ASAMBLAREA I DEPANAREA CALCULATOARELOR PERSONALE

CUPRINS:
1.Tipuri de calculatoare (pag. 3-6)
2.Caracteristici de calculatoare (pag. 6-7)

3.Structura calculatorului (pag. 7-11)

4.Diagnostica calculatorului (pag. 11-23)

5.Lansarea softului (pag. 23-31)

6.Intretinerea calculatorului (pag. 23-31)

 Datorita numarului mare si diversitatii criteriilor ce ar trebui luate in considerare, este
foarte greu sa se faca o clasificare riguroasa, clara si completa a sistemelor de calcul.

Sintetizand, se poate considera ca, in general, acestea se diferentiaza dupa marime, posibilitati de
prelucrare, pret si viteza de operare. Se considera ca exista patru categorii de sisteme de calcul:

Microcalculatoare

Minicalculatoare

Calculatoare mainframe

Supercalculatoare

1.1. Microcalculatoare

Sunt calculatoare cunoscute sub denumirea de calculatoare personale (Personal Computer PC):

au cunoscut cea mai rapida dezvoltare si diversificare odata cu aparitia chip-ului

(cip);[1]

constructia unui PC se bazeaza pe microprocesor (un cip ce contine portiuni din

Unitatea Centrala de Prelucrare UCP);

sunt accesibile din punct de vedere al pretului;

dimensiuni reduse (unele pot fi portabile);

operarea pe ele se poate invata usor;

pot fi folosite in orice domeniu;

lucreaza in retea, putand realiza schimburi de date.

Luand in considerare particularitatile unui PC, din punct de vedere al marimii (fizice sau ca si
capacitate de memorare), viteza de lucru, costuri, utilizari specifice, se poate spune ca exista mai
multe tipuri de PC-uri: Desktop, Tower, Laptop, PalmPC, PDA.

1.1.1. Desktop

Este calculatorul de tip clasic, la care monitorul este asezat, in general, pe

carcasa unitatii centrale, ce se afla pe birou.

1.1.2. Tower

Carcasa unitatii centrale este mai ingusta dar mai inalta decat la tipul desktop,
fiind asezata langa monitor sau, adesea, sub sau langa masa.

1.1.3. Laptop
 sunt calculatoare usor de transportat (3-5 kg), construite pentru a fi folosite in afara
biroului;

au surse independente de alimentare (baterii sau, cel mai

adesea, acumulatoare);

componente usoare si mici (de exemplu, afisajul cu cristale lichide, tastatura si

inlocuitor de mouse touchpad);

sunt mai costisitoare decat un PC obisnuit.

1.1.4. Palm PC (Palmtop, Handhold sau Organizer)

se utilizeaza ca bloc notes, calculator de buzunar, calendar,

agenda telefonica;

posibilitatea transferului de date prin PC;

recunoasterea scrisului de mana;

acces la Internet;

procesarea textului este destul de dificila, din cauza dimensiunilor reduse.

1.1.5. PDA (Personal Digital Assistant)

asistent digital personal de dimensiuni foarte mici,

putand fi purtat in mana;

combina facilitati de calcul, telefon,/fax cu cele de

retea;

sunt pen-based folosesc un stilou special in locul tastaturii si, ca urmare, pot
recunoaste scrisul de mana (unele recunosc si vocea);

preturile sunt mari si domeniul de aplicatie este limitat.

1.2. Minicalculatoare

au fost create pentru executarea unor functii

specializate: aplicatii multiutilizator, masini cu control
numeric, automatizari industriale, transmisii de date
intre sisteme dispersate geografic;

dimensiuni medii;

sunt compuse din module structurale cu functii precise, usor de instalat si utilizat;
 conectarea la reteaua electrica se face fara restrictii;

puterea si capacitatea de stocare sunt mai mari decat la microcalculatoare;

UCP complexa;

1.3. Calculatoare mainframe

constituie o categorie aparte, situata intre

minicalculatoare si supercalculatoare;

viteze de lucru ridicate, cu volum foarte

mare de date;

procesor foarte complex;

volum mare de stocare in UM;

sistem I/O[2] complex, orientat pe gestionare de statii de lucru;

permit acces multiutilizator;

necesita instalatii speciale si proceduri de mentinere in functiune, neputand fi cuplate

direct la reteaua de alimentare;

functioneaza, de regula, fara intrerupere, ceea ce presupune accesul controlat la date si

un sistem de protectie adecvat;

se utilizeaza in spitale, banci etc.

1.4. Supercalculatoarele

sunt cele mai puternice, complexe si scumpe

sisteme de calcul;

viteza poate depasi 1 miliard de instructiuni/s;

procesorul este format dintr-un numar mare de

microprocesoare (de ordinul miilor);

sunt proiectate pentru calcul paralel;

costuri si performante foarte ridicate;

sunt utilizate in domenii care necesita prelucrarea complexa a datelor (reactoare

nucleare, proiectarea aeronavelor, seismologie, meteo etc.).
[1] Circuit integrat obtinut prin incapsularea a milioane de tranzistori intr-un invelis ceramic pe o
singura pastila de siliciu.

[2] Input/Output Intrare/Iesire

Termenul computer personal numit i calculator personal (n englez: personal

computer sau PC, pronunat /pi si/, v. AFI) desemneaz un anumit gen de computer, relativ mic
ca dimensiuni i performan, pentru uz personal. Se face deosebirea ntre urmtoarele
semnificaii posibile:

Home computer - prima generaie de computere de uz personal, tradus calculator pentru

acas, nestandardizate, azi nvechite, au fost fabricate de diverse companii n diverse
modele
IBM PC (PC-urile iniiale) - computere azi nvechite de la compania IBM, model "IBM
PC", cu microprocesor de tip Intel 8088 (un Intel 8086 cu magistrala de date pe 8 bii) sau o
versiune ulterioar, construite dup arhitectura IA-32 (Intel Architecture 32 bit) numit i
x86, cu procesor Intel 80386 pe 32 bit; iniial au fost concepute pentru un singur utilizator. n
2005 compania american IBM a vndut divizia de PC-uri
companiei Lenovo din Beijing, China, i de atunci nu mai fabric calculatoare personale.
PC propriu-zis - acestea sunt calculatoare actuale dar compatibile cu vechile specificaii
"IBM PC". Se fabric n prezent de multe companii (dar nu i de IBM). Au n general multe
forme constructive. Drept sistem de operare utilizeaz Microsoft Windows sau o distribuie
de Unix.
Calculator personal - un termen generic pentru toate computerele de capacitate,
performan i dimensiuni relativ mici, destinate uzului individual, indiferent dac e vorba de
PC-uri propriu-zise sau nu, deci indiferent dac sunt sau nu compatibile cu "IBM PC"-ul
de mai sus. Termenul acoper o multitudine de tipuri de calculatoare electronice, care se
deosebesc ntre ele att ca principii arhitecturale, dimensiuni, form fizic sau greutate, ct i
ca sistem de operare, software de aplicaie, funcionalitate i mod de utilizare.
Aceti 4 termeni de mai sus nu trebuie confundai ntre ei.
Restul articolului se ocup numai de calculatoarele actuale de tip PC propriu-zis, compatibile
cu vechile specificaii "IBM PC".

Caracteristici[modificare | modificare surs]

nc din anii 1980 majoritatea calculatoarelor mici sunt PC-uri, deci compatibile din punct de
vedere hardware cu PC-urile iniiale ale firmei IBM care se numeau IBM PC. Ele folosesc
procesoare fabricate de firmele AMD sau Intel, desigur ns mult mai rapide dect cele folosite
iniial de IBM.
O caracteristic distinctiv este modularitatea PC-urilor: chiar fr a fi specialiti, utilizatorii pot
modifica, extinde sau schimba cipurile de memorie, placa de baz, plcile de extensie, discurile
dure i chiar i sistemul de operare.
Din punctul de vedere al hardwareului exist multe modele i tipuri constructive de PC-uri.
Printre modelele constructive actuale de succes (n 2011) se numr de exemplu cele de tip PC
tablet (din englez de la Tablet PC) - v. i articolul Calculator tablet.
Numrul de PC-uri aflate n uz n lume a depit pragul de 1 miliard n iunie 2008 [1].
Prin contrast, exist i computere personale mici, portabile, care nu sunt PC-uri (au o alt
arhitectur dect calculatoarele personale de tip PC). n ziua de azi ele sunt fabricate de ex. de
ctre companiile Apple (familia de calculatoare Macintosh), Hewlett-Packard, RIM, SGI,
divizia Sun Microsystems a companiei Oracle i altele. De asemenea, strict vorbind, nici
aparatele inteligente de tip smartphone i nici unele computere tablet ca de ex. iPad, nu sunt
PC-uri, dei aparin marelui domeniu de calculatoare personale. Piaa i vnzrile de
PC-uri[modificare | modificare surs]
n anul 2008 piaa mondial de calculatoare personale de tip PC a crescut cu 11,6 % pn la
299,4 milioane uniti[2]. n 2005 s-au vndut 218,5 milioane de uniti PC, fa de 189,5
milioane de uniti vndute n 2004[3][4].
n perioada ianuarie-septembrie 2008 asamblatorii locali de PC-uri din Romnia au vndut
aproximativ 325.000 de uniti[5].
La sfritul anului 2008 vnzrile de laptop-uri le-au depasit pe cele de PC-uri de tip desktop.
Pn la nceputul anului 2011 laptop-urile au ajuns s reprezinte un sfert din vnzrile totale
de IT, PC-urile de tip desktop rmnnd mult in urm[6].

