1.

Maduva spinarii-substanta cenusie

Substana cenusie este dispusa in zona centrala, fiind inconjurata de substanta alba.In sectiune
longitudinala se prezinta sub forma unei coloane neintrerupte, pe toata lungimea maduvei. In
sectiune transversala substanta cenusie este dispusa simetric fata de planul median, sub forma
literei H sau a doua semilune, unite intre ele printr-o banda de substanta cenusie, numita
comisura cenusie. Comisura cenusie este strabatuta pe toata lungimea ei de canalul epidimar,
care se continua la nivelul encefalului cu sistemul cavitatilor ventriculareale acestuia.
Fiecare jumatate simetrica de substanta cenusie prezinta:
- un corn anterior-contine neuroni mari, motori, ai caror axoni formeaza radacina
anterioara a nervului spinal.
- un corn posterior-contine neuoni mai mici, ovalari, senzitivi sau de asociatie.
- un corn lateral-format din neuroni de talie mica, sferici, fuziformisau ovalari, cu functie
vegetativa
- substanta reticulara medulara-alcatuita din insule mici de substanta cenusie separate de
fibre nervoase mielinizate fine, dispusa in unghiul dintre cornul posterior si cornul lateral.
Din punct de vedere histologic, substanta cenusie contine neuroni, nevroglii, fibre nervoase
amielinice, vase sanguine si o cantitate redusa de tesut conjunctiv perivascular.
In coarnele anterioare se gasesc mai multe tipuri de neuroni. Cei mai numerosi sunt neuonii
alfa. Ei sunt neuroni stelati, multipolari, de dimensiuni mari, cu diametrul pericarionului
cuprins intre 60-120m. Dentritele lor sunt ramificate si fac sinapsa cu axonii neuronilor cailor
piramidale si extrapiramidale sau cu axonii unor neuroni senzitivi din coarnele posterioare.
sau chiar din ganglionii spinali.
Neuronii gamma sunt neuroni multipolari, de dimensiuni mici, cu forme variate, care
inerveaza motor fibrele musculare din interiorul fusurilor neuro-musculare.
In coarnele posterioare se gasesc neuroni senzitivi, dentritele lor realizeaza sinapse in cornul
posterior cu axonii neuronilor pseudounipolari din ganglionii spinali, iar axonul lor trece in
substanta alba, intrand in constitutia unor tracturi ascendente. Alti neuroni din coarnele
posterioare sunt deuronii de asociati, care fac legatura dintre neuronii senzitivi si cei motori
din coarnele anterioare de la acelasi nivel sau din alte nivele ale nevraxului.
In coarnele laterale se gasesc neuroni vegetativi: viscerosenzitivi(in jumatatea posterioara) si
visceromotori preganglionari (in jumatatea anterioara). Ei fac sinapsa prin dentritele lor cu
axonii neuronilor viscerosenzitivi din ganglionii rahidieni.
Neuronii prezenti in structura substantei cenusii a maduvei spinarii sunt neuroni multipolari.
Dupa lungimea axonului se deosebesc:
- neuroni cu axon scurt-au functie de asociatie
- neuroni cu axon lung- in aceasta categorie de axoni intra neuronii radiculari si neuronii
cordonali

Din punct de vedere functional, neuronii maduvei spinarii se clasifica in:

- neuroni senzitivi
- neuroni motori
- neuroni de asociatie
Aspectul macroscopic si microscopic al maduvei spinarii este diferit de a o regiune anatomica
la alta. In regiunea cervicala si regiunea lombo-sacrata sunt mai dezvoltate coarnele anterioare
datorita inervatiei motorii a membrelor, pe cand in regiunea toracala dezvoltarea este mult
mai redusa.

La coloraia HE:acidofil datorit corpilor neuronali pe care i conine.

 2. Maduva spinarii substanta alba
Substana alb se dispune la exteriorul substantei cenusii si este organizata in trei perechi de
cordoane:
-cordoanele anterioare-comunica intre ele prin comisura alba anterioara prin acre fac
schimburi de prelungiri nervoase
-cordoanele laterale- delimitate de radacinile anterioare si posterioare ale nervilor spinali
- cordoanele posterioare- dispuse intre radacinile dorsale ale nervilor spinali si sansul median
posterior, ce se continua cu un rafeu nevroglic median pana la substanta cenusie.
Substanta alba medulara este formata din fibre nervoase mielinice grupate in fascicule. Aceste
fibre sunt fie endogene fie exogene.
Fibrele endogene sunt reprezentate de axoni care au pericarionul situat in substanta cenusie a
maduvei spinarii la diferite nivele metamerice.
Aceste fibre pot fi:
scurte
lungi
Fibrele endogene scurte sunt prezente in toate in toate cordoanele medulare si formeaza
fascicului fundamental.
Fibrele endogene lungi au pericarionul situat in coarnele dorsale ale maduvei, iar axonul
mielinizat, trece in cordonul lateral sau anterior si ajunge la nivelul talamusului, cerebelului
sau trunchiului cerebral.
Aceste fibre formeaza principalele fascicule senzitive, aecendente:
- fasciculul spino-talamic lateral-conduce sensibilitatea termica si dureroasa
- fasciculul spino-talamic anterior- pentru sensibiliatea tactila grosiera
- fasciculul spino-cerebelos direct si fasciculul spino-cerebelos incrucisat- conduc
sensibilitatea proprioceptiva inconstienta.

