Poezii crestine

Magda Isanos - Doamne, n-ajung pn'la tine?

Zorica Teodosia Latcu - Pomelnic
George Tutoveanu - Se roaga
Stroe Constantin Slatineanu - Rugaciune
D. Ciurezu - Rugaciune - Miroase satul tot a iarba si-a
lumina
Stefan Augustin Doinas - Psalmul LXXIII
A. E. Baconsky - Ruga tacuta
Ion Minulescu - Ruga pentru Duminica Floriilor
Octavian Goga - Rugaciune

Magda Isanos - Doamne, n-ajung pn'la tine?

Doamne, n-ajung pn'la tine

vrfurile-acestei paduri de suspine?
Cum esti tu atotstiutor,
sa fi dat pne de-ajuns tuturor,
culcus pentru copiii nghetati,
cte putin din lumina celor bogati,
cte putin din cerul lor senin,
de care ngeri ntraripati se tin.

Sa fi dat, Doamne, fiecarui om,

cte-o bucata verde de pamnt si cte-un pom
al tuturor sperantelor pamntesti,
si nu te-am fi-ntrebat unde esti.
Am fi spus ca te-ai raspndit
n noi, ca un fluviu linistit,
ca te-am baut fara sa stim...
N-ai fi ramas n biserica si-n tintirim,

ci ai fi mers mpreuna cu noi

si te-am fi pus ntre coarne la boi,
ca pe-un ciucure frumos de matasa
sa ne-ajuti la plug si la coasa.

n loc sa pleci pe celalalt tarm,

ai fi avut la masa noastra un tacm
si seara, obosit si far' de-alai,
n loc sa te-ntorci napoi n rai,
adormeai undeva pe-aici,
printre copii si pisici,
ntr-un colt de vatra luminat.

Doamne, de ce ti-au crescut aripi

si-ai zburat ?

La inceputul paginii

Zorica Teodosia Latcu - Pomelnic

Pe toti cei ce n veacuri au cazut luptnd

Pentru biruinta Crucii prea cinstite,
Cei ce n clipa mortii au avut n gnd
Numele Treimii prea blagoslovite,
Si pe toti aceea care au rvnit
Slava si cununa mai presus de minte,
Pomeneste-I Doamne, Tu cnd vei veni,
n mparatia Slavei Tale sfinte.

Pe toti Mucenicii Neamului, Eroi,

Luptatori cu spada sau cu rugi sfintite,
Toti cei ce se roaga astazi pentru noi,
Si ne scot n graba tainic din ispite,
Si pe toti aceea care pentru neam,
Au trait n temniti, ca-n niste morminte,
Pomeneste-I Doamne, Tu cnd vei veni,
n mparatia Slavei Tale sfinte.
Pe tot neamul nostru evlavios si sfnt
Voievozi si doamne, boieri, jupnese,
Toti cti dorm cu trupul n acest pamnt
n hotarul tarii noastre prea alese,
Pe parintii nostri si pe fratii dragi
Ce s-au dus la ceruri sus de mai-nainte,
Pomeneste-I Doamne, Tu cnd vei veni,
n mparatia Slavei Tale sfinte.

Si pe toti aceia care nestiuti

Stinsu-s-au n vremea asprelor prigoane,
Cei ce nca astazi zac necunoscuti
Si-n biserici nu au slujbe si canoane,
Pe toti sfintii care numai Tu i stii
Si al caror nume numai Tu-l tii minte,
Pomeneste-I Doamne, Tu cnd vei veni,
n mparatia Slavei Tale sfinte.

La inceputul paginii

George Tutoveanu - Se roaga

Pe culmea plesuva, de stnci atrnat,

Ca straj-a credintei, un schit solitar,
Cu glasu-i de-arama se roaga la cer,
Si zarile cnta melodic si clar.

Cu grai de-nchinare, un imn rugator

nalta spre bolta spuzita cu stele,
Adncul padurii si-al apelor zvon;
Si florile-n lunca se roaga si ele...

Ascult, si ca-n vis ma cuprinde

Un farmec adnc, negrait...
Cu glasul de clopot se pierde
Si sufletu-mi spre infinit.

La inceputul paginii

Stroe Constantin Slatineanu - Rugaciune

Urc spre lumina Ta nesfrsita scara,

Catre a Ta vesnicie trepte subrede sui...
Din cnd n cnd zgrie trupul cte un cui,
Minile batucite greu lutul mi cara.

ntre pamnt si cer nu ma plng nimanui.

Gerul nu ma opreste, nici jarul din vara.
Nu stiu de unde vin, din ce tarm, ce tara...
Cine mi-a dat puterea? ce datorez si cui?

Ct mai am de urcat? Sfrsitul este unde?

Nor plumburiu capatul departat mi ascunde,
Nadejdile-mi pier, n vijelia pagna.

Cnd privesti spre mine singur sunt, parasit,

De cnd ma tot muncesc, ma zbat! Cum n-am murit?
Ct ma tem sa nu cad... Ia-ma, Doamne, de mna!
decembrie, 1979

La inceputul paginii

D. Ciurezu - Rugaciune - Miroase satul tot a iarba

si-a lumina

Doamne,
Miroase satul tot a iarba si-a lumina
Si sta 'n genunchi sub tmpla Ta de soare,
Pe crestet alb, un patrafir de floare
L-aduna rugaciunea lui senina.

Si-asa neputincios, dar tare n credinta,

n fiecare zi se 'ndreapta catre Tine,
Cu tot ce-ai pus n el din slavi senine
Cu tot ce-ai vrut din marea biruinta.

