i.i!^'nt gp

+++
80r
10q

{' .f. +
Mult doresc cu adevirat cei inviluifi pre mare de furtuni
Ca si dobindeasci linigte buni.
Dari f iri de aseminare au Tipograf ii mai multi dorire,
De a ajunge la a Cirfii sivirgire.
Pentru care gi noi liudim ne incetat
Pre veacinicul impirat.
Ci ne-au ajutat de am scos din tipirire
Aceasti Evangheliceasci Tilcuire.

Iari cei ce v-afi invrednicit cu luminarea minlii, a privi in Oglin-


da Darului, Bucurafi-vi intru Domnul: $i orice gregeali vefi
afla in cuvinte sau in slove, indreptafi cu Duhul blideafe-
lor: Cd intru indelungati vreame sivirgindu-si acest lucru de
suflet folositoriu, gtim ci multe gregale vom fi f 5cut,
unele pentru aseminarea slovelor, pre cum a : de citri l.
b : de citri v. i : de citri n. e : de citri s. Care pentru
pufina lor despirfire, prin nevedeare la cetirea probelor vom
fi pus una in locul alteia. Altele pentru multa osteneali
fiind firea ingreoiati. Iari altele pentru supirarea nopf ii,
cici 9i noaptea de multe ori o am avut in loc de zi. Cu ple-
ciciune dari ne rugim ca si ne iertafi, Cici gi noi oameni sintem
cupringi de slibiciunea firii, carea nu lasi pre nici un om
a fi firi de gregeali.

Citri tofi plecafi.


Gherasim Ierodiacon Tipograf .

Costachi Poniciu Agizitoriu slovelor.

rl.-rqt
,,Gq-
,|-

l
110

Thlcuirile Sfhntului Teofilact in aeacurile XIX-XX


ti
Cdtre sfArgitul anului 1812, Cuviogii Gherontie gi Grigorie au pomit
S
intr-o cdldtorie spre Muntele Athos, pentru cercetare duhovniceasce gi pentru
1
a aduce cdrfi ce urmau si fie tilmdcite in romAnegte. La intoarcere au fost
jefui1i 9i chinuili de tAlhari in apropierea oragului Filipopol (azi Plovdiv, in I
c
Bulgaria), fapt ce a pricinuit moartea lui Gherontie. Grigorie i-a ingropat
trupul intr-o mdndstire din apropiere, de unde, dupd 7 ani l-a adus in lari
spre a-l ingropa in pdmAntul patriei.
i
a
RimAnAnd singur, ierodiaconul Grigorie gi-a urmat ostenelile la
S
Mdndstirea Neam|, traducAnd gi tip.irind diferite cirJi. Acum a tipdrit la
e
Neam| trei din traducerile rdmase de la Gherontie: Chegragarion al
Fericitului Augustin (1814), Apologia (1816) 9i Tklcuire la antit'oanele celor
opt glasuri de Nichifor Calist Xantopol (1817). Tot acum a tipdrit 9i o
traducere proprie Adwnre pe sutrt a dumnezeiegtilor dognre ale credinlei (1816)
a teologului grec Atanasie din Paros.
Dupd aceste4 Grigorie a venit la Bucuregti, agezAndu-se la Ministirea
Antim, iar de aici s-a retras la Cdldirugani, triind in rugiciune gi traducAnd
cdrfi folositoare de suflet. La indemnul mitropolitului Dionisie Lupu, a tradus
gi tipdrit Ia Bucuregti Cele sase cuainte despre preotie ale SfAntului Ioan
Hrisostom (1820) gi Cuadnttil despre preotie alSfAntului Grigorie de Nazianz
(1821). In 1823 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei. Degi o via|5 intreagi
s-a indeletnicit numai cu traducerea cdrlilor gi cu respectarea pravilei
cllugdregti in duhul tradi;iei paisiene, mitropolitul Grigorie s-a dovedit a fi
un ierarh destoinic, infdptuind o seamd de lucruri vrednice de pomenire.
Noul mitropolit Grigorie a continuat cu aceeagi rAvnd gi activitatea de
traducitor. RAnd pe rAnd, au apirut in tipografia Mitropoliei din Bucuregti
lucrdrile: Doz'ed ire impotiaa eresului arnrcnilor (L824), Doud cuuinte ale SfIntului
Casian Rhmleanul (1825), Cuuinte... ale Sfinlilor Vasile cel Mnre si Grigorie
Cuaintdtorul de Dumnezeu (1826), Aninte... ale Sfhntului loan Gurd de Aur
(7827), Cuudnt al Sfdntului loan Gurd de Anr la Tdierea Capului Sfdntului loan
Botezdtorul (7827), Cuainte zece despre dumnezeiascLt pronie a lui Teodoret al
Cirului (1828), Patericul (1828). Datoriti rizboiului ruso-turc, mitropolitul
va fi exilat la Chiginiu gi Buziu din 1829 pAni in 1833. Aici au apdrut mai
multe cdr}i, dintre care amintim Inpdrlirea da grAu gi Pu!ul aleSfAntului Ioan
Hrisostom (1833). Depi s-au tipirit cu mari cheltuieli, aceste cdrli au fost
impirtite ,,in dar" preofilor gi credinciogilorrET.
rs'Cf. Mircea Picurariu, op. cit., pp, 360-362.
111

Prin osteneala carturareascA a cuviotilor Gherontie gi Crigorie au fost


tdlmdcite din limba greacd tAlcuirile SfAntului Teofilact la Epistolele Sfintilor
Apostoli, rdmase irsi in manuscrisl8E, cu toate ci mitropolitul Crigone se
sArguia si Ie tipdreasci. Pentru aceasta sti mdrturie scrisoarea din 30 iulie
1829 pe^care mitropolitul Grigorie o trimite de la Chigindu, ocArmuitorului
Neofit. In aceastd scrisoare, r'lddica spune: ,,Dupi ce am venit aice4 cdnd imi
di vreme sldbiciunea ochiului gi neputinta trupului, mi zdbovesc cu tAlcuirea
SfAntului Teofilact la Epistolele Sfinlilor Apostoli, avind scopos cu ajutorul
lui Dumnezeu prin rugiciunile Sfinfilor si tipiresc ori tAlcuirea aceasta carc
an zis, ori tilcuirea Fericitului Teodoret lar Psaltirc; ci cu despre minc mi voi
sili ca ori una ori alt4 iar implinirea rdmAne la Domnul firi de al Ciruia
ajutor nimeni nu poate face nimic"r6o.
Agadar, in timpul celor patru lurri de cind sosise la Chigindu, mitropolitul
Grigorie se zibovea ,,cu tAlcuirea Sf.lntului Teofilact 1a Epistolele Sfinfilor
Apostoli"leo, pregitindu-le perrtru tiparr. Aceste cuvrnte ale sale ,,md zdbovesc
cu tAlcuirea" nu aratd exact ce fdcea mitropolitul in acea vreme . Oare traducea
din elini accste scrieri sau revedea o traducere ficutd anterior? Cercetitorii
sunt de pirere cd episcopul Crigorie corecta o traducere term-rnati irainte
vreme. Pentru aceastd pirere stult aduse mai multc argumcntc. Cel dintAi
este faptul cd mitropolitul Crigorie spune despre alte lucriri - cu care s-a
ocupat ir:r vremea exilului din Basarabia - ci lc ,,tilmicegte", pe c;ind despre
aceasta spune doar cd ,,ziboi'e;te" asupra ci, in vederea tipdririi. De aici
inlelegem ce aceasta era gata tradusi gi asta cu atat mai mult cu cAt, atunci
cAnd a scris aceasti scrisoare, mitropoiitul Grigorie era de doar patru luni la
Chiginiu, timp insuficient pentru traduccrea turei opere atAt de mari.
rs8 Ms. r'ori. 2948 BAR (finele sec. XVIII) conlirre tiilcuirile Ipistolelor Sf. Apostol
Pavel de la cea citre Romani, pini la cea dc a II-a citre Coritrteni,lar nts. rom. 2947 BAll l

(finele sec. XVIII) confine tilcuirile de la cea cdtre Galateni, pin; l.-r cea citre Evrei (la C.
ptrempel, op. cif., tom II, pp. 408-409).lVIs. rorrr. 916 B,4R (1801) conlile tAlcuirea Epistolelor
Sobornicegti (ibid., tom I, p.409) - \,ezi gi Mircca Picurariu, Diclioturrul teolostlor rorfitIi,
ed. cit., p. 185. Aceste manuscrise.ru iost cercetate- de C. ;\. Tomescu cile ne spune ci
toate aceste trei manuscrise au acc'eagi grafie gi sunt scrise 1.re'acelagi tip de hArtie. NIai
mult, in lrs. 2948 8,4R este identilicatA o corr-ctura pan; la fila 258. Crafia acestei corccturi
este aceeati cu cea a mitropolitului Grigorie Dascilul dil vremea in care se afla in exil la
Chigindu. Irentru aceasta identificare grafologici, ccrcet.ltorul a intrebuinlat :'js. rottt.
1065 9i 1069 8,4R carc confin tocmai scrisorile autografe aie mitropolitului Grigorie, din
vrerrea in care era la Chi;iniu (cf. C. N. Tomescu, op. cit, p. 127).
13' C. N. Tomescu, op. cit., p. 210.

pr
E vorba de cele 11 Epistole alc SfintuluiApostol Pavel pi de cele 7 Epistole Sobomicegti.
/12t /(
I

, ,l ,/ . t 4
y /
Qryli ti at/tzt/fziin-t'iz' /taatat (tatl!*{Ep
J//'
t

Crauv:z,tt4r' i4r',,'dir*ooiko /uL/ ' i,rril,oi'o/i, . i,,


ni" " ^t, a i i r . /,t, o" r"%.|,'zh n'n", .a'i hri'J/teo oi',/, lt-,wi
n

nv'6iiyi',, 4; -hthuy' l:::il.i. biyl;',i'yi'


rztt, trt :,t t zttt/r y'ar/a/tzztV;
!//tr,a /// /tr'r'tzflzrlr/ , fu'l /W,{tr41ny'(
izumrdtzt.
,atiltu4t,.ao
d,g/(t'l!tt::t, .rt*,.r:31 :'t4/rt z{,(r, . t,
{i}imtzizteat*,a4tlJ;-1,1*a''7't,,,in'&i"ittZ/i;'3i",rr):",
tttr?t )atlrt
L lY i/y'grlttdr/ry' , q4a/LtJtqtz,Ur' trer' t; 4 a44d )z:r'l P -
o, A . u'/ "'you , ", !Y!
a1?/re .zz ztu! "u, y, .zl n(nt/tt/ (tTttztta -'
ttet tttr'|/.
.utxt/F
d //{zt r'I/4A222,,
v <<, ,/ t) aAlt
I

i n o,ti q /ti^o t i op'4, i' tli {a a tu t * te & -


V,!/ i *A i', a a"" /. rro d' Co

,tt,trzVinlttzntyiry"i"gA;VS/7r'il,s,'?#y.-"ifu ;iyr_
.J;:: (f-':,':yu :
?::1iJfi4tV,' Au
kro4v/ ic",^'o,io", 4''Si ia*
-&,ca-
^
.zd r-/.h'e^t-rte rtrl.z,t r/z,trtrz,rt,r,e,7 , .b;
attz,a h,oi$i c"r t go'/taiz-,t', ti.il,tn /trr/u' rcat? & n ; fu - i
,fi,ro7",, zzi /Ar,tz,';l j o i ay'), n",rtV ;
t; po r!-riri.o, i
^f.i "', V,
*6t:.^4r ; /g"orr4*1ohtzofi,,'9ovu#qz
?nrt-//. a /tzdz/zrzefle
)n--,, t*-
zlk' ztr.2yiu'zzo/o?h ,ff *rrartr., tz-
naz tltnai
.ai tqno4d",a.i 2r4tunaaz.g )i;
ui pi7
,L;,,itepy'/-'*,,;;;;U;;;{%;&fr(#f"/}i};-,,_
^7
-

fu t /,t',:J' 146 r
;rn1 4i, zu,/r4 a d t k ?rr Uo 4,, * l)) r(' *,
"ry "z ^.0
Tjzeagn4ril/tzn1r pa4$e ,,az'oprnt'tarat. 2iI" l/"i;n" '
'ei,#!'q;W*'"7i^;,6:ih{';-;;;2{;!':;X:
.fuu'ie,1 ;,i'^r&t,ryt:,",t^,tiV'!'ueurin"i' at't"e"7_i,

Tilcuirca Sfdntului Teofilact la Epistolele Sobotxice{i -a ul1801. (nts. 916 BAR' fila 7t)
113

C. N. Tomescu este de perere ci aceasti traducere a fost fictrtii cle


Gherontie gi Grigorie, intre anii 1796 gi 1801, pe cAnd acegtia cltru la
Bucuregti. Acelagi cercetitor spune ci episcopul care i-a indemrrirt s.i
traducd aceastd carte este Iosif al Argegului, care se striduise si tipi rea sci
gi traducerea Thlcuirii la Eaanghelii cu editorul sibian Constantin ['op.
AceastE pirere poate fi intrucAtva subiectiv.l 9i asta din pricini cd intregirea
traducerii operei SfAntului Teofilact cra necesard, iar imboldul duhovnicesc
de finalizare a acestei osteneli cirturdregti i9i poate avea originea ;rtAt irr
obgtea paisiand, cAt gi in indemnul episcopului Veniamin al Romanului
sau Iosif al Argegului. Aici trebuie f inut seamd gi de faptul ci in bibliotec:r
de la Neam! sunt consemnate la 1843 gi cinci manuscrise romAncgti ce
erau ,,izvoade" cu traduceri din SfAntul Teofilact. Despre unul dintro .rccste
manuscrise gtim ci era la pericopele din Apostol, iar altul (in 2 exemplarc),
era traducerea tAlcuirii la Epistola citre Romanirer. Dar, dupi cum pute'nl
cunoagte din biografia celor doi monahi, intre anii 1796 gi 1801 ci nu an
avut o activitate de traducere foarte intensdr"r, fapt carc ne face s.i presrL
punem ci atunci au avut rdgazul necesar pentru traducerea tAlctririi la
Epistole a SfAntului Teofilact, care este o operi de mari proporfii gi care, in
cele trei manuscrise mai sus menlionate, ocupi 1600 de pagini pe f ilc forrrr.rt
in folio. Ca gi alte opere, nici aceast.i carte nu a putut fi tipiritA in vre nrc.r
in care trdia Gherontie, poate ti datoriti volurnului marc al lucr.lrii ;i al
costurilor tipografice ridicate, necesare pentru finalizarc.r ei.
Un alt argument care ne sugereazd cd tAlcuirea la Epistolele Sfin!ikrr
Apostoli era o traducere mai veche este analogia evidenti c;rrc estc ficuti
intre stadiul pregitirii pentru tipar al Thlcuirii Epistolclor, a Sfintului
Teofilact 9i ,,tAlcuirea Fericitului Teodoret la Psaltire". Dcspre ?iilcrri r,rr /n
Psaltire gtim cA era gata tradusi de cdtre episcopul Iosif al Argcgultri, insi
nici mitropolitul Grigorie n-a reugit publicarea ei, accasta tip.irintl u se
abia pe la anul 18401e3. Daci Tdlcuirea la Psaltire a fost tipiriti la 6 ani rlc la

rer D. Fecioru, op. cit., p. 139,142.


r'rCirlile traduse h aceasti perioadi sunt doar trei pi ele nu sunt tleltr: r,olun ino.r:,.
rnr in prefala aceste rTilcuiri Ia Psaltirc, episcopul
Chesarie al Buzitrlui nt' incr.e(lin t( .)r.i
ci traducitorul a fost Iosif ,,cel dintAi al meu pirirte- tluhovnicesc", clat mrrr irr,l l,,.if,
traducerea a trecut in rnAna lui Crigorie, insd 9i.lcesta,,prea rivnosul intrrr r.lt'
dumnezeiegti gi osArduitorul spre tilcuirea clumneze icitilor cuvinte, clin nenorocrr r . ,'.
cind cu dragoste fierbinte se gAtea si o dea la lumini, s-.t impiedicat tle nt()irtc.i . ! ., .:
de veste". La vdrsta de 69 de ani, in 1834, rnitropolitul Crigorie a tre-cut l.r celt' r, ;r .,.
lisAnd in urma sa o bogati mo;tenire duhovniceasci (cf. C. N. Ttrnresctr, op. r:it , I' l-i.
114

sdvArgirea mitropolitului Grigorie,


despre tAlcuirile la epistolele Sfinlilor
Apostoli nu mai gtim decAt ci manu-
scrisele acestora au intrat in fondul
BAR la inceputul veacului al XXJe4
cAnd ,,s-au cumpirat de la fralii $a-
raga din Iagi, la 25 iunie 1905".
Nu cunoagtem daci Cherontie gi
Crigorie au tilmdclt SiTdlcuirea la Fap-
tele Apostolilor a lui Teofiiact, insi
catalogul bibliotecii Mdndstirii Neamf
din perioada 1800-1825 atest; c; au
existat preocupiri ale ucenicilor SfAn-
tului Paisie in acest sens, in biblioteca
de la Neamf aflAndu-se un izvod gre-
cesc al Thlcuirii la Faptele Apostolilortet .
Dar. in veacul al XIX-lea, alituri
de Tilcuirea celor patru Eaanghelii
Sfdntul Gigorie Dascdlul
publicatd in 1805, mai este cunoscuti
tnftorrnAfltat tez4nd in scatn
ti itrlbficat c terfiittele arhiereSti o ,,tipdrituri" in lirnba romAnd care
contine o parte din tAlcuirile SfAntu-
lui Teofilact la NouI Testamenf. Aparent este vorba numai de Thlcuirea la
Fnptele Apostolilor. Datoritd faptuhri cd singurul exemplar s-a pistrat frag-
mentat gi nu are copertA. reddm aici titlul aflat pe fila 1 recto: Din tdlcuirile
Sfdtttultti loan Gurd de Aur pi nle oarecdrora din Pdrinli,la Faptele Apostolilor
pe scurt adunate tklcuiri de preafericitLtl Teofilact Arhiepiscopul Vulgariei. Pe
marginea acestei ,,tipirituri", descrise in Bibliografia ronthneascd modernfles
se impune sd facem cAteva consideralii. Credern ci aceastd ,,carte" este de
fapt doar prima parte dintr-un volum mai mare care cuprinde 9i tAlcuirile
Ia Epistolele Sfinf ilor Apostoli, iar in susfinerea acestei afirmalii aducem
cAteva argumente. Formatul mare al cdrfii, anume de 38,5 x 25,5 cm este
cu totul neobignuit pentru o carte care are doar 50 de file. in plus, pe fila
50 versg dupi incheierea T|lcuirii Ia Faptele Apostolilor, in partea de jos a

r'q{ Cf. Dumitru Fecioru, op. cil., pp. 438.


r'qs Din descrierea BRM de la nr. 68210 afldm ci aceasti tipiriturd are 50 de file in
format 38,5 x 25,5 cm. Coperta lipsette, iar textul este tipArit cu caractere chirilice, pe
doui coloane. Cercetitorii au stabilit data tipiririi ca fiind h jurul anului 1830 (Bibliografia
romAnenscd nodcrnn - BRM, \'ol. -1, Bucuregti, 1qq6, p. 554).
trflH rhll{tfrrnnG
+S'rtrrR'l@lHfl tffr I6 trE
r!/ ,idt coilrtKaf cnrn ?nn trrfX rId.
rL $in'rr,u indr.onnru4 nprnVi'r i4d.ri. r rx,rnd'igi .qr n$ frjarirdr
oGo+YidK T
dl x is r i ox o [ 5,t a a r r d r i
fiu{i ingd cr$irii nzpiwrradi n'!r"9{ lwian r81e 6,
Iun$,ip r.r $in'r'ur cfgn.rq iailtoai .
jtror r xipt irit. ' Ornrr.r .t; ninr, !i.$.r eri.!rr a' rir
rilo' rln rr J,tr ,9 ,irrr rJqi crt drrr"ir' !; rris.. J,rr, rr 1'1"'
rt,..*tr, "ri,; i, ";'; 'i^ r;'tr rlri ir At; oir'{;t d;i, rieur n;' ni1'
r. J &c.,,i, or, ai,,r uiJ rt lrjcr dir i"rr'rit, ny irilir 4inrr rf'
ir j"-tt;' 1,,"U i.{^ 'i "r 1r" .9l', rr;'<i1i rv i.rrufir o;1r irgt "-
5--ll ai i. f,orrFr
i.ror ..
6r..d, r c',nrno' rrr r[.rtrri*qr io.,r{, lil rri i'irrd'en"
trotry'' tsv'd'_-
r,r {lo cr ir inir lr r ili jt i.irtr : r. ,r,i, n't t9t i'itr r rr tr' iri..t^ oit t'^r'D'9q;t 6 F.'
.i;., ,X q,ig i.;,r, 'i cr rl .rit i'itr ar uir tot,r{?*r .t; i; oirir ' xirn'ri'e .r,mjr
,"^;;', ".;
crr. -o'.vj*. d; ic9,- crdi. . ,,ri' de^ori* ,r! ,rrrit ni. 1i"l8r, ci'9r iur
^t.
Itr' .riri ri "t'q,i, e. rir i,ru; rivr.r;rrnrr i rlirri ' Je irt{,r , i ltr^|iuie .rrir^ltt :
u nlt{ c,- 6.r"r{-r .1. "di , 1i,i"n ,r a, i' n'*f"'" , .i nxlir irntr -r'irr : rt{ri Jr'' cir'
jr"r,
.i
rirr tirot.On ;."r n..i,ri 1, .1y{n', ,4, r!9 r,t ai"r. 4rn ui ro;i,.;'n^';
'1"" qi"rl-
ui .ri i^ir rr '{- a. .ti{" rtrii'r ' .r,iri cr rr ' nr"tll 1irt9r 3;( Lir;tt^ 'ri!u rtrt I
"l
rj 'r{rr,. nrr i, .i' "l 'i.'r rlier i"'i", ,i dvr,ri^Ir nlnr
'irrr Eat{pwrr . lri rirr 3'i'
.t 3,+.rjt,'ri c, oi,,1*/". n,.'ir rr ne. cn!- rr , rr crl iprjt rd'i irn4'r , i'ri'i rirwi aon"
.,"- .j;.;"t, u:ir nloiorint , "r, "ir' i ri-* 'ntr5{l : uit , .Lt"r dvr,.i"ie ' ri9{ ci iLti 'r9'
riaii X! rrisirvr .{t rerir , n1 i*rtt r{r jr' nir i ir;ntr 3rirr. lginr i'{r '? rr rp '
ri ii iui;' i "tirr i"rr i+i"',^, ri"jrr"".^"e uir rn*ri a{rr trr' 'll'ir{ .( i.r'r' g'ir op xilt{ )
J,', A "f'j"'r' i* r,r{ , oi, nr, ia,./r "9" "e i'irtr I iri<trj ei, Iit si*a i-
rir"' r. srir " rlxr $rotri rr 3irr:
lti 'r' ttt ]'
irct i(r.; an'r,r. c'9 lffqlr, ui
'C,'rc,rnr,-
X6
.;,+ c*, ..; r'i., ! iir";'n,', r&l arar irl,r norgt ri nixr i c4r1u;r +i;'^ *g ri"V^ di '+g
a-i';"9 6i,,in- ir', criricns r'lrrr; n'{^.'"sq', rr -ii'{''t
",i "i "i";.,l.iJ:,.
: ,{iet ' ar 1""T^' e''i'i'u1.'' ";ir cr i i';"' ' tUi "v"
a{ ri i"'.i l;ri' i;!{ iidri
i.oi 4;,' uiltt i',irtr, ,r'.rr9i iri r' !- rr ir19 '{r.r r' 'ir cnf,{ c'i' ui 'rt'
j".if "l ie6' li,' 'lJ,.,.t', : 'l'ir tti.d" an- rr *9 irr! i c'rn "9'1iir ^{rtrtii
"S r' it'. nJi cep'9'i''t''
t(. rlrr, ruir nFr n7'ai"i, rrrriirr ,{Uagrrir'
"!,ieri *i,rtp ie4" 6,i,r irr9,r, ui "i.'^' i!'r.
rrn.irn ui' nrrr .,lu' ,,1, .Ed'er, h,rr .t' ili lirtr cirt r1{1rrrr rr rn.f"r, r{rr rr
rrrr coro'{^,", .{- ei{"'. ""'rr
rr,ltrl rrrri*rrr . i tt-iet{ l'j." cr i6M ' tii ui rri'ilroro1.-
p i"rtj'r o; '.'s.qrC'; i$'OJft ri/t{..; -i.r't^ r'"'i'""^"'e ' ''drt8 'jt'-u; Ai'" i;
atr': nilrr a,r" o{^,.,i;,t c.i4rr, cirr c6rt8i oir 6itri'r', {rt{r^t; rtr o"; 1"'t4'
".
6.
TAlcuitea Sfitttului Teofilact Ia Frytele Sfinlilor Apostoli fila 1t
lr6

F03 HX 9{}1
iL xG0{ RIG
rtr i[inrar cfrguu,i indlro,ri, rrln'rgS c<[n,r$r io,jrro,r [ivr,r , 4lar frr{nrini'r.

ffiflrri"ro,n,"e i*; rr ni*r irir{ notrt{$r itlri ,rlrr nlrret 6rjnrrirea uivr,r i4inrli dnd'o-
Itrl tpl , i rp{.t ir{e crliri,r r{;frt, uri r,(^' alne ir{e rrryirinlft . . ui r;!; ,rr!.-
lS FE I 'i.te r8 crt ndr i fi,i.r'. (^r ,rfiiiAd,r trr, ;r ;"rq dgn d dii."{I ;r €L;r -
Nfi&SA dr ri,,r.i, "p ;,i;
'Li.6un1ce,. ;t",",i.ti,.x r,
;"ri*,r,. ii"...aa,., i,f,,t
ir;rrt,r{; uiPr 1i.1, !!,ngr.ti 9il.r JF,'r.i crgrs'r.'i, rr $trrr nroneuatdrii , croro1i,.
.drr .rr xirrglr , li i! rirr r(-itire,i .:{', irri. n9 rn r.i1{Sa rtfit,ri *!"ri.a uit""'c"f
rcprir cry oilirrln,u ri,rirtorarrg. th rlnansrira d rir,rir1"t, ni1l; ,. i"i^ i^ryr'"1i'," ,r,i .irr
i.r oirarii
'iii urtrtir;r r oi ir rjlirnp5{rr,r* ir oig, .rrf arr8r sr l8 rrpVprrir , ni.lrir-
re rinf,r 19 citir, .!,irri' cinr 4,rra i1!r ir mrwrngrjtvrt ir rtri ririlir ltiu$r, J1 ir oirrnio'
'riin' rr,r{nri.9r i.tr ir 36nrt , ;n,'yt ripr it ;vot" ;irorc.r.rti' dv.,ri.'l , nir1 l ao..-
1i"i ui ldri i; rU; i,a'1". Ti.if, ;d iirtr. ,!; iri rgri niir i'ri,r,a,,p{ ir; nitr8 . ui, i-
rrui !.i'r- r8'r- udv.rir- urflrn9r9{.1 ;. 19or riprr .ir^itr ai;i^ Bijurr, ;'tl ,i. ;;"
ir ctrnr,ripi cirr, i9 6co1it np iadrro.Sr . !iri- rrrr r,irrr .r{.t "tooo..afdri; ",;'oj,9{',^t
"U; fliy,^
6.ru1i'i ui' oi'h rr i,ri . lri i,ei 1i,"' ir"r' ' ri1 i8 i.'r,rfr i ii.ri''1. .{ 4rr urrili. . ui,
rirrr irirr* dp'rn- rii' 1n,r Pcl erriurinrt ad;'irr- oi rii 18nr89n 3{r, ii; r;i ciir ndg;
iriri lur *rrjgt rli nirr ,rr ctrgoif rfi rjr,,r'jir,i ' a,i' .;'d , dt 5ra.,ri'oer ' .rrdr-
'
r&1r rpi5ili rn l,j.,, Hr 4r,rr i'rqijt A;'t,!; Alni n8ei- ri.9,ri9r sirr jt r'rir ioirrorii re
c'i6." ,ui "e. 'ii injrg"r ri i.r . rini; ,iO,rir u cri6a" ilj'r c.l cirir rd aiirp , ri
".0,".r'op,
niva irpr0u ri*l roi ll{nia,1{ rli. rii1.r atBir li nptgr cro;"{r;rr ar.l*drr, o oinp
c{ieiri ria' rr di ;*^; c',n' cj*i.jr. li1 r. rix,r're^ #i'i cd 6rrtr eSri rt.,l;1 erer .fig.
', jg i'of" cropno.alitri
1it . rir ni c.! rirrrlit i,{r i*rl. ff$ ;ritr 4i;'r lrfr ir ,,o.u-
i"1,;{l'lt ." .r!'i rrrfpr nirrliefri, ci iff ie ryrogrfrrrt l i.r a{ri dipr' crrru1oi4l, rrri,.
lfrrr rirh rt cirir ,
G r 6f Idr
fu 'u,,ttcrftii dinrr,lr4 Ci[i$uw1 i"ilro;.

rll-

Tilcttirca SfAntuIui Teofilact la Faptele Sfirltilot Apostoli - lila 50o


117

paginii, in locul in care este indicat inceputul primului cuvint clin pagina
urmdtoarere5, gisim silaba ,,TAL-" care nu poate indica altceva dectit
,,Thlcul" sau ,,Thlcuirea". Noi credem cd o continuare fireasci a acestui
volum nu ar fi decAt ,,Thlcuirea la Epistolele Sfinlilor Apostoli", deoarecc
vedem cu exactitate cd nu este precizat la inceput un alt autor; ci silab.r de
pe fila 50v indice ,,TAL:' , ardtAndu-se prin aceasta ci paginilc rrrmdtoarc
conlin scrieri ale aceluiapi autor. De aici putem inlelege ca accst fragment
de carte ce ni s-a pdstrat este doar inceputul dintr-un volum de mari propor'-
jii, care si justifice formatul de 38,5 x 25,5 cm. Insi singurul cxemplar carc
s-a pdstrat din aceasti carte gi este catalogat, e cel de la Bibiioteca Academiei
RomAne (68210). Este cu putinld ca prin alte biblioteci s; se pistreze Lrll
exemplar intreg al acestui volum, iar cercetdrile ulterioare pot si dezviluie
cui aparline traducerea gi dacd aceastd tipdriturd conlinea pi tilcuirea la
Epistolele Sfinfilor Apostoli, sau este posibil ca fragmentul de carte ce se
pistreazi pAnd astdzi sd fie doar o probd de tipografie, care prin alcituirea
imprejurdrilor a intrat in fondul bibliotecii mitropolitului Iosif Naniescu,
de unde a gi ajuns la BAR.
Am vizut cd la sfArgitul veacului al XVIII-lca, monahii (lherontie ;i
Grigorie traduceau in romAnegte tAlcuirea SfAntului Teofilact la Epistolclc
Sfinfilor Apostoli. Insd, in rAvna de a inlelege Sfintele Scripturi intnr cluhul
gi prin invdldtura Sfinlilor Pirinfi, aceasti preocupare nu era singularti.
Intre cei care au sivArgit aceasti stridanie a fost 9i SfAntrrl Nicodirn
Aghioritul, vieluitor pe meleagurile Greciei, anume in Sfintr.rl Nlrrnte
Athos. Prin osteneala sa au fost traduse din elini in sreaca moclcrni clona
lucriri care conlin tAlcuirile SfAntului Teofilact Ia cele 7 Episkrlc Sobor-
nicegtiloT gi Ia Epistolele SfAntului Apostol Pavelr"i. Sfintirl Nico.linr.r
imbogilit aceste tAlcuiri cu numeroase trimiteri gi citate din Sfinfii l)irinfi,
incAt prin munca s4 prin imbelgugatele explicitiri, nuanfiri 9i citatc, textul
a devenit mai amplu, realizAndu-se astfel o operi noui, clc o m.rre
frumusef e 9i insemnitate duhovniceasci.
Dar unul dintre traducdtorii care s-au sArguit si invetmAntcze in limba
romAnd scrierile Sfinlilor Pirinli a fost gi mitropolitul Veniamirr Costachi.
De la dAnsul au rimas in manuscris mai multe traduceri din Sfintii Parinti.

''6 Acest procedeu era intrebuingat pentru inlesnirea ii cursivitate.r muncii ti-
pografului.
1n7
Hermaneia eis ttis Hepta Katholikas Epistolas, Venelia, 11t06.
1e3
lni Deka Tassares Epistolai Harnturcuflrsai
Paulou hrtyo Tlrophvlaktou t\n htcpisi:rrr,,,r i

BotLlgarias, 3 volume, Vene;i4 1819.


118

SfArtu I Nic oditl Aghioitul Mitrop oli tuI Ueflianin Co st achi

intre care sunt Si Omiliile Sfhntului loan Gurd de Aur la Faptele Apostolilor pi la
Epistolele Sfkntului Apostol Paael (7 volume), traducere pe care a irceput-o la
Mindstirea Neamf, in timpul primei sale retrageri din scaun (1812) gi a
terminat-o la Iagi abia in anul 18191e. In ultimii ani ai vielii sale, petreculi i:r
retragere la Mdnistirea Slatina, a tradus in romAnegte opera completd a
Fericitului Teodoret al Cirului, in trei volume rimase in manuscri sz$ . TAlurirea
Psaltiii de Eutimie Zigaben tradusi de asemenea de mitropolitul Veniamin
apare postum, la Iapi, in doud volume, intre anii 1850-1862. $i aceasti traducere
este dupd versiunea in greaca modemi a SfAntului Nicodim Aghioritul'?Ol.
Cata dragoste avea mitropolitul Veniamin pentru sfintele cdrfi se poate
vedea din doui mici fragmente extrase din testamentul pe care l-a scris in
anul 1844 la Mindstirea Slatino cu doi ani inainte de 18 decembrie 1846,
cAnd gi-a dat obgtescul sfArgit. Iatd, agadar, ce scrie in testamentul sdu acest

r* Aceste manuscrise se pistreaza h Biblioteca Mitropolitane din Iagi (cf. Nestor


Vomicescu, Literuluru potristicd in preocupdrila niLropolitului Vaniamin Coslaclu, in rev.
Mitropolia Moldouci si Succuei,7967 , nr. I-2, pp. 54-55).
2'r Manuscrisele acestea se pAstreazd in Biblioteca Patriarhiei RornAne (cf. D. Fecioru,

op. cit., pp. 232-256).


?0t Hernrctleio Etttlryniotr Zygaderrou eis tous 150 Psalnrous tou Prophetanaktos Dauid,2
volume, Constantinopol, 1819-1821.
119

ierarh cu viafi sfinlitd202: ,,Cirlile ce am lAngd rnine impreuni cu partea ce a


rimas la SfAnta Mitropolie, adici intreaga mea bibliotecd, dorind foarte si
nu se instriineze ti sA se iroseasci, fiind adunati cu multi greutate gi mari
cheltuieli, o afierosesc Seminarului ce frdlia sa arhiereul Veniamin Roset
s-a figiduit a infiinla pentru monahi la SfAnta Mdlrdstire Doljegti, spre
pomenirea mea [. .] Las 800 de galbeni si se ageze de epitropii mei in casa
Seminarului Socolii, intrebuinlAndu-se numai dobanda lor anuali vegnic
in tipdrirea pe rAnd a tuturor tdimdcirilor manuscriselor mele cAte se vor
gdsi nepublicarisite, gi in tipirirea cdrfilor bisericegti de care dupi vremi ar
fi 1ips5, care si slujeasci a se herezi firi platd tuturor clericilor seminarigti
la iegirea lor din Seminar, dupi cum gi pe la bisericile tdrii, protimisindu-se
cele spre pomenirea pacdtosului meu suflet"203.
^sdrace
Intre manuscrisele nepublicate ale mitropolitului Veniamin se numdri
gi traducerea la TAlcuirea epistolelor pauline aSfAntului Teofilact. dupi editia
din 1819 a SfAntului Nicodim Aghioritul, pe care mitropolitul a tilmdcit-o
la sfArgitul vielii sale intre anii 1845-1846, in timpul retragerii de la Slatina.
Cu toate cd acest manuscris s-a publicat abia la inceputul veacului urmitor,
el era cunoscut gi intrebuinlat gi de cilugdrii romAni din Muntenia20{.
Am vizut mai inainte ci SfAntul Calinic de Ia Cemica cunogtea nemiilocit
gi recomanda tAlcuirile SfAntului Teofilact la Noul Testament: ,,Tu, frate fd
ceea ce-fi spun. Aiuti-te cu citirea clrlilor folositoare de suflet gi fdrd si iei
seama vei vedea o schimbare in sufletul tiu. Agonisegte-fi astfel de cdrfi
folositoare, mai ales cele scrise de oamenii virtuogi cum sLrnt: Mdrtuisirea
ortodoxd, Tklcuirile celor patrtr Eaanghelii, a epistolelor lui Paael pi a Epistolelor
sobornicegti de Teofilact al Bulgariei gi altele, din care poli inlelege tainele
credingei noastre, cele de care are nevoie fiecare cregtin, virtufile care-l apropie
pe om de Dumnezeu, relele careJ invrijbesc cu El gi multe altele in legdturd
cu mAntuirea ta"?'rs. Acest indemn al SfAntului Calinic ar putea fi interPretat

n)2 Unii dintre contemporanii sii il numeau chiar,,SfAntul Moldovei" (cf. C.


Erbiceanu, lstorin It4ilropolici Moltlot ei ti Strct'uei, Bucuregti, 1888, pp. 281-282).
rd3ldem, p. 54.
:d intre manuscrisele aflate h biblioteca Nlinistirii Cdldimgani se afla gi o copie
irrtegrald ale celor trei manuscrise ale mitropolitului Veni.rmin ce conlincnu ,,Cek ll timitei
ale Sfintului Altoslol Pnel (tAlcuiri ale lui Teofilact, dupi textul grecesc a |-ri Nicodim
Sfeiagorianul). Copie dupi traducerea lui Veniamin, din 18.16, tom. l-Ill" (cf. D. Furtun6,
Ucenicii Stareyulut Paisie in Mdndstirilc Cenucq st Cdlddmsnri, Bucureqti, 1927, p. I04).
,05 Sfantul Calinic de la Cernic4 Despre picdicile mhutuirri onului: sldbi ea piinryulrnarea

credi$ei, in vol. Un sfint printre oanrcni, sub ingrijirea episcopului Gherasirn Cristea, ed.
Episcopiei R6m:ricului, Rimnicu-Vilcea, 1996, pp. 62-63.
1.20

gi ca o mdrturie a publicdrii Thlcuirilor la Epistolele pauline impreund cu


cea la Faptele Apostolilor, pomenitd mai sus. Dar asta numai ir cazul in
care SfAntul Calinic ar numi prin ,,carte" cartea tipdritd, insi gtim cd in acea
vreme ,,cdrfi" erau numite pi manuscriseie. Mai mult, din porunca fericitului
episcop Calinic al RAmnicului, la anul 1852 este copiat un manuscns cu
TAlcuirea la epistolele pauline, pentru Serninarui eparhiei, dupd cum ne
spune insemnarea de pe fila 1 verso a acestui manuscris206.
Dar preocuparea monahilor pentru tAlcuirile la Noul Testament aleSfAn-
tului Teofilact este atestate gi de alte manuscrise20T, intre care e ste Fims. rom.
3353 BAR din anul 1826, in care sunt cuprinse primele 9 capitole dinTklcuirea
Eaangheliei de la Matei. in acest manuscris, gisim pe fila 1 o insemnare:
,,Aceastd carte, in care spAnzuri toatd legea pravoslavnicd, ce sd numegte
Thlcul Sfintei Evanghelii este prescrisd aici, in SfAnta Mdnistire Hurezi, in
zilele mirii sale domnului nostru Io Grigorie Dimitriu Ghica voievod, cu
cheltuiala pArintelui chir loanichie, egumenul acegtii mendstiri ,laleat7826,
prin osteneala smeritului intre frali Nicolae, logofdtul mdndstirii/208.
Neindoielnic ci manuscrisele gi cirfile care conlineau opera SfAntului
Teofilact gi care erau prezente in studiul gi indeletnicirile duhovnicepti ale
credinciogilor, cdlugdrilor gi ierarhilor sunt mult mai numeroase decat
mdrturiile istorice concrete care ni s-au mai pastrat. Totugi, dintre clericii
romAni din veacul a1 XIXJe4 care aveau in bibliotecile lor scrierile SfAntului
Teofilact ii amintim aici pe mitropolitul Iosif Naniescu2oe, episcopul

2tu Acest manuscris


s-a pierdut (descris de A. Mironescu, op. cit., p. XXX).
2r intre manuscrisele ce contineau ?A lctrl Euangheliilor gi fdceau parte din bibliotecile
mdndstirilor ori ale unor credinciogi sau clerici, mentiondm in continuare: ms. rom.201
BAR care a aparlinut Mdnistirii Cdlddrugani; ms. rctm.258 BAR dinbiblioteca Mdnistirii
Bistrifa-VAlcea; rrs. ront. 599 BAR este pldtit ti citit de Ioan Mavrodin; ms. rom.1.467 BAR
copiat de popa Stanciu de la Ministirea Antim; nls. rort 2041 BAR a apartinut Mindstirii
Cernica; ms. rom. 2091B.4R a fost al lui Ghenadie Endceanu, episcopul RAmnicului; rrs.
rom. 2592 BAR scris de popa Floru; rns. rom. 2759 BAR care este scris de popa Constantin
a aparfinut Mitropoliei Bucuregtilot n$. rom. 2958 BAII scris de popa Floru 9i dedicat
episcopului Grigorie al R6mnicului, a intrat mai apoi in biblioteca Mdndstirii Bisericani;
ms. rom. 3314 BAR care este copiat de popa Stanciu de la MenSstirea Antim;ms. rom.5176
B,4R care a fost cumpdrat in anul 1796 de citre popa Radu Veicea din Satu Lung.
G. $trempel, Crtalogul nnnusciselor rontfrnepti, vol.III, Bucuregti, 1987 , p.98,
,03

,m inbiblioteca mitropolitului Iosif Naniescuse afla atAt Thluirea celor patru Eoanghelii
de Ia1805 (cf .P.Costinescu gi F. Marinesctt, Caftea romineascdacclu dinbiblioteca Mitropolih ui
Iost'Naniescn, in rev. Mitropolia Moldovei 9i Sucevei, nr 1-2,1974, p.78), cAt 9i Tklcuirm la
Faptele Apostclilor, intratd mai apoi in fondurile BAR 9i prezentatd de noi mai sus. Alte cirgi
121

Melchisedec $tefinescu2r0, Nifon BdlSgescu2rr, mitropolitul Atanasie


Mironescu gi episcopul Gherasim Safirin212.
Insi dupd cum am vdzut mai inainte, tAlcuirile SfAntului Teofilact crau
intrebuinlate gi de citre episcopii gi credinciogii Rusiei pravoslavnice.
Dintre ierarhii rugi din veacul al XIX-lea ii amintim aici doar pe SfAntul
Ignatie Briancianinov2l3 (t1867) gi SfAntul Teofan Z;voratul2u (+1894),
deoarece o parte din scrierile acestor Cuviogi au fost traduse in ultirnul
deceniu 9i in limba romini.

9i manuscrise ce au apartinut mitropolitului losiJ sunt menlionate in /ls. ronr 4409 BAR.
Suntem indatorafi si ingtiinlim cititorul ci acest vrednic ierarh romin (11902) este propus
pentru canonizare sub numele: ,,Mitropoliiul Moldovei Iosif Naniescu cel milostiv" (cf.
Sinaxar ortodox genera[ ;i diclionar agltiograJ'rc, cd. Episcopiei Romanului, 1996, p. .105).
:r0 in biblioieca episcopului Melchisedec
ftefSnescu se afla un manuscric in neog,reaca
din veacul al XV l-lea av6nd urmdtorul tttlu Tilarire pe intft:bdi ,i rdsputlsuri la Sfntcle
Euanglrclii ale Duminicilor aruiuiintreg,i ale altor cdta,a sdrbdtoi, dupd SfA L TcLtfiLtLl, nrhiEis-
copul Bulgaiei - scurtd alegen: pentnt usurrn lirere dc ninte (ms. grec. BAR 386 / 72 - cf. C.
Litzic4 op. cit, p. 201). Astfel de Chiriacodromioane (alcdtuite din talcui-rile Sffuhrlui Teofilact)
atit h pericopcle evanghelice, cat ti Ia cele din Apostol, erau traduse in romAnegtc ti sc aflau
in bibliotcca Mdndstirii Neam|, inahte de anul 18'13 (cf. D. Fecioru, op. cit., p. -1i)9).
rrr Din biblioteca lui Nifon Biligescu provine rtts. ront. 915 B,4R cc ccrnthr: Talcuirca

la epistolele sobornicegti in traducerea monahilor Cherorrtic;i Grigorie (cf. G. ftrempc'1,


op. cit., p. 193).
r1? Vezi A. Mironescu, op. cit., pp. XXIV-XXXVL

rir in testamentul siu duhovnicesc, publicat sub titlul Prutos uiortLtltisttttLlui


contentporwt,Sfdntul Ignatie ne inva;d a;;a: ,, La citirea Evangheliilor mai trebuic adiugati
citirea tAlcuirii pe care le-o facc Fericitul Tcofilact al Bulgariei. Lectura acestci talcuiri
este de n!.apirati irebuinli, ea permitend infelegerea corecti a E',.rnghc:liei pi, in
consecinla, punerea minutioasA a ei in practici. Pe de alt.l partc, canoanele Bisericii ct,r
ca Scriptura sd fie interprctatd h acord cu comentariile patristice 9i nu in rrod arbitrar.
Lisdndu-ne cilduzili in intelegcrea Evangheliei de cxplicaliile acestui Sfint Pirinte. ale
cdmi talcuid sunt primite;;i intrebuintate de Biserici, noi ." om rimAne credincioti tradilie i
bisericetti" (Sfantul Ignatie Briancianinov, Fdrinitttnla Osprilrri rri, ed. Iipiscopie'i Ortodoxe
Romine a Albaluliei, 1996, cap.lX, pp. 2s-20. L ins,r, in cdr;i.r rusd, publicati de cdtrc
ucenicii Sfantului Ignatie, Ia aceastd invatituri se mai afli o scolie: ,,lrr t()ate ob,.tile.u
buni rinduiali se citegte zilnic la Utrenie tilcuirea Fericitului Teofilact la Evanghelia
ziLei" (Pnnos nronahisnudui cotrtenrporan, Moscova, 1998, p. 50 - in limba msi).
r" Sfantul Teofan Zevoratul a intrebuinlat tilcuirile SfAntului Teofilact in propria sa
-[eolan
tAlcuire la epistolele pauline. Aceastd lucrare nu a fost finalizatd, deoarece Sfintul
a trecut la cele vetnice inainte de a isprAvr talcuirea epistolei citre E!'rei.
122

Sfintul Ignatie Biancia ifloa Sfhttul Caliric de la Cernica

La noi in fari, prin tainica iconomie a lui Dumnezeu, traducerea mitro-


politului Veniamin la Tklcuirea celor 74 triniteri ale Sfdntultti Apostol Pa'oel
de cdtre Sfintul Teofilact al Bulgariei, apare la Bucuregti in trei volume,
intre anii 7904-7906\'. Dupi cum am vdzut, ,,tdlmdcirea" accstei talcuiri a
fost ficuti de mitropolitul Veniamin Costachi dupd varianta in greaca
modemA a SfAntului Nicodim Aghioritul, publicati in anul 1819. Prin
publicarea acestui manuscris la inceputul secolului nostru, Sfantul Sinod
aducea un omagiu mitropolitului Veniamin la 100 de ani de la infiinlarea
Seminarului de la Mdndstirea Socola?'6. Aceastd editie a fost ingrijiti gi

Manuscrisele acestor traduceri se pdstreazA parfial (numai tomul I9i III) in


:rs

fondurile Bibliotecii Patriarhiei RomAne (cf. D. Fecioru, Catalogul nvnuscriselor din


Biblioteca Patriarhiei Romine, in rev. Studii Teologice,1969, nr. 3-a, pp. 232-233).
,,Avind in vedere ci h anul viitor, 1904, se implinegte una sutd ani de Ia infiinlarea
2'"

Seminarului Veniqnfut d:t^ Mindstirea Stxola, fundafiune a nemuritorului Mitropolit


Veniamin Costachi, crez6nd ci este lucru de mare cuviinfd ca gi Sfdntul Silod si aducd
marelui Mitropolit prinosul sdu de recunogtinle cu ocazia acestui centenat propunem a se
imprima cea din urm5 lucrare a sa: Traducerea tdlcuirii lui Teofilact la cele 14 Epistolii ale
SfAntului Apostol Pavel, prelucrati in limba greacd noui de Nicodim Aghioritul gi tradusd Tit
TilIl{tT[ilIl[ CM PATft|]SPHIZICI
ALE

SLA\,TTULU| $l PREA LAUDATULUI AP0ST0L


PA\TEI,
TALCUTTE ELINE$TE
DE
FBnlcrtut TS0ltLlcT lnllBPt$coP0t BUt0rBtEl
Iilnlcltc t! l|lbr cn obtc{nittr ,*r[ilr.f
g lnpodobito c! tohrlt! lusoultrt
DB
NICODIM JGHIORlTUL
T[AousE tr uru BotIilI
DA

YENTAUIN OOgfAOgA
xrTioPouT0l t0tmyEl $r stJcEfEI

TOIdT'IJ I
CARB CUPRINDB: €P|ATO|"A CITFE iOI III It:PI3'OLA IiTAIA CiTRE COEINTENI

TIPARTTE
In zllolo Ma,ostalel Salo, lubiiorulul de Chrlstos
CAROL I
REGELE ROMANIEI
l

Ctr birrccrtt'dtlared ti dprobolea Sfdaltthi Sirod al Sjli laa Bisct'ici


At ocefale Orlodo*c Rottittc

BUCURE$TI
TTPOGRAFIA CARTI LOR B] SER/CE.' T]
1904
T1lcrirca Sfintului Ttofilact Ia cpistolele pauline Q blinti it1 i tornui ittre auii'1904-1905)
i2+

prcfalate de citre mitropolitul Atanasie Mironescu. Dar in gedinla sa din


anul 1903, SfAntului Sinod, ,,spre a reinnoi mai mult amintirea Mitro-
politului Veniamin, care de la inceputul Arhipdstoriei sale a strelucit prin
fapte de mare folos pentru Biserici gi Jar5, mai aprobi gi o alte propunere,
gi anume aceea ca dupi tipdrirea lucrdrii de fafi sd se publice din nou gi
Tilcuirea Ia Exanghelii a lui Teofilact, tradusi de invdfafii Gherontie gi
Grigorie in Mdnistirea Neam! gi tipdritd cu cheltuiala Mitropolitului
Veniamin la Iagi in 1805",''. Cu toate cd la inceputul veacului al XXlea se
dorea publicar ea Tdlcuirii ln cele patnr Eaangheiii, vitregiile vremurilor au
impiedicat aceasta str;danie, iar mai apoi cartea aceasta a fost cuprinsi
de negura uitdrii,r8.
inire ierarhii ortodocai care s-au slujit de scrierile SfAntului Teofilact au
fost gi SfAntul Nectarie al Eghinei2le (11920), un SfAnt fdcitor de minuni de
pc melcagurile Greciei, dar gi episcopul martir al Bisericii SArbe, Nicolae
Velimirovici'?z0 (11956). Acesta din urmi a scris in vremea episcopatului sdu

ron.irrepte de Mitropolitul Veniamin Costachi in ultimele zile ale viefii sale, fiind pdstratd
prini .lcrrnr numd in manuscris" (5uzmrul ydintei Sfintuhri Sinod de Ia 8 nui 1903,in Monitorul
()/rcrrri, nr. 5-1, din 8 iurie 1903) cf. Atanasie Mironescu, op. cit., pp. VI-\41.
-
I N,lanuscrisele acestor traduceri se pdstreazd parlial (numai tomul I9i III) in
ftrrrclrrrile Bibliotecii Patriarhiei Romine (cf. D. Fecioru, Catalogul nnnustiselor din
Iltbliolr:t'Lr P riLrrhie i Romine , in rev. S t udii Teologice, L969 , nr. 3-1, pp. 232-233)
.

Ju ,,Avind in vedere ci in anul viitot 1904, se implinegte una suti ani de la lnfiinlarea

St:nr jn.rrului Vcniwnin dltn Mdnistirea Socol4 fundafiune a nemuritorului Mitropolit


\/t'nranrirr Costachi, crezind ci este iucru de mare cuviintd ca Si Sfdntul Sinod sd aducd
nrarclui Mitropolit prinosul sdu de recunogtinld cu ocazia acestui centenat proptnem a se
ilttprima cea dir urmi lucrare a sa: Traducerea tilcuirii lui Teofilact la cele 14 Epistolii ale
Siirrtului r\postol Pavel, prelucrati h limba greacd noud de Nicodim Aghioritul ti tradus;
roInincgtc cle Mitropolitul Veniamin Costachi ln ultimele zile ale viefii sale, fiind pdstrati
p.ini acu:r numai in manuscris" (Sr0rrrrr ul ;edilei SfhntL ui Sinod de Ia 8 mai 1903,in Monitorul (
l)/rr'rrri, rrr.5{, din E iunie 1903) - cf. Atanasie Mironescu, op. cit., pp. VI-VII. ;
: Idem.
I Vezi H. Rovenl4 Strrdirrl Noului Testanrcnt la noi in ultinii 50 de ani,in rcv. Studii
'
Ihl ovL c, 1932, nr. 2, p. 27 8.
r" Cf. (--. Cavarnos, Snirf Nccfnrios of Aegina, Institute for Byzanthe and Modem
fircek Studies, Belmont, 7995, p. 177.
:r'Niscut la anul 1880, episqopul Nicolae a fost unul dintre cei mai prolifici scriitori
.ri llise'ricii Ortodoxe S6rbe. A fost un om foarte educat, dar de o mare simplitate, iar
rlupi ternlirlarea studiilor teologice a mai susfinut trei doctorate (Berna - Elvep4 Oxford -
Mare.r Ilritanie pi Columbia - SUA).
115

BIISSED TIIEOPTIfIACT
^J*jqrdde!*

THE HOLY OOSPEL


EI'N'IIINF]IA
EI: TA 'I'E)IAPA IIPA I]'\'{I'I'U^IA
ACCORDING TO

by Fr. oiecE s...

dr-d4M.l&ldd^q.1.,.flu{'

fusFi^Jr.M|rdndoll

Editia aneicani - anul 1.997 Lditia n,ogrcat,i - anul 1971

gi Proloagele din Ohida, o lucrare aghiografici, unde, consemnind tradigia


biscriceascd ti poatc vreun cult local, il cuprinde gi pe Sfantul Teofilactlr.
Prima 9i singura edilic a Thlcuirii SfAntului Teofilact la Evanghelii
apirute intr-o lirnbd apuseani este edifia americand publicati in anul 1992
de cdtre Chrysostom Press. Iniliativa tipiririi in America a acestei lucrdri
aparline ieromonahului athonit Ioanichie cie la Schitul SfAntul IIie.
Traducerea din greacd in engleza anericani este ficutd de Pirintele
Christopher Stade, iar pana in anul 1997 Tftlcutrea Ecanghcliei de la Matci
cunoscuse deja patru reeditdrir::.
In Biserica Ortodoxi Creaci, ?ii lcuireo In cclc potru Et,lttghelii a SfAntului
Teofilact este cunoscuti prin traducerea din clind in neogreaci ficuti de
citre ieromonahul Calaction Camilis si publicata in doud volume intre
anii 1973-19751?3.

r:r\/ezi traducerea in limba englezi: N. Velinrirovici, Prologue fronr Ochrid,


Birmingham, 1965, p. 395.
lt Cu Tilcuireo F,unngheliai dt /n .\{afci, edibml american a iraugurat primul numir
dintr-oserie intitulatA: Blcsscd Tltcopltllact's Ey anatiou of tlu Netu Testanrent. Pani astiziau
nrai apamt rrr. 2 ti 3 dir acc'asti se rie, anumc' Jlilcr inlc lLr Et Ltnglrliilt: Llc h [4l'-ur st Lrrcrr.
ri Din motive de spaliu tipografic, prirrru i voluni (1973) cuprindc Tilcuirea Evanghc
liilor de la Matei gi Luca, t.rr cel dc-al doilea la Evangheliile de la Marcu pi loan (1975).
Pini azi, aceste clou; r'olume arr cuno-Lcut llrurleroase rer'!:litdri.
126

ti.Drrro c.Tr0Lrc.,

OEOOI'AAKTOT
?r\ !trlll{ollDN naNfA.

THEOPHYLACTI
orDr^ 0!t r.r.rrir ?otu8.!nr olir^.

tL t. t trrt! tltf. Dt rlrita


(RtT0i
efiafi f G,l lt e

'l&r'd6'!.oo,.rb.

:$l
-dm.E. -,-";,,-, n0.idD.

Pdtrologia geacd - tornul 723 Edili.t tusd - an 12000

in Biserica Ortodoxl Rusd. Thlcuirea la cele patru Euanghelii, cunoscuti


sub numele de Btagoaestnik (Bineaestitor), este foarte apreciatA ti se bucuri
de o largi rdspAndire. In anul 1988 Biserica Rusi din Exil, prin dioceza sa
australiand, retipdrea in limba rusi edilia Soikina a Blagouiestnik-ului.In
anul 1995 editura Novaia Kniga din Moscova a inceput si editeze o coleclie
,,de buzunar" cu toate tAlcuirile SfAntului Teofilact la Noul Testament. in
anul 2000, aceeagi edituri in colaborare cu editura Kovceg au publicat o
editie festivez24 a Thlcuirii celor patru Eaanghelii a SfAntului Teofilact, cu
ocazia implinirii a doui milenii de crestinism.
in Biserica Ortodoxi SArbi, Thlcuirea la cele patru Epanghelii se trad,uce
actualmente din limba greacd gi urmeazd se se tipareasc; prin ostenelile
monahilor sArbi de la Ministirea Decani.

2r Acest volum nu mai este insd in format de carte ,,de buzunar", ci h format mare
de 17x24 cm, av6nd 608 pagini.
127

Despre edilia de fafd

Criteriile Ftiinlei textologice moderne au impus ca metod.l ir-r


imprimarea textelor de literaturi veche, redarea acestora in vegmAntul
lingvistic in care au fost elaborate. Suslinem intru totul aceste rigori
gtiinlifice in cazul in care se doregte o edi;ie academici, critici, destinat.i
in exclusivitate specialittilor. Deoarece edi;ia de fald a scrierilor SfAntului
Teofilact se doregte a fi o unealtd duhovniceascd in mAna oricirui cregtin
care ia aminte la poruncile Domnului, metoda folositi in diortosirea gi
redactarea Tilcuirii la Eaanghelii a fost in armonie cu scopul propus.
Texni Tdlcuiii Ia cele patru Eaanghelii a fost transliterat din chirilici dupd
edifia de la 1805, fiind apoi verificat gi comparat din nou cu edilia originali.
Forma transliteratd verificatd a stat la baza diortosirii textului. Diortosirea era
absolut necesard pentru ca textul si devind in intregime accesibil gi inteligibil
cititorului contemporan. in locurile - pugin numeroase, de altfel - in care am
intAmpinat dificultdfi in precizarea sensului, am consultat cAteva ed4ii (mai
vechi sau contemporane) ale Thlcuiii la Euanghelii a Sfintului Teofilact. Apoi
forrna finald a diortosirii a fost confruntati gi comparati dur nou cu edifia
originali de la 1805, ficAndu-se astfel o ultima verificare asupra muncii
intreprinse. Ne-am striduit sd intrebuin|5m instrumentele lingr.istice astfel
incAt profunzimea gi finta duhovniceascd a tAlcuirii22s sd nu fie deloc pegubitd,
cu atAt mai mult cu cAt in tdlrnicirea Cuviogilor nemteni se cuprinde un
adevdrat tezaur de duhovnicie 9i de limbd romineasci veche. Bogdlia
materialului lexico-semantic, articulat intr-o topici flexibild cu nuanli
retoric-discursivi este specifici textelor cu caracter omiletic din literatura
noastrd veche. Ne-am dorit ca prin munca de diortosire si nu umbrim gi si
nu pigubim limb a Tfrlcuiii, care este plini de frumusefe, vitalitate gi adAncime,
pdstr6nd irfelesurile adAnci ale graiului bisericesc. Din aceastd pricini, au
fost evitate cu totul neologismele, fiind pdstrate mai toate cuvintele vechi
carepAnd astazi sunt irxtrebuinlate in textele bisericegti gi liturgice.
In ce privegte redactarea gi structurarea conlinutului lucrdrii, sunt
necesare ma i mu lte preciziri.
Atat viala SfAntului Matei scrisi pe scurt de SfAntul Sofronie, cAt 9i
cea scrisd de Sfintul Mucenic Dorotei, au fost inlocuite cu viafa SfAntului
Apostol Matei, scrisi pe larg gi publicatd in Vielile Sfinlilor - edifia ingrijiti
de Pdrintele Ioanichie Bdlan.

rrr Vezi tAlcuirea Sfdntului Teofilactla Mdtei 5,'13.