Fibrele exogene descendente au originea in etajele superioare ale SNC. Cele ami voluminoase
tracturi descendente sunt reprezentate de caile piramidale si extrapiramidale.
Caile piramidale au pericarionul situat in scoarta cerebrala, in neocortexul motor. In traiectul
lor descendent strabat penduculii cereblrali, puntea si bulbul rahidian, trecand prin
piramidele bulbare. Datorita faptul ca la nivelul piramidelor bulbare unele fiblre se
incruciseaza formand decusatia piramidala, iar altele trec prin piramidele bulbare fara a se
incrucisa, la nivelul maduvei se gasesc cate doua fascicule piramidale dispuse simetric fata de
planul median:
-fascicule piramidale directe situate in cordoanele anterioare
- fascicule piramidale incrucisate situate in cordoanele laterale.
Principalele cai extrapiramidale sunt: fasciculul tecto-spinal, rubro-spinal, nigro-spinal, olivo-
spinal, vestibulo-spinal, reticulo-spinal.

3. Citoarhitectonia scoartei cerebeloase

Scoarta cerebeloasa prezinta o citoarhitectonie mult mai evidenta decat scoarta cerebrala.
Pornind de la suprafata sa spre profunzime , se deosebesc trei straturi diferite, bine delimitate:
-stratul molecular sau stratul superficial
- stratul celulelor Purkinje sau stratul ganglionar
- stratul granular sau stratul profund
Stratul molecular este bine dezvoltat. Este constituit din putine celule stelate, si celule tip Golgi
II cu functie asociativa, dar contine numeroase dentrite provenind din celulele Purkinje din
stratul subiacent si axoni din stratul granular. Acest strat contine numeroase sinapse si are
functie de asociatie.
Stratul celulelor Purkinje-este format dintr-un singur de celule Purkinje. Dentritele acestor
celule urca si se arborizeaza puternic in stratul molecular unde fac sinapsa cu axonii in T ai
celulelor granulare, iar axonul coboara prin stratul granular in sinapsa alba si face sinapsa cu
neuronii nucleului dintat. La nivelul stratului granular emite colaterale spre axonii celulelor
Purkinje vecine realizand sinapse axo-axonale. Corpul celuleor Purkinje face sinapsa cu
celulele cu panier terminal prezente in stratul glanular si cu fibrele agatatoare aferente,
venite de la nucleii pontici.

Stratul granular este constituit dintr-un numar foarte mare de celule granulare. Dentritele
acestor celule formeaza o sinapsa speciala denumita glomerulul cerebelos. Glomerulul
cerebelos reprezinta o aglomerare de sinapse realizate intre dentritele celulelor granulare si
axonii celulelor muschioase, sau axonii celulelor Golgi, invelite de o capsula gliala.
Axonul urca pana in stratul molecular unde se bifurca in T si face sinapsa cu dentritele
celulelor Purkinje.

4. Citoarhitectonia scoartei cerebrale

Formata din 6 straturi de cellule nervoase suprapuse. Incepand de la suprafata spre

profunzimea emisferelor cerebrale, aceste straturi sunt :
- Stratul molecular sau plexiform, situate imediat dupa meninge este sarac in cellule
nervoase, dar este bogat in prelungiri dendritice si axonice apartinand neuronilor din
straturile subiacente. Se gasesc neuroni fusiformi, cellule piriforme cajal si cellule golgi 2
cu axon scurt. Acest strat are functie de asociatie.
- Stratul granular extern este mult mai bogat in neuroni decat stratul supraiacent. Este
format din cellule granulare mici, in special neuroni tip golgi 2, cellule martinotti cu axon
ascendant si neuroni piramidali mici si mijlocii.. are functie de asociatie.
- Stratul pyramidal extern este format preponderant din cellule piramidale mici si mijlocii si
rare cellule de tip granular. Dendritele cel piramidale se indreapta spre supraf scoartei
cerebrale si se ramifica arborescent mai ales in stratul molecular, iar axonul se indreapta
spre substanta alba a emisferelor cerebrale. Are functie motorie.
- Stratul granular intern prezinta o mare densitate de neuroni granulari de dimensiuni
medii si putine cellule de tip pyramidal de talie mica. Are functie receptoare.
- Stratul pyramidal intern contine preponderant cellule de aspect pyramidal mici, miflocii si
mari (cellule Betz). Datorita acestor cellule mari, unii autori au numit stratul pyramidal
intern, patura ganglionara. Printer celulele piramidale se gasesc si neuroni granulari. Are
functie motorie.
- Stratul polimorf amestec de cellule variate ca dimensiuni si forme (piramidale mici,
cellule granulare, cellule fusiforme, stellate etc). are functie de asociatie fiind bogat in fibre
nervoase.
Aceste straturi neuronale prezinta o specializare functionala. Astfel, straturile granulare (2 si
4) au functie receptoare, fiind conectate si primind informatii senzitivo senzoriale de la
thalamus, in timp ce str piramidale (3 si 5) au functie motorie sau efectoare, fiind conenctate
cu neuronii motori din trunchiul cerebral si maduva spinarii. Neuronii autohtoni ai stratului
molecular (1) impreuna cu ramificatiile dendritice si axonice ale neuronilor din straturile
subiacente stabilesc conexiuni intre diferitele zone corticale, iar neuronii stratului polimorf (6)
fac legatura intre circumvolutiile cerebrale vecine, intre lobii cerebrali si chiar intre cele doua
emisfere cerebrale.

