Sunteți pe pagina 1din 3

Formarea constiintei

istorice

Formarea constiintei istorice


Constiinta istorica se naste din incercarea de a construi identitatea unui popor, a unei
natiuni prin raportare la alte popoare, la alte natiuni. Cateva dimensiuni specifice acestei
raportari sunt: situarea in timp si spatiu, evenimentele istorice, limba, cultura si civilizatia,
mentalitatile.

Preocuparile privitoare la felul cum romanii se inscriu in cursul istoriei incep sa se


dezvolte incepand cu sec. al XVI. Acest interes se manifesta datorita contractelor pe care cei
preocupati de formatia lor intelectuala incep sa aiba contacte cu alte culture si civilizatii.

Un pas important in domeniul istoriografiei este facut de cronicarii moldoveni in


mijlocul sec al XVII lea. Textele scrise in limba romana sunt de asemenea si puncte de
pornire pentru dezvoltarile ulterioare ale stilului expunerii si al argumentarii stiintifice, cat si
al prozei narative.

Primul roman care scrie despre originea romana si unitatea limbii si a poporului roman
este Nicolaus Olahus, informatie ce a aparut in lucrarea sa Hungaria (1536) scrisa in limba
Latina.

Alte teme fundamentale abordate de cronicari si de ceilalti autori preocupati de


constiinta istorica a romanilor sunt continuitatea evenimentelor istorice si institutia domniei.

Prima intentie insa a cronicarilor a fost aceea a recuperarii trecutului. In conceptia lor,
istoria era purtatoarea unor valori educative. Scrierile cronicarilor sunt un act de mare
patriotism prin reflectarea nazuintei generale de eliberare de sub jugul otoman. Ei prezinta
idea originii romane pure si a latinitatii limbii.

Grigore Ureche redacteaza prima cronica in limba romana si de aceea este nevoit sa
inventeze o limba scrisa, cartureasca, din care nu lipsesc accentele specifice limbii vorbite.
Letopisetelul Tarii Moldovei scris de el prezinta evenimentele petrecute intre 1359 ( domniile
lu Dragos Voda) si 1594 ( inscaunarea lui Aron Voda ), dar si o scurta expunere a istoriei
antice care puncteaza romanitatea. Afirmand identitatea de origine si de neam a romanilor de
pretutindeni, latinitatea limbii romane, Ureche incearca sa contureze profilul identitar al
romanilor.

Miron Costin scrie si el un letopiset continuand cursul evenimentelor istorice pana in


1661. Relatarea este adesea intrerupta de meditatii asupra cauzelor care determina suisurile si
caderile omenesti. Spre sfarsitul vietii scrie De neamul moldovenilor, din ce tara au iesit
stramosii lor, ramasa insa neterminata. In aceasta lucrare descrie istoria de la cucerirea
Daciei de catre romani, cu gandul de a reconstitui epoca originilor. Miron Costin are
aplecare spre estetica, in opera sa se recunosc tipare intacte latine precum si modele ale
retoricii clasice. Are o viziune europenista si universala.

Un alt cronicar Ioan Neculce aseaza in fata letopisetului ce continua relatarea pana in
1743 ( a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat ), O sama de cuvinte, legende despre
voievozi, boieri, tarani ascultate de la oameni batrani sau din propriai amintire. Neculce
intoarce scrisul cronicaresc la oralitate si dovedeste caracter narativ. Dar nu si constiinta
istorica la fel de moderna ca a cronicarilor pe care ii continua. El promoveaza autohtonismul
si nationalismul.

Stolnicul Constantin Cantacuzino este cel ce continua eforturile cronicarilor


moldoveni, fiind primul care are gandul de a scrie o istorie completa a romanilor. Opera sa
istoria Tarii Romanesti ramane nefinalizata. Firul evenimentelor se opreste in navalirea
hunilor condusi de Atilla (434), iar pasajul final se refera la un eveniment aflat la aproape un
mileniu distanta (descalecatul lui Radu Negru Voda in Tara Romaneasca). El vadeste calitati
de istorie superioare cronicarilor.

