Pitigoi Mihaela

Relatia Asistent Medical-Pacient

A exercita corect medicina inseamna a raspunde prompt, onest si

intelegere la diferite nevoi si cereri fata de actul medical, care va trebui
insotit intotdeauna de constiinta etica; viata apare ca valoarea cea mai
ridicata a lumii materiale, iar sanatatea reprezinta bunul suprem al omului,
ea nu are pret. Stimularea rolului valorilor deontologiei, a datoriilor si
responsabilitatii, tradusa printr-o militare activa pentru principiile eticii
medicale, un comportament plin de devotament, grija si caldura fata de
bolnav, o atentie discreta acordata psihologiei pacientului, care sa
protejeze creierul acestuia de alarma senzoriala si afectiva produsa de
boala, inseamna adevarata chemare in medicina.Asistentul medical trebuie
sa se aproprie si sa-i cunoasca mai bine pe beneficiarii ingrijirilor, sa
ofere ingrijiri mai bune, individualizate, complete si continue. Boala este
ruperea echilibrului armoniei, care se traduce prin suferinta fizica,
psihica, o dificultate sau o inadaptare la o situatie noua, provizorie sau
definitiva. O persoana intra in boala cu un anumit tip de sistem nervos si
de temperament cu un anumit caracter si inteligenta, cu o anumita
ereditate, cu complexe si pareri preconcepute, cu un anumit orizont
cultural si de aceea bolnavul ia diverse atitudini fata de boala, dar in
acelasi timp si fata de echipa medicala: incredere, stima, simpatie, insa-
posibil- si indoiala, teama, dispret, ura. Noi suntem nevoiti sa-i tratam
neconditionat pe toti. Comunicarea asistentei medicale cu pacientul
trebuie sa fie concordanta cu starea lui actuala, cu posibilitatile lui de
intelegere si asociata cu elemente de sprijin pentru a influenta pozitiv
evolutia bolii sale. Adesea, atitudinea noastra insuficient controlata (orice
semn cu capul, susoteli cu membrii familiei, orice denumire stiintifica
neinteleasa de catre pacient, chiar tacerea) influeteaza bolnavul,
generand suspiciuni si disconfort.