5. Meningele
Organele sistemului nervos central sunt invelite de trei membrane conjunctive concentrice
care formeaza meningele. Ele au functie de protectie si sustinere mecanica, trofica si de
aparare.
De la exterior spre interior, acestea sunt:
-dura mater
-arahnoida
pia mater
Pia mater si arahnoida constituie impreuna meningele moale sau leptomeningele.
Dura mater- membrana externa, formeaza pahimeningele. Este o membrana groasa, dura,
inextensibila, formata din tesut conjunctiv dens lamelar, bogat in fibre de colagen, printre care
se gasesc fibrocite, terminatii nervoase libere si vase de sange. Fata sa externa adera in
portiunea cefalica de oasele cutiei craniene, iar in portiunea rahidiana este separata de
structurile canalului vertebral prin spatiu epidular. Fata sa interna este tapetata de un epiteliu
simplu turtit, endoteliform, dependinta a arahnoidei. Intre dura mater si arahnoida se gaseste
spatiul subdural.
Arahnoida este o foita conjunctiva foarte subtire, avasculara, tapetata pe ambele fete de un
epiteliu simplu turtit. Arahnoida trimite septuri conjuncive fine spre pia mater care septeaza
spatiul subarahnoidian prin acre circula LCR.
Arahnoida trece ca o punte peste santurile substantei nervoase atat la nivel medular cat si
cerebral.

Pia mater, membrana interna a meningelui, este o structura conjunctivo-vasculara fina care
adera la suprafata organelor nervoase, urmarind toate inflexiunile acestora. Este formata din
fibre colagene si elastice foarte subtiri, rare celule conjunctive si vase de sange. Ea insoteste pe
o anumita distanta vasele de sange care patrund in substanta nervoasa permitant prelungirea
spatiului subarahnoidian in interiorul tesutului nervos, dupa care este inlocuita cu o teaca
nevroglica ce insoteste capilarele sanguine. Pe fata interna ea este dublata de o membrana
gliala formata de prelungirile celulelor nevroglice existente in substanta nervoasa.

6. Ganglionul limfatic
Ganglionii limfatici sunt mici organe limfoide efectoare, periferice, ce se dezvolta la confluenta
vaselor limfatice. Numarul lor variaza de la 500-1000, iar masa lor totala este de circa 500-
800gr. Au forma de bob de fasole sau rinichi fiind delimitati la periferie de o capsula
conjunctiva strabatuta de numeroase vase limfatice aferente. Ganglionii prezinta o margine
convexa prin care patrund vasele limfatice aferente si o margine concava la nivelul careia se
gaseste hilul organului.
Histologic, in sectiune longitudinala, pornind de la marginea externa spre hilul organului,
ganglionul limfatic prezinta trei regiuni distincte:
-regiunea corticala-situata la periferie formata din foliculi limfoizi primari si secundari
-regiunea paracorticala- reprezentata de o masa de tesut limfoid fara limite exacte, interpusa
intre foliculii limfoizi din corticala si cordoanele medulare.
regiunea medulara- situata spre hilul organului, formata din cordoanele si sinusurile medulare
Arhitectrura ganglionului limfatic este conditionata de trei structuri histologice:
-scheletul conjunctiv reprezentat de capsula si traveele fibroase care se desprind din ea
- vasele limfatice care realizeaza o retea complexa si anfractuoasa dispusa intre capsula si hilul
organului.
- formatiuni limfoide-foliculii limfoizi, paracorticala si cordoanele medulare.
Din punct de vedere histologic si histofiziologic,in structura ganglionului limfatic exista doua
elemente structurale distincte: stroma si parenchimul.
Stroma are doua componente:
-stroma nespecifica
-stroma specifica
Stroma nespecifica este formata din capsula organului si traveele conjunctive care se desprind
din ea si patrund in ganglion.
Stroma conjunctiva nespecifica formeaza un schelet de sustinere pentru stroma specifica si
elementele vasculare.
Stroma specifica a fost pusa in evidenta prin metode de impregnatie argentica. Ea este
constituita din fibre de reticulina organizate intr-o retea anastomotica complexa ce se insera pe
fata interna a capsulei si pe traveele conjunctive care se desprind din ea.
Parenchimul:- este reprezentat de tesut limfoid.
In zona corticala tesutul limfoid este organizat sub forma de foliculi limfatici primari sau
secundari, agminati prin corticalele lor.
Zona paracorticala este dispusa intre zona corticala propriu-zisa si cordoanele medulare. Este
formata din numeroase limfocite mici, celule reticulare, rare macrofage si rare plasmocite.
Aceasta zona se continua fara nici o delimitare cu regiunea medulara.
Zona paracorticala este formata preponderent din limfocite T.
Zona medulara este formata din cordoane medulare care se ramifica si se anastomozeaza intre
ele, separate de capilare sinusoidale. Limfocitele din medulara sunt de tip B. Uneori se gasesc
rare granulocite neutrofile, eozinofile, mastocite si chiar hematii.

