UNIVERSITATEA ''BOGDAN VODA'' CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT

Referat:HANDBAL

Stud.Anul II Biris Constantin Sorin

Prof.Coordonator
lect.univ.dr.BOGDAN TUDOR

CLUJ-NAPOCA 2017
 HANDBAL-METODICA INVATARII UNUI PROCEDEU TEHNIC
Tinerea, prinderea, pasarea mingii

Tehnica jocului de handbal reprezinta un ansamblu de deprinderi motrice

specifice care vizeaza manevrarea mingii, precum si deplasarile jucatorilor in
vederea acestei manevrari, in scopul realizarii randamentului maxim
(Teodorescu Leon). Aceasta nu poate fi conceputa ca un scop in sine, ci in
stransa legatura cu tactica si este conditionata de regulamentul de joc care
delimiteaza un cadru precis in executarea procedeelor tehnice.
Elementele tehnicii reprezinta forme generale ale deprinderilor motrice
specifice, avand un caracter abstract. Utilizarea notiunii de element tehnic
survine din necesitatea de a grupa si clasifica actiunile motrice concrete care se
executa in timpul jocului. Cei mai multi autori romani prezinta urmatoarele
elemente tehnice: pozitia fundamentala, miscarea in teren, tinerea mingii,
prinderea mingii, aruncarea (pasarea) mingii, driblingul, fenta, aruncarea la
poarta, scoaterea mingii de la adversar, blocarea aruncarilor la poarta, elemente
de tehnica a jucatorului pivot.
Tinerea, prinderea, pasarea mingii scoaterea mingii de la adversar
Intre prindere si aruncare, mingea se tine cu una sau cu doua maini, dar nu mai
mult de trei secunde, asa, cum prevede regulamentul de joc.
1. Tinerea cu o mana poate fi:
prin apucare jucatori cu mana mare si degetele lungi;
in echilibru jucatori cu mana mica.
Acest procedeu este foarte des utilizat pentru ca el precede toate aruncarile la
poarta. Se va avea in vedere ca degetele si podul palmei sa fie in contact cu
mingea. Pentru aceasta degetul mare va fi mai apropiat de degetul aratator.
Tinerea cu doua maini se face astfel:
- pentru mingi prinse mai sus de nivelul coapsei - cu degetele orientate in sus si
rasfirate pe minge, degetele mari apropiate.
-pentru mingi prinse sub nivelul genunchiului cu degetele orientate in jos si
rasfirate pe minge, degetele mari spre exterior(departate).
Scoaterea mingii poate fi facuta mai ales din tinere echilibrata, cu o
mana, dar este un procedeu de mare precizie si finete, care apare doar
intamplator la practicantii handbalului de varsta scolii generale.
2. Prinderea mingii se poate face cu una sau cu doua maini. Prinderea cu o
mana se executa foarte rar, in situatii extreme. Se recomanda prinderea cu
doua maini la toate nivelele de practicare a jocului.
In pozitia de asteptare pentru acest procedeu, corpul, bratele si degetele
trebuie sa fie relaxate. Pe masura ce mingea se apropie, jucatorul intinde
bratele in intampinarea ei, cu palmele alaturate in forma de cupa astfel:
- la pasele primite deasupra nivelului genunchiului degetele mari apropiate si,
impreuna cu celelalte, orientate in sus (fig. 6).
- la mingile primite sub nivelul genunchiului, degetele mari sunt in exteriorul
cupei si, impreuna cu celelalte, orientate in jos.
In momentul contactului cu mingea, jucatorul va amortiza socul prin indoirea
treptata a membrelor superioare din articulatiile pumnului si cotului.