Indiferent cat de bine este construit sistemul dumneavoastra si cat de bine este scris software-ul
ceva poate merge rau la un moment dat, si nu intotdeauna este disponibil un sistem de asistenta
tehnica pentru a rezolva problema. Software-ul de diagnosticare poate sa fie foarte important ori
de cate ori calculatorul nu functioneaza corect, cand sunteti in curs de modernizare a unei
componente de sistem sau, mai ales, cand construiti un intreg sistem nou, de la zero. Aici vom
trata tipurile de software disponibil si mai ales acele utilitati pe care s-ar putea sa le detineti deja,
deoarece sunt incluse in cele mai obisnuite sisteme de operare si produse hardware.

De asemenea se poate constata ,uneori, ca problemele sistemului dumneavoastra se

datoreaza unei functionari necorespunzatoare a unei componente hardware, si, pentru a remedia
problema va trebui sa desfaceti carcasa calculatorului ; pentru a putea face acest lucru vom avea
nevoie de anumite unelte folosite in repararea , modernizarea si intretinerea PC-urilor.

Structura calculatorului

Un calculator se caracterizeaza prin hardware si software.

Hardware ul reprezinta totalitatea componentelor fizice ale unui calculator .

Acestea sunt inutile fara existenta software ului .
El reprezinta totalitatea programelor care faciliteaza accesul utilizatorului
si efectueaza operatiile de prelucrare a datelor .
Pentru a introduce date in calculator in vederea prelucrarii,
cat si pentru a intra in posesia rezultatelor,
calculatorul se conecteaza la diferite ecchipamente de intrare ( tastatura, scaner, mouse, etc )
respectiv, echipamente de iesire ( monitor, imprimanta, etc )

Elementele componente ale unui calculator

1.PLACA DE BAZA

Aceasta reprezinta cea mai importanta componenta aflata in carcasa ;

mai este denumita si placa principala ( motherboard )
 Pe ea se afla aplicate urmatoarele componente : micropocesorul, memoria,
alte placi necesare functionarii unor echipamente inserate in locase speciale, numite
Sloturi.

Printre alte placi exista : placa video, placa de sunet, modemul, placa de retea, etc .
Pe langa acestea,
porturile seriale si paralele servesc la conectarea unor dispozitive periferice, cum ar fi :
mouse ul, imprimanta, modem ul .

Placa de baza pastreaza legatura si cu celelalte componente ale calculatorului care nu sunt
amplasate direct pe ea, prin magistrale (cum ar fi CD-ROM, HDD, FLOPPY DISK).

2.Microprocesorul -CPU

Unitatea centrala de prelucrare (CPU) este, in ingineria calculatoarelor, un set de circuite

microscopice care reprezinta procesorul cu informatiile principale dintr-un calculator. CPU este
in general un singur microprocesor creat de obicei dintr-un disc subtire de material
semiconductor, de obicei siliciu, cu milioane de circuite electrice pe suprafata sa. Pe un nivel mai
inalt, CPU este de fapt un numar de unitati de prelucrare interconectate care sunt fiecare
responsabile pentru un aspect al functiei unitatii centrale de prelucrare. Unitatile centrale de
prelucrare standard contin unitati de prelucrare care interpreteaza si implementeaza instructiunile
software-ului, realizeaza calcule si comparatii, fac decizii logice (determinand daca o propozitie
este adevarata sau falsa dupa regulile Algebrei Booleene), inmagazineaza temporar informatii
pentru utilizarea ulterioara de catre alta unitate de prelucrare a CPU, tin evidenta pasului curent
in executia programului si permit CPU sa comunice cu restul calculatorului.

3 . HARD DISK UL ( DISCUL DUR )

Reprezinta cea mai importanta unitate de stocare a datelor .

Acestea sunt inmagazinate permanent, indiferent daca este deschis sau inchis calculatorul .
Hard Disk urile sunt de diferite dimensiuni . Intre 10 MB si 500 GB
si sunt in continua crestere . El inregistreaza datele pe un suport magnetic, sub forma unor
platane magnetice, care se rotesc la viteze diferite, in functie de HDD. In ziua de azi, HDD-urile
pentru PC au in general o viteza de 7200RPM, iar cele pentru Laptop-uri de 5400RPM. De
curand, marele producator de HDD-uri, Western Digital a scos pe piata modelul Raptor cu o
viteza de 10000RPM

4 . PLACA GRAFICA ( PLACA VIDEO )

Face posibila afisarea imaginilor pe monitor .

Ea este inzestrata cu microprocesor propriu numit accelerator grafic
si cu memorie proprie numita memorie video .

Imaginea care apare pe monitor este formata dintr

o serie de suprafete dreptunghiulare numite pixeli .
Fiecare pixel reprezinta o anumita culoare si este atat de mic incat nu poate fi distins .
Numarul de pixeli care se afiseaza pe ecran se numeste rezolutie

5. PLACA DE SUNET

Are rolul de a transforma informatia binara in informatie analogica necesara boxelor (

incinte acustice ) la redarea sunetelor sau invers .

Vocea din calculatorul tau care te anunta cand ai primit un nou e-mail este facuta posibila cu
ajutorul placii de sunet. De dinaintea aparitii placii de sunet, calculatoarele personale erau
limitate la beep-uri dintr-un mic difuzor de pe placa de baza. Spre sfarsitul anilor 80, placile de
sunet au inceput sa lucreze in calculatorul multimedia si au dus jocurile pe calculator la un nivel
total diferit.

In 1989, Creative Labs a introdus placa de sunet Creative Labs SoundBlaster. De atunci,
multe alte companii au introdus placi de sunet, iar Creative a continuat sa perfectioneze placile
Sound Blaster.

Anatomia unei placi de Sunet

O placa de sunet contine:

Un procesor de semnal digital (DSP) care controleaza computatiile

Un convertor digital-analog (ADC) pentru audio ce intra in calculator

Memorie read-only (ROM) sau memorie Flash pentru stocare de date

Interfata pentru instrumente muzicale digitale (MIDI) pentru conectarea echipamentelor

muzicale externe (pentru majoritatea placilor, game portul este folosit de asemenea pentru
conectarea unui adaptor MIDI extern)

Jack-uri pentru conectarea difuzoarelor si microfonului, la fel si alte intrari si iesiri

Un game port pentru conectarea a unui joystick sau gamepad

Placile de sunet curente deobicei se instaleaza in slot-ul PCI, pe cand altele mai vechi si ieftine
se instaleaza pe bus-ul ISA. Multe din calculatoarele din ziua de azi incorporeaza placa de sunet
ca un chipset direct pe placa de baza. Aceasta lasa un slot liber pentru alte periferice.
SoundBlaster Pro este considerata factorul standard pentru placile de sunet. Aproape toate placile
de sunet de pe piata in ziua de azi includ cel putin compatibilitate cu SoundBlaster Pro.

6 .MEMORIA INTERNA

Exista doua tipuri de memorie interna : diferentiate din punct de vedere constructiv

Memoria ROM ( Read Only Memory ) este memoria doar pentru citire
. Nu poate fi scrisa si contine codul anumitor programe scrise de fabricanti pe placile de
baza.

Memoria RAM ( Random Access Memory ) este pentru citire si scriere

. Pentru citire se determina informatia memorata,
iar pentru scriere se memoreaza informatiile .

Cu cat memoria interna este mai mare cu atat programele se executa mai repede .
Fizic, memoria se prezinta sub forma unor circuite integrate (
circuite electrice obtinute prin aplicarea pe un suport electroizolant a elementelor de circu
it electric in scopul miniaturizarii si simplificarii tehnologiei de fabricatie ) ,
lipite pe un circuit imprimat care se ataseaza placii de baza .

7 .UNITATEA DE DVD-RW

Este des intalnita pe calculatoarele performante, permitand citirea DVD-urilor

In momentul de fata cel mai performant DVD-RW este modelul Plextor PX-760A/T3 care
este capabil sa citeasca DVD-urile normale cu o viteza de 18X si pe cele DL (DUAL LAYER)
cu o viteza de 10X. De curand a fost lansata o noua tehnologie DVD, denumita Blue-Ray, care
permite inmagazinarea a 25 GB de date pe un singur DVD, si tehnologia HD-DVD, promovata
de Toshiba, care permite inmagazinarea a 15 GB de date pe un singur DVD.
8 .SURSA DE ALIMENTARE

Are rolul de a transforma curentul alternativ in curent continuu, necesar functionarii

calculatorului. Ea distribuie curentul in toate componentele sistemului, dupa voltajul necesar.