7. Adenohipofiza

Este formata din celule epiteliale de talie medie, dispuse in cordoane de marime si forme foarte
variate.
Anatomic, adenohipofiza este formata din trei unitati morfologice:
- lobul anterior
- lobul tubelar
- lobul intermediar
Lobul anterior constituie masa cea mai dezvoltata a adenohipofizei. Prezinta o structura
epiteliala coordonala. Intre cordoanele celulare exista o retea densa de capilare sanguine
fenestrate care preiau rapid hormonii elaborati din diversele celule glandulare.
Celulele glandulare ocupa in cordoane doua pozitii:
- unele celule bogate in granule de dimensiuni mari, ocupa o pozitie marginala in cordon si
au un contact larg cu membrana bazala
- altele, care contin putine granule sau nu au granule, ocupa partea centrala a cordonului.
Celulele sectretoare de hormoni formeaza celulele majoritare ale cordoanelor celulare.
Coloratiile histologice clasice au permis descrierea mai multor tipuri de celule:
- celule cromafile-acidofile(celule somatotrope, celule prolactinice) si bazofile(celule
corticotrope, celule tireotrope, celule celule gonadotrope)
- celule cromofobe
Lobul intermediar:- este reprezentat de o lama fina de tesut glandular, imprecis delimitata,
dispusa intre lobul anterior si cel posterior. Celulele lobului intermediar sunt, in cea mai mare
parte, celule bazofile PAS-pozitive. Sunt celule care secreta in principal MSH si mai putin
ACTH sau alti prohormoni.
Lobul tubelar:- inconjoara tija hipofizara ca un manson epitelial fiind mult mai gros pe
versantele anterior si laterale, decat in partea posterioara. Lobul tubelar apare ca un tesut de
sustinere al vaselor sanguine ce iriga lobul anterior. El este constituit din travee celulare lungi,
asezate paralel cu tija hipofizara. Intre cordoanele celulare circula venele porte. Celulele
epiteliale sunt, in mare parte cromofobe, dar sunt si celule care produc ACTH, STH,
prolactina, TSH si gonadotrofine.
Hormonii elaborati de adenohipofiza sunt clasificati in doua grupe:
-hormoni polipeptidici: STH, PRL, ACTH-ul, MSH-ul
- hormoni glicoproteici: TSH, FSH, LH
Dupa solubilitate, hormonii se clasifica in:
-hormoni hidrofili-hormonii polipeptidici
-hormoni hidrofobi- hormonii sterolici, hormonii derivati din acizi grasi, hormonii tiroidieni.

8. Neurohipofiza
Are un volum mai mic decat adenohipofiza. Reprezinta o expansiune a planseului
diencefalului, fiind formata din tesut nervos, respectiv prelungiri neunorale, celule gliale si
tesut conjunctiv bine vascularizat.
Anatomic, neurohipofiza este constituita din trei portiuni:
-eminenta mediana
-tija hipofizara
-lobul posterior-este format din prelungirile axonice amielinice neuronilor magnocelulari din
nucleii supraoptici si paraventriculari ai hipotalamusului, celule gliale si putin tesut conjunctiv
bogat in capilare sanguine.
Axonii contin mitocondrii, neurofibrile, neurotubuli, reticul endoplasmic neted si granule de
secretie inconjurate de o membrana proprie. Granulele de secretie migreaza de-a lungul
axonilor pana la nivelul terminatiilor butonate din hipofiza posterioara, unde se acumuleaza.
De-a lungul axonilor, granulele se acumuleza si formeaza ingramadiri de forma rotunda sau
ovalarain dilatatii axonale, vizibile prin coloratia cu hematoxilina cromatica, cunoscute sub
numele de corpii lui Herring.
Granulele de secretie contin 2 hormoni, vasopresina si ocitocina. Ele sunt sintetizate de catre
neuronii din nucleii supraoptici si paraventriculari, impreuna cu alte doua peptide numite
neurofizine. Neurohipofiza are rol de organ de stocare si eliberare a celor doi neurohormoni
hipotalamici.
Celulele gliale:- sunt reprezentate de macroglii fibroase ale caror prelungiri se dipun in jurul
capilarelor sanguine si in jurul axonilor, avand rol de sustinere. Alte celule gliale, in numar
mai mare si particulare hipofizei, denumite pituicite, au metabolism activ si par sa intervina in
procesele secretorii. De asemenea, ele au si capacitatea de a fagocita resturile axonale si
neuronale in cazul leziunilor distructive care apar la nivelul hipotalamusului sau tijei
hipofizare.
Tesutul conjunctiv stromal:-este slab reprezentat. El este format din fine fibre colagene si de
reticulina, putina substanta fundamentala, dispuse perivascular.
Eminenta mediana:- formeaza peretele inferior al ventriculului al III lea. Din punct de vedere
histologic, structura ei este asemanatoare cu cea a lobului posterior, fiind formata din axoni ai
unor neuroni hipotalamici, celule gliale si tesut conjunctiv bogat vascularizat.
Tija hipofizara:- este formata din fibrele nervoase ale tractului hipotalamo-hipofizar care au
pericarionii in nucleii supraoptici si paraventriculari. Aceste fibre nervoase transporta
vasopresina si ocitocina.