126

,,Capetele Evangheliei" (care nu sunt altceva decAt titlurile capitolelor)


prezcntc in edifia 1805, au fost trecute de noi in cadrul Cup rinsuhti, iar htlului
fie'cirui capitol din edilia de fali i-am subordonat printr-o note titlul original
al capikrlului din edifia 1805. Pentru inlesnirea unei priviri de ansamblu
asupra structurii Evangheliilor, s-a alcituit la fiecare Evanghelie o Scard a
'irttttonirii. Aici sunt infdligate in idei rezumative toate cele prezentate in
capitolcle Evangheliilor, fiind indicate gi versetele corespunz;toare.
In ce privegte textul Sfintelor Evanghelii, acesta a fost actualizat dupd
edi;ia sinodald a Sfintei Scripturi din anul 1988, deoarece aceaste edilie a
cunoscut dupd 1989 rnai multe reeditiri gi se bucurd in momentul de fafi
de cea mai largd rdspAndire in rAndul credinciogilor. Acolo unde existd
deoscbiri intre versetelc tAlcuite in edi;ia de la 1805 9i edilia mai sus
por.rre'rriti, diferenlele sunt precizate prin numeroase note.
Pcntru a inlesni o vedere unitara asupra furtregii tAlcuiri a SfAntului
Teofileict la Evanghelii, dar gi asupra intregii Scripturl prin intermediul
tAlcuirii, trm subordonat fiecdrui verset (sau grup de versete) trimiterile
biblice prezente in edilia din 1805, cumulAndule cu cele din edilia din 1988
a S.fitttci Scripturi. Aceste trimiteri au fost confruntate gi imbogifite cu cele
din edilia Nortlui Testanrcnt comentat al iPS Bartolomeu Valeriu Anania.
Scoliile gi insemnirile Cuviogilor Gherontie gi Grigorie sunt marcate
prin note precedate de indicafia: [1805]. Toate celelalte note gi insemniri
aparlin edifiei de fald.
Pentru inlesnirea utilizdrii acestei talcuiri, in antetul fiecirei pagini
este indicat numdrul capitolului din Evanghelie; inaintea fiecdrui verset
(sau grup de versete) este indicat capitolul 9i numirul versetului, iar in
alcituirca indicilor nu s-a ficut trimitere la numarul de pagind, ci la versetul
sau grupul de versete tilcuite.
Rcferinlele biblice din textul tAlcuirii sturt cele din edifia 1805, insi acestea
au fost completate cu trimiteri scripturistice la toate textele citate in cadrul
tAlcuirii 9i care nu sunt identificate in traducerea Cuviogilor Gherontie gi
Crigoric. Toate referinlele biblice din textul tAlcuirilor au fost sistematizate
intr-ur-r lrrrlice scripturistic. Penhrr o orientare tematicd in cadrul Tdlcuirii, s-a
alcituit un Indice real si ononnstic prin intermediul cdruia cei interesali vor
putea afla grabnic care este invdlitura SfAnfului Teofilact privitor la diferite
tcme. S-a alcdtuit, de ascmene4 un Indicc al nuntelor proprii tklcuite de citre
SfAntul Teofilact gi un llrirce nl refeintelor eranghelice upor de relinut sau care
stutt ittrebuit$ate deseori. Accsta din urmd ne poate fi foarte util celor care nu
cunoagte'm inteSral textul Evangheliei, ci doai am refinut anumite pasaje prin
iutermedir-rl lecturilor particulare sau a citirilor din timpul sfintelor slujbe.
Acestor indici li se aldturi in acest volum al ?lilcuiii Sfintei Euanghelii de
Ia Matei gi cAteva anexe editoriale: (1,) Zilele de prdznuire ale Sfnlilor Apostoli;
(2) Despre tdlcuirea uersetelor 46-50 din capitolul 12 al Eaangheliei de la Matei;
(3) A treia sutd a capetelor despre dragoste ale Sffrntului Maxim Mdrtuisitorul -
capetele 21.-36; (4) Cuahnt al Sfhntulni loan Damaschin, despre aenirea lui
Antihist; (5) Cuaknt al Sfkntului Efrem Sirul, pentru a Doua Venire a Domnului,
sfarpitul lumii pi uenirea lui-Antihist ; (6) Cdteaa nrgdciuni din rdnduiala liturgicd
a Trioduhti - Dtminica Infricopdtoarei ludecdli; (7) Vedenia Sfdntului Ntfon,
Episcoput Constant ianei, despre lnfricosat oarea I udecatd.
Ne-am strdduit ca prin tot aparatul auxiliar, Thluirea la Eaanghelii sit
devind un instrument util in stridania de inlelegere gi propovdduire a
CuvAntului lui Dumnezeu, dar mai cu seamd gi intAi de toate ne dorim ca
acesta si fie un sprijin real pentru cei care se sArguiesc sd fie cu luare aminte
in viata lduntrici. Motivatia care a stat la baza alcituirii indicilor este un
cuvAnt al SfAntului Ignatie Briancianinov, prin care ne inva|5 aga: ,,Ji-a venit
in minte un gAnd bun? Opregte-te! In nici un caz nu te gAndi sd{ pui in
practicd firi a{ examina, fird a medita Sirn}i in inimd vreo inclina}ie buni?
Opregte-te! Nu te ldsa dus de ea. Consultd Evanghelia. Vezi daci gAndul tiu
cel bun, inclinalia ta cea bund sunt conforme cu sfintele invdlituri ale
Domnului. Vei vedea foarte repede cd nu existd nici o legdturi intre binele
evanghelic ai binele firii omenegti cdzute. Binele firii noastre cezute este
amestecat cu rdul, de aceea el insugi a devenit riu, dupd cum o mAncare
delicioasd 9i sdndtoasd devine otravd cAnd este amestecati cu aceasta"2?5.
Cei care iau aminte la acest cuv6nt al SfAntului Ignatie vor in;elege cd
acegti indici sunt de neapiratd trebuinfd, atAt din pricina imprigtierii minfii.
datoratd feluritelor pricini, cAt gi din cauza neputinlei gi uitirii, ciror4 ca unii
ce suntem oameni, tofi ne supunem intr-o misuri mai mare sau mai micd.
Unele adnotdri din edijia de fagi cuprind lamuriri asupra textului,
dar gi cAteva pasaje din uneie scrieri ale Pirinlilor filocalici. Aceste pasaje
patristice nu au scopul de a-i exalta pe cititori punAndu-le inainte cuvinte
pi invildturi ale Sfinlilor, ci intAi de toate completeazd gi dezvoltd tAlcuirea
Sf6ntului Teofilact, dar deopotrivi ne aratd gi cAt este de micd miisura
duhovniceascd a celor care trdim in aceste vremuri. in privinla citirii
sfinielor cuvinte, SfAntul Nil Sorski (1433-11508) scria: ,,Cei impovdrali
de multe pdcate gi bAntuifi de patimi sunt nevrednici chiar gi sd audd
asemenea cuvinte. Insi, punAndu-ne nidejdea in harul lui Dumnezeu,

xb Sf6ntul Ierarh Ignatie Briancianinov, Fdrintiturile Ospdtului, ed. EOR, Alba Iulia,
cap. Yll, p. 21.
suntem indemnafi si linem cuvintele sfintelor scrieri in minlile noastre,
ca micar sd sporim in congtiinla deciderii in care umblim"227.
Inlelegem de aici cd apropierea noastrA de sfintele cuvinte se poate
face numai prin rugiciune 9i prin citire cu luare aminte. Din aceastd pricini,
am atezat in primele pagini ale acestei cdrli Rugdciunea inainte de citirea
din Sfintele Cdrli alcituiti de citre SfAntul Ioan Guri de Aur. Fiind agezatd
astfel, cititorul o va gdsi foarte ugor de fiecare datd cAnd va dori si citeasci
dtn Tdlcuirea Ea angheli e i.
Prin zibovirea in rugiciune gi prin implinirea poruncilor evanghelice
vom dobandi luare aminte gi vom inlelege cu adevirat cele care se petrec
in viala noastrd lduntrici gi neindoielnic este ci 'n'om pricepe gi pruncia
duhovniceascd in care se afl5 cregtindtatea zilelor noastre.
intr-un articol al siu, intitulat Cuainte pentru ,,aremea de pe urmd"228,
academicianul Virgil CAndea ne spunea ca astizi mai mult ca oricAnd
invdliturile Sfinfilor ne sunt foarte la indemini, deoarece ,,cdrfile lor cu
greu obtinute, tilmicite, copiate in trecut, ne agteaptd, colbuite, pe rafturi,
sau ne imbie in edifii frumos tipdrite gi accesibile in libririi, la pangar sau
in chiogcuri, pe ulife pi in piefe".
Intre aceste carli se numiri gi 7ii lcuirea celor patru Eaanghelii aSfAntului
Teofilact, care ndddjduim si nu devinl o carte ,,colbuiti" din pricind ci se
afl5 pe rafturile bibliotecilor gi nu este cercetate de nimeni. Transcriind
din chirilicd textul telcuirii de la 1805, am putut vedea ce pe numeroasele
file ale cdrtii de acum doui veacuri sunt presirate multe picdturi de ceari,
care ne spun in chip tainic ci aceastd Thlcuire a fost pricind de sfinte
privegheri. De acee4 se cuvine sI ne aducem aminte de neamul din care
ne tragem gi si nu uitim ci la infricogdtoarea Judecatd in s6nul neamului
romAnesc ne vom afla dimpreund cu tofi inaintagii nogtri care ti-au sfinlit
viafa prin implinirea poruncilor gi prin dragostea cea nemincinoasd a
Evangheliei. Dupd aceste porunci vor fi judecate toate veacurile, toate
neamurile gi fiecare dintre noi in parte.
Mullumind tuturor celor ce s-au sarguit ti au trudit in felurite chipuri
slujind aceasti carte, n;dejduim cdtre Domnul, Cel Care nimic nu trece
cu vederea gi poate sd rispldteascd prin belgug de daruri gi milostivire.
Purtdrii Sale de griji din dragostea pentru om, datordm orice lucru bun,
dupi cum ni se spune 9i in Cuadntul cdtre clf lfor al Cuviogilor Gherontie gi
Grigorie: ,,Deci, toli cei ce voiti si vd facefi fii ai zilei gi ai luminii gi sd nu

27 Cf. Cuviosul Paisie de la Neamt, Arlf obiografia unui stare!, ed. Deisis, Sibiu, 1996,p.15.
23 in revista il
Sci r rba rea la .fittd, nr. 3, 19fl7 , p. 1 .
131

umblali intru intunericul negtiinJei; toli cei ce voili si aveli viala Domnului,
ca o oglindd inaintea ochilor vogtri celor sufletegti, gi dupi dAnsa si urmali;
toli cei ce voifi sd gtili tainele intrupirii Domnului, gi dogmele credinfei
noastre, ca sa puteti da rispuns, dupi cuvAntul Apostolului, pentru
credinla cea dintru voi; toli cei ce voili sd vd povdtuili Ia calea mAntuirii 9i
si nu vi poticnili in pripistiile pierzdrii, primifi-o cu bucurie 9i o cetili cu
osArdie, mul;umind lui Dumnezeu Celui Ce a iconomisit de a dobAndit 9i
Neamul nostru aceaste vistierie".
inainte de a inchei4 vom cere iardgi iertare tuturor cititorilor, punAnd
inainte o parte din cuvintele tipografilor editiei din L805: ,,Iar cei ce v-ali
invrednicit cu luminarea minfii, a privi in oglinda darului, bucurafi-vd
intru Domnul. $i orice gregeali vef afl4 indreptafi-o cu duhul blAndefelor,
cd intru indelungati vreme sivArgindu-se acest lucru de suflet folositor,
gtim ci 9i gregeli vom fi fdcut: unele pentru multa osteneald, fiind firea
ingreuiatd, iar altele pentru supArarea nopiii, cdci 9i noaptea de multe ori
o am avut in loc de zi. Cu plecdciune, dard, ne rugdm ca sd ne iertati, cdci
gi noi oameni suntem cupringi de sldbiciunea firii, care nu lasi pe nici un
om a fi fdri de gregeald".
Fie, dar, ca tofi dimpreuni, iertAndu-ne unii pe altii, se Pdzim draSostea
lui Dumnezeu gi prin aceasta fiind pi noi ,,pdzifi de Dumnezeu"22e, cu fricd,
cu credinli gi cu inimi curati si ne apropiem de Sfintele Taine ale lui
Hristos, care ne vor innoi in infrdlirea veselitoare gi vegnici cu toli cei
mAntuili. Iar dacd acest lucru se va sdvArgi prin fapte, in chip tainic SfAntul
Teofilact va revdrsa gi asupra noastrd binecuvAntarea sar30, zicAnd: ,,Fie ca
Dumnezeu, al Ciruia egti 9i Care te are, si te pdzeascd de tot rdul 9i
nenorocire4 sd te judece cu dreptate dupd milele Sale desivArgite gi, cAnd
tu vei fi devenit mirosul bunei miresme a lui Hristos, El sd te inalfe pe
altarul ceresc ai si facd din tine cidelnili in;elegitoare, ca sA daruiegti ca
iertfd toate darurile mAinilor gi lucrdrilor tale gi ca ardere de tot sd aduci
mireasma bineplicuti gi bineprimiti a tuturor virtulilor tale".

!o ,,Teofilact" inseamnA ,,pdzit de Dumnezeu".


a SfAntul Teofilact incheia cu aceastA binecuvAntare una dintre scrisorile sale catre
fosta impirdteasd Maria (cf. P Gautier, Theophylactc d'Aclvida - LEttrcs, Tesalonic, 1986,
pp. 140-141).
VIATA SFANTULUI APOSTOL
9I EVANGHELIST MATEI*

Fiul lui Dumnezeu, Unul fdrd de picat, Care a venit pe pemant cu


asemdnare omeneasci, si mdntuiasci pe oamenii cei pdcdtogi, trecAnd prin
Capernaum a vdzut un om gezAnd la vami, care se chema Matei gi a zis
citre dAnsul: ,,Vino dupi Minel" (Matei 9,9). Vamegul, auzind aceasta nu
numai cu urechile trupetti, ci gi cu cele sufletegti, indatd s-a sculat de la
vamd gi, lisAnd toate, a urmat pe Hristos; apoi Domnul a intrat in casa lui,
iar Matei I-a ficut ospS|. Acolo s-au adunat la Matei vecinii lui, prietenii
lui gi mul;i cunoscufi, vamegi gi pdcdtogi gi au gezut impreund cu Hristos
gi cu ucenicii Lui. Deci, s-a intAmplat si fie acolo farisei gi picdtogi; acegti4
;ezAnd impreuni cu picdtogii, au zis citre ucenici Lui: ,,pentru ce,
Invititorul vostru minAnci 9i bea cu picitogii 9i cu vamegii?" (Matei
9,71). Iar Domnul, auzind cuvintele lor a zis cdtre dAngii: ,,Nu trebuie
doctor celor sinitogi, ci bolnavilor, ci n-am venit si chem la pociinfi

* Yezi Vic!ila Sfinlilor pe Iuna noienfurle, ed.


Episcopiei Romanului gi Hugilor, 1993, pp.
307-311.
'133

pe cei drepfi, ci pe cei picitogi" (Matei 9,12-13). Din acea vreme SfAntul
Matei s-a ficut ucenic ai urmitor al lui Hristos 9i s-a invrednicit a fi cinstit
intre cei doisprezece Apostoli.
Acest sfAnt era fiul lui Alfeu gi frate cu Iacob, iar de cdtre ceilalgi
Evangheligti era numit Levi al lui Alfeu. Pentru aceea, vrAnd si acopere
viafa lui de vameg, pentru cinstea apostoliei, l-au numit cu nume pulin
cunoscut, adicd Levi al lui Alfeu. Iar SfAntul Matei, in Evanghelia sa scriind
insugi despre sine, din multd smerenie, arate pe fafl tuturor numele sdu,
numindu-se Matei gi povestind inaintea tuturor viafa sa de mai inainte,
nerugindndu-se a-gi mdrturisi pdcatele sale.
Iar dupi primirea SfAntuiui Duh, SfAntul Matei, mai inainte decat toli
ceilalli a scris Evanghelia in limba evreiasci, pentru evreii care crezuseri;
gi a scris-o dupi opt ani de la Indllarea Domnului, propovdduind aceasti
Evanghelie prin multe |dri. Cici a strabatut Parlia gi Midi+ binevestind
pe Hristos. Apoi a inconjurat toati Etiopia, unde ii cdzuseri sorlii, larA pe
care a luminat-o cu lumina inlelegerii Sfintei Evanghelii. Iar, mai la sfArgit,
fiind povdluit de SfAntul Duh, a venit in jinutul mAncdtorilor de oameni,
la o seminfie neagri la chip gi cu nirav de fiard gi a intrat intr-o cetate ce se
chema Mirmeni4 unde, intorcAnd cAtre Domnul cAteva suflete, le-a pus
episcop pe Platon, urmdtorul sdu gi a zidit o bisericd mici. Iar el s-a suit
pe un munte care era in apropiere 9i a petrecut pe acest munte in post,
rugAndu-se lui Dumnezeu cu sArguinld, pentru intoarcerea acelui neam
necredincios.
Atunci i S-a ardtat Domnul in chip de tAndr preafrumos, avAnd in
mdna Sa un toiag. Apoi, d6nd pace Apostolului, a intins dreapta Sa d6ndu-i
acel toiag gi poruncindu-i si se coboare din munte gi si infigd toiagul
inaintea ugii bisericii celei zidite, ,,Cici degrab - i-a zis Domnul - se va
inriddcina gi va cregte copac inalt, cu puterea Mea gi va aduce multd roadd,
intrecAnd cu mul;imea gi cu dulceala toate celelalte roade. Iar din ridicina
lui va curge izvor de api curatd 9i, daci mAncdtorii de oameni se vor spdl4
vor deveni albi; gi cei ce vor gusta din roada lui vor lepdda niravurile cele
de fiard gi vor fi oameni blAnzi gi buni".
SfAntul Matei, luAnd toiagul din mAna Domnului, a coborAt din munte,
mergAnd in cetate sd faci ceea ce i s-a poruncit. Iar ighemonul acelei cetdli,
anume Flavian avea o femeie gi un fiu, care erau chinuili de diavoli. Acegti4
intAmpinAnd in cale pe Apostol au strigat in urma lui cu glasuri silbatice,
infricogdnduJ gi zicAnd: ,,cine te-a trimis pe tine aici cu acel toiag pentru
pierderea noastrd?" Iar el, certAnd duhurile necurate le-a izgonit. Apoi, cei ce
s-au timdduit s-au inchinat Apostolului 9i au mers dupd dAnsul cu bucurie.
134

ingtiinfAndu-se episcopul Platon de venirea lui, l-a intAmpinat cu


clerul. Apoi, intrand in cetate gi apropiindu-se de biserici, a ficut precum
ii era poruncit: a infipt toiagul cel dat lui de la Domnul pi indatd inaintea
tuturor s-a ficut toiagul copac mare, dAnd ramuri cu o mullime de frunze
gi s-au ardtat roade intr-insul foarte frumoase, mari gi dulci gi izvor de api
a curs din riddcina lui.
Atunci s-au minunat iofi cei ce priveau la aceasti minune, pentru cA toatA
cetatea se strAnsese la o minune ca aceast4 mancand poame dulci din acest
pom gi band api curati. Iar SfAntul Apostol Matei, stAnd la un Ioc inalt
propoviduia cuvAntul lui Dumnezeu in limba poporului ce se adunase acolo.
Deci, indat5, toli au crezut in Domnul, iar Apostolul i-a botezat in acel izvor
ficdtor de minuni. Mai intAi a botezat pe femeia ighemonului, pe care o
izbivise de duhul cel viclean, impreund cu fiul siu; pe urmd, pe tot poporul
care a crezut in Hristos. Iar toli mAncdtorii de oameni, care se botezau, dupd
cuvAntul Domnului iegeau din apd luminafi la fald, apoi cAgtigau albiregi
frumusele nu numai trupeasci, ci gi sufleteascd, lepidAnd negreala de arap gi
imbricAndu-se intru Hristos, omul cel nou.
ingtiinlAndu-se de aceasta ighemonul, mai intAi s-a bucurat de
timiduirea sotiei gi a fiului sdu. Dupd aceea, indemnAndu-l diavolul, s-a
mAniat asupra Apostolului, pentru ce tot poporul, pirdsind zeii, alerga la
dAnsul - de aceea ti a cugetat s5-l omoare. Dar, in acea noapte MAntuitorul
S-a arltat Apostolului, poruncindu-i a indrizni cdtre El gi figiduindu-i
ci va fi impreuni cu dAnsul in mAhnirea care-i va veni. Deci, ficAndu-se
ziud,, pe cAnd Apostolul cAnta in biserici laude lui Dumnezeu impreuni
cu cei credinciogi, ighemonul a trimis patru ostagi sd-l prindi, insd aceia,
cand au ajuns la biserica Domnului, indati i-a cuprins un intuneric, incAt
abia au putut si se intoarcd inapoi.
Atunci, fiind intrebafi de ce n-au adus pe Matei, au rispuns: ,,Am auzit
glasul lui vorbind, dar n-am putut sd-l prindem". Deci, mAniindu-se
ighemonul, a trimis ostagi mai mulgi cu arme, poruncindu-le si aduci pe
Apostol cu sii4 ti de se va impotrivi cineva, neldsand s5-l ia pe acelA se-l
taie cu sabia. Dar gi aceasti socoteale a ramas fird izbAndd. Cdci, pe cdnd se
apropiau de biserici, a strilucit o lumini cereasca asupra Apostolului, spre
care ostagii neputAnd a ceut4 s-au umplut de fricd 9i, aruncAnd armele, au
fugit; apoi, intorcAndu-se, au spus ighemonului cele ce s-au f5cut.
Auzind ighemonul, s-a mAniat foarte tare gi s-a dus cu toate mul;imea
slugilor sale, vrAnd ca singur sd prindd pe Apostol. insii, cAnd s-a apropiat de
ddnsul, indatd a orbit gi cduta un sprijinitor. Apoi a inceput a ruga pe Apostol
si-i ierte picatul 9i sd-i lumineze ochii, iar Apostolul, fdcAnd semnul Sfintei
115

Cruci peste ochii lui, i-a ddruit vederea Dar ighemonul, vdzAnd cu ochii cei
trupe9ti, insd nu gi cu cei sufletegti - cici l-a orbit rdutatea lui - n-a crezut cd
ar fi puterea lui Dumnezeu, ci vrijitorie. Apoi, luAnd pe Apostol de mAnd, il
ducea in curtea s4 ca 9i cum ar fi vrut sil cinsteasca, iar in inima sa cugeta
cele viclene, vrAnd sI ardd in foc pe Apostolul Domnului, ca pe un vrijitor.
Apostolul, vizAnd tainele inimii lui gi inlelegAnd gAndurile cele viclene,
l-a mustrat, zicAnd: ,,Prigonitorule gi vicleanule, de ce nu sivArgegti lucrul
pe care 1-ai cugetat asuPra mea? Fi ceea ce au pus diavolii in inima ta, cici,
precum vezi, sunt gata sd rabd toate Pentru Dumnezeul meu". Atunci,
ighemonul a poruncit ostagilor si-l ia pe SfAntul Matei gi, punAnduJ pe
pimAnt, sdJ intindd cu fala in sus gi si-i pironeasci mAinile 9i picioarele de
pdmAnt. FdcAndu-se aceast+ dupi porunca chinuitorului, slugile au adunat
mulfime de vile gi vreascuri; apoi au adus smoali 9i pucioasi 9i toate acestea
punAndu-le deasupra SfAntului Matei, le-au aprins. AprinzAndu-se focul
cu vipaie mare, toli credeau cd Apostolul lui Hristos va fi ars. Dar, o, minune!
indatd s-a preficut focul acela in ricoreald gi vdpaia in rou5, iar SfAntul
Matei a rimas viu, sldvind pe Dumnezeu.
VdzAnd aceast4 tot poporul s-a inspdimAntat de o asemenea minune 9i
a ldudat pe Dumnezeul Apostolului. Iar judecitorul s-a mAniat mai mult,
in loc sd cunoasca puterea lui Dumnezeu, care a pdzit viu gi nevdtdmat de
foc pe propovdduitorul lui Hristos gi grdia asupra dreptului fdridelegi,
numindul vrijiior gi zicAnd cd vrdjile au stins focul gi l-au pizit viu. Dupd
acee4 a poruncit sd adune lemne mai multe, vile gi vreascuri gi, punAndu-le
deasupra lui, sd le aprindd, iar deasupra sd toarne smoald. Apoi a adus gi pe
zeii sdi cei de aur, in numir de doisprezece 9i, punAndu-i in jurul focului, ii
chema in ajutor pentru ca SfAntul Matei, cu puterea lor si nu se poati izbivi
de vdpaie gi sd ardi in foc.
SfAntul Apostol, fiind in vipaie s-a rugat cdtre Domnul Puterilor ca sd
arate puterea Sa nebiruitd, sd vddeascd neputinla zeilor pdgAnegti gi si
rugineze pe cei ce nidijduiesc spre dAngii. $i indatd s-a Pornit vePaia
focului infricogat asupra idolilor de aur gi s-au topit ca cear4 ba inci au
ars gi mulgi din cei necredinciogi, care stdteau impreiur. Iar din topirea
idolilor a iegii un garpe ca de foc, care mergea dupd ighemon, vrAnd sd-l
vatime, incAt nu-i era lui cu putinli a fugi gi a scdpa de frica acelui4 pAnd
ce a fdcut smeriti rugiminte citre Apostol, ca sd-l izbdveasci din acea
nevoie. SfAntul Apostol Matei a certat focul gi indatd s-a stins vdpaia pi a
pierit aseminarea garpelui cea de foc. De acum, ighemonul voia si scoati
din foc pe SfAntul, insi el, fdcAnd rugdciunea cea mai de pe urmd, 9i-a dat
sfAntul sdu suflet in mAinile lui Dumnezeu.
136

Atunci judecitorul a poruncit si se aduci un pat de aur gi si se pund


pe dAnsul cinstitul trup al Apostolului, care fusese scos din foc nevdtemat.
Apoi, invelindu-l cu vegminte de mare pre|, l-a luat pe umeri impreund
cu boierii sii gi l-a dus in curfile sale. Dar el nu avea credinld desivArgitS.
De acee4 a poruncit sd faci un sicriu din fier gi punAnd intr-insul trupul
SfAntului Apostol Matei, si-l inchidd pretutindeni cu plumb gi si-l arunce
in mare, zicAnd citre boierii s5i: ,,Dacd Cel Ce l-a pdzit pe Matei intreg in
foc, il va pizi pe el gi de inec, apoi cu adevirat Acela este Dumnezeu gi
Aceluia ne vom inchina, l5sAnd pe toli zeii nogtri, Care n-au putut sA se
izbdveascd de arderea focului".
Fiind aruncat in mare sicriul cel de fier cu cinstitele moagte, noaptea s-a
aritat SfAntul Matei episcopului Platon, zicAndu-i: ,,Duminicd si mergi la
malul mirii, care este spre partea risiritului de la curfile domnegti gi sd iei
de acolo moagtele mele, care vor fi scoase la uscat". Sculdndu-se episcopul,
a mers la mare cu o mul;ime de popor, la locul ar;tat gi au aflat racla cea de
fier cu moagtele SfAntului Apostol Matei, precum i-a vestit lui in vedenie.
IngtiinfAndu-se despre aceasta, ighemonul gi boierii sii au crezut cu
adevdrat in Domnul nostru Iisus Hristos, mdrturisindu-L cu glas mare a fi
Unul adevdratul Dumnezeu, Care a pizit pe sluga Sa Matei. Apoi ighe-
monul, cizAnd inaintea raclei SfAntului Apostol, igi cerea iertare de la el
pentru gregeala sa gi cu osardie dorea si se boteze. Episcopul Platon,
vizAnd credinla voievodului gi rugdmintea lui cea cu dinadinsul pi
invdfAndu-l mult, i-a poruncit si intre in apa Botezului. Iar atunci cAnd
episcopul a pus mAna pe capul lui, voind s5-i dea nume, indatA a venit
glas de sus, zicAnd aga: ,,nu Flavian sdJ numegti. ci Matei".
Astfel, luAnd voievodul din botez numele Apostolului, s-a sArguit a fi
urmitor al faptelor lui apostolegti. Cdci, degrabd, incredinfAnd aituia domnia
s4 s-a lepidat de lumea aceasta degarta gi se sArguia intru rugdciuni in
biserica lui Dumnezeu. Apoi a fost invrednicit rinduielii preofegti de cdtre
Sfantul Platon, episcopul. Iar, dup6 trei ani, murind episcopul, SfAntul Matei
s-a aritat in vedenie preotului Matei, celui ce-gi lSsase domnia gi l-a sfdtuit
sd primeasci scaunul episcopal, dupd fericitul Platon.
LuAnd episcopia Matei cel nou, bine s-a ostenit in bunavestire a lui
Hristos gi pe mul;i intorcAndu-i de la inchinarea la idoli, i-a adus cdtre
Dumnezeu. Apoi, viefuind ani indelungafi cu pldcere de Dumnezeu, s-a
mutat citre El, stAnd inaintea scaunului Lui impreuni cu SfAntul Apostol
9i Evanghelist Matei gi se roage pentru noi, ca sd fim moptenitori ImpirSfiei
in vecii cei nesfArgifi. Amin.
TALCUIREA
SFINTEI
EVANGHELII
DE LA MATEI
SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

iNerNrscuvANTARE

Acei dumnezeiegti birbali care au fost mai inainte de Lege, nu prin


Scripturi pi cirli erau invdfali ci, avAnd mintea curatA, de strilucirea
PreasfAntului Duh erau luminali gi aga cunotteau ciile lui Dumnezeu, El
insugi vorbindu-le guri citre guri. intru acest chip au fost Noe, Avraam,
Iov, Moise.
Dar, dupi ce au sldbit oamenii gi s-au ficut nevrednici de a fi luminafi
9i invilali de citre SfAntul Duh, a dat iubitorul de oameni Dumnezeu
Scripturile, ca mdcar prin acestea si-gi aduci aminte oamenii de voia cea
dumnezeiascd. Intru acest chip gi Hristos cu Apostolii fall cltre fald a
vorbit gi darul SfAntul Duh l-a trimis Apostolilor ca sd le fie invdlitor
[povd]uitor]. Dar, de vreme ce dupi aceea era Iprimejdie] sd rdsard cresuri
9i ndravurile noastre lbuna rAnduiald] sd se strice, a binevoit IDomnul] si
se scrie Evangheliile, ca dintru acestea invdlAndu-ne adevdrul, si nu fim
amdgili de minciuna ereziilor, nici sd se strice cu totul niravurile
Iobiceiurile] noastre.
$i poate de aceea ne-au fost date patru Evanghelii, pentru ca dintru
ele, cele patru sobomicegti fapte bune [virtu]i] si le invd]dm: berbeli4
inlelegere4 dreptatea gi intreaga inlelepciune.
Birbilia, adicd cea despre care zice Domnul: ,,Nu vi temefi de cei ce
omoari trupul, iar sufletul nu pot si-l omoare" (Matei 10,28).
138

inlelegere4 cAnd sfdtuiegte: ,,Fifi, dar, infelepfi ca gerpii" (Matei 1,0, 10.
Dreptate4 cand ne invald: ,,Precum voili si vi facl voud oamenii,
facefi 9i voi asemenea" (Luca 6, 31).
Iar intreaga infelepciune, cAnd hotdripte: ,,Oricine se uiti la femeie,
poftind-o, a gi sivArgit adulter cu ea in inima lui"l (Matei 5,28).
Incd gi in alt chip sunt patru Evanghelii: pentru ce paftu sunt stalpii
acestei lumi, iar lumea avAnd patru pirli - Risdrit, Apus, Miazdnoapte gi
Miazizi - se cuvenea ti stAlpii sd fie patru.
$i incd, patru Evanghelii sunt pentru ce pe acestea patru le cuprind:
dogme, porunci, ingroziri gi fdgiduinfe. Iar celor ce au crezut dogmelor gi
poruncile au plzit, bundtifile cele ce vor sd fie li se figiduiesc. Iar pe cei
ce nu au crezut dogmelor 9i poruncile nu le-au pdzit, cu muncile [caznele]
ce vor sd fie ii ingrozesc.

l Versetul din edifia de la l.805 este:


,,Cel ce a ciutat la muiere spre a o pofti pe ea,
iattr, a preacurvit cu dAnsa intru inima sa". ln vechime, cuvAntul mliere desemna ceea
ce in}elegem azi p rin femeie. Dtn pdcate, cel dintAi cuvint este folosit astdzi cu prisosinle
h mod peiorativ sau depreciativ pe lAngi inlelesul fires. de neaastd, solie, avAndu-l gi pe
cel d.e femeie cu apucdturi urite, cald, mahalagioaicd. Etimologic, cuv6ntul muiere provine
din latinescul mulier/mulieis. Astdzi, pentru a desemna o persoane de gen feminin este
folosit indeobgte cuv6ntul/enreie. ln limba romAni, muiere a dat ti cuvantulinmuiere, care
arati 9i insugirea d e ntoale, slab, t'drd de tdne. In cuprinsu 1 Tdlcurii am preschimbat peste
tot muiere cu femeie, socotind ce nu se cuvine a nedreptili firea femeiascd, prin care toti
am intrat in aceasti lume vSzute
In urm6 cu mai rnulli ani, pe cand trdia Pdrintele Sofronie Saharov, o credincioasd l-a
intrebat:,,De ce in convorbiri, in scrieri 9i chiar in slujbele Bisericii suntmai adesea pomenili
Sfintii? Este oare cu neputinla ca femeile si ajunge la sfin;enia birbafilor Sfinfi, 9i din
pricina aceasta se vorbegte mai mult despre Sfinli birbafi, decAt despre Sfinte femei?"
Dintru adancul siu de rugiciune, Cuviosul Sofronie i-a rispr.ns acestei femei: ,,Noi, birbafii,
scriem ti vorbim multe, dar in realitate mai degrabd femeile sunt acelea care ii intrec cu
mult pe berbali. Cine poate se a.iungi Ia sfinlenia Maicii Domnului? Gdndegte-tel De la
inceputul, pAni la sfdrgitul vie;ii ei! Sunt momente cAnd nu suntem vrednici nici mecar sa
ii rostim numele. O, Maica Domnului, Preasfdnta noastril De Durnnezeu Ndscetoarea! $i
ce va putea spr.ne cineva despre Maria Magdalena? Ai vizut cat de mult L-a iubit pe
Hristos, incAt a devenit intocmai ca ti Apostolii. Era gingaga 9i putemicS, intr-atat, incat ce
birbat ar putea si o intreaci? ln Breuteli mari ti in vremuri grele, cu prigoane pi toate
amenintirile... Sau, spune-mi, ce birbat a aluns gi a implinit nevoinfa Mariei Egipteanca?
Foarte mare pociinfd, mare pocdinr5..." (cf. Dumitra V Daviti, Anintii despre Stare!
Sofronie dela Essex, Mdnistirea Piatra-kis5,7W2, pp.79-80). Neindoielnic este ca rAspunsul
Cuviosului se adresa personal acelei femei care a intrebat gi avea gi menirea si ii fie spre
m6ngiiere ti imbArbitare, dar putem pricepe foarte utor ce invlfatura dumnezeiescului
Pdrinte Sofronie este ti cea Bisericii Ortodoxe. $i, cu adevdrat, una este fapta buni a
birbatului si a femeii.
139

Iar ,,Evanghelie", adici ,,Bundvestire" se numegte, pentru cd ne


vestegte lucruri bune gi pline de bucurie: iertarea Pacatelot indreptare,
suire Ia Ceruri gi punere de fiu al lui Dumnezeu [infiere dumnezeiascd].
Ne vestegte incd gi lesnirea IupurinJa] dobAndirii 1or. Au doari noi ne-am
ostenit pentru cAgtigarea acestor bundtifi? Sau dintru ale noastre isprdvi Ifapte]
pe acestea le-am dobAndit? [Nu], ci cu darul gi cu iubirea de oameni a Iui
Dumnezeu ne-am invrednicit de atat de mari bunitdli.
Iar Evanghelittii sunt patru, din care doi - Matei gi Ioan - au fost din
ceata celor doisprezece, iar ceilalli doi - Marcr.r gi Luca -, din cei gaptezeci.
[Dintre acegtia doi de la urmi] Marcu a fost urmitor gi ucenic al SfAntului
Petru. iar Luca. al lui Pavel.
Matei este cel dintAi care a scris Evanghelia sa [9i a scris-o] in limba
evreiasci-- pentru cei dintre evrei care au crezut [in Hristos] -, dupi opt
ani de la Indllarea Lui; iar ioan a tilmdcit aceastd Evanghelie in grecegte,
Precum se spune.
Marcu a scris IEvanghelia sa] dupd zece ani de la Inilfarea Domnului,
fiind invilat [intru toate] de Petru. Iar Luca a scris Evanghelia dupd
cincisprezece ani.
Evanghelia SfAntului Ioan, cel prea Bogoslor' ITeolog] a fost scrisi dupi
treizeci gi doi de ani. Se spune cd dupd moartea celor trei Evangheligti,
SfAntul Ioan a cerut sA i se aduci cele trei Evanghelii ale lor, ca si le vadi
pe ele gi sd judece fsocoteascd] dacl s-au scris adevdrat. $i vizAndu-le pe
acestea le-a liudat foarte pentru adevirul lor gi, primindu-le 9i pe ele, a
scris gi el o Evanghelie, intru care a aretat pe larg ceea ce fusese scris in
scurt de ceilal;i Evangheligti. Din aceasti pricini a gi inceput de la
Bogoslovie [Teologie]. $i, fiindcd ceilalgi n-au pomenit de Fiin]a cea mai
inainte de veci a lui Dumnezeu-Cuvintul, el a bogoslovit [tcologhisit]
pentru aceasta, ca sd nu fie socotit CuvAntul lui Dumnezeu a fi om de
rAnd, adicd fdri de Dumnezeu [fird de firea dumnezeiasci].
CAci, [cu adevirat], Matei numai despre fiin]a cea dupi trup a lui
Hristos vorbegte, de vreme ce scria citre evrei, pcntru care era de ajuns si
li sc spuni gi si invele ci Hristos este din Ar.raam gi clin David. $i aceasta,
din pricini ci acela dintre evrei care a crezut in F{ristos sc mAngAie gi se
odihnegte cAnd afli ci Iisus se trage din David.
Dar, poate imi vei zice: oare nu era de ajuns un Evanghelist? Ascult5,
dar: cu adevirat era de ajuns unul, dar ca si se arate mai mult adevirul,
pentru aceasta s-a lesat a se scrie patru [Evanghelii]. Iar cAnd vei afla cd
acegtia patru nu au stat impreund, nici nu s-au sfituit unul cu altul, ci
fiecare in alt loc a triit, clar au scris ca dintr-o guri, nu te vei minuna, oare,
de adevirul Evangheliei gi nu vei zice ci de SfAntul Duh s-au griit [au
fost insuflate]?
$i si nu spui cd nu se unesc [potrivesc] intru toate. Cd nu se vede ceva
intru care nu se potrivesc. Oare a zis unul ci S-a niscut Hristos, iar altul
cd nu IS-a niscut]? Sau, unul dintre Evangheligti a spus cd Hristos a inviat,
iar altul ci nu a inviat? Si nu fie! Pentru cd intru cele de temelie, cu totul
se potrivesc. Iar daci intru cele temeinice nu s-au deosebit, sA nu te miri
cd in cele mdrunte par cd se deosebesc -, fiindci prin aceasta mai puternic
grdiesc adevirul, ci nu intru toate s-au unit [se potrivesc], fiindcd s-ar fi
crezut ci Evangheliptii au scris stAnd impreunA gi sfetuindu-se unul cu
altul. Dar ag4 intrucat ceea ce a ldsat de-o parte unul, gisim scris la altul,
pare intrucAtva ci se deosebesc.
ll
Iar acum, si incepem alcituirea.
l.l1

Clprrorul 1
Cartea neamului lui lisus Hristos, zdntislirea,
numele ;i na;terea)

7' 7^: Cartea neamului?


(?. r.) Romani 9. s
Pentru ce n-a zis ,,videnia" sau ,,cuvAntul", precum Proorocii? Cdci
aceia aga incepeau: ,,Videnia pe care a vizut-o Isaia" 9i,,CuvAntul care s-a
ficut citre Isai a" (lsaia 1, 1; 2, 1), Cauli a te invdla pentru ce [din ce pricini
fdceau aceasta]? Pentru cd Proorocii vesteau pentru cei impietrili cu inima
gi nesupugi, de aceea ziceau cd este videnie dumnezeiascd gi cuvAnt de la
Dumnezeu, ca si infricogeze norodul gi sd nu fie defiimate cele zise. Dar
Matei a griit citre oameni credinciogi, cu bund cunogtinli gi supugi, gi de
aceea n-a inceput precum Proorocii.
Sau, pot spune gi altceva: Proorocii gAnditor [cu gAndul] vedeau cele
pe care le griiau ca inchipuiri ardtate prin SfAntul Duh 9i de aceea le gi
numeau videnii [vederi dumnezeiegti]. Dar Matei nu cu gAndul L-a vizut
pe Hristos gi nu in ir:rchipuire L-a vdzut pe El, ci in chip simlit L-a cunoscut,
auzindu-L gi vdzAndu-L pe El in trup. Pentru aceast4 n-a zis ,,videnia
Ivederea dumnezeiascd] pe care am vizut-o" - adici ,,inchipuirea" -, ci Ia
scris],,Cartea neamului".
1, 1b: Lui Iisus
Numele acest4 ,,Iisus" nu este elinesc, ci evreiesc ai se tilmicegte
,,MAntuitor". Pentru ci evreiegte ,,Iao" inseamni mAntuire.
i, i': Hristos
,,Hristopi" - adicd ,,ungi" - se numeau impdrafii gi preolii, pentru ci
erau ungi cu untdelemn sfinlit, care curgea din cornul care li se punea pe
cap Iasupra capului].
rln edi;ia de la 1805, titlul capitolului este: ,,Pentrlt neanul lui Hristos".
'?[1805] Aici, in Ioc de,,Cartea neamului" lui lisus Hristos, SfAntul Ioan Gurd de
Aur a tradus ,,Cartea nagterii". Iar,,carte" numette Evanghelistul toati Evanghelia pe
care a scris-o el, dar s-ar fi iscat nedumerire, cdci aceasti carte nu cuprinde nnmai natterea
lui Iisus, ci toati r6nduiala cea dupi trup ti petrecerea Lui. Cum, dar, se numette atunci
,,Cartea nagterii"? $i, pentru a dezlega nedumerire4 zice Zigaben: ,,Fiindci hceput a
toatA randuiala gi al petrecerii Lui, ti incepdturd Fi ridacini a manhirii noastre a fost
natterea, pentru aceasta de la partea cea mai temeinici a fost numitd".
142 Capitolul 1 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Deci, Domnul se numette Hristos, adice ,,Uns" gi ca un impdrat -


pentru cd a impdrStit peste pAcat - ti ca un Preot - pentru c; S-a adus pe
Sine jertfl pentru noi (Efeseni 5, D.
S-a uns incd El 9i dupd adever cu untdelemnul cel adevarat, adice cu
SfAntul Duh, pentru cA cine altul avea pe Duhul, precum Domnul [Hristos]?
Ca intru Sfinfi darul SfAntului Duh lucr4 iar intru Hristos nu darul Duhului
lucra minunile, ci Hristos impreund cu Duhul, Care este deofiintd cu El.
1, 1d; Fiul lui David (1, 1i) Psalm 131, 11 / 2 Paralipomena 17, 11 / Luca 3, 31
A zis ,,lui lisus" 9i, ca si nu crezi cd despre un alt Isus vorbepte, a
adiugat ,,fiul lui David".
Pentru cd a fost gi un alt Isus vestit, care a fost voievod [c6rmuitor]
dupd Moise 9i care ,,ai lui Navi" se numea gi nu al lui Davld (losua 1,1.),
pentru ce acesta mai inainte de David a fost cu multe neamuri, nefiind el
din seminfia lui Iuda din care se trdgea David, ci din alta.
1, 1"; Fiul lui Avraam. (r. ?.) Luca 3. 34
Pentru care pricini a [fost] pus mai intAi David, chiar inaintea lui
Avraam? Pentru cd la evrei mai slivit a fost David gi pentru ci vremea in
care a treit el a fost mai aproape de ei decAt vremea vieluirii lui Avraam,
iar David pentru impirilie se fdcuse mai vestit. Ci intre impdrati, acesta a
fost cel dintAi care a bineplicut lui Dumnezeu gi fignduinld a primit de la
Dumnezeu cd din seminlia lui Se va ridica Hristos (Psalm 131,11). Drept
acee4 toli Il numeau pe Hristos ,,fiu al lui David". Cd precum acela i-a
urmat lui Saul, cel lepidat de la Dumnezeu 9i urAt, aga 9i Hristos, dupi ce
s-a lipsit Adam de impdrilia gi domnia pe care o avea asupra tuturor - gi
a fiarelor gi a demonilor - a venit de S-a intrupat 9i a impirifit peste noi.
'l-,2': Avraam a niscut pe Isaac;
(1.,2,) Fa..fe 21,2_g:26,18 tL,rca 3, 94
De la Avraam incepe povestirea neamului, pentru ci acesta a fost pdrinte
al evreilor (Facere '15, 13, 10 gi pentru ce el este cel dintAi care a primit
fdgdduinfele, cA intru seminlia lui se vor blagoslovi [binecuvAntai toate
neamurile (Facere 22,18). Deci, cu cuviinli de la acesta se nurnird neamul
lui Hristos, cd Hristos este din simdnla lui Avraam, intru care ne-am
binecuvAntat toli cei din neamuri (Facere 17,5), care mai inainte erarn sub
blestem. ,,Avraam" se tAlcuiegte ,,pdrinte al neamurilor" , iar ,,lsaac" -
,,bucurie", ,,rAs".
Si nu pomenegte Evanghelistul de fiii lui Avraam cei din fiitoare [ca
Agar, slujnica Sarreil - adici d elsmail (Facere 16, 15) 9i de ceilalfi -, pentru
ci iudeii nu din acegtia se tregeau. ci din Isaac (Facere 24,6-8).
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul I 743

'1,2b:lsaac a nAscut pe Iacov; Iacov a ndscut pe luda frafii lui;


9i pe
t1,2'r Facete 25,26;29, 35 / Luca 3, 33
Vezi cI pentru aceasta a pomenit Pe Iuda gi pe frafii lui, pentru cI
dintru ei au fost cele douisprezece semintii.
1, 3'r Iuda a nlscut pe Fares qi pe Zara, din Tamar;
(1, 3") Facere 38, 1-30i 45, 12 / 1 ParaliPomena 2, 4 / Luca 3, 33
Iuda avea ca nore pe Tamar prin unul dintre feciorii 1ui, anume It iar
murind acesta fird sd aibd feciori [prunci], i-a dat-o lui Onan, alt fecior al
lui. Dat secerAndu-se acesta din viafd pentru rdutatea lui, Iuda nu ia mai
dat ei alt so!. Iar e4 dorind si faci copii din sdmAnla lui Avraam, a lepidat
vilul viduviei gi punAndu-9i vegmant de femeie nirivitd [curvd] s-a
impreunat cu socrul ei ti s-au zimislit din ea doi gemeni.
$i cAnd au fost sd se nasc5, a scos feciorul cel dintAi mAna din pdntece,
ca pi cum ar fi vrut sd se nascd primul, iar moaga a insemnat degrabi cu
un fir de ald rogie m6na copilului, ca sd cunoasci pe cel intAi ndscut. Dar
acesta gi-a tras mAna inlduntrul pAntecelui gi s-a niscut celdlalt copil mai
intAi gi abia dupd aceea cel ce scosese primul mAna.
Deci, cel ce s-a niscut mai intAi a fost numit Fares, care inseamni
,,tdiere" - fiindci a tiiat rAnduiala cea fireasci -, iar cel ce a tras mAna,
Zara (Facere 38, 1-30).
$i insemneazd istoria aceastI taind, cd precum Zara a aritat intAi mAna,
9i a tras-o apoi, aga gi vieluirea cea dupd Hristos s-a aratat intru Sfinfii cei
mai dinainte de Lege gi de tdierea imprejur. Pentru cd toli acegtia [sunt
Sfinlil nu din rAnduielile gi proorociile Legii, ci pentru ci au viefuit viald
evangheliceasci. $i socotegte pe Avraam, care gi-a lisat pdrinlii gi casa
pentru Dumnezeu gi s-a lepddat gi de fire, socotette [apoi] pe Iov gi pe
Melchisedec. Iar dupd ce a venit [s-a dat] Legea, s-a tras inaPoi una ca
aceasta viefuire. $i precum acolq dupi ce s-a niscut Fares, mai pe urmd a
iegit iarigi Za14 ag4 dupa ce s-a dat Lege4 mai pe urmd a strdlucit vietuirea
evangheliceascd, insemnAndu-se aceasta cu ald rogie - care este sAngele
lui Hristos. Cd pentru aceasta a 9i pomenit Evanghelistul de acegti doi
prunci, pentru cA nagterea lor aratd oarecare lucruri tainice.
Dar, gi pentru altd pricini pomenegte de Thmar - degi nu pare a fi liudatd,
fiindci s-a impreunat cu socrul ei: ca sd arate ca Hristos toate pentru noi
primindu-le, a primit a avea ca strdmogi gi pe unii ca acegti4 ca gi prin aceasta
- adicd prin natterea dintru ei - mai vdrtos sd-i sfinleascd, pentru cd nu a
venit si cheme ,,pe cei drepfi, ci pe cei pdcitogi" (Marcu 2,17).
144 Capitolul l SFANTUL TEOFILACT ARHIEPIscOPUL BULCARIEI

1,3b-5'; Fares a niscut pe Esrom; Esrom a niscut pe Aram; (4) Aram


a niscut pe Aminadav; Aminadav a niscut pe Naason; Naason a niscut
pe Salmon; (5) Salmon a niscut pe Booz din Rahav
('1, 3b) Facete 46,121 Rut 4, 18-19 / 1 Paralipomena 2, 5. 9 / Luca 3, 33 0, 4) Luca 2,32-33
('l, 5') loslra 5,23,25 | Rut 2,3; 4,27 I 7 Paralipomena 2, 11 / Luca 3, 32
Unii socotesc ci Rahav aceasta era Rahav curva, care a primit iscoadele lui
Isus Navi (Iosr.ra 2,1) gile-a izbdtvit pe ele gi s-a izbivit pi ea (Ios ua 6,17,23,25),
Si a pomenit despre aceasta ca si arate c; ata cum aceasta era curvd,
ata era gi adunarea neamurilor, cd au curvit intru izvodirile [min]ii] lor.
Insi, primind ,,iscoadele" lui Iisus, adici pe Apostoli gi crezand cuvintelor
I
I
lor, s-au mAntuit tofi cei din neamuri.
I
7,5b:Booz a nescut pe Iobed, din Rut (
('1, 5') Rut 4,77,2\ I 1 Paralipomena 2, 12 | Lsca3,32
Rut aceasta era de alt neam, dar s-a insolit cu Booz.
Apa pi Biserica cea din pdgAni, de alt neam fiind gi afari de agezimAnt,
a uitat norodul [a plrisit neamul] sdu 9i inchinarea la idoli gi pe tatil ei,
diavolul gi s-a luat spre nunte cu Fiul lui Dumnezeu.
1,5'-6; Iobed a niscut pe lesei; (6) Iesei a niscut pe David regele3;
David a niscut pe Solomon din femeia lui Urie
(1, 5') R'.rt 4,27 | 7 Paralipomena 2, 12 / Luca 3,32 (1, 6) Fa.erc 77,5,76 |
1 Regi 17, 12 / 2 Regi 12, 24 / 1 Paralipomena 2, 15 / Luca 3, 31
IarSgi, pomenegte de femeia lui Urj.e (2 Regi 12,14), ca si se arate ce nu se
cuvine a ne rugina de strAmogi, ci ci mai vArtos, prin sdrguinla faptelor bune
ale urmagilor se fac slivili gi aceia gi cum cd tofi sunt primifi la Dumnezeu -
chiar de se vor nagte din curvd -, numai de vor avea faptd bund.
'1,7-17: Solomon a niscut pe Roboam; Roboam a niscut pe Abia;
Abia a niscut pe Asa; (8) Asa a niscut pe Iosafat; Iosafat a niscut pe
Ioram; Ioram a niscut pe Ozia- (9) Ozia a niscut pe Ioatam; Ioatam a
niscut pe Ahaz; Ahaz a niscut pe Iezechia; (10) lezechia a niscut pe
Manase; Manase a niscut pe Amon; Amon a niscut pe Iosia; (11) Iosia a
niscut pe Iehonia 9i pe frafii lui, la strimutarea in Babilon
(1,7)3Regin,$;14,31;lt 8/l Paralipomma 3, 10 (1,9)4 Regi 15,7,3$M,m(1,10) 4Regi 20,20l
l Paralipom€na 3,13 ('1,11) 4Re8li3,3a;2a,6;2415/ 1 Paralipomena 3,15/ 2 Paralipomena 36,8
Strdmutarea in Babilon este robia pe care mai pe urmi au pdtimit-o
evreii in Babilon, fiind dugi acolo toli dimpreund.
Pentru cd ti altedatA au fost in rdzboi cu babilonienii, insd mai cu
rndsuri i-au muncit [cdznit] pe ei, dar mai apoi cu totul i-au strdmutat pe
ei din patria lor.
r In edilia de Ia 1805, in loc de ,,regele", se gesette ,,impiratul".
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA N1ATEI CAPiIOIUI 1 I]5

7,72-16: Dupi strimutarea in Babilon, Iehoniar a niscut pe Salatiel;


Salatiel a niscut pe Zorobabel; (13) Zorobabel a niscut pe Abiud; Abiud
a niscut pe Eliachim; Eliachim a niscut pe Azor; (14) Azor a niscut pe
Sadoc; Sadoc a niscut pe Achim; Achim a niscut pe Eliud; (15) Eliud a
niscut pe Eleazar; Eleazar a niscut pe Matan; Matan a niscut pe lacov;
(16) Iacov a niscut pe Iosif,logodniculs Mariei, din care s-a niscut Iisus,
care se cheami Hristos.
(1,12) 4Regi 24, 5 I l Paralipomena 3, 17l 2 Paralipomena 36, 8 / 1 Fzdta 3,2;5,2 | Ltca 3,27
Din care pricini spune [este trecut aici] numele lui losif, iar nu al
Niscitoarei de Dumnezeu? Cdci ce impdrtigire are Iosif cu nagterea cea
fdrd de sdmAnld? Au doard, cu adevirat tatd al lui Hristos a fost Iosif, ca
de la losif sd se numere neamul Lui?
AscultA, dar: cu adevirat, nici o impirtigire nu are Iosif cu nattcrea
lui Hristos 9i s-ar fi cuvenit ca neamul Niscdtoarei de Durnnezr.u si-l
spuni, dar, de vreme ce era lege sd nu se pomeneasci in numirul nc;rrlullri
femeile, de aceea nu a spus [nu a fost pomenit] neamul Fecioarci. D;ir,
pomenind neamul lui Iosif, gi neamul ei a fost pomenit, pentru ca tot.r;a
era lege si nu se ia femeie din alti seminlie, nici din alti familic- - aclica
din altA rudenie -, ci din aceeagi seminlie 9i rudenie (Nwrrcri 36, 6). Dcci,
de vreme ce era o astfel de lege, aritat este ci numirandu-se ncar.nul ir-ri
Iosif, se aduce impreuni gi numdrul neamului Ndscitoarei de Dumnezcu,
cdci cu adevdrat din aceeagi seminJie era Niscitoarea de Dumnczcu gi
dintru acelagi neam. Cdci, daci n-ar fi fost a;a, cum s-ar fi logodit ctr cl?
Pentru aceast4 Evanghelistul a pizit gi legea care poruncca a nu socoti
femeile in numirul neamului, dar gi neamul Ndscitoarei dc Durnnczcr.r
l-a pomenit, numind neamul 1ui Iosif. Iar ,,birbat al Mariei" l-a numit pe
Iosif dupd obiceiul de obgte, pentru ci numim birbat al unci femci pc
logodnicul ei, chiar dacd nunta nu s-a ficut inci.
1, 17: Asadat, toate neamurile de la Avraam pini la David sunt
paisprezece;9i de la David pAni la strimutarea in Babilon sunt

t
[1805] SfAntul Epifanie scrie ci au fost doi Iehonia, unul dupd altul - adici ti t.rtiil
gi fiul sdu - care aveau acelagi nume gi pe amAndoi i-a numit Sfantul Evanghelist, irr al
treilea gir din numdrul neamurilor Dar unii dintre copitti, din nettiinl;, socotind ci ('ste
vorba de o repetare din greteal;, au scos pe un lehonia yi a9a a rdmas al treilea 9ir de 11
neamuri numai cu 13 fele [nume]. Sf6ntul Teofilact a indrcptat aici aceasti lipsi ti, ca s.
se plineasc; numirul de 14, trece strAmutarea in Babilon in loc de fa!.1 [numc].
s
in versetul de la 1805, in loc de ,,logodnicul", sc gdsegte,,birbatul".
Capitolul 1 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPITOPUL BULGARIEI

paisprezece; ti de la strimutarea in Babilon pAnl la Hristos sunt paispre-


zece neamuri.
in trei agezdri au despdrlit neamurile, pentru ca sd arate cd iudeii, degi
au fost carmuili de judecitori - cum a fost pAnd la David -, iar apoi de
impdrafi - pAnd la strimutarea in Babilon -, gi in sfArpit de preofi - cum a
fost pAnd la Hristos -, insi nu s-au folosit de aceasta spre fapta cea bune.
pi trebuinli era de adeviratul Judecdtor gi impdrat gi Preot, Carele este
Hristos. Pentru cd, dupi ce au lipsit cArmuitorii a venit Hristos, dupd
proorocia lui Iacov (Facere 49, 10).
Dar, cum sunt de la mutarea in Babilon pAni la Hristos ,,paisprezece
neamuri", de vreme ce numai treisprezece fefe se afli [nume sunt po-
menite]? Pentru cd, daci s-ar fi pus in numdrul neamului gi femei4 am fi
putut pune aici gi pe Maria gi s-ar fi implinit numirul. Iar, daci, in numdrul
neamului nu se socotette femei4 cum vom deziega aceastd nedumerire?
La aceasta unii zic cd gi mutarea in Babilon a fost socotiti in loc de fatd [ca
un nume].
7, L8': lar nagterea lui Iisus Hristos aga a fost: Maria, mama Lui,
fiind logoditi cu Iosif e,18') Ltcat,2i,3u3s;2, s
Pentru ce a lisat Dumnezeu ca ea sd se logodeascd gi cu totul a pricinui
binuial5 oamenilor ci s-a impreunat cu dAnsa Iosif? Pentru ca ea sd aibi
un purtetor de griji intru nevoi. Fiindci el a avut grijd de ea in vremea
fugii in Egipt 9i a scdpat-o Idin primejdii]. IDar Niscitoarea de Dumnezeu
a fost logoditdl incd gi ca si se tiinuiasci de cel riu [taina intrupdrii], cdci
diavolul, auzind ci Fecioara va avea ir pantece (Isaia 7, 14), [mai ales] pe
fecioare le pAndea. Deci, pentru ca sA fie amdgit Amigitorul, se logodette
Iosif cu Pururea Fecioara [Maria], gi numai chip al inso]irii se face, iari
lucru [faptd] nu.
1,1-80: FAri si fi fost ei inainte impreuni, s-a aflat avind in pAntece
de la Duhul SfAnt6. (1 , 18b ) L\rca l, 27 , 3L3S; 2, S

Aici ,,a se aduna", impreunare Iadunare, luare] insemneaza. intrucat


mai inainte de a se impreuna [a se aduna impreund] a zdmislit ea. Pentru
aceasta 9i Evanghelistul se inspdimAnteazi gi strigi: ,,S-a aflat!", ca despre
un oarecare minunat lucru grAind.

6ln edilia de la 1805, versetul este


,,Mai inainte de a se aduna ei, s-a aflat avAnd in
' pintece din Duhul SfAnt".
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul l 147

1,19:losit,logodnicul ei, drept fiind 9i nevrAnd s-o vldeascS, a voit


s-o lase in ascunsT.
(1, i9) Numeri 5, 12-31/ Deuteronom 24, 1-5
Cum este numit Iosif ,drept", dacd Legea Poruncea ca sd fie vediti
cea care sevargise preacurvie gi str se arate gi si fie munciti [si fie omorAtA]
(Leaitic 20,10), iar el voia sd acopere picatul gi sd calce Legea? Voi dezlega
aceasta [nedumirire]: mai intAi, tocmai Pentru aceasta este numit ,,drept",
cd nu voia si fie aspru, ci din multa bundtate era milostiv, aritAndu-se
astfel pe sine ca fiind mai presus de Lege gi mai presus de poruncile Legii
viefuind. Apoi, el insugi a cunoscut ci din Duhul SfAnt a zimislit ea 9i de
aceea nu a vrut s-o vddeascd gi si-i facd rdu, ca pe cea care nu din preacur-
vie, ci de la Duhul SfAnt a zdmislit, cd zice: ,,S-a aflat avAnd in pintece"
(Matei 1,, 18). Dar de cine ,,s-a aflat"? De citre Iosif, adici, a cunoscut ce
,,din Duhul SfAnt" a zimislit. Drept acee4 ,,a voit pe ascuns s-o lase pe
dinsa", fiindci nu indrdznea a avea de femeie [so]ie] pe cea care se invred-
nicise de atAta dar lde la Dumnezeu].
1.,20': $i cugetAnd el acesteas, iati lngerul Domnului i s-a aritat in
vis, griind
[Tocmai] cAnd era nedumerit dreptul Iosif, atunci ingerul a stat inaintea
iui, invifAnduJ ce sd faci. $i ,,i s-a aritatinvis", de vreme ce foarte credincios
era" Pistorilor ingerul le-a vorbit la ardtare ca unor oameni simpli, dar
acestuia i-a vorbit ca unui drept gi credincios, i-n vis. $i cum n-ar fi crezut el,
cdnd ingerul il invdfa tocmai despre cele ce avea in minte gi pe care nu le
spusese nimdnui? Cdci gAndind el, iar nu grdind, ingerul i-a stat inainte pi
de acee4 cu cuviinld a crezut el cd de ia Dumnezeu este, Pentru cd numai a
lui Dumnezeu este a cunoagte cele ascunse.
1,20b: losife, fiul lui David
,,Fiul lui David" l-a numit pe el, aducAndu-i aminte cd s-a proorocit
cddin sdmAnla lui David va fi Hristos, unele ca acestea grdindu-i: ,,Nu fii
necredincios, ci aduJi aminte de David care fdgiduinli a primit pentru
Hristos" (2 Regi 7, 12-73; Psalm 88, 34-36).
1, 20": Nu te teme a lua
Aici aratd cd se temea a o avea [lua] pe ea, ca nu cumva sd gregeascd
lui Dumnezeu, ca 9i cum ar fi avut [luat] preacurvi.
?
ln edilia de la 1805, versetul este,,Iosif, birbatul ei, drept fiind 9i nevrind s-o
vldeasci pe ea, a voit pe ascuns s-o lase pe dAnsa".
3
h edilia de la 1805, in loc de ,,9i cugetAnd el acestea", se gdsegte ,,9i acestea gindind el".
l-13 Capitolul 1 SFANTUL TEOFILACTARHIEPISCOPUL BULCARIEI

Sau, in alt chip: ,,nu te teme", adicl ,,tu te temi a te atinge de dAnsa ca
de ceea ce din Duhul Sfint a zimislit". insa ,,nu te teme a lua", adici a o
line [in casa lui], intrucAt cu cugetul gi cu pomenirea o lisase pe ea.
1,20d: Pe Maria, logodnicae ta
Aceasta inseamni: ,,Tu poate socotegti ci preacurvA este. Iar eu i;i spun
lie cd ferneia ta este, adici nu a fost stricatd de cinev4 ci logodnica ta este".
1,20": Cd ce s-a zimislit intr-insa este de la Duhul SfAntr0.
(1, 2ff) Lttca 1,35
,,Ci nu numai cd este slobodd [nevinovatd] de amestecare flri de lege,
dar chiar in chip dumnezeiesc a zimislit, lucru pentru care mai vdrtos se
cuvine sd te bucuri".
1 , 21": Ea va nagte Fiu
(1 . 21') Luca 7. 37
Si pentru ca sd nu se indoiasc; cineva zicAnd: ,,$i dintru ce voi crede
lie ci este din Duhul SfAnt [zimislirea]?", vestegte cele ce vor sd fie, [;i
;inume cd]: ,,"Va nagte Fiu", [iar nu fiicd]. Cici dacd pentru acesta voi
spune adcvdrul, atunci adeverit este ci gi aceea [e adeviratd], anume ci
"din Duhul SfAnt este"".
Si n-a zis:,,Jie ifi va na9te", ci,,v a nagte", ci nu aceluia i-a ndscut, ci la
toati lumea gi nici n-a stat darul numai imprejurul lui losif, ci cdtre toti s-a
revirsat.
1 ,21b: $i vei chema numele lui: Iisusll
('1, 21') lsaia 49,7 | Luca 1, 31 / Faptele Apostolilor 4, 12; 13, 23
,,Tu <vei numi [chema],>, oarecum ca un tati gi ca un purtitor de griji
al Fecioarei. Si nu socotegti, o, Iosife, ci de vreme ce din Duhul Sfint este
zimislirea, o vei lisa pe Fecioard neajutorati, ci Itu ii] vei sluii intru toate".
L,27': Cici El va mintui poporul Siul2 de picatele lor.
(1. 21') Faptele Apostolilor 5, 31; 13, 23, 38-39 / Romani 3, 24 I 7loan 2,2
Aici tAlcuiegte ce inseamnd ,,Iisus", adici ,,MAntuitor". ,,Ci Acesta
<va mantui pe norodul Siu", nu numai pe cel iudaicesc, ci gi pe ce1
pdgAnesc care s-a sArguit a crede gi a se face popor al Lui".

'qln edilia de la 1805, in loc de,,logodnica", se gesegte ,,muierea" [,,femeia"].


'r'jin edilia de la 1805, in loc de ,,este de la Duhul Sfdnt", se gisegte ,,din Duhul
Sfant este".
I' ln edi;ia de la 1805, aici avern: ,,$i vei numi numele lui: IISUS".
P In edifia de la 1805, in lcrc de
,,El va mintui poporul Siu", se gdsette,,Acesta va
mintui pe norodul Siu".
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul I 1.1.'

Dar de ce il ,,va mintui"? Oare de rizboaie? Nu. Ci de picatcle lof.


Drept acee4 arAtat [adeverit] este cd Dumnezeu este Cel Care var sd Se
nasc5, pentru ce numai a lui Dumnezeu este a ierta picatele.
1.,22: Acestea toate s-au ficut, ca si se implineasci ceea ce s-a zis de
Domnul prin Proorocul care zice
,,Sd nu socotegti cd acestea au fost hotdrAte de Dumnezeu in vremurilc
din urmd, ci dintAi gi dintru inceput. Pentru ci 9tii, o,losifc, proorociile, cii
un gtiutor de Lege;9i adu-ji amine de cele ce s-au spus de Dornnul".
Nu spune ,,ceea ce s-a zis de Isaia", ci ,,de Domnul", ci nu om a grdit,
ci Dumnezeu prin gura omului gi pentru accasta vrednicd de credinf i
este proorocia.