Sursele sunt de diferite puteri: 320W, 360W, 400W, 520W, 600W, 640W, etc. La cumpararea
unei surse trebuie sa avem in vedere cat de performant este calculatorul nostru si sa alegem o
sursa care sa faca fata cerintelor sistemului in materie de energie, astfel sistemul nu va porni.

9 . VENTILATOARELE, MODEMUL SI PLACA DE RETEA

Ventilatoarele contribuie la racirea componentelor electrice . Un ventilator se afla in

aproprierea sursei, sau se afla chiar in aceasta, unul se afla pe microprocesor, care se mai
numeste si cooler, unul pe placa de baza, de obicei plasat pe chipset si altul pe placa video (in
cazul in care avem o placa video mai performanta si care se incalzeste mai mult).

De altfel mai pot fi puse ventilatoare suplimentare pe HDD sau in unitatea centrala.

Modemul este o placuta care se monteaza pe placa de baza, intr-un slot PCI, cu ajutorul careia
ne putem conecta la internet. Internetul este o retea globala in care se poate conecta orice PC
care are instalat un modem. Aceasta retea permite transferul de date intre utilizatori prin diferite
servicii, sau descarcarea de programe, filme, muzica, jocuri de pe un server.

Placa de retea este asemanatoare modemului, dar care permite transferul de date intre utilizatorii
dintr-o anumita zona care folosesc acest serviciu, are un continut sarac de date, dar permite
transferuri de mare viteza 10-100MB/s.

Diagnosticarea PC-ului

Software de diagnosticare

Pentru PC-uri, sunt dispomibile mai multe programe de diagnosticare. Unele functii de
diagnosticare sunt integrate in hardware-ul PC-ului sau in dispozitive periferice ca placile de
extensie, in timp ce altele iau forma utilitarelor din sistemul de operare sau a unor produse
software separate. Acest software care este,in parte, inclus in sistem atunci cand il cumparati,
asista utilizatorii la identificarea multora dintre problemele care pot aparea in legatura cu
componentele calculatorului. De multe ori, aceste programe pot executa o mare parte dintre
operatiile necesare determinarii componentei defecte sau care functioneaza necorespunzator.

Componenta software principala (de baza) a unui calculator se numeste sistem de operare
(SO). Sistemul de operare este programul (softul) care gestioneaza functionarea in mod unitar a
componentelor hardware, adica le permite acestora sa colaboreze unele cu celelalte in scopul
functionarii optime a softurilor (programelor) instalate pe calculator. SO se interpune deci intre
componentele hardware si cele software iar de aici rezulta rolul sau esential pentru functionarea
calculatorului.

Fiecare soft (editoarele de text, programele de calcul tabelar, etc.) este specializat in
realizarea anumitor sarcini si de aceea se poate spune ca fiecare soft este un fel de 'creier'
specializat in domeniul sau. Aceste 'creiere' (diversele softuri instalate pe calculator) nu ar putea
insa functiona optim daca nu ar avea la dispozitie un sistem de interactiune cu componentele
hardware. Aici intervine SO care pune la dispozitie 'reteaua nervoasa' prin care softul intra in
contact cu 'muschii' (componentele hardware) care trebuie sa produca actiunile dorite de soft (de
ex. generarea de imagini, sunete, etc.).

Rolul sistemelor de operare nu se limiteaza insa la asigurarea unei interfete intre hardware si
software, ci el are si alte roluri extrem de importante, ca de exemplu gestionarea resurselor
calculatorului alocate softurilor care ruleaza in acelasi timp. Analogiile intre corpul uman si
calculator sunt instructive si in acelasi timp destul de usor de inteles. Daca lasam de-o parte
analogia de mai sus putem sa cream o alta analogie referitoare la relatia dintre SO si softurile
instalate. Sistemul de operare poate fi asemanat cu scheletul uman care ofera stabilitate si de
asemenea puncte de fixare pentru muschi.

Cel mai raspandit SO pentru PC este Windows care exista in mai multe versiuni, dintre care cele
mai noi sunt Win 98 SE, Win ME, Win 2000, Win XP si Win Vista enumerate in ordinea
aparitiei lor pe piata. Windows este un SO care trebuie folosit cu licenta de utilizare, fiind deci
un SO care trebuie cumparat pentru a putea fi folosit in mod legal.

Sistemele de operare sunt niste softuri complexe care se caracterizeaza prin faptul ca activitatea
lor se desfasoara in cea mai mare parte in fundal si in mod automat, deci fara ca activitatea sa
iasa in evidena si fara sa fie nevoie de interventia utilizatorului calculatorului. Din aceasta cauza
invatarea folosirii unui SO este usoara pentru ca acele aspecte ale activitatii sale care sunt
vizibile (si care deci trebuie invatate) sunt de cele mai multe ori extrem de simple si se refera in
principal la gestionarea fisierelor de pe hardisc si la configurarea echipamentelor hardware in asa
fel incat acestea sa poata fi recunoscute de SO si astfel sa poata fi folosite corespunzator.

Fiecare SO are nevoie de softuri de aplicatii care sa fie scrise in mod special pentru el.
Creatorii de softuri se orienteaza deci catre un anumit SO atunci cand se decid sa conceapa un
soft. Acest lucru face ca pentru SO Windows sa existe un numar mai mare de softuri disponibile
(cu plata sau gratuite) decat pentru SO Linux, explicatia fiind ca autorii de softuri pentru PC au
interesul ca produsul muncii lor sa aiba o piata mai mare de desfacere. Totusi exista si pentru
Linux sau BSD un numar apreciabil de aplicatii (in marea lor majoritate gratuite) in special in
ceea ce priveste folosirea obisnuita a calculatorului (editare de text, explorarea internetului, etc.).
Aceste SO sunt insa deficitare in privinta softurilor pentru divertisment (jocuri pe calculator,
programe profesionale de creare de muzica, etc.) ai caror autori se orienteaza in marea lor
majoritate catre SO Windows si nu creeaza de cele mai multe ori si o varianta a softurilor pentru
SO de tip Unix.

Tipurile de software de diagnosticare sunt urmatoarele:

POST. Autotestul la punerea sub tensiune se executa ori de cate ori PC-ul este pornit(de
la comutator). Rutinele respective sunt continute in memoria ROM a placii de baza
precum si memoriile ROM ale placilor de extensie.
 Software de diagnosticare furnizat de producator.

Multi dintre producatorii mari in special cei cu sisteme performante de marca, precum
IBM,Compaq, Hewlett-Packard, Dell si altii- realizeaza un software de diagnosticare special
conceput pentru sistemele lor.Acest software specificat de producator, consta, in mod
normal, dintr-o suita de teste care examineaza foarte dur sistemul. In unele situatii trebuie sa
le cumparati. Multi furnizori includ o versiune limitata a uneia dintre pachetele software de
pe piata, personalizata pentru sistemele lor.In unele sisteme mai vechi IBM si Compaq,
software-ul de diagnosticare este instalat pe o partitie speciala a unitatii de hard disc si poate
fi accesat in timpul procesului de initializare, fiind o modalitate comoda.

Software de diagnosticare a perifericelor.

Multe dispozitive hardware sunt livrate impreuna cu un software de diagnosticare

specializat, conceput pentru a le testa functiile particulare.De exemplu, adaptoarele gazda
SCSI includ, in sistemul BIOS al placii, functii de diagnosticare, pe care le puteti accesa cu o
combinatie de taste (Ctrl+A) apasate in momentul incarcarii sistemului de operare.Placile de
sunet furnizeaza, in mod normal, un program de diagnostic pe acelasi disc impreuna cu
driverele, care testeaza si verifica toate functiile placii. Adaptoarele de retea includ, de
obicei, un program de diagnosticare specific acestui adaptor aflat, de asemenea, pe acelasi
disc cu driverele. Alte dispozitive sau adaptoare pot furniza software-ul de diagnosticare ca
program separat pe un disc.

Software de diagnosticare din sistemul de operare.

Sistemele de operare, ca Windows 9x/Me si Windows NT/2000/XP, include o gama larga

de software de diagnosticare, conceput sa identifice si sa monitorizeze performantele
diverselor componente din calculator.

Software de diagnosticare de pe piata.

Exista mai multi producatori care realizeaza software de diagnosticare de uz general

pentru PC-uri. Acest tip de software este, de multe ori, alaturat la alte utilitare de intretinere
si de reparare, formand un kit general de instrumente software pentru PC-uri.

Autotestul la punerea sub tensiune

Cand IBM a inceput livrarea PC-ului original in 1981, a inclus cateva caracteristici de
securitate care nu au existat niciodata intr-un calculator personal. Aceste caracteristici sunt
autotestul la punerea sub tensiune (testelePOST) si memoria cu verificarea paritatii. Desi
memoria cu paritate a fost eliminata din multe sisteme, fiecare PC executa inca un autotest la
pornire. Sectiunile care urmeaza furnizeaza mai multe detalii despre testele POST, o serie de
rutine de program inscrise in cipul ROM BIOS de pe placa de baza, rutine care testeaza, in
momentul pornirii, toate componentele sistemului. Ele sunt partial responsabile de
intarzierile care apar atunci cand porniti PC-ul , calculatorul executa testele POST inainte sa
incarce sistemul de operare.