9. Tiroida

Este o glanda nepereche, situata pe linia mediana a organismului, pe fata anterolaterala a

cartilajului tiroid, cricoid si primelor 3 inele cartilaginoase ale traheei. Este cea mai mare
glanda endocrina, avand greutatea de circa 25-30g. Are o origine endodermica si se dezvolta
din planseul faringelui primitv. In saptamana a III a de viata intrauterina, in grosimea
epiteliului de acoperire al planseului faringelui primitiv se produce o proliferare celulara mai
intensa si apare mugurele tiroidian sub forma unei proeminente epiteliale ce se infunda in
grosimea mezenchimulului subiacent. Se formeaza tractul tireo-glos care pana in saptlamanile
7-8 de viata intrauterina mai pastreaza legatura cu epiteliul faringian de origine. Extremitatea
inferioara a tractului tireoglos va genera istmul tiroidian, piramida lui Lalouette si partea
mediala a lobilor tiroidieni. Partea laterala a lobilor tiroidieni va lua nastere din doua mase
laterale ce se dezvolta din pungile a 4 si a 5 a endobranhiale. Din punga a 5 a endobranhiala se
vor dezvolta si celulele parafoliculare.
In cursul histogenezei se disting doua stadii:
- stadiul prefolicular din saptamana a 3 a pana in saptamana a 8 a- stadiu in care glanda
este formata din celule epiteliale dispuse in gramezi, jonctionate intre ele, inconjurate de o
membrana bazala
- stadiul folicular care apare dupa saptamana a 8 a de viata iv si se caracterizeaza prin
aparitia foliculilor tiroidieni.
Macroscopic, tiroida are forma literei H, fiind formata din doi lobi situati pe fata
anterolaterala a laringelui si portiunii initiale a traheei, uniti intre ei printr-o portiune
transversala numita istm tiroidian.
La exterior, glanda este delimitata de o capsula conjunctiva formata din doua straturi:
- unul extern, fibros, bogat in fibre de colagen cu dispunere ordonata
- altul intern, mai lax
Din punct de vedere histologic, tiroida este formata din doua componente:
- parenchim glandular
- stroma
Parenchimul glandular:- reprezinta componenta majora a glandei si este format din totalitatea
structurilor epiteliale: foliculii tiroidieni si celule interfoliculare.
Foliculii tiroidieni apar la microscopul optic ca formatiuni sferice, ovalare sau poligonale cu
diametrul de la 0.1 la 1mm. Sunt formati dintr-un singur rand de celele epiteliale cubice ce
delimiteaza o cavitate plina cu o substanta gelatinoasa denumita coloid tiroidian.
Epiteliul tiroidian este format din doua tipuri de celule:
-celule foliculare sau tireocite la microscop apar sub forma cubica, cu nucleu
rotundnormocrom, nucleolat, dispus central
-celule parafoloculare sau celule C- sunt considerate ca celule cu originea in crestele neurale si
apartin sistemului endocrin difuz. Sunt celule globuloase, cu citoplasma slab colorata, cu
nucleu mai mare si putin excentric.
Stroma tiroidiana:- este alcatuita din travee conjunctive care se desprind din capsula glandei si
care se ramifica printre foliculii tiroidieni fara a imparti glanda in lobuli. Septurile conjunctive
sunt formate din fibre de colagen, fibre de reticulina, fibrocite, rare limfocite, plasmocite si
rare macrofage. Capilarele tiroidiene sunt capilare atipice, sinusoide, cu endoteliu fenestrat.
Celulele endoteliale formeaza un strat coninuu, dispus pe o membrana bazala continua si
subtire. Vasele limfatice isi au originea in septurile conjunctive interfoliculare unde incep
capilarele limfatice cu extremitatea distala in fund de sac.