1, 23": latA, Fecioara va avea in pAntece


(1, 2-1") Isaia 7, 14 / Luca 1, 3l
Iudeii spun ci Proorocul a spus ,,tinira", iar nu ,,fecioara" . Lor putem
sd le rdspundem cd in Scripturi ,,tinArd" sau ,,fecioari" inseamni acelagi
lucru, cd ,,tAndrd" este numiti cea nestricat5. Iar daci nr-r nigtea Fecioarer,
atunci cum ar fi fost semn gi lucru preaslSr'it? Asculti pe Proortrul care
zice: ,,Pentru aceasta insugi Domnul va da voui semn" (lsnit 7 , 11).
Deci, evreii, din riutatea lor cea de voie strici Scriptura;i in krc de
,,fecioari" pun ,,tAniri"1r. Dar ori ,,tAndrd" de se afl.l, ori ,,fecioar.i", sc
cuvine si inlelegem pe cea care va sd nascd, ca si frc gi minune aceast.r
Iadici in chip negrdit].
L, 23b: Si va nagte Fiu 9i vor chema numele Lui Emanuilrl, care se
tAlcuiegte: Cu noi este Dumnezeu. (1. l-lr'r lsaia 7, 1,1 / Luca .t, 3l

Iudeii spun: ,,De ce, dar, S-a numit Iisus Hristos, iar nu Emanurl?" Scr
cuvine sd zicem ci nu scrie ,,vei numi", ci ,,vor numi", adic.i insegi lucrulile
[faptele] il vor ardta pe El cA este Dumnezeu gi cu noi petrece. Pentm ci
dumnezeiasca Scripturi din lucruri Ifapte] pune numirilc. De acec.r g.isim
numele ,,Degrabi-pradi" (lsaia 8, 1, 3), mitcar ci nirneni rtu s-a numit ct-r
acest fel de nume. Dar, fiindci indati ce S-a niscut Domnul, s-a pridat 9i s-
a robit ingeldciunea, ata se spune cd S-a numit, din lucru [fapti] cigtigAncl
numlrea

r3
In textul evreiesc al proorociei lui Isaia, aflat intr-un manuscris tlescopt t it in 1c)-17,
la Qumran (lAngi Marea Moarti), se adeveregte acurat!.lea tcxtului d jn Septr.ra$int.r, cnr'('
indici termenul de,,fecioari" 9i nu cel de ,,taniri".
11
in edi;ia de Ia 1805, in loc de ,,vor chema numele Lui Emanuil", sc gis(':te ,,r'or
numi numele Lui EMANUIL".
150 capitolul 1 SFANTUL TEORLACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

1, 24:^$i degteptAndu-se din somn, Iosif a ficut a9a precum i-a


poruncit Ingerul Domnului si a luat la el pe logodnica sars.
Vezi, suflet plin de trezvie, cum indattr a crezut 9i indati a luat pe
logodnica sa? $i adeseori o numette pe ea ,,femeie" a lui, inllturAnd
bdnuiala cea rea 9i invdfAnd [ardtAnd] cA nu a altuia a fost, ci a lui a fost.
1-,25': $i firi si o fi cunoscut pe ea losif, Maria a niscutl5
(1 , 25') Lttca 7, 37) 2, 21
Adicd nu s-a impreunat cu ea niciodatd, pentru cd aici cuvAntul acesta
,,pAntr" nu arati cd numai pAni la nattere nu a cunoscut-g iar dupi aceasta
a cunoscut-o, ci cd nicidecum, niciodati nu a cunoscut-o pe ea Cd acest fei
de obicei [vorbire] are Scriptur4 cici la fel zice: ,,Nu s-aintors corbul in
corabie panl ce a secat apa de pe pimAnt" (Facere 8, 7), dar nici dupi
aceasta nu s-a intors. $i iarigi: ,,Iati Eu cu voi sunt in toate zilele pAni la
sfirgitul veacului" (Matei 28,20). Dar dupi sfArgit, oare nu va fi? Ba incd
atunci mai vArtos va fi!
Agadar, gi aici inlelege acest cuvAnt ,,pAntr ce a niscut", cI dupi cum
nici inainte de nagtere, ata nici dupi nagtere nu a cunoscut-o pe e4 cdci
cum s-ar fi atins de SfAnta acee4 dupi ce mai vArtos a cunoscut acea
negriiti nagtere?
Fiul slu Cel Unul-NiscuttT
1, 25b: Pe (1 , 25b ) Ltca 2, 7

Nu pentru ci s-ar fi nescut un al doilea il numegte pe Acesta ,,lntai-


Niscut", ci aga simplu, ca pe Cel Ce intii gi numai Unul S-a ndscut. Ci
Hristos este pi ,,IntAi-Niscut" - ca Cel Care intAi S-a niscut - 9i ,,Unul-
Niscut" - ca gi Cel Care nu are un al doilea frate (Luca 2,7),
1,25": Ctrruia I-a pus numele Iisusl8. ('1,25,)Ltca2,2t
Searati din nou supunerea lui Iosif, ci toate cAte i-a zis lui ingerul le-a
fdcut.

rs
ln editia de la 1805, in loc de,,logodnica sa", se gasette ,,muierea [femeia] sa".
t5ln textul de Ia 1805 versetul este urmitorul:
,,$i nu o a cunoscut pe ea, pani ce a
nlscut" (pentru acest verset vezi Fi una din ediliile Nor ui Testament comenlcf a inalt Prea
Sfinliei Sale Bariolomeu Valeriu Anania).
'7ln textul de la 1805, versetul este urmitorul: ,,Pe Fiul ei Cel intii-Nlscut".
18ln textul de la 1805, aici avem:
,,gi au chemat numele lui: IISUS".
151

Clprrolut- 2
Magii de la Rdsdrit. Fuga in Egipt. lrod ucide pruncu.
lntoarcerea din Egipt pi arezarea in Nazaretl

2, 1": lar daci S-a ntrscut Iisus in Betleemul ludeii']


(2,1') Luca2, AB
,,Betleem" se tAlcuiegte ,,casi a pAinii", iar ,,Iudeea", ,,mirturisire". O, si
se fac5 dar ca gi noi prin mdrturisire sd ne facem case a painii celei duhov-
nicegti!
2, l.b: ln zilele lui Irod
Pomenegte de Irod, ca sd aflim ci au lipsit cArmuitorii gi impira;ii din
seminlia lui Iuda gi era de nevoie sd vind Hristos, pentru cA Irod nu era
iudeu, ci idumeu, fecior al lui Antipatru din femeie arabi. Iar dupd ce n-au
mai fost cArmuitori din Iud4 s-a plinit agteptarea neamurilor, precum Iacov
a proorocit (Facere 49, L0).

2, 1': Regele3
Ci era gi un alt Irod, care era stdpAnitor peste a patra parte din fari
Itetrarh], pentru aceea aratd dregitoria de ,,impirat" a acestuiaa.
2, 7d: lati magiis au venit in Ierusalim
Pentru care pricind vin magii? Spre osAndirea iudeilor - cici, daci magii,
oameni inchindtori la idoli au crezut, ce rdspuns vor putea da iudeii? - dar gi

h edifia de la 1805, titlul capitolului este: ,,Penf rronagr si pentru onorirea pruncilor.
'
Pe t t itlloarcer?d I ui losif cu l{nrta Si ctr Iisus Pmna, dtn Egipt in Nrtzaret".
r Betleemul este cetatea iui David (loan 7
, 12),la sud de lerusalim. Betleemul este
vechiul Efrata gi aici S-a nlscut Domnul Hristos. Mai era o localitate, Betleem, in pirtile
semhliei lui Zabulon (losua 19,15); pentru al deosebi de acesta sinedrigtii il numesc
,,Betleemul Iudeii" (dupi Pr. dr. Ioan Mirce4 Dlctiorrarul NoLtLui Testtrnrcnt, ed. IBMBOR,
Bucurepti, 1995, pp. 60).
r in edifia de la 1805, in
loc de,,regele", se g;segte ,,impiratul".
I Regele
Irod cel Mare a fost fiul luiAntipatru, care a fost incepitoml dinastiei idumeene.
lrod a stapanit peste Calileea gi Iudeea din anul40 i. Hr., pini la Na;terea Domnului. Irod 9i-
a impirfit regaiul intre fiii sdi: Arhelau, (M ei2,22), lrod A:rripa 9i Filip. IrodAntipa a fost
tetrarh al Calileei gi Pereei gi este acel Irod care a poruncit tiierea capului Sfantului loan
Ilotezdtorul (Mrrtcr 1 1.1-12).in Faptele S.finlil()r Apostoli sl\t menliuati alti urmagi ai dinastiei
idumeene: Irod Agipal kop. i2) 9i Irod Agripa II kdp. 25 ;i 2ol.
'In ecliJia de la 1805, in loc tle ,,magii", se gdseite ,,magii de la risirit", cu umlatoarea
insemnare: [1805] ,,Magi" sunt numili aici nu vraiitorii care fac vriji gi farmece - dupd
1s2 c1llglut, ffiWL rectlaCr enHlm
pentru ca slava lui Hristos mai mult sd strdluceascA, ingigi magii dAnd mdrhrrie,
ei, care mai vArtos erau supugi demonilor 9i vriimagi ai lui Dumnezeu.
2, 1": De la Risirit
$i aceasta tot spre osAndirea iudeilor se face, cd aceia de la atdta
depirtare au venit, iar evreii, lAngd ei avAndu-L pe Hristos, il goneau
Iprigoneau] pe El.
2,1.L2': lntrebAnd: (2) Unde este regele iudeilof Cel Ce S-a niscut?
(2, 2') Nrrmeri24,77 / Isaia 50, 3 / Luca 2, 11
Se spune cd acelti magi sunt strinepofi [urmagi] ai lui Valaam vrijitorul
gidupd ce au aflat ei proorcrcia acelui4 care zice ,,Risiri-va stea din lacov"
(Numeri24,17), au inleles taina lui Hristos gi pentru aceasta au venit, vrdnd
si-L vadi pe ,,Cel Care S-a niscut".
2, 2b: CAci am vizut la Risirit
steaua Lui
CAnd auzi,,stea", sd nu socotegti ci aceasta a fost stea ca gi cele pe
care le vedem [pe cer], ci dumnezeiascd gi ingereasc; putere in chip de
stea aritAndu-se. Cd de vreme ce magii erau astrologi, prin ceea ce le era
lor obignuit i-a adus Domnul cdtre Sine, dupi cum 9i pe Petru, pescar
fiind, prin mulgimea pegtilor pe care i-a vdnat [prins] cu [in] numele lui
Hristos, l-a fdcut de s-a minunat. Iar ci ingereascd putere era steaua se
vede gi din aceea ci pi ziua striluce4 dar gi din aceea ci mergea cAnd
mergeau magii gi sta cAnd ei se odihneau. Incd [se mai vddegte aceasta] gi
din mergerea stelei dinspre miazenoapte - dinspre pirlile Persiei - spre
miazizi, unde se afl5 Ierusalimul; iar stea mergAnd de cdtre miazenoapte
inspre miazizi niciodati nu se gdsegte.
2,2": $i am venit si ne inchintrm Lui.
Se arati aici ci magii acettia au fost cu mari fapte bune, cici dacd in
pimAnt strdin voiau a se inchina flui Hristos], cum n-ar fi indriznit 9i n-ar
fi propovdduit in Persia?
$i auzind. regeleT lrod s-a turburat 9i tot lerusalimul impr€uni cu el.
2, 3:
Irod s-a turburat ca unul care era de alt neam gi se temea pentru
impdrifia s4 cAci cunoltea cA era nevrednic de aceasta Dar pentru care

cum au telm;cit altii inainte -, ci ,,magi" erau numifi de haldei oamenii invdtali ti filosofi
ai vremii aceleia" De acee4 dumnezeiescul Evanghelist ii numegte pe acegti birbafi,,magi",
dupd obiceiul haldeilor (vezi pi Condacul al Vl-lea al Acatistului Buneivestiri).
5
in edilia de la 1805, h loc de,,regele iudeilor", se gdsegte ,,irnpiratul iudeilor".
7ln edilia de la 1805, in de,,regele",
lcrc se gdsegte ,,impiratul".
TALCUIREA SFINTEI EVANCTIELII DE LA MATEI Capitdul 2 153

pricini s-au turburat iudeii? Ci s-ar fi cuvenit ca ei mai virtos si se bucure,


cd impdrat al impiralilor vor avea, de implralii persani inchinat. insl cu
adevdrat nebunesc lucru este reutatea!
2, 4: $i adunAnd pe tofi arhiereii gi cirturarii poporuluin, ciuta si
afle de la ei: Unde este si Se nasci Hristos?
Cirturarii erau dascdlii poporului, la fel cu cer pc care noi ii numim
grimitici [invd]a]i]. $i iconomisegte Dumnezcu ca s.l fie intrebafi acegtia,
ca sd mdrturiseasc; adevdrui ti dintru aceasta se fie osAndili, pentru ci ei
L-au rdstignit pe Acela pe Care mai inainte L-au mdrturisit.
2, 5:lar ei au zis: in Betleemul ludeii, ci aga este scris de Proorocul'
Prin care Prooroc? Prin Miheia, cici acela zice:
2,6': $i tu, Betleeme, pimAntul lui luda, nu egti nicidecum cel mai
mic intre cipeteniile lui Iuda
/2, 5") Miheia 5,.1 / Ioan 7,42
,,Mic" fiind acest4 era defdimat, iar acum pentru Hristos, Cel Care a
iegit dintru el, este vestit, incat ioli de la marginile pdmAntului vin si se
inchine acestui Betleem sfAnt.
2, 6b: Cdci din tine va iegi Conducitorullo
(2, 6t') Facere 49,7O I Apocalipsa 2, 27
Bine s-a zis aceast4 cd ,,va ie9i", iar nu ,,intru tine r.a petrece [viefui]",
cici Hristos nu a locuit in Betleem, ci din el a iegit dupd cc S-a niscut gi in
Nazaret petrecea [vie]uia] mai mult.

3
La evrei, arhiereul era ,,supremul preot", ales dintrc iiii intai-niscuti ai familier lui
Aaron din neamul lui Levi. La inceput, arhiereul era ales pentru toata viat4 dar in vremea
Mintuitorului, arhiereii erau mai mu\i gi Irod ii numea gi ii destituia dupi bunul plac
Cu toate ci erau destituifi, arhiereii rimaneau toatd viala lor membri ai sinedriu lui. insuyr
Irod, care ii destituia, la nevoie, ii chema la sfat pe toti arhiereii gi cdrturarii (Matci 2, 2).
Cirturarii pomeni;i in Evanghelie erau aceia dintre evrei care se indeletniceau cu studiul
Legii lui Moise. $i intrucdt invifau gi pe al;ii Legea, ei se numeau pi ,,invilitori de Lege"
(Luca 5,17).Mulli dintre cArturari erau chiar membri ai sinedriului, impreuni cu arhiereii
gi cu unii dintre b;tranii poporului. Cdrturarii sunt amintili adeseori 9i cu numirea de
,,farrser", iar alteori, alAturi de ei, ca in expresia: ,,cirturarii gi fariseii" (Matei 23,1-34),
degi erau aceleagi persoane, pe care Ie infmnti Mdntuitorul. Cdrturarii nLl erau nunar
dintre farisei, ci gi dintre saduchei. Nu tofi fariseii gi saducheii erau insd ,,cArturari"
(Dictio-narul Noului Testantent, ed. cit., pp. 42-,13, 86).
" In edilia de la 1805, in loc de ,,aga este scris de Proorocul", se giseste ,,aga s-a scris
prin Proorocul".
"' in edigia de la 1805, in l<)c de ,,Conducitorul", se gaseFte,,Povituitoriu".
154 Capitolul2 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

Iar iudeii zic c; acestea s-au proorocit pentru Zorobabel, dar mint cu
nerutinare, pentru ci s-a vedit cA nu este at4 c;ci Zorobabel s-a ndscut in
Babilon, nu in Betleem (1 Ezdra 3,2;5,2).Iar aceasta ne-o arati chiar numele
lui: ,,Zoro" inseamni ,,semendtura" ori ,,nagterea", iar ,,Babel" inseamnd
Babilon, adici ,,in Babilon s-a semdnat", sau,,in Babilon s-a nescut". Dar
gi proorocia in chip adeverit flimpede] ii mustri pe ei, zicand: ,,Iesirile
Lui dintru inceput, din zilele veacului"u (Miheia 5,1.). $i ale Cdrui altuia
iegirile IobArgiile] sunt ,,dintru inceput" gi ,,din zilele veacului", afard de
Hristos? Carele doui iegiri a avut, adicl doui nagteri: nagterea cea dintAi,
adicd,,dintru inceput", este de la Tatdl; iar cea de-a doua,,,din zilele
veacului", din Niscdtoarea de Dumnezeu incepAndu-Se gi sub vreme fiind.
Si spuni dar iudeii: a fost Zorobabel ,,dintru inceput"? Dar nu pot a
grii nimic!
2,6': Care va pagte pe poporul Meu Israil.

,,Y a p aqte", zice, iar nu,,va tiranisi" sau,,va m^".""


j;:lff
:it::i;tl1
impirafi, nu pistori, ci lupi au fost [pentru popor]. Hristos este ,,Plstorul",
precum Insugi zice: ,,Eu sunt Pistorul cel Bun" (loan 1-0,11-L6).
Iar cu numele de .,Israil" ii numegte gi pe cei care dintre evrei au crezut,
ca ti pe cei dintre neamuri. Pentru cd ,,Israil" se talcuiette ,,vizAnd pe
Dumnezeu"; iar cei care Il vid pe Dumnezeu israiliteni sunt, chiar de-ar fi
dintre neamuri.
2, 7': Atsnci Irod chemAnd in ascunst2 pe magi
Din pricina iudeilor i-a chemat,,intru ascuns", cdci Irod bdnuia cd
poate iudeii foarte se vor ingriji pentru Prunc ai se vor sArgui sd-L scape,
ca pe Unul Care ii va slobozi pe ei. Deci, dintru aceastd pricind, ,,intru
ascuns" se sfetuiette asupra Pruncului.
A aflat de la ei limurit in ce vreme s-a aritat steaual3.
2,7b:
Adici in aminunlime a luat ingtiinlare, deoarece inainte de a Se nagte
Domnul, steaua s-a artrtat magilor. Dar, pentru ci multi vreme aveau ei
strcheltuiascX [petreace] in caldtorie, cu mult mai inainte li s-a aretat steau4
ca str se inchine Lui. inci in scutece fiind Hristos.

rr ln edilia de la 1988, aici avem: ,,Obirgia Lui este dintru inceput, din zilele
vegniciei".
t'?ln edigia de la 1805, in loc de,,in ascuns", se gesette ,,intru ascuns".
t3ln edilia de la 1805, aici avem: ,,A cercat cu de-amlruntul de la dAngii de vremea
intru care s-a artrtat steaua".
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul2 155

Iar unii zic ci indati ce S-a niscut Iisus, s-a ardtat steaua, iar magii au
venit [cAlitorit] doi ani pAnd au ajuns la El gi nu in scutece gi in iesle l-au
aflat, ci in casi cu Maica Sa doi ani avAnd El.
Dar, tu, pirerea cea dintAi si o aibi [tii] mai bune.
2, 8"; $i trimifAndu-i la Betleem, le-a zis: Mergeli 9i cercetafi cu de-ami-
nuntul despre Pruncra
^
Nu a zis .pentru Impiratul", ci ,,pentru Prunc", ci nici numele nu
suferd a-l grii. Drept aceea se videgte turbarea 9i pizma ce o are asupra
Pruncuiui Hristos.
2, 8b-9': il veli afla, vestifi-mi 9i mie, ca, venind gi eu, si mi
$i, daci
inchin Lui. (9) Iari ei, ascultAnd pe regels au plecat.
Fdri de viclegug fiind magii, socoteau cd gi Irod firi de viclegug grdiegte.
2, 9b: $i iati, steaua pe care o vizuseri in Risirit mergea inaintea lor
S-a ascuns pulin steaua din iconomie, ca si intrebe ei pe iudei gi sd se
turbure Irod 9i astfel mai vddit sd se arate adevdrul. Iar iegind ei din
Ierusalim, iarigi s-a aratat steau4 cdlduzindu-i pe ei. Drept acee4 ar;tat
este ci dumnezeiascd putere era steaua
2, 9": Pini ce a venit 9i a stat deasupra, unde era Pruncul.
Alt lucru minunat este ce steaua s-a pogorAt dintru inillime gi mai
aproape de pimAnt venind, le-a ardtat lor locul. Cici, daci li s-ar fi ardtat
lor, intru inillime rdmAnAnd, cum ar fi putut afla locul unde era Hristos?
Pentru cd stelele mult loc cuprind. Drept aceea gi tu vezi poate deasupra
casei tale 1una, iar mie mi se pare cd ea este numai asupra casei mele gi, pe
scurt. fiecdruia i se pare cd luna sau alti stea [std] numai deasupra lui.
Deci, gi steaua aceea nu L-ar fi ardtat pe Hristos, de nu s-ar fi pogorAt 9i nu
s-ar fi agezat oarecum deasupra capului Pruncului.
2,10: $i vizind ei steaua, s-au bucurat cu bucurie mare foarte.
S-au bucurat, fiindcA nu s-au ritdcit gi au aflat ceea ce cdutau.
2, 11": $i intrAnd in casi, au vizut pe Prunc, impreuni cu Maria,
mama Lui (2,11') Luea 2,75-77
indatd ce a nascut Fecioara pe Prunc, L-a culcat in iesle, pentru ci nu
a aflat atunci casi, dat apoi, cu putinli 1e-a fost a afla gdzduire, unde gi
magii i-au aflat pe ei.

'{ in edi}ia de Ia 1805, in loc de ,,despre Prunc", se gasette ,,pentru Prunc".


'3 ln edi;ia de la 1805, in loc de ,,rege", se gisegte ,,impirat".
156 Capitolul 2 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Ci [SfAnta Fecioard gi Iosif] s-au suit in Betleem ca sA se inscrie acolo,


precum ne spune gi Evanghelistul Luca (Luca 2, 3-4). Dat, pentru ce era
mullime multi venitA sd se inscrie, pentru o vreme n-au gdsit case ti Iastfel
Domnul] S-a ndscut in pegteri. Dar dupd aceea au gisit o casi, unde
Domnul a fost vdzut de magi.
2,17h: $i cizAnd la pimAnt, s-au inchinat Lui
Vezi strilucire a sufletului! Sdrac vedeau gi I se inchinau, cici s-a
adeverit cd Dumnezeu este. Pentru aceasta ii gi aduc Lui daruri ca unui
Dumnezeu gi ca unui om. Ci auzi:
2,11": $i deschizind vistieriile lor, i-au adus lui daruri: aur, timiie
9i smirni
e,'11,) pirde 18,76 rlsaia 50, 5
I-au adus Lui ,,aur" ca unui impirat, pentru cd suputii aur dau im-
piratului. Iar ,,timAie", ca lui Dumnezeu, cd lui Dumnezeu cu tdmAie ii
tamAiem. $i ,,smimi" I-au adus ca Celui Care avea sa guste moartea Cici
cu smimd ung iudeii la ingropare, pentru ca sd rimAnd trupul neputrezit -
fiindci smim4 fiind uscatS, soarbe umezeala gi nu lasd s; se nasci viermi.
Vczi credinla magilor? De vreme ce gi din proorocia lui Valaam au hvifat
cd Domnul gi Dumnezeu este gi Impirat gi pentru noi va si moari. $i asculti
proorocia: ,,Plecatu-s-a 9i s-a culcat ca un leu gi ca o leoaici; cine-l va scula?"
Iar prin ,,plecatu-s-a gi s-a culcat" infelege moartea Lui. pi zice apoi: ,,Cel
ce te binecuvinteazi, binecuvAntat si fiel" (Nu mei 24,9) latdDumnezeirea!
Fiihdcd puterea de a binecuvAnta numai dumnezeiasca fire o are.
2, L2: lar ltAnd, ingtiinfare in vis si nu se mai intoarci la Irod, pe alti
cale s-au dus in lara lor.
Vezi urmare [a lucrului]: intAi prin stea i-a povetuit pe ei Dumnezeu
Ia credinfi; dupl acea, venind ei la lerusalim, i-a invifat prin Proorocul cd
in Betleem Se va nagte, iar mai pe urmA, prin inger [i-a invd]atl. Iar ei se
supun ingtiinldrii, adicd dumnezeiescului cuvAnt, cici ,,luAnd ingtiinlare"
- adici de la Dumnezeu primind descoperire -, l-au ingelat pe lrod. $i nu
s-au temut cd va veni [Irod] in urma lor, ci au ndddjduit in puterea Celui
Care S-a ndscut, atat de adevirali martori au fost.
2,73':Dupiaplecarea magilor, iati ingerul Domnului se ariti in vis
lui Iosif, zicAnd: Scoali-te, ia Pruncul 9i pe Mama Lui
Vizut-ai pentru care pricind a slobozit Dumnezeu a se logodi Fecioara?
Aici fi se aratd |ie cd pentru ca si se sArguiascd [Iosif] gi se poarte grijd de
dAnsa. Si nu zice ,,ia pe femeia ta", ci ,,ia Pruncul gi pe Mama Lui", cd, de
vreme ce nu mai era nici o indoiali 9i dreptul Iosif se incredintase din
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitdul2 157

minunile de la nagtere cd de la Duhul SfAnt sunt toate, nu o mai numeltc


Ingerul pe ea ,,femeia" lui.
2,73b: $i fugi in Egipt
Fuge Domnul, ca sd ne incredinfeze cd era gi om cu adel'drat, cdci
dacd ar fi cizut in mAinile lui Irod gi n-ar fi fost tiiat, s-ar fi pdrut c.l dup.i
nilucire [inchipuire] S-a intrupat.
Iar in Egipt fuge ca gi pe acela s5-1 sfinleasci, intrucAt doui firi erau
targuri a toata rdutatea - Babilonul gi Egiptul. Babilonul l-a primit Domnul
prin magii care I s-au inchinat, iar Egiptul a fost sfinlit prin venirea Lui.
2, 13': $i stai acolo pini ce-!i voi spune
,,Stai acolo pAni !i se va porunci de la Dumnezeu", ci se cuvine si nu
facem nimic fird de dumnezeiescul sfat.
Fiindci Irod are si caute Pruncul ca si-L ucidir6.
2, 13d:
Vezi nebunie a omului care se sArguiegte si biruiascd sfatul lui
Dumnezeu? ,,Cdci, dacd nu este [Acesta] de la Dumnezeu, de ce te temi?
Iar de este de la Dumnezeu. cum vei duce Pruncul spre pierzare?"
2,'14-15: $i sculAndu-se, a luat, noaptea Pruncul 9i pe mama Lui 9i a
plecat in Egipt. (15) $i au stat acolo pAni la moartea lui Irodll, ca si se
implineasci cuvintul spus de Domnul, prin Proorocul: Din Egipt am
chemat pe Fiul Meu.

Iudeii zic cd acestea s-au zis despre norodd J:;'" iTil?;3:iff;il;


prin Moise.
Deci zicem: ce este de mirare cd s-au zis acestea despre norod - dar cu
inchipuire - gi s-au plinit intru Hristos cu adevdrat? Apoi, Cine este ,,Fiul"
Iui Dumnezeu, norodul care se inchina idolului Belfcgor 9i celor cioplrte
(4 Rcgi 17,9-13), sau Cel cu adevirat Fiul lui Dumnezeu?
2, 16^: lar cAnd Irod a vizut ci a fost amigitr8 de magi
Dupi cum Dumnezeu l-a batjocorit pc Faraon prin Moise (legire co1t.
7-11, 14), aga gi pe Irod l-a batjocorit prin magi, cici amAndoi - 9i Irod 9i
Faraon - au fost omorAtori de prunci: Faraon omorAnd partea bArbdteasc;
a evreilor celor ce erau in Egipt (lepire 1, 76), iat lrod a celor ce erau in
Betleem.

16
In edigia de la 1805, in loc de ,.si-L ucid;", se gisette ,,si-L piarzi pe E1,,.
rT
ln edi;ia de la 1805, in lcr dc ,,moartea lui lrod;', se gdsegte ,livirgirea lui Irod,,.
'n in edilia de la 1805, in loc dt' ,,a fost amigit", se afld ,,a fost batjocorit,,.
Capitolul 2 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPITOPUL BULGARIEI

2,76b: S-a mAniat foarte gi, trirnifAnd a ucis pe tofi pruncii care erau
in Betleem
MAnia cea asupra magilor o arati asupra celor care nu i-au ficut nici
o nedreptate.
Dar, pentru care pricine a fost ingiduit si fie tiiali pruncii? Pentru ca
sd se arate riutatea lui Irod. Dar, poate vei zice: ,,Dar ca sd se arate reutatea
acelui4 pentru aceasta au fost nedreptilili pruncii?" Asculte, dar: n-au
fost nedreptdfili, ci au fost invrednicili cununilor, cd oricine pdtimegte aici
vreun rdu, sau spre dezlegarea pdcatelor pdtimegte, sau spre addugirea
cununilor; precum cu adevSrat gi pruncii acegtia mai mult se vor incununa"
2,16": $i in toate hotarele lui, de doi ani gi mai in jos, dupi timpul
pe care il aflase de la magi. (17) Atunci s-a implinit ceea ce se spusese
prin Ieremia Proorocul
Ca sd nu socoteasce [creadi] cineva ce uciderea pruncilor s-a ficut
fdrd voia lui Dumnezeu, arati ce s-a spus ti s-a Ftiut mai dinainte fiucrul
acestal.
2, L8': Glas in Rama s-a auzit (2, 18') leremia 37,75

,,Rama"1e este un loc inalt in Palestin4 cdci aceasta inseamn; numele


acest4,,inalt".
$i a cizut la sorfi spre mogtenire semintiei lui Veniamin, care era fiul
Rahelei, iar Rahela a fost ingropatd in Betleem. Deci, numegte Proorocul
Betleemul, ,,Rahela", de vreme ce in jinutul Betleemului a fost ea hgropatd
(Facere 35,19). Iar tAnguirea gi plAngerea s-au auzit in locul cel inalt. Auzi
dar, pe Proorocul [grdind]:
2, 18b: PlAngere 9i tAnguire multtr2o; Rahela i9i plAnge copiii
(2, 180) Ieremia 31, 15
Adicd Betleemul.
2,18": $i nu voiegte si fie mingAiati pentru ci nu sunt.
(2. 18') Ieremia 31,15
Doar in viala aceasta ,,nu sunt". de vreme ce sufletele sunt nemuri-
toare !

re Rama este un origel la 10 kilometri nord de Ierusalim 9i la 20 de kilometri de


Betleem. De aici au pornit iudeii fiind dugi in robia babilonici. Rahela a fost sotia
patriarhului Iacov 9i mama lui Iosif gi Veniamin. Numele Rahela se tAlcuiegte ,,oaie"
(Dicfionarul Noului Testament, ed.. cit., p. 434).
T ln edigia de la 1805, in loc de ,,plAngere gi tAnguire multi", se afld ,,plingere
9i
tinguire gi fipet mult".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 2 159

2, Dupd moartea lui Irod?t


1.9^:
Amarnic sfargit a avut acest Irod, cu friguri gi cu boald de vintre gi cu
mAncdrimea gi umflarea picioarelor gi cu putrezirea ce natte viermi a mi-
dularului celui de rutine, cu nldugeald gi cu tremurituri, cu zvAcnituri
ale mddularelot ti aga ti-a lepidat sufletul lui cel riu.
2,79b-20':latd.ci lngerul Domnului s-a aritat in vis lui Iosif in Egipt,
(20) 9i i-a zis: Scoald-te, ia Pruncul 9i pe marna Lui 9i mergi in pimAntul
lui Israil e,2rJ') re'irc 4, ts
Nu zice ,,fugi" ( Matei 2,13) ci ,,mergi", cd nu mai era pricina de temere.
2,20b: Cdci au murit cei ce clutau si ia sufletul Pruncului.
Unde este Apolinarie22, care zice ci Domnul nu a luat suflet omenesc?
Ci spusa aceasta il mustre.
2,27-22": Iosif, sculAndu-se, a luat Pruncul 9i pe mama Lui 9i a venit
in plmAntul lui Israil. (22) $i auzind, ci domnegte Arhelau in ludeea, in
locul lui lrod, tatil s5u, s-a temut23 si meargi acolo
Trei feciori a avut Irod: pe Filip, pe Antipa gi pe Arhelau. Deci a poruncit
ca Arhelau si fie impirat, iar ceilalli erau stdpAnitori pe cAte o a patra
nrvro Itorrrrhi I
$i s-a temut Iosif a merge,,in pimAntul lui Israil", adici in Iudeea,
pentru ci gi Arhelau era asemenea tatdlui sdu.
Iar acest Antipa este noul irod, care l-a tdiat Iucis] pe inaintemergdtorul.
2,22b: $i,luind porunci in vis, s-a dus in pirfile Galileii.
(2. 22b ) Lsca 2. 39
Galileea nu era pimAnt al lui Israil, ci al neamurilor gi de aceea iudeii
ii priveau pe galileieni ca pe o uraciune.

I In edilia de la 1805, in loc de,,dupi moartea lui lrod", se gisegte ,,iar dupi ce s-a
strvirgit Irod".
2r Apolinarie, episcop de Laodicee4 afirma
ci Hristos este cu totul deosebit de noi,
neavdnd suflet omenesc. SuslinAnd ci Hristos nu are o fire omeneascd deplin6,
apolinarismul a fost condarnnat de Sinodul al ll-lea ecumenic (381) gi combitut de SfAntul
Atanasie cel Mare, SfAntul Grigore de Nazianz, Sfdntul Grigore de Nissa 9i de alfi Sfinfi
Pdrinli. Apolinarie a murit pe la anul 390 d. Hr.
:3
[1805] Dar de ce se temea sA meargi in ludeea? Din pricina lui Arhelau? Fiindci,
atunci trebuia sd se teame se meargi ti h Galilee4 cici acolo stipAnea Irod, fratele acestui4
dupi cum scrie Luca (3, 1). lnse, Betleemul fiind ln ludeea, era pricinuitor de hdoiald
[binuialil (dupi Zigaben).
150 Caprtolul2 SFANTUL TEoFILACT ARH IEPIToPU L BULcARIEI

2,23': $i venind, a locuit in oragul numit Nazaret


(2, 23') Judecitori 13, 5 / Luca 2, 39 / Iorn 1, 45

9i cum este cu putinle ca Luca sd spune ci dacd s-au implinit cele


patruzeci de zile dupi Nagtere gi a fost linut Pruncul in brafe de Simeon,
S-a pogorAt Domnul in Nazaret, iar Matei sd scrie cA dupA intoarcerea din
Egipi au venit in Nazaret? Invafi-te, agadarl Cele ce le-a trecut sub tdcere
Matei, le-a spus Luca - adici dupd ce S-a niscut, a implinit cele patruzeci
de zile gi dupi aceea S-a pogorAt in Nazaret. Aga spune Luca (2, 39), iar
Matei spune cele de dupd aceasta: ci a fugit in Egipt, apoi s-a suit din
Egipt in Nazaret. Deci, nu se impotrivesc unul altui4 ci unul - adicd Luca
- vorbegte despre pogorarea de la Betleem in Nazaret, iar Matei de suirea
de dupi acee4 din Egipt in Nazaret.
2,230: Ca si se implineasci ceea ce s-a spus prin Prooroci, ci Naza-
rinean Se va chema. (2, 23t) tudecitoii 13, 5

$i care Prooroc a zis aceasta nu se gtie acum, fiindci din nepurtarea de


griji a iudeilor gi din pricina deselor robii, multe cdrli s-au pierdut. Insd,
poate era aceasta o predanie nescrisi a iudeilor.
Ia r ,,nazarinean" inseamnd ,,sfinfit" . Deci, de vreme ce SfAnt este Hristos,
dupd cuviinld a fost numit ,,nazatinean", cd Domnul de mulli Prooroci a
fost numit ,,SfAntul lui Israil" (Psalm 70,25; 88, 18; Isaia 1, 4 etc).
161

Clprrorur 3
loan Botezdtorul. Botezul lui lisusl

3, 1': in zilele acelea


(3,1')Marcn7,4lLuca 1, 80, 3, 2-3 / loan 1, 6, 28 / Faptele Apostolilor 13, 24
Nu atunci cAnd Domnul era Prunc gi locuia in Nazaret, ci zice aga
simplu, adici in vremea aceea de dinainte de neamul acesta de acum.
3, 1,; A venit Ioan Botezitorul
Ioan pentru aceasta a fost trimis de Dumnezeu c4 mustrAnd pe iudei,
s5-i plece spre a veni intru simlirea riutdlilor lor gi aga si-L primeasci pe
Hristos. Cdci, daci nu ajunge omul intru simlirea pdcatelor sale, nu vine
intru pocdinfi. Deci, a fost trimis Ioan.
3, 1'-2': $i propoviduia in pustia Iudeii, (2) spunind: Pociifi-vi
(2'l lezechiil 18, 30 / Matei 4, 17;10, 7 / Marcu 1, 15
Pentru cd iudeii erau trufagi, ii silegte pe ei la pociinld.
3, 2b: CA s-a apropiat implrilia Cerurilor
impdrifia Cerurilor numegte cea dintAi gi cea de a doua Venire a lui FIristos,
dar gi vieluirea cu fapte bune. Cici dacd noi, cildtorind pe pimAnt, ca in Ceruri
petrecem Ivie;uim], iar nu in impdtimire viefuirn,Impdrdfie avem a Cerurilot'.

rin editia de la 1805, titlul capitolului este: ,,itttii loan a propotdduit inpnrd!ia Ccrurilor.
Penlru Botezul Donnului d,' lu luan
'?
Iar Sfdntul Simeon Noul Teolog ne invali ti acestea: ,,G5) De la dumnezeiescul
Eotez primim iertarea picatelor sivartite ti ne eliberdm de vechiul blestem gi ne sfinlim
prin venirea SfAntului Duh. Dar harul desdvirgit, dupd cuvAntul: "Voi locui 9i voi urnbla
intru ei" (2 Connlcni 6,16), nu-l pimim atunci. Aceasta e al celor ce s-au intdrit in credinli
ti arate acest har prin fapte. Cdci dupd ce ne-am botezat, abdtandu-ne spre fapte rele gi
de rugine, lepidim cu totul gi sfintirea insdgi. Dar, prin pocdin|6 pi mdrturisire gi lacrimi,
primim pe misura lot mai intai iertarea pdcatelor sivartite gi, prin aceast4 sfintirea ti
harul de sus. (46) De Ia pocdinld ne vine spilarea intinAciunii faptelor ruginoase. Dupd
ea primim impirtigirea de Duhul SfAnt. Dar nu in chip simplu, ci dupd credin;4 simfirea
pi smerenia celor ce s-au pociit din tot sufletul. lnsa numai dupd iertarea deplini a
pdcatelor de mai inainte, primiti de la pirintele care ne-a luat asupra sa" De aceea, bine
este si ne pociim in fiecare zi, pentru porunca ce s-a dat. Cici indemnul: "Pociili-vi, ci
s-a apropiat Impirifia Cerurilor" (Matai 3,2), ne aratd lucrarea aceasta ca fiind fdri
hotar" (Filocalia ronfineascd, in traducerea Pirintelui Dumitru Stiniloae, vol 6, A doua
sutd a capetclor de Dumnezau cuudntdtoare ,i fdptuitoare, capetele 45-46, ed. IBMBOR,
Bucuregti, 7977, pp. 75-76).
SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

3,3: El este acela despre care a zis Proorocul Isaia: Glasul celui ce
strigi in pustie: Pregitifi3 calea Domnului, drepte facefi ciririle Lui.
1,3/ Luca 1,75)3,4Iloa 7,23
(.1,3) Isaia 40,3 / Marcu
,,Cale" numegte Evangheli4 iar ,,c5ltiari", poruncile Legii, ca unele ce
erau roase gi vechi. Deci, zice: ,,Git4i-vd pentru petrecerea evangheliceascd,
iar poruncile Legii, drepte, adicd duhovnicegti le facegi, ci Duhul drept este".
Deci, atunci cind ii vezi pe iudei c; trupegte infeleg Lege4 atunci si
gtii cd n-au ficut,,drepte ciririle", adici nu inleleg Legea duhovnicegte.
3, 4': Iar Ioan avea imbricimintea lui din pir de cimili
(3, 4') 4 Regil,8 I Zaharia 13, 4 / Marcu 1, 6

$i cu portul lui indemna spre pociinJi, ci purta haind de plAngerea.


Se crede ci intre dobitoacele de mijloc se numere cimila: deoarece
rumegi, este socotitd dobitoc curat, dar pentru cA are copita despicatd,
este dobitoc necurat (Leaitic 17,4.
Deci, pentru ci Ioan gi pe norodul ce pirea a fi curat - adic6 pe iudei
- pe cel necurat - adici al neamurilor - le-a adus lui Dumnezeu, gi
gi
pentru ci a fost mijlocitor al Legii Vechi gi al celei Noi, pentru aceasta
purta [imbriciminte din] pdr de cdmild.
3, 4b: $i cingtrtoare de pieles imprejurul mijlocului
(3, 4') 4 Regi 1, 8/ Marcu 1, 6
Tolii Sfinlii sunt aritali de SfAnta Scripturi incingi, ca cei ce sunt
pururea in lucrare - pentru ci cei lenegi gi care trdiesc in desfitiri nu se
incing, cum sunt saracinii -, sau pentru cd au omorAt patimile poftei. Ceci
cureaua este parte de dobitoc mort.
3, 4': lat hrana lui era licuste6 9i miere silbatici (3, 4") Marcu 1, 6

3ln edifia de la 1805, in loc de


,,pregititi", se gasette ,,getili".
a Privind la
icoana SfAntului Ioan Botezitorul, se cade si ludm aminte la ceea ce
spunea Cuviosul Isihie Sinaitul: ,,Smerenia gi reaua pitimire slobozesc pe om de tot
p6catul. Cea dintai taie patimile sufletului, cea de a doua pe ale trupului" (Filocalia
romineascd, vol. 4,lntiia sutd, cap 75, ed. Humanitas, Bucuregti, 2000, p. 65).
5ln edifia de la 1805, h loc de,,cingitoare de piele", se gasette
,,briu de curea".
6ln versetul de la 1805, in loc de se afld Astizi,
,,licuste", ,,acrides". ,,acrides" este
tradus numai cu sensul de ldcuste. Licustele din Orient, care se mencau, erau mai mari
ti erau pregitite pentru hranA in mai multe feluri: fie uscate la soare, fie afumate, fierte
sau prerite la foc i presdrate cu sare. lnca ti astazi oamenii sdraci dh acele locuri se
hrinesc ai cu ldcuste.
[1805] Acest cuvAnt, ,,acrides" este grecesc 9i are mai multe in]elesuri; de acee4 unii
au tdlrnicit aici ,,ldstari de ierburi", altii au scris ca de o buruiand numiti ,,acris", iar altii
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul 3 163

Unii zic ci ,,acridele" sunt buruieni, allii cI sunt muguri de copaci,


adicA poame sdlbatice. Iar ,,miere silbatici" este cea fdcutd de albinele
silbatice gi care se gasette in copaci 9i in pietre [crdpiturile stAncilor].
3,5-6: Atunci a iegit la el Ierusalimul 9i toati Iudeea 9i toati impre-
iurimea Iordanului. (6) $i erau botezali de citre el in rAul Iordan, mtrrtu-
risindu-9i picatele' (i, d) Marcu 1, 5 / Faptele Aposroliror lg, 4, 18
Micar de se gi botezau, botezul lui Ioan nu aducea iertarea PAcatelot
ci numai poc5inJa o propoveduia Ioan gi astfel ii aducea citre iertarea
pdcatelor, adicd la botezul lui Hristos povdfuia. Insd numai botezul lui
Hristos ddruia iertarea picatelor.
mulli din fariseiT
3, 7": Dar v5zAnd Ioan pe
,,Fariseu" inseamnd ,,despirlit", cici li pdrea lor a fi cu viafa gi
cunogtinia despdrlili de ceilal;i oameni gi mai presus de er.
3, 7b: $i saducheiE
Acegtia nu credeau nici in Inviere, nici in Ingeri, nici in duhuri. $i
numele lor inseamnd ,,drept" - de la ,,sedec", ,dreptate" -, ei ingigi dAn-
du-gi acest nume. Sau se numesc ata de la Sadoc, incepitorul eresului lor.
3. 7": Venind la boteze. le-a zis
Acegtia nu veneau cu socoteale dreaptd precum ceilalli, de aceea ii gi
mustri Ioan.
au tdlmdcit ,,lAcuste", cum este qi la M atcu (Mnrcu 1, 5). Acelaii Pirinte Teofilact aratd cA
gi acum in acele pdrfi licustele se m;nanca uscate ti ca Moise, ddtitorul de Lege (Lc|itrc
11,22) le numdrd cu jivinele curate, dar riu mirositoare pi nepldcute la gust.
7
Fariseii erau membrii unui partid politic-religios, ce aVea mare influenti h poporul
iudeu. Fariseii tineau strict Legea lui Moise, dar pe lAngd Lege tineau ti o seamd de
tradiJii 9i de datini ,,din bitrdni", prin care incilcau adeseori Legea Fariseii lineau insa
mai mult la litera Legii ,,care omoari" (2 Cointeni 3,6),nu la implinirea ei duiovniceascii,
ficAnd aceasta din fdlamicie, de ochii lumii (Dicliorarul NotiuiTestament, ed cit., p. 158).
3
Saducheii ficeau parte dintr-un alt partid politico-religios, insd ei erau mult mai
Iiberali pi erau 9i foarte bogali. Respectau Legea lui Moise numai in misura in care o
puteau ajusta la rafionamentele gi interesele lor, iar datinile bdtrAnilor, nici ci Ie luau in
seami. Saducheii erau pitura cea mai culti, care detinea in ierarhie 9i in sined riu rangurile
cele mai inalte. Saducheii erau suslinufi 9i sprijinili la putere de familia irodienilor, dar qi
de citre stipanirea romand. Din aceastd pricina nu erau iubili in popor, iar cu fariseii
izbuteau si se hleleagi numai in probleme de ir1teres nafional. O problemi de ,,interes
narional" a fost gi osAndirea la moarte a MAntuitorului: ,,Este de folos si moari un om
pentru popor" (Ioan 'l8, 14) - DicIionarul Noului Testamcnt, ed. cit., p. 452.
" in edilia de la 1805, h loc de ,,la botez", se gdsette ,,citre botezul lui".
164 Capitolul3 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

3, 7d: Prti de viperero, cine v-a aritat si fugifi de mAnia ce va si fie?


( 3, 7t ) Matei 12, 34; 23 , 33 I Lruca 3 , 7
Le vorbegte aspru, ceci le cunogtea rizvretirea. Dar ii pi laudi, zicAnd:
,,Cine v-a aritat voui?" Cd se minunea zA loan cum s-a fecut aceasta, ca
neamul lor cel viclean se se pocdiasca.
Iar,,pui de nipArci" ii numegte, pentru ce aceia se nasc mAnc6nd
pAntecele din care ies; aga gi acegti4 pe perinfii lor, adicd pe dascAli ti pe
Prooroci ii omorau. Iar de ,,mAnia ce va si tie", de gheenau zice.
3, 8: Facefi, deci, roadi, vrednici de pociinfi
(3. 8) Luca 3. 8
Vezi ce zice? Cd nu se cuvine numai a fugi de riutate, ci gi a face roduri
de fapte bune. Ci este scris: ,,Feregte-te de riu 9i fi bine" (Psalm 33, L3).
3,9: Si str nu credefi ci puteli zice in voi ingivi: Pirinte avem pe Awaam
(3,9") loa 8,33,37-39 / Fapt€le ApGtolilor 13,26 / Romani 4,1-16
Aceasta le era lor spre pierzanie, ci se niddiduiau in bunul neaml2.
3, 9b: Cici vi spun ci Dumnezeu poate 9i din pietrele acestea si
ridice fii lui Avraam.
Prin ,,pietre" inlelegem gi neamurile, dintru care mulli au crezut. Dar
chiar gi in inlelesul acesta zice Ioan, ci gi din pietre poate sd faci Dumnezeu
,,fii lui Avraam" , cAci ,,piatrd" era pantecele Sarrei din pricina sterpiciunii.
Dar ea a ndscutt (Facere L1, 12; 21,1-2) Si iardsi a ridicat Domnul fii lui
Avraam ,,din pietre". CAnd? Atunci cAnd ristignindu-Se El, vizAnd mulli
pietrele despicAndu-se, au crezut (Matei 27, 51).

3, 10': lat6, securea stl la ridiicina pomilor


. (3,10') MateiT,19 / Luca 3.9
,,Securea" inseamni Judecata lui Hristos, iar ,,pomi", oricare dintre
noi. Deci cel ce nu a crezut de aici, din viafa aceast4 din ins5gi ,,ridicina"
lui se taie 9i in gheena se aruncd.
3, 10b: $i tot pomul
Chiar de s-ar trage de la Avraam.
3, 10": Care nu face roadi buni
Nu a zis ,,nu a ficut", ci ,,nu face", cici pumrea se cuvine sd aducem
,,roadi". Deci, dacd ieri ai miluit, iar astizi ripegti, nu egti bineplicut.

r0
In edilia de Ia 1805, in loc de ,,vipere", se gisette ,,nipArci".
rr Vezi nota tAlcuirii de la Matei 5,22c.
u Adici igi puneau nidejdea in riddcina norodului lor, gtiindu-se neam ales.
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul3 155

3, 10d: Se taie 9i se arunci in foc.


Adici al gheenei.
3,11' :En unul vi botez cu api spre pociinfi, dar Cel Ce vine dupi
mine este mai puternic decAt mine (3, 1i ") Marcu 1, 8 / Luca 3, 16 /
loan 7, 15-76, 26-27 , 33 / Fap tele Apos tolilor 1, , 2, 4 77, 76; 79 , 4
Le-a zis lor: ,,Facefi roadi", iar acum le aratd care este roada: sd creadi
in,,Cel Ce vine dupi" el. Iar,,Cel Ce vine dupi" el este Hristos, Care gi
dupd nagtere era dupd el, gase luni in urmi. $i era gi dupd ardtare,
^cu
fiindcd mai intAi s-a aretat Inaintemergdtorul, apoi Hristos, Care a gi fost
rnirturisit de el.
3,77b: Lui nu sunt vrednic si-I duc incilfimintear3
( 3,'l'|b ) Luca 3, 75 I loan 7, 27
Astfel zice ce nu este nici sluga cea mai de pe urmi a Lui pentru ,,a le
!ine" pe acestea. Iar prin ,,incilliminte" se infeleg cele doui pogorAri ale
Lui: cea din Cer pe pdmAnt gi cea de pe pimAnt la iad, cdci ,,incilfiminte"
sunt trupul cel de piele t^i murirea [moartea]. Aceste doud pogorAri nu le
poate,,finea" [cuprinde] Inahtemergitorul, neputAnd a infelege cum s-au
fdcut [petrecut]1{.
3, 11': Acesta vi va boteza cu Duh Sfint 9i cu foc.
(3, 11') Marcu 1, 8 / Luca 3, 15 / loan 1, 33 / Faptele Apostolilor 1, 5 ; 11, 16

,,Adici vi va umple pe voi cu indestulare de darurile SfAntului Duh,


de vreme ce botezul meu nu di darul duhovnicesc, pentru ce nu dd nici
iertarea pdcateior. Iar Acela gi vd va ierta voui picatele gi Duh cu
indestulare vd va da".
3,72' : El are lopata in mini
(3, 12") Lura3,77
,,Dar, sd nu socotifi ci de vefi fi botezalidupi aceea veti
de Acela 9i
gregi, indati vd va gi ierta pe voi, cdci are Domnul 9i "lopati", adicd
cercetare 9i judecati".
3, 1-2': $i va curiti aria Sa
B.12b) Llca 3.17
Adici Biserica o va curdli, ca pe cea care are multi botezafi, precum in
arie [se curd]d] toati aritura. Dintre acegti4 unii sunt ,,pleavi", cafi sunt
upori gi sunt purtali de duhurile rdutdlii, iar alfii ,,grau", care gi pe allii
folosesc Ai hrinesc prin invildturd gi prin lucrare.

13
in edigia de la 1805, aici avem: ,,Ciruia nu sunt indestulat a-I finea incillimintele"
tr Adici, nepricepAnd, necuprinzAnd taina lor.
SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

3, 12': $i va aduna grAul in jitnili, iar pleava o va arde cu foc nestins.


( 3, 12') Maleahi 3,3,19 I Lu.a 3,77
,,Nestins" este ,,focul" acela. Iar Origen bArfegte [hulegte] spunAnd cd
va fi sfArgit al muncilor [caznelor iadului]15.
3,73-L4": ln acest timp a venit Iisus din Galileea, la Iordan, citre
Ioan, ca si se boteze de citre el. (14) Ioan insi ll oprea, zicAnd:
(3, 13) Marcu 1, 9 / Luca 3. 21
Fiind curat, Hristos Se boteazi ca sd ne spele pe noi ;i sd ne arate noui
ci atunci cand vom voi a ne boteza trebuie mai dinainte sd ne curdfim, ca
si nu spurcim Botezul, ti apoi cu ugurinl5 se ne indArjim intru obignuinJa
cea rea [de mai dinainte de Botez].
Iar Ioan il opregte pe Domnul, pentru ca si nu socoteasci cei ce-L
vedeau ci Se boteazd spre pociinld, ca unul din cei mul;i [ca toti ceilal]i].
3, 1-40: Eu am trebuinli si fiu botezat de Tine
Cu adevirat avea nevoie inaintemergitorul sd fie curdfit de Domnul,
cici ca unul ce se trdgea din Adam, trigea Iavea] asupra lui gi intiniciunea
cea din neascultare. Iar Hristos, intrupAndu-Se, pe toti i-a curilit.

3, 14': $i Tu vii la minez


Nu a indrdznit sd spund ,,Tu vii sd Te botezi de citre mine", ci ,,9i Tu
vii" , atAt [de mult] se sfiia [de Domnul].
3,15": $i rispunzind, Iisus a zis citre el: Lasi acum
Zice [Domnul]: ,,Acum lasi [si fie aga]. Dar va veni gi vremea cAnd
cuvioasa slavi o vom [o voi]16 ave4 micar cd acum nu este aratatA".
3, se cuvine noui si implinim toati dreptatea
1.5b: Cd. a9a
,,Dreptate" este numitd Lege4 iar firea omeneascd era blestemati, cici
nu putea slvdrgi Legea (Galateni 3, 10-13).
,,Deci, pentru ca Eu am sivArgit [implinit] 9i pe celelalte ale Legii gi
^
Imi lipsegte doar a Mi botez4 aceasta sdvArgind voi slobozi firea de
blestem. Ci aceasta Mi se cuvine Mie".

ts Aici, Sfantul Teofilact se referd la invatitura lui Origen despre apocatastaze


(,,restauralia generald"), care a fost condamnatd de cel de al V-lea Sinod Ecumenic de la
Constantinopol, din anul553. Conform acestei intelitoare invdfeturi, pedeapsa demonilor
gi a picitogilor din iad, va ajunge intr-o zi la sfArgit pi,,toli vor fi restaurali".
t6 Prin
Domnul Hristos noi am dobAndit slava infierii dumnezeiegti, pentru cd noi
toti suntem ,,un Om" (lun 17,11, 22).

-H
TALCUIREA SFINTEI EVAr,!CHELU DE LA MATEI Capitolul3 767

3,15"-16": Atunci L-a lisat. (15) Iar botezAndu-Se Iisus


(3, 15') Marcu 1,9 / Luca 3,21
Iisus Se boteazd.la treizeci de ani, cdci aceastd varste primegte lpoate
purta] toate picatele. in vArsta dintAi [a copildriei] este multd nein]elepciune,
iar in cea de a dou4 a tinerelii este mult; vipaie a poftei gi a mAniei. Iar la
virsta bdrbdfiei, multi este iubirea de argint. Deci, a agteptat aceastd vArstd,
ca prin toate vArstele sd plineascd Legea gi si ne sfinleascd pe noi.

3, i60; CAnd iegea din ap5


ManiheiilT spun ci gia lisat flepddat] trupul Sdu in Iordan 9i alt trup
a aritat, dupd nilucire [inchipuire]. Dar de aici li se astupi gura flor
pAcdtoase], ci Iisus, Cel Care a intrat in api, Acelagi a gi iegit gi nu altul.
3, 15': lndati Cerurile s-au deschis
Adam a furcuiat Cerurile, iar pentru Hristos se deschid, ca sA cunogti
gi tu cd atunci cAnd te botezi, Cerurile le deschizi.

3, 16d-1.7': $i Duhul lui Dumnezeu S-a vizut pogorindu-Se ca un


porumbel 9i venind peste El. 07) $i iati glas din Ceruri zicAnd
(3,16t) lsaia 77,21 Marcu 1, 10 / Luca 3, 221 loan 7,32-33 (3,77') Psalm2,6 I
Matei 17, 5 / Marcu 1 ,11 I L\ca3,22;9,35 I zPetru7,17 l 7loan 5,7'9
Duhul SfAnt Se pogoard pentru a mirturisi cd mai mare este Cel Care
Se boteazi, decAt cel ce boteazd. Fiindcd iudeii pe Ioan il aveau [la] mare
[cinste], iar de Hristos nu atata aveau giLjAtt (loan 1, 26). 9i au vdzut to]i pe
Duhul venind peste Iisus, ca sd nu socoteascd ei cA glasul care zicea: ,,Acesta
este Fiul Meu Cel iubit" s-a fdcut pentru loan, ci vizAnd pe Duhul SfAnt, si
creadd ci glasul este pentru Iisus. $i [s-a ardtat] ca un ,,porumbel", ca semn
albundtifii gi blajinitdlii gi pentru cd porumbelul este preacurat gi nu petrece
[triiegte] unde este impu]iciune [necuri]iel. Asemenea 9i SfAntul Duh.

tt Maniheismul, doctrind religioase gnostici din OrientulApropiat, a fost intemeiati


de persanul Mani (Maniheu), pe la jumAtatea veacului al IIIlea d. Hr. AceastA erezie
suslinea cd lumea este guvernatd de doui principii: binele gi riul, afirmAndu-se totodatd
cd materia este rea h sine gi de aceea oamenii se pot mantui numai prin asceza cea mai
riguroasd gi prin mortificarea trupului. Maniheii spuneau despre Hdstos ca a avut trup
adevArat, dar nu un trup material, ci unul spiritual. Aceaste erezie a fost comb6tut; de
Sf6ntul lgnatie Teoforul, Sfintul Irineu, Tertulian, Clement Alexandrirul ti alli Sfinti
Pirinfi ai Bisericii.
13
Adictr nu Il luau in seamd pe Domnul Hristos aga precum ficeau cu SfAntul Ioan
BotezAtorul.
168 Capitolul 3 SFANruL TEOFILACT ARHIEPITOPULBULCARIEI

Precum in vremea lui Noe porumbita a vestit incetarea potopului


(Facere 8,8-11), aducAnd mHdite de mislin, aga gi aici, Duhul SfAnt aratd
incetarea pdcatelor. Acolo mlddila de rndslin, aici, mila lui Dumnezeure.
3,'17b: ,,Acesla este Fiul Meu Cel iubit intru Care am binevoit".
G,17) Psaln2,7I Matei 17,5 / Marcu 1,11 I Ltca3,2219,35Iloa 5,37 I
Efeseni 1, 6 / Coloseni 1, 13 /2 Petru 1. 17 l7loan5.7-9
Adici ,,intru Care Mi odihnesc, intru Care imi place".

re Vezi gi tAlcuirea d.e la Matei 6, 1.7-18 9i 25,1-5.


r69

Clpnorul 4
Iisus este ispitit de diaaolul. Inceputul propoudduirii Lui.
El cheamd pe cei dinthi ucenici Ia apostolat
;i uindecd tot felul de bolnat,ir

4, 1': Atunci lisus a fost dus de Duhul in pustiuz


(4, 1') ludecitori 13, 24 / Iezechiil 3, 14 / Marcu 1, 12 / Luca 4, 1
invdlAndu-ne pe noi ca dupe Botez sd ne agteptam mai vArtos la ispite,
[M6ntuitorui] este,,dus" de Duhul cel Sfant [in pustie]. Pentru cd nimic
nu fdcea firi de Duhul. $i Se duce in pustie, ca si ne arate noud cd diavolul
atunci ne ispitegte, cAnd ne va vedea singuri gi neaiutorali unul dinspre
altul3. Deci, se cuvine ca fdrd sfdtuire sh nu indrdznim intru noi ingine.
4, lt': Ca si fie ispitit de citre diavolul. (4, 1r'.) Sirah 2, 1 / Marcu 1, 13
,,Diavol", numit, pentru cd L-a clevetit
care insearnnd ,,clevetitor", este
pe Dumnezeu citre Adam, zicAndu-i: ,,Dumnezeu vi zavistuiegte voui
[pizmuiegte slava voastrd]" (Fscere 3,5-6).inci gi acum Idiavolul] clevetegte
citre noi fapta cea bund.
4,2': $i dupi ce a postit !4.2"t lelirc 34,2813 ReBi 19, E / Luc. 4. 2
este armi mare [puternici] impotriva
A postit ca si ne arate ci postul
ispitelor, dupi cum lScomia pAntecelui este incepitura a tot pAcatul.
Patrszeci de zile 9i patruzeci de nopfi (4,
4, 2b:
2,) reeire 34,28 / Marcu 1, 13

[Domnul Hristos] postegte tot atAtea zile cAte au postit gi Moise (leslre
24,18) prllie (3 Regi 1.9, B).Iar dacd ar fi postit{Domnull mai multe zile, s-ar
fi pdrut [crezut] ci nilucire [inchipuire] este Intruparea"

' In edilia de la 1805, titlul capitolului este: ,,Pentru postrrl


9i pentru ispitq lui Histos.
Pentru clrcnnrea lui Petru pi a lui Andrei pifiilor lui
a Zeuedeu" .

: Dupd o veche traditie, locul din pustie in care a fost ispitit Mantuitorul de cdtre
diavolul este Muntele Carantaniei (de la Quaranta = 40). in pirfile Iordanului, nu departe
de unde boteza Ioan, spre nord-vest de Ierihon, se afla o regiune stearpa gi stancoasa,
dintre cele mai secetoase din lume. Nu avea nici ap5, nici vegetatie, nici drumuri, iar
aerul, care era dogorAtor din pricina argilei soarelui, era cu neputinta de suportat. in
acest pustiu al Carantaniei - care dup6 o veche tradilie ar fi muntele Duc4 avAnd o
indltime de 473 de metri - a fost ispitit Domnul Iisus Hristos (Diclionar!l No ului Testament,
ed. cit., p. 335).
3
Adici fdrd ajutor de la aproapele.
77O Capitolul4 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

4, 2': La urmi a fl5manzit.


(4,2') Lsca 4,2
CAnd a dat voie [a ingdduit] firii, ,,a flimAnzit" ca sd dea pricini diavo-
lului sd vini la El gi si se lupte cu el prin foame gi aga sel biruiascd gi si-l
surpe, iar biruinla sd ne-o dea noui in dar.
4,3: $i apropiindu-se, ispititorul a zis citre El: De egti Tu Fiul lui
Dumnezeu, zi ca pietrele acestea si se faci pAini.
(4,3)L!.a4,g
A auzit tAlharul Idiavol] glasul cel din Cer, dar vdzAndu-L cd fldmAn-
ze9te, se indoia: ,,Cum si fldmAnzeasci Fiul lui Dumne zeu?" De aceea il
ispitegte, ca sd cunoascd [afle]. il gi magulegte, crezAnd cd poate si-L amd-
geascd, zicAnd: ,,De egti Tu Fiul lui Dumnezeu".
Dar, poate te intrebi ce pecat este se faci pietrele p6ini? Asculti dar:
pdcat este a-l asculta pe diavol intru ceva. $i iarSgi, ir:rtru alt chip [de
inlelegere], n-a zis ,,piatra aceasta pAine sd se facd", ci ,,pietrele", vrAnd
ca si-L arunce pe Hristos pradd ldcomiei, cdci celui flimAnd o pAine ii
ajunge cu adevirat. De acee4 Hristos nu l-a ascultat pe el{.
4,4: lar El, rispunzAnd, a zis: Scris este: Nu numai cu pAine va trii
omul, ci cu tot cuvAntul care iese din gura lui Du-mnezeu.
(4, 4l Deuteronom E, 3 / Inlelepciune 15,26 I Lluca 4,4
Din Vechiul Testament este aceaste mdrturie 9i al lui Moise este
cuvAntul (Deuteronom 8, 3). Pentru ci evreii au fost hriniti cu mani, care

{ SfAntul Ioan Damaschinul ne invafi: ,,C6ndurile in care se cuprind toaie picatele sunt
optt al ldcomiei pAfiecelui, al caraiei, al iubiii de atgint, al miniei, al intristdii, al *dnildaiei,
al slaztei degarte gi al mindiei. Ca aceste opt gAnduri sd ne tulbure sau ca si nu ne hrlbure,
nu atAmi de noi. Dat ca se stdruiari sau ca sa nu staruiasci, sau ca sd st6meascd patimile,
sau ca si nu le stdmeascd, atimtr de noi. Altceva este adicd momeala (atac:rrl'5, a\tceva tnsofrca,
altceva lupta, altceva patima, altceya tnaoirea (consimgirea), care e aproape de fapt; ti se
aseamdri ei, altceva lucrarea gi altceva tobirea. Momeala este g6ndul adus simplu in minte
de vrdjmagul,ca depildi: fi aceasta sau acee4 curn i-a zis Domnului gi Dumnezeului nostru:

"Zi ca si se faci pietrele acestea pAini"


(Matei 3,4). Aceast4 cum s-a spus nu atamd de noi.
Insotireaestepinirea gindului strecurat de vr4mat, prcocuparea cu el gi convorbirea plicutd
a voii noastre cu el. Patima este deprinderca cu gAndul strecurat de vrd.imat, care se natte
din insofire, 9i invArtirea neconteniti a cugetdrii pi a inchipuirii in jurul lui. Lupta este
impotrivirea cugetdrii fie la stingerea patimii din gdnd sau a g6ndului pitimag, fie la invoire,
cum ziceApostolul:
"Cici trupul poftegte impotriva duhului, iarduhul impotriva trupului;
gi acestia se irnpokivesc unul altuia" (Cnlaleni 5,'17). Luarea in robie este ducerea silnici 9i
fird voie a inimii, stepaniti de preiudecati 9i de o indelungata obi9nuinfi. Inaoirea este
consimfirea cu patima de gAnd. lar lucrarea, insdVi implinirea cu fapta a gAndului pdtimag
incuviinlat. Deci, cel ce cugetA nepedmat de la inceput, sau respinge prin impotrivire pi
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI

nu era paine, dar prin cuvintul lui Dumnezeu implinea toati trebuinla
lor gi se prefdcea in toate cele ce le dorea cel care o mAnca. Deci, fie cd
poftea iudeul pette sau ou sau brAnzd, acel fel de gust i-l da lui mana
(intelepciune 16, 20-21).