Ce se testeaza ?
 De cate ori porniti calculatorul, el executa automat o serie de teste care verifica
principalele componente ale sistemului, precum cipul CPU, cipul ROM, circuitele de suport
ale placii de baza, memoria si perifericele cele mai importante, ca sasiul de extensie. Aceste
teste sunt scurte si au fost concepute sa surprinda erorile hardware (nu pe cele intermitente).
Procedurile POST nu sunt foarte dure, in comparatie cu cele din programele de diagnosticare
disponibile pe discuri.Procesul POST furnizeaza mesaje de eroare si de avertizare ori de cate
ori intalneste o componenta defecta.

Desi testele de diagnosticare efectuate de programul POST nu sunt foarte dure, ele
reprezinta prima linie de aparare, mai ales cand se detecteaza probleme legate de placa de
baza. Daca testul POST intalneste o problema atat de severa incat sa devieze sistemul de la o
functionare corecta, el opreste procesul de incarcare a sistemului de operare si genereaza un
mesaj de eroare, care, adesea, identifica problema.

Aceste probleme detectate de POST sunt denumite uneori erori fatale, deoarece ele
impiedica sistemul sa incarce sistemul de operare.

Cum sunt semnalizate erorile ?

Testele POST furnizeaza, de obicei, trei tipuri de mesaje de iesire :

- coduri audio

- mesaje text pe ecran

- coduri numerice hexazecimale-transmise catre un port de I/O

Erorile POST pot fi semnalizate in trei moduri :

- coduri audio (se aud prin intermediul difuzorului atasat placii de baza)

- coduri pentru pasul testului POST (coduri hexazecimale pentru pasul

testului, trimise la o adresa de port I/O Pentru a vedea aceste coduri, este
necesara o placa speciala, introdusa intr-un ISA sau PCI)

- mesaje pe ecran (mesaje de eroare afisate pe ecran dupa ce adaptorul

video a fost finalizat)

Coduri POST audio, incluse in BIOS

Codurile audio sunt utilizate doar pentru erori fatale, adica erori care au loc atat de devreme
in procesul de lansare incat placa video si alte dispozitive nu sunt, inca, functionale. Intrucat
afisul nu este disponibil, aceste coduri iau forma unei serii de bipuri care identifica elementul
defect, cazul in care calculatorul functioneaza normal, ar trebui sa auziti un bip scurt in
momentul in care testele POST se incheie ; totusi unele sisteme (precum Compaq) piuie de doua
ori la sfarsitul unui test POST normal. Daca se detecteaza o problema, se aude un numar diferit
de bipuri uneori o combinatie de semnale sonore lungi si scurte.

Coduri pentru pasul testului POST, incluse in BIOS

Codurile Post pentru pasul testului sunt coduri numerice hexazecimale transmise de rutinele
POST la adresa de port de I/O 80h, la inceputul fiecarui pas important Aceste coduri sunt
adesea numite coduri POST. Ele pot fi citite numai de o placa adaptata special inserata intrunul
dintre sloturile sistemului. Aceste placi au fost initial concepute pentru a fi utilizate de
producatorii de sisteme, pentru supunerea placii de baza unui test de anduranta. Unele firme pun
aceste placi la dispozitia tehnicienilor. Micro 2000, JDR Micro-Service, D Depot, Ultra-X si
Tritech sunt doar cativa dintre producatorii care comercializeaza aceste placi pentru POST.

Codurile POST pentru pasul testului pot fi folosite pentru a pastra urma progresului
sistemului in procesul de lansare a sistemului de operare, chiar de la alimentarea sa pana in
momentul in care incarcatorul de sistem functioneaza(cand incepe incarcarea sistemului de
operare)Cand inserati o placa cititoare de coduri POST intr-un slot, pe afisajul ei veti vedea
palpaind, pe durata testului POST, numere hexazecimale de doua cifre. Daca sistemul nu mai
raspunde sau se blocheaza putem identifica testul care rula in acel moment, din codul de doua
cifre. De obicei aceasta etapa ajuta la identificarea componentei care nu functioneaza corect.

Cele mai multe placi de citire POST vechi se introduc in conectorul de 8 biti constituient al
unei magistrale ISA sau EISA. Multe sisteme- chiar cele cu sloturi PCI- mai au conectare ISA si
in acest caz se potrivesc respectivele placi. Totusi, placile de baza regasite la majoritatea PC-
urilor nu mai au deloc sloturi ISA, drept care o placa POST tip ISA nu va functiona. Practic toate
companiile care fabrica placi POST, fabrica si versiuni PCI, Micro2000 dispune de o placa
numita Post-Probe, care are atat conectoare ISA, cat si conectoare PCI pe aceiasi placa. PCW
dispune de o placa similara, numita PCISA FlipPOST. Ambele companii dispun de adaptoare
pentru magistrala MCA (Micro Chanel Arhitecture), care permit placilor POST sa functioneze la
sistemele IBM PS /2 mai vechi, cu magistrala MCA

Cele mai multe sisteme noi nu au sloturi ISA, iar sloturi MCA foarte rar.

Mesaje POST pe ecran, incluse in BIOS

Mesajele pe ecran sunt mesaje scurte care incearca sa indice o anumita defectiune. Ele pot fi
afisate numai dupa pasul la care placa adaptoare video si displayul au fost initializate.

Aceste tipuri diverse de mesaje de eroare sunt dependente de BIOS si variaza in functie de
producatorul de BIOS, iar in unele cazuri, chiar in functie de diferitele BIOS-uri de la acelasi
producator. Sectiunile care urmeaza listeaza codurile folosite de majoritatea versiunilor ROM
BIOS cunoscute (AMI, Award, Phoenix si IBM BIOS), dar ar trebui sa consultati producatorul
de placa de baza sau de ROM BIOS pentru aflarea codurilor specifice placii sau BIOS-ul
dumneavoastra.

Cele mai multe placi de cod POST se livreaza cu documentatie care listeaza codurile pasului
de test POST pentru fiecare versiune de BIOS
Contorizarea memoriei prin POST

Pe unele PC-uri, testele POST afiseaza si rezultatele testului de memorie a sistemului pe

monitor. Ultimul numar afisat reprezinta cantitatea de memorie care a raspuns cu succes testului

De exemplu, un sistem poate afisa : 32768 KB OK

Numarul afisat de catre testul de memorie ar trebui sa coincida cu dimensiunea totala a

memoriei instalate pe placa de baza a sistemului. Acest test de memorie este realizat inaintea
oricarei incercari de software de sistem, astfel ca multe programe de gestionare a memoriei sau
drivere de dispozitive pe care le-ati putea avea instalate nu afecteaza rezultatele testului.

Daca testul POST de memorie se opreste la un numar mai mic decat totalul asteptat, numarul
afisat poate arata cat de departe se intinde o eroare de memorie ca zona de memorie a sistemului.
Acest numar va poate ajuta sa identificati precis modulul care este defect si poate fi un ajutor
valoros la depanare.

Teste de diagnosticare hardware

Exista multe tipuri de software de diagnosticare concepute pentru a fi utilizate cu anumite

produse hardware. Acest software poate fi integrat in hardware, livrat odata cu achizitionarea
hardware-ului sau vandut ca produs separat. Sectiunile care urmeaza examineaza cateva tipuri de
programe de diagnosticare pentru anumite componente hardware.

Teste de diagnosticare SCSI

Spre deosebire de suportul de disc IDE care este inglobat in sistemul BIOS al fiecarui PC,
SCSI este o tehnologie complementara, iar majoritatea adaptoarelor SCSI contin propriul lor
sistem BIOS, care va permite sa incarcati sistemul de operare de pe un hard disc SCSI. In unele
cazuri sistemul SCSI BIOS contine si un software de configurare a diverselor caracteristici ale
adaptorului, precum si un software de diagnosticare.Cel mai cunoscut producator de adaptoare
SCSI este Adaptec, iar cele mai multe adaptoare ale sale detin aceste caracteristici. Un adaptor
SCSI Adaptec contine de obicei un BIOS care poate fi activat sau dezactivat. Cand BIOS-ul
propriu este activat, in momentul incarcarii sistemului de operare , veti vedea pe ecran un mesaj
care identifica modelul adaptorului si numarul de revizii al sistemului BIOS. De asemenea,
mesajul va informeaza ca apasand tastele Ctrl+A putem accesa ce firma Adaptec numeste
utilitarul sau SCSI Select.

Utilitarul SCSI Select identifica adaptoarele Adaptec instalate in sistem si daca aveti mai
multe va permite sa alegeti adaptorul cu care vreti sa lucrati, selactandu-i adresa de port.Dupa ce
faceti acest lucru, vi se prezinta un meniu al functiilor inglobate in sistemul BIOS al
adaptorului.Fiecare sistem BIOS de adaptor contine un program de configurare si o caracteristica
SCSI DiskUtil care examineaza magistrala SCSI, identificand dispozitivele conectate la ea.
Pentru fiecare hard conectat la magistrala, puteti executa o formatare la nivel fizic sau o
examinare a discului, cautarea defectelor, realocand blocurile defecte gasite.