10. Pancreasul endocrin

Este o gland mixt cu secreie exocrin (pancreasul exocrin) i endocrin (pancreasul
endocrin).
Criterii de recunoatere:
organ plin, ncapsulat (capsul conjunctiv)
lobulaie prezent (lobuli delimitai de trabeculii conjunctivi)
prezena n lobuli doar a acinilor seroi, precum i a ductelor
identificare n structura lobulilor a unor formaiuni palid colorate (insulele
Langerhans) care contrasteaz cu aspectul intens colorat al acinilor seroi

Structura histologic general

Capsula (subire)
esut conjunctiv dens dezordonat

Trabeculii:
se desprind de pe faa intern a capsulei
sunt constituii din esut conjunctiv lax
separ parenchimul n lobuli glandulari
Stroma:
esut conjunctiv lax foarte slab reprezentat (la adult), localizat ntre componentele
glandulare (ducte i acini) din lobuli
la nou-nscut este foarte bine reprezentat (30% din volumul glandei)
Parenchimul:
este organizat lobular
componenta exocrin conine glande tubuloacinare compuse, alctuite din:
poriunea secretorie acinii seroi
componenta excretorie ductele (intra- i interlobulare)
componenta endocrin este format din totalitatea celulelor secretoare de hormoni
organizate:
insular (insulele Langerhans) de tip: compact (contur regulat) i difuz (contur
neregulat)
extrainsular: celule endocrine dispuse izolat printre celulele ductale i acinare ale
pancreasului exocrin;
sunt dificil de recunoscut pe preparatele colorate cu HE

11. Corticosuprarenala
Celule endocrine sunt dispuse n cordoane organizate pe 3 zone: glomerular,
fasciculat,reticulat. Tranziia de la o zon la alta este gradate.
Zona glomerular
Este situat sub capsul.
Celulele se dispun sub form de arcade, pseudoglomeruli.
 n aceast zon se sintetizeaz mineralcorticoizi aldosteronul. Celulele zonei
glomerulare au form variabil, nucleu eucromatic, nucleol distinct, citoplasma omogen
bazofil
Zona fasciculat
Cea mai groas (2/3 din grosimea CSR)
Celulele se dispun n cordoane lungi, paralele ntre ele.
Capilarele separ cordoanele. n aceast zon se sintetizeaz
glucocorticoizi- cortizol, cortizon.
Celulele sunt aezate pe 1 2 rnduri, au form poligonal nucleu veziculos, central,
citoplasm palid, vacuolat-spongiocite
Zona reticulat
Situat profund n vecintatea medulosuprarenalei
Celulele se dispun n cordoane scurte, anastomozate care formeaz o reea.
n ochiurile reelei se gsesc vase capilare.
Sintetizeaz hormonii sexuali.

Celulele zonei reticulate mici, au nucleu picnotic, hipercrom, citoplasm acidofil,

pigment lipofuscinic abundent.
 12. Medulosuprarenala

Este formata din stroma si parenchim.

Stroma:- este constituita din fibre colagene desprinse din capsula glandei care traverseaza
corticosuprarenala, fibre de reticulina, rare celule de tip fibroblastic, rare macrofage si
mastocite.
Medulosuprarenala are o vascularizatie sanguina dubla(primeste sange din capilarele care
traverseaza corticosuprarenala si din arteriolele care se desprind direct din arterele
suprarenale, traverseaza capsula si toata corticosuprarenala si se capilarizeaza in
medulara). Capilarele sanguine se anastomozeaza si formeaza o retea capilara sinusoidala,
foarte bogata. Venele sunt dilatate, cu peretele subtire si calibrul neuniform.
Parenchimul:- este format din cordoane de celule de forme si de dimensiuni variabile,
dispuse neordonat. Sunt celule cu originea in crestele neurale. Unele celule sunt rotunde, de
dimensiuni mici, cu nucleul rotund situat central. Citoplasma este abundenta, neomogena,
fin granulara si uneori vacuolara. Citoplasma contine organite celulare obisnuite:
mitocondrii numeroase, ARG-ul dispus perinuclear, ribozomi liberi si poliborizomi,
lizozomi, reticul endoplasmatic rugos si neted.
Studii de citochimie au demonstrat ca secretia principala a acestor celule este reprezentata
de adrenalina si noradrenalina. Celulele medulosuprarenalei primesc terminatii nervoase
libere preganglionare de la neuronii simpatici ce compun nervii splahnici.