4, 5; Atunci diavolul L-a dus in sfAnta cetate, L-a pus pe aripa templuluii
(t. 5) Iezechiil 8, 3; 17,1; 43,5 I L\t.a 4' 9
Aripa este o anume Parte a temPlului, cum sunt la noi cele scoase
afard din amAndoud pdrfile bisericii Iabsidele], care Par ca nilte ariPi.

certare momeal4 a tiiat dintr-o dati toate cele ce urmeaz.i" (Filxnlit t ontAneascd, vol. l, Curant
niturct ;i de sufet folosifor, ed. Humanitas, Bucurepti, 2000, pp. 187-i88).
s
ln edilia de la 1805, in loc de ,,aripa templului", se gisegte ,,aripa Bisericii". ln templu
se sdvdrgeau slujbele, se citeau 9i se explicau Legea gi scrierile Proorocilor, iar denumirea lui
era de,,templul Domnului" (Luca1,9; Et'rei 9, 6). Arct,Ia Mafei 1,5, prin,,templu" nu se
intelege nr.mai templul propriu-zis, ci intreg complexulde clddiri gizidurile care il inconjoari.
Iar in aceste ziduri erau aga-zisele portice, care erau mai inalte decat zidurile. Prin urmare,
prin,,a-ripa templului" se poate intelege zidul sau porticul cel mai inalt din extremitatea
clddirilor, zid care avea in spatele lui, spre risirit gi sud, o pripastie. De la hilgimea zidului
acest4 p6ni in fundul prdpistiei, erau ca la 50 demetri. Davolul L-a indemnat pe Mentuitorul
Hristos si Se anrnce de pe aceasti ,,aripi" (cf. Dictiounrtl Noulrri Tcstanrcnt, ed. cit., p. 43).
Trebuie si gtim ci, atat cortul pe care Moise l-a ficut din iconomie dumr.rezei ascd (le/re ctp.
25-2l), precum pi templul din Iemsalim, construit din porunca lui Dumnezeu (3 Regi 5,5; 8,
20-61), constituiau o imagine simbolicd a lumii duhovnicegti; enu luag alsildgluirii Domntrlui
gi, totodati, preinchipuiau pLinitatea Bisericii lui Hristos-Dunmezeu. in IerusaLim, primul
tcnplu a fost construit de citre Solomon (pe la anul 960 i.d.Hr), iar dupi ce acesta a fost
dirAmat (585 i.d.Hr.), a fost recuutruit cel de al doilea (53E-515 i.ct.Hr), dupi intoarcerea din
robia babilonici. Dar 9i cel de-al doilea ternplu a fost ddramat de cdtre romani, o dati cu
distrugerea Ierusalimului in anul 70.
Dupd lnvdfatura de credinli a Bisericii Ortodoxe, unul din semnele apropierii sfdr-
gitului lumii este ,,"'enirea lui Antihri st (2 Tasaloticctti 2, 3-11; 1 lonu 2, 18), care va lucra cu
apostolii sdi mincinogi tot felul de semle, ca si amageasca pe oilmeni; substituindu-se lui
Hristos, el va prigoni cu furie pe alegii Domnului (MLrtci 24, 5,11)" (cf. Pirintele Dumitru
Stdniloae, Teologit dogMticd ortodoxd, t,ol.3, ed. IBN,IBOR, Bucrepti, 1997, p. 25.1). Apadar,
reconstruirea templului dil Ierusalim (cel de-al treilea templu) va sluji lui Antihrist, cici
dintru acest sdlag va impirifi pc'ste intreaga lume. David Ben Curion - 1885-1973, lider al
sionismului muncitoresc. principaI intemeietor al noului stat lsrael 9i intAiul prirn-rninistru
al sAu intre anii 1S48-1953 - cind in anul 1962 Fi-a mirturisit previziunile sale privitor la
viitorul lumii, spunea aceste cuvinte: ,,lmag;inea lumii in 1987, aga cum se contureazi in
imaginalia mea: Rizboiul recc va de domeniul trecutului. Presiunile inteme ale
htelighenfiei in continui dezvoltare 'ine
din l{usia [... ] pot duce la o demcratizare treptat; a
Uniunii Sovietice. [...] Cu excepgia URSS, ca stat eurasiatic confederat, toate celelalte
continente se vor uni intr-o alianli molrdiald, cireia ii'"'a sta la dis;]ozifie o fort.i de polilie
172 Capitolul 4 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOpUL BULGARIEI

4,6: $i l-a zis: Dactr Tu egti Fiul lui Dumnezeu, arunci-Te jos, ci
scris este: lngerilor Sii va porunci pentru Tine 9i Te vor ridica pe mAini,
ca nu cumva sil izbegti6 de piatri piciorul Tiu.
( 4, 6) 7 Regi 7, 3 | Psalm 7O, 3; 9O, l7-l2 l Luca 4, 9-11
,,Daci Tir egti Fiul lui Dumnezeu", ca gi cum ar fi zis: ,,Eu nu cred
glasului din Cer, insi Tu, de egti Fiul lui Dumnezeu, aratd-mi mie". Micar
ci de era Fiul lui Dumnezeu, q spurcafule, oare se cuvenea si Se amnce pe
Sine jos? A cruzimii tale este aceast4 a-i arunca jos pe cei care se indrdcesc.
iar a lui Dumnezeu [este] a mantui!
Iar aceasta, ,,Te vor ridica pe mAini" (Psalm 90, 11-12), nu pentru
Hristos s-a scris. ci pentru Sfintii care au trebuinfi de ajutorul ingeresc.
Dar Hristos nu avea trebuinfd de acest4 Dumnezeu fiind.
4, 7: Iisus i-a rtrspuns: Iarigi este scris: Si nu ispitegti pe Domnul
Dumnezeul tiiu' (4. /) D€uteronom 5 .t5l L'lca4.72
Cu blAndefe il gonegte [alunge] pe el Hristos, invdfAndu-ne pe noi
[ca] prin bldnde]e si-i biruim pe demoni.

intemafionali. Toate armatele vor fi abolite pi nu vor mai exista rizboaie. La Ierusalim,
Nafiunile Unite (nipte nafiuni cu adeverat r.mite) vor construi un Altar al Profefilor care
si slujeascd uniunea confederati a tuturor continentelor; acesta va fi sediul Cu$ii Supreme
a Omenirii" (cf. rev. Look Magazine, din 16 ianuarie 1962). Este evident cd acest,,Altar al
Profetilor" este templul din care igi va,,exercita functiile" de,,impdrat, preot gijudecitor"
al intregii lumi, cel despre care Mantuitorul Hristos spuneal,,Eu am venit in numele
Tatllui Meu 9i voi nu Mi primifi; daci va veni altul in numele siu, pe acela il veli
prini" (lmn 5, 43).
Evreii consideri cd ,,Z\dll plAngerii" din Ierusalim ar face parte din structura
vechiului templu gi de aceea e de agteptat ca cel de-al treilea templu sd fie ridicat tocmai
aici. O vizualizare in direct a ,,Zidului plingerii" - live-view, cu reinnoire a imaginii in
fiecare minut - poate fi accesate pe slte-ul: Tuww.aish.corn (la link-ul wallcam)-
Atadat pentru ce: (1) in edifia de la 1805, indeobgte in loc de ,,templu", se gesette
,,Biserici"; (2) momentul reconstruirii celui de al treilea templu in Ierusalim nu este atat
de departe precum credem; (3) este cu putintd ca unora dintre fra$ii cititori ai acestei
Ttlcuii sA le fie dat si treiasci in acele vremuri; (4) suprapunerea prin inlocuire a
termenului ,,templu" cu ,,Biserici", ar putea genera o confuzie pierzetoare de suflet,
deoarece Antihristul va maimuleri rolul de ,,Dumnezeu", iar aceasti confuzie i-ar sluji
tocmai lui; atadar, din aceste patru pricini, in aceastd edilie aTilcuiii, acolo unde existi
numiri ale templului dh lerusalim cu termenul ,,Biserici" (1805), le-am inlocuit cu
,,templu", firi a mai preciza acest lucru prin note.
6ln editia de la 1805, in loc de,,ca nu curnva si izbe9ti", se gesette
,,ca nu cAndva si
impiedici".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA M,\TEI Capitolul.l 773

4,8-9: Din nou diavolul L-a dus pe un munte foarte inalt 9i I-a aritat
toate impirifiile lumii gi slava lor. (9) $i I-a zis Lui: Acestea toate le !i
voi da !ie, daci vei cidea inaintea mea 9i Te vei inchina mie.
(4, 8) lezechiil 40, 2 / Luca 4, 5 f4, 9) Daniil3,5 I Luca 4,6-7
Unii socotesc ci ,,munte foarte inalt" este patima iubirii de argint, intru
care vrdimagul se nevoia si-Laduci pe Hristos, insi nu bine socotesc lcugeta].
Cd in chip simfit I s-a aritat Lui diavolul, cu toate acestea Domnul gAnduri
nu a primit. Si nu fie! Deci in chip simfit I-a ardtat Lui in munte toate
impirifiile, aducAndule inaintea ochilor Lui in chip de nilucire, zicAndul
,,acestea toate Ti le voi da !ie", cici din mAndrie socotea cd lumea ar fi a sa
Aceleagi le spune gi acum celor lacomi, intrucAt cei ce se inchind lui,
aceia pe toate acestea le au.
4, 10: Atunci Iisus i-a zis: Piei, satanoT, cici scris este: Domnului
Dumnezeului tiu si te inchini gi Lui singur si-I slujegti.
(4, 10) Deuteronom 5, 13; 10, 20 / losua 24, 14 / Luca 4, 8
Domnul se mAnie asupra lui cAnd vede cd pe cele ce sunt ale lui
Dumnezeu le fdcea lsocotegte a fi] ale sale, zicAndu-I ,,acestea toate fi le
voi da !ie", ca ti cum ar fi ale lui. insi cunoatte cAt de folositoare sunt
Scripturile, cdci Domnul dintru acestea a astupat gura vrdimagului.
Atunci L-a lisat diavolul 9i iati ingerii, venind la El, ii slujeau.
4, 11;
Domnul a biruit cele trei ispite: a licomiei pAntecelui, a slavei detarte
gi a iubirii de bogifie, care sunt patimile de ciipetenie. Pe acestea biruin-
du-le, cu atAt mai vartos le-a biruit [Domnul] 9i pe celelalte. Din aceasti
pricind Luca zice cd diavolul ,,a sfirgit toatl isp ita" (Luca 4,13), pe capetele
ispitelor sfArgindu-le. Drept aceea gi ,,ingerii ii sl..1es-c", aritdndu-ne ci
gi nouA, dupA biruinli [asupra patimilor], ne vor sluji lngerii, cici pentru
noi toate si le face si le aratd Hristos, de vreme ce Lui, ca unui Dumnezeu
ingerii de-a pururi ii slulesc
4,12-13: $iIisus, auzind ci loan a fost intemnifaf, a plecat in Galileea.
Si pnrnsind Nazaretul, a venit de a locuit in Capernaum, lAngi mare,
(13,)
in hotarele lui Zabulon gi Neftali. (4, 72) Marcu 7, 74 I Lu.a 3, 20; 4, 74 I
Ioan 4, 43 (4, 13) Iosua 19, 10, 33 / Marcu 1, 21 / Luca 4, 15, 31
Iisus pleaci, pentru ca sd ne invele gi pe noi sd nu ne aruncim singuri in
primejdii. $i se duce in ,,Galileea", care irueamni ,,pr;vilitd jos", pentru ce
neamurile erau privdlite gi se tdvdleau h picate. Si locuiegte in ,,Capemaum",

t In edifia de la 1805, in loc de


,,piei, satano", se gesettc ,,mergi inapoia Mea, satano"
s
in edilia de la 1805, in loc de,,a fost intemnitat", se gAsette ,,s-a prins".
l]t Capitolul4 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

care se talcuiegte ,,casi a mangaierii", ce pentru irnsdgi aceasta 9a pogordt


Domnul Hristos din Ceruri, ca sd faci toate neamurile casd a MAngAietorului.
,,Zabtlon" se tAlcuiepte ,,vanare de noaple" , iar,,Neftali", ,,lirgime". Deci,
neamurile viefuiau intru intuneric ai ldrgime, pentru ci nu pe calea cea stremtd
cilitoreau, ci pe cea largd, care duce la pierzare (Ma tei 7, 1il.
implineasci ce s-azis prin Isaia Proorocul care zice: (15)
4,1411.5: Ca sA se
PimAntul lui Zabulon gi pimAntul lui Neftali'q spre mare, dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor; (16) poporul care stitea in intuneric a vizut lumini
mare 9i celor ce gedeau in latura 9i in umbra mo$ii lumintr lea risirit.
(4, 15) lsaia 8,23 Q,'16) lsaia 9,1; 42,7 I Lluca 1,71 2,32

,,Lumini mare" este Evangheli4 cdci Legea lumini era gi e4 dar mici,
iar,,umbra mo4ii" este picatul, cd este asemdnare gi umbritA insemnare
a morlii. Cici precum moartea stepanegte trupul, apa gi pdcatul st;panegte
pi omoari sufletul. $i ne-a ,,risirit lumini", cici nu noi am cdutat-o pe
dAns4 ci ea ni s-a ardtat, ca gi curn ar fi urmat [venit] dupi noi.
4, 17': De atunci a inceput Iisus si propoviduiasci gi si spuni
@,17') Matei 3,2;70, 7 / Marcu 1, 14-15 / Luca 10, 9
Dupi [inchis] Ioan, a inceput Iisus a propovddui, pentru
ce a fost legat
ce attepta ca mai intAi Ioan sd mdrturiseascd pentru El ti si-I glteasci Lui
calea pe care avea sA vina, dupe cum pi slugile mai inainte gdtesc stApanilor.
Pentru ci Domnul, deopotrivl fiind cu Tatil, avea gi El Prooroc pe loan,
dupi cum Tatdl Lui gi Dumnezeu avusese pe Proorocii cei mai dinainte
de Ioan. Iar [cu atAt] mai vArtos gi aceia sunt gi ai Tatilui 9i ai Fiului.
4, 17b: Poclili-vi, cici s-a apropiat lmplrilia Cerurilor.
(4, 17b)
l|/.areil0,7 I Marcu 1, 15 / Luca 10, 9
,,lmplrifie a Cerurilor" este gi Hristos, dar gi viala cea cu fapte bune.
Oare cAnd petrece omul ca un inger, nu este el ceresc? Drept aceea intm
fiecare dintre noi este ,,lmpirdlia Cerurilor", de vom vietui ingerette.
4, 18-1-9': Pe cAnd umbla pe lAngi Marea Galileii, a vlzut doi frati,
pe Simon ce se nume9te Petru 9i pe Andrei, fratele lui, care aruncau
mreaia in mare, cici erau pescari. (19) pi le-a zis:
(4, 18) lnlelepciune 5, 16 / Marcu 1, 16 / Luca 5, 1-2 / Ioan 1, 35-42
Acegtia au fost ucenici ai lui Ioan gi inci triind Ioan, au venit la Hristos.
Iar dupd ce au vizut ci Ioan a fost legat [inchis], s-au intors iarSgi la vAnarea
de pette. $i aga Hristos, venind la ei, ii vAneazd, zicAnd:

" Neftali este finuh:l Galileei de nord, dat in stepanirc lui Neftali gi urmagilor lui. Zabulon
este finutul Galileei de sud, atribuit urmagilor lui Zabulon. Neftali gi Zabulon au fost doi din
cei 12 fii ai lui Iacov (Facere 30, 8,20) (Diclionarul Notrlui Testament, ed.. cit., pp. y7,5731.
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE I-A MATEI Capitolul 4 | /J

4,19b-20:Yenili dupi Mine 9i vi voi face pescari de oam eni\o. (20) lat
ei, indati lisAnd mrejele, au mers dupi El.

'n',\1'lo',ffr:iif ']f i,Yi.iiii3l#1Tllllilili3:13


Vezi oameni ascultdtori? Ci indati au mers dupd El! De unde se vede 9i
ce aceasta este a doua chemare. Pentru cd fuseserd ei mai inainte invilati de
Hristos, iar dupd acee4 ldsAndu-L, cAnd L-au vizut din nou, indatd I-au
urmat Lui (Ioan 1, 35-42).
4,21': $i de acolo, mergAnd mai departe, a vizut alfi doi frafi, pe Iacov
al lui Zevedeu 9i pe loan, fratele lui, in corabie cu Zevedeu, tatil lor
Q,21") MarclJ7,19-20
Foarte mare fapti bund este al hrdni la b;tranete pe tatil lor, 9i din
drepte [cinstite] osteneli a se hrini.
4, 21.b: DregAndu-gii1 mrejele, 9i i-a chemat.
Fiind sEraci gi neputAnd sd-gi cumpere mreje noi, le cArpeau pe cele vechi.
4,22: rar ei indati, lssAnd corabia ut 0",:"iilJ:,r;":;.T:::r1lrll"fl
,
Se aratd [de aici] ci Zevedeu n-a crezut, gi pentru aceasta l-au ldsat pe
el. Vezi, dar, cAnd se cuvine a lisa pe tati? CAnd te impiedici de la fapta
bund gi de la cinstirea lui Dumnezeu.
Iar acegtia, fiindci au vlzut pe cei mai dinainte cd I-au urmat flui
Hristos], cu cuviinf5 s-au dus dupd DAnsul, rAvnind [fapta] acelora.
sttibitut Iisus toati Galileea, invilAnd in sinagogiler2 lor
4,23": $i a
gi propoviduind Evanghelia irnpirif iei
(1, 23') Matei 9, 35; 24,74 I Marct 1,,14,39 / Luca 4, 14-15
Pentru a arAta ca nu este potrivnic Legii, Iisus intrd in ,,adunirile"
[,,sinagogile"] evreilor.
4, 23b: $i timiduind toati boala 9i toati neputinla in popor.
(4. 23!) Matei 9, 35
incepe cu minunile, ca si ii incredinleze de cele ce ii invali.
,,Boali" este indelungata rea pAtimire, iar ,,neputinla", impotrivireal3
de pufini vreme a trupului.

I0In edilia de la 1805, in loc de


,,pescari de oameni", se gdsegte ,,vinitori de oameni".
ln edigia de la 1805, in loc de ,,dregindu-gi", se gisette ,,cArpindu-9i".
r'?ln editia de la 1805, in loc de
,,in sinagogile", ,,intru adunirile". Sinagogi
se gdseFte
- clidire destinata celebrdrii cultului evreiesc (templu, havri); organizatie religioasi
evreiasci, asemenAtoare parohiilor crettine.
r3
Aici, ,,impotrivire" are sensul de netocmire, nepotrivire, nerinduiald.
176 Capitolul4 SFA}JTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

4, 24:$i s-a dus vestea despre El in toati Siria gi aduceau la El pe toli


cei ce se aflau in suferinfe, fiind cupringi de multe feluri de boli 9i de
chinuri: pe demonizati, pe lunatici14, pe slibinogi 9i El ii vindeca.

Hristos n-a cerut credin;i de la cei care erau t"?t',"#iliirt'.ti


"o"rt
insugi faptul cd-i aduceau de departe la El era lucrare a credinlei.
,,Lunatici" sunt numifi cei indricifi, cdci diavolul, voind si semene
[rispAndeascd] intru oameni credinfa ci stelele sunt ficitoare de riu,
pAndea cAnd era luni plind gi atunci ii chinui4 pentru ca sd li se pard ci
luna este pricina patimii gi si se prihdneasci zidirea lui Dumnezeu, dupi
cum s-au ingelat 9i maniheii.
4,25: $i mullimi multe mergeau dupi El, din Galileea, din Deca-
polers, din Ierusalim, din ludeea 9i de dincolo de lordan.
(4,25) Marco3,7-e I Luca 6,17

'r In edigia de la 1805, in loc de ,,pe dernonizati, lunatici", se gdsegte ,,pe lunatici".
pe
15
Teritoriu situat dincolo de lacul Ghenizaret, avand zece orate cu o PoPulatie
elenizatl, (Dicfionarul Noului Testament, ed. cit., pp. 121-L22).
177

Clplrolur- 5
Predica de pe nunte. Feicirile. Adeodrata intplinire a Legii'

5,7":YdzAnd, mulfimile, Iisus S-a suit in munte


(5, 1,,) Marcu 3, 13
invdfAndu-ne pe noi ca nu spre [a] ardtare sd facem ceva [si lucrirn
oaregce], se suie in munte2. Si, de vreme ce vrea si inr.efe, ne arati ci sc
cuvine sd ne depdrtdm din mijiocul turburdrilor, cind invdfim Isar'.1rgim
lucrare invS!dtoreasci].
5, lb: 9i agezAndu-Se, ucenicii Lui au venit la El.
t.5, 1r'.) Marcu 3, l3
Noroadele vin la DAnsul pentru minuni, iar ucenicii, pentru invi!itura.
Drept acee4 dupi ce a sdvArgit minunile gi a tdmdduit trupurile, vindeca ;i
sufletele, ca sd ne invilim cd insugi este Ziditor gi al trupurilor gi al sufletelor.
5,2.: $i deschizandu-$i gura3
(s,2,,r Luca 6,20
De ce spune aceasta: ,,deschizindu-$i gura Sa"? Poate ar pirea cii
este de prisos spusa aceast4 dar nu este ag4 cici invifa gi firi a-$i deschicle
gura. Cum? Prin viala Sa gi prin minuni. Dar acum invali lcu cuvAntr-rl,]
,,deschizindu-$i gura Sa".
2': li invila zicind
5,
Nu numai pe ucenici, ci gi norodul. Si incepe de la Fcriciri, dup.l cum
qi David a inceput de la Fericiri: ,,Fericit birbatul..." (Psttlrtr 1,1).

r in edifia de la 1805, titlul capitolului esle: ,,Pcntru Fsiciri. Pcnfru nccLtslLl culn cd
Apostotii i inadldtorii sunt sare gi ltmind. Pentru a u stica Lt'tea ;i yoruncrle lLttLru rt ntt
face cevaimpotriaa aproapelui. Pentru impdcarea ar phrlgul. Penln! o nu curvi. Pertt rtr surirtttlt.
Pentru a nu-;i ldsa fenrcia- Pentru a ntr se jura nicidecun. Perrlru t sul,ri ocrilrlt' si ,r rl .r'
impotriui celui rdu. Pentru a iubi pe ordjnugi" .
2
O veche tradifie sptrne cd muntele pe care Mdntuitorul a rostit Fcricirilc lr fi mrurtt:ie
numit astAzi Kurun Hattin (Coarnele Hatinului), situat cam la 7 kilometri rnai spre nord-
vest de oragul Tiberiad4 nu departe de halitatea numiti azi Safet ti de lirnlul lestic .rl
lacului Ghenizaret. Muntele are o inilfime de 560 de metri deasupr.r lacului 9i dominii
imprejurimea. Deasupra Muntelui era un platou pe care s-a .rtezat multimea (I)rclk,turul
Noului Testamenl, ed. cit., p. 335).
3
in edifia de la 1805, in loc de ,,deschizAndu-Si gura", se gisegtc ,,deschizindu-$i
gura Sa".
178 Capitolul5 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

5, 3: Fericifi cei siraci cu duhul, c; a lor este impirnfia Cerurilor.


(5, 3)Psalm 50,781 Isaia 57,15 / Lluca 6,20
intAi pune smerenia ca pe o temelie, cd de vreme ce din mAndrie a
cdzut Adam, prin smerenie ne indrepteaze pe noi Hristos, fiindci Adam a
niddjduit si se facd dumnezeu.
Deci, cei zdrobili cu sufletul, aceFtia sunt ,,siraci cu duhul"a.
5, 4: Fericifi cei ce plang, ci aceia se vor mAngAia.
/ Isaia 61, 2-3 / Luca 6.27lloa\76.20
(5. 4) Psalm 125. 5-6

,,Cei ce plAng" pentru pdcate, iar nu pentru ceva din cele lumetti - gi
,,plAng" purure4 nu o singura dat5. Si nu numai pentru ale noastre pacate
Ise cuvine si plAngem], ci gi pentru cele ale aproapelui.
Si ,,se vor mAngAia" gi aici, pentru cd cel ce ,,plange" pentru pecat, se
bucuri duhovnicegte, iar dincolo, cu mult mai vArtos se va mAngAias.
5, 5; Fericifi cei blAnzi, ci aceia vor mogteni pimAntul.
(5, 5) Psalm 36, 11, 29 | Pild,e 2,27;16,79 I lsai.a 66,21 Matei77,29
Unii spun cd numegte,,pimAnt" pe cel gandit, adicd Ceru1. Dar tu inJelege
[aici] 9i pdm6ntul acesta [pe care pdgim], ci de vreme ce sunt socotili cei blAnzi

a
Pentru Fencirl, Sf6ntul Maxim Mirhrrisitorul ne invafd astfel: ,,Mulfi sdraci cu duhul
are lume4 dar nu cum se cuvine. $i mulfi care plAng, dar pentm pagube de bani gi pierderi
de copii. fi mulgi bl6nzi, dar fa|a de patimile necurate. Mulfi care fldmAnzesc pi insetogeazd,
dar pentru a rdpi cele striine pi a cAgtiga din nedreptate. Mulfi milostivi, dar fali de trup pi
cele ale trupului. Qi curafi cu inim4 dar pentru slava departi. $i fdcdtori de pace, dar prin
aceea cd supun sufletul trupului. Mulfi prigonilr, dar fiindcd sunt fdrd de rAnduiald. Mulfi
ocirAli, dar pentru picate rutinoase. Fericiti sunt ins6 numai aceia care fac ai petimesc acestea
pentru Hristos 9i dupi pilda lui Hristos. De ce? Penfu ci .a loreste lmptuifia Cerurilon' 9i
pentru ce "acegtia vor vedea pe Dunnezeu" - ti aga mai departe. Agadaq, nu fiindcd fac
acestea ti le pdtimesc sunt fericiti, cici gi cei mai inainte pomenifi fac acelagi lucru. Ci pentru
ci fac ai pitimesc acestea pentru Hristos 9i dupi pilda lui Hristos" (Filocnla romhneascd, vol
2, Suta a treia a capetelor despre dragoste, cap 47, ed. Humanitas, Bucure;ti, 1999,p.95).
s
Cuviosul Petru Damaschinul ne invald ce aceluia care se afld intru frica lui Dumnezeu
i se va ddrui la vremea cuvenitd pi plAnsul fericit, dupA acest cuvAnt al Domnului, din
Evanghelie: ,,Fericili cei ce plAng, ci aceia se vor mAngAia", ,,adicd bine este a se plAnge
cineva pe sine insugi gi pe aproapele, din dragoste gi rAvnd, E ca acela ce pl6nge pentru un
mort sub puterea gAndurilor infricoqdtoare, dinainte de moarte, pentru cele ce vor fi dupd
moarte. El suspind in adAncul inimii qi ir:r ianguire multd, negrditd. $i nu se ingrijegie nici
de cinste, nici de necinste, ci disprefuiepte chiar viala insati, ba uite adeseori gi de mAncare,
din durerea inimii gi a tAnguirii neincetate. In felul acesta, harul lui Dumnezeu gi Maica de
obtte a tuturor ii va ddrui luibl6ndelea gi incepuhrl urmdrii lui Hristos, adice a trcia Porunce,
dupi cum a zis Domnul: uFericili cei blAnzi" (Matei 5,5)" - Filualia rouineascd, voI. 5,
Despre porunca a dow ,i despre narterea plinsului din temere, ed. Humanitas, 2001, pp. 54-55.
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

ca defaima1 9i tipsrli de aven, rnar vdrtos acegtia pe toate\e au.lar ,b\anzl'6


sunt nu cei care nicidecum nu se mAnie - fiindcd unii ca acegtia sunt nesimti-
tori -, ci cei care au manie, dar o stdpAr:resc ai se mAnie numai cAnd se cuvine.
5, 6: Iericili cei ce fliminzesc li inseteaz{ d,e dreptate, c6. aceia se
vor satura' (5, 6) Isaia 5s, 1; cs,13 / Baruh 2, 18 / Luca 1, 53
Voind sd vorbeasci despre milostenie, arate intAi cd se cuvine a pdzi
dreptatea gi a nu milui din rdpire.
$i se cuvine a pdzi dreptatea cu toate pofta IrAvna], ci aceasta inseam-
nd: ,,flimAnzesc gi insetogeazi".
$i daci cei lacomi par ci sunt indestulafi gi se saturi, zice [Domnul]
cd dreplii cu atAt mai vArtos gi aici se vor sdtur4 pentru ce acegtia le au pe
ale lor cu intemeiere Idupd dreptate]8.

5
Tot Sfanhi Petru Damaschinul ne invafd despre cel ce sdvArgegte bl6ndefea intru darul
lui Dumnezeu: ,,Unul ca acesta se face intdrit ca o stance Fi nu mai e clintit de nici un v6nt sau
val al viegi.i, ci e pururea la fel, in prisosinld 9i in lipsd, in btrnd stare, in cinste gi in ocard. $i,
simplu vorbind, in orice lucm el cunoatte, cu buni petrundere, ce bate trec - 9i cele dulci gi
cele dureroase - gi ca viala aceasta este cale spre veacul viitor; gi cd chiar dacd nu vrem noi se fac
cele ce se fac, 9i in zadar ne tulburdm gi ne pigubim de cumrla rdbdiri.i pi ne ardtim potrivnici
voii lui Dumnezeu, fiindci toate cate le face Dumnezeu sunt bune foarte gi noi suntern nettiutori.
va indrepta pe cei blinzi intru iu decati" (Psalnt 24,10), mai bine.zis intru pdtn:nderea
"Cici
lucmrilor. [...] Dri, cel ce s-a invrednicit sA pizeasce porunca a trei4 deprinz6ndu-se intru
toatA pdbundere4 nu va mai ride de nimeni, nici intru cunogtinli, nici intru necunottinla. Ci,
IuAnd darul smercniei, s€ socotette pe sine ca nefiind nimic. Cdci bl6ndegea e materia smereniei,
iar aceasta este uta nepdtimidi. $i prin aceast4 cel ce.ti cunoatte firea sa intrl la dragostea
desevaryita, care nu cade. CIci acela gtie ce a fost inainte de a se naqte gi ce va fi dupi moarte. El
ii;i dd seama cd omr.rl nu este nimic, decat lrn scurt mircs urat, pieFdut intr-o ciip6, ti mai riu
decat toati zidtea Fijndce nici o altd fepturi, insufle$ti sau neinsufleliti, n-a calcat voia lui
Dumnezeu vreodate, ci numai fil€a omeneascd, cea care, bucwAndu-se de multe binefaceri
mAnie pe Dumnezeu necontenit" (Filxalia romAneascd, vol. 5, Despre lnrunca a doua / desye
na+terca plAnsului din tmure, ed.Hwnaritas, 2m1, pp. 5156).
?
In edifia de la 1805, in loc de,,inseteazi", se gdsegte ,,insetogeazi".
3,,Dacd cineva n-a gustat dintr-un lucru,nu gtie ce-i lipsegte, cum zice SfAntul Vasile cel
Mare; dar cel ce a gustat, mult il doregte. Aga gi cel ce a gustat din dulceala poruncilor, ptie cd
poruncile il duc tleptat la urmarea lui Hristos. Acela doregte mult dobAndirea celorlalte,
incat pentru ele disprefuiegte adeseori gi moartea Simlind pulin unele din tainele lui
Dumnezeu, ascunse in dumnezeiegtile Scripturi, inseteazd mult se le cuprindd. fi cu cAt
capitd mai multA cunottinti, inseteazd pi arde pi mai mult, ca r.urul ce bea flacdri. Iaq fiindcd
Dumnezeirea nu poate fi cuprinsi de nimeni, rdm6ne pururca insetat". Acestea ni le spune
Cuviosul Petru Damaschinul (Filocala romArwsd, v o1.5, Desprc porunu a doua gi despre naiterct
plinsului din tmtere, ed. Humanitas, 2001, pp.5G57).
180 Cap olut 5 SFANTUL TEOFILACT ARHrEptScOpUL BULGARTEI

5, 7: Fericifi cei milostivi, ci aceia se vor milui.


(5, 7) Psalm 40,7-2 / Pilde 74,27;27,27 I Sirah 3, 30-31 / Matei 6,141lacov 2,az
Nu numai prin bani se face milostenie, ci gi prin cuvant, iar de nu ai
nimic, prin lacrimi.
Iar [,,cei milostivi"] vor fi miluifi 9i aici, de oameni, cici acela care ieri
cra milostiv, daci astizi va fi lipsit, de toli va fi miluit. Iar acolq Dumnezeu
il va milui cu mult mai mult.
5, B: Fericili cei curafi cu inima, ci aceia vor vedea pe Dumnezeu.
( 5, I ) Psalm 14, 2; 16, l, 23, q 72, 7 I Av acum 1, 13 / Evrei 12, 74 | 7 loan 3, 2-3
Muf i sunt care nu repesc, ci mai vartos miluiesc, insd curvesc fi sunt
necurali intru alt chip.
Deci Hristos poruncegte ca - impreund cu alte fapte bune - sd fim gi
,,cura+i", adici si ne infranam de la patimi, dar nu numai cu trupul, ci gi
cu inim4 cdci fdrl sfinlenie - adicd fdri infrdnarea patimilor - nimeni nu
va \redea De Domnule.
Tot aga cum oglind4 dacd este curati, primegte [oglindegte] fe]ele, aga 9i
sufletul cel curat primegte vederea lui Dumnezeu gi in;elegerea Scripturilorto.
5, 9: Fericifi ficitorii de pace, ci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
(5,9) lacov 3,781 Evteil2,l4
Fericili sunt nu numai cei care sunt pagnici fafi de toli, ci gi cei care ii
impacd pe cei certali. Inca sunt ,,ficdtori de pace" gi cei care pe vrdjmagii
lui Dumnezeu, prin invilituri ii intorc [cdtre buna cinstire].

'Aici Sfintul Simeon Noul Teolog ne invali: ,,Inima curati nu poate infiptui nici o
virtute, nici doud, nici zece, ci toate impreund fiind, a9a zicind, ca una singurd 9i dusd
pAnd la capdtul din urmd. Dar nici acestea nu pot face singure inima curati, fArA venirea
9i lucrarea Duhului. Cici, precum fierarul i;i poate ardta megiegugul prin uneltele sale,
dar fdrd lucrarea focului nu poate isprivi nimic, ata ti omul, toate Ie face ti se folosette
de virtuti ca de nitte unelte, dar fdri venirea focului dumnezeiesc, ele rdmAn fird rod gi
firi folos, neizbutind si curdfeasci pata gi intindciunea sufletului" (Filocalia romineascd,
vol.6, A doua srtd a ctpctelor dc Dunrnezur ctnintdtoare si fdptuitoare, cap 29, ed. IBMBOR,
Bucuregti, 1977, pp. 69-70).
Iar Cuviosul Teodor al Edesei scrie; ,,Curat cu inima este acela a cirui inimi nul
osandette pentru celcarea vreunei pomnci a lui Dumnezeu sau pentru intreldsarea ei,
sau pentru primirea vreunui gind potnvnic" (Filocalin romineascd, vol.4, O sutd dc capete
foarte folositoare, cap 86, ed. Humanitas, Bucuregti, 2000, p. 223).
'0 lar Sfdntul Isaac Sirul ne spune: ,,Fericifi, deci, cei curali cu inim4 ci nu este timp
in care sd nu se bucure de desfitarea lacrimilor gi intru aceasta pururea vor vedea pe
Domnul. [...] Cici de la plAns se trece la curetia sufletului" (Filralia romineasci, vol.1,0,
CtLaintul LXXXV: Despre post pi priaeglere, ed. IBMBO& Bucuregti, 1981, pp. 443-444).
TALcUIREA SFINTEI EVANCHELlI DE LA MATEI Capitolr,rl 5 tEl

$i ,,fii ai lui Dumnezeu" sunt unii ca acegti4 pentru cd gi Cel Unul-Niscr.rt


nea irnpacat pe noi cu Dumnezeurt.
5, 10: Fericifi cei prigonilir2 pentru dreptate, ci a lor este impir;Jia
Cerurilor' (5. 1{l) Romani 8, 17 / 1 I'erru 2, 19; 3, 1'l
Nu numai mucenicii se cheamA ci sunt ,,prigoni!i", ci ;i multi [a[ii],
pentru c; ajute celor care sunt nedreptatili.
$i, in scurt [vorbind, ,,ferici]i" sunt cei ce sunt prigoni]il pentru toati
fapta bund, cici dreptate este toatd fapta cea buni - de vreme ce gi tilharii
gi ucigagii sunt prigoniti, dar nu sunt ,,fericili"t3.
5, 11,; Fericili veli fi cand vi vor ociri ut
" l;',,lllg:11, .!, r t p"uu q, rn
De aici Se irtoarce citre Apostoli, ardtAnd ci dascilii vor fi cr.lrAfi irdeosc'bi.
5, 1.1.b: $i vor zice tot cuvAntul riu irnpotriva voastri, minlind din
pricina Mea.
Nu tot cel ce va fi ocirAt este ,,fericit", ci acela care va fi ocirAt pentru
Hristos gi in chip mincinos. Iar dacd nu r.or fi acestea doui, ticilos estt:
acela. ca unul care pe mulli smintette.
5, 12'; Bucurali-vi 9i vi veselifi, ci plata voastri multi este in Ceruri.
(5, 12') 2 Paralipomena 36, 16 / Matei 21, 35;23,34.35 | Luca 6,23 / Faptele Apostolilor 5. {1

Celorlalli nu le-a zis,,plati multi", aici insi arati cd lucru mare 9i


preagreu este a rebda ocar4 pentru cd [din pricina acesteia] mulli ;i-.rr,r
pus sfArgit vielii. Inci gi Iov, celelalte multe ispite rdbddndu-le, atunci mai
vArtos s-a turburat cAnd prietenii l-au ocirAt, [spunAnd] ci riin pricina
pdcatelor sale pitimegte (lou 4, 8-9; 8,1-6;11,13-15,20).

rrCuviosul Petru Damaschinul ne aratd in aminunlime care este fericirea ficiltor ilot' l
de pace: ,,Acettia sunt cei ce au fdcut pace in sufletul gi trupul lor, supunAnd trupul
duhului, ca sd nu mai pofteasci trupul impotriva duhului, ci si impirilensci harul
Duhului SfAnt in suflet, gi sd-l ciliuzeasci precum voiegtc, ddruindu-i cunoltinl.i
dumnezeiasci. Prin aceast4 unul ca acela poate si rabde prigonire4 batjocorirea;i tot
cuvAntul rdu, pentru dreptate - ti se bucuri ci "plata lui multi este in Ceruri" (-NIntci 5,
12). Cdci toate Fericirile fac dumnezeu dupi har pe omul care a ajuns bl,irrd, doritor .r
toati dreptate4 milosiiv, nepAtimitor, fdcdtor de pacc, ribdind toati durerea cu Lrucrrrit'
pentru dragostea lui Dumnezeu gi a aproapelui" (Fi/ocrrlia rortritu:nscd, t'o1.5, Desprt'lLtrutrcn
a cloua gi despre napterea plinsultLi din tenrcre, ed. Humanitas, 2001, pp. 58 5s).
I2 ln ediJia de
la 1805, in loc de,,cei prigonifi", se gisegte,,cei ce se gonesc".
F Adici, Domnul nu-i ferice5te pe unii cJ acestra-
u ln editia de Ia 1805, in loc de
,,vi vor prigoni", se gisegte .,vi vor goni".
182 Capitolul5 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

5,12b: CA aga au prigonitls pe Proorocii cei dinainte de voi.


Ca sd nu creadd Apostolii cd vor fi prigoniti din pricin; cd [Hristos] ii
invali pe ei lucruri potrivnice, ii mdngAie ardtAnd cd: ,,$i "Proorocii cei
dinainte de voi" pentru fapta cea bund au fost prigonifi. Drept acee4
mAngAiere si avefi pdtimirile acelora".
5, 73": Yoi sunteli sarea pimAntului (5, 13') Marcu 9, 50

,,Dar Proorocii au fost trimigi numai la un neam. in timp ce voi, [ucenicii]


suntefi <sare a tot pimAntul", prin invilituri gi prin mushAri, ca sarea
intdrind pe cei molegifi - adicl desfrAnafi -, ca sd nu nasci ,,viermii" cei
fird de sfArgit [neadormili] (Marcu 9,44, 46, 48). Drept aceea nu lepdda]i
saramura mustrdrilort6, micar de vefi fi ocdrAli. mdcar de vefi fi prigonifi".
Pentru aceasta zice:
5,'L3b: DacA sarea se va stricau, cu ce se va sira? De nimic nu mai e
buni, decAt si fie aruncati afari ei cilcati in
Bl;fil:"1"r:;ln:"';.... ,,
Daci dascilul ,,se va impufi" [,,strica"] - adici daci nu va mustra gi
nu va intdri ca ,,sarea", ci se va molegi -, cu ce ,,se va sira", altfel spus cu
ce se va lucra indreptarea? Agadar de atunci ,,afari" se aruncd din
dregitoria de invdlitor gi ,,se calci in picioare", adicd se defdimeazd.
5,1-4': Yoi sunteti lumina lumrr (5, 14') Pild,e 4,aa I Filipeni 2, 15
Mai intAi ,,sare" 9i apoi ,,lumini", pentru ci cel ce videgte cele ce se
fac intru ascuns, acela este lumind, cici tot ce se aratd, ,,lumini" este (Efeseni
5,L3-14). pi nu numai un neam au lurninat Apostolii, ci lumea toatd.
5, 14b: Nu poate o cetate aflati pe virf de munter8 si se ascund5.
Ii invali pe ei si fie nevoitori gi sd ia aminte la viala lor ca cei care vor
fi vizufi de tofi, zicAndule: ,,Si nu socotili cd in colluri vd vefi ascunde, ci
aritali veli fi gi de aceea avefi grijd sd vietuili fdrd de prihani, ca si nu
smintili 9i pe alfii".

In edilia de la 1805, in loc de,,au prigonit", se gisegte ,,au gonit".


15

16,,Sarea" este inleleasd aici prin saramura mustririlor duhovnicegti. Cunoagtem ci


sarea are calitatea de a feri bucatele de stricdciune gi de a le face gustoase. AseminAnd pe
Apostolii Sii cu,,sarea pimAntului", Domnul a voit sd spun; cE, precum sarea
pdmAntului are calitatea de a feri bucatele de putrejune a gi le face gustoase, tot ata gi
Apostolii Sii au menirea ca si fereascd omenirea de striceciune.
rT
ln textul de Ia 1805, se afld ,,se va impufi", in loc de ,,se va strica".
]s
ln edilia de la 1805, in loc de,,aflati pe virf de rnunte", se gasette ,,deasupra
muntelui stand".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul5 183

5, 15: Nici nu aprind ficlie 9i o pun sub obroc, ci in sfegnic ai


lumineazd tuturor celor din casi' (5. 15)Marcu4,21lluca8, 16;11,33
,,Eu, [Domnul,] am aprins "lurnina'; iar a nu se stinge darul, aceasta
este a sArguinlei voastre, ca ti altora sE le striluceasci lumina vielii
voastre". Cd [iatd ce] zice:
si lumineze lumina voastri inaintea oamenilor, a9a incAt si
5, 16; A9a
vadi faptele voastre cele bune 9i si sliveasci pe Thtil vostru Cel din Ceruri.
(5,'16) Pilde 4,7E I loan 15, E / Filipeni 1,17;2,75 I lPearu 2,lZ
Nu zice: ,,voi sd ardtali fapta cea bund", cdci aceasta nu este lucru bun
[cuvenit], ci,,aceea singurd sd lumineze, ca 9i vrijmagii vogtri si se
minuneze gi si nu vi sldveasci pe voi, ci "pe Tatil vostru>".
De acee4 de facem vreo faptd buni, spre slava lui Dumnezeu se cuvine
si o sivArgim, iar nu pentru slava noastrtrre.
5, L7: SA nu socotili cI am venit si stric Legea sau Proorocii; n-am
venit si stric, ci si implinesc. (5. 1z) Matei 3. 1s / Romani 3. 3r
Pentru ci El avea si aduci leei noi. ca sd nu socoteasci ei cA este potrivnic
lui Dumnezeu, zice, mai inainte vindecAnd [indreptAnd] pdrerea celor mulfi:
,,Nu am venit sd stric Lege4 ci mai vdrtos s-o implinesc". Dar cum a impli-
nit-o? IntAi ci toate pe care le-au spus pentru El Proorocii le-a ficut. De
aceea gi Evanghelistul adeseori spune: ,,Ca si se implineasci ceea ce s-a zis
de Domnul prin Proorocul" (Matei 7, 22; 2, 5;2, 75; 2, 17 etc.).
Dar gi poruncile Legii, pe toate le-a irnplinit, ,,ci n-a sivArgit nici o
nedreptate gi nici o ingeliciune n-a fost in guraLui" (lsaia 53, 9; vezi gi 7
Petru 2,22). $i in alt chip a implinit Lege4 cdci toate cele pe care in chip
umbrit le-a insemnat acee4 El de sdvArgit [desivArgit] le-a zugrdvit. Cdci
Legea a zis ,,si nu rcizi" (Iepire 20, 13), iar EI mai vArtos poruncegte ,,nici
si te mAnii in degert" - asemenea unui zugrav care nu strici insemnarea
umbritd [invechitS], ci mai vdrtos o implinegte [intdregte].
rnAici Cuviosul Teodor al Edesei spune: ,,Precum mirul de mult pre;, chiar inchis in
vas, rispA,ndegte in aer buna sa mireasmi 9i umple de ea nu numai pe cei ce stau aproaPe,
ci gi pe cei dimprejur, aga gi buna mireasmi a sufletului virtuos gi iubitor de Dumnezeu,
rispandindu-se prin toate simlurile trupului, arata privitorilor virtutea atezatd induntru.
Cdci, cine, vizdnd limbi care nu griiegte nimic firi de rinduiald qi nepotrivit, ci tot ce-i
bun ti fol.ositor ascultdtorilot ochi infr6nafi, ureche ce nu primegte nimic din cantdrile ti
cuvintele necuvenite, picioare care umbli cuviincios gi fala care nu se strambi de rAs, ci
mai degrabd e Bata de lacrimi gi de plAns, nu va cunoaFte ci in;untru se afld gi multd
bund mireasmd a virtuf ilor?" (F ilocalia romhneascd, vol. 4, O su td de capete foarte folositmre,
cap 86, ed. Humanitas, Bucuresti, 2000, p. 223).
184 Capitolul5 SFANTUL TEoFILAcT ARHIEPIscoPUL BULcARIEI

5, 18": C!.ci amin zic voui


,,Amin" este cuvant de adeverire, in loc de ,,adevdr zic voui".
5, 18b: lnainte de a trece20 cerul gi plmantul, o ioti sau o cirti din
Lege nu va trece, pani ce se vor face toate.
(5, 18') Psalm 118, 89-90, 152 / Isaia 40, 8 / Maleahi 2, 5 / Matei24,35l L,rca 76,77;21,33
Aici aratd ci lumea trece gi se schimbS, dar cAt va sta [fi] lumea, nici
cea prea mici slovd din Lege nu va trece.
Iar unii zic cd ,,iota" gi ,,cirta" sunt cele zece porunci ale Legii'?l. Iar
allii, ca este Crucea - ce ,,iota" este lemnul cel drept [bra]ul inaltl al Crucii,
iar,,cirla", cel [pus] de-a curmezigul. Deci, [Domnul] zice [aici] cA cele ce
s-att zis despre Cruce se vor implini.
5,19": Deci, cel ce va strica una din aceste porunci foarte mici gi va
invdfa a9a pe oameni, foarte mic22 se va chema intru impirilia Cerurilor
(5, 19')l Ezdta 7,70 I lacov 2,70
,,Porunci mai [foarte] mici" numegte poruncile pe care avea sd le dea
El, iar nu pe cele ale Legii. $i ie numegte pe acestea ,,mai [foarte] mici",
din pricina smereniei [Sale], ca gi pe tine se te invele ca smerit sA cuge]i cu
privire la invdliturile tale.
Iar cel ce ,,mic se va chema intru lmpirifia Cerurilor", adici la inviere,
ace la va fi de pe urmA ti va fi aruncat in gheena, ca nu va intra in impardlie.
Sd nu fie! Ci aici prin ,,lmpdrilie" ,Invierea sd o infelegi,

5, 19b: lar cel ce va face gi va invifa, acesta mare se va chema intru


impirifia Cerurilor.
IntAi a zis ,,va face" gi apoi ,,va invdla" , cdci, cum voi putea povefui
pe altul intm calea pe care eu nu am cilitorit?]3 $i iarigi. daci eu fac ai nu
invdf, nu am atAta plati, iar de multe ori chiar osandS, daci din pricina
zavistiei sau a lenevirii nu sivArsesc lucru invdtdtoresc.

'?o
in edi;ia de la 1805, in loc de,,inainte de a trece", se gdsette,,pini ce va trece".
I in sistemul grecesc ai slavon al numeralelot ,,iota" (cu accent) indice numirul 10.
?, h edigia de la
1805, in loc de,,foarte mici/mic", se gisette,,mai mici/mic".
r Aici Sfantul Grigore Teologul ne invald in cuvAntul sdu despre preofie: ,,Boala aceast4
de a te crede invifat c6nd nu egti, este vrednici de lacrimi gi de suspine, mai mult decit
orice alti boale. Adeseori am deplAns boala ast4 pentru cA ttiu bine ce pretentia aceasta iti
pierde 9i bruma de invdteturd ce-o mai ai, iar umbletul dupi slava degartd este pentru om
mare piedici in calea virtulii. Numai unul ca Petru 9i ca Pavel poate vindeca pi opri boala
aceasta! Numai unul ca acegti mari ucenici ai lui Hristos, care au luat 9i harul vindecdrilor
o dati cu puterea de a conduce pe credinciogi cu cuvAntul 9i cu fapt4 care s-au fdcut
tuturor toate (1 Co inteni 9,22), cape to;i si-i dobindeasci! in ce ne privegte pe noi, ceilalli,
mare lucru daci ne lis.irn binc condugi 9i pistorili de cei cirora li s-a incredinlat vindecarea
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA VATEI Capitolul 5 18-;

5,20: CAci zic voue: Ci de nu va prisosi dreptatea voastri mai mult


decAt a cirturarilor gi a fariseilor, nu veti intra in impirifia Cerurilor.
r'5. 20) Romani 9. 31

,,Dreptate" numegte toatd fapta bund. Spre pildi: Iov era drept, cuvios,
fird de prihand (lozt 7,1). Deci ir:rfricogeazS-te, omule, socotind cat ni se cere!
Apoi ne invald cum ne ,,va prisosi [dreptatea]" gi numdri [ne arati]
faptele bune:
5,21: Ali auzit ci s-a zis celor de demult: ,,Si nu ucizi"; iar cine va
ucide, vrednic va fi de osAndi2r.
(5,2'l) legie 20,13 | Levitic 24, 17 / Deqteronom 5, 17 / Matei 19, 18 / Marcu 10, 19 / Luca 18, 20
Nu spune cine a dat porunciie, cdci daci ar fi zis: ,,Tatdl Meu a zis
celor de demult, iar Eu zic voui", ar fi pdrut ci pune legi impotriva Thtalui.
Iardgi, dacd ar fi zis: ,,Eu am zis celor de demult", cu ane\roie ar fi fost de
primit. Deci, nehotdrAt [nenumind pe Cel Care a grdit], spune ci ,,s-a zis
celor de demult". $i zicAnd ,,celor de demult", aratd ci Legca s-a invechit.
Deci, de vreme ce s-a invechit gi aproape este cle a se pierde, se cuvine a o
pirdsi pe aceasta gi a alerga la cele noi [poruncite].
5, 22': Eu insi vi sgun voui: Ci oricine se minie pe fratele siu,
vrednic va fi de osindi2 (5, 22') 7loan3,75
Proorocii, vrAnd si prooroceasci, spuneau: ,,Acestea zice Domnul". Iar
Hristos spune: ,,Eu insi vI spun voui", ardtAnd stipinirea Durnnezeirii, ci
aceia erau slujitori, iar Acesta este Fiul gi pe toate ale Tatdlui le are.

unor astfel de boli yi <xArmuirea credinciogilor" (L)esprt preolre, Ll, traducere, iltroduccre,
indici pi note de Pr Dumitru Fecioru, ed. IBMBOR, Bucurepti, 1987, p.187).
Tot pentru aceste4 SfAntul lgnatie Briancianinov ne aratd pripastia carc se deschide
dintru a invifa pe altii, mai inainte de a fdptui tu insuti: ,,Multe cirti s-au scris in starea de
ndlucire, numiti "parerea de sine". Cand surrt citite, se intrevede in ele prezenfa unei filc
senzuattati gi o subtila mandrie, care produce asupra oamenilor orbili spiritual gi plini de
patimi, o desfdtare pe care ei o considerA pregustare a harului Sfintului Duh. Nu infeleg,
nenorocrrii, ci ei se desfiteazi de mirosul subiil al patimilor c('traiesc in ei, luar]du-l in
orbirea lor sufleteascd drept parfum al harului. Ei nu-gi dau seama cA numai Sfinlii sturt in
stare se guste cu adevirat o bucurie duhovniceasc5, ci bucuria duhovniceasc5 trcbuie si
fie precedati de pociinta ti cur;'tea de patimi, ci pdcdtosul nu este in stare sa perceapi o
bucr.rrie spiritual5, ci trebuie se te recunotti nevredric de o asemcnea bucurie, si o respingi
dacd incepe si te cuprindi, si o refuzi, ca 9i cum nu li-ar conveni, ca o orbire evidentd gi
fatald, ca o subtile migcare a vanitdfii, mAndriei 9i voluptdlii" (Fdriniturile ospdluhi, ed.
-1996,
EOR, Alba Iulia, pp. 48-19).
?{
In texhrl de Ia 1805, in loc de ,,vrednic va fi de osindi", se gisegte,,vinovat va fi iudecn$i ".
'?5
in textul de la 1805, versetul este: ,,Eu insi vi spun voui: Ci oricine se minie
asupra fratelui sdu, ln degert, vinovat va fi ludeci!ii".
186 Capitolul 5 SFAI\rUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

Iar cel ce ,,se minie asupra fratelui siu. in degert". acela va fi osAndit,
iar dacl cineva se mAnie cu buni cuvAntare gi pentru indreptare gi dupd
[dintru] rAvnd duhovniceascd, nu va fi osandit. Pentru ci gi Pavel graiuri
de mAnie a griit cdtre Elimas vrijitorul gi citre arhiereu (Faptele Apostolilor
L3, 8-11; 23, 3), dat nu ,,in de9ert", ci din rAvni. Atunci ne mAniem ,,in
de9ert", cAnd o facem din pricina banilor sau a slavei [degarte].
5, 22b: $i cine va zice fratelui slu netrebnicule26, vrednic va fi de
judecata sinedriului2T
Numette ,,sobor" divanul evreilor. Iar ,,raca" inseamnd ,,tu", dupi
cum avem obiceiul a zice citre cei pe care nu-i bigim in searnd: ,,Du-te
tu". Deci, ne sfituiegte acestea ca sd ne invele sd fim osArduitori 9i pentru
cele mici gi unul pe altul sd ne cinstim.
Iar unii spun ci in siriaci ,,raca" inseamni ,,de scuipat", adicd ,,prost"
[,,netrebnic"]. Deci, cel care il va ociri pe fratele sdu ca pe un ,,prost"
[,,netrebnic"], vinovat va fi [de judecata] ,,soborului" Sfin]ilor Apostoli,
cAnd vor gedea [pe scaun], judecAnd cele douisprezece seminlii.
5,22':Iar cineva zice: ,,nebunule", vrednic va fi de gheena focului28.
Mulfi socotesc ai zic ci vorba aceasta este grea gi aspri, dar nu este
af4 cici cel care il aratd pe fratele sdu lipsit de cuvAntare gi inlelegere -
prin care ne deosebim de dobitoace -, cum n-ar fi ,,vrednic de gheena"?
Pentru cd acela care defaimd gi oceregte, stricd dragostea 9i, lipsind ea
impreund risipegte [suntem lipsi]il 9i [de] faptele bune, dupd cum, daci

se afli ,,raca", in loc de ,,netrebnicule". ,,Raca" este un termen


'?5ln textul de la 1805,
aramaic, inscris ca atare in iextul grecesc. ,,Raca" inseamnd ,,prost" sau ,,cap sec". ln
traducerile rom6negti este redat indeobgte prin ,,netrebnic" sau ,,necurat".
'?7in textul de la 1805, se afli ,,soborului" in loc de,,de iudecata
sinedriului". Pentru
,,sinedriu" vezi Fi nota tAlcuirii de la Maf ei 25, 55-60a.
28ln textul de la 1805, se afld
,,vinovat va fi gheenei focului" in loc de ,,vrednic va
fi de gheena focului". Gheena este o vale adAncE, aflati in sudul Ierusalimului, intre
Muntele Sion gi Muntele,,sfatului celui rdu", unde, in vechime - pe vremea regilor idolatri
din Iuda - idolului Moloh ii erau adugi copii ca jertfe (vezi Ieremia 7,31;19,6; 32,35).De
atunci ea era sfiotiti de evreii credincioti ca spurcate gi aruncau in e4 in semn de dispre;,
tot felul de gunoaie pi de necurifii din lerusalim, cirora Ii se didea foc 9i astfel se
rispAndea un miros urdt. $i fiindcn focul ardea continuu, se considera ca un iad, in care
se credea ci arde focul nestins. De aceea s-a ti numit acel loc ,,gheena focului".
MAntuitorul folosette aici expresi4 ca atare, in sensul in care ,,gheena focului" este un
loc de osAndd, in care i9i primesc pedepsele dupl moarte sufletele celor rii, fiind chinui;i
de un foc duhovnicesc ai nu de r.mul material (vezi ri Matei 18, 9) - Dicliorurul Nonlui
Testament, ed. cit., p. 451.
TALCUiREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul S 187

este dragoste, stdruim in faptele bune. Deci, toate faptele bune ie risipegte
gi
cel ce ocdrdgte., fiindci dezbini dragostea2e. Pentru aceastA dupd cuviinld,
este vrednic de focul cel vegnic.
5,23-24: Deci, daci ifi vei aduce darul tiu la altar 9i acolo ili vei
aduce aminte ci fratele tiu are ceva impotriva ta, (24) lasd darul tiu
acolo, inaintea altarului 9i mergi intAi gi impaci-te cu fratele tiu 9i, apoi,
venind' adu darul tiu' (5,
6, zJ) I!.atei,a,4 t Marc! tr,2s 21) lsaria 6G, 3 / Marcu 11, 25
Dumnezeu nu ia i:r seami cinstea 54 ci mai mult sd ne iubim unul pe altul,
cdci zice: ,,i$ vei aduce aminte ci fratele tiu ale ceva impotriva ta", neadiugAnd
nimic altceva. Deci, impaci-te, fie de are ceva impotriva ta cu dreptate, fie cu
nedreptate. $i nici nu zice: ,,daci tu ai ceva impotriva aceluia", ci ,,acela de are
ceva irnpotriva t4 sarguiegte-te a-l imprieteni fimpdca] pe el cu tine".
$i ne poruncegte Domnul ,,si lisim darul", ca sd ne sArguiascd la im-
pdcare, cu nevoie. Deci, tu, vrAnd sd aduci darul tau, etti silit sa te impaci.
Si mai aratd ci adevirata jertfd este dragostea

5,25-26: impacS-te cu pArA9ul3o tiu degrabi, pAni egti cu el pe cale,


ca nu cumva pArAgul si te dea judecitorului, 9i judecitorul sluiitorului
gi si fii aruncat in temnifi. (26) Adevirat griiesc Nu vei iegi de acolo,
pAni ce nu vei fi dat cel de pe urmi ban31. 'ie:
(5, 25) Pilde 25, 8 / Sirah 8, 1-2 / Matei 6,74;78,35 I L!.a72,58 (5,26) Ls.a 12, s9
Unii socotesc cA ,,pArAg" este numit diavolul, lat ,,cale", viala aceasta.
Iar Domnul sfituiegte aga: ,,CAt egti in viala aceast4 desparte-te de diavol,
ca sd nu te poatd mustra pe urmi pentru pdcat, ca gi cum ai avea ceva dintru
ale lui. Iar atunci c6nd se va sfarti viata t4 te vei da muncilor [caznelor] 9i
vei fi muncit [cdznit] gi pentru,,cele mai de pe urmi" pdcate". [Aceasta sd
o inlelegi prin: ,,Nu vei iegi de acolo, pAni ce nu vei fi dat cel de pe urmi
codrant",l cdci codrantul pretuiegte doi binufi (Luca 72,6;21,2).
Iar tu sd inlelegi cd gi pentru pArAgii de aici zice aceast4 sfdtuind a nu
ne judeca gi [prin aceasta] de ia lucrurile dumnezeiegti a ne smulge. Cd,

'?u
Cel care se rupe pe sine dintru unitatea sobomiceascd a firii omenegti, se desparte
de dragostea lui Hristos gi se face fiu al urii gi al intunericului,
30
[1805] Unii socotesc Ispun] cd,,pArAgul" este congtiint4 ca aceea care sti
intotdeauna impotriva voii celei rele 9i pArigte pe cel ce face rdul, iar ,,cale" este viala
aceast4 cu care se cuvine a ne ,,impica" - adicA a ne supune ei -, atunci cind ne indeamnd
la cele bune, iar de Ia cele rele ne oprette (dupi Zigaben).
3tin textul de la 1805, aici se afld,,codrant", in loc de
,,ban". Codrantul era o monedd
de mici valoare, din arami, cAntirind rnai pugin de un gram 9i servind la darea restului
si la micile cumpirdturi zilnice.
188 Capitolul 5 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

mdcar de-ai 9i fost nedrept;fit, nu merge la judecate, ci ,,pe cale" desparte-te,


ca nu cumva sd pifimegti rele din pricina puterii pArAgului32.