In cazul adaptoarelor SCSI care folosesc accesul direct la memorie (DMA), este disponibila
caracteristica Host Adapter Diagnostic, care testeaza comunicatia dintre adaptor si memoria
principala de sistem, efectuand o serie de transferuri DMA. Daca acest test esueaza sunteti
invitati sa configurati adaptorul pentru a folosi o rata de transfer DMA mai mica.
 Programe de diagnosticare a interfetei de retea

Ca si in cazul adaptoarelor SCSI, multe adaptoare de retea sunt echipate cu proprile lor
programe de diagnosticare, concepute pentru a testa functiile lor specifice. De exemplu,
programul EZSTART livrat impreuna cu toate placile de retea SMC, contine doua moduri de
testare a adaptoruluiModul Basic (fundamental) executa urmatoarele teste interne asupra
adaptorului SMC8000 :

- testul controllerului interfetei de magistrala

- testul LAN Address ROM

- testul controllerului interfetei de retea

- testul memoriei RAM

- testul memoriei ROM

- generarea intreruperilor

- testul in bucla

Secventa de test Two Node (Nodul doi) cere sa aveti un nod echipat cu un adaptor SMC
instalat in aceiasi retea. Ruland testul EZSTART pe ambele calculatoare, puteti configura un
adaptor ca receptor (Responder), iar in celalalt ca emitator (Initiator). Emitatorul emite modul de
test catre receptor, care transmite inapoi aceleasi mesaje. Daca adaptoarele si reteaua
functioneaza corect, mesajele ar trebui sa revina la sistemul emitator in exact aceiasi forma pe
care o aveau cand au fost transmise.

Alte adaptoare de retea au capacitate similara de testare, desi numele testelor pot sau nu sa fie
identice. De exemplu, software-ul pentru adaptorul 3C509B de la 3COM executa urmatoarele
teste :

- testul de acces la registru

- testul datelor vitale din EEPROM

- testul datelor configurabile din EEPROM

- testul de intreruperi

- testul in bucla al nucleului

- testul in bucla al codorului/decodorului

- testul de schimb in ecou (necesita doua adaptoare in aceeasi retea)

Atat programul de diagnosticare pentru SMC, cat si cel 3COM sunt integrate in software-ul pe
care il folositi la configurarea resurselor hardware folosite la adaptoare si de caracteristicile lor.
Software-ul nu este integrat in hardware, ci are forma unui program separat care este livrat
impreuna cu dispozitivele si pe care il puteti descarca gratuit de pe siturile web ale
producatorului.
 Programe de diagnosticare de uz general

Pentru PC-uri, sunt disponibile o multime de programe de diagnosticare realizate de terte

firme.

Ele sunt programe comerciale care sunt utilizate de tehnicieni pentru a realiza testarea de
sisteme noi (adesea numita testare de anduranta) sau testarea de sisteme existente fie in magazin,
fie pe teren.

Cele mai multe dintre programele de diagnosticare de PC-uri comerciale pot testa toate
componentele cheie ale PC-ului dumneavoastra. In plus, sunt disponibile programe specifice,
care testeaza memoria, unitatile de disc flexibil, hard discurile, adaptoarele video si o mare parte
dintre celelalte zone ale sistemului. Exemple de programe :

- AMI Diag Suite. www.ami.com

(acest program ruleaza aproape pe orice tip de PC si testeaza cea mai mare parte
a hardware-ului din sistem)

- MicroScop. www.micro2000.com

Programe de diagnosticare din sistemul de operare

In cele mai multe cazuri , sistemul de operare contine toate instrumentele de diagnosticare de
care aveti nevoie. Windows 9x/Me si Windows NT/2000/XP contin o gama larga de programe
care va permit sa vizualizati, sa monitorizati si sa depanati hardware-ul sistemului.

Procesul hardware de lansare(bootare)

Urmarirea procesului de bootare (lansare) a sistemului va poate ajuta sa localizati o problema

daca examinati mesajele de eroare pe care sistemul le afiseaza, cand problema apare.Daca vedeti
un mesaj de eroare afisat numai de un anumit program, puteti fi siguri ca programul in cauza a
fost, cel putin, incarcat si partial rulat. Combinati aceasta informatie cu cunostintele de la
secventa de lansare si puteti spune, cel putin, cat de departe a ajuns procedura de lansare a
sistemului inainte ca problema sa fi aparut. Ar trebui, de obicei, sa luati aminte care fisier sau
zona de disc au fost accesate la momentul opririi procesului de lansare. Mesajele de eroare
afisate pe durata procesului de lansare a sistemului de operare si acelea afisate pe durata
functionarii normale a sistemului de operare pot fi greu de descifrat. Totusi primul pas in
decodificarea unui mesaj de eroare este cunoasterea sursei mesajului- ce program l-a generat.

Urmatoarele programe sunt capabile sa afiseze mesaje de eroare pe durata procesului de

lansare a sistemului de operare :

Independente de sistemul de operare :

- BIOS-ul din memoria ROM a placii de baza

- extensiile de BIOS din memoria ROM a placii adaptoare

- inregistrarea de incarcare (partitia) master

 - inregistrarea de incarcare a volumului

Dependente de sistemul de operare :

- fisierele de sistem (IO.SYS/IBMBIO.COM si

MSDOS.SYS/IBMDOS.COM)

- driverele de dispozitiv (incarcate prin CONFIG.SYS sau Win Registry

SYSTEM>DAT)

- program shell(COMMAND>COM in DOS)

- programe lansate de AUTOEXEC.BAT, grupul Startup din Windows si

Registry

- Windows (WIN.COM)

Prima portiune a secventei de lansare este independenta de sistemul de lansare ceea ce

inseamna ca acesti pasi sunt aceiasi pentru toate PC-urile, indiferent ce sistem de operare este
instalat. Ultima portiune a secventei de lansare este dependenta de sistemul de operare, ceea ce
inseamna ca acestea pot varia in functie de sistemul de operare care este instalat sau incarcat.
Sectiunea care urmeaza, examineaza secventa de lansare independenta de sistemul de operare si
ofera o trecere in revista detaliata a multora dintre mesajele de eroare care pot sa apara pe durata
acestui proces

Procesul de lansare WINDOWS 9x/Me

Cunoasterea exacta a modului in care windows 9x si Millenium Edition (Me) se incarca si

porneste poate fi de ajutor la depanarea problemelor de pornire. Procesul de incarcare a
sistemului de operare Windows 9x poate fi impartit xn trei etape:

- se incarca si ruleaza fisierul IO.SYS (fisierul IO.SYS din Windows 9x

combina functiile pe care la au, in DOS, IO.SYS si MSDOS.SYS)

- are loc configurarea modului real de functionare

- se incarca si ruleaza fisierul WIN.COM

Etapa 1 - Incarcarea si rularea fisierului IO.SYS

1. Codul de initializare initializeaza driverele fundamentale de dispozitiv, determina starea

echipamentului, reinitializeaza sau initializeaza dispozitivele atasate si fixeaza parametrii
prestabiliti pentru sistem

2. sistemul de fisiere este activat, iar controlul este redat codului de initializare IO.SYS

3. mesajul Starting.Windows
 este afisat pentru <n> secunde sau pana apasati o tasta de functionare in Windows Durata
afisarii mesajului este determinata de linia Bootdelay=<n> din fisierul MSDOS.SYS durata
prestabilita este de 2 secunde.

4. codul de initializare IO.SYS citeste fisierul de configurare MSDOS.SYS. Daca exista mai
multe profile hardware veti primi urmatorul mesaj si trebuie sa alegeti o configuratie
hardware pentru utilizare :

Windows cannot determine what configuration your computer is in

5. este incarcat fisierul LOGO.SYS si pe ecran se afiseaza o imagine de pornire

6. daca exista fisierul DRVSPACE.INI sau DBLSPACE.INI atunci se incarca in memorie.

De asemenea IO.SYS incarca automat HIMEM.SYS, IFSHLP.SYS si SETVER.EXE

7. fisierul IO.SYS verifica fisierele Registry ale sistemului (SYSTEM.DAT si USER.DAT)

pentru date valide

8. IO.SYS deschide SYSTEM.DAT Daca acesta nu este gasit, este utilizat pentru pornire
fisierul SYSTEM.DAT Daca Windows 9x/Me se lanseaza cu succes, fisierul
SYSTEM.DAT este copiat ca SYSTEM.DAT

9. daca doublebuffer=1 in fisierul MSDOS.SYS sau daca este afisat numar dublu de buffere
prin urmatoarea cheie din Registry

HKLMSystemcurrent control setControl | WinBootDouble Buffer

10. Daca exista mai multe profiluri hardware, profilul pe care il alegeti este incarcat din
Registry

11. In windows 9xMe, sistemul cauta cheia: Hkey_Local_machineSystemCurrent Control din

registry pentru a incarca driverele de dispozitive si alti parametrii specificati acolo inainte
de a executa fisierul CONFIG.SYS

Etapa 2- Configurarea modului real

Unele dispozitive hardware si programe mai vechi necesita ca driverele si fisierele sa fie
incarcate in mod real ( mod pe 16 bit) pentru ca ele sa lucreze corect. Pentru a asigura
compatibilitatea retroactiva, Windows 9x proceseaza fisierele CONFIG.SYS si
AUTOEXEC.BAT, daca el exista.