13. TUNICA EXTERNA A GLOBULUI OCULAR (SCLEROTICA SI

CORNEEA)
SCLEROTICA
- reprezinta invelisul extern al ochiului, fiind similara cu capsula unui organ
- asigura protectie mecanica foarte eficienta, fiind rezistenta si bine ancorata in orbita
- in partea anterioara se continua cu corneea, structura transparenta care permite trecerea razelor
luminoase
- grosimea scleroticii : 0,5-1 mm, variaza in functie de regiunea anatomica si de varsta
individului
- constituita din fascicule de fibre colagene dispuse in straturi paralele
- printre fibrele de colagen se gasesc putine fibre elastice dispuse intr-o retea neordonata, rare
fibrocite sau fibroblaste, rare vase sanguine
- la exterior, se insera tendoanele muschilor extrinseci ai globului ocular (asigura mobilitatea
ochiului) si multiple fibre conjunctive care se insera pe capsula Tenon, prin care ochiul este fixat
in orbita
- intre capsula Tenon si sclerotica : spatiul episcleral, ocupat de un tesut conjunctiv lax care
permite rotirea globului ocular, bogat in vase sanguine
- in partea anterioara, sclerotica se continua cu corneea printr-o zona scurta de tranzitie, numita
limb sclero-corneean
- la polul posterior, sclerotica prezinta o zona cu numeroase orificii, numita aria cribriforma,
prin care trec fibrele nervului optic
CORNEEA
- are forma unei calote emisferice
- bombarea corneei anterior permite o deschidere mai buna a campului visual
- suprafata ei este neteda, regulate
- orice deformare sau neregularitate a suprafetei corneei determina astigmatismul
Histologic
Formata din: tesutul propriu corneean, epiteliul anterior si epiteliul posterior al corneei
Tesutul propriu corneean
- format din 40-50 de lamele de fibre de collagen tip I dispuse parallel una peste alta
- distanta dintre lamele este constanta
- lamelele se jonctioneaza intre ele prin fibre de colagen
- intre lamele se gasesc rare celule conjunctive (fibrocite)

Epiteliul anterior
- epiteliu de tip malpighian, fara keratinizare
- format din 5-7 randuri de celule suprapuse, care se jonctioneaza intre ele prin interdigitatii si
desmozomi
- stratul bazal : un rand de celule cubice, cu nucleu rotund dispus central, citoplasma abundenta
- celelalte straturi celulare : celule care devin din ce in ce mai turtite (pavimentoase), nucleii
devin ovalari si mai hipercromi

Epiteliul posterior
- format dintr-un singur rand de celule aplatizate, cu nucleul turtit, cu citoplasma vacuolara,
bogata in mitocondrii, asezat pe o MB groasa, membrana Descemet
Corneea nu este vascularizata

14. STRUCTURA RETINEI VIZUALE

Retina sau tunica interna a globului ocular este un tesut nervos modificat, de origine
ectodermala.
Prin fata externa vine in contact cu tractul uveal, iar prin fata interna cu corpul vitros.
Prezinta 2 zone :
Retina vizuala situata posterior de ora serrata
Retina oarba situata anterior

Foita interna a retinei este formata din celule senzoriale (celule cu conuri si bastonase), celule
bipolare, celule ganglionare, celulele nevroglice Muller, celule amacrine si celule orizontale.
Celulele cu bastonas
- cca. 120 milioane
- absente la nivelul foveei centralis
- prezinta un corp neuronal usor alungit, din care porneste o prelungire externa (dendrita
modificata, cu aspect de bastonas)
- corpul celular : nucleu hipercrom, mic, o cantitate redusa de organite celulare
Prelungirea externa prezinta doua segmente:
o Extern - lung, cilindric, prezinta un numar foarte mare de plicaturari ale plasmalemei
celulare, ce determina discuri membranoase, ce-i dau o striatie transversala

- membrana discurilor contine rodopsina

o Intern cilindric, prezinta o striatie longitudinala data de prezenta mitocondriilor lungi si
aspect granular determinat de RE, aparatul Golgi

Celulele cu conuri
- cca 7 milioane
- au corp celular mic, unde se gaseste un nucleu rotund, mai mare si mai hipocrom decat cel din
celulele cu bastonas, cromatina este mai laxa
- au 2 segmente : extern, intern
- cele 2 segmente sunt conectate printr-o piesa intermediara subtire
- contin iodopsina
- numeroase in foveea centralis
Din corpul celular se desprind :
O prelungire dendritica in forma de con
O prelungire axonica, care se termina in butonii terminali, ce contin vezicule cu mediator
chimic. Aici se realizeaza sinapse cu celulele bipolare si orizontale.

Celulele bipolare
- reprezinta primul neuron al cailor optice
- fac legatura intre celulele fotoreceptoare si celulele multipolare (al II-lea neuron)
- aspect fusiform, nucleu hipercrom si citoplasma redusa
Celulele multipolare
- reprezinta al II-lea neuron al cailor optice
- celule mari, forma rotunda, ovalara sau piriforma
- nucleu unic, round sau eliptic, situat central, hipocrom
- citoplasma este abundenta, neomogena, bogata in organite citoplasmatice (in special corpusculi
Nissl)

Celulele nevroglice Muller

- reprezinta elemente de sustinere ale celulelor din retina
- celule alungite, de forma neregulata
- citoplasma abundenta, cu prelungiri numeroase
- nucleu ovoid

Celulele orizontale
- sunt neuroni de asociatie
- forma si dimensiuni variate
- corpul neuronal : nucleu central

Celulele amacrine
- celule particulare, lipsite de axon
Retina vizuala prezinta zone topografice cu structura histologica particulara :
Fovea centralis
- depresiune in suprafata interna a retinei, cu aspectul unui crater
- contine peste 300.000 celule cu conuri
- nu contine celule cu bastonase
- zona de acuitate vizuala maxima a retinei

Papila
- locul de concentrare a axonilor celulelor multipolare inainte de a parasi globul ocular
- situata sub foveea centralis
- prezinta artera si vena centrala a retinei