5,27: Ali auzit ci s-a zis celor de demult: ,,SI nu sivArgegti adulter"33.
(5, 27) legire 20,14 | Deuteronom 5, 18 / Marcu 10, 19 / Luca 18, 20
Una este curvia, iar alta preacurvia. Preacurvia este cea cu femeie care
are barbat, iar curvie se cheame cu cea sloboda.
5,28:El insi vi spun voui: Ci oricine3{ se uiti la femeie poftind-o,
a qi sivirqit adulter cu ea intru inima lui3s.
(5,28) Facere 34,2 | Levitic 20, 10 / 2 Regi 11, 2 / Iov 31, 1/ Pilde 5,251Siah9,a;41,25
Adici cel ce sta gi iscodegte gi aprinde pofta dintru ciutdturi gi iar
cautd spre a pofti mai mult, unul ca acest4 iatd, a gi sdvArgit riul ,,intru
inima lui". Si ce folos ci n-a adiugat gi fapta? N-a adiugat-o, pentru ce
nu a^putut, intrucAt, dacd ar fi putut, indati ar fi sivArgit rdul [picatul]36.
Ins5, cunoagte ti cA, mecar de vom pofti, dar vom fi impiedicali si
fiptuim, ardtat este ce de darul Domnului am fost acoperiti.
Iar cAt privegte femeile care se impodobesc ca sd place unora, chiar
daci nu vor pldce4 se cheam; ca au dres [gitit] otravi, chiar dace nimeni
n-a biut [dintru aceasta].

rr
Sfintul Isaia Pustr.ricul ne i:rdeamni: ,,Sd stdruim, iubifilor, in frica lui Dumnezeu,
pizild 9i pdstrAnd fdptuirea virtufilor, nepricinuind sminieli conttiintei noastre, ci luind
rminte la noi ingine, in frica lui Dumnezeu. Sd facem aceasta p6nd ce se va elibera gi ea
im1.rn.un; cu noi, ca si producd intre noi 9i ea o unire, incit s5 ajungi paznica noastri,
aritindu ne orice lucru in care e primejdie sd cidem. Dar, de nu ascultim de e4 se va
despirfi de noi, ldsindu-ne si cidem in mAinile vrijmagilor nottri ii nu ne va mai ajuta
E cee'a ce ne-a invelat Domnul aici in Evanghelie. Spune de congtiinta cd e ,,pArAg",
fiindci se impotrivegte omului, care voiegte sd facd voile trupului siu gi de care, daci nu
,rsculti onrul, il predi pe el dugmanilor lul" (Filocalia ronrhneascd, vol.1.2, Cuuintul IV,
cap 8, ed. Harism4 Bucuregti, L99L, p. 60).
rr in edigia de la 1805, in loc de,,si nu sivArgegti adulter", se gesegte,,si nu
preacurvegti".
"t[1805] Se cui,ine a gti ci poruncile aceste4 degi par a fi spuse citre bdrba]i, privesc
;i femeile, cdci birbatul este cap al femeii, iar capul gi mddularele sunt unite. Deci, este
pedepsita ciutatura cea iscoditoare, fiindcd dintru aceasta curge Patima irx inime. ii Pentru
ci pitirnind inima este pi trupul afifat spre impreunare [desfr6nare], de acee4 mai iniAi
sc taie rdddcin4 ca sd nu rdsari ramuri gi si aducd roadi [rea] (dup; Zigaben).
r5 in edi;ia de la 1805, aici avem:
,,Cel ce a ciutat la rnuiere [ferneie] spre a o pofti
pe ea, iat5, a preacurvit cu dAnsa intru inima sa".
r" Avva Dorotei irxvata acestea:
,,Domnul ne-a dat porunci care ne curelesc chiar ti
de patinile noastre hse9i, de insegi relele inclindri ale omului nostru dinlduntru. C6ci ii
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI

5,29-30: lar dacSochiul tiu cel drept te smintegte pe tine, scoate-l si arun,
c5-l de la tine, cici mai de folos ifi este si piari unul din midularele tale,
decAt tot trupul tiu si fie aruncat in gheeni. (30) $i dacd mina ta cea dreapti
te smintegte pe tine, taie-o 9i o arunci de la tine, cici mai de folos ifi este si
piari unul din midularele tale, decAt tot trupul tiu si fie aruncat in gheeni.
(5, 29/ Deuteronom 13, 5 10 / Pilde 1, 15-16 / Matei 18. 8-9 /
Marcu 9, 43, 47 / Romani 8, 13 (5, 30) Matei 18, 8
Auzind ,,ochi" ti ,,mana" , si nu socoti [crezi] ci acestea sunt spuse
despre mddulare, fiindci atunci n-ar fi addugat ,,cel drept" ;i ,,cea dreapti",
ci s-au spus acestea pentru cei ce par a fi prieteni, dar care ne vatdmd.
Ag4 fiind cineva tAnir gi avAnd prieteni neinfrAnali carel vat;ma, acesta
si-i taie de la sine, cdci zrce: ,,Poate gi pe aceia ii vei mAntui, \'enlndu-9i ei
intru simJire. Iar de nu, mdcar pe tine [si te rn6ntuiegti]. insi dacd iubegti
prietegugul cu acei4 dimpreund veli pieri":7.
5, 37-32: S-a zis iarigi: ,,Cine va lisa pe femeia sa, s;-i dea carte de
despirfire". (32) Eu insi vi spun voui: Ci oricine va lisa pe femeia sa,
inafari de pricini de desfrAnare, o face si sivArseasci adulter, gi cine va
lua pe cea lisati, sivArsegte adultefs.
(5,31) Deuteronom 24,1/ Ieremia 3,1/N{atei 19, 7/Marcu 10,4,11/ Luca 16, t8/1Corinteni 7, 10
(5,32) Maleahi 2,1+15/Ntatei 19,9 / Marcu 10,11/ Luca 16,18 / Romani 7,2
Moise a poruncit ca, dacd cineva igi va uri femei4 sd se desparti de e4
ca sd nu se intAmple lucru mai rdu, cici urAnd-g poate ar fi omorAt-o. $i a
poruncit ca si i se dea acelei4 ,,carte de despi4ire", ca si nu se mai intoarci
[a el] gi dintru aceasta sA se igte turburare, birbatul locuind impreuni cu
altd femeie (Dettterononr 20, 14; 24, 1).

sddegte lui deosebirea binelui gi a riului, il trezette, ii arati pricinile din carc vine el la
pdcat. ti zice: "Legea a spus: sd nu preacurve;ti, iar Eu zic: nici si nu poftegti. Legea a
spus: si nu ucizi, iar Eu zic: nici si nu te mAnii" (lr\atei 5, 21-22,27-28). Cdci de pofteFti,
chiar daci astezi nu preacun'e9ti, pofta dinduntru nu va inceta si te tulbure, pAni ce nu
te vei nipusti la lucrarea ei. De te rnAnii gi te suped impotriva fratelui tiu, r,ei ajurge 9i
la clevetirea lui gi apoi la uneltirea inpotriva Iui" (Filacaliu rourineascd, vol. c), l)csplc
lepddare, cap 6, ed. IBMBOR, 7980, p. 482).
37
SfAntul Maxim Mirturisitorul tdlcuiegte asemenea: ,,Ceea ce spune parabola in
chip intunecos, se poate intelege gi despre prieteni, care ne sunt ca nigte ochi, pi despre
rudenii, care ne sunt ca nigte miini, gi de slugi, care ne slujesc ca nigte picioare. Scriptura
poruncegte si-i scoatem pe aceFtia toti, dacd ne smintesc li ne vatdmi sufletul" (Filocalitr
romineascd, voL 2, Intrebarca 35, ed Humanitas, Bucu re9fi, 1999, p. 222).
33
in editia de la 1805, aici avem: ,.Ci oricine va l6sa pe muierea [femeia] sa, afari
de cuvant de curvie, o face pe ea si preacurveasci, si cela ce va lua pe cea lisat;,
preacurveste".
190 Capitolul 5 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

$i [Domnul] nu strice Legea lui Moise, ci o indrepteaz;, infricogAnd pe


bdrbat, ca s; nu-gi urasca femeia firi pricind binruvAntati. Cdci dacd o va
lisa din pricina ce a curvit, nu va fi osAndit, dar altfel, osAndit este, fiindcd o
silegte la preacurvie. Dar gi cel care o va primi pe aceasta gi el este preacurval (
cici dacd n-ar fi primit-g aceea s-ar fi irtors gi s-ar fi supus birbatului. I
Iar cregtinul se cuvine si fie fdcitor de pace gi cdtre ceilal;i, dar cu (
mult mai vArtos cetre a sa femeie.
5,33-35: Ali auzit ci s-a zis celorde demult: ,,Si nu juri strAmb3'q, ci si lii
inaintea Domnului4 jurimintele tale". (34) Eu insi vi spun voui: Si nu vi
jurafi nicidecum: nici pe Cer, fiindcl este tronulal lui Dumnezeu, (35) nici
pe pimAnt, fiindci este agtemut al picioarelor Lui, nici pe Ierusalim, fiindci
este cetate a marelui Impirat.
(5,33) leSite 20,7 lLevitic 19,12l Deutelonom 5,11/ Mrtei 23,76 (5,34) Psal''j.To,4l
Isaia 56, 1/ Matei 23,76,221lacov 5,72(5,35) Psalm 4Z 3 / Isaia 66, 1
Fiindci iudeii il aud pe Dumnezeu spunAnd: ,,Cerul este scaunul Meu
9i plmAntul agtemut picioarel orMelet" (lsaia 56,1), se jurau asupra unora
ca acestora. Deci Domnul, oprindu-i, nu zice si nu faci aceastA de vreme
ce cerul este frumos gi mare, iar pimAntul folositor, ci pentru ci Cerul este
,,scaun al lui Dumnezeu", iar pimAntul ,,agternut al picioarelor Lui". [$i c'
greiette Domnul astfel] ca sd nu aibd incdpere [oc] inchinarea la idoli, f(
ceci s-ar fi socotit cd stihiile sunt dumnezei, de citre cei care se jurau pe
P
ele, cum se petrecuse gi mai inainte.
5,35: Nici pe capul tiu si nu te juri, fiindci nu pofi si faci un fir de
pir alb sau negru.
Numai Dumnezeu Se juri asupra Sa, ca Cel Care nu este supus
niminui. Iar noi, neavAnd stipAnire asupra noastre, cum sd ne jurdm
asupra ,,capului nostru", cA lucru al Altuia este? Iar de capul este al t5u,
schimbe un fir de pdr, de pofi!
5, 3Z: Ci cuvAnhrl vosku si fie: Ceea ce este da, da; si ceea ce este nu, nu;
(5, 37') 2 Corinteni 1,77 | la.ov 5,72
si nu zici: ,,Dar cum voi fi crezut?" ,i1i aratd ci de vei grdi totdeauna
Ca
adevirul, nu va fi nevoie se te iuri, cdci nimeni nu e mai Pulin crezut, lo
precum acela care lesne se jurd.
.U
3'q
Adici atunci cand te iuri cd griiegti adevirul.
[1805j ,ir
4ln edilia de la 1805, in Ioc de,,si lii inaintea Domnului", se gdsette,,sE dai
Domnului".
{1 In edigia de la 1805, in loc de ,,tronul", se gdsegte ,,scaunul".
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul 5 191

5,37b: lar ce e mai mult decAt aceasta, de la cel riu este.


Fiindci a se jura este,,mai mult" decAt,,da" gi decit ,,nu", este de la
diavol. Iar ca si nu zici cd Legea 1ui Moise, fiindcd poruncea a face juramant
era re4 afld c; atunci nu era lucm rdu jurim6ntul. Dar, dupi Venirea lui
Hristos este lucru riu, ca gi tdierea imprejur gi, in scurt, |inerea rAnduielilor
evreiegti. De vreme ce gi a suge lapte la piept pruncilor le este lucru cu-
viincios, iar birbafilor [e este lucru de] rugine.
5, 38: Ali auzit ci s-a zis: ,,Ochi pentru ochi 9i dinte pentru dinte".
(5, 38) lerire 27,241 Levitic 24, 20 / Deuteronom 19, 21
Legea, pogorAndu-se lor, slobozea ca acel care vatAme aceleagi sd
pdtimeascd, ca pentru frica de a nu le pdtimi pe cele asemene4 sa nu se
nedreptileascd unul pe altul.
5, 39: Eu insi vi spun voui: Nu vi impotrivifi celui riu, iar cui te
lovegte peste obrazul drept, intoarce-i 9i pe celilaltl'?.
(5, 39 ) Levitic 79,77-18 / Pilde 20,22llsaia 50, 6 / Plingeri 3, 30 | Ltaca 6,29 I
Romani 12,17 / l Corinteni 6,7 / l Tesaloniceni 5,15 / Iacov 3,13 / 1 Petru 3,9
,,Riu" aici este numit diavolul, cel ce prin om lucreazA.
Dar, [oare,] nu se cuvine a sta impotriva diavolului? Cu adevdrat, se
cuvrne, dar nu prin a lovi impotrivi, ci prin a ribd4 cd nu cu foc se stinge
focul, ci cu apd. $i si nu socotegti ci vorbegte numai pentru lovirea cea
peste obraz, ci gi pentru orice lovire gi, in scurt, pentru toatd pitimirea{3.
5,40; Celui ce voiegte si se judece cu tine gi si-,ti ia
f"t::11-r::f:*n:;
Dace te trage la judecatd gi te supdrd, lasi-i gi cimaga. Iar nu daci a9a
simpluar ifi cere Iaceasta].
5, 47: lar de te va sili cineva si mergi o mili, mergi cu el doui.
,,Dar ce zic Eu, haine gi cdmdgi? Chiar trupul tdu ddl celui ce te trage
cu nedreptate si fi mai mult decAt voieste acela".

'r in edilia de la 1805, aici avem: ,,SA nu stafi impotriva celui riu, ci celui ce te va
lovi pe tine peste fala obrazului cea dreapti, intoarce-i lui gi pe cealalti".
s Iscusindu-ne in lupta lduntricd, Sfantul Maxim Mdrturisitorul talcuiette ata
cuvAntul Evangheliei: ,,Cind dracii te ispitesc prin gAndurile ce fi Ie aduc la obrazul
drept, ficindu-te sA te mandretti pentru faptele cele de-a dreapt4 intoarce celilalt obraz,
adici scoate la vedere faptele cele de-a stinga sivirgite de noi" (F ilocalia romhneascd, vol.
2,lntrebarea 24, ed. Humanitas, Bucuretti, 7999, pp.215-276).
Adicd, numaidecat ti fir; de temei.
1q2 Capitolul 5 SFANTUL I'EOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

5, 42; Celui care cere de la tine, di-i; gi de la cel ce voiegte si se imprumute


de la tine' nu intoarce fala tatt /5 J2.) Deureronom r s,7,8, ro I snah4, s r Luca 6, 30, 34

C)ri de este vrejmat, ori prieten, ori necredincios, ori de cere bani, ori
alt ajtrtor de cere, ,d,e-i" l Iar cAt privepte imprumutul, nu vorbeFte despre
cel cu dobAndi, ci de cel simplu. Fiindcd gi in Lege se poruncegte a fi
imprumutul firi
camdti (lepire 22,25).
i 5,4j-11": Ali auzit ci s-a zis: ,,Si iubegti pe aproapelel6 tiu 9i si urigti
pe vrijmagul tiau". (44) Iar eu vi zic voui: Iubigi pe vrijmagii vogtri
I
(5, 13) Levitic -19,77-18 / Deuteronom 23,6 I Matei 22,39 I Marcu 12, 31 / Romani 13, 9 /
Galateni 5, 14 / lacov 2, 8 (5, 41" ) Ltuca 6,27 -2a;23, 34 I F aptele Apostolilor 7, 60
[Acum] a^ajuns la culmea faptelor bune. Cici ce Iucru este mai mare
clecAt acesta? Insd nu este cu neputinfa Ia implini porunca dragostei], ce gi
Moisc i Pavel pe iudeii care se turbau [invergunau] asupra lor i-au iubit
mai mult decAt pe sine. 9i toti Sfinlii i-au iubit pe vrijmagii lor.
BinecuvAnta!i pe cei ce vi blestemi, facefi bine celor
5, :l4t: ce vI urisc
9i rugafi-vi pentru cei ce vi vatimi gi vi prigonesc{7.
(5. J'lt ) Psalm 10E,27 | Luca 6,77-28;23,341 Fapt€le Apostolilor 7,60 / Romani 12.14 / 1 Corinteni 4,12

{' in edi;ia de la 1805, in I()c de


,,nu intoarce fafa ta", se gisegte ,,nuJ intoarce".
{" irr edigia dc la 1805, in loc de
,,aproapele", se gdscAte ,,vecinul". CuvAntul occin, cu
inft'lestrl de alrrcny'lc, sorreirul, il m.ri irtilnim gi in tilcuire a dela Matei 19.17b-19 1i 19, 20.ln
limba romAni, acest cuvant se pare ci provine din latinescul oiclnrts (vecin, aproape). De
ascnenr'4 este gtiut cd prin denumirea dc lccinrc era desemnati inevulmediu iobdgia- Aceastd
stirre de gerbie avca mai multe denumiri: in lara Rom6neasce i se spunea runfirie, \n
Tnnrsilr'.rnia rbllrigic, iar in Moldova era numiti r).rilrL sau r )ecinitate , Vremea Lobdgiei Jdranului
se irrtirrrit'a dc obicci asupra irtregii lui vicli p5miltepti, deoarece el depindea intru totul, cu
t()atc cele vizute ale salc, de stdpirrul siu. De acee4 este cu putintd ca denumirea dat6 in
\4oldova - zrcir lc sau.,rcirr{ifclc - sd cuprindi;i un in}eles mai adAnc. E indeobtte cunoscut cd
inhu acoasti stare de gerbie se aflau sate 9i agezdri intregi. De acee4 relafia dinhe semeni era
;i ura cle tecindtalc, adici de aseminare intru jugul pe care il purtau intru aceasta Yiali
piminteasci. $i, pentru ci aceasti povari ela purtatd cel mai adesea pAni la slartitul vielii,
ad ici al lcccrlrri pinrintesc, era gi una de rcciric, - care se t'eciicca (ucpnicea), se indelulga in
to.rti cufgerea vieJii unui om. Nu nc indoim ci asupra acestor gerbi, ca asupm unora care au
fost supu Fi la m ulte si.lnicii de citre stip6nitorii lor M6ntuitorul Hristos a ficut lucretor cu ventul
Siu: ,,Venigi la Mine toli cei ostenili gi irnpoviragi 9i Eu vi voi odihni pe voi" (Matei 11,28).
9i este cu putirlfd ca diltm haml l)r*rrrlui SfArrt sd fi priceput cei care erau sub jugul robiei
tnrpetti cd dfnrlTclc este acciric (adici rc1ic-rtccinl, iar pecetea intru carc suntem ziditi de
Durrnezeu qrte de a fi ,,una" ( Iam '17 , l'l , 22) cv senrnir nogtri (adici cu cei axmenea noud) 9i
'1,26),
nunrai astfel se plimelte intru noi ,,chipul 9i aseminarea" lui Dumnezeu (Facere
I'in edilia de la 1E05, in lrr de ,,vi vatimi gi vi prigonesc", se gisq;te ,,vi supfuA ti vi
gonesc pe voi".
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul5 193

Ca pe nigte ficdtori de bine se cuvine se-i avem pe acegti4 fiindci cel


care ne priSonette gi ne supdre, ne utureazd noui munca [cazna] cea pentru
pecate. 9i mai vartos [se cuvine a le ribda pe acestea{8] cAnd auzi ci un
dar ca acesta ne dd noud Dumnezeu: .
5, 45: Ca s6, tili fiii Tatilui vostru Celui din Ceruri, ci El face si risari
soarele peste cei buni gi peste cei rii 9i trimite ploaie peste cei drepfi 9i
Peste cei nedrepfi' (5, 45) Deuteronom 4, 19 / sirah 18, 12 / Luca 6, 3s
'Vezi cAt bine ili face cel care te urette gi te neciiegte, insd numai si
voiegti sd-l rabzi?
Iar prin ,,ploaie" gi ,,soare" inlelege tu gi cunogtinta ti invatetur4 ceci
Dumnezeu pe toti ii lumineazi 9i ii invali{'q.
5, 46: C5.ci daci iubifi pe cei ce vi iubesc, ce risplati veli avea? Au,
nu fac gi vamegii acelagi lucru? (5,46)Luca6,32
Si ne inspdimAntim cAnd noi nici cu vamegii nu suntem deopotrivd
[nu ne asemdndm], fiindci ii urAm 9i pe cei care ne iubesc.
5,47-48: $i daci imbrifisafi numai pe frafii vogtri, ce faceli mai mult?
Au, nu fac 9i neamurile acelagi lrucru? (48) Fifi, dar, voi desivirgifi,
precum Tatil vostru Cel ceresc desivArgit este50.
6,48) Levilic17,44;79,2;20,7,26; t lsaia 38, 3 / Luca 6, 36 /
Efeseni 5, 1 / Iacov 1, 4/ 1 P€tru 1, 15
A iubi pe unii dintre semenii nottri, pe cei care ne sunt ca nigte prieteni,
iar pe algii a-i uri este al celor ce nu sunt,,de sivArgit" [,,desivAr9ifi"]. Iar
alcelor,,de sivArgit" [,,desivAr9i]i"l este a-i iubi pe to]i [oamenii].

a3
Iati ce ne invafi aici Sfintul Simeon Noul Teolog despre sporirea duhovniceascd:
,,Cel ce iubegie din simlire liuntricd pe cei care-l vorbesc de riu, sau il nedreptdfesc, sau il
urisc ai-l pigubesc, pi se roagi pentru ei, ajunge in scurti vreme la o marc sporire. CAci,
fdcind aceasta intru simgirea inimii, igi coboard socotinla in adAnc de smerenie 9i in izvoare
de lacrimi, in care se scufundi cele trei pArri ale sufletului. Acela urc6 mintea in cerul
nepdtimirii gi o face vdzetoare ti, prin gustarea bunAtAtii de acolo, ajunge de socotette toate
ale vie;ii de aici, gunoaie. fi insigi m6ncarea gi hrana n-o mai primette cu pldcere 9i des"
(Filocalia rom"6neascd, vol.6, Pina sutd a celor 225 de capete tcologice si practice, cap 29, ed,.
IBMBOR, Bucurep ti, 1.977 , p. 25).
{u
Aici, scolia texhrlui slavon ne spune: ,,Cel care primegte invelihrr4 treiette in luminA,
iar cel ce nu primette invdtatur4 inchizandu-gi ochii inaintea
"soarelui", rdmAne intru inhmeric".
' in edigia de la 1805, aici avem: ,,gi de imbriligafi cu dragoste numai pe prietenii vogtri,
ce mai mult facqi? Au nu 9i vamegii fac aga? Fifi dar voi de sivirgit, precum Thtil vostm Cel
din Ceruri de sivirsit este".
194

Carnolul 5
Despre milostenie, rugdciune pi post. Sd nu ne strdduim
numai dupd cele admdntestil

Luafi aminte ca faptele dreptifii2 voastre si nu le faceli inaintea


6, 1:
oamenilor ca si fili vlzufi de ei; altfel nu veli avea plattr de la Tatil
vostru Cel din Ceruri. (6,
1) Deuteronom 24, 13 / Psalm 111, 9 / Pilde 4, 23 / Matei 23, 5
Dupi ce i-a suit pe ei intru cea preamare dintre faptele bune - care
este dragostea -, acum leapidd gi slava cea degarti, care urmeazi isprdvilor
[faptelor] celor bune. $i vezi ce zice: ,,Luafi aminte", ca ti cum ar grli
despre o oarecare fiari curnpliti. Deci, ia aminte sd nu te sfAgie!
Chiar 9i inaintea oamenilor de ai milui, dar nu spre a fi vdzut, nu egti
osAndit, dar dacX finta faptei bune este slava degartd, chiar in cemara ta
de o faci, egti osandit. Cici, Dumnezeu, dupi finta lucrului sau muncegte
Iciznegte], sau incununeazi.
6, 2': Deei, cAnd faci milostenie, nu trAmbifa inaintea ta, cum fac
fifarnicii in sinagogi3 ti pe ulite, ca si fie slSviti de oameni
(6, 2") Pild,e 20,6 I Romani 12, 8
Nu cd ar fi avut filarnicii trAmbi;e, ci zice de mintea lor cea rea, ci
voiau sd trAmbileze milostenia 1or.
Iar,,fifarnici" se numesc cei care una sunt gi alta se arati [a fi]. Drept
acee4 gi acegtia se aratd milostivi, dar alta [altceva] sunt.
Adevitat griiesc voui: 9i-au luat plata lor.
6, 2b:
Liudafi fiind, gi-au luat toatA plata de Ia oameni.
insi, cAnd faci milostenie, si nu gtie stAnga ta ce face dreapta ta.
6, 3: Tir
Cu covArgire a zis aceast4 [adic5] de este cu putin]d gi de tine insu]i si
tdinuiegti Imilostenia].
Sau, intru alt chip: ,,stAnga" este slava degartd, iar ,,dreapta" milostenia
Deci, sd nu stie slava cea desartd de milostenie.

'ln edi;ia de la 1805, titlul capitolului este.. ,,Pentnt nilostenie. Pentru nqdciune.
Pentru postire, Pentru a defdima pe cele lumepti. Pentru cd nimeni nu poate sluji Ia doi domni.
Pentru a nu se ingiji de cele trupepti".
'?in edifia de la 1805, in loc de ,,faptele dreptifii", se gdsegte ,,milostenia".
3ln edigia de Ia 1805, in loc de
,,in sinagogi", se gesefte ,,intru aduniri".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI CAPiIOIUI 6 195

6, 4: Ca milostenia ta si fie intr-ascuns si Tatil tiu. Care vede in


ascuns, ili va rlspliti fiea. (5,1) 7Regi75,7 | Luca 14, 14
CAnd? Atunci cAnd toate goale [vedite] 9i ardtate vor sta de fatd. $i
atunci, mai vArtos vei fi sldvit.
5, 5: vi rugafi, nu fifi ca flfamicii ctrrora le place, prin sinagogi
Iar cind
gi prin colfurile uli;elor, stAnd in picioare, si se roage, ca si se arate
oamenilor; adevirat griiesc voutr: gi-au luat plata lor.
(6.5) Mat€i 1s.8
ii numegte pe acegtia ,,filarnici", ca pe unii care par cd iau aminte Ia
Dumnezeu, dar de fapt iau aminte la oameni, de la care igi gi iau ,,plata" lor.
6, 6: Tu, insi, cAnd te rogi, intri in cimara ta 9i, inchizAnd uga, roagi-te
Thtilui ttru, Care este in ascunss 9i Thtll tiu, Care vede in ascuns, ili va
risPliti fie6. (6, 6) 4 Regi 4,33
Spune, oare, [Domnul] si nu mergi in biserici? 84 cum inci, insd cu
socoteale dreapti ti nu ca sd te ar5ti, de vreme ce nu locul vatdmd, ci
chipul 9i finta flucrului]. Ci mul;i [chiar] intru ascuns rugAndu-se, fac
aceasta spre plicerea oamenilor.
6, 7': CAnd, vi rugati, nu spunefi multe, ca neamurile I

(6,7") 3 Regi18,26 I Ecclesiastul 5, 1-2 / lsaia 1, 15 / Sirah 7, 15


Griirea de multe este bArfirea - adicd a cere ceva din cele pimAntegti:
slavi, bogdlie, biruinld. Iar graiul rugdciunii tale sd fie neinsemnat in cereri,
ca gi cel al pruncilor. Deci, tu, nu fi bArfitor. lirr,l
I

6,7b: CA ele cred ci in multa lor vorbirie vor fi ascultate. i


l
Nu se cuvine a face lungi rugiciunile, ci scurte gi dcse, 9i puline [vorbe]
grdind, a ingddui [zdbovi] la ruglciune.
6, 8: Deci nu vi
aseminafi lor, ci gtie Tatil vostru de cele ce avefi
trebuinli mai inainte ca si cerefi voi de la El. i

(6, 8) Matei 6, 32 I

Cici nu este trebuinli sd-i aritdm Domnului de ce avem nevoie, ci si


ne sArguim la rugdciune, lepidAndu-ne de cele lumegti. Iar fdcAnd ag4 ne
folosim cAnd vorbim cu Dansul.

i In editia de la 1805, h loc de,,ili va rispliti se gdsegte,,ifi va rispliti fie


intru aritare". 'ie",
5
in ascuns", adici nevazut.
[1805] ,,Care este
6 in edilia
de la 1805, in loc de ,,ili va rispliti se gesette ,,ili va rispliti fie
intru aritare". 'ie",
SFANTUL TEOFILACT ARHIEPIscOPUL BULGARIEI

6, 9': Deci, voi, aga vi rugafi: Tatil nostru, Care egti in Ceruri
(6, 9") Deuteronom 32,6llere'Jl.ia3,4l lezechiil 35,23 / Luca 11, 1_4
ZicAnd ,,Tatd", ili arati de ce bunitili te-ai invrednicit, fiu al lui
Dumnezeu fdcAndu-te. Iar zicAnd,,in Ceruri',, ili aratd patria ta gi casa
pirinteascd, pentru cd de vrei si ai pe Dumnezeu drept ,,Tattr,,, cautii la
Ceruri, nu la pimAnt.
$i si nu zici: ,,Tatdl meu", ci ,,Tatil nostru", ca sd-i ai pe toli frali, ca fii
ai aceluiagi Tatd.
Sfinfeasci-se numele Tiu
6, 9D:
Adicd fi-ne pe noi sfinii, ca gi Tu, pentru noi, sd fii slivit. Cdci precum
este hulit Dumnezeu din pricina me4 aga se 9i sfinfegte pentru mine
Dumnezeu, slivindu-se ca un SfAnt.
6, 10': Yie impirifia Ta
(6,lU) 2ReBi15,26l Psalm 4, 6; 21, 31 / M atei26,3g I Llucaz2,42/ Faptele Apostolilor 21, 14
Adici cea de a doua Venire, cici acela care are congtiinta nemustrati,
cu indrizneali se roagi si vie invierea 9i Judecata.
5, 10b: F acd-se voia Ta, precuh in Cer asa 9i pe pimAnt.
Precum Ingerii fac voia Th, aga 9i noud dd-ne a o face pe aceasta.
;
6, 17: PAinea noastri cea spre fiin!5 d5-ne-o noui astizi
(6, 11) Pilde 30. 8 / Luca 11. 3
,,Cea spre fiinfi", adicd cea indeajuns spre fiinla [fiin]areal 9i starea
noastri. Deci, tu, leapddi grija cea pentru a doua zi!
Inci gi Trupul lui Hristos este,,Piine spre fiinfi", cu care ne rugim
ca fird de osAndd si ne impirtdgim.
5, 12: $i ne iarti noui gregealele ,roastre, precum 9i noi ierCim gregitilor
nostriT
(6, 12) Psalm 31, 6 / Pilde 28, 13 / Sirah 18, 12;2a, t2l Matei78.21 / Luca 11. 14
Fiindci gi noi gregim, ne rugim sd ,,ne ierte noui", insi aga va ierta
[Domnul], precum gi noi iertim. Iar daci suntem pomenitori de riu, nu
ne va ,,ierta noui", cdci Dumnezeu, avAndu-md pe mine pildd, ceea ce fac
eu altuia, face si El cu mine.

7
Versetul tAlcuit din edilia 1805 este: ,,$i iarti-ne noui datoriile noastre, precum si
noi iertim datomicilor nogtri", cu urmitoarea ir.rsemnare: [1805] ,,Datorii,, nurnegte
aici gregealele, fiindca datorie este ti gregeal4 ca aceea care face vinovat pe om, precum
;i datoria. Deci rugAndu-ne pentru iertarea lor, ne aducem aminte de ele 9i smerindu-ne,
ne zdrobim cu inima invali inci 9i chipul prin care vom putea si-L induplecim pe
Dumnezeu - adici iertind gi noi celor care ne gregesc, cd pe acettia i-a numit ,,datornici"
(dupi Zigaben).
.s.

TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEl Caprtolul6 ly


6,13': $i nu ne duce pe noi in ispiti
(6, 13") Deuteronom 13, 3 / Judecttori 2, 221 3 Regiz2,22l Psalm 50, 13; 118,39 /
lsaia 28, 19 / Matei 26,411 Lucal7,4l loanl7,l5l2PetN2,9 / Apocalipsa 3, 10
Noi, oamenii, suntem neputinciogi gi de aceea nu se cuvine se ne
aruncem noi ingine intru ispite. Iar de vom cddea, si ne rugAm si nu fim
inghilili de ispitd, cdci acela care a fost inghilit gi s-a biruit [de ispiti] a
cXzut in pripastia ispitei, iar nu cel care, cizAnd, a biruit-o.
6, 13b: Ci ne izbivegte de cel viclean.
(6, 13') Psalm 50, 13 / Luca 11,4 / loan 17,7s l2Petr!2,9 I Apocalipsa 3, l0
Nu a zis ,,de oamenii cei vicleni", fiindci nu aceia ne vatimd, ci ,,de
cel viclean".
6, 13': Cia Ta este lmpirifia 9i puterea 9i slava in veci. Amin!
(6. i3') 1 Paralipomena 29,11
Aici ne dd noud indrdzneali, cdci daci Tatil este impdrat gi Putemic
gi SlAvit, cu adevdrat gi noi vom birui pe cel viclean 9i vom fi slivili intru
cele din urmd.
6, 14: Cd de vefi ierta oamenilor gregealele lor, ierta-va gi voui Thtil
vostru Cel ceresc
|b,74) 5iratj.28,2llN'iror 11, 25 / Luca 6,37 I Eleseni 4,321 Colos€ni 3, 13
Iarigi ne invald [MAntuitorul Hristos] si fim nepomenitori de riu gi
l
ne aduce aminte de Thtil, ca sd ne ruginim de DAnsul 9i si nu ne silbiticim
ca fiarele, fiii Unuia ca Acesta fiind.
6, 15: lar de nu vefi ierta oamenilor gregealele lor, nici lhtil vostru I

nu vi va ierta gregealele voastre. l


(6,15) Sirah 28,7,4 / Matei 18, 35 / Marcu 11, 26 / Ia(ov 2, 13
Nimic nu urdgte mai mult blAndul Dumnezeu precum cruzimea
6, 15; CAnd postifi, nu fifi trigti ca fifamicii; ci ei igi smolesc fefele, ca
si se arate oamenilor ci postesc. Adevirat griiesc voui, 9i-au luat plata lor.
(5. 16) Isaia 58. 3

,,Smolirea" fefei se aratd atunci cAnd cineva se infiligeazi nu cum


este, ci cand se preface a fi trist.
6,1.7-18:Tuins6, cAnd postegti, unge capul tiu 9i fala ta o spali (i8) ca tt
si nu te ar5!i oamenilor ci postegti, ci Tatilui tiu, Care este in ascuns 9i
Tatil tiu, Care vede in ascuns, ifi va rispliti fiei.
(5, 17 ) Rrlt3,3 I Ecclesiastul 9, 8 / Daniil 10, 3
Cei vechi, in semn de bucurie se ungeau cu untdelemn, dupd ce se
imbiiau. Deci gi tu a9a sd te ardfi, bucurAndu-te!
3ln edilia de la 1805, in loc de,,fie", se gisegte,,tie intru aratare"
198 Capitolul 6 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPIscoPUL BULGARIEI

Inci prin ,,untdelemn" se inlelege gi milosteni4 iar ,,cap" a1 nostru -


Hristos, pe Care se cuvine a-L unge cu milosteniile. lar ,,fala" - adici
simfirile - [se cuvine] a Ie spila cu lacrimi.
5,19-21.: Nu vi adunafi comori
pe pimAnt, unde molia 9i rugina le
strici gi unde furii le sapi 9i le furi. (20) Ci, adunafi-vi comori in Cer,
unde nici molia, nici rugina nu le strici, unde furii nu le sapi 9i nu le
furil. Q1) Cici unde este comoara ta, acolo va fi 9i inima tae.
(6, '19) lacov 5.2-41 Evrei 13. 5 f6. 20) Siiah 29, 14 / Matei 19, 21 /
Luca72,21,33 I TTimotei 6, 19 / 1 Petru 7,4 (6, 2'1) Lsca 72,34
i
Dupd ce a izgonit boala degartei miriri, de acum vorbepte despre
necAgtigare Ineagoniseald], cdci oamenii cauti si cAgtige mai mult pentru
slava degartdl0. $i arati [Domnull cum comoara cea de pe pdmdnt este
nefolositoare, cici moliile gi gdrgiritele strici hainele gi hran4 iar furii
[rdpesc] aurul ti argintul. Apoi, ca sd nu-l spund cineva cd nu toate se
furi, zice: ,,chiar aga de ar fi, insd nu este, oare, ticilos lucru sd fii pironit
de grija bogiliei?" De acee4 adaugd: ,,unde este comoara voastri, acolo
va fi gi inima voastri"u.
Luminitorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tiu curat,
6,22-23:
tot trupul tiu va fi luminat. (23) Iar de va fi ochiul tiu riu, tot trupul tiu
va fi intunecat. Deci, daci lumina care e in tine este intuneric, dar
intunericul, cu cAt mai mult!
. 22) Llca 77, 34 rc, 23) Lrrca 77 , 35
(5

Aceasta zice [Domnul]: ,,Dacd ili vei pironi mintea la grija pentru
avufie, ai stins "lumina", ai intunecat sufletul. Dupd cum gi "ochiul curat",
adici sindtos, lumineazd irupul, iar de este "riu", adici bolnivicios
[bolnav], il intunecS, aga gi mintea se orbegie de grijd. Iar daci mintea se
va intunec4 sufletul se face "intuneric" 9i, cu mult mai vArtos, trupul".

o
In edi;ia de la 1805, aici avem: ,,unde este comoara voastri, acolo va fi 9i inima
voastri".
Aici Cuviosul Petru Damaschinul ne invafi: ,,Tuturor Ii se cade sd fie fdri griji 9i
r0

sA se linitteasci dupi Dumnezeu; Iie in parte, ca cei din lume, ca sd vini pe incetul Ia
h;elepciune gi Ia cunogtin;a duhovniceascd, fie in intregime, ca cei ce pot si se opreasci
de la toate, ca sd aibe toati grija sd placi lui Dumnezeu. fi Dumnezeu va yedea hotdr6rea
lor 9i Ie va dirui odihna duhovniceasci gi ii va face sd ajungd si mediteze (sd cugete) [...]
spre a dobAndi frAngerea negriite a sufletului gi a se face siraci cu duhul" (Filocaiia
romdneascd, vol. 5, Cei ce uor sd se uadd pe ei iryipi in ce stare se afld..., ed. Humanitas,
Eucuregti, 2001, pp. 70-71).
tt Iar de la SfAntul Maxim Mdrturisitorul le cunoagtem pe acestea: ,,(51)CAnd vezr
mintea ta ocupAndu-se cu plicere cu cele materiale gi zibovind pe lingi chipurile lor,

:fiF
'* _:qir l

TALCUIREA SFINTEI EVAr.'CHELll DE t.A I\,1ATEI Capitolul6 19q

6, 24': Nimeni nu poate si sluieasci la doi domni


(6,21') 3ri.egi78,2q27,7 IL!.a\6,73 |Romani 5, 15 / Iacov 4,4 |l loan 2,15
,,Doi domni" numegte pe cei ce poruncesc cele impotrivA, adici pe
Dumnezeu gi pe mamona. Iar noi facem domn al nostru pe diavolul, dupi
cum gi pAntecele nil facem dumnezeu; dar, Domn firesc ai adevirat este
Dumnezeu, iar mamona este nedreptatea.
6,24b: CAci sau pe unul il va uri 9i pe celilalt il va iubi, sau de unul
se va lipi 9i pe celdlalt il va disprefui; nu putefi si slujifi lui Dumnezeu
giluimamona' (6,216)Lttca75,13lRomani6,15/lacov4,4t7toal 2,15
Vezi ci este cu neputinli ca cel bogat gi nedrept sd slujeascd lui
Dumnezeu? Fiindcd iubirea banilor il indepirteazd de la Dumnezeur2.
6,25': De aceea zic voui: nu vi ingrijili pentru sufletul vostru ce
veli mAnca, nici pentru trupul vostru cu ce vi veli imbricar3
(6, 25") Psalm 54,25 / Baruh 3, 18 / Luca 12,22 I Filipe^i 4,6 | 1 Petru 5, 7
De ce si nu ne ingrijim? Pentru cd grija indepdrteazd de Dumnezeu.
Iar sufletul nu menance, pentru ci este netrupesc.
$i spune aceasta dupa obiceiul cel de obtte, ce se pare a nu suferi [a
nu ribda] sufletul si fie [si vie]uiascdl in trup, de nu se va hrdni trupul.

cunoagte cd le iubetti pe acestea mai mult decAt pe Dumnezeu ,,c;ci unde este comoara
ta, acolo va fi 9i inima ta", zice Domnul(Mntei 6',21). (52) Mi:rte4 ur.rindu-se cu Dumrezeu
pi petrecind h El prin rugiciune gi dragoste, se face infeleapti, buni, putenici, iubitoare
de oameni, milostivi, hdelung rdbddtoare gi, simplu vorbind, poart: in sine aproape
toate insuglrile dumnezeiepti. Dar, despirfindu-se de El;i lipildu-se de cele materiale,
sau se face dobitoceasci, ca una ce a devenit iubitoare de plicere, sau sdlbatrca, razboin-
du-se cu oamenii pentru acestea. (53) "Lume> numegte Scriptura Iucrurile materiale; iar
lumegti sunt cei ce zibovesc cu mintea h acestea" (Fi /ocalin ronrineascd, voL 2, A doua sutd
a capefelor despre dragosf.,, capetele 51-53, ed. Humanitas, Bucuregti, 1999, p.78).
12
De Ia cuviosul Isaia Pustnicul invdfim: ,,Mamona este semnul a toatd Iucrarea
lumii acesteia. $i de nu o pirise$te omul pe aceast4 nu poate sluji lui Dumnezeu. lar
slujirea lui Dumnezeu ce este, daci a nu avea ceva strain in mintea noastri cand ll
binecuvintim pe El, nici vreo plicere cAnd ne rugdm [-ui, nici vreo rautate cand li
cantim Lui, nici vreo uri cind ne inchindm Lui, nici pizma rea care ne tulburi c6nd rre
preocupam de El, nici plAcere urati in midularele noastre cind ne aducem aminte de
El? Cdci toate acestea sunt ziduri intunecate, care inconjoari nenorocitul suflet, de nu
se poate ruga h chip curat lui Dumnezeu, avAndu-le acestea intru el" (l'iltualis romintascd,
voL 12, Cttudntul XXV, cap 1, ed. Harism4 Bucuregti, 1991, pp. 190-191).
t3
ln edilia de la 1805, aici avem: ,,nu vi griji;i cu sufletul vostru ce vefi minca,
nici cu trupul vostru cu ce vi vefi imbrica".
200 Capitolul (, SFA\]U-I-TEOFILACTARHIEPISCOPULBUT-CAR]I]

Dar nici nu opregte de la a lucra, ci de la a ne da pe noi cu totul griiilor 9i


de la a ne lenevi in lucrul lui Dumnezeu. Iar de vreme ce se cuvine a lucra
pementul, atunci dari, sd purtim griji 9i de suflet!
6, 25b: Au nu este sufletul mai multu decAt hrana 9i trupul decit
imbrrcimintea? ,r5. r-50) Luca 12. 23
Oare, Cel cc l-a dat pe cel ,,mai mare" - pc suflei - 9i trupul I-a zidit,
nu va da El hrand 9i haind?r'
6,26: Privili la pisirile cerului, ci nu seamini, nici nu seceri, nici
nu aduni in jitnile gi Tatil vostru Cel ceresc le hrinegte. Oare nu sunteli
voi cu mult mai presus decit ele?
(6, .16) Iov 38, 1/ Psal'l].746,9 | L\rca 72,24
Ar fi putut aduce pildd pe [Proorocul] IIie sau pe [inaintemergitorul]
Ioan, dar pomenette pdsArile, pentru ca sA ne rugineze pe noi, cdci suntem
necuvantAtori, iar Dumnezeu le hrdnegte gi pe acestea,
9i decAt acestea mai
punAnd intr-insele cunogtinta cea fireasci spre a aduna hrani.
6,27: $i cine dintre voi, ingrijindu-ser6, poate si adauge staturii sale
un cot?
6, 2t) L1)ca 12,7s
Aceasta zice aritAnd ci, micar de te gi grijegti, nimic nu faci [implincati],
de nu va voi Dumnezeu. Deci, pentru ce, in degert, insuli te sfardmi?

I in edilia de la 1805, irr loc de ,,mai mult", se gisette ,,mai mare".


15
in cuvintul siu despre dreapta srxoteali, Cuviosul Petru Damaschinul zice.: ,,Ornul
inlelept se nevoiette cu priccpere si-ti micioreze, pc cit se poate, micile trebuinle ale
trupului, ca prin aceasta si aiungi sd se ingrijeasci de putine, sau sd nu aibd griji dc'loc,
ca sA pAzeasc; porurrcile. Fiindcd, in grija de multe, nici pe sinc insugi nu se poate vedea
cineva. Cum poatc si vadi atunci cursele vr.ijmagultri, gitite inainte de vreme? Cici
vrijmagul nu obitnuiettc totdeauna sd faci r.izboitrl la aritare, cum zice (luri dc Aur.
Daci ar face ag4 nu am cidca ugor mulli in cursele lui, ca si fie pufini cei ce se mantui('sc,
cum zice Domnul. De acee.a, cind vrea si-l arunce pe cineva in cele mari, il face si
nesocoteasci intai cele'mai mici;i aritate: inainte de curvie, privirea deasi 9i neinfrinati;
inainte de ucidere, minia utoari; inainte de intunec.rrea cugetirii, impr;ttierea scurti;
ii inainte de aceste4 iar.i9i, apa-zisa trebuinjd neapirati a trupului. Pentru aceea, Donrnul,
gtiind mai inaintc toate, ca Unul Care este lnfelepcruner Trtilui, luAnd-o inaintea
uneltirilor diavolului, poruncette oamenilor si taie dinainte de vreme pricinile, ca nu
cumv4 socotind cA cele mici sunt fAri de primejdie, sd cadi jalnic in p6catele cele mari 9i
infricogate" (Filocalin ronittt'rrscd, vol.5, Despre dreapfo socofltld, ed. Humanitas, Bucureiti,
2001, pp. 119-120).
r" in edilia de
la 1605,'in l<^- de ,,ingrijindu-se", se gisette .,grijindu-se".
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul5 201

6,28-29:Iar deimbriciminte de ce vi ingriiifi?r7 Luafi seama la crinii


cimpului cum cresc: nu se ostenesc, nici nu torc. (29) $i vi spun voul ci
nici solomon' in toatimirireat"t
i;;r-i.'il1',:,';,lit l,T"ll,i,illr::ijll;
Ne rugineazi pe noi nu numai prin necuvAntdtoarele pdsdri, ci gi prin
crinii cei ce se vegtejesc; cici, daci Dumnezeu pe acegtia astfel i-a
impodobit, mdcar cd nici o trebuinli nu er4 cu mult mai vArtos va implini
trebuinJa hainelor noastre. Si mai aratd IDomnul Hristos] cd chiar de foarte
te vei griji, nu poli a te impodobi precum crinii, cdci nici Solomon cel
preainfelept pi preadesfitat, intru toatd impdrdfia s4 n-a putut a se imbrica
intru acest chip18.
Iar daci iatba cimpului, care astizi este gi mAine se arunci in
6, 30:
cuptor, Dumnezeu astfel o imbraci, oare nu cu mult mai multr" pe voi,
pufin credinciogilor? (6. J0) Matei 16. E / Luca 12. 2E

De aici invildm ci nu se cuvine a ne ingriji pentru podoabd, cd aceasta


este a florilor celor trecitoare. Deci, tot cel care se impodobeste, ,,iarbi" este.
Iar cAnd spune,,voi", ii numegte pe cei cuvAntdtori [fdpturile cugetitoare],
cdrora le-a zidit sufletul gi trupul.
,,Pu!in credinciosi" sunt cei care se grijesc, cd dacd ar fi avut credinli
de sivArgit [desdv6rgitd] cdtre Dumnezeu/ nu s-ar fi grijit aga neincetat
Iinvergunat].

rT
ln edilia de la 1805, in loc de ,,vi ingrijili", se gisette ,,vi grijifi".
t8
ln parafraza sa Ia Sf6ntul Macarie Egipteanul, Sfintul Simeon Metafrastul scrie:
,,Fiecare dintre noi, pe cAt de mult se va invrednici prin credinti 9i sarguinta sa fie partag
al Duhului Sfant, tot pe atat se va sldvi h ziua aceea gi cu trupul lui. Caci ceea ce a
adunat inlduntrul sufletului, atunci se va descoperi gi in afard de trup. Pild4 zice, o
avem la pomi. CAnd trece iama gi soarele strdlucette mai lumhos ti mai putemic, iar
vdntul adie, aceia odrislesc in afari gi se imbraci cu frunze, cu flori gi cu roade, ca gi cu
un vegmAnt. Asemenea gi floarea ierbii risare in acea vreme din pdmAnt gi pemantul se
acoperi cu ea gi se irnbraci cu ea ca gi cu un vegmAnt mdrel". Apoi, SfAntul Simeon,
asemuind in chip duhovnicesc puterea prirniverii asupra firii, spune despre lucrarea
intru Duhul a drepfilor: Primivara duhovniceascd ,,va imbrdca pomii goi cu slava pe
care au avut-o mai intdi ascunsd iniuntrul trupului. AFa se vor slivi gi acegtia prin lumina
negrditd, care este incA de acum in ei, adicA prin puterea Duhului. Aceasta le va fi atunci
ve9m6nt, mAncare, bduturd, veselie,bucurie gi peste tot viafi vegnicd" (Filoc alia romineascd,
vol. 5, Despre rugdciune, cap 61., ed. Humanitas, Buculegti, 2001, pp. 307-308).
r"
ln edilia de la 1805, in loc de ,,cu mult mai mult", se gasegte ,,cu mult mai vartos".
CapitoLul 5 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPITOPUL BULGARIEI

Deci,nu ducefi grij520, spunAnd: ce vom mAnca, ori ce vom bea,


6, 37-32':
ori cu ce ne vom imbrdca? (32) Ci dupi toate acesta se shiduiesc neamurile
(6, 3'l) Luca72,29 (6, 32') Luca72,30
Nu opregte a manca, ci oprette a spune: ,,Ce vorn mAnca?" A9a se
intreabi cei bogali de cu seara: ,,Ce vom m6nca mAine?" Vezi, lagadar,] cd
oprette desfitarea gi neinfrAnarea!
$tie doar Thtil vostru Cel ceresc cA aveti nevoie de ele. (33)
6, 32b-33:
l
Ciutali mai intAi impirifia lui Dumnezeu gi dreptatea Lui gi toate
i acestea se vor adiuga voui.
(6, 32") Matei 6,I I Luca 12, 30 (5, 33) Iegire 23, 25 / 3 Regi 3, 73-741 Psalm 35,25 I
I
lnlelepciune 7, 10-11/ Marcu 10, 30 / Luca 12, 31 / l Timotei 4, 8
l
^Impdrdfia lui Dumnezeu este dobandirea bundtililor, iar acestea se
cAgtigi prin ,,dreptate". De acee4 celui ce cautA cele duhovnicegti, i se
adaug; gi cele trupegti, dintru iubirea de diruire a lui Dumnezeu2r.
6,34: Nu vi ingrijifi de ziua de mAine, ci ziua de miine se va ingriji
de ale sale22. Aiunge zilei riutatea ei. (6,34) reqirc 76, ts
Numegte ,,riutate a zilei" - sfirAmarea lzdroaba] 9i chinuirea
Agadar, aiunge se te sfarimi gi si te chinui pentru ziua de astdzi, cici
grijindu-te gi penlru ziua de mAine, cAnd te vei indeletnici intru lucrurile
lui Dumnezeu, de vreme ce pururea te sfarimi [zdrobepti] pentru cele
trupegti?

a in edigia de Ia 1805, in loc de


,,nu duceli griji", se gAsette ,,nu vi griiili".
l lnvilim de la SfAntul Isaac Sirul acestea: ,,Cel ce are inima scufundati cu totul
intru cele pdmantegti ti minence pururea jdrane, irnpreund cu parpele pi nu se ingrijette
deloc de cele ce plac lui Dumnezeu, ci se ostenette cu toate cele trupegti 9i e desprins 9i
gol de toat; virtute4 din pricina intAlnirilor neincetate gi a imprdptierii din mAudrie,
ciutind alte ti alte pricini pentru acestea, e cu adevirat cizut de la bine, din pricina
acestei nepeseri gi lucrdri" (Filocalia romineasc4 vol. 10, Cuaintul XXII, ed. IBMBOR,
Bucuretti, 1981, p. 118).
:'?in edilia de la 1805, aici avem: ,,Drept aceea, nu vi griiifi de ziua de mAine, cd se
va grili de sine".
203

Ceprrolur- 7
Sfkrpitul predicii de pe mtmte. ludecata semenilor, Puterea rugdciunii.
Calea mkntuirii pi a pierzdrii. Ferirea de proorocii mincinopil

7, 1: Nu judecali, ca si nu fifi ludecali.


(7,1) Luca 6,37 I Romani 2, 1-3; 14, 10 / 1 Codnteni 4, 5 / lacov 4, 11
Nu opregte mustrare4 ci osAndire4 cdci mustrarea este spre folos, iar
osAndirea spre defaimare gi ocar5.
Mai vArtos sd nu osAndeasci cel care are pecate mari, infruntAnd gi
osAndind pe cei cu pecate mici, pe care Dumnezeu va sd le judece2.
7,2-5: CAci cr judecata cu care judecafi, veti fi judecafi, 9i cu misura
cu care misurati, vi se va misura. (3) De ce vezi paiul din ochiul fratelui
tiu,9i bima din ochiul tiu nu o iei in seami? (4) Sau cum vei zice fratelui
tiu: Lasi si scot paiul din ochiul tiu 9i iati bArna este in ochiul tiu? (5)
Fifarnice, scoate intii bArna din ochiul tiu gi atunci vei vedea si scofi
paiul din ochiul fratelui tiu.
(7, 2) losta7,25 | Judecitori 1, 7 / Marcu 4,241 L!.a 6,38 (7, 3) Psab^ 49,17-27 I
Plingeri 3, 39-40 / Luca 6,47 (7, 4) Ltrca 6,42 (7. 5) Psalm 50,741 Luca 6,42
Cel ce voiegte sa mustre pe allii, se cuvine ca el insugi si fie fdrd de
prihand, cdci daci cel care are ,,barni" in ochi, adicd lemn mare - prin
,,bArn5" numindu-se picatul -, il mustri pe a1tul care are ,,pai", mai ruginat
se arate a fi cei dintAi.
$i arati Domnul ce nu poate vedea bine picatul fratelui cela ce mai
mari picdtuiegte, ci acela care are ,,birni" in ,,ochi", cum ar fi putut vedea
pe altul, care mai pulin se vatimd?

r In editia de la 1805, titlul capitolului estet ,,Pentru a nu judeca pe nimeni 2i pentru a


nu da sfintele ciinilor. Pentru a cere ri a cdtrta Pentnr poarta cea str|mtd ri pentru cea largd.
Pentru a ne pdzi de proorocii nincinopi" .
2
Dumnezeiescul Ioan Scdrarul ne scrie: ,,(8) Una gi singuri este calea cea mai scurti,
dintre cAile ce duc la iertarea gregalelor: sd nu judeci, daci e adevdrat cuv6ntul; ,,Nu
iudecafi, ca si nu fifi judecafi" ( Matei 7,1). Pe cAt de strdin este focul de apA, pe atat de
striineste a iudec4 celui ce voiegte si se pociiasci". $i mai mult: ,,(4) Sd nuJi rimdnd
ascuns lucrul acesta Fi te vei trezi, ca si nu mai judeci pe cel ce gregegte: Iuda era in ceata
ucenicilor, iar tAlharul ir.r ceata ucigagilor fi intr-o ctpa s-a fecut schimbare minunata
inue ei" (Filocalia romdneascd, vol.9, Cwhntul X: Despre clersetire, capetele 8 gi 4, ed.
IBMBOR, Bucuregti, 1980, pp. 201-202).
204 Capitolul 7 SFANTUL TEOFILACTARHIEPITOPUL BULCARIEI

7, 6: Nu dafi cele sfinte cAinilor, nici nu aruncafi mirglritarele voastre


inaintea porcilor, ca nu cumva si le calce in picioare 9i, intorcAndu-se,
si vi sfAgie pe voi. (7, 6) Pilde 9,7-a;23,9

,,CAinii" sunt necredinciogii, iar ,,porcil" , cei ce sunt credinciogi, dar


au vial; intinatd. Se cuvine deci, si nu spunem tainele [credin]eil celor
necredinciopi gi nici cuvintele cele luminoase ti strilucitoare ca merge-
ritarul ale teologiei, celor necurafi. Cdci ,,porcii calci", adici defaimi cele
ce le sunt spuse, iar ,,ciinii", intorcAndu-se, ne ,,sfAgie". Astfel fac cei ce
se numesc filosofi: cAnd aud ci S-a ristignit Dumnezeu, ne,,sfA9ie" cu
silogismele3, izvodind amigituri, anume cd aceasta este cu neputinli.
7,7-8: Cereli Eivi se va da; ciutali gi vefi afla; batefi gi vi se va deschide.
Ci oricine cere ia, cel care cauti afli, 9i celui care bate i se va deschide.
(8,)
(Z 7) 1 Paralipomena 28, 9 / Cintarea Cintirilor 3, 4 / Ieremia29,13 I Matei 27,22 I
Marcu 11, 24 / Luca 77,9 | lo^ 74,73Ilacovl,3-6(7,8)Pild,e8,77 ILu.a77,70
Prin toate cele de mai sus ni s-au poruncit lucruri mari gi grele. Drept
acee4 ne arat5 prin acestea cum se pot implini - gi anume prin rugdciune
neincetatd, cdci zice ,,cereli" - adici ,,cerefi pururea" - gi nu ,,cereli o dat;"4.
Apoi gi prin pildi omeneascd intiregte cele spuse.
7, 9-10: Sau cine este omul acela intre voi care, de va cere fiul siu piine,
oare el ii va da piatrd? (10) Sau de-i va cere pegte, oare el ii va da tarpe?
(7,9) L'uca77,11(7,10) L'uca 17,12
Aici ne invafd ci se cuvine sd cerem, ti inci cu osardie, dar numai pe
cele de folos. Zice ,,Cd vedeli pe fiii vogtri cd vA cer cele cuviincioase -
,,piine" gi ,,pe9te" - gi deindatd le dafi lor, atunci cAnd cer unele ca acestea.
Deci, aga gi voi, cerefi cele duhovnicefti, iar nu cele trupegti".

Silogismul este un rafionament deductiv, compus din trei judeceti legate intre ele,
3

astfel incat cea de a treia judecate, cea care reprezintA concluzi4 se deduce din cea
dintai, prin intermediul celei de a doua.
{
Aici SfAntul Simeon Metafrastul ne pune inainte intrebare cu rispuns: ,,Care este
iconomia Venirii lui Hristos? Reintoarcerea firii noastre la ea insisi si restaurarea ei.
Cdci a redat firii omenegti demnitatea lui Adam cel ht6i zidit. Dar pe l6ngd acesta i-a
diruit ei 9i o mottenire cereasci (o, dumnezeiesc ai cu adevdrat mare har!); scofdnd-o
din temnila intunericului, i-a^ aretat calea viefii gi uga prin care, celui ce bate i se dd
putinta sA ajungi inliuntrul Impdreliei. Cici zice Domnul: "Cerefi gi se va da voui,
bateti si se va deschide" (Marcu 12,30). Prin aceastd u9d nimdnui din cei ce voiesc nu-i
este cu neputinji si afle libertatea sufletului siu gi acesta sd-pi primeasci gAndurile
proprii ti se se imbogeteascA cu Hristos, avAndu-L sil;tluit in sine, ti sd-i fie ca un mire
prin irnpirt;tirea Duhului cel bun. Iatd iubirea negriitd a StipAnului fald de omul ficut
de El dupd chipul Sdu" (Filocalia romAneascd, vol. 5, Desprc libertatea minfii, cap 150, ed.
Humanitas, Bucuregti, 2001., pp. 355-356),
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul T

7 , 11: Deci, daci voi, rii fiind, gtili sn dafi daruri bune fiilor vogtri, cu cAt
mai mult Thtil vostru Cel din Ceruri va da cele bune celor care cer de Ia El?
(7,17) Facete a,271 lsaia 49, 15 / Luca 11 ,13 I Evrci72,7o I lacov 11,7
,,Rii" ii numegte pe oameni/ cAtre Dumnezeu asemanandu-i. Cdci firea
noastre este buni, ca cea care este ziditd de Dumnezeu, dar cu voia cea
slobodi ne facem rdi.
7,12: Ci toate cAte voifi si vi faci voui oamenii, asemenea 9i voi
facefi lor, ci aceasta este Legea si Proorocii.
(7,'12) Levitic79,78 / Tobit 4. 15 / Luca 6, 31 / Romani 13, 8
Aratd pe scurt calea cdtre fapta bund, cici noi oamenii din sine cu-
noattem ceea ce se cuvine. Deci, daci voie;ti sd fi se faci bine, fi bine; iar
daci voiepti si fii iubit de vrdjmagi, iubegte Fi tu pe vrdjmagi, pentru cd gi
Legea lui Dumnezeu gi Proorocii spun aceleapi lucruri pe care 9i legea
fireascd ni le rAnduiegte noui.
, 13: lntrali prin poarta cea strimti, ci largi este poartas 9i
7 lati este
calea care duce la pieire 9i mulfi sunt cei care o afli5.
(7,13) 9ftah21,21/Luca 13, 24 / Faptele Apostolilor 20, 29
Numegte ,,u9i strAmti" ispiteie, atAt cele de voie - cum este postul gi
celelalte nevoinle -, cAt 9i cele fdrd de voie - precum sunt legdrile gi gonirile
[prigonirile]. Dupi curn un om grosT sau care are o povard nu poate intra
printr-o ugi strAmti, tot astfel nici cel cu trai desfitat sau bogat - ci acettia
numai prin ,,cea largi" pot intra. $i, vrAnd sa arate cd stramtorarea este
vremelnicd gi lirgimea trecetoare, le-a numit,,u9i" gi,,cale". Cici prin
,,u9i" - adicd prin pdtimirea cea rea - trece cei ce rdu pdtimegte, precum
trece prin desfdtare, ca pe o,,cale", cel care se desfdteazd. Deci, de vreme
ce amAndoud sunt vremelnice, se cuvine pe cea mai buni sd o alegem.

$i strAmti este poarta gi ingusti este calea care duce la viafi gi


7, 14:
pufini sunt care o afli8'
o,'r4) Lucar3,24 t Faptele Apostolilor 14, 22
MirAndu-se, pe graiul muritorilor zice: ,,O, cAt este de strAmtd!" Deci,
aiurea zice in altd parte: ,,jugul Meu e bun 9i povara mea este ugoari"?
(Matei 77,28-30) Nu, ci zice aceasta pentru rdspldtirile ce vor si fiele

s in edifia de la 1805, in loc de,,poarta", se gisegte ,,u9a".


6ln edilia de la 1805, in Ioc de
,,cei care o afli", se gdsegte ,,cei ce intri prin trinsa".
7
Aici, cu sensul de om gras, care il inchipuie pe cel ingrotat de patimi.
3ln editia de la 1805, aici avem:
,,Ce stramti este uga 9i ingusti calea care duce in
viafil fi pulini sunt cei ce o afli pe ea".
'qScoLia textului slavon apazd aici urmdtq2rele cuvinte: ,,<Povara", "jugul", "calea"
gi (poarta> insemneazd poruncile. Acestea sunt lumini ti bunatate pentru toti cei care
206 Capitolul 7 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

7, 75-76': Fenli-vilo de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de


oi, iar inliuntru sunt lupi ripitori. (15) Dupi roadele lor ii veti cunoaste.
(7, 15) Deutercnom 13,1-3 / leremia 14,14;23,6 / Miheia 3,5 / M atei24,4lMarct 73,22l
Faptele Apostolilo! 20, 29 / 2 Corinteni 11, 151 7loan 4,7 (7,16.) Matei7,2O I Lluca 6, U
Mcleni sunt ereticii gi amdgitorii gi de aceea zice: ,,Piazili-vir." Ci acegtia
pun inainte cuvinte bune gi f5jdrnicesc Iaratd] via]d cinstiti, gi ,,inliuntru"
este undila IvAnarea].
,,Haini de oaie" este gi blAndelea pe care o arat5 unii, prefecandu-se,
ca sd miguleascd 9i sd ingele; dar dupd ,,toade" se cunosc - adici dupd
fapte 9i dupd viala lor. Cdci, chiar de se gi fi;dmicesc acegti4 aceasta o fac
pentru pulind vreme, iar celor ce iau aminte le este vdditi ingeleciunea lorlr.
Au doari culeg oamenii struguri din spini sau smochine
7, 16b-17:
din miricinilz? (17) A9a ci orice pom bun face roade bune. iar pomul
riul3 face roade rele.
(7,16b) Matei 7,20 I Luca 5, 44 / lacov 3, 72 (7,'17) Matei72,33 / 1 Timotei 5, 24
,,Spinii" gi ,,ciulinii" sunt filamicii -spini ca cei care rinesc intr-ascuns,
iar mirdcini ca cei ce sunt vicleni gi m5iegtri [iscusifi in riutate]. Iar ,,pom
putred" este tot omul pe careJ putrezette viala cea umedd gi desfrAnatir{.

doresc in chip nefdlamic si fie mAntuili intru vetnicie ti sd se invredniceascd de minunata


binecuvdntare. Poruncile Domnului sunt grele gi dureroase pentru cei trAndavi 9i
nelucrAtori ti pentru toli cei care ravnesc lndulcirile acestui veac trecator Pulini vor fi cei
care se vor mAntui. Iubitule, sArguiegte-te, dar, se fii ti tu unul dintre acegtia!"
r" ln edilia de la 1805,
in loc de ,,ferili-vl', se gisette,,pizifi-vi".
rrDumnezeiescul Maxim ne lumineazi astfel pentru lupta cea lduntrice; ,,Se nu
stdruim in gAnduri cale ne prezinte pecatele noastre micAorate gi care ne spun, ca nitte
oracole, cd am primit iertarea. lntirindu-ne impotriva lor, Domnul a zis: "Ferili-vi de
proorocii nincinogi, care vin la voi in haine de oi, iar pe diniuntru sunt lupi ripitori,,.
Cdci, cAtd vremb mintea noastre este tulburati de pdcat, incd n-am primit iertarea lui,
fiindci n-arn ficut inctr roade vrednice de pociinl;. 9i roada cdinlei este nepdtimirea
sufletului; iar nepetimirea inseamnd ltergerea pdcatului. Dar nu avem incd desdvartitd
nepitimire, dacd aici suntem tulburafi de patimi, aici nu. Deci, n-am primit incd desdvArpit
nici iertarea picatelor. De pdcatul strdmogesc ne-am slobozit prin Sfantul Botez, dar de
cel pe care am indreznit sdJ sdvArgim dupd Botez ne slobozim prin cdinfd" (Fllocalia
romAneascd, vol.2, Cuuint ascetic, cap 44, ed. Humanitas, Bucuregti, 7999, p. 5"1\.
''?
ln editia de Ia 1805, in loc de ,,miricini", se gisepte ,,ciulini".
'3ln editia de la 1805, in loc de ,,riu", se gdsepte ,,putred".
ta
Sf6ntul Maxim spune pentru acestea: ,,Bine este a nu ing6dui minlii si zdboveasca
in cele trupepti 9i in patimi. Cici "nu culeg nici din ciulini smochine", adicd din patimi
virtuli, "nici din scaieli struguri", adicd din trup cunottinta care di bucuria" (Fi/ocalia
romhneascd, vol.2,lntdia sutd a capetelor despre cunottinld,cap 73, ed. Humanitas, Bucuregti,
1999, p.154\.
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul T

7, 18: Nu poate pom bun si faci roade rele, nici pom riurs si faci
roade bune. (7, 18) Matei7z,321 Luca 6, 43 / Iacov 3, 11-12

Cat este,,putred", nu poate, iar dacd se va schimb4 atunci va putea.