1. Fisierul CONFIG.SYS este citit, daca exista, iar instructiunile din el sunt procesate,
indica incarcarea driverelor in memorie. Daca fisierul CONFIG.SYS nu exista, fisierul
IO.SYS indica urmatoarele drivere necesare:

IFSHLP.SYS

HIMEM.SYS

SETVER.EXE
 IO.SYS cunoaste locatia acestor fisiere din linia WinBootDir=a fisierului MSDOS.SYS ia
trebuie sa se regaseasca pe hard disc

2. Windows rezerva toate blocurile de memorie superioara globala (upper memory

blocks)UMB pt utilizarea de catre sistemul de operare Windows 9x sau pentru suport
de memorie expandata ( expanded memory support ) EMS.

3. Fisierul AUTOEXEC.BAT este procesat, daca este prezent, si oricare programe

rezidente (terminate-andstay-resident) listate in el sunt incarcate in memorie.

Etapa 3- Incarcarea si rularea fisierului WIN.COM

1. Se incarca si ruleaza WIN.COM

2. Fisierul WIN.COM aceseaza fisierul VMM32.VXD Daca este disponibila suficienta

memorie RAM atunci fisierul VMM32.VXD se incarca in memorie, in caz contrar este
acesat de pe HDD (rezultand un timp de pornire mai mare).

3. INCARCATORUL de Driver pentru dispozitiv virtual in mod real cauta driverele duble
de dispozitiv virtual (VxD) in folderul WindowsSYSTEMVMM32 si in fisierul
VMM32.VXD

4. VxD-urile neincarcate deja de fisierul VMM32.VXD sunt incarcate din sectiunea

fisierului WindowsSystem.ini

5. Incarcatorul de Driver pentru dispozitiv virtual in mod real verifica daca toate VXD-urile
cerute s-au incarcat cu success. Daca nu, incearca sa incarce driverele din nou.

6. Dupa ce se consemneaza incarcarea driverului de dispozitiv pentru modul virtual, are loc
initializarea driverului. Daca nici un VXD nu necesita initializare xn mod real, ele isi incep
lucrarile in modul real.

7. VMM32 comuta procesorul calculatorului din mod real xn mod protejat.

8. Are loc un proces de initializare a VXD-urilor in trei faze, in cursul carora driverele sunt
incarcate conform cu InitDevice, in locul ordinii in care ele sunt incarcate in memorie.

9. dupa ce toate VXD-urile sunt incarcate, se incarca fisierele KRNL32.DLL, GDI.EXE,

USER.EXE si EXPLORER.EXE (interfata GUI prestabilita pentru windows 9x)

10. Daca este specificata o retea, se incarca mediul de retea si profilele multi utilizator.
Utilizatorului i se cere sa se conecteze la reteaua instalata. Windows 9xMe permite mai
multor utilizatori sa-si salveze propria configuratie pentru suprafata de lucru. Cand un
utilizator se conecteaza la windows, configuratia sa pentru suprafata de lucru este incarcata
din Registry. Daca utilizatorul nu se conecteaza, configuratia suprafetei de lucru ramane
una prestabilita.

11. Programele din grupul StartUp si din cheia RunOnce din Registry sunt rulate pe durata
ultimei faze a procesului de pornire a calculatorului. Dupa ce fiecare program din cheia
RunOnce din Registry este lansat, programul este eliminat din cheie.
 Lansarea Windows NT/2000/XP

Cand puneti in functiune un sistem Windows NT 2000 sau XP(care se bazeaza toate pe acelasi
set de cod integral), procesul de incarcare difera de acela al unui sistem cu DOS sau Windows
9x/Me. In locul fisierelor IO.SYS si MSDOS.SYS folosite de 9x/Me, WindowsNT/2000/XP
foloseste un program incarcator de sistem numit Ntldr.

In esenta procesul de pornire a calculatorului sub Windows NT/2000.XP este descris de

urmatoarele proceduri pas cu pas.

1. Sectorul cu partitie de incarcare incarca Ntldr(NT,Loader). El trece apoi procesorul in

mod protejat, porneste sistemul de fisiere si citeste continutul lui Boot.ini.Informatiile din
Boot.ini determina optiunile de pornire si alegerile din meniul initial de incarcare
(incarcarea duala, de exemplu). Daca este activata incarcarea duala si se alege un sistem de
operare non-NT/2000/XP, se incarca Bootsec.dos.daca exista unitati SCSI, se incarca
Ntbootdd.sys care contine driverele de incarcare SCSI

2. Ntdetect.com aduna date despre configuratia hardware si transmite aceste informatii

catre Ntldr. Daca exista mai mult de un profil de utilizator, Windows il foloseste pe cel
corect pentru configurarea curenta. Atunci cand componenta ROM BIOS poseda
caracteristica ACPI Windows foloseste interfata ACPI pentru a enumera si a initializa
dispozitivele.

3. Se incarca nucleul (kernel).Ntldr transmite informatiile colectate de Ntdetect.com catre

Ntoskrln.exe. Apoi, Ntoskrln incarca nucleul (kernel), stratul de abstractie pentru
hardware(Hardware Abstraction layer, Hal.d11) si informatiile din Registry. Un indicator in
partea de jos a ecranului detaliaza progresul procesului.

4. Se incarca driverele si utilizatorul se conecteaza. Componentele legate de retea 9de

exempluTCP/IP0 se incarca simultan cu alte servicii si pe ecran apare promptul Begin
Logon. Dupa ce un utilizator s-a conectat cu succes, Windows actualizeaza informatiile
despre ultima configuratie corecta cunoscuta (Last Known Good Configuration), astfel incat
sa reflecte starea configuratiei actuale .

5. Suportul Plug and Play detecteaza si configureaza noi dispozitive. Daca sunt detectate noi
dispozitive, lor li se aloca resurse .Windows extrage fisierele driver necesare din Driver.cab.
Daca fisierele driver nu sunt gasite, utilizatorului I se cere sa le furnizeze. Detectarea
dispozitivelor are loc in acelasi timp cu procesul de conectare la sistemul de operare.

Urmatoarele fisiere sunt procesate pe durata pornirii Windows NT/2000/Xp :

-Ntldr

-Boot.ini

-bootsect.dos (numai sistemele cu incarcare multipla)

-Ntbootdd.sys (incarcate doar pentru unitatii SCSI)

-Ntdetect.com

-Ntoskrnl.exe
 -Hal.dll

-fisiere din systemroot/System32/Config (Registry)

-fisiere din systemroot/System32/Drivers(drivere)

Instrumente de intretinere a PC-ului

Pentru a depista si depana corect problemele unui PC, avem nevoie de cateva instrumente
de baza. Acestea permit sa diagnosticam problemele cu o precizie mai mare, activitatea
devenind mai usoara si mai rapida. Instrumentele de baza care ar trebui sa se gaseasca in
trusa cu scule al unui depanator sunt :

- unelte manuale simple, pentru dezasamblare si reasamblare, inclusiv

surubelnita cu cap cruce(de dimensiuni medii si mici), pensete, un extractor
de circuite integrale si pensete cu gheare

- software si hardware de diagnosticare pentru testarea componentelor

dintr-un sistem

- multimetru care asigura masurarea corecta a tensiunilor si rezistentelor,

precum si un verificator de continuitate pentru testarea cablurilor si
comutatoarelor

- substante chimice, de exemplu solutii pentru curatarea contactelor,

sprayuri pentru racirea componentelor si aer comprimat pentru curatarea
sistemului

- stergatoare cu spuma sau din bumbac fara scame

- fire mici de nylon pentru strangerea si ordonarea firelor

- aparate de testare a memoriei, utilizate la evaluarea functionarii

modulelor SIMM DIMM RIMM sau DDR DIMM

- conectoare cu bucla de test (sau conectoare de intoarcere)

- scanner pentru cablul de retea

- cutie adaptoare de iesiri seriale

- unelte pentru lipire si dezlipire pentru a remedia cablurile seriale defecte

Deasemenea o solutie foarte buna o reprezinta achizitionarea unei mici truse special conceputa
pentru depanarea PC-urilor Intr-o astfel de trusa intalnim urmatoarele scule

-instrumente de extragere si de introducere a cipurilor (extractor de cipuri)

-pensete si pensetele cu gheare (pot fi folosite la manevrarea suruburilor mici si a

blocurilor de jumpere, sau, daca din greseala am scapat o componenta mica in interiorul unui
sistem)
 -surubelnita cu cap stelat