3. Pasarea mingii.
In functie de fazele jocului in atac, exista mai multe feluri de pase. Pentru
practicarea handbalului ca mijloc al educatiei fizice consideram necesara
cunoasterea urmatoarelor tipuri de pase:
-in cadrul fazei I pasa cu o mana de deasupra umarului pentru lansarea varfului
de contraatac (lunga) sau spre intermediar (scurta), pasa din saritura.
-in cadrul fazei a II-a pasele pentru transportul mingii in terenul advers care pot
fi: pase zvarlite de deasupra umarului, pase lansate cu una sau cu doua maini,
pase din pronatie, pase pe la spate, pe la ceafa.
-in cadrul fazei a III-a se executa diferite tipuri de pase enumerate la fazele
anterioare, dar in scopul ocuparii posturilor stabilite pentru fiecare jucator.
-in cadrul fazei a IV-a se pot executa urmatoarele tipuri de pase: pasele in
patrundere succesiva, pase peste semicerc, pase de angajare a jucatorilor de la
semicerc.
Vom descrie doar acele procedee care sunt accesibile practicantilor in regimul
orelor de educatie fizica si care au o frecventa mai mare in toate fazele jocului.
1.Pasa zvarlita de deasupra umarului.
Jucatorul in pozitie fundamentala de atac, primeste mingea avand piciorul opus
bratului de aruncare mai inainte si o duce inapoi, pe deasupra umarului, tinand-
o cu o mana (echilibrat sau apucat), cu bratul indoit din cot la un unghi ceva mai
mare 90. In prima faza a aruncarii, cand mingea este dusa deasupra umarului,
greutatea corpului se lasa mai mult pe piciorul din spate, care se intinde in
momentul aruncarii. Impulsul de forta care porneste din varful piciorului din
spate si se propaga ca o unda pana la extremitatea bratului de aruncare se
cumuleaza cu forta dezvoltata de musculatura spatelui , abdomenului, toracelui,
umarului si cu cea extensoare a bratului de aruncare si mingea va fi trimisa in
directia si la distanta dorita.
2.Pasa din saritura
Nu se recomanda daca saritura nu are ca scop amenintarea portii (pasele de
angajare a jucatorilor de la semicerc).In jumatatea proprie de teren (faza I- si
II-), aceste pase se folosesc numai daca se adreseaza unor coechipieri bine
demarcati si daca alta posibilitate de pasa nu exista. Procedeul va fi descris la
aruncarea din saritura (fig. 8).
3.Pasa din pronatie, accesibila elevilor din clasele mari, rezolva nevoia de a
transmite rapid mingea unui coechipier demarcat. Se executa numai daca
mingea este tinuta prin apucare. Avand mingea in dreptul abdomenului, jucatorul
rasuceste palma in afara, prin miscare de pronatie, cu cotul usor indoit. Apoi
bratul continua miscarea, ducandu-se in lateral, pe directia traiectoriei viitoare a
mingii, cotul se extinde puternic, iar palma impinge puternic mingea, dupa
eliberarea careia va face o flexie pe antebrat (fig. 9).
4.Pasa cu pamantul este tot mai mult utilizata pentru a evita interceptia mingii
de catre adversari. Ea poate fi o pasa zvarlita, din pronatie, din saritura, dar
,care inainte de a fi prinsa de un coechipier, ricoseaza din sol. Pentru a fi
eficienta, aceasta pasa trebuie sa atinga solul la picioarele aparatorului, de
preferat la doua treimi din distanta fata de cel care paseaza si la o treime de cel
care primeste mingea. De asemenea, pasa trebuie sa fie activa (tare) si nu
lasata spre coechipier.
5. Pasele in patrundere succesiva sunt intens utilizate in atacul organizat (faza a
IV-a) din necesitatea de a crea superioritate numerica pentru atacanti si au la
baza nivelul de tehnicitate privind manevrarea mingii precum si deplasarile in
teren.
Jucatorul aflat in posesia mingii patrunde hotarat pe culoarul dintre doi aparatori
apropiati. Daca acestia inchid culoarul mai repede , (fara ca atacantul sa
ajunga in contact cu aparatorii),posesorul mingii poate executa o pasa zvarlita
sau din pronatie spre partea bratului cu mingea. Daca aparatorii inchid culoarul
numai la contactul cu atacantul, acesta va proteja bratul cu mingea ( ridicat si in
urma) si, cu o pasa zvarlita, va transmite mingea atacantului cel mai apropiat pe
partea respectiva. Acesta, plasat mai in spate si gata sa patrunda, va pleca de
pe loc in viteza mare numai cand posesorul mingii, dupa ce a atras la sine doi
aparatori, a ridicat bratul pentru a pasa. Ridicarea bratului de catre posesorul
mingii reprezinta semnalul de plecare pentru urmatorul atacant.
Aceste pase sunt mai usor de executat de catre dreptaci spre dreapta si de