Vezi ci n-a zis ,,nu va putea", ci ci atAta vreme cat este,,putred", nu nagte
[odrdslegte],,roade bune"16.
7 , 19-20: Iar orice pom care nu face roadi buni se taie 9i se arunci in
foc. (20) De aceea, dupi roadele lor ii vefi cunoatte.
(7,19) Matei 3,10 I Luca 3, 9 / Ioan 15, 2-6 (7, 20) Luca 6, M
Acestea le zice citre iudei, pentru cd gi Ioan [Botezitorul] le zicea lor
unele ca acestea (Matei 3,10).
Iar pe om il aseamdni cu ,,pomul", pentru cd se poate altoi din picatul
cel neroditor intru fapta cea bun5.
7, 21: Nu oricine lmi zice: Doamne, Doamne, va intra in impirtrlia Ceru-
rilor, ci cel ce face voia Th0ilui Meu Celui din Ceruri. o,21) oseas,2lMateirr.,ttt
Luca 4 46 / Ioan 5, tlO / Faptele Apostolilor 19, 13 / Romani 2, 13 | lacov 1,22
Aici Se arati pe Sine Domn, zicAnd: ,,Nu oricine Imi zice: Doamne,
Doamne!", Dumnezeu pe Sine numindu-Se. Si ne invafi pe noi ci de avem
credinld firS fapte, cu nimic nu ne folosim dintru ea.
Zice [Domnul]: ,,Cel ce face voia", nu ,,cel ce o datd a ficut", ci ,,cel
care face aceasta pand la moarte". Si n-a zis ,,voia Mea", ca si nu sminteasci
pe cei care-L ascultau, ci a zis ,,voia Tatilui Meu". Insd, cu adevdrat, voia
Tatdlui gi a Fiului una este, cici Fiul nu este potrivnic [Tatilui]l7.
I

15In edilia de la 1805, in loc de ,,riu", se gisegte ,,putred".


ru La pilda pomului bun gi a pomului rdu, Dionisie din Furna ne pune inainte
urmetoarea erminie de zugrAvire: ,,Stind, oameni, adici arhiereu, pustnic, cdlugdr, ori
cre9tin evlavios pi din gurile lor iegind: dintr-a unuia Duh Sfant, dintr-a altuia inger,
dintr-a altuia lumini, dintr-a altuia trandafir 9i dintr-ale altora alte cinstite lucruri sau
de mare pret. lar in preajma lor, stind alfi oameni: unii pdgAni, altii tirani, allii eretici,
allii farisei, ti crettini cu desfrAnate ti lAutari, ti nemilostivi 9i lenepi 9i din gurile lor
iegind: dintr-a unuia diavol, din a altuia garpe, din a altuia porc, dintr-a altuia maracini,
gi dintr-ale altora alte unele lucruri urate ca acestea. fi Hristos de o parte, aretandu-i pe
acettia zice intr-o hArtie: "Dupl roadele lor ii vefi cunoagte"" (Ernrinia pictuii bizantine,
ed. cit., p. 129).
r7
SfAntul Maxim Mtrrturisitorul scrie acestea: ,,(55) Cel ce iubegte pe Hristos, desigur
cd-L 9i imitd, dupi putere. Astfel, Hristos n-a incetat si faci bine oamenilor; iar resplatit
cu nerecunogtinld 9i cu huli Se purta cu indelungi rdbdare; in sfArgit, bitut ti omorAt de
ei, rdbda neinvinuind pe cineva" Aceste trei sunt faptele dragostei fafi de aproapele,
fdrd de care cel ce zice ci iubegte pe Hristos sau cA va dobiindi Imparilia Lui, se amaSeite
pe sine: ,,Nu oricine lmi zice: Doamne, Doamne, va intra in lmpirifia Cerurilor, ci cel
208 Capitolul 7 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

7,22-23: Mulli imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu


in numele Tiu am proorocit, gi nu in numele Tiu am scos demoni, gi nu
in numele Tiu minuni multe am ficfi7 (23) $i atunci voi mirturisi lor:
Niciodati nu v-am cunoscut pe voi. Depirtafi-vi de la Mine cei ce lucrali
firidelegea.
(7, 22) Ltlca 6,461 l Corinteni 13, 2 (7, 23) Iov 13, 16 / Psalm 5,4: 6,8 I Lluca73,25,27
La inceputul propovdduirii mulli au scos draci, chiar nevrednici fiind,
cdci din pricina numelui lui Iisus fugeau dra cii (Luca 9, 49). Pentru ci darul
lucreazi^ gi prin cei nevrednici, dupi cum gi prin preolii cei nevrednici ne
I sfinfim. Incd gi Iuda Iscarioteanul a fdcut semne, dar gi fiii lui Scheva(Faptele
l
Apostolilor 19,13-17).Iar aceasta ce zice: ,,Niciodati nu v-am cunoscut pe
I voi", intru acest chip [acest in]eles] este: ,,Nici atunci c6nd fdceafi minuni
nu vd iubeam pe voi", intrucAt dragostea este numitd aici ,,cunogtinfi".
i
7, 24-25: De aceea, oricine aude aceste cuvinte ale Mele gi le indepli-
ne9te, asemina-se-val8 blrbatului infelept, care gi-a cliditre casa lui pe
stinci. (25) A cizut ploaia, au venit rAurile mari, au suflat vAntudle 9i au
bitut in casa aceea, dar ea n-a cizut, fiindci era intemeiati pe stAnci20.
(7, 24) Lnca 6, 47-48 (7,25) lsaia 4,6 | Matei 16, 18 / Luca 6, 48
IL
Fdri Dumnezeu nu se poate faptd bund a se sdvArgi; de acee4 Hristos
zice: ,,Asemina-l-voi pe el birbatului inlelept". $i ,,piafti" este Hristos,
iar ,,casi" [e] sufletul. Deci, cela care iSi ,,va zidi" sufletul siu pe lucrarea
poruncilor lui Hristos, pe acesta nici ,,ploaia" - adici diavolul care,a cdzut
din Cer -, nici ,,riurile" - adicd oamenii cei supdritori [pricinuitori de
supirare], care de la o,,ploaie" ca aceasta se inmul!esc -, nici ,,vAnturile"
- adicd duhurile rdutifii - gi, in scurt, nici o ispitd nuJ poate surpa pe
unul ca acesta
7,26-27: Iar oricine aude aceste cuvinte ale mele 9i nu le indeplinegte,
asemina-se-va birbatului nechibzuifl care 9i-a clidit casa pe nisip. (27) $i

ce face voia Tatilui Meu Celui din Cerwri." (Matei 7,21); ti iardti ,,Cel ce Mi iubegte pe
Mine pizegte poruncile Mele" 9i celelalte (lodx 14, 15). (5O Tot scopul poruncilor
Mdntuitorului este sA slobozeasca mintea de necumpitare 9i de uri,9i si o ducd la
dragostea Lui, gi a aproapelui, din care se nagte in mod efectiv lumina sfintei cunottinle"
(Filocalia romineascd, voI. 2, A patra sutd a capetelor despre dragoste, capetele 55-56, ed.
Humanitas, Bucuregti, 1999, p. 113).
t8
ln edilia de la 1805, in loc de ,,asemina-se-va", se gdsette ,,asemina-l-voi pe el".
l'q
ln edi;ia de Ia 1805, in loc de ,,9i-a clidit", se gdsegte ,gi-a zidil" .
2o
ln edigia de la 1805, in versetele 2 4-25,inlcx de ,,stAnci", se gisette ,,piatri".
" ln edilia de la 1805, in loc de ,,nechibzuit", se gasette ,,nebun".
..... .:! n:!
g

TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA N,lA',rEI C,rpitolL,l 7 209

a cizut ploaia gi au venit rAurile mari 9i au suflat vAnturile 9i au izbit in


casa aceea, gi a cizut. Si ciderea ei a fost mare.
(/, 25) lnlelepciune 4, 4-5 /Luca 6, 49 (7, 27) lsaia 28, t8 I lezechiil 13, 11 / l.uca 6, 49

Nu a zis: ,,asemina-l-voi pe el", ci ,,asemdna-se-\,a el insugi ncblr-


nului". Adici, cel care crede, dar nu lucreazd [nu facc faptele credinfei],
acesta este cel care zidegte ,,pe nisip", adicd pe putreziciurrea lucrurilor gi
pentru aceasta gi ,,cade", din pricina ispitelor. Iar cAnd il ,,izbegte" pe el
ispita, cade cu ,,cidere mare". Insi dintre cei necredinciogi nimcni ur.r
,,cade", fiindci ei intotdeauna zac jos [a pimAnt], ci numai cel crcdincios
,,cade". $i de aceea este,,ciderea mare", cici creltin fiind, ,,cade":r.
7,28-29: Iar cAnd Iisus a sfArgit cuvintele acestea, mulfimile erau
uimite de invilitura Lui. (29) Ce ii invita pe ei ca Unul Care are putere,
iar nu cum ii invifau cirturarii lor.
o.,s)pitd"!,|t',;Y,:H,1';'^ii,illl':,iii;!;!"'i\i'?l!:i:11
Nu se mirau dregitorii - cici cum s-ar fi mirat cei care il zavistuiau
[pizmuiau] pe El? -, ci mul]imea cea fdri de rdutate. $i se minun.rr.r nu de
frumuselea graiurilor, ci de indrdzneala Lui, cd gi mai mult decAt I'roorocir
arita stdpAnire. Proorocii ziceau: ,,A9a griiegte Domnul"2r, iar I-Iristos, car
un Dumnezeu glisuiegte: ,,Eu griiesc voui":r.

22
Pentru pilda celor ce-gi zidesc casd, Dionisie din Fuma ne c1i urmdtorui izvod:
,,Hristos, ti dinapoia Lui ApostoJii, pi dinaintea Lui doi oameni, unul bitrirr ti celilalt
tindr, ;i amAndoi ascultdndu-l- cu luarc aminte. fi mai incolq iarigi b.itranrrl rugin.lrr se
induntru, intr-o pepteri, pi imprejuml lui desfrinate 9i algi oameni, trig.indu'l rlt' h.rine;i
diavolii il sdgeteazi. Fi iard;i tanirul, mincind gi bincl cu femci la masi, pi tlt'monii
ba$corinduJ" (Erninia picturii brzantine, ed. cit., p.125).
' in Vechirrl Testament, aceasta vestire prooroceasci este foarte des intahrti, nun r.ri
la SfAntul Prooroc Isaia regisindu-se de mai mult de,l0 de ori (.lsriirr 7,7;18,1;21, tt; 30,
15; 37,21 etc).
2rAdeseori MAntuitorul Hristos a vestit poruncrle Sale pritr cuvinteLe acestea (I laici
5, 41; 19, 9; Ltrcq 77, 9; 76, 9; loart 8, 58; 10, 7; 13, 20; 11, 12).
210

Capnolul 8
lisus uindecd un lepros, pe sluga unui sutas, pe soacra lui petru
pi pe alli bolnaui. Linistepte t'urtuna de pe mare
si aindecd doi demonizalil

8, 1-2: $i coborAndu-Se El din munte, mullimi multe au mers dupi


El. (2) 9i iati un lepros, apropiindu-se, I se inchina, zicind: Doamne,
daci voie9ti2, pofi si mi curifegti. I , ) Marc! 7, 40 I Lttca 5, 12
( 2

Priceput se vddegte a fi leprosul, cici nu s-a suit la munte ca sA curme


invdfdtur4 ci cAnd Se pogoari Domnul, I se inchini ti, credinfi multe
ardtand, nu zice: ,,De vei ruga pe Dumnezeu, mi vei vindeca pe mine,,, ci,
,,de vei vrea". Pentru aceasta:
I

8, 3-4: $i Iisus, intinzind3 mAna, S-a atins de el, zicAnd: Voiesc,


curitegte-te. $i indati s-a curifit lepra lui. (e $i i-a zis Iisus: Vezi, nu
spune niminui, ci mergi, aratS-te preotului 9i adu darul pe care l-a
rAnduit Moise, spre mirturie lol. (8, 3) Matu 1, 41/ Luca 5, 13
(8,4)Levittc13,Z74,2-SlMatei5,2t9,?,0/Marcu1,43-44;t30lLtca5,t4;8,;17,74
Se atinge de lepros, aritAnd cd nu este supus Legii care poruncegte sd
nu atingi de leprogi (Leaitic 73,44-46; Nwneri 19,2D, ci este Stapan al
se
ei. $i mai arati ci pentru cel curat nimic nu este necurat gi ci sfAntul Sriu
trup da [izvora gi diruia] sfin]enie.
$i fugind IDomnul] de slavi, ii poruncegte se ,,nu spuni niminui,,, ci
sd se arate preoiului. Cdci daci nu spunea preotul ci s-a curifit, leprosul
trebuia sd stea afari din cetate (Leuitic 14,2-5). Porunceste inci sd aductr si
darul ,,intru mirturie" iudeilor - adica ,,atunci cAnd Md vor prihdni [ociri]
zicAnd ci stric Lege4 vei fi mirturie tu, cel cdruia acum fi-am poruncit sd
duci cele rAnduite de Lege".

' In edifia de Ia 1805 titlul capitolului este. ,,Pentru leprosul. Pentru sutarul. pentru
soacra lui Petru. Pefltnt cei ce s-au aindecat de
feluite boli. Pentru cel ce nu i-a dat ooie lisus sd-I
urmeze_.Pantru certarea apelor. Pantru cei indrdciti, ni cdrora draci au intrat in turma porcilor" .
'?ln editia de la 1805, in loc de,,daci voie9ti,,, se gasegte,,de vei vrea,,.
3
in edgia de la 1805, in loc de,,intinzind", se gdsegte ,,tinz6nd,,.
4
in edilia de la 1805, h loc de,,arati-te preotului 9i adu darul pe care l-a rinduit
Moise, spre mirturie lor", se gAsegte ,,de te arati pe sinefi preotului gi du darul pe care
l-a poruncit Moise, intru mirturie lor".
'
ffi
"#*":

TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul8 21,'l

8, 5; Pe cAnd inha in Capemaum, s-a apropiat de El un sutag, rugAndu-L


si zicind (8,5) Lu.ca7,2
Nici acesta nu s-a suit in munte, ca si nu impiedice [curme] invifdtura
gi este acelagi sutag despre care vorbegte 9i Luca (Luca 7,2-3).Iar dacd Luca
spune ci a trimis soli la Iisus, aceasta nu se impotrivegte lui Matei care zice
ci insugi sutagul a venit, cdci se putea gi ca si fi trimis pe alfii inainte, iar
dupi acee4 stdruind primejdia asupr6-i, insugi si fi venit gi sI fi zis:
8, 5-l: Doamne, sluga mea zace in casi, slibinog, chinuindu-se
cumplit. (7) $i i-a zis Iisus: Venind, il voi vindecas. (8, O Luca 7,3
Nu gi-a adus sluga pe pat, crezAnd ci Hristos poate s-o timdduiasci
chiar nefiind [sluga] de fa]d. Pentru aceea:
8, 8-L0: Dar sutagul, rlspunzAnd, i-a zis: Doamne, nu sunt vrednic
si intri sub acoperigul6 meu, ci numai zi cu cuvAntul gi se va vindeca
sluga mea. (9) Ci gi eu sunt om sub stipinirea altora 9i am sub mine
ostagiT, 9i-i spun acestuia: Du-te, 9i se duce; 9i celuilalt: Vino, gi vine; 9i
slugii mele: Fd aceasta, gi face. (10) Auzind, Iisus S-a minunat gi a zis
celor ce veneau duptr El: Adevirat griiesc voui: la nimeni, in Israil, n-am
gisit atAta credinfi.
(8, 8) Luca 7. 6-7 (8, 9 ) Ltrca 7. E (8, 10) Luca 7, 9

,,Daci eu, slugd a impdratului fiind, le poruncesc ostagilor supugi mie,


Tu cu mult mai vArtos poli sd poruncegti morlii gi bolilor, ca de la acesta si
se depdrteze gi la altul sd meargd", cdci bolile trupegti sunt,,ostagi" gi
,,izbanditori" ai lui Dumnezeu.
Deci, Hristos Se minuneazi, zicAnd cd nici 1a israiliteni n-a aflat atAta
credintd. cAt intru cei de alt neam8.

sln editia de la 1805, in loc de ,,Venind, il voi vindeca", se gisepte ,,Eu viind, voi
tirnidui pe dAnsul".
t Lt ed4ia de la 1805, in loc de
,,acoperigul", se gdsette ,,acoperimintul".
?
In edilia de la 1805, in loc de,,ostati", se gasette ,,slulitori".
3
Allii au tAlcuit aceste cuvinte in acest chip: Cind Patriarhul lacov (lsrail) a vdzut in
vis scara cereascd pe care Ingerii lui Dumnezeu urcau ti se pogorau, el a priceput cd
Dumnezeu Se afld in acel loc, dar nu a inleles ce Domnul este prctutindeni de fa|5. Din
aceaste pricine, Iacov griiegte: ,,CAt de infricogltor este locul acesta! Aceasta nu e alta
firl numai casa lui Dumnezet' (Facere 28, 17).Iar aici, in Evanghelie, MAntuitorul Se
minuneazA de marea credinld a acestui sutag, spunAnd: ,,La nimeni, in Israil, n-am gleit
atata credintd". Astfel, Hristos zice: ,,Iacov a inteles ctr M-am putut ardta intr-un loc, dar
sutatul acesta a priceput ci Eu sunt in toate locurile de fafA ti, numai prin cuvant, pot plini
orice lucru". De acee4 sutagul gi zice: ,,Numai zi cu cuvAntul gi se va vindeca sluga mea".
?12 Capitolul 8 SFAN I --L'IEOFILACT ARHIEPITOPUL BULGA RI EI

8, 1,1-12: $i zic voui ci mulfi de la risirit gi de la apus vor veni gi vor


sta la masi cu Avraam, cu Isaac gi cu lacov in impirifia Cerurilor'. (12)
Iar fiii impiritiei vor fi aruncafi in intunericulr') cel mai din afari; acolo
va fi plAngerea 9i scrAgnirea dinfilor.
(.c.1.2)inrerepciunelit;ij'i::?'1tr,?"ilr|'riii)i;i;i,1;!i'i
N-a spus cd mulgi din altc neamuri ,,se vor odihni", ca si nu-i impungi
pe iudei, ci acoperit a zis,,de la risirituri 9i de la apusuri". $i a pomenit
de Avraam, aritAnd ce nu este potrivnic Legii Vechi.
SpunAnd, ,,intunericul cel mai din a(artr" , arati ci este gi unul mai
dinliuntru, care este mai u9o4 cici sunt trepte gi in mr.rnci [in caznele iadului].
Iar ,,fii ai impiriliei" ii nume;te pe iudei, ceci citre acegtia sunt [s-au
fdcut] figiduinlele: ,,Israil este fiul Meu, intAi-niscutul Meu" (lepire 1,22).

$i a zis Iisus sutagului: Du-te, fie fie dupd cum ai crezut. pi s-a
B, 13:
insdnitogit sluga lui in ceasul acelall. (3, 1.3) Matei 9, 29 / Luca 7, 10
Dintru aceasta, cA numai cu cuvAntul a tdmdduit, a aritat ca adeverat
;i ceea cc a spus despre iudei, anume ci s-au lepddat afard [vor fi arunca]i]
clintru lmpirdlra Cerurilor.
8,74-75: Si venind Iisus in casa lui Petru, a vizut pe soacra acestuia
zicAnd, prinsi de friguri. (15) $i S-a atins de mAna ei, 9i au l5sat-o
frigurile si s-a sculat si Ii slujea Luil:.
f6, 14) Matcu 1, 29-32 / Lu.a 4, 38 43, 15) Matei 9, 25 / Marcu 1, 31/ Luca 4, 39
A intrat in casa lui Petru ca si minince;i atingAndu-Se de mAna ferneii
nu rrumai fierbinleala i-a stins, ci gi sdnltate intreagi i-a ddruit incAt gi
vartutea i s-a intors [9i-a rcdobAndit tiria] gi putea sluji. Micar ci noi gtim
ci la cei bolnavi trece mult.i vreme pAni-gi dob6ndesc cea dintAi putcrc.
Ceilalfi Evangheligti spun ci L-au rugat pe DAnsul gi aga a tdmdduit-o pe ea
(Marcu 7,29-32; Luca 4, 38-39). Matei insi a scris pe scurt, ata cum am spus
dintru inccput, cd ceea ce a lisat unul de-o parte, spune celdlalt IEvanghelist].
Dar cunoagte gi aceast4 cd fapta cea buni cu nimic nu este impiedicati
dc nunti [cdsitorie], de vreme ceverhovnicul Apostolilor [Petru] avea soacri.

" in edilia de la 1805, aici avem: ,,fi griiesc voui ci mulfi de la risirituri 9i de la
apusuri vorveni gi sevor odihni cu Awaam cu Isaac 9i cu Iacov intru impi15f ia Cerurilor".
r" in edigia de la 1805, in l<x de,,vor fi aruncali in intunericul", se gisette
,,vor fi
goniti intru intunericul".
rr Lr edigia de la i805, in loc de ,,gi s-a insinitogit sluga lui in ceasul acela", se gi-
segte ,,9i intorcindu-se sutagul in casa sa intru acel ceas, a aflat pe sluga sa sdnitoasi".
r?
in edi;ia de la 1805, in loc de,,ii sluiea Lui", se gdsegte ,,le slujea lor".

,5.:ir.-
TALCUIREA SFINTEI EVANGHEL DE LAMATEI Capirolut8 2tl
8,76-77: Si ficAndu-se seari, au adus la El mulfi demonizati si a scos
duhurile cu cuvintul 9i pe toli cei bolnavi i-a vindecat, (17) ca si se im-
plineasci ceea ce s-a spus prin Isaia Proorocul, care zice: Acesta
neputinfele noastre a luat 9i bolile noastre 1e-a purtat.
(8, 16) N4arclu7,32 | Luca 4,.10t3, l.lr Isaia
53,.1/i Petru 2, 2-l
Seara gi firi
de vreme aduceau pe cei bolnavi, iar El, fiind iubitor clc
oameni ii timiduia pe tofi. Deci, ca sd nu fie de necrezut ci timidur.r
atitea boli in scurtd vreme, [Evanghelistul] aducc mdrturia lui Isaia.
Proorocul spune acestea pentru p5cate (Isnio 53,4), iar Mate.i pentru boli,
[dar gtiut este] cd cele mai multe boli se fac din pricina picatelor.
B, 18; Si vizAnd Iisus mulfime imprejurul Lui, a poruncit ucenicilor
si treaci de cealalti parte a mirii. it, l3l Marcu il, 35
[Face aceasta] pentru ci nu cra iubitor de slavi, dar gi fr-rgind de zar,istra
t^i--^l:..1^:t^-
tHrz' r ral r Lrlr<r rur.
8,19-20: $i apropiindu-se un cirturar, i-a zis: invititorule, Te voi urmarr
oriunde vei merge. (20) Dar Iisus i-a rispuns: Vulpile au vizuini si pisirile
cerului cuiburi; Fiul Omului insi nu are unde si-$i plece capul.

,, Cirturar,, era numit .", .o.""ii'l ::iljiU? B":i',1 j j.iil'lT j, j


[cdrturar] semnele cele multe, socotea [credea] ci lisus aduni bani dintrr-r
acestea gi se sArguia sd-I urmeze, ca si adune gi cl. lar I Iristos, irrtimpinincl
cugetul acelui4 impotrivi ii rdspunde: ,,Socotegti ci de-Mi vei urma Mie
vei aduna bani? Nu vezi cd sunt firi casd? $i cel ce-Mi urmeazi Mie,
dator este a fi intru acest fel". Iar [Domnul] zicea aceasta ca si-l plece pe
acela si se schimbe din socoteala sa [cugetul siu] 9i si-l urmeze Lui. Dar
el [cdrturarul] se duce.
Unii zic ci ,,vulpi" gi,,pdsiri" ar fi demonii, deci ii spune: ,,Dernonii
intru tine se odihnesc, iar Eu nu am odihn.i in suflctul tiu".
8, 21-22:Un altul dintre ucenici I-a zis: Doamne, di-mi voie intii si
mi duc ai si ingrop pe tatil meu. (22)Iar Iisus i-a zis: Vino dupi Minerl
9i lasi mortii si-si ingroape morlii lor.
(E, 21) Aghet 1,4 I Luca 9, 59 rt, 2ll Matei 4, 19 / Luca 9, 60
,,Dupi lui Dumnezeu, nu mai este dator a sc intoarce
ce se va da cineva
la cele lumegti. Ci se cuvine a-fi cinsti pdrinlii, dar pc Dunrnezeu sc cuvinu
a-L cinsti mai intAi". Iar acestea le-a zis Domnul pcntru ci 9i necredincios

13
in edi;ia de la 1805, in loc de ,,Te voi urma", se gisegte,,voi si merg dupi Tine"
'' in edilia de la 1805, in loc de,,Vino dupi Mine", se giselte ,,Urmeazi NIie".
214 Capitolul 8 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

era acel tati. $i aritati este aceast4 din cuvAntul: ,,Lasi morfii", adicd pe
cei necredinciogi. ,,si-gi ingroape morlii lor".
Iar daci acela n-a fost slobod [nu i-a fost ingdduit] nici sd-gi ingroape
tatdl, vai celor care se intorc la lucrurile lumepti, dupd ce s-au cdlugdrit!
8, 23-24: Intrind El in corabie, ucenicii Lui L-au urmat. (24) gi, iati,
furtuni mare s-a ridicat pe mare15, incAt corabia se acoperea de valuri;
iar El dormea.
(8, 23)
Marcu 4, 35 / Lu.a a,22 (8, 24)Psalm 43, 25; 106, 25 / Marcu 4, 37 / Luca 8, 23
Numai pe ucenici i-a finut, ca sd vadi minunea pi ii lasi a se invdlui de
,,vifor", ca si se iscuseasci intru a ribda ispitele gi ca prin minunea aceasta
mai mult sd creade ei.
Iar E1 doarme, ca temAndu-se ucenicii, si'gi cunoascd neputinfa lor gi
sd-L roage pe 81. Pentru aceasta zice:
8,25-26": Si venind ucenicii la El, L-au degteptat zicAnd: Doamne,
mintuiegte-ne, ci pierim. (26) Iisus le-a zis: De ce vi este fricit6, pufin
credinciosilor? (8, 25) 2 Paralipomena 20,12 / Cantar€a CAndrilorS, S /
Sirah 1, 27 / Matei lt 30 / Marcu 4, 38 / Luca8,24(8,26") Matei 14 31-32 / Marcu 4, !l{}
Nu i-a numit ,,necredinciogi", ci ,,pulin credinciogi". Pentru ci , zicAnd:
,,Doamne, mAntuiegte-ne" arati credinld, dar graiul ,,pierim" nu este al
credinlei, fiindcd avAndu-L pe Aceia impreund cu ei, nu se cuvenea se se
teama.
pi vezi ci [Hristos], dojenindu-i pe ei ca pe nigte fricogi, arati ci frica
aduce primejdiile. Pentru aceea mai intAi potolegte ,,furtuna" sufletului
lor, apoi o curmA [inceteazi] gi pe cea a mdrii.
8,26b-27: S-a sculat atunci, a certat vinturile gi marea 9i s-a ficut
linigte deplinS. (27) Iar oamenii s-au mirat, zicAnd: Cine este Acesta, ci
pi vAnturile 9i marea asculti de El? (8, 26b) Psalm 64,7;88,9-70 I
Isaia 43, 2 / Marcu 4,39 lLtca 8,24(8,27) Pilde 30, 4 / Marcu 4, 41/ Lu.a 8, 25
Se mirau oamenii cd vedeau om, iar lucrurile [pe care ie implinea Domnul]
erau dumnezeiegti.
8,28': $i trecind El dincolo, in finutul Gadarenilor, L-au intAmpinat
doi demonizati , 28" ) M^rc]i 5, 7-2 / L]uca 8, 26-27
( 8

La cei care se indoiau in corabie - zicAnd ,,Cine este Acesta, ci 9i


vAnturile si marea asculti de El?" - vin dracii propovdduitori.
tt in editia de la 1805, in loc de ridicat pe mare", gisegte ,,vifor
,,furtuni mare s-a se
mare s-a ficut in mare".
in edi;ia de la 1805, in loc de ,,De ce vi este frici", se giseite ,.Ce sunteli infri-
16

cosati".

l.:-;4:.
!r' :
i..iu:t .i'

{i
'

TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul8

Iar dacd Marcu gi Luca zic cd numai unul era cel ce avea legheonul
flegiunea de draci], sd inlelegi ce, acela era unul dintre acegtia doi, poate
cel mai vestit (Marcu 5,1-2; Luca 8,26-27).
$i insugi Domnul a venit la dAngii pentru ci, groaznici fiind, nimeni
nu indrdznea a-i aduce pe ei [a DAnsul].
8,28b: Care iegeau din morminte, foarte cumplifi, incit nimeni nu
putea si treaci pe calea aceea. (8. 280) Marcu 5. 3-5 I Ltca 8.25-27

Petreceau in morminte, pentru ca dracii voiau sa punA acest fel de


socotealA [sd se creadd] ci sufletelor celor ce mor se prefac in demoni -
lucru care nici nu poate a-l cugeta oaregcinelT. Cdci sufletul iegind, nu
petrece IrdmAne] in lume, intrucAt ,,sufletele drep]ilor sunt in mAna lui
Dumnezeu" (lnfelepciune 3,'L; Ecclesiastul 9,1), iar ale picdtotilor pleace ti
ele, dupd cum [il vedem pe] al bogatului [nemilostiv] (Luca L6,79-37). I,
8,29: $i iatd' au inceput si strige 9i str zici: Ce ai Tu cu noi,Iisuse, Fiul
lui Dumnezeu? Ai venit aici mai inainte de vreme ca si ne chinuiegti?tE
(8, 29) Matcu 7,24; 5, 6-7 I Luca 4, 47 l

Iatd, il propoviduiesc Fiu al lui Dumnezeu, mdrturisindu-gi mai intAi


vrejmdtia $i socotesc diavolii,,munci" [,,chinuire"] faptul cd nu-i lasi si
faci rdu oamenilor.
Iar zicAnd ,,mai inainte de vreme", aga sd intelegi: cd ei socoteau
[credeau] cd Hristos, nesuferind covArgirea rdutelii lor, n-a aFteptat vremea
muncii [caznelor]. Dar nu este at4 cAci diavolii, pAnd in sfArgitul lumii
sunt slobozili a ne lupta pe noi.
8, 30-32": Departe de ei era o turmi mare de porci, piscAnd. (31) lar
demonii il rugau, zicAnd: Daci ne scoli afari, trimite-nere in turma de porci.
(32) f i El le-a zis: Ducefi-vi. Iar ei, iegind, s-au dus in turma de porri.
(8' 30) Marcu s' 11 / t*'n
?rt.ti;.jtirY;il? l3,t)T*:3 31
Dracii au cerut aceast4 pentru c4 inecAndu-i pe porci sd-i scArbeascd
pe stdpanii lor gi astfel s; nu-L primeasci pe Hristos. Iar Hristos ii slobo-
zegte pe draci, aritAnd ce fel de amirlciune [cAtd vrdjmdgie] au asupra
oamenilor gi ci, de ar fi avut ei putere gi nn ar fi fost oprifi, mai rau decat
porcilor ne-ar fi ficut noud. Ci El [este Cel Care] ii pdzegte pe cei care se
indricesc, ca sd nu se omoare pe sine [si nu-gi ia via]al.

17
Adici, lipsit de temei.
este cu totul smintit,
13ln edifia de la 1805, in loc de chinuiegti", se gisette ,,si ne muncetti pe noi".
,,si ne
r" in edilia de la 1805, in loc de
,,trimite-n€", se gdsette ,,di-ne noui voie str ne
ducem".
216 Caprblul 8 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPIscOPU I, BULGAII,IEI

8, 32b-34: $i iatA, toati turma s-a aruncat de pe in mare 9i a pieritr'r


in api. (33) Iar pizitorii au fugit 9i, ducAndu-se 'irm
in cetate, au spus toate
cele intimplate cu demonizalii. (34) $i iati toati cetatea a iegit in intAm-
pinarea lui Iisus 9i, vizindu-L, L-au rugat si treaci din hotarele lor.
18, 32r') Marcu 5. 13 / Luca 8. 33 (8. 33) Marcu 5. 14 / Luca 8. 34

intristandu-se ei gi pirAndu-u-," I.,Ji;l!i lK';? #iili J'f i#l


rdu dupi aceast4 nu-L primesc pe DAnsul.
Iar tu, cunoagte cd unde este viald porceasci, Hristos nu petrece acolo,
ci dracii.

20In cdilia de la 1805, in lc de,,a pierit", se gisettc ,,s-a inecal"


:17

Cepnorul 9
Vindecaren sldbdnogului din Capernaum. Matei. Ucenicii hti loan Btttazdtorul.
Fiica lui Iair ;i t'enteia bolnauii, Doi orbi pi un mut. Srceri;ul ! seccrdtoriil

IntrAnd in corabie, Iisus a trecut 9i a venit in cetatea Sa. (2) 9i


9, 1-2':
iati, I-au adus un slibinog zicAnd pe pat.
f9, 1) Matei 4, l3 / M.r.u 2, 1 f9, l') lrlarcu 2, 3 / Luca 5. 18; 7,'18 / lacov 5, 15
Cetate a Lui numegte Capemaumul, pentru cd acolo locuia. Cici Betle-
emul L-a ndscut, Nazaretul L-a crescut, dar Capernaumul Il avca Pururea
[mereu] locuitor al sdu.
Iar acest slibdnog altul este, osebit de cel de la Ioan, cici accla era la
Scdlditoarea Oilor in Ierusalim (Ioan 5,1-9), iar acesta in Capcmaur.n Accla
,,nu avea om", iar acesta este ,,purtat de patru oameni" - dr,rpa cum zice
Marcu (2, .J) -, oameni care il gi slobt>zcsc prin acoperigul casci:, lucru pe
care IEvanghelistul] Matci nuJ spttnc.
$i Iisus, vizAnd credinla lor
9, 2b: f9, 2t') Luca 5, 20 / lacov 5, 15
Sau a cclor ce l-au adus, ci de multe ori pentru credinla celor ce aduc
face [Hristos] minuni, sau [e face acestea] ti pentru credin]a celui adus.
9,2'; A zis slibinogului: indriznegte, fiule! Iertate sunt' picatele tale!
l') Marcu 2,5 | L'uca 5,20;7, 18 / Iacov 5, 15
/9,
il numegte ,,fiu" sau ca pe cel ce este zidire a lui Dumnezcu, sau ca pe
unul care a crezut. insi, ardtAnd ci slibdnogirea este mai mult din pacate,
le dezleagi intAi pe acelea.
9, 3-5: Dat unii dintre cirturari ziceau in sine: Acesta hulegte. (4) $i
Iisus, gtiindl gAndurile lor, le-a zis: Pentru ce cugetafi rele5 in inimile voastre?
(5) Cici ce este mai lesne a zice: Iertate sunP picatele tale, sau a zice: Scoa-
li{e 9i umbli? (9,-l)Levitic24,11/Marcu2,6-7lLucas,21';7,19 9,1)Ps.Im139,2/
Matei :t2, 25 / Mrrcu 2,8l L!.a s,22lloan2,24 25 (9, 5) Marcu 2, 9 / [,uca 5, 23

I irr edilia de la 1E05, titlul capitolului este. ,,Pcntlu sirilrrirosril c( st:


|urli da palrlt
Pultt u clrcmorL\t Ili ltlafei. Ptnt nt Mitttttt]ntl cci ,t nuincnt' crr |rrrr's ii. Pettlrt tiit,t truti tturL'lttt
sinagogii. Ptnlru |eneu ce ii cureco singe. Ptntru cti doi orbi. Pttrtru irdricrtu! tl nut".
'?
Vezi ti nota tilcuirii de la Matei 10, 27.
3
in edilia de la 1805, in lr)c de,,lertate sunt", se gisegte ,,Iarti-li-se lie".
i irr cdigia de la 1805, in lcx de,,9tiind", sc, giseite ,,vizind".
5ln edi;ia de Ia 1805, ln lcr de,,rele", se gisette,,viclene".
" in edifia de la 1E05, irr lcx de,,Iertate sunt", se giselte ,,Iart:-ti-se tie".
SFANTUL lEOFILACI ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

Dintru aceast4 ca le-a cunoscut gAndurile, arati pe Sine [insugi] cd


Se
este Dumnezeu. Deci, ii mustra pe ei, zicAnd: ,,Voi MI socotili pe Mine ci
sunt hulitor, fiindci fdgiduiesc iertarea pdcatelor, care lucru mare este [9i
minunat]. $i socotifi cd fug de aceasta [timiduirea trupului acestui om], ca
sd nu fiu vddit ca neputincios. Dar, Eu din timdduirea trupului vi voi
incredin;a gi de tdmiduirea sufletului. Astfel, prin ceea ce este mai mic, insd
pare mai greu se adeveregte gi iertarea picatelot care este cu adevdrat Ilucru]
mare, insd voud vi se pare mai lesnicioasd, fiindcd este nearitatd [nevizutd]".
9, 6-8: Dar, ca si gtili ci putere are Fiul Omului pe pimint a ierta
l
plcatele, a zis sllbinogului: Scoali-te, ia-fi patulT 9i mergi la casa ta. (/) $i
sculindu-se, s-a dus la casa sa. (8) Iar mulfimile, vizAnd acestea, s-au spii-
mintat 9i au slivit pe Dumnezeu, CeI Care di oamenilor asemenea Putere'
(e, 6) Ma rcu 2, I 0-11, t*"
" ?;,,rt.#: :; i {t ;!,,Yr:::il: 11,,llil 3. ll
A poruncit sd-gi poarte patul, ca si nu pard ci este nllucire. Incd 9i
pentru'ca si vadd noioadele minunea, cei care il socoteau pe El ca pe un
om simplu [9i nu ca pe un Dumnezeu adevirat]
$i plecAnd Iisus de acolo, a vizut un om care gedea la vami, cu
9, 9;
numele Matei, gi i-a zis acestuia: Vino dupi Mine. $i sculindu-se/ a mers
dupi El. (9,9) Matc1t2,74l Ln'a 5,27

Nu l-a chemat pe Matei o datd cu Petru atunci cAnd a gtiut


9i cu Ioan, ci
ci va ascult4 precum gi pe Pavel l-a chemat mai pe urmi, cAnd a fost vremea
(Faptele Apostolilor 9,1-22).insit, minuneazS-te cum Evanghelistul igi vddegte
viata sa, mAcar ci ceilalli au tiinuit numele lui. Levi numinduJ pe el (Marcu
2,13-17; Luca 5,27-32). $i [cu adevirat] al lui Dumnezeu lucru era al intoarce
pe el numai cu cuvintul.
$i cind gedea el la masi, in casi, iati mulfi vamegi 9i picitogi
9, 10-11:
au venit gi au gezut la masl impreunl cu lisus 9i cu ucenicii Lui (11) $i
vlzind fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mininci InvilStorul vostrun
cu vamegii 9i cu picitogii?
0. 10 Marcu 2,75 t Lluc^ 5,29 O,11) Matei 11, 19 / Marcu 2, 15, 18 / Luca 5' 3q 7 ' 34
Veselindu-se Matei de primirea lui Hristos, a chemat pe vamegi 9i
mdnAnci Iisus impreuni cu ei ca si-i foloseasci, micar degi era prihdnit
[defdimat] Pentnr, aceasta Cdci fariseii vrAnd si-i depdrteze pe
ucenicii
Lui de la DAnsul, cleveteau ospdtarea cea impreuni cu vamegii'
?
ln edifla de la 1805, in loc de ,,ia-Ji patul", se gese9te ,,ridiciJi patul"
t ln edigia de Ia 1805, in loc de,,Pentru ce mininci invifitorul vostru", se Sasette
,,Pentru ce mlninci gi bea Dascilul vostru".
TALCUIREA SFINTEI E\ANCHELII DE LA \,1ATEI Capiiolul 9 21q

9, 12-13: $i auzind El, a zis: Nu cei sinitogi au nevoie de doctor, ci


cei bolnavi. (13) Dar mergAnd, invifa!i ce inseamni: Mili voiesc, iar nu
lertfS; ci n-am venit si chem pe drepfi, ci pe picitogi la pociinfi.
(9, 12,) 2 Paialipomena 36, 23 / Mlrcu I Luca 5,31 (9, 13) 7 Regi 15,22 | Osea 6, 6 I
2, 17
Miheia 5, 5-8 / Matei72,7 I Marcu2,77 I Luca 5, 32 / 1 Timotei 1, 15
,,Acum n-am venit ca Judecitot ci ca Doctot de aceea ti impuliciunea
f..^^..-:t:^l ^ ^., ex -11
LrrcLur dlra j (, Jllrdr .

inci ii gi mustri ca pe nigte neinvilafi, zicAnd ,,mergAnd, invifafi",


adicd ,,de vreme ce pand acum nu ali invdfat, mdcar de acum mergeli gi
invifali-vi cd Dumnezeu preluiegte mai mult mila citre picitogi decAt
jertfele" (Osea 5, 5).
Iar aceast4 ,,n-am venit si chem pe drepfi", o spune luAndu-i in rAs
pe cei care se indreptdlesc pe ei ingigi, de vreme ce nimeni dintre oameni
nu este drept. ,,Agadar am venit si chem pe picitogi, [nu ca si rdmAni
pecetogi], ci ca si se poc5iascA".
9, 14; Atunci au venit la El ucenicii lui Ioan, zicAnd: Pentru ce noi gi
fariseii postim mult, iar ucenicii Tii nu postesc?
(9,1q Marc'u2,781 Luca 5, 33
Ucenicii lui Ioan, pizmuind slavei lui Iisus, ii imputeaz; [il intreaba
cu reprog] de ce El nu postette. Cdci poate nu se dumireau cum biruiegte
patimile fird nevoinld, lucru pe care Ioan nu l-a putut. [$i au indriznit ei
acestea], pentru ce nu gtiau cd Ioan era simplu om gi, din fapta bund -
drept, iar Hristos Insugi era fapta cea bund, ca un Durnnezeu.
9, 15: $i Iisus le-a zis: Pot, oare, fiii nunfii si fie trigti' citi vreme
mirele este cu ei? Dar vor veni zile cind mirele va fi luat de la ei 9i
atunci vor posti.
(9, 15) lsaia 62,5 | Marcu 2, 19-20 / Luca 5,34 I loan 3,29

,,Vremea de acum, pAni cAnd sunt Eu cu ucenicii, este dc bucurie".bucurie"


Cd,,mire" Se numegte pe Sine insugi, ca pe Cel Ce a logodit cu sine
Sinagoga cea noud IBiserica], dupi ce a rnurit cea veche.
Iar ,,fii ai nunlii" ii nurnegte pe Apostoli, zicdnd: ,,Dar va t eni vremea
cAnd, dupi ce Eu voi merge la Patimd gi Md voi inil|4 \ror posti in foame
gi in sete, fiind gonili [prigoni]i]". Iar Domnul, aritAnd cd ucenicii incd nu
sunt de sdvartit IdesdvArgifi], spune:
9,16-17: Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haini veche,
cici peticul acesta, ca umpluturi, trage din haini 9i se face o rupturi gi
mai rea. (17) Nici nu pun oamenii vin nou in burdufuri vechi; altminterea

'in ediJia de la 1805, in loc de,,si fie trigti", se giseFte,,si se jeleasci"


Capitolulq SFANTL'L TEOFI LACT ARHIEPITOPUL BULCARIEI

burdufurile crapA: vinul se varsi 9i burdufurile se strici; ci pun vin nou


in burdufuri noi gi amandoui se pistreazi impreuni.
(9, 1 6 ) Matcu 2, 2l I Luca 5, 36 (9, 77 ) Marcu 2, 22 I Lttca 5, 37
,,inci nu s-au fdcut ucenicii puternici, ci au trebuinli de pogorire
[pogordmAnt] gi nu se cuvine a li se pune asupri greutate de porunci". Iar
zicAnd acestea ti pe ucenici ii invali ca gi ei cand vor invala lumea, si fie
pogoratori.
,,Petic de postav nou" gi ,,vin nou" este postul, iar,,haina veche" ti
,,burdufurile vechi" aratd neputinla ucenicilor.
9, 1,9-19: Pe cind le spunea acestea, iati un dregitor, venind, I s-a
inchinat, zicind: Fiica mea a murit de curAnd dar, venind, pune mena Ta
peste ea gi va fi viet0. (79) Atunci lisus, sculindu-Se, a mers dupi el
impreuni cu ucenicii. (9, 18) MarctJ 5,221 L'uca 8,47 (9, 19) Marcu s,24
Se vede. cd acesta avea credinld - degi nu mare [ca a sutagulut] (Matei
8, 8) -, pentru ci-L roagi pe Iisus nu numai cu cuvAntul sd zicd, ci si gi
meargi 9i sd-$i ,,puni mAna". $i zice ci fiica sa ,,a murit", degi Luca zice
cd incd nu murise (Llcn 8,41), sau socotind [crezAnd] el cd o ldsase intru
cea din urmi suflare, sau inmullindu-gi necazul, ca si-L tragd [induplece]
pe Hristos spre mili.
9,20-22: $i iati o femeie
cu scurgele de sAngell de doisprezece ani,
apropiindu-se de El pe la spate, s-a atins de poala hainei Lui. (21) Cici
zicea in gAndul ei: Numai si mi ating de haina Lui gi mi voi face
sinitoasil2; (22) iar Iisus, intorcAndu-se gi vIzAnd-o, i-a zis: indriznegte,
fiici, credinfa ta te-a mAntuit. $i s-a timiduit femeia din ceasul acela.
(9, l0) Leviric 15, 25 IMatcu 5,25,27 I Luca 8, 43 (9, 21) Marcu 5, 28 / Luca 8, 44
(9, 2l) Psalm 40, 3-4 / Sirah 11, 21 / Marcu 5, 30, 34 / Luca 8, 48;17, 19
Femeia n-a venit pe fali, fiind necurat5 din pricina patimii gi temen-
du-se ca nu cumva sd fie opritd (Leaitic 15,19-25). qi macar deti socotea
[credea] cd se va tiinui de El, insi nddSlduia ci va dobAndi sinitate, gi
numai de se va atinge de marginea hainei Lui, ceci aceasta este ,,poala".
Iar Mintuitorul o videgte nu ca gi cum ar fi poftit slavd [pentru Sine], ci ca
sd arate credinla ei spre folosul nostru gi ca si se incredinleze gi mai-marele
sinagogii.

r'rin edigia de la 1805, in loc de ,,va fi vie", se gasette,,va invia".


tr in edilia de la 1805, in l<rc de,,cu scurgere de sAnge", se gdsette,,intru curgerea
s6ngelui".
'r ir.r edigia de la 1805, in lm de,,Numai si mi ating de haina Lui 9i mi voi face
sinitoasi", se gAsegte ,,Numai de mi voi atinge de haina Lui, mi voi mAntui".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolulg 221

$i ii zice ,,indrizne9te", fiindcd ea se temea, ca una care furase darul.


incd gi ,,fiici" o numegte, ca pe o credincioasd. $i aratd cd de nu ar fi adus
ea credinld, nu ar fi iuat darul, chiar de erau gi sfinte hainele Luilr. $i spun
unii cd aceastd femeie a pus si se ridice o coloani [o statuie] intru care s-a
insemnat chipul MAntuitorului, la picioarele cireia a rdsdrit o buruiand
folositoare femeilor ce se aflau intru curgerea sAngelui. Aceasti coloane
[statuie] a fost sfdrAmatd de necredincioti in vremea lui Iulian Apostatull4.
9,23-24: Iisus, venind la casa dregitorului 9i vizAnd pe cintirelii
din flaut 9i mullimea turburati, a zis (24) Depirtafi-vl, cici copila n-a
murit, ci doarme. Dar ei rAdeau de Ells.
(9, 23)
Marc\ 5,38 I Luca a, 49 (9, 24) Marcu 5, 39-40 / Luca 8, 52-53
Fiindci era Ifecioari] nemdritati, o tAnguiau cu cAntare Ide fluiere] de
nuntd, afari din rAnduiala Legii ficAnd ei aceasta.
Iar Domnul zice de ea ca ,,doarme", pentru cd la El moartea este somn
gi cu lesnire putea s-o invicze.
Dar si nu te minunezi ci multimea ,,ridea de Dinsul", cdci mai mult
se mdrturisegte minunea, cd, degi moarti fiind, cu adevirat a inviat-o. Deci,
de acee4 tofi mdrturisesc cd murise [copila], ca sd nu zicd mai apoi cineva
cd a fost doar lesinatd.

r3
SfAnta Tradilie ne spune despre aceasti femeie cd a devenit monahie, iar numele
siu este Veronic4 fiind priznuiti in fiecare an in ziua de 12 iulie (vczi Sinaxar orlodox
general / diclionar aghiografc,ingnjft de Arhim. Ioanichie Bilan, ed. Episcopiei Romanului
gi Hugilor, 7998, p.204\.
ri Aceasta o spune Eusebiu de Cezareea, istoric bisericesc din t,eacul al IV-lea in
cartea sa lsforia blsericeascd (vezi edilia romineascd: ed. IBMtsOR, Bucuregti, 1987, r'ol. I,
cartea a VII-4 cap.XWII, pp.287 -288). Istoricii Sozomen gi Filostorg spun despre aceastd
statuie de bronz cA a fost distrusi din porunca imp;ratului roman Iulian Apostatul, care
a domnit intre anii 367-363. Dupi intronare, acest impdrat s-a lepddat de cregiinism gi a
acordat libertate religioasi tuturor ereziilor, pentru ca, nimicindu-se reciproc, acestea si
distrugi in acelagi timp forta gi unitatea cregtinismului. Fald de cregtini a intrebuintat
perfidi4 combdtdnd cregtinismul in lu crarea Contra Galileen ilor, cum ii numea h derAdere
pe cregtini, voind si demonstreze lumii pigine inutilitatea Evangheliei. A murit in chip
infricotetor, stripuns de o sulifd, c6nd, ridicdndu-9i trchii spre cet a strigat: ,,Ai invins,
Galileene!" (pentru rnoartea lui Iulian Apostatul vezi viaJa Sfintului Mucenic Mercurie,
dn Vielila Sfinlilor pe luna noiembrie, ziua a XXV-4 ed. Episcopiei Romanului gi Hugilor,
1e93, p. 486).
rs
in edifia de la 1805, r'ersetele 23-2.1 sr.mt urmetoarele: ,,$i lisus viind in casa
boierului 9i vizAnd fluieritorii gi mulfimea gilcevind, a zis: Fugifi, cici n-a murit
fecioara, ci doarme. Si i9i 16deau de DAnsul".
Capitolul9 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPITOPUL BULGARIEI

9, 25-26: Iar dupi ce multimea a fost scoasi afari, intrAnd, a luat-o de


mAni gi copilal6 s-a sculat. (26) $i a iegit vestea aceasta in tot finutul acela.
(9, 25) LlucaE,54 (9,26) Luca7,77
Acolo unde este gloate [mul;ime] ti turburare, nu face minuni Iisus.
Iar ,,de mAntr a apucat-o", ca sa pund intru ea putere.
Deci gi tu, de te vei omori de pdcate, atunci vei invi4 cand te va apuca Iisus
de ,,mAna" ta cea lucrdtoare, duptr ce va scoate afari turburarea gi rdspAndirea"
9,27: PleeAnd Iisus de acolo, doi orbi se fineau dupi El, strigAnd gi
zicind: miluiette-ne pe noi, Fiule al lui David.
(9, 27 ) Matei 75,22:20, 30 / Marcu 10, 47-49 / Luca 18, 35-38
Orbii, ca lui Dumnezeu ii ziceau ,,miluiegte-ne" , iar ca unui om ii
ziceau ,,Fiule al lui David". Cd vestitd era aceasta la iudei, anume cd Mesia
din simAnfa lui David va si vie.
9,28: Dupd ce a intrat in casi, au venit la el orbii gi Iisus i-a intrebat:
Credefi ctr pot si fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! e,28) L\cata,40
Trage pe orbi gi pAni ,,in case", ca sA arate credinla lor cea statornicd
gi si-i osindeasci pe iudei. $i ii intreabd pe ei de cred, aritand cA toate le
isprivegte [poate] credin]a
9,29-3U: Atanci, S-a atins de ochii lor, zicind: Dupi credinfa voastri,
fie voui! (30) $i s-au deschis ochii lor.
(9,29)Matei8,73lMar.u10,52/Luca5, 13 (9, 30') Matei 8, 3
^In casi ii tdmiduiegte gi deosebi
[deoparte], din pricina neiubirii de
slavi gi pentru smerenia Sa" Cd pretutindenea ne invali ca smerit se cugetAm.
9,30b-31: Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicAnd: Vedefi, nimeni
si nu ttie. (37) lar ei, iegind, L-au vestit in tot finutul acela.
(9, 3U) Matei a,4;72,15 | Marct 7,43-M; 5, 43 / Luca E, 56 /9, 3?)
Marcu 1, 45 / Luca 18, 43
Vezi, cum fuge de trufie? Iar ei, nu ca nigte neascult;tori, ci ca nitte mulld-
mitori L-au vestit. Iar dacd [Domnui] se arate in alt loc, griind: ,,Mergi gi
propoviduiegte slava lui Dumnezeu" (Marcu 5,19), nu este nimic impotrivi,
cdci voiegte sd nu spund nimic despre El, ci slava lui Dumnezeu s-o vesteasci.
9,32-33': $i plecAnd ei, iati au adus la El un om mut, avAnd demon.
(33) $i, fiind scos demonul, mutul a griit.
3D lsaia 35.6 | Luca 11, 14 (9, 33') Luca 11, 14
(9,
Patima aceasta nu era fireasce, ci de la diavolul [era]. De aceea a gi fost
adus de alfii, ci nu putea singur sa se roage, fiindcd ii legase diavolul

16ln edi;ia de la 1805, h mini


I()c de ,,a luat-o de 9i copila", se gdsette ,,o a apucat
de mini si fecioara".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 9

limba- Pentru aceast4 nici credinld nu cere [Domnul], ci indatd il vindecd,


scoland pe dracul care oprea [impiedica] greirea.
9, 33b: lar multimile se minunau, zicAnd: NiciodatilT nu s-a aritat
aga in Israil. (9. 33b) Matei 9, 8 / Luca 11, 14
MinunAndu-se poporul, il inalld pe Hristos mai presus de Prooroci ti
de Patriarhi. Cici vindeca cu stdpAnire, iar nu precum acei4 cu rugdciune.
Sd-i vedem insd pi pe farisei ce zic:
Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni.
9, 34:
(9, 34) Matei72,241 Marcu 3, 22 / Luca u, 15
Cuvintele acestea sunt ale nebuniei celei preamari, deoarece nici un
drac nu scoate drac. Sd zicem insi cd pe draci ii scotea ca gi cum ar fi slujit
domnului dracilor, adici ar fi fdcut vriii. Dar bolile 9i picatele, cum le
dezlega? pi cum propoviduia impiri;ia Cerurilor? Ci dracul mai vartos
impotrivd gi boli aduce gi de la Dumnezeu depirteazd.
$i Iisus stribltea toate cetilile gi satele, invifAnd in sinagogile
9, 35:
lor18, propoviduind Evanghelia impirAliei gi vindecAnd toati boala gi
toati neputinfa in popor.
(9, 35) Cintarea Cintl'ilot 7,72-74 I Matei 4,23 I Marctr 6, 6 I L|J.caas,22
Fiind iubitor de oameni, nu agteaptd sd vind ei la El, ci insugi merge,
ca si nu aibi cuvAnt de rdspuns [ca si nu poatd zice] cum cd nimeni nu i-a
invdlat pe ei. Deci gi cu lucrul [fapta] gi cu cuvAntul ii trage [ii aduce cu
puterel pe ei la Sine, invilAndu-i gi minuni fdcAnd.
9,36: $i vizAnd mulfimile, I S-a ficut mil5 de ele ci erau necijite 9i
riticite ca nigte oi care n-au pistorle.
(9, 36) Numeri 27, 17 | lsaia53,6l lezechiil 34, 5 / Zaharia 10, 2/ Marcu 6, 34
Nu aveau ,,pdstor" , deoarece cdpeteniile lor nu numai cd nu ii
indreptau, ci mai vArtos ii gi vdtimau. Iar pdstorul cel adeverat are mild
de turmi.
9,37-38: Atunci a zis ucenicilor Lui: Secerigul e mult, dar lucritorii
sunt pufini. (38) Rugafi, deci, pe Domnul secerigului, ca si scoati
lucritori la secerigul Siu.
(9, 37) Lu.ca'L0,21 loan 4, 35 (9, 38) Luca 10, 2 / 2 Tesaloniceni 3, 1

rT
In edifia de Ia 1805, in loc de ,,niciodatd", se gdsegte ,,nici odinioari".
in edi;ia de la 1805, in loc de ,,sinagogile lor", se gesette ,,soboarele lor".
13

ro
in edi;ia de Ia 1805, aici avem: ,,Iari vizAnd El noraodele, I S-a flcut mill de
dAnsii ci erau supirafi gi lepidafi ca oile, care n-au pistor".
221 Caprtolul9 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

,,Seceri9" numette mulfimea celor care aveau trebuinfi de vindecare,


rar ,,lucritori", pe cei ce erau datori sa invele gi care nu se aflau atunci
intru Israil20.
Iar ,,Domnul secerigului" este insugi Hristos, ca Cel Care este Domn
al Proorocilor gi al Apostolilor. 9i aretatA este aceasta de aici, Ianume] ci i-a
ales pe cei doisprezece firi a Se ruga lui Dumnezeu. Cd auzi [ce zice mai
departel:

:'r
Cu infelesul: ,,care lipseau aturci din Israil"
CAPTToLUL 10
Chemarea Apostolilor pi timiterea lor la propoadduirel

10, 1: ChemAnd la Sine pe cei doisprezece ucenici ai Sii, le-a dat lor
putere asupra duhurilor necurate, ca si le scoati ;i si timiduiasci orice
boali 9i orice neputinfi. (10,'1) Marcu 3,14lLuca 5, 13;9, 1/ Faptele Apostolilor 16, 18
Alege ,,doisprezece ucenici", dupd numirul celor douisprezece se-
m\nJii (Apocalipsa 7, 4-8; 21,12) 9i, dAndu-le ,,putere", ii trimite, mdcar ci
erau pulini - cici ,,pulini" sunt cei care cildtoresc pe ,,calea cea strAmti"
(Matei 7, 14). $i ,,le di lor putere" si faci minuni, ca prin minuni
spdimAntAnd, plecafi sd-i aibd pe ascultitori cetre invilituri.
10 2: Numele celor doisprezece Apostoli sunt acestea: intii Simon, cel
numit Petru 9i Andrei, fratele lui; Iacov al lui Zevedeu 9i Ioan, fratele lui
(10,2)loan 1,421Fapt€l€ Apostolilor 1, 13
Arati numele Apostolilor, din pricina apostoiilor mincinogi. $i pune
intAi pe Petru gi pe Andrei, pentru cd sunt gi int6i chemafi, apoi pe fiii lui
Zevedeu. punindu-l pe Iacov mai ir:rainte de Ioan. Ci nu dupi vrednicie,
ci aga simplu, dupi cum s-a intAmplat ii numird pe acegti4 zicand:
10, 3-4: Filip 9i Vartolorneu, Toma ;i Matei vamegul, Iacov al lui Alfeu
9i Levi ce se zice Tadeu; (4) Simon Cananeul 9i Iuda Iscarioteanul, cel
care L-a vAndut.
(10, 3) Marcu 3, 18 / Ltca 6, \5 (10, 0 Matei 25, 14 / Marcu 3, 19 | L'J.ca 6,16 I loa'j- 73,21
Vezi smerenie a lui Matei, cum s-a pus pe sine dupi Toma?
Iar ajungAnd la Iud4 n-a spus ,,spurcatul", ,,vrdjmagul lui Dumnezeu",
ci l-a numit simplu ,,Iscarioteanul", dupd patria sa. Cd era gi alt Iuda, care
se numea gi Levi pi Tadeu. Deci erau doi cu numele Iacov: unul al lui
Zevedeu gi altul al lui Alfeu. $i doi Iuda: unul Tadeui gi altul VAnzitorul.
$i trei Simon: Petru, Cananeul (Zilotul'?) 9i VAnzitorul, cdci Iuda Isca-
rioteanul se numea gi Simon.
70,5-7:Pe aceVti doisprezece i-a trimis lisus, poruncinduJe lorgi zicAnd:
in calea pigAnilorsi nu mergefi, gi in vreo cetate de samarineni si nu intrafi;

rln edigia de la 1805, titlul capitolului estet ,,Petltnt clrcnurea Apostolilor ri pentru
trinriterea lor Ia propoudduire. Pentru tnudlitura cc i-a inodlat Hristos pe Apostoli cind i-n
timis si pentru proorocia dc celc ce erau sd Ii se hrtintple lor. PcntrLt altc inudtdtLti".
r Pentru zi.lele de praznuire ale Sfintilor doisprezece Apostolt, vezt Anexa editoisld (1).
Capitolul 10 SFAN I L- L TEOFI LACT ARHIEPIscoPUL BU LCA RI EI

degrabi mergefi citre oile cele pierdute ale casei lui Israil. (/) $i
(6) ci mai
mergAnd, propoviduifi, zicind: S-a apropiat lmpirltia Cerurilor.
(10, 5) 4 ReAi77,24 ( 10, 6) Isaia 53, 6 / leremia 50, 5 / Iezech iil34, 5,16 |
Matei 15, 24; 18, 11 / Faptele Apostolilor 3,25:13,25 (10,7) Matei 4, 17 / Luca 9, 2
Cine sunt acegti ,,doisprezece" pe care ,,i-a trimis"? Pescari, oameni
simpli, vamegi. Insd mai intdi la iudei ii trimite pe dAngii, ca si nu poati zice
ei: ,,[Apostolii] au fost trimigi cdtre pdgAni gi de aceea noi, iudeii, n-am
creztt". Deci, firi de pricind de rdspuns ii face pe iudei3.
$i ii pune pe samarineni dimpreund cu p;ganii, fiindcd erau babilo-
nieni sdligluili in ludee4 care nu i-au primit pe Prooroci, ci numai cele
cinci cerli alelui Moise (Pentateuhul).
Iar prin,,Impirifie a Cerurilor", si infelegi a fi pi desfitarea ceea ce
va sd fie.
$i ii intrarmeazd pe ei cu minunile, zicAnd:
10, 8: Timlduili pe cei neputinciogi{, invia}i pe cei morfi, curili}i pe
cei leprosi, pe demoni scoatefi-i; in dar ali luat, in dar rt U?1aot.
,, ,""" ,0. ,
Doui lucruri aratd aici Domnul, zicAnd ci nimic nu este mai potrivit
dascdlului decAt smerenia gi necAgtigarea. SpunAnd ,,in dar afi luat", ii
invald sd nu cugete inalt [cu mAndrie], ca unii care au aceste bundtili gi le
dau gi alto14 pentru cd in dar pi prin ddruire le aveau pe acestea IApostolii].
$i impreund cu a cugeta smerit ii invatd si fie gi neiubitori de bani, clci le
spune ,,in dar si dafi"s.
$i mai de sdvArgit ldesevargit] smulgand rdddcina tufuror rdutdtilor, zice:
10,9-10: Si nu aveli6 nici aur, nici arginfi, nici bani in cingitorileT
voastre; (10) Nici traisti pe drum6, nici doui haine, nici incilliminte,
nici toiag; ci vrednic este lucritorul de hrana sa.
(10, 10) Numeri 18,3r, r'..tlll;?li"t'1""]?.]'riY:::1.1"'.1ilii,'i'i'l;l;Ii3. i3
3
Adici, dintru aceasta se osdndesc iudeii.
I in edilia de la 1805, h loc de ,,Timiduifi pe cei neputinciogi", se g;seFte ,,Pe cei
bolnavi vindecafi".
i Iar Sfintul Maxim ne spuner
,,Cel ce ascr.rnde daml in pimAnt birfe9te pe Stepan cd
e aspru gi-ti cruii trupul, ocolind virtutea Iar cel ce vinde dugmanilor adevirul, pe urmi,
neputand suporta nrtine4 ca unul ce e chinuit de slava degartd, se spdnzurl" (Filocalia
ronGneascd, t,ol. 2, IntAia sutd a capetclor dcspre cwrostirld, cap 29, Bucuregti, 1999, p. 13-1).
6ln edi;ia de la 1805, in loc de ,,si nu avefi", se gasegte ,,nu cagtigati".
7ln edigia de la 1805, in loc de ,,cingitori", se gdsegte,,braie", cu urmatoarea notd:
[1805] Era obiceiul atunci la cei care cdldtoreau si poarte la briie Icirgitori] pungi, intru
care puneau bani (dupd Zigaben).
3ln edi;ia de la 1805, in loc de ,,pe drum", se gaseste ,,in cale' .
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul 10

Spre toate nevointele ii iscusegte pe dAngii, iar pentru ca se nu aiba


nimic de prisos gi sd fie cu totul lipsili de grijd, nu-i sioboade sd aibd ,,nici
toiag". Cdci aceasta este adevirata neagoniseald, care face sd fie crezut cel
care invafd pentru necAgtigare.
Apoi, pentru ca s; nu zici ei: ,,De unde ne vom hrdni?", le spune:
,,Vrednic este lucritorul de hrana sa", adicd ,,de cei pe care-i invdlali veli
fi hrinifi, fiindu-vd datori cu aceast4 ca unor lucritori". $i vorbegte despre
,,hrani", iar nu despre desfitare, cd nu se cuvine a se desfAta invifdtorii.
ln orice cetate sau sat veti intra, cercetali cine
10, 11; este in el vrednic
9i acolo rimAnelie, pAni ce vefi ie9i.
(10, 11) lnlelepciune 5, 16 / Marcu 5, 10 I Lluca 9,4
Le poruncegte sA nu meargi la oricine, ca nu cumva amestecAndu-se
cu cei nevrednici, sd fie clevetifi. $i cu adevdrat vor fi gi hrinifi, dacd vor
merge numai la cei vrednici.
$i le poruncegte si gizduiasci intr-un loc ai nu sd umble din casi in
casi, ca si nu fie prihinili ca nigte lacomi cu pAntecele ti sA se socoteascA
[creadd] cd ocirdsc Idisprefuiesc] pe cei care i-au primit mai intai.
10,12-13: $i intrAnd in casi, urali-i, zicAnd: Pace casei acesteia. (13)
$i daci este casa aceea vrednici, vini pacea voastri peste ea. Iar de nu
este vrednici, pacea voastri intoarci-se la voi.
(10, 12) L!.a10,5 (10, 13) Luca 70,6
Prin ,,urare" gi ,,pace" si irlelegi blagoslovenia [binecuvAntarea] care
rimAne numai la cei vrednici. Si infelegi, dar, de aici, ci mai vArtos lucrurile
Ifaptele] noastre ne blagoslovesc pe noi [ne aduc binecuvAntarea].
10, 14-15: Cine nu vi va primi pe voi, nici nu va asculta cuvintele
voastre, iegind din casa sau din cetatea aceea, scuturafi praful de pe
picioarele voastre. (15) Adevirat griiesc voui, mai ugor va fi pimintului
Sodomei si Gomorei in ziua judecilii, decit cetilii aceleia.
(10, i4) Neemia 5,13 / Marcu 5, 11/ Luca 9, r70,7\ I
Faptele Apostolilor 73,57;78, 6 (10, 15) Mareil7,24l .l/.arcq 6, 11 / Luca 10, 12
Voiegte [Domnul] ca sd ,,scuture praful", pentru a arita cd nimic n-au
luat de acolo, din pricina nesupunerii celor ce nu i-au primit, sau ca sd fie
mlrturie a indelungatei lor cdlStorii, care cu nimic nu le-a folosit acelora.
Deci, va fi ,,mai u9or" Sodomei decAt celor nesupugi, cici de vreme ce
sodomifii au fost muncifi [cdzni]i] aici, acolo mai pu]in se vor munci [cizni].

a
ln edilia de Ia 1805, in loc de,,acolo rimaneti", se gesette ,,acolo si petrecefi"
SFANTUL TEOFIT,ACT ARHIEPIscOPUL BULCARIEI

10,16": latd Eu vi trimit pe voi ca pe nigte oi in miilocuol


l;fl*"trr.,
I-aintrarmat pe ei cu minunile gi i-a ficut sd aibi nidejde pentru hrani,
ugile celor vrednici deschizAndu-le. Acum, le spune gi greutdfile care ii
vor intAmpina, aritAnd inainte-cunogtinla [inainte-vederea] Sa. Insi ii
mdngAie pe ei prin aceasta ce grdiegte: ,,Eu", adici ,,Eu [vi trimit], Cel
Puternic, deci indriznili, ci nebiruili vefi fi!". Si [in acest chip] ii gitegte
pe ei pentru pitimire. ,,Cici dupX cum este cu neputinld ca si intre
"oaia
in mijlocul lupilor" 9i sd nu pdtimeascd, [tot] aga gi voi intre iudei. $i
chiar de vefi pitimi, si nu vd m6niafi, cdci Eu voiesc si fili blAnzi ca
"oile"
9i aga, mai vArtos si biruif i".
10,76b: Fili dar infelepfi ca gerpii si nevinovali ca porumbeii.
(10, i {i') Psalm 114, 6 / Cintarea
Cintirilor 2, 14 / Romani 16,79 I 2 Corintent 1,72
Voiegte ca ucenicii sd fie gi ,,infelepf i", ca nu cumva, auzind cd-i
numegte ,,oi", si socotepti ci se cuvine sE fie cregtinul prostan Iprostdnac]
gi nesimlitor. Ne spune, deci, cd se cuvine sd fim intelepli, ca sd gtim cum
si petrecem in mijlocul multor vrijmagi. $i, dupd cum ,,garpele" igi lasi
trupul s5-i fie rdnit, dar igi pdzegte capul, aga gi cregtinul poate si le dea pe
toate ale sale ucigdtorilor [ucigagilor] - chiar gi trupul siu -, dar sii-9i
pdzeasci indeosebi capul, care este Hristos 9i credinla cea intru DAnsul.
$i, precum garpele strAmtorAndu-se gi trecAnd prin gaura cea strAmtd, se
dezbracd InipArlegte] de pielea cea veche, aga gi noi, pe ,,calea cea strAmti"
cildtorind, ne dezbrdcim de omul cel vechi.
Dar, fiindcd ,,9arpele" este gi vdtdmitor, ponu'rcette si fim ,,nevinovafi",
- adicd fdri de rdutate pi fdri de viclegug - gr nevdtimdtori precum
,,porumbeii". Cd acegti4 chiar atunci cAnd Ii se iau puii gi sunt gonifi, se
intorc la stdoAnii lor.
Deci, fii ,,intelept ca 9arpele", ca si nu fii de ris in viala aceasta, ci
toate ale tale fird de prihani sd le iconomisegtir0, iar cAt privegte vdtdmarea
altor4 fii ca ,,porumbelul", adici fdri de rdutate.
10, L7 -18: FeriJi-vi de oameni, cici vi vor da pe mAna sinedrigtilor 9i
in sinagogile lor vi vor bate cu biciul. (18) La dregltori gi la regi veli fi
dugi pentru Mine, spre mirturie lor 9i piginilortl.
('10, 17 )Marct 13,9 / Faptele Apostolilot 5, 40 ('10, '18) Lnca 21,72
Vezi, aceasta inseamnd sd fii infelept, si iei aminte gi sd nu dai prilej
celor ce vor sA te necdjeasci, ci cu inlelepciune sd le orAnduim ale noastre.
r0
Adicd, in chip curat si le orinduiepti.
rrIn edilia dc I.r 1805, versetele 1Z-18 sunt: ,,9i vi luali aminte de oameni, cA vi vor
da pe voi in soboari si intru adunirile lor vi vor bate pe voi. inci gi inaintea domnilor
gi impirafilor veti fi dugi pentru Mine, intru mirturie lor 9i limbilor".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 10

De voiegte bani cel care te prigonette, dA-i. De voiegte cinste, di-i cinste, ca
sd nu aibi pricind lde rautate]. Iar daci ifi ia credin]4 pdzegte-firapul tAu!
$i-i trimite pe ucenici nu numai citre iudei, ci gi citre neamuri, zicAnd
,,intru mirturie lor qi limbilor", adicd intru mustrarea lor ci nu cred.
1.0,19-20:lar cAnd vi vor da pe voi in mAna lot nu vi ingriiifitz cum sau
ce vefi vorbi, cici se va da voui in ceasul acela ce sd vorbifi; (20) fiindci nu
voi suntefi care vorbifi, ci Duhul Tatilui vostru este care griiegte intru voi.
(10,19) leEfte 4,721 Ieremia 1, 7 / Marcu 13,71 | Lttcd]z,1\ 21, 15 / Ioan 15, 13
('10, 20) Eacere 47,751 2 Regi 23,2 | Marctr 73,77 I Luca 72,72 / 1 Corinteni 15, 20
$i ca si nu zici: ,,Oare cum vom putea supune pe inlelepti, fiind noi
neinvdfali?", le poruncegte sd indrdzneascd gi sd nu grijeasci Ide aceasta].
Cici atunci cAnd voim sd vorbim intre credinciogi, se cuvine mai dinainte
si ne gAndim gi sd fim gata cdtre rdspuns, precum [Apostolul] Petru
sfetuiegte (7 Petru 3,75). Dar intre pdgAni gi in fala impdrafilor care se
turbeazi Iadici, pomesc cu furie impotriva noastrd], ne figaduiette puterea
gi ajutorul Lui, ca si nu ne temem. Cdci a mdrturisi este lucrul nostru
Ifapta noastri], iar [a mirturisi] cu in]elepciune este lucrul lui Dumnezeu.
$i ca sd nu socotetti ci este fireasci istefimea cea dintru rdspunsuri, zice:
,,Nu voi griifi, ci Duhul".
l

70,27:Yadafrate pe frate la moarte 9i tati pe fiu 9i se vor scula copiiil3


impotriva pirinlilor 9i-i vor ucide. 00,21) Miheia7,6 tMarcu 13, 12 / Luca 21, 16
Le spune lor de mai inainte cele ce se vor intAmpla, ca se nu se turbure
cAnd se vor face [implini]. Le aratd incd gi puterea propoveduirii, cum face
a nu fine seama nici de fire, cici intru acest fel este cregtinetatea Dar arati gi
turbarea acelor4 ci nu le va fi mild nici de cei prea de aproape ai lor.
1-0,22:$iveli h urAfi de tofi pentru numele Meu; iar cel ce va rdbda pAni
in sfArgit acela se va mintui. ( 10, 22 , Daniil 72, 72 I Zahaia 72, 3 I Lvca 2'l , 77

Le zice ci vor fi ,,urAfi de tofi", adicd de muf i, pentru cd nu-i urau


tofi, ci erau gi unii care primeau credinfa
Iar,,cel care va ribda pAni in sfArgit", gi nu numai la inceput, acela se
va irnpdrtdgi de viafa cea vegnicdla.