-clestii cu varf plat sunt utili la indreptarea pinilor cipurilor, la aplicarea sau
inlaturarea jumperelor, sau la strangerea cablurilor sau la apucarea pieselor mici

-pensetele cu cap incovoiat (utile pentru apucarea pieselor si componentelor

mici)

-clestii de taiat si de dezizolat conductoare

La instalarea conectoarelor pe cabluri, la strangerea cablurilor in forma dorita se poate

folosi un dispozitiv gen maini libere si o menghina

-pila pentru slefuirea marginilor metalice ale carcaselor si ale sasiului de la

decuparea mastilor unitatilor de disc, pentru o potrivire perfecta

-o lanterna pentru a ilumina interiorul sistemului mai ales cand sistemul este
stramt, iar lumina din camera nu este buna sau cand sistemul se gaseste sub biroul utilizatorului

-trusa de protectie ESD(descarcare electrostatica)Aceasta trusa consta dintr-o

bratara pentru incheietura mainii cu un conductor de impamantare si un covoras conductil
special, care are propriul lui fir de impamantare

Echipament de testare

In unele cazuri, pentru a testa o placa de sistem sau o componenta va trebui sa folosim
dispozitive specializate :

Echipament de testare electrica un voltmetru este aparatul necesar pentru o testare

corecta a sistemului. Un multimetru poate servi in mai multe scopuri, inclusiv verificarea
nivelurilor de tensiune din diverse puncte ale unui sistem, testarea tensiunilor obtinute de
la o sursa de alimentare si verificarea unui circuit sau a unui cablu.Un tester pentru priza
de perete este un accesoriu nepretuit, care poate verifica priza din punct de vedere al unor
legaturi corecte. Aceasta capacitate este utila in cazul in care consideram ca problema se
afla in afara calculatorului
 Conectoare cu bucla de test (conectoare de intoarcere)- Pentru diagnosticarea
problemelor porturilor seriale si paralele, avem nevoie de conectoare cu bucla de test,
care sunt utilizate pentru a recircula sau intoarce semnale. Conectoarele permit porturilor
seriale sau paralele sa transmita date catre ele insele, pentru scopuri de
diagnosticare..Sunt disponibile diverse tipuri de conectoare cu bucla de test. Pentru a face
fata tuturor porturilor avem nevoie de unul pentru portul serial de 25 de pini, unul dentru
portul serial de 9 pini si de unul pentru portul paralel de 25 de pini.Unele produse
softwarw de diagnosticare sunt livrate impreuna cu conectoarele cu bucla de test.
Aparate de masura . Unele proceduri de depanare necesita masurarea tensiunii si
rezistentei. Aceste masuratori sunt efectuate cu ajutorul unui multimetru digital. Care
dispune de o pereche de conductoare denumite fire de test sau sonde de test. Acestea
realizeaza conexiunile, astfel incat sa putem colecta rezultatele. In functie de configurarea
aparatrului, sondele de test masoara rezistenta electrica, tensiunea continua sau
alternativa
Sonde logice si sonde generatoare de impulsuri. Se utilizeaza, mai ales, la depanarea unui
sistem mort
Testoare pentru priza de perete
Testoare de memorie. Testorul este un mic dispozitiv conceput sa evalueze module de
memorie SIMM,DIMM,RIMM si de alte tipuri, inclusiv cipuri singulare, precum cele
folosite ca memorie cache.Ele pot face mai multe lucruri, pe care un program de
diagnosticare nu le poate face, cum ar fi :

-sa identifice tipul de memorie

-sa identifice viteza memoriei

-sa identifice daca memoria are paritate sau daca utilizeaza simularea unei false
partitii

-sa modifice timpii de reamprospatare si acces

-sa localizeze defectarile bitilor individuali

-sa detecteze erorile legate de tensiunea de alimentare si de zgomot

-sa detecteze scurtcircuitele si intreruperile de cablaj imprimat

-sa izoleze erorile datorate timpilor de intarziere

-sa detecteze erorile de retinere a datelor

In concluzie, nu exista nicio modalitate de a testa foarte precis memoria cata vreme ea este
instalata intr-un PC ; pentru o testare completa si corecta este necesar un testor de memorie.
 Unelte speciale

Toate uneltele descrise anterior sunt folosite in mod obisnuit de catre tehnicieni. Totusi mai
sunt alte cateva unelte mai speciale pe care orice tehnician ar dori sa le regaseasca in trusa sa,
cum ar fi :

-surubelnita electrica

-varfuri pentru suruburi cu cap stelat, cu pin de siguranta

-sonda de temperatura

-termometru prin infrarosii

-penseta mare cu gheare

Intretinerea preventiva

Intretinerea preventiva este cheia obtinerii unor ani de functionare fara probleme pentru
sistemul dumneavoastra de calcul. Un program de intretinere preventiva, administrat corect se
amortizeaza singur, reducand problemele, pierderile de date, defectarile componentelor si
asigurand sistemului o perioada lunga de viata.

Dezvoltarea unui program de intretinere preventiva este importanta pentru oricine foloseste
sau gestioneaza sisteme de calculatoare personale. Cele doua tipuri de proceduri de intretinere
preventiva sunt :

- activa

- pasiva

Proceduri de intretinere preventiva activa

Intervalul la care efectuati procedurile de intretinere preventiva activa depind de mediul in

care se gaseste sistemul si de calitatea componentelor lui. Daca sistemul dumneavoastra se
gaseste intr-un mediu impur, de exemplu pe podeaua unui magazin sau intr-o statie de benzina s-
ar putea sa fiti nevoit sa-l curatati la un interval de trei luni sau chiar mai des. Pentru mediile de
birou obisnuite este suficienta curatarea unui sistem la cateva luni sau chiar un an.Cu toate
acestea, daca deschideti sistemul dupa un an si gasiti in interior gramezi de praf, probabil va
trebui sa scurtati intervalul de timp dintre curatari.

Alte proceduri de intretinere preventiva a hard discurilor sunt efectuarea periodica a copiilor de
siguranta a datelor si a zonelor critice de pe disc, cum ar fi sectoarele de incarcare, tabelele de
alocare a fisierelor (FAT) si structurile de directoare. Deasemenea, defragmentarea hard
discurilor ar trebui efectuata cel putin o data pe luna, pentru a mentine eficienta si viteza
discului.

Exemplu de lista de intretinere saptamanala a discului :

-faceti copii de siguranta a datelor si a fisierelor importante

-stergeti toate fisierele temporare,precum : -.tmp(fisiere cu extensia .tmp)

-_fisiere care incep cu _

- chk (fisiere cu extensia .chk)

-istoricul din browserul Web si fisierele temporare de internet

-goliti recycle Bin

-la final, rulati programul de defragmentare

Exemplu de lista de intretinere lunara a discului :

-creati un disc de lansare a sistemului de operare

-cautati si instalati drivere actualizate pentru placile video, placile de sunet, modemuri si
alte echipamente

-cautati si instalati versiuni actualizate ale sistemului de operare

-cautati si instalati versiuni actualizate ale softwarel-ului antivirus

-curatati sistemul, ecranul, tastatura, unitatile CD/DVD,mouse etc.

-verificati daca toate ventilatoarele din sistem lucreaza corect, incluzand ventilatoarele
de pe radiatorul procesorului, de pe sursa de alimentare si oricare ventilator de pe sasiu.

Curatarea unui sistem

Una dintre cele mai importante operatii ale unui program bun de intretinere preventiva este
curatarea periodica si amanuntita a sistemului. Praful adunat pe componentele interne poate
conduce la aparitia mai multor probleme. Una dintre ele este ca el actioneaza ca un izolator
termic, impiedicand racirea corecta a sistemului. Incalzirea excesiva scurteaza viata
componentelor sistemului si se adauga solicitarilor termice cauzate de diferenta mare de
temperatura dintre starile pornit si oprit ale sistemului. In plus, praful poate contine elemente
conductive care pot cauza scurtcircuite partiale intr-un sistem. Alte elemente continute in praf si
in murdarie pot accelera corodarea contactelor electrice, rezultatul fiind conexiuni imperfecte. In
concluzie, inlaturarea periodica a prafului dintr-un calculator aduce beneficii intregului sistem si
duratei sale de viata.

Unelte pentru dezasamblare si curatare

Curatarea corecta a sistemului si a tuturor placilor din interior necesita cateva materiale si
unelte. Pe langa uneltele necesare dezasamblarii sistemului, ar trebui sa dispunem si de
urmatoarele articole :

- solutie de curatare a contactelor

- aer comprimat

- o pensula mica

- tampoane de curatare cu spuma, fara scame

- bratara antistatica de impamantare

- solutie de lipit la temperatura camerei

- lubrifiant siliconic

- aspirator pentru calculator

Aceste unelte simple si solutii chimice de curatare ne permit sa efectuam majoritatea

operatiilor de intretinere preventiva

Proceduri de dezasamblare si de curatare

Pentru a curata corect sistemul, trebuie sa-l dezasamblam, cel putin partial. Pentru acest lucru
inlaturam toate placile adaptoare si unitatile de disc din sistem. Curatam placile logice si
conectoarele si lubrifiem banda de impamantare. Pentru a face acest lucru, trebuie sa demontam
hard discul din sistem. Mai intai insa, trebuie sa-i facem o copie de siguranta

O alta operatie de intretinere preventiva este determinarea efectelor datorate alunecari

pinilor. Cand sistemul se incalzeste si se raceste, el se dilata si se contracta, aceste fenomene
putand face cipurile care sunt plasate in socluri sa iasa treptat din acestea. Procesul se numeste
alunecarea cipului. Pentru a corecta efectele sale, trebuie sa cautam toate componentele din
sistem care sunt plasate in socluri si sa ne asiguram ca sunt asezate corect.