catre stangaci spre stanga. De aceea este de dorit ca toti jucatorii sa poata pasa
si cu bratul neindemanatic macar prin procedeul zvarlit de deasupra umarului.
Interceptia mingii reprezinta actiunea de deposedare pentru care aparatorul
are nevoie de o foarte buna viteza de reactie si de deplasare, de indrazneala si
spirit de anticipatie.
Aparatorul isi marcheaza atacantul direct, urmarind in acelasi timp si adversarii
care manevreaza mingea. La momentul potrivit, el va tasni pe traiectoria mingii.
Aceste actiuni comporta o mare doza de risc, de aceea, aparatorul care a ratat
interceptia trebuie sa marcheze cat mai repede un alt adversar, urmand ca el sa
fie suplinit de catre coechipierii alaturati si apoi sa revina la locul sau din
sistemul de aparare.
Pp1. Doi jucatori fata in fata. Unul are o minge pe care o tine in mana
indemanatica, celalalt apuca si el mingea incercand sa o ia. Pentru fiecare
reusita jucatorul primeste cate un punct.
Pp2. Jucatorii perechi fata in fata, avand cate o minge la fiecare pereche. Se
executa pase cu doua maini (de deasupra capului, de la piept, de la sold), cu o
mana (zvarlita de deasupra umarului, din lateral de la nivelul umarului, din
dreptul soldului, al genunchiului, pase lansate). In timpul executiei se vor face
precizari si corectari cu privire la pozitia piciorului si a umarului opus bratului de
aruncare care trebuie orientate pe directia aruncarii. In cazul in care nu avem un
numar suficient de mingi, vom dispune jucatorii in cate doua sau trei perechi la o
minge, acestia fiind asezati pe doua siruri fata in fata. Dupa ce paseaza, fiecare
jucator se retrage la coada sirului propriu.
Pp4. Elevii repartizati in echipe de cate 6-7, in linie, avand 3-4m interval intre ei,
incearca sa paseze cat mai repede de la A la B si de la B la A (Drum de pase).
Pp5. Idem, dar parcursul este in zig-zag (fig. 11).
Pp6. Elevii a doua echipe formeaza un cerc, fiind asezati alternativ pe linia
cercului (A,B,A,B, tec). Cei din echipa A incearca sa paseze rapid intr-un sens,
cei din echipa B se opun si incearca sa ia mingea.
Pp7 Elevii sunt dispusi in formatie de triunghi, in coloana de cate 3-4 la fiecare
varf al triunghiului cu fata spre interiorul acestuia si executa:
- pase spre dreapta/stanga si retragere la coada sirului propriu;
- pase spre dreapta/stanga si deplasare in aceeasi directie;
- pase spre dreapta/stanga si deplasarea in directia opusa.
Recomandari: cand urmeaza sa primeasca mingea, fiecare jucator va iesi in
intampinarea ei, astfel incat nici unul nu va prinde mingea pe loc.
Pp8. Elevii asezati in forma de patrat executa toate tipurile de pase si deplasari
descrise la Pp7. In plus, ei mai pot executa pasele in lateral (dreapta sau
stanga) si deplasare pe diagonala.
Pp9. Elevii sunt asezati pe latimea terenului cate patru: doi pe margini si doi in
mijloc; cei din mijloc, spate in spate, iar cei de pe margini, cu fata spre cei din
mijloc. Elevii din mijloc au cate o minge. La semnal, fiecare paseaza in lateral,
dupa care se intoarce rapid si primeste mingea din partea opusa, paseaza cu
acesta si se intoarce in pozitia initiala.
Recomandari. Pe tot parcursul exercitiului, jucatorii executa joc de glezne.
Jucatorii de pe margine paseaza in momentul in care jucatorul din mijloc a
transmis mingea in partea opusa, conferind, astfel, o viteza de lucru crescuta
pentru cei de la mijloc.
Pp10. Patru jucatori in atac, ocupand posturile urmatoare: Es, Is, Id, Ed, si alti
patru, in aparare pe posturi de ld, id, is. ls. Cu o singura minge, atacantii
paseaza in patrundere pe culoarele formate prin plasamentul aparatorilor. Dupa
ce s-a insusit bine exercitiul, aparatorii pot primi sarcini de interceptare a mingii.
Pp11. Jucatorii asezati ca la Pp6, fiind mai multi (2/3/4) pe cele doua extreme.
Mingea se afla la primul jucator din extrema stanga care o paseaza Id si se
deplaseaza in viteza in extrema opusa. Id primeste pasa in patrundere si o
transmite Ed care iese in intampinarea mingii la 9m, prinde mingea, o paseaza
Is si se infiltreaza la semicerc in mare viteza, deplasandu-se in extrema opusa.
Is paseaza la Es si exercitiul continua
Toate exercitiile de prindere si pasare au ca scop mai intai formarea
mecanismului de baza al executiei corecte, apoi se urmareste cresterea
posibilitatii de a pasa si prinde mingea din diferite pozitii si directiI