" ln editia de la 1805, in loc de,,ingrijifi", se gdsepte ,,griiifi".


13
ln editia de la 1805, in loc de ,,fiu,/copii", se gisegte ,,fecior / feciori" .
ra
De la Cuviosul Petru Damaschinul invdtdm: ,,Sfantul Ioan Hrisostom zice despre
Apostoli cd de aceea le-a spus Domnul de necazurile cele multe gi a adiugat "cel ce va
ribda p6ni in sfArgit acela se va m6ntui", ca niciodati si nu rimAnd fdrd grijd, ci si se
nevoiasce din temere. Cdci nu va folosi cineva nimic de la celelalte virtufi, mdcar de ar fi
cu petrecerea in Cet daci e stipanit de m6ndrie, prin care diavolul gi Adam ti alli multi
Capitolul 10 SFAN] tJ_L TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

10, 23: CAnd vi urrniresc pe voi in cetatea aceastar5, fugifi in cealalti;


adevirat griiesc voui: nu vefi sfargi cetilile lui Israil, pAni ce va veni
Fiul Omuluit6. ('10, 23) Matei 2,13 | Faptele Apostolilor 14, 6

Cele infrico$toare care s-au spus mai sus, adice ,,vi vor da" (10, 19) gi
,,ve!i fi urAfi" (10,22), srnt spuse despre cele ce aveau sd se intAmple dupi
Indllare; iar ceea ce se zice acum, despre cele dinainte de Cruce. ,,Cd fiind gonifi
[intru prigoane], nu vefi sfArgi cetS]ile lui Israil gi indatd voi veni la voi".
Insi le poruncegte si fugi cAnd vor fi prigonili, cd a ne arunca singuri
in primejdie, fdcAndu-ne pricind de osAndire pentru ucigagi gi pdgubindu-i
pe cei care s-ar folosi prin propovdduire, diavolesc lucru este.
De aceea, cAnd zice ,,pAni ce va veni Fiul Omului", sd nu inlelegi cd
spune despre a doua Venire, ci despre impreuni-petrecerea 9i mAngAierea
dinainte de Cruce. Cdci dupd ce au fost trimigi gi au propovdduit, iarSgi
s-au intors citre [a] Hristos gi erau impreuni cu El.
j
L0,24-25^: Nu este ucenic mai presus de invititorul siu, nici slugi
IIJLL mai presus de stipinul siu. (25) Destul este ucenicului si fie ca invititorul
ll 9i slugii ca stipAnul. ( 10, 24) Ltca 6,40 | loan 13, 16j 15, 20

Aici ne invali si suferim ocirile, ca gi cum ar fi zis: ,,Dacd Eu, invatdto-


rul gi StipAnul am suferit, cu mult mai vArtos voi, ucenicii gi slugile IMele]".
Dar, poate vei intreba de ce spune cA ,,nu este ucenic mai presus de
invifitor", cAnd vedem mul;i ucenici mai presus de dasc5Ii. Agadar inva-

au cizut. De aceea, niciodati nu trebuie si pir;seasci temere4 penA ce nu ajunge la


limanul dragostei desivArgite 9i iese afari din lume gi din trup" (Filocalia rontineascd,
vol. 5, Crtu|ntul XXIV: Despre sinfiret:t ininii, cd. Humanitas, Bucuregti, 2001, p. 242).
r5 ln edigia de
la 1805, in loc de ,,CAnd vi urmiresc pe voi in cetatea aceasta", se
gdsegte ,,Iar cind vi vor goni pe voi intru cetatea aceasta".
r6
RdspunzAnd la o intrebare, Sfintul Maxim zice: ,,Cetifile au rostul si pizeasci gi se
asigure lucrurile de pre|. Deci, in infeles alegoric, cetatea este nevoinfa constatitoare din
diferite virtuti, c4 de pildi, infr6narea de la vin, retinerea de la m6nciri, care sunt spre
pazi ti sigurant6. Deci, cdnd ne izgonesc dracii dil una din acestea, strecurAnd in noi
infumurarea gi slava degarti, pentru o astfel de nevoingi, e bine si ddm inapoi dintr-o
asemenea silinti ce ni se pare osirduitoare, ca sd nu cddem in n.rindrie 9i sd fugim ia alti
virtute, slobodi de slava degarta, pani va veni la noi puterea nepdtimirii, Sau, h alt inteles,
cetiF numette sufletele omenegti. Cici, la acestea fiind trimigi Apostolii de MAntuitorul,
cdnd sunt alungafi de la cele nevrednice, trec la sufletele altor4 care s-au facut in stare sa
primeasci inveliiura lor. fi aceste cetdli ale Iui Israil nu le vor isprivi de cercetat, fie cA in
unele sunt primiJi, fie cd de altele sunt alungali, pAnd nu va sosi Fiul Omului, implinind
toate la Venirea Lui cea intru slave" (F ilocalia rot nincasd, t'oL 2,Intrebarea 54,ed. Humanitas,
Bucuregti, 1999, p. 230).

--,,'r';,'-,a$ -
TALCUIREA SFI\TEI EVANCHELII DE LA MA'IEI ul 10

|d-te, cd pAnd cAnd vor fi ucenici, vor fi mai prejos decAt dascilii. Iar dacd
se vor face mai presus, de aici Idin acea vreme] nu mai sunt ucenici. Precum
gi ,,sluga", pAni cAnd este slugd nu este ,,rnai presus de stipAnul siu".
10, 25b-26: Daci pe stipinul casei l-au numit Beelzebul, cu cit mai
mult pe casnicii lui? (26) Deci nu vi temeli de ei, cici
nimic nu este acoperit,
care si nu iasi la iveali gi nimic ascuns, care si nu ajungi cunoscut.
(1a'2s')4Resi1'2tYiii:?;il].Yiill?':;::,'';;','t:::liiij;ii
,,MAngAiafi-vd de la ale Mele, cdci dacd pe Mine m-au numit domn al
dracilor, ce e de mirare dacd gi pe voi, casnicii mei, vi vor cleveti?" Cici
,,casnici" ii numeite pe ei, iar nu ,,slugi", ardtAnd apropierea cea citre dAngii.
,,Dar indriznili, cici adevdrul nu se va ascunde ;i vremea va descoperi
gi fapta cea buni a voastri gi rdutatea celor care clevetesc. Ci nu este lucru
ascuns, care nu se va cunoagte. $i mdcar cd vI clevetesc ei, insi mai pe
urmd vd vor cunoagte pe r.oi".
10,27: Ceea ce vi griiesc la intuneric, spunefi la lumini 9i ceea ce
auzifi la ureche, propoviduili de pe case17. (10,27 )lov 12,22 / Ltl.a 72,3

,,Cele ce vi le-am spus numai voud gi [numai] intr-un loc" - cdci aceasta
inseamni ,,la ureche" 9i ,,la intuneric" -,,cu indriznealS sd invilali gi cu
mare glas, ca toli sd vi audd pe voi"r8. Dar, fiindci griirii celei cu indrdz-
neald ii urmeazd pi primejdii, adaugd:

r7
in edilia de Ia 1805, in lcrc de ,,propoviduifi de pe case", se Sisette ,.propoviduifi
deasupra caselor".
r! La evrei, acoperigul casei era adeseori o terasi, care avea multe intrebuinfiri. Atit

la iudei cat ti in tot Orientul mijlociu, casele aveau acopcrigul plan 9i, cum ploui foarte
rar;i au lipsi de ap:, pe aceste acoperituri strangeau apa de ploaie, pe care o scurgeau in
niite rezervoare, unde o pistrau pentru nevoile casei. De asemenea, vara, fiind prea cald,
petreceau timpul mai mult pe acoperi;ul, sau terasa caselor, unde chiar dormeau noaPtea.
f)e pe acoperigul caselor, de pe aceste terase, obilnuiau ei a se gi ruga (cum a facrit ti
SfAntul Apostol PetrL\ - Fnptele Alostolilor 10, 9). Tot de pe acoperig obignuiau evreii a-;i
comunica unul altuia cele mai importante gtiri zilnice de interes obgtesc. Din aceastd
pricini gi Mintrritorul ii in!'ala pe ucenicii Sdi ca ceea ce au auzit de la El, in taini, adici
,,la ureche", si vesteascd ,,de pe case", adici de pe aceste terase. Tot despre acest acoPeriF
(terasA) este vorba gi la virdecarea slibinogului (Mafei 9, 2; MarctL 2, 1; Lucu 5, 79), clrtd,
din cauza mu\imii, el a fost urcat pe acoperigul casei de cei patru prieteni ai lui. Apoi
acettia au desficut acoperigul casei gi au cobordt patul inaintea lui Iisus, pentru a-l timadui
pe slibinog. Tot de pe aceste terase-acoperig vedeau cei din margine venind rnesagerul
cu vegti bune sau rele. De pe terase se transmiteau aceste vegti tuturor. Cand vettile erau
ingrijor;toare, ei se pregateau pentru fugA. Din aceastd pricinS, avind in vedere cele cc
232 Capitolul 10 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPIscOPUL BULGARIEI

10,28: Nu vi
temefi de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot si-l
ucidi; temefi-vi mai curAndre de Acela care poate 9i sufletul 9i trupul si
le piardi in gheena. 10, 28 ) lsaia 8, 72-73; 57, 12 | L!.a 72, 4
(

Ii invald aici nici de moarte si nu bage seamd [sd nu se teamd], cdci


mai infricogdtoare este munca Icazna] cea din gheena. [$i aceast4 intrucAt]
,,cei care vd omoard, numai trupului fac [ii aduc] stricdciune, iar sufletului,
poate gi bine ii fac. Pentru cd Dumnezeu, amncAnd in gheen4 pe amAndoud
- adicd gi sufletul ti trupul - le muncegte [cdznegte]"20.
Iar zicAnd ,,in gheena", insemneazi [aratd] neincetarea muncii [caznelor
iaduluil2'.
Au nu se vAnd doui vribii pe un ban? pi nici una din ele
10, 29-37:
nu va cidea la pimAnt firi gtirea Tatilui vostru. (30) La voi insi 9i perii
capului, toti sunt numirafi. (31,) Agadar, nu vi ternefi; voi sunteli cu
I
mult mai de pre!22 decAt pisirile. (10,29)L!.a\2,6
i (10. 30) 1 Regi 14, 45 / L\tca\2,7;21,\a I Faptele Apostolilor 27,34 (10, 3'1) L'uca72,7
lLr Ca sd nu se turbure, ca gi cum ar fi [crezAnd cd vor fi] pdrdsifi, le
spune: ,,Dacd nici o pasire nu este prinsA fdrd gtiinla Me4 cum vd voi
pirdsi pe voi, pe care vi iubesc!"
i
Iar spunAnd ce ,,perii capului" nostru de El ,,sunt numirafi", arati
deplina cunogtinli 9i pronie Ia lui Dumnezeu].

aveau sd se petreac; la dirAmarea Ierusalimului, Mdntuitorul spune: ,,Cel ce va fi pe


casi si nu se coboare, ca si-9i ia lucrurile din casi" (Matei 21,77) - Diclionanrl Noului
Tcstameflt, ed. cit., p. 15.
F in edi;ia de la 1805, in loc de
,,mai curind", se gdsette ,,mai vArtos".
':o Aici Sfintul Maxim tilcuiegte: ,,Temerea fiind indoiti, una este curatd ti alta
necuratd. Astfel temerea ce se nagte din a9teptarca pedepsei pentru gregeli, avind drept
pricine a naFierii sale pdcatul, intrucat nu e curati, nu va rdmane pentru totdeauna, ci va
dispirea impreunA cu picatul, prin pocdinle. Dar temerea curatd, care staruie intrun4
chiar fdrd amiltirea pdcatelor, nu va inceta niciodatd, fiindci este fiinliald. Ea tine oarecum
de raporhrl lui Dumnezeu cu fiptur4 ca Unul ce-9i face vidite tuturor mdrirea Sa naturali,
care e mai presus de toate impdritia gi puterea. Cel ce nu se teme, agadar, de Dumnezeu
ca Judecitor, dar Il venereazd pentru slava cov6rgitoare a puterii Sale nemdrginite, cu
drept cuvant nu are nici o lipsi, fiind desivArgitin iubire, ca unul ce iubegte pe Dumnezeu
cu sfiala 9i cu evlavia care se cuvine. Acesta este cel ce a dobAndit temerea care rdm6ne
in veacul veacului 9i nu va avea nici o lipsi, niciodatA" (Filocalia romhneascd, vol.3,
Rdspunsul al X-lea cdtre Talasie, ed.. Humanitas, Bucuregti, 1999, p. 59).

'?' [1805]
Cdci .gheena" vine dintr-un cuvAnt grecesc care inseamnd ,,pumrea a se
nagte".
r in edi;ia de la 1805, in loc de ,,mult mai d.e pret", se gasette ,,mult mai buni".

tl
IALCUIItEA SFINTEI llVANGHEt.ll DF Li\ I{r\TIll Clpitolul 10 233

Dar, si nu strotetti cd prin lucrarea lui DLrmnezeu se vaneazd pisdrile,


ci doar ce nici vanarea lor nu este nettiuti de El.
10, 32-33: Oricine va mirturisi pentru Mine:r inaintea oamenilor,
mirturisi-voi gi Eu pentru el:{ inaintea Thtilui Meu, Care este in Ceruri.
(33) Iar de cel ce se va lepida de Mine inaintea oamenilor 9i Eu Mi voi
lepida de el inaintea Tatilui Meu, Care este in Ceruri
(i(1, -l:/ Marcu 8,38 l Lttca 9,26;72,8 l Romani 10,9 / 2 TimoleiT,S;2,'12/
Apocalipsa 3,5 ill),3J) Luca 12,9
indeanuri la mucenicie, pentru cd nu se indestuleaz.i numai cu credinla
sufletului, ci voieite Domnul gi m.irturisirea gurii noastre. Si nu a zis: ,,ccl
ce MA va mirturisi pe Minc", ci ,,intru Mine", acLc.i ,,intm puterca Mea",
cici [cu aclevirat], cel care mirturisegte, mirturisegte fiind ajutat de darul
cel c-le Sus.
Iar celui care se i-a zis ,,intru Mine", ci ,,de Mine", aritind
leapidi nu
cA acesta se leapddd nea\'and ajutorul cel de Sr-rs.
Deci, tot cel care mirturisegte ci Hristos cste Dumnezou, Il va afla pe
llristos mirturisind pentru el in.rintea Tatilui cum ci cste adevirati slugi,
iar cei ce se leapid; vor auzi ,,Nu vi cunosc pe voil" (Mntei 25,12)
3436: Nu socotifi ci am venit si aduc pace pe pimint; n-am venit si
10,
aduc pace, ci sabie. (35) Cici am venit sI despart pe fiu de tatil siu, pe fiici
de rnama sa, pe nori de soacra sa. (36) 9i dugmanii omului vor fi casnicii lui.
(10, 31) Luca 12, 5l ( 10, 35) leremia 9, 4 / M.iheia 7, 6 / Luca 12, 53
(10, .3til I\tiheia 7, 5-5 / Sirah 6, 7 / Ioan t3, l8
Nu pretutindeni [intotdeauna] este bunA unirea, ci urreori gi dcspAr]irea
este bund.
Iar,,sabie" este cuvantul credinlei, care rle taie pc noi de la dragostea
prietenilor noptri gi a rudcniilor, daci acegtia ne impicdici de la buna-cin-
stire de Dumne'zeu. Cd nu ne indeamni si ne despirlim de acegtia firi
pricini, ci numai atunci cand nu sc unesc cu noi [in credir-rfi] iar, mai
vArtos, atunci cend ne impicdici de la credinfiri.

:r In eclilia de la 1805, se gisettc aici: mirturisi intru Mine inaintea


.,Oricine va
oamenilor, mirturisi-voi si Eu intru el".
:1
[1805] ,,Mirturisi-voi 9i Eu intru el" arati ci omul mirturisegte dir.r puterea lui
Hristos, fiind indemnat de cunottinta 9i lucrarca lui cea buni (drrpi Zigaben).
:i Durnnezeiescul Ioan Scirarul ne invafi aici: ,,N-am venit, zict Domnul, si aduc
pace pe piment ti iubirea pirinlilor fafi de fii pi a fralilor fali de fralii care se hotiriisc sd
nu-N,li slujeasci N{ie, ci lupti 9i sabie; adici si despart pe iubitorii de Dumnezt u de
iubitorii de lume, pe iubitorii dt'cele rnateriale de iubitorii de cele ncmateriale, pe iubitorii
de slavi de cei smerifi la cuget. Cici Domnul se bucuri de imperecherea ;i de dezbinarea
Capitolul 10 SFA\TUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

10,37: Cel ce iubegte pe tati ori pe mami mai mult decAt pe Mine
nu este vrednic de Mine; cel ce iubegte pe fiu ori pe fiici26 mai mult
decAt pe Mine nu este vrednic de Mine.
(10, .l7) Deuteronorn 73, q 33,9 I Zaharia 73,3 I Matei 19,29 I Ltuca74,26
Vezi cd atunci se cuvine si-i urAm pe ndscdtorii [perintii] nogtri;i pe
feciori, cAnd vor voi si-i iubim mai mult decat pe Hristos. 9i ce zic eu ,,tati"
ti ,,mami" gi ,,feciori", ci porunca cea preairnalte gi mare o asculti tu:
10, 38: Si cel ce nu-gi ia Crucea gi nu-Mi urmeazi Mie nu este vrednic
de Mine. ('10, 38) Maaei76,24 / Marcu E, 34 / Luca 9,23;74,27

,,Cel care nu se va lep;da de viata aceasta gi nu se va da pe sine morlii


celei de ocari" - cd aceasta era cmcea pentru cei din vechime - ,,nu este
vrednic de Mine!"
Dar, fiindci multi au fost restignili pentru ci erau furi gi telhari, adaugd:
,,SI vini dupi Mine, adicA sd vietuiascd dupd legile [poruncile] Mele".
10, 39: Cine !ine la sufletul siu il va pierde, iar cine-gi pierde sufletul
lui pentru Mine, il va gisi: (10 , 39 ) Marct 8, 35 I L\ca 9, 24; 77 , 33 I loan 72, 25

Cel care se griiegte de viala trupeascd pare cI ,,i9i afli sufletul", dar
,,il pierde", pentru cI il trimite in munca [cazna] cea vetnicA. Iar cela care
,,i9i pierde sufletul siu" gi moare - nu ca un tdlhar sau ca un sinucigag, ci
pentru Hristos -, acela igi mAntuiegte sufletul28.

ce se nagte din iubirea fatd de El" (Fllocalia ronfineascd,vol.9, Cutdntul II: Despre despdtinire,
cap 22, ed. IBMBOR, Bucuretti, 7980,p.721.
'?6
in edilia de la 1805, in loc de ,,pe fiu ori pe fiici", se gisette ,,pe fecior ori pe fati".
r7
in editia de la 1805, aici avem: ,,Cela ce gi-a aflat sufletul siu il va pierde pe el. $i
cel ce gi-a pierdut sufletul siu pentru Mine, il va afla pe el".
r3 SfAntul Isaac Sirul, la intrebarea,,Ce inseamnd si se lepede cineva de sine?",

rispunde dintru infelepciunea lucririi: ,,Precum cel ce s-a pregitit si se suie pe cruce nu
mai line in cugetarea sa decit gAndul morfii 9i pomette ca un om ce nu se gindepte sd
mai aibi vreo pirticicd din viala veacului acest4 aga e gi cel ce vrea sd implineascd ceea
ce s-a spus. Cici crucea este voirla care e gata sA primeascd orice necaz. $i cAnd a voit si
ne invefe iarigi de ce trebuie sd facem ag4 Domnul a zis: "Cel ce voieFte sd vietuiasci in
Iumea aceast4 se va pierde pe sine din viata adev5ratd; iar cel ce se pierde aici pentru
Mine, se va afla pe sine acolo,, (Matei 16,24l. Acesta e cel ce pd9ette pe calea crucii 9i-9i
pune pagii sii pe ea Cel ce se ingrijegte de viata aceast4 s-a pierdut cizdnd din nidejdea
prin care a pomit, spre suferirea necazurilor. Pentru cA grija aceasta nu-l lasd sa primeascd
necazul pentru Dumnezeu, cil atrage pe incetul din siiruirea in el ;i-l scoate din mijlocul
luptei pentru viata cea fericitd gi face si creascd in el gAndul acesta, pini ceJ biruiepte.
"Dar cel ce-;i pierde sufletul sau pentru Mire, in cugetarea s4 din dorul de Mine, se
pistreazd nevinovat ti nevitimat pentru viata de veci',. [... ] 9i si itii cd afli viala vei;nici
.
iffiF;r,"

TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE I,A MATEI Capitolul 10

10,40-41,: Cine primegte pe voi pe Mine Mi primegte, 9i cine Mi


vi
primegte pe Mine primegte pe Cel Ce M-a trimis pe Mine. (41) Cine
primegte prooroc in nume de prooroc plati de prooroc2o va lua: 9i cine
primegte pe un drept in nume de drept risplata dreptului va lua.
('10'40)Matei78'5tt""';','.lll:i?;f 'tii"ilJiii,T;ti;l?rT,i
Ne indeamni pe noi ca sd-i primim pe cei trimigi de Hristos, pentru
cd acela care cinstegte pe ucenicii Lui, pe El Il cinstegte gi prin El, pe Tatil.
Deci se cuvine a-i primi pe drepli 9i pe prooroci ,,in nume de drept" gi
,,de prooroc", pentru cA sunt drepli gi prooroci, iar nu pentru oarecarele
ajutor gi folos de la impirafi
$i micar poate de va avea cineva chip de prooroc, dar este lipsit de
fapte, tu primegteJ ca pe un prooroc, iar Dumnezeu ifi va rdspldti lie, ca ti
cum ai fi primit drept cu adevdrat, cdci aceasta inseamnd cea ce zice
,,risplata dreptului va lua"30.
Sau 9i intru alt chip se poate inlelege aceasta, anume cd drept va fi
socotit ti cel care-l primette, luAnd risplata pe care o primesc dreplii.
10,42: $i cel ce va da de biut unuia din acegtia mici, numai un pahar cu
apr rece' in nume de ucenic' adevxlii"tffi:1,'r?
lJ ;l,ii ,', ir",il?il,?lr.
Ca si nu spund cineva ci n-a dat din pricina sirdciei, spune: ,,$i numai
un pahar cu apd rece sd-i fi dat, pentru ce este acela ucenic al Meu. [chiar]
9i numai pentru aceasta vei lua plati".
,,Pahar cu api rece" se cheamd cd ,,dA" 9i cel care il invald pe cel care
se aprinde de focul mAniei gi al poftelor gi i1 face pe el a se numi ,,ucenic"
al lui Hristos. [$i cu adevirat] nici acesia ,,nu-gi va pierde plata sa".

atunci cdnd dispretuietti viata aceasta" 9i cand intri in lupta pentru pregAtirea aceast4
sunt dispretuite in ochii tii toate cele socotite dureroase 9i pricinuitoare de necaz. Cici,
cAnd mintea se pregdtette astfel, nu mai are luptd, nici necaz in vremea primejdiei de
moarte. De acee4 trebuie si ttii cu dinadinsul ci de nu va uri omul viafa lui in lume din
dorinJa vielii viitoare 9i fericite, nu poate rdbda nicidecum necazurile ti durerile de tot
felul, care vin asupra lui in fiecare ceas" (Filocalia ronhneascd, vol. 10, Cuuitrtul LXXXV,
ed. IBMBOR, Bucuregti, 1980, pp. 427-4281.
'?o
in ed(ia de la 1805, in loc de,,plati de prooroc", se gaselte,,plata proorocului".
r0 Cel care se va sirgui din tot sufletul sd pund in lucrare aceastd invAldturi va

ajunge sa poarte acel minunat ii puternic gAnd prin care mulli s-au sfinlit ,,To,ti se aor
rndrrtui, eu singur aoi pici".
2:

C,rptrorur 11
Tnmi;ii lui Ioan Botezdtorul pi mdrturia lui
Iisus despre loan.
Cetdlile nepocdite. Lauda Tatdlui. Chemarea cdtre cei impoadralil

11, 1: Sfirgind Iisus de dat aceste invitituri2 celor doisprezece ucenici


ai Sii, a trecut de acolo ca sI invefe 9i si propoviduiascl mai departe
prin cetifile lor.
Dupd ce i-a trimis pe ucenici [la propoviduire], inceteazi [DAnsul] de
a mai face minuni, ci numai invafd intru adundri. Cdci daci ar fi fost El de
fale gi [El] ar fi vindecat, nimeni n-ar [mai] fi venit la ucenici. Deci, ca sd
aibd ei loc de a timidui, muti [de acolo].
El se
11,2-3: $i auzind Ioan, in inchisoare, despre faptele lui Hristos, 9i
trimilind pe doi dintre ucenicii sii, au zis Lui: (3) Tu egti Cel Ce vine,
sau str agteptim pe altul?
(11,2)Malei74,3 |Luca 7,18 (11,3) Numeri 24
17 / Deutetonom 18,51Luca7,79 | loa 6,14
Ioan nu intreabi ca gi cum nu L-ar fi gtiut [cunoscut] pe Hristos - ceci
llLl
cum s; nu-L gtie pe Acela pentru care a mdrturisit: ,,Iati Mielul lui
Dumnezeu!"? Uoan L, 29) - ci, fiindcd ucenicii lui pizmuiau [slava] iui
Iisus, ii trimite ca sA se adevereascd 9i vizAnd minunile, si creadd ci Hristos
este mai mare decAt loan.
De aceea se gi preface Ioan a intreba: ,,Tu egti Cel Ce vine, adici Cel
Care este agteptat in Scripturi si vina in trup?"
Iar unii zic cd a intrebat aceast4 cu privire la pogorArea la iad, adicd:
,,Tu epti Cel Ce vine gi in iad, sau pe altul si agteptem?" Dar hulitor este a
spune at4 cici Ioan, fiind mai mare decdt Proorocii, curn si nu fi gtiut de
ristignirea lui Hristos gi de pogorArea Sa la iad? $i mai vArtos, L-a numit
,,Miel" (Ioan L,29), cdci Domnul avea si Se junghie pentru noi. Deci loan
gtia cd gi in iad Se va pogori Domnul cu sufletul, ca pi acolo si mantuiascd
Pe cei ce ar fi voit si creadd - de s-ar fi intrupat El in zilele lor -, precum
zice Grigorie Teologul.

I ln edigia de la 1805, titlul capitolului este: ,,Pentru cei timifi de Iun la lisus. Pentru
asemdnarea faiseilor Si a cdrturailor cu copiii ce se jucau in firg. Pentru ticdlogia Horazinului
gi a Betsaitlei. Pmtru aceasta cd tnte sunt date Fiului Omului de Ia Tatdl. Pentru chemarea celor
osteniti la odihnd" .
':ln edilia de la 1805, in loc de ,,Sfirgind Iisus de dat aceste invillturi", se gasegte
,,$i fost cAnd a sivirgit Iisus poruncind".
a
lAlcu IREA SFINTEI IjVAN(;HELII DE LA \1A1EI CapikrlLrl 11 23t-

Si nu intreabi ca ti cum n-ar fi ttiut, ci voind sa-i incredintezc pe


ucenicii sdi pentru [despre] Hristos, Prin lucrarea minunilor. Cici iati ce
raspunde gi Hristos Ia aceast.i intrebare:
$i lisus, rispunzAnd, le-a zis: Mergeli 9i spuneli lui Ioan
11, 4-6:
cele ce auzifi gi vedefi: (5) Orbii i9i capiti vederea gi gchiopii umbli,
leprogii se curifesc 9i surzii aud, morfii inviazir gi siracilor li se bineves-
teste. (6) $i fericit este acela care nu se va sminti intru Mine.
(11, 1) Lu<a 7,22 ( ll, 5) Psalm 21, 29; 38,72 | lsaia29,78--19;35,5 | Marc! 7, 37 I
Luca {, 18 / Ioan 2, 23 | 11, 6.j Isaia 6, 1,1 / Matei 26, 3l / Lucr 7, 23 / Romani 9, 33
N-a griit: ,,Spunefi lui Ioan ci Eu sunt Cel Ce vinc" ci, ca Cel Carc ytia
de ce i-a trimis Ioan pe ucenicii sii la El, le zicr': ,,Cele ce vedeli spunefi lui
Ioan, iar el pricin.i luirrd, mai mult va mdrturisi pcntru [despre] Mine,
inaintea voastri".
Iar ,,siracii" cdrora ,,li se binevestegte" slrnt Apostolii, ca unii care
crau ca nipte pescari, gi nebigali in seami din pricina simplititii lor; dar
,,siraci" sunt gi cei care aud buna-r.cstire, adici Evanghelia )i asculte pentru
vc;nicele bundtili [9i bogi]iil.
$i aritAnd Domnul ucenicilor lui Ioan ci nu-l sunt tainuite gAndurile
lor, zice: ,,Fericit este acela care nu se va sminti intru Mine" - pentru ca
aceia multi indoiali aveau pcntru Ei.
17, 7: Dupi plecarea mulfimilor
acestora, Iisus a inceput si vorbeasci
despre Ioan: Ce-afi iegit si vedeti in pustie? Au, trestie clitinati de vAnt?

Poate ci auzind mr.rlfimile dc irrtrcbarca lui Ioan ," .,Jl"i'rtiltiit?


crezAnd ci gi Ioan se indoiegtc de Hristos gi cu le'snire pi-a schimbat
cugetele, dcai inainte il rnirturisea pe Hristos. Deci, pe o pirerc ca aceasta
ridicind-o Ilristos din mijlocl, zice:,,Nu cste Ioan <trestie>, adici lesne
schimbdtor, cdci daci era intru acest fel, de ce afi mai iegit la cl in pustie?
Cdci nu ca la "trestie> - adici la om care lesnc se clatini - ati iesit, ci ca la
un om marc gi statomic - deci intru acest fel stai, precum pc el l-a!i socotit!"
'11.
8: Dar. de ce ati iesit? Si vedeti un om imbricat in haine moi?
lati: cei ce poarti haine moi sunt in casele regilor'. | 11, E) Lnca 7,25
Pcntru ca si nu poati zice ci s-a desfrinat mai pe urmd sluiind
desfatidi, le spune ci imbrdcimintea lui, fiind de piir, il arati ca vrijrnag
al desfitdrii, cici dac.i ar fi voit sd se desfdteze., ar fi purtat ,,haine moi" gi

'ln edilia de la 11j05, in loc de,,mortii inviazi", se gasette ,,mortii se scoali,,.


{ Adicd pentru a indepirta de- la ei rcest gAnd.
t ln editia de la 11105, in loc cle,,casele regilor", sc
gisett(' ,,casele impirafilor,,
218 Crprtt,lul 11 SFANTUL I EOFII-ACT AI{HIEPISCOPUL BULCARIEI

ar fi stat,,in case impiritegti", iar nu la inchisoare. Vezi de aici ca nu se


cuvine ca adeveratul crettin se poarte haine moi.
Atunci, de ce afi iegit? Si vedefi un Prooroc? Da, zic voui, 9i
11, 9:
mai mult decAt un Prooroc6. (11, 9) Matei 14, 5 / Lruca 7,7q 7,26
Ioan este,,mai presus de Prooroc", pentru cd ceilal;i Prooroci numai au
proorocit despre Hristos, iar el chiar pi vizdtor al Lui IHristos-Dumnezeu]
a fost, care lucru mare este cu adeverat; pentru c; ceilalli, dupd ce s-au
ndscut au proorocit, iar Ioan chiar pi in pAntecele maicii sale fiind, L-a
cunoscut pe Hristos gi a sdltat [de bucurie] (Luca 1, 11).
11, 10: Ctr este acela despre care s-a scris: Iati Eu trimit, inaintea
-el
fetei Tale, pe Ingerul Meu, care va pregiti calea Ta7, inaintea Ta.
/11, llll Maleahi 3. 1/ N{nrcu 1.2 / Luca 7.27
,,lnger" l-a numit li pentru viala sa cea ingereasci gi .rproapc ntm.r-
terialnicd pi pentru ci L-a vestit;i I--a propoviduit pe Hristos. Deci, intru
acest fcl a gitit calea Lui, propoviduindu-L pe El ;i botezAnd spre poc;intd,
cici dupd pociinte vine iertarea picatelor, pe care numai Hristos o d.1.
Si Hristos a grdit acestea dupa ce au plecat ucenicii lui Ioan, ca s;i nu li
se pari cd face spre harul aceluia,
Iar proorocia ce s-a zis este de Ia IProorocul] Maleahi (3, 1).
71,77': Adevdtat zic voui: Nu s-a ridicat intres cei niscuti din femei
unul mai mare decAt loan Botezitorul (11, 11") Luca 7,28
Cu adeverire hotirdgte Domnul ,,ci nu este cineva mai mare decat
Ioan". Iar zicAnd ,,din temei", se scoate [se inliturd, se exclude] pe Sine,
cdci Ilristos era niscut din Fecioard, nu din femeie care a venit intru
impreunare de nunti.
17, 71e: Totugi, cel mai mic in Impiritia Cerurilor este mai mare decat ele.
(1i.'11b)Luca 7.28
$i fiindcd a spus multe cuvinte de laudi pentru [despre] Ioan, pentru
ca s; nu li se pard cA acesta este mai mare gi d.ecAt El, zice aici, mai aritat
[r.ddit]: ,,Eu, "cel mai mic" gi dr.rpi r.drsti gi dup.i pirerea voastrd, sunt
,,mai mareo decat el in imp;rAlia Cerurilor - aclicl intru cele duhovnicegti

' in ediJia de Ia 11J05, in loc de ,,Da, zic voui, si mai mult decit un Prooroc", sc
gdsegte ,,Adevirat, zic voui, si mai presus de Prooroc".
: in edilia de la 1805, in lcx de
,,va pregiti calea Ta", se gise;te ,,va giti calea Ta".
s
in edilia de ia 1805, in lff de ,,nu s-a ridicat intre", se gisegte ,,nu s-a sculat intru".
n
in edilia de la 1805, aici avcm: ..lari cel mai nric, intru impirilia Cerurilor, mai
mare decat el este".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA MATEI Capitolul 11

giceretti bunetdli -, iar aici <mai mic> sunt decAt el pi pentru ci s-a niscut
mai inainte de Mine gi pentru ci vi se pare voud [cd el e] "mai mare". Dar,
acolq nmai mare', sunt Eu"lo.
Din zileLe lui Ioan Botezitorul pAni acum lmpirifia Cerurilor
1L, 1,2:
se ia prin striduinfi 9i cei ce se silesc pun mina pe eau. (11,1DLtca7',t6
Se pare ci nici o potrivire nu are aceasta aici, insd nu este ata. Deci, ia
aminte, ci zicAnd Iisus ce este ,,mai mare" decAt loan, ii silegte pe ei ca si
creadi in El, arltAnd ce mulli,,ripesc" imperifia Cerurilor, adicd credinfa
cea intru El.
Si dacd este nevoie de mult5 sild fsilin]a] in a lisa pe tatd 9i pe rnamd
gi a nu ne uita nici chiar Ia sufletul nostru, atunci pentru ImpArilie, cAti
sili [silin]d] nu ni se cere!r:
71, 13: Toli Proorocii 9i Legea au proorocit pAni la loan.
| 11, 13) Maleahi 3, 241 L'uca76,76
$i aceasta are aceeagi urmare, pentru cd zice: ,,Eu sunt Cel Ce vine,
cdci toli Proorocii s-au plinit, ci nu s-ar fi plinit, daci n-ag fi venit Eu.
Deci, nimic si nu agteptali mai mult!"
r0Aici, SfAntul Maxim Mirturisitorul ne talcuiegte numeroasele inlelesuri ale acestor
cuvinte ale Evangheliei: ,,Cel ce se va smeri pe sine mai mult decAt Ioan, caci aceasta tll

inseamni "mai mic", acela e "mai mare> ca Ioan. Sau, altfel: fiindcd se credea ci Ioan a
dob6ndit, prin contemplalie, toati cunottinla ingiduitA aici, cunottinla cea "mai rnici"
9i cea mai de pe urrnd in viala viitoare e "mai mare" decAt cea de aici. Sau: teologul cel
mai inalt e "mai mic" decAt cel mai de pe urma dintre Ingeri. Sau: cel ce std pe treapta
cea mai de pe urmd in vieluirea evanghelicd e
"mai mare, ca cel mai indllat in treapta
Legii" (Filocalia ronfineascd, t'o1.2, Rispunsul 4/, ed. Humanitas, Bucuretti, 1999, p. 227).
tr ln edilia de la 1805, in loc de
,,se ia prin striduinfi gi cei ce se silesc pun mAna pe
ea", se gisette ,,se silegte gi silitorii o ripesc pe ea", cu urmetoarea noter [1805] Adicd se
ripette de oameni cu sila, silindu-se in9i9i spre a birui nevoia patimilor sau gi tirania
necredintei. Drept acee4 ii mai lamurit a aritat aceast4 adiugAnd: ,,9i silitorii o ripesc
pe ea" (dupd Zigaben).

"Cei ce se silesc ripesc lmpirilia


1r
Sf6ntul MarcuAscetul ne hvaj5: ,,CAnd lisus zice;
Cerurilor', vorbette despre voia noastrd, r,rAnd ca fiecare din noi si se sileasca potriyit cu
Botezul, ca sd nu se abati spre riu, ci sd stiruiascd in bine. Desigur, precum omul pdtimea
de sild sub robia stipAniilor (rele), Dumnezeu putea sa ne slobozeasci gi si ne faci
neschimbdtori cu sila- Darn-a fdcut ag4 ci prin Botez ne-a scos cu sila din robie, desfiintand
pdcatul prh Cruce pi ne-a dat poruncile libertd;ii, dar, a urrna sau nu poruncilor, a ldsat la
voia noastrd libera. Drept acee4 implinind poruncile ne aretam dragostea fa;d de Cel Care
ne-a eliberat; iar nepurtAnd grijd de ele, sau neimplinindule, ne dovedim impdtimili de
pldcen" (Filocalia romAneascd., vol. l, Rdspuns acelora care se indoiesc de dumnezeiescul Botez -
intrebarea q III-a, ed Humanitas, Bucu regti,1999, pp.282-283).
240 Capitolul 11 SFAN UL TEOFILACT ARHIEPISCOPUI- BUI-CARIEI

11,14: $i daci voifi si inlelegefit3, el este Ilie, cel ce va si vini.


(l l, 1.1) Maleahi 3, 23 / Matei 17,10 / Marc'u9,771Lluca7,27
,,"De voili si primiti", adici si judecafi cu dreaptd socoteali gi nu cu
pizmuire, acesta este Ilie despre care a zis Proorocul Maleahi ci va sd vie
(Maleohi 3, 23), pentrtr ci gi inaintcmergitoru I gi ilic au aceeali sluiire.
Ioan a venit mai inainte dc Vcnirea cea dintai, iar Ilie va veni mai inainte
de Venirea ce va si fie". Dupi aceea, ardtind ci aceasta este vorbi umbritA
gi ascunsi - anume ci Ioan cstc Ilie - gi c.l cste trebuinld de pricepcre
[in]elepciunel spre a o infelege, zice flisus]:
11' 15; Cine are urechi de auzit si audi
il, r\)Marcu 7,76 lApocalipsa 2,7
indemnAndu-i pe ei spre a intreba 9i [astfel] a in\.d]a.
71,76-17: Dar. cu cine voi asemina neamul acesta? Este asemenea
copiilor care ged in piefe gi strigi citre alfii, (17 ) zicAnd: V-am cintat din
fluier 9i n-ali jucat; v-am cantat de jale 9i nu v-afi tinguit.
( 11.'16) Luca 7. 37 (11. I 7 ) Luca 7. 32
Aici aratd neimpecarea [nestatomicia] iudeilor, cdci fiind ei grei la
nAravuri, nici cu \.ietuirea cea Brca a lui Ioan nu se impicau, nici cll cea
slobodd a lui Hristos. Ci erau asemenea pruncilor care - pentru ugurAtatea
minfii lor -, cu nimic nu se impac.i. fiinica de lc cinti cineva de jalc nu le
place, iar de le fluieri [veselos], nici aga.
71,18-19': Cici a venit loan, nici mincind, nici bind, gi spun: Are
demon. (19) A venit Fiul Omului, mancand 9i bAnd gi spun: Iati om
mancicios 9i biutor de vin, prieten al vamegilor 9i al picitogilor.
fl1, 18) Mitei 3,4 (/1, 19') Matei 9, 11/ Ltrca7,34;15,2
Traiul lui Ioan il aseamini cu ,,cintarea de lale", pentru cd Ioan arita
asprime marc Ai in vorba Fi in lucruri [fapte], iar pe al Sdu il aseamdni cu
,,fluierul". Pentru ci vesel cra Domnul, pogorendu-Se tuturor, ca pe toli
sd-i dobAndeasci, gi impdrilia Cerurilor bincvestind, gi nici un lucru
mAhnicios [dc mAhnire] nu arita, aga cum [fdcea] Ioan.
1.7, 79b: Dar ?nlelepciunea s-a dovedit dreapti din faptele ei1a.
('1'1, 19b ) Pild,e a, 7 l L'dca 7, 35
Aceasta zice: ,,De vreme ce nici viala lui ioan, nici a Mea nu ve place
vou5, gi toate chipurile Ifelurile] cele de mAntuire le lepdda]i, atunci "drept"
Md arit Eu, Cel Care sunt "Infelepciunea". Cici cu ader.irat nu veli mai
avea ce spune, ci intru adevir vd veli osindi, pentru ci Eu pe toate le-am

r3
in edifia de la 1805, in loc de ,,daci voifi si infelegefi", se gdsegte ,,de voifi si primili".
u in edilia de la 1805, aici avem:
,,Si s-a indreptat infelepciunea de la fiii sii",

il'
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul 11 2.11

implinit. Iar voi, neascultand, ndrept" Md ardtali pe Mine, ca pe Cel Ce


nimic n-am ldsat neimplinit".
11,20: Attnci a inceput Iisus si mustre cetifile in care se ficuseri
cele mai multe minuni ale Sale, cici nu s-au pociit.
(11, 20) Inlelepcitrn e 2,721 Lnca 70,12-75
Dupd ce le-a aritat ci El a fdcut toate cAte se cadea gi [cu toate acestea]
au rAmas nepoceiti, incepe, de aici [inainte] si-i mustre
11,21': Yai, fie, Horazine, vai,lie, Betsaidals
f11.21') Matei 10.15 / Luca 10.13
Ca sd infelegi ci nu din fire erau rdi cei care n-au crezut, ci [chiar]
dintru a lor voie, amintegte de Betsaid4 de unde erau Andrei gi Petru gi
Filip 9i fiii lui Zevedeu. Deci, nu din fire este reutate4 ci din voinfd, caci
dacd ar fi fost din fire, ar fi fost $i acestia rdi.
71,21b-22: Cd d,aciin Tir 9i in Sidon s-ar fi ficut minunilero care s-au
ficut in voi, de mult, in sac ai in cenu95 s-ar fi pociit. (22) Dar, zic v oula:
Tirului 9i SidonuluilT le va fi mai u9or, in ziua judecilii, decAt voui.
(11, 21') Matei 10, 15 I Llu.ca 10,13 (11, 22) Luca 10, 14
ii numegte [socotegte] mai rii pe iudei decAt pe cei din Tir gi clin Sidon,
fiindcd cei din Tir gi din Sidon au cdlcat legea cea fireasci, dar iudcii gi pc cea
a lui Moise. $i aceia n-au vizut minuni, iar acegtia chiar vizAnd, au clevctit.
Iar,,sacul" este semn al pocdinfei, precum 9i,,cenuga" gi |irina
presArate pe capui celor ce plAng [jelesc].
77,23-24: $i tu, Capernaume: N-ai fost inilfat pAni la Cer? PAni la
iad te vei pogori. Cici de s-ar fi ficut in Sodoma minunilelB ce s-au ficut
in tine, ar fi rimas pAni astizi. (24)Dar zic voui ci pimAntului Sodomeir''
ii va fi mai ugor in ziua iudecifii decit !ie.
(11, 23) lsaia!4,121 Plingeri 2, 1 / Luca 10,75 (11, 24) Matei 70, 15 / Luca 10, 12

r5
Horazinul este unul din oragele de pe malul Lacului Tiberiadei, in partea de nord
vest, ca la 4 kilometri de Capernaum. Betsaida (,,casa pescarului") este, cle ase'rrerrt:a,
aproape de Capernaum gi este locul de nagtere al Sfinlilor Apostoli Andrei, Petru, liilip,
Iacov pi Ioan (Diclionarul Noului Testament, ed. cit., pp.208,50).
" ln edigia de la 1805, in loc de ,,ninunile", se gdseFte ,,puterile".
17
Tirul gi Sidonul erau vechi cetili comerciale. Acestea erau porturi aflate pe |irmul
de est al Mirii Mediterane, mai spre nord de hotarele Palestinei, fdcind parte din Fenicia
(Diclionarul Notrlui Testatnent, ed. cit,, pp. 525-526).
r8
in editia de la 1805, in loc de ,,minunile", se gisette ,,puterile".
ro
[1805] Pomenegte de Sodoma gi Gomora, ca de cele ce erau cunoscute pentru
invergunarea tn desfrAu, iar Tirul gi Sidonul, ca pe cele ce erau vestite pentru inchinare la
idoli (dupd Zigaben).
SFANTULTEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

Capemaumul ,,a fost inllfat", devreme ce era orag al lui lisus2o gi era
sldvit ca o patrie a Lui. Dar pentru ci nu au crezut [locuitorii lui], la nimic nu
i-a folosit aceast4 ci mai vArtos a fost osandit pane la iad, cdci avAnd un astfel
de Locuitor, nu s-a folosit cu nimic de la DAnsul [nu s-a folosit de darul Lui].
$i deoarece ,,Capernaum" se tAlcuiegte ,,locag de mAngAiere", vezi ci.
micar de se va pi invrednici oarecine sd se facd licap al MAngAietorului -
adici al SfAntului Duh -, dar dupi aceea se va indlla cu cugetul gi se va
ridica ,,pAntr la Cer", acela cu adevirat va cide4 din pricina inaltei gi
trufatei cugeteri. O, omule, pentru aceasta infricogeazi-te!
ln vremea aceea, rispunzind, Iisus a zis: Te slivesc pe Tine2r,
11, 25:
Pirinte, Doamne al Cerului gi al plmAntului, cici ai ascuns acestea de
cei infelepfi 9i pricepufi gi le-ai descoperit pruncilor.
( 11, 25) lov 17, 4 I Psalm 8, 2; 118, 130 / Pilde 9, 4 / Sirah 19, 2t I Lluca tO, 2t ra, t7 t

ceea ce zice,,Mn to.i,",..llili'ilj,i;lH"JJ,i:i#,JJe,'.1i'F?"Jil**:


g
]ie, Pdrinte, ci iudeii, cirora li se pdrea cd sunt infelepfi gi iscusifi in ftripturi
nu au crezut, iar cei neinvifafi gi prunci au crezut gi au cunoscut tainele".
Iar Dumnezeu a ascuns tainele de la cei care se par a fi,,infelepfi", nu
din pizmi sau ficAnduli-Se pricini de necunogtinfi, ci pentru ce erau
nevrednici prin insdpi aceasta cA li se pirea lor ci sunt infelepfi. Iar cel
care se socotegte ,,in!elept" gi indriznegte cunottintei sale [se increde in
cunogtinfa sal, nici nu-L cheami pe Dumnezeu. Deci Dumnezeu, fiindci
nu este chemat, nici nu-l ajut5, nici nu-i descoperd [tainele Sale].
9i intru alt chip: Dumnezeu mai vArtos pentru iubirea Sa de oameni,
multora nu le descoperi tainele, ca si nu fie muncifi [cizni]il, ca unii care
dupd ce le-au cunoscut, le-au defdimat pe ele.
L1,26: Da, Pirinte, clci a9a a fost bunlvoirea inaintea Th22.

Aici aratd iubirea de oameni a Thtdlui, cici firi a fr


pruncilor, aga bineplicAndul Lui dintru inceput - cdci^tt#;?.'iliJ3#
,,bunivoire" este
vrerea gi plicerea [Lui].
11-,27": Toate Mi-au fost date de citre Tatil Meu
Mai sus a zis ratdlui:,,Ai descoo"nii';l?rTtiillt,xll:: ll iX :",U';;
El nimic nu face ti ci toate sunt ale Tatilui, adaugi: ,.<Toate lmi sunt date
m
Adicd, a trdit Domnul aici.
r In editia de la 1805, in loc de ,,Te slivesc pe Tine", se gAsegte
,,Mirtudsescu-Ml |ie".
2 in edifia de la 1805, aici avem:
,,Adevirat, Pirinte, cici aga a fost buna voinfA
inaintea Ta".
-IALCUIREA
SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Caprtolul 11 ?!1

Mie" gi o stdpAnire este a Mea gi a Aceluia". Iarauzind cd ,,sunt date", nu


socoti cd sunt date ca unei slugi care este mai pretos, ci ca unui Fiu. Cdci
pentru ci S-a nlscut din Tatal, pentru aceasta I 9au dat Lui. Iar dacd nu 9ar
fi ndscut gi de n^u ar fi fost de aceeagi fiinld cu Tatil, nu I S-ar fi dat. Cd vezi
ce zice: ,,Toate Imi sunt date Mie, nu de la StipAnul, ci de la Tatil Meu",
tot ata cum zici cAnd se nagte un prunc frumos dintr-un taiS frumos, cd i
s-a dat frumuselea de la tatdl siu.

17,27b:$i nimeni nu cunoagte pe Fiul, decAt numai Tatil, nici pe


Tatil nu-L cunoagte nimeni, decAt numai Fiul 9i cel ciruia va voi Fiul
si-i descopere. ( l1 , 276 ) Matei 16,17 / Luca 10, 22 / Ioan ,7E;3,35;6, 46;70,15
1

Lucrul cel mai mare il spune [acum]: ,,Nu este d€ mirare cd sunt Eu
StipAn a ioate, fiindcd gi mai mult am" - adicd ,,Eu Il cunosc pe Tatdl gi
agaIl cunosc, incAt gi altora Il descopir pe Dansul".
Insi, ia aminte ci mai sus a zis cd Tatil ,,a descoperit" pruncilor tainele
(Matei 71,25), iar acum zice ci Fiul ,,descoper5" pe Tatil. Vezi, dat puterea
Tatilui gi a Fiului, de vrerne ce gi Thtil descoperd, dar gi Fiul!
11, 28: Yenili la Mine toti cei osteniti gi impovirali23 9i Eu vi voi
odihni pe voi. r11,l8) lsaia 28, 12;55, 1/ Ieremia 31,25
Pe tofi ii cheamd, nu numai pe iudei, ci gi pe pdgAni, caci aga vei inlelege
,,ostenili" - adici pe iudeii care pizeau rAnduielile cele grele ale Legii gi
se osteneau in lucrarea poruncilor ei; iar prin ,,insircinafi" [,,impovira]i"]
vei inlelege pe pdgAni, care erau stramtorati de greutatea pdcatelor. Deci,
pe tofi acegtia ii ,,odihne9te" Hristos, pentru ce ce osteneala este in a crede,
a mirturisi gi a te boteza? $i cum nu este ,,odihni" [aceasta], de vreme ce
gi aici egti ferd de griji, pentru cele ce au fost fdcute mai inainte de Botez,
gi dincolo, de asemenea, odihna te va primi pe tine?2l

I in edilia de la 1805, in loc de ,,Veni1i la Mine tofi cei ostenifi 9i impovirafi", se


giseite,,Venili citre Mine tofi cei ostenili ti insercinali".
'?{
Sf6ntul Grigorie Sinaitul ne invaJi: ,,Nici o lucrare trupeasci 9i duhovniceascA nu
di roadd, dacd nu e siv6rgiti cu durere sau cu osteneal5. Fii:rdcd "lmpir;]ia Cerurilor
se ia cu sila pi cei ce se silesc o ripesc pe ea" (lvlatei 11,12). Iar "sili" a numit simiirea
dureroasi a trupului in toate. Caci altfel, sunt, poate, mulli care au lucrat sau lucreazd
ani indelungafi, dar fiindci nu au pus ostenealS pi durere prin rAvna fierbinte a inimii, s-au
lipsit de curifie gi de impirtigirea SfAntului Duh, lepidAnd asprimea durerilor. Cei ce
lucreazi firi griji 9i cu molegala, ostenesc, poate mult, Ia ardtare, dar niciodati nu vor
culege roadi, din pricini ci nu au pus durere in ea, rdmAn6nd in adAncul lor hpsifi de
ea" (F ilocalia ronuineascd, vol.7 , Despre Iinisttre pL despre cele doud feluri de rugdciune, cap 14,
ed. Humanitas, Bucuregti,2001, pp. 185-186).
24.1
_ Capitoiul 11 SFANTUL TEOFILAC'I' ARH]EPISCOPUI, BUI-CARIEI

Lua!i jugul Meu asupra voastri25 si invifafi-vi de 1a Mine,


71, 29-30:
ci sunt blAnd 9i smerit cu inima 9i veti gisi odihni sufletelor voastre.
(30) Cnci iugul Meu e bun gi povara Mea25 este usoari..
a1i, 29) Numeri 12, 3 / leremia 6, 76 / Zaharia 9, 9 / Sirah 6, 30 j 51, 33 /
Ioan 13, 15 (11, 30) Filipeni 4, 12 / 1 Ioan 5, 3
,Jugul" lui llnstos este smerenia pi blAndefea. Deci, cel care se smerette
la totomul [inaintea tuturor], afli odihnd petrecAnd tdrd turburare, precurn gi
trufagul ti nlarelul in depert?7 pururea se afli in griji, nevoind si fie mai mic
decit alfii, ci socotind cum va fi mai mult sldvit pi cum ii va birui pe vrijma;;i.
Deci, ,,jugul" lui Hristos - adicd smerenia -, este utor, cici mai lesne
ii este firii noastre smerite si se smereascd, decAt s.l se inal1e28.
Dar si toate poruncile lui Hristos se numesc ,,jrtg", fiind ele ugoare
prin rispi;itirea cc va sd fie, degi la pulini vremc se par a fi grcle.

rs
1E115, in loc de,,asupra voastr;", se gisegte,,preste voi".
Lr editia de la
'n In edilia de Ia 1E05, in loc de,,povara Mea", se gisegte ,,sarcina Mea".
ri Cel cuprins de slava degarti.
rr Avva
Dorotci tilcuie;tc: ,,(l/ Iat.i cum Domnul ne-a invilat aici pe scurt, pdntr-un
siu;1ur cuvint, rddicina gi pricina tuturor relclor gi leacul lor in ve.derea tuturor
bunitifilor: ne-a aritat ci mindria e cea care ne-a doborAt gi cd este cu neputinli si firn
miluili altfel decit prin ccea ce e contlar ei: prin smerita cugetare. Cdci mindria nagte
disprefuirea gi neascultarea pierz.itoare, precum smerita cugetare naFte ascultarea ;i
mintuirea sufletelor. Iar cAnd zic smerita cugetare, infcleg pe cea adevdrati, nu smerenia
in cuventul simplu pi in aritare; inleleg starea lduntrici smeriti, niscuta in chip propriu
in inima insigi, in cugetul insugi. Cici zice: "Sunt blAnd gi smerit cu inima". (6) Deci,
cel ce voiegte sd afle adevirata odihn.l a sr.rfletului s;u, sA invete smerita cugetare li va
vedea cd in ea este toati bucuria gi toati slava gi odihn4 pre.cum h mendrie sunt toate
cele dimpotrivi. Cici, de unde am venit la toate necazurile acestea? De ce am cizut in
toat.i starea aceasta Vrednicd de pl6ns? Nu din pricina mAndriei noastre? Nu pentru
neinlelepciunea noastri? Nu pentru ci tinem la voia noastr; cea rea? Nu pentru ca
st.ipanette in noi amirdciunea voii n oastre?" (F ilocalia rominenscd, voI.9, Cuaintul I: Despre
!cpdclare, capet:\e 7-8, cd. IBlt'tBOR, Bucureqti, 1980, pp. 483-464).
Clprrolul 12
Spicele de grhu smulse shmbdta. Tdmdduirea fdcntd sAn*dta.
Hula impotiaa Sfdntului Duh.
Cine este adeadrata ruddt

12, 1: ln vremea aceea,


mergea lisus, intr-o zi de sAmbiti, printre
seminituri, iar ucenicii Lui au flimAnzit 9i au inceput si smulgi spice
9t sa manance. (i2, 1) Deuteronom 23,251MarclJ 2,231 L!.a 6, -l
DezlegAnd rinduiala Legii, ii aduce pe ucenici printre semdndturi
pentru c4 mAncAnd ei, si dezlege legea sAmbetei.
12, 2-4: YizAnd, aceasta, fariseii au zis Lui: Iati, ucenicii Tii fac ceea
ce nu se cuvine si faci sAmbita. (3) Iar El le-a zis: Au n-afi citit ce-a ficut
David cAnd a flimAnzit el gi cei ce erau cu el? (4) Cum a intrat in casa
Domnului gi a mAncat pAinile punerii inainte, care nu se cuveneau lui
sI le minAnce, nici celor ce erau cu el, ci numai preolilor?
(72,2) lelirc20,8,70 I Marc'u2,241LtJ.a 6,2 (12, 3) 7 Regi 21, 3-6 /
Marcu 2, 25 / Luca 6,3 (72, 1) lesire 29,32-33 / Marcu 2, 26 / Lucn 6, 4
invinuind foamea - patima cea fireascd -, fariseii plcituiesc mai riu,
iar Domnui ii rugineazi din cele spuse despre David, cd acela din pricina
foamei, mai mare lucru a indr;znit a face. Iar ,,pAini ale punerii inainte"
erau cele douisprezece pdini, care se puneau in fiecare zi inaintea Domnului,
tase de-a dreapta gi gase de-a stAnga" $i, degi David era Prooroc, nu i se
cuvenea si minAnce din pAinile aceste4 ci numai preofilor le era ingAduit,
cu atAt mai mult nu le era ingiduit celor care erau cu dAnsul [David]. Insi,
pentru foame, vrednic a fost el de iertdciune. Asemenea gi [aici] ucenicii
IDomnului].
12,5-6: Sau n-afi citit in Lege ci preofii, sAmbita, in templu. calcir
sAmbita si sunt firi vini? (6) Ci, griiesc voui ci mai mare decAt templul
este aici. ('12, 5) Levitic 2,9;8, 31; 24, 5, 8-9 / Numell.28,9Iloa 7,22

Legea oprea orice lucrare in ziua sAmbetei, iar sAmbdta preofii gi lemne
despicau gi foc aprindeau, ,,deci, dupi cum voui vi se pare, <spurcau)
[<cilcau>] sAmbita". Dar, poate vei zice cd aceia erau preo]i, iar ucenicii
I In edigia de Ia 1805, titlul capitolului estet ,,Pentru ucenicii ce au rupt spice stintbifr-
Pentru cel au* mdna uscatd. Pentru indrdcit ul cel orb gi surd. Pentru pdcatul si hL qinpotrittl
ce a
Duhului Sfint. Pmtru cei ce au cerut semn. Pentru nnma lui Iisus Fi pentru fralii Lui" .