Se 'nchina simplu, ca un ram n vnt

Si rasadeste 'n cer un bob de gnd,
Apoi se 'ntoarce 'n bulgar, tremurnd,
Cu fruntea mai lipita de pamnt.

Se 'ntrece 'n cmp cu pasarile Tale

Si bucuros se pierde pe ogoare,
Purtnd pe umeri dimineti cu soare
Si umbre moi culcate peste cale

Doamne,
E satul Tau si cuibul meu pierdut
Pe care-l port n aripile mele,
Cum as purta o pulbere de stele
Din naltimile prin care am trecut.

La inceputul paginii

Stefan Augustin Doinas - Psalmul LXXIII

Sunt prada unei boli ce nu ma lasa

nici sa traiesc si nici sa mor. Cu-o sfanta
aprindere, potrivnic-amoroasa,
cu duhul Tau ma iau mereu la tranta.

Te voi invinge ? Bucuria unei

izbanzi m-ar arunca in disperare:
sunt ca un pin pe marginea lagunei
cu radacina-n luturi mult prea rare.
Ai sa ma birui? N-o sa ma condamne
triumful Tau netulburat, caci ora
judetului va bate-n mine, Doamne,
cu limba moarta vine tuturora

Osanda noastra, cea din haos data,

e sa pierim sau sa-nviem de-odata.

La inceputul paginii

A. E. Baconsky - Ruga tacuta

Ma rog luminii sa coboare

Umbland peste padure ca o boare -
Brazilor adormiti ma plec sa le sarut
Barbile lungi - frunzisului cazut
Pasii mei rari ii povestesc in soapte
Spaime cerbilor de miazanoapte.
Ma rog peregrinului, tristului vant,
Sa uite daca sunt sau nu mai sunt,
Sa poarte printre lacuri mai departe
Viata de pasare a frunzelor moarte -
Ma rog padurarilor sa lase
Deschise usile colibelor joase,
Cararilor ma rog sa ma caute poate
Cand noaptea va fi dusa jumatate,
Si-ntr-un tarziu ma rog Craiului Nou
Sa-mi sape cavoul in timp, in ecou,
Cand raza lui halucinanta, rece,
Pierduta prin vazduh ma va petrece.
Pe urma n-am sa ma mai rog nimanui -
Va creste pe arbori muschiul verzui
Si frunzele-au sa plece si-au sa vie
Cu nesfarsita lor monotonie.
La inceputul paginii

Ion Minulescu - Ruga pentru Duminica Floriilor

Dezleaga-ma, Parinte, de ce-am jurat sa fiu

Si iarta-ma ca-n viata n-am fost dect ce sunt -
Un cntec prea devreme, sau poate prea trziu,
Un ropot scurt de ploaie
Si-un mic vrtej de vnt...

Dezleaga-ma de vina de-a fi-ncercat sa fac

Granit din caramida
Si bronz din baligar,
Colan de pietre scumpe din smburi de dovleac
Si-un Pegas cu-aripi duble din clasicul magar...

Si iarta-ma ca-n viata n-am fost dect asa

Cum te-am vazut pe tine -
C-asa credeam ca-i bine!...
Dar azi, cnd vad ca-i altfel de cum am vrut sa fie,
Stropeste-mi ochii, Doamne, cu stropi de apa vie,
Reteaza-mi mna dreapta
Si pune-mi straja gurii,
Alunga-mi nebunia din scoartele Scripturii
Si-apoi desprinde-mi chipul de pe icoana Ta
Si fa sa uit c-odata am fost si eu ca Tine!...

La inceputul paginii

Octavian Goga - Rugaciune

Ratacitor, cu ochii tulburi,

Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios , stapne,
n fata stralucirii tale.
n drum mi se desfac prapastii,
Si-n negura se-mbraca zarea.
Eu n genunchi spre tine caut:
Parinte,-ornduie-mi cararea!

n pieptul zbuciumat de doruri

Eu simt ispitele cum sapa,
Cum vor sa-mi tulbure izvorul
Din care sufletul s-adapa.
Din valul lumii lor ma smulge
Si cu povata ta-nteleapta,
n veci spre cei ramasi n urma,
Tu, Doamne, vazul meu ndreapta.

Dezleaga mintii mele taina

Si legea farmecelor firii.
Sadeste-n bratul meu de-a pururi
Taria urii si-a iubirii.
Da-mi cntecul si da-mi lumina
Si zvonul firi-ndragostite,
Da-i raza soarelui de vara
Pleoapei mele obosite.

Alunga patimile mele,

Pe veci strigarea lor o frnge,
Si de durerea altor inimi
nvata-ma pe mine-a plnge.
Nu rostul meu, de-a pururi prada
Ursitei mastere si rele,
Ci jalea unei lumi, parinte,
Sa plnga-n lacrimile mele.

Da-mi tot amarul, toata truda

Attor doruri fara leacuri,
Da-mi viforul n care urla
Si gem robiile de veacuri.
De mult gem umilitii-n umbra,
Cu umeri grbovi de povara...
Durerea lor nfricosata
n inima tu mi-o coboara.

n suflet seamana-mi furtuna,

Sa-l simt n matca-i cum se zbate,
Cum tot amarul se revarsa
Pe strunele nfiorate;
Si cum sub bolta lui aprinsa,
n smalt de fulgere albastre,
ncheaga-si glasul de arama:
Cntarea patimirii noastre.

La inceputul paginii