Apogeul cronicarilor este reprezentat de Dimitrie Cantemir, in cultura noastra fiind


unul dintre cei mai eruditi umanisti. Cele mai valoroase lucrari ale sale sunt despre istorie,
fata de cea a cronicarilor. In timp ce acestia explicau fenomenul istoric prin vointa fortei
divine, Cantemir interpreteaza istoria dand atentie cauzalitatii. Descriptia Moldovei, carte
redactata in limba latina, ilustreaza viziunea enciclopedica a autorului: opera este alcatuita din
trei parti: Geografica (discutand locul in care s-a format si statornicit poporul roman) ,
Politica(tratand institutia domniei, dar si mentalitatile si traditiile moldovenilor) si De statu
ecelesiastico et litterario Moldovie ( cercetand aspecte precum religia, limba, scrierea etc).
Cronicul vedrimei a romano-moldo-vlahilor cuprinde perioada de la descalecatul dacii cu
romanii, adeca de la Traian Marele Imparat (107) pana la 1274 (cand Dragos Voda revine la
tron in Moldova, iar in Muntenia se inscauneaza Radu Negru Voda). Lucrarea ramane din
pacate neterminata si prezinta originea comuna a tuturor romanilor. Toate lucrarile lui
Cantemir. Fie ca au fost scrise in romana sau in Latina, au un stil erudite, in general retoric,
Cu toate acestea valoarea lor documentala ramane incontestabila. In cultura si literatura
noastra el prefigureaza iluminismul.

In Transilvania, in a doua jumatate a sec al XVIII lea, latinitatea limbii si originile


romane sunt utilizate politic si devin argument de afirmare a identitatii nationale.

Din punct de vedere cultural, Scoala Ardeleana, a avut un rol important in stimularea
studiului istoriei si al limbii romane. Invatatii scolii Ardelene, ca si cronicarii moldoveni
sustin orginea comuna a tuturor

romanilor ( moldoveni, munteni si ardeleni), precum si originea pur romaneasca. Ei aduc noi
argumente pentru a demonstra puritatea latina a

romanilor si a limbii pe care o vorbeau acestia. Cele mai importante sunt: Istoria, lucrurile si
intamplarile romanilor si scurta cunostinta a istoriei romanilor de Samui Mincu,
Hronica romanilor si a mai multor neamuri de Gheorghe Sincai, istoria pentru inceputul
romanilor in Dacia de Petru Maior. Alaturi de acestia apar lucrari lingvistice, in care teza
latinitatii limbii romane este sustinuta cu argumente etimologice, ortografice si gramaticale:
Elementa linguae romanicae si temeiurile gramaticii romanesti de Ion Budai Deleanu
Diseratie pentru inceputul limbii romanesti si dialog petnru inceputul limbei romana intre
nepot si unchi de P. Maior ( in care autorul sustine ideea ca limba romana provine, nu din
Latina culta, ci din Latina populara). Scoala Ardeleana are meritul de a fi pus bazele cercetarii
stiintifice a limbii romane si a creat un climat favorabil literaturii. Prin I. Budai Deleanu a dat
cel dintai mare poet de talie europeana. Iluminismul Scolii Ardelene reprezinta prima etapa de
modernizare a culturii noastre, inscriindu-se in iluminismul European.

Importanta cronicarilor, asa cum o percepem astazi, nu consta neaparat in valoarea


stiintifica a ideilor pe care le-au pus in circulatie ( deci unele dintre ele s-au dovedit in timp
fara temei stiintific, liniile de cercetare abordate de cronicari au autostiinta majora in
dezvoltarea istoriografiei romanesti) , ci mai de graba impulsul pe care l-au dat formarii
constiintei identitare si in contributia esentiala la instapanirea limbii nationale in cultura.
Deasemenea au avut un rol important in planul realizarii artistice, in formarea constiintei
retorice si literare.

In cultura romana, evocarea solemna a originilor ( mitul fondator) a pendulat intre


exaltarea daciei si cea a imperiului roman si cea a culturii latine. S-au lansat in decursul
timpului ipoteze istorice mai panteziste sau mai realiste, care indreptateau o revendicare
genetica mai curand din daci, sau dimpotriva din romani, sau admiteau ideea amestecului
etnic. Ambele mituri puteau oferi motive de orgoliu national. La autorii din secolul al XIX lea
se manifesta un current de solidaritate cu limbile si tarile surori. In perioada romantica
trecutul preroman trece adesea in prim-plan; se contesta ideea ca dacii au fost exterminati.
Intre razboaie exista o preocupare pentru cautarea radacinilor arhaice ale spiritului European.
In timpul regimului comunist accentuarea nationalismului a utilizat politic mitul dacic pentru
a justifica izolarea Romaniei.

Tema identitara este actuala, ea se manifesta in dezbateri aprinse pe tema integrarii


Romaniei in U E.