'?[n edi]ia de la 1805, in loc de,,calci", se gasette ,,spurci".


246 Capitolul 12 SFANTUL TEORLACT ARHIEPITOPUL BULCARTEI

nu erau. ,,Dar vi zic ci mai mare decAt templul este aici, adicd, de vreme
ce Eu, Cel mai mare decAt templul, 9i StipAnul, sunt cu ucenicii, mai mare
stdpAnire au acegtia a dezlega sArnbit4 decAt preotii".
L2,7-8: DacA gtiafi ce inseamni3: Mili voiesc, iar nu jertfS, n-afi fi
osAndit pe cei nevinovati. (8) Ci Domn este 9i al sAmbetei Fiul Omului.
Osea (12,7)
| Miheia 6, 6 / Matei 9, 13
6,5 ('12,8)
Marcu 2,28 / Luca 5, 5
^Ii arati pe ei neinv5jafi,
ca ci nu gtiu cele proorocegti: ,,Au, doari nu
se cuvenea si miluili pe oamenii cei flimAnzi?" 9i intru alt chip [infelege]:
,,8u, Fiul Omului, Domn sunt al sAmbetei, ca Acela Care sunt Ficitorul
tuturor celor zidite, deci ca un Stapan dezleg sAmbdta".
Iar tu str pricepi acestea ti dupi inalta inlelegerea: cd de vreme ce lucritori
erau Apostolii, iar ,,seceri9" gi ,,spice" cei ce cred, Apostolii ii ,,smulgeau"
gi ii ,,mincau" pe ei - adice mantuirea oamenilor era hrana lor. Iar aceasta o
fac ,,sAmbtrta", adici intru nelucrarea rdutitilor, iar fariseii se mAnie.
A9a gi in Bisericd, de multe ori dascilii invdlAnd gi folosind poporul
nu sunt plicuti acelora care sunt zavistnici gi asemAnitori fariseilor.

3
In edilia de la 1805, in loc de ,,dacl gtiafi ce inseamni", se gesette ,,iar de ali tti ce
este".
a
[1805] Patru sunt chipurile in care se tAlcuiegte Sfanta Scripture: istoic, adici
potrivit literci gi dupe is|orie; anagogic, adicd dupd inalta inlelegere; alsgoric, adici sub
cele spuse se inleleg altele, ascunse; gitropologic, adictr pentru indreptarea niravurilor.
lnlelesul istoric este cel care cuprinde lucruri treote, care nu trebuiesc altfel intelese
pi nici nu sunt inchipuire a altui lucru.
Anagogic, cAnd, prin spusele Scriptur[ ne suim de la Biserica pdmAnteascd la cea
cereasca, de la oameni la lngeri, de la zidirila Ziditoq, pAnd la Cea Una SfAnta gi Prcainalta
Treime, de unde nu este cu putinfe a trece mai inainte. Adici atunci cdnd zicem: ,,lntru
inceput a flcut Dumnezeu Cerul 9i plrnintul" Gacere 1,1), pnn,,Cer" inJelegem pe
lngeri, iar prin ,,pirnAnt", pe oameni. lnci gi ceea ce zice David: ,,Ci M-am jurat intru
mAnia Mea: uNu vor intra intru odihna Meao" (Psalm 94, 12; Eurei 3, 11); s-a jurat, zice
Domnul, sd nu intre evreii cei neascultdtori ti impietrili la inimd in pdm6ntul fdgdduinlei,
in Palestina" Potrivit spuselor, adici dupd chipul istonc, intelegem chiar pemanhl
Palestinei; dar aragogrc, adicd dupd inalta inlelegere, inlelegem viata cea vegnicd, adicd
aceea in care este adevirata odihnS.
lar alegoic, este chipul in care potrivim cele spuse i:r Sfanta Scripturd la Hristos, la
Trupul Seu tainic ti la Biserica cea pim6nteasci. Adicd: Avraam a avut, potrivit cuvintelor,
deci pokivit istoriei doi feciori, unul din Agar slujnica flsmail]yi aftul ihn Sarra cea slobodi
llsaacl, Alegoic, adicd dupi chipul in care una se sptrne gi alta se intelege, Avraam inchipuie
pe Dumnezeu, Care are doi fii: iudeii din sinagogd qi cregtinii din Biserici - cregtini care
sunt h slobozenia darului lui Hristos -, iar iudeii sunt sub slujirea pi robia inchipuirii Legii
lui Moise, dupd curn tAlcuiegte marele P avelin Epistola cdtre Galateni t4,22-3U.lnci 9i prin
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul 12

12,9-10: $i trecind de acolo, a venit in sinagoga lor. (L0) $i iati un


om avAnd mAna uscati. $i L-au intrebat, zicAnd: Cade-se, oare, a vindeca
sAmbita? Ca sI-l invinuiasci.
(12, 9) M^tcrr 3,7 1 Lv,ca 6,6 ('12,10) Marcn 3,7 1 Lvca 6, G7;73,14 | loarrg,16
Ceilalli Evangheligti spun cd Iisus este Cel Care i-a intrebat pe farisei.
Deci este cu putin;d a zice cd, fiind ei pizmirefi. mai nainte au apucat gi ,,L-au
intrebat" pe DAnsul, precum zice Matei. Apoi, Hristos i-a intrebat la rAndul
Siu, ca gi cum i-ar fi batjocorit gi ar fi rAs de impietrirea ior, precum zic
ceilalli Evangheligti.
$i [fariseii] ,,L-au intrebat", ca si aibd pricind a-L cleveti [defiima].
12, 17-1.2: El le-a zis: Cine va fi intre voi omul care va avea o oaie 9i,
de va cidea ea sAmbita in groaptr, nu o va apuca 9i o va scoate? (12) Cl
cAt se deosebegte omul de oaie! De aceea se cade a face bine sAmbita.
(12,11) legirc 23,4 | Deuteronom 22, 1-4 / Luca14,5 (12,12) Marcu 3, 4-5 / Luca 6, 10
-
Ii arati [vddegte] pe ei ci, pentru iubirea de avere gi ca si nu piardd
oaia dezleagd sAmbita iar ca se fie vindecat un om, nu suferd si se facA
aceasta. Deci, intru aceeagi datd ii arati cd sunt gi iubitori de avere gi
nemilostivi 9i defdimitori ai lui Dumnezeu, de vreme ce defaimd sAmbita
ca sa nu se pigubeascd de oaie. Iar nemilostivi sunt, fiindce nu voiesc
vindecarea omului.

arca lui Noe necurate -, potrivit chipului alegoric de ingelegerc


- avAnd dobitoace curate gi
vedem Biserica cea pemanteasci, ce cuprinde gi drepgi Fi pdcitoti.
lar tropologic este chipul indreptdtor de ndravuri [moral] care, pin Sciptui
moravurile oamenilor ti viala lor le indreaptd de la riutate, cdtre fapta cea bund. Aga
este capitolul 12 de Ia Mater', capitolul 11 de la Luca gi 3 dela Marcu,in care se arate Iisus
sco;ind dracul, dupa care cel mut gi surd griiegte. Aict, tropologic - ad.icd dupl chipul
cel indreptdtor de moravuri - se infelege picitosul,,,surd" cd nu voiegte sd audd
dumnezeiegtile cuvinte ti ,,mut", cd nu primette spovedania; ,,drac" este pdcatul cel de
moarte; iar pacAtosul venind la Hristos - adici la preotul lui Dumnezeu - 9i mdrturisindu-gi
picatele sale se izbdvegte prin iertarea preofeasca de picatele cele de moarte ti greiette,
binecuv6ntAnd pe Dumnezeu prin lucrarea faptelor bune. Incd gi cele spuse de Dumnezeu
i^ Deuteronom'. ,,Si nu legi gura boului care treieri" (De uterononr 25,4), dupi slovd s-au
spus pentru boi, d ar tropologic, seinlelege pentru inveiitori, care invitand poporul, nu
sunt opriti sA se hrdneasci din lucrurile ti veniturile Bisericii, dupi cum tAlcuiegte marele
Pavel in Episfoln intii cdtre Corinteni (9,1-18).
Deci, in patru feluri se face- citirea Sfintei Scripturi: istonc - potrivit cuvintelor;
anagogic - dupd chipul unei inlelegeri mai inalte; alegoic - cAnd inlelegem altceva
decAt cele spuse gi tropologic - ad\cA in chipul indreptitor de niravuri [morall. Se cuvine
a lti cd nu toate cuvintele Scripturii pot fi telcuite in toate aceste feluri, ci unele se tAlcuiesc
numai htr-un fel, altele in doue sau in trei ti altele in toate aceste patru feluri.
248 Capitolul 12 SFAN-]UI- TEOFII-ACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

12, 13: Atunci i-a zis omului: Intinde mana ta. El a intins-o si s-a
ficut sinitoasi ca gi cealalti5. (12, l3) Marcu 3. 4-S / Luca 6. 10

$i acum sunt multi care au ,,miinile uscate", adicd nemilosiive gi


nedamice, dar cAnd le va rdsuna lor cuv6ntul Evangheliei, gi Ie vor ,,intinde"
spre diruire, chiar daci ,,fariseii" - adici demonii cei trufagi, cei despdrfili
de noi din pricina vrdjmigiei lor fafd de noi - nu voiesc sd intindem noi
mAinile cdtre milostenie.
'12,
14-15": $i iegind, fariseii s-au sfituit impotriva Lui cum si-L
piardi6. (i5) Iisus insi, cunoscindu-i, S-a dus de acolo.
fil,i.l)Psalm2, 1 / Nlarcu 3, 6 / Luca 6, 111loa 5. 78 (12. 15") Matei 19. 2 / Marcu 3. 7
O, zavistie! CAnd li se face bine, atunci se turbeazi [infurie] fariseii.
Iarf isus ,,S-a dus" pentru cd nu sosise incd vremea Patimii, dar gi pentru
cd Ii era mild de dAngii, sd nu cad6 in gregeala [picatul] uciderii - ci nu
este plicut lui Dumnezeu ca sd se arunce cineva [singur] in primejdie.
Iar vorba ,,iegind" arate ca atunci cAnd au iegit de la Dumnezeu ,,s-au
sfltuit" si-l- piardi pe Iisus, pentru ci nimeni, intru Dumnezeu rimAnind,
unelc ca acestea nu se sfAtuiegteT.
12, 15b-16:,!i mulli au venit dupl El 9i i-a vindecat pe tofi. (16) Dar
le-a poruncit si nu-L dea in vileag8
(12, 15h) Matei-19,2 | Matcu 3,7 ('12,16) Matei 9, 30 / Marcu 3, 12 / Luca 5, 14
Ca si potoleascd zavistia fariseilor nu t oie;te si Se faci ,,aritat",
nevoindu-Se in tot chipul s5-i vindece pe farisei.
12, 17-19': Ca si se implineasci ceea ce s-a spus prin Isaia Proorocul,
care zice: (1B) Iati, Fiul'Meu pe care L-am ales, iubitul Meu intru €are a
binevoit sufletul Meu; pune-voi Duhul Meu peste El gi judecati
neamurilor va vesti. (19) Nu se va certa, nici nu va strigaro.
(1.2, 18) ls^ia 42,7; 49,3;52,13 ('12, 79') lsaia 42,2
[Evanghelistul] aduce ca martor al blAndefii lui Iisus 9i pe Proorocul
[saia], care zice ,,Nu se va certa, nici nu va striga", ci cAte voiesc iudeii El
t in edilia de la 1805, in lcr de,,a intins-o gi s-a ficut sinitoasi ca cealalti", se
9i
Bisette ,,o a intins, 9i a venit la starea cea dintai, sinitoasi ca gi cealalti".
o
ln edilia de la i805, in loc de ,,s-au sfituit impotriva Lui cum si-L piardi", se
g.lsette ,,sfat au ficut asupra Lui cum si-L piardi".
7
Adici, nu are astfel dc ctrgete, de sfaturi l5untrice.
b
ln editia de la 1805, in loc de ,,si nu-L dea in vileag", se gisegte ,,si nu-L faci pe
El aritat".
'in edigia de la 1805, in loc de ,,Fiul", se gisegte ,,Pruncul".
'0 in editia de la 1805, in loc de ,,Nu se va certa, nici nu va striga", se gasegte ,,Nu se
va prici, nici va striga".
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul 12 249

va face. De voiesc ei se nu Se arate El, gi aceasta face gi nu va sta impotrivd,


ca un iubitor de slavi, nici nu se ceartd, ci poruncegte poporului sd nu-L
arate [vddeascd].
incd gi ,,judecati neamurilor va vesti", adici ii invald gi pe pigAni, cd
,,judecati" este invdldtura ti cunogtinta ti alegerea binelui. Sau 9i
,,Judecata" ce va sd vie va vesti pigAnilor, care niciodati nu auziserd pentru
[despre] aceastd Judecati ce va si fie.
i2, 190: Nu va auzi nimeni pe ulife glasul Lui". (19,12b)rsaia42,2
Nu invaJd in miilocul cetdfii, ca iubitorii de slavi, ci in templu gi in
adunare [sinagogi] 9i in munte gi pe lAngi firmuri.
12,2r:Trestie striviti nu va fringe 9i fegtili fum"U*OU,iJ;.i
i":Tff:
Ar fi putut sd-i frAngd pe iudei ca pe o ,,trestie zdrobitd" gi si stingi
mAnia lor ca pe nigte,,in aprins" [,,fe9tili fumegAndd"], dar nu a voit
Domnul aga, pAni cAnd va implini iconomia gi ii va birui pe ei prin toate.
Ci aceasta inseamnd cele care se aduc pe urmd:
12, 20b-21: PAni ce nu va scoate, spre biruinfh, judecata. (21) $i in
numele Lui13 vor nidijdui neamurile.
;

Ca si nu aiue ei c.,vant llj #JfiIJ?Xi3#i:Ji:1H'i:? 6:HiT'j:.: I

mai pe urmi si-i osAndeasci gi sd-i biruie, neavAnd ei nimjc ce si grdiascd


impotrivd. Oare, ce n-a fdcut Hristos, ca sd-i cAgtige pe ei? Insi ei n-au voit
Iascultat]. Drept aceea ,,neamurile vor nidijdui" spre D6nsul, devreme
ce iudeii n-au voit.

12, 22-23: Atunci au adus la El pe un demonizat, orb 9i mut gi l-a


vindecat, incit cel orb gi mutvorbea 9i vedea. (23) Mulfimile toate se mirau,
zicind: Nu este, oare, Acesta, Fiul lui David? (12,23) Ltca ll,74
Cdile care duc citre credinfd: ochii gi auzul gi limba le-a inchis diavolul;
iar Iisus le vindeci.
pi este numit de noroade ,,Fiul lui David", fiindcd Hristos era agteptat
[si vind] din sdmAn]a lui David.
Dar gi acum, dacd vezi pe cineva ci nici el insugi nu infelege lucrul cel
bun gi nici nu primegte cuvAnt de la altul, socotettel ,,orb" gi ,,surd"
[,,mut"], pe care Dumnezeu va si-l vindece, atingAndu-Se de inima lui.

'r in editia de la 1805, aici avem: ,,Nici va auzi cineva in ulife glasul Lui".
rz
ln edigia de la 1805, aici avem: ,,Ti,estie zdrobiti nu va frAnge gi in aprins nu va stinge".
13
in edilia de Ia 1805, in loc de ,,in numele Lui", se gisette ,,intru numele Lui".
Capitolul 12 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPIscOPUL BULCARIEI

12,24: F aiseiiinsi, auzind, ziceau: Acesta nu scoate pe demoni decat


cu Beelzebul, clpetenia demonilorra.

Chiar daci Dom""r *" a,l','a'i'ji,ffi ,llil,ii1,i;i'.i,I#ll?ii;*:ili ;;


de departe auzind ctr oamenilor li se face bine, clevetesc, atAta vrdimigie
purtau ei firii, precum diavolul.
12, 25-26: CunoscAndls gAndurile lor, Iisus le-a zis: Orice impirilie
care se dezbini in sine se pustiegte, orice cetate sau casi care se dezbini
in sine nu va dIinui16. (25) Daci satana scoate pe satana, s-a dezbinat in
sine; dar, atunci, cum va diinui irnpirilia lui?
(12,25) Marcu 3,24 / Luca 11, 17 / loan 2,25 (12,25) Marct 3, 25 / Luca 11, 18
Prin faptul ci le vddegte gAndurile Se aratd pe Sine cd este Dumnezeu.
Si le rispunde cu pildele de obgte, aritAnd nebunia lor, cici cum s-ar scoate
i dracii unii pe altii, cand mai vArtos ei se ajutoreazd unul pe altul?
l
Iar ,,satana" este numit Potrivnicul.
llll|l 12, 27: $i daci Eu scot pe demoni cu Beelzebul, feciorii vogtri cu
cine ii scot? De aceea, ei vi vor fi iudecitori. (12, 27) Ltrca77,79

,,Fie, cd Eu sunt in acest fei cum ziceli voi. Dar, "feciorii vostri", adicd
ucenicii Mei, cu cine ii scot pe diavoli? Cici cu adevirat aceia nu-i scot cu
BeelzebuMar dacd ei fac aceasta cu dumnezeiascd putere, cu mult mai
virtos Eu, cici Eu intru numeie Meu fac minuni. Deci pentru aceasta ei
[ucenicii] vd vor fi spre osAndd voud, cdci gi pe ei de-i vedegi ficAnd minuni
intru numele Meu, iarigi Md clevetifi pe Mine".
12,28:lar daciEu cu Duhul lui Dumnezeu scot pe demoni, iati a ajuns
la voi lrnpiri$a lui Dumnezeu. (12,28) legire 8,79 I Dantil2, aA lLt'c 77,20/Ioan3,8
Zice Domnul: ,,Daci Eu scot dracii cu dumnezeiascd putere, atunci cu
adevirat sunt Fiul lui Dumnezeu gi am venit la voi ca sd vd fac bine. Deci,
a aiuns la voi Venirea Me4 cEci aceasta este Imperdlia lui Dumnezeu. De
ce, dar, clevetili Venirea Me4 care pentru voi s-a fdcut?"

12,29: Csm poate cineva si intre in casa celui tare 9i si-i iefuiasci
lucrurilelT, daci nu va lega intAi pe cel tare gi pe urmi sl-i prade casa?
(12, 29) lsaia 49,24 I Marc1r 3,27: 9, 40 | Luca 77,27

la
ln edigia de la 1805, in loc de ,,scot pe dernoni decit cu Beelzebul, cipetenia
derronilor", se gdsette,,scot dracii firi numai intru Beelzebul, domnul dracilor".
'5ln edifia de la 1805,in loc de ,,cunoscAnd", se gdsette ,,9tiind".
16ln edilia de la 1805,in loc de ,,diinui", se gisegte ,,sta".
iefuiasctr lucrurile", se gSsepte ,,vasele lui si-i
!7 In edigia de la 1805, in loc de,,si-i

jefuiascl".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELII DE LA \1A1'EI Cnpitolul 12 251

,,AtAt de departe sunt Eu de a-i avea prieteni pe draci, incAt Md gi


impotrivesc lor gi ii leg pe ei, care inainte de Venirea Mea erau puternici".
Cdci,,in cas5" - adicd in lumea aceasta - intrAnd Hristos, ,,vasele"
diavolilor - adicd pe oameni - le-a ,,jefuit" de la ei.
72,30: Cine nu este cu Mine este impotriva Mea si cine nu aduni cu
Mine risipegte. (12, 30) L!.a 9, 50;71, 23

,,Cum sd-Mi ajute Beelzebul, care mai vArtos imi std Mie impotrivd?
Cdci Eu invdf fapta bund, iar acela riutatea. Deci, cum este fcu putin]i si
lucreze acela impreund] cu Mine? Eu ii adun pe oameni la mAntuire, iar
acela ii risipegte".
Iar in chip umbrit ii aratd gi pe farisei, care, r'dzdndu-L invalind ti
folosind pe rnulli, risipeau poporul, ca sd nu vini la Ddnsul. Deci, ii arati
pe ei ci sunt indrlcili cu adevirat.
72, 31-32:De aceea, vi zic: Orice picat 9i orice huli se va ierta oamenilor,
dar hula impotriva Duhului nu se va ierta. (32) Celui care va zice cuvint
impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva
Duhului SfAnt, nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va si fie.
(12, 31) Marcu 3, 28 / Luca 12, 10 / 1 loan 5,16 (12, 32) lsaia 22- 14 / Marcu 3, 29
Aici spune ci pentru orice alt picat - ca furtigagul sau curvia - se
poate gisi cAt de mic cuvAnt de rdspuns, cici alergdm la neputinfa
oamenilor gi mai cu lesnire suntem iertali. Dar, cind cineva va vcrlea
minunile care se sdvdrgesc prin Duhul 9i le va clei'eti pe acestea ca ficutc
de diavolul, ce cuvAnt de rispuns are acesta? Cdci gtie cd sunt sivAr9ite de
Duhul Sfint, dar din insigi voia lui se face riu. Cum, oare, ar putea fi
lesne iertat unul ca acesta?
Deci, cAnd il vedeau iudeii pe Domnul ci minAnci 9i bea 9i petrece
cu vamegii gi cu curvclc ai pe toate celelalte ca un,,Fiu al Omului" le
lucreazi (Matei 11 , 79 Luca 7 , 34) , gt-L cleveteau ca pe un mAncicios gi un
bdutor de vin, vrednici erau de ierticiune gi nici pociinld nu li se va cere
pentru aceast4 cdcj li sc pare lor c;i se smintesc dintr-o pricini binecu-
vantate. Dar, cdnd Il v.ld pe Domnul ci face minuni 9i atunci clevetesc gi
hulesc pe Duhul SfAnt, zicAnd ci acel lucru este dr.iccsc, cum se va ierta
Ior pdcatul acesta, daci nu se vor pocii?
Cunoagte deci ci cel ce hulea impotriva ,,Fiului Omului", vizdndu-L
cd vieluiegte omenegte 9i-L numea ,,prieten al curvelor" gi,,mAncicios gi
biutor de vin" - cdci [cu adevdrat] pe acestea le fdcca Hristos -, unuia ca
acesta, chiar de nu s-ar pocii, nu va da pentru aceasta cuvAntrE, ci i se va

'* Adici, nu i se va cert' socoteali.


Capitolul 12 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

iert4 ca celui care nu a cunoscut ce este Dumnezeu teinuit. Dar, cel care
[hulegte] impotriva Duhului SfAnt, [hulind] adicd impotriva lucrurilor
duhovnicegti ale lui Hristos gi numindule drdcegti, nu va fi iertat, de nu se
va pocdi. Cd, au, doard, avea acesta vreo pricind binecuvAntati spre a cleveti,
precum acela care, vizAndu-L pe Hristos cd este cu curvele gi cu vamegii Il
clevetea? Nu i se va iert4 cu adevirat, acestui4 nici aici, nici dincolq ci 9i
aici gi acolo se va munci [va fi ciznit]. Ce multi sunt care aici se muncesc
[ciznesc], iar dincolo nicidecum, ca Laztrr cel sdrac. Iar alfii 9i aici, gi dincolo,
ca sodomifii gi aceptia care hulesc impotriva Duhului SfAnt. Iar unii, nici
aici, nici acolg cum sunt Apostolii gi^inaintemergdtorul. $i chiar daci se
pare ci sunt ei muncifi [ciznifi] aici, cAnd sunt gonifi [prigonifi], acestea nu
sunt mr.rnci [cazne] pentru pdcate, ci sunt cerciri ti cununi.
i2, 33: Ori spunefi ci pomul este bunle gi rodul lui e bun. Ori spuneli
ci pomul este riu 9i rodul lui e riu20, cici dupi roadl se cunoagte pomul.
(12, 33) Marei T,77-18 / Luca 5, 43 / Ioan 15, 5
Fiindcd iydeii nu putea cleveti minunile ca fiind rele, dar pe Hristos
Care le ficea Il huleau ca avAnd drac, rispunde [Domnul]: ,,Sau gi pe Mine,
<pomul>/ numili-Mi ci sunt
"bun" - gi, intru adevir gi minunile Mele
fiind "roada>, vor fi,.bune" -sau, de Md numifi pe Mine <pom putred>,
ardtat este cd gi <roada> - adici minunile -, <putredi> va fi. Dar, pentru
cd minunile - adici (bune>, atunci 9i Eu, Cel
"roadele" - ziceli ce sunt
Care sunt <pomul>, <bun> sunt. Cici cu adevirat,
"dupi roadi se cunoatte
pomul" gi asemenea gi Eu, din minuni".
1.2,34:Pui de ipercf1, cum pute$ sn grii$ cele bune, o daet ce suntef rii?
(12, 34') lsaia 59,3,5 / Sirah 34, 4 / Matei 3,7;23,33 I Luca 5, 45
,,latd, voi, "pomi rii" fiind, aduceli ,,roadi rear, de rdu grdindu-Md
pe Mine. Deci, gi Eu, de ap fi fost riu,
"roadi rea" v-at fi adus, iarnu unele
ca acestea minuni".
$i ii numegte ,,pui de nipArci", pentru cd se trufeau cd sunt din Avraam,
dar El ii arati ci nu sunt din Avraam, ci din strimogi vrednici riutilii lor.
12,34b-35: CAci din prisosulz2 inimii griiegte gura. (35) Omul cel bun
din comoara lui cea buni scoate afari cele bune, pe cind omul cel rtru,
din comoara lui cea rea scoate afari cele rele.
(12, 34b) Cintarea Cintirilor 4,11/ Luca 6,45 (12,39 Psalm36,30;39,721Pildel.0,Tl / Luca 5, 45

rn
In editia de la 1805, in loc de ,,ori spuneli ci pomul este bun", se gesegte ,,sau
facefi pomul bun".
s in edifia de la 1805, in loc de,,riu", se gisegte ,,putred".
2r In edilia de la 1805, in loc de ,,vipere", se gdsegte ,,nipirci".
,r in edifia de la 1805, in loc de,,prisosul", se gdsette ,,prisosinta".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELIT DE LA MATET Cap otul 12 253

CAnd vezi pe vreunul vorbitor de cele de rugine, si gtii ci are in inima


sa mult mai rele decdt cele pe care le grdiegte, cdci din ,,prisosinfa" sa
varsd in afard gi, comoari ascunstr avAnd, o oarecare pufini parte din ea
aratd. La fel gi cel ce griiepte cele bune, rnai multe incd are in inima sa23.
12,36-37: Vi spun ci pentru orice cuvint degert, pe care-l vor rosti,
oamenii vor da socoteali in ziua judecefi. (37) Cici prin cuvintele tale
vei fi gisit drept, gi din cuvintele tale vei fi osAndit2a.
(12, 36) Infelepciune 1,9 / Romani 14, 12 / Eleseni 4,29;5,4 (12,37) lov 75,6 lL!.at9,22
Aici ne ingrozegte pe noi ci vom da seami gi pentru tot cuvantul de-
gert - adicd pentru cel mincinos, pentru cel de cieveteald sau pentru cel
fird de rAnduiali gi de rAs.
Apoi aduce gi mirturie din Scripturi, ca sd nu se pari cd ale Sale
oarecare zice2s: ,,Cici din cuvintele tale te vei indrepta 9i din cuvintele
tale te vei osandi" (Ioa 9,20; 15, 6; Pilde 12, 18; Ecclesiastul 10, L2-13).
12,38 Atunci l-au rispuns unii dintre cirturari gi farisei, zicind:
^Invifdtorule, voim sA vedem de la Tine un semn.
(1,2, 38)Maaei76,7 | Marcu 8, 11 / loan 2, 18;6, 30 / l Corinteni 1, 22

Evanghelistul adaugi acest cuvant ,,atunci" , mirAndu-se cd tocmai


cAnd se cuvenea si se supuni pentru rninunile care se fAcuseri mai inainte,
atunci cer ,,semn". Si ,,din cer" voiesc ei si vadl ,,semn", dupd cum spune
alt Evanghelist (Marcu 8, 11; Luca 11, 16), pentru ci li se pdrea lor cd
minunile de pe pdmAnt le face Hristos din puterea diavolului, cdci diavolul
este stipAnitorul lumii. Dar ce le rdspunde la acestea MAntuitorul?
lar EL rispunzAnd,le-a zis: Neam viclean 9i desfrAnaf6 cere
72, 39-40:
semn, dar semn nu i se va da, decAt semnul lui lonii Proorocul. (40) Ci
ts
Cuviosul Nichita Stithatul ne spune aici: ,,Un izvorbun nu poate izvori apd tulbure
gi riu mirositoare, duhnind de confinut lumesc; nici inirna care este afard de impErdlia
Cerurilor nu poate izvori rAuri de viald dumnezeiascd, care se imprdgtie buna mireasmi
a mirului duhovnicesc. Oare, izvorette izvorul din sine gi ceea ce e dulce 9i ceea ce e
alnar? (lacou 3, 11). Oare poate face miricinele misline, sau mislinul ghindd? Tot a9a,
nici izvorul unic al inimii nu poate nagte deodati cuget rau ti cuget bun. Ci, omul bun,
din vistieria bund a inimii sale scoate cele bune, iar cel riu, din vistieria rea a inimii sale
scoate cele rele, dupd cuvAntul Domnului (Mptei 12, 35)" (Filocalia rom-ineascd, vo|.6,
Suta intki a capetelor despre fdptuire, cap 99, ed.IBMBOR, Bucuretti, 1977, p. 254).
'?{
In edi}ia de la 1805, versetul este: ,,Cici din cuvintele tale te vei indrepta 9i din
cuvintele tale te vei osindi".
']s
Adicd, ar aduce invitAiurd ,,potrivnicd", dupd cum erau socotite cuvintele Sale de
cdtre cei clevetitori.
'?6ln edilia de Ia 1805, in loc de,,desfrAnat", se gese9te ,,preacurvar".
254 Capitolul 12 SFANTUL TEOFILACT ARHIEpISCOpUL BULGARIEI

precum a fost IonA in pantecele chitului27 hei zile gi trei nopfi, aga va fi 9i
Fiul Omului in inima pimintului trei zile 9i trei nopfi.
(12, 39) lsaia 57,3l Matei 15, 4 / Marcu 8, 12 / Luc. 11. 29 / loan 4. ,t8
(72, 40) lo a7,1S; 2, 1, U / Luca 11, 30
I-a numit pe ei ,,neam viclean", pentru cd erau ispititori gi vicleni, iar
,,preacurvar", ca pe cei care se depdrtaserd de la Dumnezeu gi se lipiserd
de draci. Iar,,semn" este Invierea Lui, ca una care este lucru preaslivit,
ctrci pogorAndu-Se [MAntuitorul] in inima pdmAntului. in locul cel mai de
jos -^adici la iad -, a inviat a treia zi.
Insi cele ,,trei zile" gi cele ,.hei nopli" socotette.le in parte, iar nu intregi.
Cici a murit vineri, aceasta a fost o zi; sambete a fost mort, iati a doua zi;
irctr pi noaptea duminicii L-a apucat mort, deci trei zile gi trei nopfi in parte
se numiri, cici aga ne-am obignuit de multe ori si numirdm28.

12,41: Bilrbalii din Ninive se vor scula la judecati cu neamul acesta


ti-l vor osAndi, ci s-au pociit la propoviduirea lui Ionii; iati aici este
mai mult decit lonii. (12, 41) Deuteronom 18, 18; 34, 10 / Iona 3, 5 / Luca 11, 32

,,Ion6, dupi ce a iegit din chit, propovtrduind, a fost crezut, iar Eu nici
dupi Lnviere nu voi fi crezut de voi. Drept acee4 veli gi fi osAndigi de
niniviteni, care au crezut slujitorului Meu, Ionii, fird semne. $i, mai vArtos
aceia barbari [pigani] fiind, vi vor osAndi pe voi, care afi crescut auzind
cuvintele Proorocilor gi afi vdzut semne, dar nu ali crezut Mie, StipAnului".
Ci aceasta inseamni ceea ce zice: ,,Iati, aici este mai mult decit lonii".
12,42:Reginade la miazizi2e se va scula la judecati cu neamul acesta
gi-l va osAndi, cici a venit de la marginile pimAntului ca sii asculte
infelepciunea lui Solomon, gi iati aici este mai mult decAt Solomon.

,,rmpdrdteas4 m d";:?::' ;*":t'J'i:r'3#il"i:Ill1,?ii lii!i,'l;ii


^"^, gi lemne gi despre alte asemenea lucruri firegti. Iar
ca si audd despre copaci
voi, chiar gi venind Eu la voi gi negriite taine spun6ndu-vi, nu M-afi primit".

27
Unii spun despre chit ce nu este un ,,pette mare", ci cA ar fi chiar catalotul. Acesta
ajunge pAni la o lungime de 15-20 de metri gi la o greutate de 55 de tone. Cagalotul este
inrudit cu balen4 dar se deosebegte de aceasta prin faptul cd are dinfii fixali pe falca
rnfeioard (Diclionarul Noului Testament, ed. cir., p. 93).
28
La evrei, la bizantini, dar gi duptr rinduiala Bisericii ,,ziua" (hfelegAnd prin zi
ciclul complet de 24 de ore) este calculata de h asfintitul soarelui. De aceea ,,noaptea de
duminicd" din rAnduiala bisericeasci este numiti ,,noaptea de sambtrte", inmdsuritoarea
laictr a timpului. Vezi gi nota talcuiii de la Matei 28, 1-8.
I ln edilia de la 1805, in loc de ,,regina de la niazizi", se gasette ,,implrtrteasa de
la austru".
TALCUIREA SFINTEI E\AI*\CIIELII DE LA \{ATEI Capjtoiul 12 255

12,43-45: $i cAnd duhul necurat a iesit din om, umbli prin locuri
firi api, ciutind odihni 9i nu gisegte. (41) Atwci, zice: Mi voi intoarce
la casa mea, de unde am iegit;9i, venind, o afli goliti, rniturati 9i
impodobiti. (45) Atunci se duce si ia cu sine alte gapte duhuri mai rele
decit el 9i, intrAnd, siligluiesc aici 9i se fac cele de pe urmi ale omului
aceluia mai rele decAt cele dintAi. Aga va fi gi cu acest neam viclean.
(12,13) Iov 7,7 / Ln.^11,24 (12, U)Luca7l,2+25 (12,15) L\ca 17,261 Evrei 6,41 2 Petru 2, 20
Le arati aici ci vor aiunge intru urma pierzare, fiindci nu L-au
cea de pe
primit pe El. ,,Cdci, precum cei ce au fost 2bdviF de draci, dacd se vor lenevi,
mai rele pdtimesc, aga gi neamul vostru, care era stipAnit de diavolul, cAnd se
inchina idolilor. Dar prin Prooroci am gonit pe diavolul acest4 am venit incd
gi Eu, vrAnd rnai mult si vd curilesc pe voi, dar, de vreme ce Md gonili ;i pe
Mine gi vd sArguili mai vArtos sd Md omorAfi, ca cei care mai rdu pdcituifi,
mai riu,"efi fi gi murcili [cizni]i]; gi robia voastri cea mai dc pe urmi va fi
mai grca decit cele dinaurte".
Dar tu, inlelege gi aceasta: prin Botez este gonit duhul necurat gi merge
intru cele ,,firi de api" gi nebotezate suflete, insi intru acelea nu afld
,,odihni". Cdci, ,,odihna" dracilor este a-i supdra pe cei botezali, prin
lucrdrile cele rele, fiindci pe cei nebotezafi ii are. Deci, se ,,intoarce" la cel
botezat impreuni cu cele ,,9apte duhuri", cici dupa cum gapte sunt darurile
Duhului SfAnt30, tot gapte sunt duhurile impotrivitoare ale riutdJii. Iar cind
va intra intru cel botezat, mai cumpliti este nevoi4 cdci mai inainte era
nddejde si se curiJeasci prin Botez, iar dupi aceea nu este nidejde intr-un
al doilea botez - afard de acela al pcrdinfei, care este foarte ostenicios [plin
dc ostenelil3r.
12, 16:$i inci vorbind El muljimilor, iati mama 9i fralii Lui stiteau
afari, ciutAnd si vorbeasci cu El. (12, 16) Marcu 3,31 I Luca 8, 19 / Ioan 2, 12
Oarecare lucru omenesc vrea si arate Maica, anume acela cd-L std-
pAnegte pe Fiul, nesocotind inci nimic mare cu privire la El. Deci, chiar in
]r
[1E05] Pentru ,,darurile Sfintului Duh" pi pentru ,,duhurile r;uti]ii", \'ezi tAlcuirea
dc la,\frrrcrr 15, 11 9i de Ia Luca 8,3.
rr Sfintul Petru Damaschinul ne inleleplegte cu aceste cuvinte:
,,Precum ocdrdrea de
sine inseamnd o sporire ascunsi, pentru faptul cd inaintAm bine 9i nu simfim, ata ti
parerea de sine gi plicerea de sinc inseamni o pierzanie ascunsi, pentru faptulci ne-am
irrtors hapoi qi nu gtim. fi cu adevirat a9a este. Cici in sufletul iubitor de slavd de9artd
se intorc ai patimile curi!ite Icare au fost alungate] de hat iar Domnul zice:
"Cind a iegit
duhul necurat...,, (Matei 12,43/, si celelalte. Pentru ce? Pentru ci nu are lucrare
duhovniceascE locul de unde a iegit, nici smerenie. De aceea se intoarce, pentru ca sAl
robeasci cu adaos de multe alte rele gi se agazi acolo. Celce intelege, sA inlele agd" (Filocahn
ronthneascd, t,ol. 5, Cuuhntul XI, ed Humanitas, Bucuregti, 2007, p. 216\.
2s6 Capitolul 12 SFANTUL TEOFTLACT ARHIEPITOPUL BULGARIEI

timp ce El vorbe4 vrea sd-L tragd cdtre dAns4 poftind a se cinsti pentru cd
un asemenea Fiu i se supune ei32. Dar, ce zice Hristos? Fiindch a cunoscut
lelul ei, ascultd ce zice:
12, 47-50: Cineva i-a zis: Iati mama Ta 9i frafii Tii stau afari, ciutAnd
si-!i vorbeascn. (48) lar El a zis: Cine este mama Mea 9i cine sunt frafii
Mei? (49) $i, intinzAnd33 mAna citre ucenicii Sii, a zis: Iati, mama Mea
qi fratii Ndei. (50) Ci oricine va face voia Tatilui Meu Celui din Ceruri,
acela imi este frate 9i sori gi mami.
(1 2' 47 ) Marct 3' 32
ii:' :;l #::: : :iil?f:fi:ii""i,..;?jitf lliii
Nu spune acestea defdimAnd pe Maica 54 ci indreptAnd socoteala ei
cea iubitoare de slavd gi omeneascd. Pentru cd nu a zis ci nu este Maica Lui,
ci ci de nu va face voia lui Dumnezeu, cu nimic nu se va folosi cd L-a niscut.
Deci, nu Se leapidd Hristos de rudenia duph fire, ci o adaugd pe cea a faptei
bune, pentru ci nimeni, nevrednic fiind, nu se folosegte de rudenie.
Deci, dupi ce a vindecat boala miririi degarte, Se suPune Maicii Sale
care I1 chemal, dupd cum 9i zice Evanghelistul, in cele ce urrneazi.

Pentru aceastd tdlcuire vezi Anexa editoriald (2).


32

in edigia de la 1805, in loc de,,intinzAnd", se gdsegte ,,tinzAndu-$i".


33

[1805] Pentru Maica Sa a iegit la mare Domnul, adicd ascultAnd-o ca pe o Maic5,


11

dupi cum se spune gi in tAlcufue la Marcu 4, L.


257

Caprrorur 13
$apte pilde despre Impdrdlia Cerurilor.
Iisus, neluat in seama in cetatea Sar

1.3,7-2:inzita aceea, iegind Iisus din casi, gedea lingi mare. (2) $i
s-au adunat la El mulfimi multe, incAt, intrAnd in corabie, gedea in ea 9i
toati mulfimea sta pe firm:. (73, 1) Marcn 4, | (13, 2) M^r.tr 4,2 I Luca 8,4
A stat in corabie, pentru ca pe toli cei ce-L ascultau si-i aibi inaintea
felei Sale gi toli sd audi. Deci, pe mare fiind Domnul, ii vAneazd pe cei de
Pe uscat.
13,3': fi le-a griit lor multe, in pilde, zicAnd (13,3.) Marcu4,3/Luca8, s
Noroadelor celor simple [negtiutoare de carte] gi firi de viclegug, in
munte, fird de pilde le-a grdit; insA aici, pentru cd sunt gi fariseii cei vicleni,
le griiegte ,,in pilde", ca unde nu vor infelege, sd intrebe gi si se invete,
Inci 9i intru alt chip: nevrednici fiind ei, nu se cuvenea sd puni inaintea
lor invildturile intru totul descoperite, ca nu se cuvine ,,a arunca mirgi-
ritarele inaintea porcilor" (Matei 7, 6).
Deci, intAi spune pilda cea care il face pe ascultdtor mai cu luare-aminte.
Ci auzi [ce zice]:
Iati, a iegit seminitorul sI semene3 {t3, 3D) Marcu 4, 3 / Luca 8, 5
13, 3&:
,,Seminitor" se numegte pe Sine, iar ,.simAnta" pe care o seamdnd este
cuvAntul. CAnd zice ,,a iegit", nu de un loc anume vorbegte, ca Unul Care Se
afld pretutindene4 ci anume de iegirea din sAnurile pdrintegti pommelte,
prin care 9a apropiat de noi cu trup. Deci, ,,a iegit" la noi, fiindce n-am putut
noi sd mergem la DAnsul. $i pentru ce a iegit? Oare, se ardA pamintul pentru
spinii cei mulgi? Oare, sA munceasce [si cdzneascd] pe oameni? Nu! Ci ,,si
semene". pi anurne se semene,,simAnla sa". Cdci gi Proorocii au seminat,
dar nu simAn;a lol, ci a lui Dumnezeu. Iar El, Dumnezeu fiind, insagi ,,simAnfa
Sa" a semdnat-o. Cd nu a fost inlelepfit Hristos de darul cel dumnezeiesc - sd
nu fie! -, ci insugi El era ingelepciunea lui Dumnezeu.
1
In edilia de la 1805, titlul capitolului estet ,,Pentru pilda sentdndtorului ri pentru a
Impdrdtiei Cerurilor".
2
in edigia de la 1805, in loc de ,,pe iirm", se gisegte ,,pe firmurile rnirii".
3
,,lati, a iegit seminitorul si semene simAnla sa", dupA cum apare versetul in
textul editiei de la 1805.
258 Capitolul 13 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

13,4-6: $ipe cAnd semina, unele seminte au cizut pe lAngd drum 9i au


venit pisirile{ 9i le-au mAncat. (5) Altele au cizut pe loc pietross, unde nu
aveau pimAnt mult gi indati au risirit, cA n-aveau pimant adAnc; (6) Iar
cAnd s-a ivit soarele5, s-au pnlit de argili gi, neavAnd ridicini, s-au uscat.
(13, 5) Matcu 4, *5 | Luca 8, 5-5 (13, 5) Marcu 4, 5-5 / Luca 8, 5
Cei de,,lingi cale" sunt cei trandavi gi lenegi, care nicidecum nu
pdmesc cuvantul, pentru cd mintea lor este cale preacdlcati [betdtoritd] gi
aspri gi nicidecum arate. De la acegtia rdpesc cuvAntul ,,pisirile cerului"
- adicd duhurile cele din vizduh -, care sunt dracii.
Cei de pe ,,pietri9" [,,loc pietros"] sunt cei care au auzit cuvAntui, dar,
din pricina neputinfei, nu s-au impotrivit ispitelor gi necazurilor, ci au
vandut mantuirea lor. Iar prin ,,soarele care a risirit" sd infelegi ispitele,
pentru cd ispitele ii aratd [vddesc] pe oameni gi ii descoperd, precum soareie
Idescoperd] cele ascunse.
13, 7; Altele au cizut intre spini, dar spinii au c*Tlriif."XTl,"lJft:;
Acegtia sunt cei care prin griji ,,ineaci" [,,innbu9n"] cuvAntul. Cici,
mdcar de i se pare celui bogat cd face oarecare faptd buni, insd aceasta nu
cre5te, nici nu sporegte, oprita fiind de griji.
13, B: Altele au cizut pe pimAnt bun gi au dat rod: una o suti, alta
gaizeci, alta treizeci. (i3, 8) Marcu 4, 8 / Luca 8, 8
Cele trei pdrli de ,,simAnfi" s-au pierdut gi numai a Patra Parte s-a
mAntuit [a rodit], cici pu]ini sunt cei ce se mAntuiesc (Luca 1-3,23-28).
Insi, mai apoi aratd gi ,,pimintul cel bun", dAndu-ne noud nddejde
de pociinld, cici chiar ,,pietros", de-ar fi cineva ori ,,lingi cale", ori
,,spi^nos", este cu putintA a se face el ,,pimAnt bun".
Insd nu deopotrivi rodesc toli cei care au primit cuvAntul, ci unul - ,,o
suti" - poate cel ce are de sdvArgit [desdvArgiti] neagoniseali gi nevoin;d
preainaltds; iar altul - ,;aizeci" - poate cdlugirul care, ca un lucrdtor
petrece in viata de obgte; iar altu\- ,,treizeci" - cel care a ales nunt5 cinstiti
gi pe cat este cu putinfi lucreazd cu osArdie faptele cele bunee.

a in ediJia de la 1805, in loc de ,,pe lAngi drum gi au venit pisirile", se gasette


,,lAngi cale gi au venit pisirile cerului".
5ln edilia de la 1805, in loc de,,loc pietros", se gdsette ,,pietrig".
'ln edilia de la 1805, in loc de ,,cAnd s-a ivit soarele", se gdsegte ,,risirind soarele".
7
in ediJia de la 1805, in loc de ,,le-au inibugit", se gasegte ,,le-au inecat pe ele".
8
[1805] Adici calugirul cel ce Petrece in Pustie.
'qIate ce ne spune Dionisie din Furna despre felul i:r care trebuie zugrivitd
in fresci
sau icoanA pilda semindtorului: ,,Hristos, stAnd 9i inv6fAnd, cu Evanghelia in mAni ;i
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul 13 259

$i vezi bunitatea lui Dumnezeu/ cum pe toti ii primegte, Fi pe cei ce


fac lucruri mari gi pe cei de mijloc Ai pe cei [ce sdvArgesc lucruri] mici!
Cine are urechi de auzit si audi.
13, 9: (13,9) Matei 4, 9;73, 43
Aratd ci acestea se cuvine se se inteleagd duhovnicegte de cei care au
urechi duhovnicegti, ci mul;i au urechi, dar nu de auzit. Pentru aceasta a
ad5ugat: ,,cine are urechi de auzit si audi".
13,10-L2: fi ucenicii, apropiindu-se de El10,I-au zis: De ce le vorbegti
lor in pilde? (11) Iar El, rispunzand, le-a zis: Pentru ci voui vi s-a dat si
cunoattelirl tainele lmpirtrfiei Cerurilor, pe cind acelora nu li s-a dat.
(12) Caci celui ce are i se va da 9i ii va prisosi, iar de la cel ce nu are, 9i ce
are i se va lua. (1J, 11) Inlelepciune 2,221 Marcru 4,70-11 / Luca 8, 9-10 /
1 Corinteni 2, 10 (13,12) Marei 25,29 I Matc'u 4,25 | Lnca 8,78;\9,26
VdzAnd ucenicii adAncime multd in cele greite d^e Hristos 9i fiind de
obgte purtitori de griji ai multimii, vin la DAnsul gi Il intreabi faceasta].
Iar El zice: -"Voui vi s-a dat a 9ti tainele>, pentru cd avefi osArdie gi
sArguinfi, iar celor ce nu au sArguinfi, nu li s-a dat". Cici acela primegte
care cere, fiindcd zice [Hristos]: ,,Cere!i 9i vi se va da" (Luca 77,9).
Deci, vezi cum aici a zis Domnul pilda gi numai ucenicii cerAnd au
luat, drept acee4 bine am zis, ci celui ce are sArguinld i se di cunogtinfa gi
ii prisosegte. Iar de la cel care nu are sArguinfd gi minte vrednici, 9i ceea ce
i se pare ci are se va lua de la el. Adici, mdcar degi are o oarecare scAnteie
a lucrului celui bun, o stinge gi pe aceasta de nu va sufla intr-insa prin
Duhul gi prin lucrurile cele duhovnicegti gi o va aprinde pe ea.
13,73: De aceea le vorbesc in pildet'z, ci, vizind, nu vid, 9i auzind
nu aud, nici nu infeleg. (73,13)Matcu4,12/Luca8,10/Ioan9,39

inaintea Lui oameni in patru cete sau orAnduieli. lnt6ia ceatd, inchipuind simanla cea
de lAngd drum: oameni, ca Fi cum ar vorbi unii cu allii gi catre Hristos nu se uiti, ti dracii
trigandu-i- A doua ceati, inchipuind simAnla cea de pe piatrd: oameni ca gi cum ar
asculta cur'6nh cu bucurie, insi un tiran impreuni cu ostati cu sdbiile goale, ingrozindu-i,
se intorc inapoia lor Ia idoli, cdrora Ie aduc inchiniciune. A treia ceat5, inchipuind sdmanfa
cea dintre mirecini: oameni cu femei, mAncAnd gi bAnd impreuni gi demoni lingd ei. A
patra ceati, inchipuind s6mAnga cea de pe pimAnt bun: cilugdri rugAndu-se prin petteri,
avand inaintea lor icoana Preasfintei Fecioare 9i a lui Hristos, cu candeli aprinsi; sau
rugAndu-se in biserici gi in manestiri, unii ca diaconi, altii ca preoli, iar alfii ca mireni"
(Erminia pict uii bizant ine , ed.. cit. , p , 1.2-l\ .
10ln edi;ia de la 1805, in loc de
,,apropiindu-se de El", se gisegte ,,viind la DAnsul".
1r
In editia de Ia 1805, in loc de ,,str cunoagtefi", se gdsette ,,a tti".
''?
ln editia de Ia 1805, in loc de,,de aceea le vorbesc in pilde", se gisegte,,pentru
aceea in pilde grtriesc lor".
Capitolul 13 SFANTUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULCARIEI

Ia aminte, cd de aici se dezleagd nedumerirea celor care zicl3 ci unii oameni


sunt rii din fire gi de la Dumnezeu. Cici unii ca acegtia zic cd Iisus insugi a zis:
,,Voui vi s-a dat a gti tainele, iar iudeilor nu li s-a d,at" (Matei 13,11).
Cu ajutorul lui Dumnezeu, le rispundem astfel celor ce zic unele ca
acestea: Dumnezeu pe toli ii face sd inleleagd firegte ceea ce se cuvine, cici
El ,,lumineazi pe tot omul care vine in lum e" (Ioan 1,9), dar voia noastri
cea slobodd ne intunecd pe noi -ceea ce se arati 9i aici. Cdci, vizAnd firegte
- adici fiind zidigi de Dumnezeu ca si poatd firegte si inleleagd -, nu vdd
din insigi voia lor gi auzind - adicd fiind firegte zidili de Dumnezeu ca sd
audd gi sd inleleagi -, nu aud gi nu infeleg din insigi voia cea slobodd.
Cici, spune-mi mie, nu vedeau, oare, [iudeii] minunile lui Hristos? Cu
adevdrat le vedeau, dar se fdceau ei ingigi orbi 9i il cleveteau [defdimau]
pe El. Deci aceasta inseamni ceea ce zice ,,vdzind, nu vid"r{. Pentru
aceasta, aduce martor 9i pe Proorocul:

13,1415: $i se implinegte cu ei proorocia lui Isaia, care zice: Cu urechile


veli auzi, dar nu vefi infelege, 9i cu ochii vi vefi uita, dar nu vefi vedeals.
(15) Cici inima acestui popor s-a invArtogatr6 9i cu urechile aude greu 9i
ochii lui s-au inchis, ca nu curnva si vadi cu ochii gi si audi cu urechile gi
cu inima si infeleagi 9i si se intoarci, gi Eu si-i timiduiesc pe ei.
(13, 74) lsaia 6,9 I leremia 5, 21 / I€zechiil72,2l Marclu 4,721 L]uca a,10 I loan7z,40 |
Faptele Apostolilor 28, 26 / Romani 11, 8 (13, 15) Isaia 6, 10 / loan 12, 40 / Evrei 5, 11
Vezi ci proorocia (lsaia 6,9) nu spune: ,,Voi nu inlelegeli nu pentru ci
Eu am zidit ingrogati inima voastrd", ci ,,penku ce ea <s-a ingrogat" ["s-n
invArtogat"], subgire cu adevirat fiind mai inainte". Pentru cd lucrul despre
care se spune cd s-a ingrogat inseamni cd era sublire inainte gi fiindcd
inima lor s-a ingrogat, aga pi-au inchis ei ochii lor. Si nu a zis cd Dumnezeu
a inchis ochii lor, ci ci ei, din insigi vointa lor, i-au inchis. Iar aceasta au

rr Adicd afld rispuns.


ra SfAntul Simeon Noul Teolog ne spune cum se implinesc aceste cuvinte intru
lucrarea Sfin;ilor: ,,Lumea e noarti pentru Sfinli 9i cei din e4 la fel, pentru ei. De aceea
Icei din lume], vizind, nu vid faptele lor cele bune gi auzind, nu pot in;elege (Mutci 13,
13) cuvintele lor dumnezeiegti, grdite in Duhul SfAnt. Dar nici cei duhovnicegti nu pot
primi in ei faptele cele rele sau cuvintele pitimage ale oamenilor lumegti sau rdi; ci,
viz6nd gi ei cele din lume, nu le vdd; pi auzind cele ale oamenilor lumetti, rdman cu
simlirea ca gi cAnd nu le-ar auzi. fi astfel nu se infdptuiette nici o partatie a acestora cu
acei4 sau a acelora cu acegtia" (Filocalia romdneascd, voI. 6, A doua sutd a capeteLor de
Dumnezeu cuaAntdtoare pi fdptttitoare, cap,11, ed. IBMBOR, Bucurepti,7977, p.73).
rs
in edilia de la 1805, in loc de ,,cu ochii vi veti uita, dar nu veti vedea", se gisegte
,,privind vefi privi 9i nu vefi vedea".
16
in edilia de la 1805, in loc de ,,s-a invArtogat", se gdsegte ,,s-a ingrogat".
TALCUIREA SFINTEI EVANCHELII DE LA MATEI Capitolul 13 261

fdcut-o ca si nu se intoarcd gi sa-i tdmiduiascd pe ei, ci dintru a lor rdutate


s-au sarguit a rAmane nevindecafi 9i neintorgi [intru pocnin]dl.
13,16-1-7: Dar tericili sunt ochii vogtri ci vid 9i urechile voastre ci aud.
(17) Cici adevirat griiesc voui ci mulfi Prooroci 9i drepfi au dorit si vadi
cele ce privili voi, 9i n-au vizut, gi si audi cele ce auziti voi, gi n-au auzit.
(13,16) 2 P aralipome\a 9,7 I Matei 76,77 lLuca7o,23 (13,17) Luca 10, 21l 1 Petru 1, 10
$i ochii cei simtitori ai Apostolilor 9i urechile lor sunt fericite [de
Domnul], dar mai vartos sunt vrednice de fericire ochii 9i urechile cele
sufletegti, fiindci au cunoscut pe Hristos.
$i ii cinstegte pe ei [Apostoli] mai mult decAt pe Prooroci, pentru ci ei
gi trupe$te [au vizut gi] au crezut in Hristos, iar aceia numai in chip gAndit;
dar gi pentru ci aceia [Proorocii] nu s-au invrednicit de atAtea taine gi de
atAta cunogtinfi ca acegtia IApostolii].
Deci, cu acestea doui covArgesc Apostolii pe Prooroci: cu aceea ca
trupegte L-au vizut, dar gi cu aceea ce duhovnicegte s-au invifat [au primit]
cele dumnezeiegti.
Deci, descoperi [Domnul] ucenicilor pild4 zic6nd:
73,78-79: Voi, deci, ascultali pilda seminitorului: (19) De la oricine
aude cuvintul impirS!iei 9i nuJ inlelege, vine cel viclean 9i ripe9te17 ce
s-a seminat in inima lui; aceasta este simAnfa seminati lAngi drumtE.
('13,'18) N'arctt 4,13,75 I Lu.ca a,77 (13, 19) Marcu 4, 14-15 / Luca 8, 12
Ne indeamnd si inlelegem cele spuse de invilitori. ca si nu fim gi noi
asemenea celor de ,,lAngi cale".
$i, oare, nu cumva fiindci Hristos este ,,Calea" (loan14,5), ,,lingi cale"
sunt cei ce se afli afard de Hristos, care nu in ,,cale" sunt, ci afari din ,,cale"?
13,20-21: Cea seminati pe loc pietrosrn este cel care aude cuvAntul
9i indati il primegte cu bucurie, (21) dar nu are ridicini in sine, ci fine
pAni la o vreme gi, intAmplindu-se sfuamtorare sau prigoaniz0 pentru
cuvint, indati se smintegte.
(73, 20) lsaia 58,2l Marcu 4,76 ( 13, 21) Marcu 4, 17 / Luca 8, 13
A spus ,,necaz" [,,strAmtorare"] pentru cA multi fiind necdji]i de pirinfi
sau de alte nevoi, indatd hulesc; iar ,,goani" [,,prigoann"], pentru cei care
cad Idin credin]i] in vremea tiranilor.

17
In editia de la 1805, in loc de,,ripegte", se gisegte ,,apuci".
ls ln editia de la 1805, in loc de ,,drum", se gisegte ,,cale".
'o In edi;ia de Ia 1805, in loc de ,,loc pietros", se gdsegie,,pietrig".
'?o
ln edilia de la 1805, in loc de ,,intimplindu-se strAmtorare sau prigoani", se
gisegte ,,ficindu-se necaz sau goani".
262 Capitolul 13 SFA]r^TUL TEOFILACT ARHIEPISCOPUL BULGARIEI

13,22: Cea seminati in spini este cel care aude cuvantul, dar grija
acestei lumi21 gi ingeliciunea avufiei inibugiz cuvintul 9i il face neroditor.
(13, 2L lereDri,a 4,3 / Marcu 4, 18 / Luca 18, 24
Nu spune ci ,,veacul acesta" ireacd cuvAntul, ci ,,grija veacului acestuia".
Nici ,,avufia" nu a zis, ci ,,ingeliciunea avuliei", cdci atunci cAnd
bogilia este impa4ita la cei lipsifi, nu ,,ineaci", ci cregte cuvantul.
Iar,,spinii" sunt grijile ti desfeterile, fiindci aprind ti focul poftei gi
pe cel al Gheenei. $i dupd cum spinul asculit fiind, intrd in trup gi greu se
scoate, ata 9i desfitare4 dacd va stdpAni [daci robegte] sufletul, intri
inlduntru gi cu anevoie se dezrdddcineazi.
13, 23: Iar siminla seminati in pimAnt bun este cel care aude cuvintul
9i-l infelege, deci care aduce rod gi face: unul o sut5, altul gaizeci, altul
treizeci. (73,23) Facerc 26,72 / Marcu 4, 20 / Luca 8, 15
De multe feluri sunt chipurile faptei celei bune, de multe feluri sunt si
cei care sporesc. inse, vezi ce in pildi este rAnduiald. Cici se cuvine noui
ca mai intAi si auzim cuvAntul 9i si-l inlelegem, ca sd nu fim ca gi cei ,,de
lAngi cale", iar apoi si jinem cu intemeiere cele auzite. Apoi se cuvine sd
nu fim iubitori de bani, ci ce folos am avea de vom auzi ti vom line
cuvAntul, dar din pricina iubirii de arginJi il vom ,,ineca"?
13, 24-30: AltI pilda le-a pus lor inainte, zicAnd: Asemenea este
lmpirifia Cerurilor omului care a seminat simAnfi buni in farina sa.
(2D Dar, pe cAnd oamenii dormeau, a venit vrijmagul lui, a seminat
neghini printre griu23 9i s-a dus. (26) lar dacd a crescut paiul gi a ficut
rod, atunci s-a aritat gi neghina. (27) Venind slugile stipinului casei, i-au
zis: Doamne, n-ai seminat tu, oare, simin!5 buni in farina ta? De unde,
dar, are neghini? (28)lat elle-a rispuns: un om vrijmagza a ficut aceasta.
Slugile i-au zis: Voiegti, deci, si ne ducem 9i s-o plivim? (29) El insi a
zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, si smulgeli o dati cu ea 9i griul.
(30) Lisafi si creascl impreuni gi griul 9i neghina, pAni la secerig 9i, la
vremea secerigului, voi zice seceritorilor: Plivili intii neghina gi legafi-o
in snopi, ca s-o ardem, iar grAul adunafi-l in jitnila mea.
0.3.2QMarct 4.25(13,25 ) Marct 4,27 ('13,26) Marclu 4,28 ('13, 30) Maleahi 3,17 / Matei 3,12
in
cea dintAi pildd a spus ca a patra parte de simAn;d a cdzut pe
,,pimAntul cel bun" (Matei 73,8); iar aici arati cd nici pe cea care a cdzut

'?rln editia de la 1805, in loc de,,acestei lumi", se gisegte ,,veacului acestuia"


2 in edi;ia de Ia 1805, in loc de ,,inibugi", se gdsette ,,ineaci"
r ,,A seminat zizanii intre griu", dupd cum apare in versetul editiei de la 1805. In
versetele urmdtoare, in loc de,,neghini", se g5segte,,zizanii".
'?1
ln edilia de la 1805, in loc de,,un om vrijma9", se gasette,,un om pizma;".
TALCUIREA SFINTEI EVANGHELIT DE LA MATEI Capitolul 13 263

pe ,,pimantul cel bun" n-a ldsat-o vrijmagul nestricate, din pricini ce noi
ne lenevim gi dormim.
,,larini" este lumea aceasta sau sufletul fiecirui om, iar ,,omul care a
seminat" este Hristos.
,,SimAnfa cea buni" sunt oamenii cei buni sau gAndurile; ,,26'zaniile"
sunt eresurile sau gandurile rele, iar cel ce le-a semAnat pe acestea este
diavolul. Iar,,oamenii care dorm", sunt cei care dintru lenevire primesc
eresurile gi gAndurile celor rele.
,,Slugi" sunt Ingerii, cdrora le pare riu cA sunt eresuri sau rAut5fi h suflet
gi voiesc a smulge gi a teia din viali 9i pe eretici gi pe cei care gAndesc cele rele.
Dar Dumnezeu nu lasd si piard ereticii prin rizboaie, ca sd nu piti-
measci impreund cu ei 9i dimpreund sd se piardi gi dreplii'?s. De asemenea,
nici pentru gAndurile cele rele nu voiegte Dumnezeu si fie tiiat omul, ca
sd nu se strice dimpreund gi,,grAul". Cici, precum Matei, care era
,,zAzanie" [,,neghini"], ar fi fost tiiat din via]a, s-ar fi teiat impreuni cu el
gi ,,grAul" cuvantului care avea sd rdsard mai apoi dintr-insul. La fel gi
Pavel gi tAlharul [de pe cruce], cici acegti4 ,,zAzanie" [,,neghinn"] fiind,
n-au fost tiiafi, ci au fost ldsali si triiascd, pentru ca sI creasce fapta lor
bund cea de pe urmi.
Deci, spune ingerilor ci la sfArgit sd adune ,,zAzania" [,,neghina"],
adicd pe eretici. Dar, cum? ,,ln snopi", adicd legAndu-i de mAini 9i de
picioare, cdci a9a nu mai pot lucr4 ci toate puterea lor lucrdtoare se leagd.
Iar ,,griul", adici Sfinlii, ,,se aduni" de secerdtorii Ingeri in ,,jitnilele"
cele ceregti. La fel gi gAndurile cele rele pe care le avea Pavel, cAnd era
prigonitor [al Bisericii], au fost arse de ,,focul" lui Hristos, pe care a venit
El si-i arunce pe pdmAnt (Matei 3, 17; Luca 72,49); iar ,,grAul" - adicd
gAndurile bune - a fost ,,adunat in jitnifele" Bisericii.
13, 31-32: O alti pildi le-a pus inainte, zicAnd: lmpirilia Cerurilor
este asemenea griuntelui de mugtar, pe care, luAndu-1, omul l