Curatarea placilor de cablaj imprimat

Dupa ce a-ti reasezat in socluri dispozitivele care ar fi putut sa alunece, pasul urmator este
sa curatam placile si toate conectoarele din sistem, folosind solutii de curatare si tampoane care
nu lasa scame.. Mai intai indepartam praful si murdaria de pe placa apoi curatam conectoarele.
Curatarea conectoarelor si a contactelor dintr-un sistem asigura conexiuni sigure si bune intre
dispozitive. Pe o placa de baza va trebui sa curatam conectoarele sloturilor, ale sursei, tastaturii a
mouse-ului si difuzorului. Trebuie apoi sa curatam conectoarele de margine care se infig in
sloturile de pe placa de baza si toate celelalte conectoare , precum cele externe montate pe
consola placii. Pe placa de baza trebuie sa acordam atentie conectoarelor de slot. . Curatati
cablurile si conectoarele unitatilor de discheta, cablurile si conectoarele unitatilor de hard disc si
cele de alimentare ale unitatilor.

Curatarea tastaturii si mouse-ului

Tastaturile si dispozitivele mouse sunt cunoscute pentru acumularea de murdarie, praf si

impuritati. Pentru a prevenii aparitia problemelor este bine sa curatam periodic tastatura cu un
aspirator de calculator sau sa o suflam cu aer comprimat.

Intretinerea hard discului

Anumite proceduri de intretinere preventiva protejeaza datele si asigura functionarea eficienta

a hard discului Aceste proceduri constau in :

- defragmentarea fisierelor.

Cele trei functii principale in majoritatea programelor de defragmentare sunt :

- defragmentarea fisierelor

- impachetarea fisierelor (consolidarea spatiului liber)

- sortarea fisierelor.

Defragmentarea este functia principala, dar majoritatea celorlalte programe dispun de

impachetarea fisierelor

Verificarea contra virusilor

Un virus este un program capabil de a se inmulti, strecurandu-se printre programele de pe un

calculator sau dintr-o retea si provocand diverse efecte, de la unele inofensive, pana la unele
distructive.
In domeniul informatic se utilizeaza termenul virus din cauza asemanarilor functionale dintre
aceste bucati de cod (programe) si vietuitoarele microbiologice.
O definitie ceva mai academica, spune ca virusul este de fapt un acronim, provenit de la Vital
Information Resources Under Siege. (V.I.R.U.S)

Virusul ajunge in calculator printr-un transfer de fisiere - de pe o discheta sau CD, din retea,
sau ca atasament la un e-mail. Un virus bine scris nu-si va trada prezenta pentru un timp, pentru
ca ar putea fi detectat, de aceea va incerca sa profite de timp pentru a se inmulti. Copiile sale pot
fi identice cu el sau pot fi diferite (virusi polimorfi).
Dupa ce indeplineste anumite conditii de inmultire, virusul incepe sa scoata capul in lume.

Efectele sale pot fi unele nedistructive: canta o melodie (Doodle) sau afiseaza mesaje pe
ecran: 'Apa depistata in microprocesor. Functionarea poate fi compromisa. Se recomanda oprirea
calculatorului cateva ore pentru uscare' Alexander; 'Critical error 08/15: Too many fingers on
keyboard [Prea multe degete pe tastatura]' Fingers, sau poate avea efecte rauvoitoare si
distructive: trimite e-mailuri cu documente confidentiale (SirCam), distruge informatiile de pe
hard-disk, formateaza hard-disk-ul, suprascrie Flash-BIOS-ul etc.
 Virusii reprezinta un pericol pentru orice sistem si este bine sa efectuam scanari cu un
program antivirus, ca o parte obisnuita a programului de intretinere preventiva. Pe piata specifica
exista multe pachete utilitare care vor curata si elimina virusii. Indiferent de programul pe care il
folosim, cautarea virusilor ar trebui sa devina o actiune periodica, mai ales inainte de a face copii
de siguranta ale hard discului. In acest fel depistam orice fel de problema legata de un virus,
inainte ca acesta sa se amplifice, devenind o catastrofa. In plus, este important sa selectam un
program antivirus de la un furnizor care asigura actualizari regulate ale bazei de date cu
semnaturile virusilor. Semnaturile determina virusii pe care ii poate detecta si elimina software-
ul si, pentru ca permanent apar noi virusi, aceste actualizari sunt esentiale.

Proceduri de intretinere pasiva

Intretinerea pasiva inseamna a avea grija de un sistem, asigurandu-i cel mai bun mediu
posibil, atat fizic cat si electric. Problemele fizice reprezinta conditii ca temperatura mediului,
solicitarile termice datorate pornirii si intreruperii alimentarii cu energie, praful si contaminarea
cu fum, socurile si vibratiile. Problemele electrice sunt legate de descarcarile electrostatice,
zgomotul pe linia de alimentare si interferenta radio.

Dilatarea si contractarea termica datorate schimbarilor de temperatura ambianta aduc

solicitari asupra unui sistem de calcul. De aceea, mentinerea unei temperaturi relativ constante in
birou sau in camera este importanta pentru functionarea cu succes a sistemului De exemplu,
firmele producatoare in majoritatea lor, recomanda urmatoarele game de temperaturi pentru
sistemele de calcul :

- sistem in functiune 15-30 C

- sistem nepornit 15-45 C

Indrumari de baza pentru depanare

Inainte de a porni orice actiune de depanare trebuie sa efectuam cativa pasi esentiali pentru a
ne asigura un punct de plecare consistent si pentru a permite izolarea componentei defecte :

1. Inchideti sistemul si oricare dispozitiv periferic. Deconectati toate echipamentele

periferice externe de la sistem, cu exceptia tastaturii si a monitorului.

2. Asigurati-va ca sistemul este alimentat dintr-o priza de perete corect impamantata

3. Asigurati-va ca tastatura si displayul sunt conectate la sistem. Porniti sistemul si duceti

reglajele de stralucire si contrast la cel putin doua treimi din valoarea maxima. Daca nu
puteti avea deloc afisare videao, desi sistemul pare sa functioneze, incercati sa mutati placa
intr-un alt slot sau incercati o placa video diferita sau un monitor diferit.

4. Pentru a permite sistemului sa se incarce de pe hard disc asigurati-va ca nu exista nici un

floppy disc in unitatea respectiva. Sau puneti un floppy disc de incercare, despre care stim ca
este bun.

5. Punem in functie sistemul. Observam sursa de alimentare, ventilatoarele de pe sasiu (daca

exista) si indicatoarele luminoase, atat de pe panoul frontal al sistemului, cat si de la sursa de
 alimentare. Daca ventilatoarele nu se invartesc, iar luminile nu sunt aprinse, sursa de
alimentare sau placa de baza pot fi defecte.

6. Observam autotestul la punerea in functiune (POST) Daca nu sunt detectate erori, sistemul
scoate un sunet si se incarca. Erorile care produc mesaje pe ecran (erori nefatale) si care
blocheaza sistemul afiseaza un mesaj text .

Probleme pe durata testului POST

Problemele care au loc pe durata testului POST sunt, de obicei, cauzate de configurarea
hardware si instalare incorecta. Defectele de hardware propriu-zis sunt o cauza mult mai putin
frecventa. Daca avem o eroare POST, verificam urmatoarele :

1. Sunt toate cablurile conectate corect si asigurate ?

2. Parametri pentru procesor, memorie si hard disc sunt corecti

3. Sunt instalate corect toate unitatile ?

4. Sunt comutatoarele si jumperele de pe placa de baza corecte ?

5. Sunt toti parametrii resurselor de pe placile de extensie si de pe dispozitivele

periferice configurati astfel incat sa nu existe nici un conflict- de exemplu doua placi de
extensie sa imparta aceiasi intrerupere/

6. Este sursa de alimentare potrivita la tensiunea de intrare corecta (110/220V)

7. Sunt placile adaptoare si unitatile de disc instalate corect ?

8. Este atasata o tastatura ?

9. Este instalat un hard disc de incarcare a sistemului de operare (corect partitionat si

formatat) ?

10. Suporta BIOS-ul unitatea pe care a-ti instalat-o, iar daca da, sunt parametrii introdusi
corect ?

11. Exista un disc flexibil de incarcare a sistemului de operare in unitatea A?

12. Sunt toate memoriile SIMM sau DIMM instalate corect ?

13. Este sistemul de operare instalat corect?