Ora serrata
- zona de tranzitie intre retina vizuala si retina oarba
- celulele vizuale sunt rare si atrofice

15. MUGURELE GUSTATIV

-reprezinta segmentul periferic al analizatorului gustativ
-se gaseste in mucoasa cavitatii bucale, ocupand intreaga grosime a epiteliului mucoasei
-localizare: in epiteliul mucoasei care delimiteaza papilele circumvalate, in epiteliul unor papile
fungiforme, la nivelul boltii palatine, val palatin, epiteliu buco-faringian, chiar in caile nazale,
laringe, faringe
-forma ovoidala
-situat cu baza pe MB a epiteliului, iar varful se deschide la suprafata epiteliului intr-un orificiu
numit por gustativ
Structural, corpusculul gustativ prezinta:
a) O componenta epiteliala, formata din:
Celulele senzoriale (gustative)
- 6-20 pentru fiecare mugure gustativ
- ocupa zona centrala a corpusculului
- forma alungita, fusiforma, cu nucleu ovalar, situat central
- polul bazal : in contact cu MB a epiteliului
- polul apical : prezinta niste formatiuni ciliare fixe, numite peri gustative
- aceste celule involueaza, fiind inlocuite cam la fiecare 10 zile cu altele noi

Celulele de sustinere
- Sunt celule epiteliale cu functie de protectie
- Inconjoara celulele senzoriale
- Sunt celule inalte, sprijinindu-se pe MB a epiteliului
- Polul apical : delimiteaza porul gustativ
- Au nucleu rotund, globulos, situat central
- Citoplasma clara

Celulele bazale (de inlocuire)

- Asezate la polul bazal, pe MB, intercalate printre celelalte tipuri de celule
- Se dezvolta si inlocuiesc celulele de sustinere
- Sunt putine, mici, au forma prismatica si nucleu sferic

b) O componenta nervoasa

- Mugurele gustativ este inconjurat de o bogata retea nervoasa, reprezentata de terminatiunile

dendritice ale neuronilor senzitivi bipolari din ganglionul geniculat, ANDERSH si
EHRENRITTER si plexiform.
- Sunt prezente 3 plexuri : plexul subgemal, perigemal si intragemal

16. EPIDERM STRUCTURA HISTOLOGICA

Epidermul este un epiteliu pavimentos, stratificat, cu keratinizare, in continua regenerare.
Grosimea lui este variabila de la 0,04 4 mm.
Majoritatea celulelor prezente in structura epidermului, numite keratinocite, au capacitatea de a
sintetiza keratina.
Epidermul este asezat pe o MB, o structura ce il desparte de derm.

Stratul bazal
- format dintr-un singur rand de celule de forma cilindrica (keratinocite)
- 18% din grosimea epidermului
- nucleul keratinocitelor este ovalar, intens cromatic, central sau la polul apical
- citoplasma : bazofila, prezinta numerosi ribozomi, mitocondrii, lizozomi, vezicule de
pinocitoza
- celulele contin numeroase granule de pigment melanic
- membrana celulara prezinta 2 componente :
1. glicolema complex lipoproteic superficial
2. plasmalema sau membrana plasmatica propriu-zisa, trilaminata
- prezinta desmozomi si hemidesmozomi - structuri importante in adezivitatea celulara, nu sunt
structuri permanente

Stratul spinos
- stratul celulelor poliedrice sau stratul mucos al lui Malpighi
- 53% din grosimea epidermului
- 6-20 de randuri de celule poliedrice, voluminoase, asezate deasupra stratului bazal
- nucleul este rotund, dispus central, cu 1-2 nucleoli vizibili
- citoplasma este acidofila, mai condensata la periferie si mai clara perinuclear
- keratinocitele contin toate organitele celulare, dar mai putine decat in stratul bazal : lizozomi
(rol in digestia celulara)
- caracteristic pentru keratinocitele stratului spinos este sporirea numarului de filament
citoplasmatice si aparitia keratinozomilor
- keratinozomi : rol in sinteza lipidelor, colesterolului, biosinteza provitaminei D3
Stratul granulos
- 2-3 randuri de celule romboidale
- 10% din grosimea epidermului
- celulele prezinta : un nucleu tahicrom, ovalar, citoplasma contine mitocondrii balonizate,
ribozomi, keratinozomi
- in citoplasma se gasesc numeroase granule, formate din keratohialina
- membrane celulara este mai groasa, desmozomii sunt rari si cu structura modificata

Stratul lucios
- mai evident la palme si plante
- format din cateva randuri de celule turtite, intens acidofile
- citoplasma contine o grasime complexa, eleidina, dar si acid oleic, grasimi neutre si glicozizi
- la microscopul fotonic, in acest strat nu se mai identifica limite celulare

Stratul cornos
- 4-10 randuri de celule clare, moarte, acidofile, turtite, asezate paralel cu suprafata pielii
- 18% din grosimea intregului epiderm
- mai gros la nivelul palmelor si plantelor
- celulele sunt anucleate, iar organitele citoplasmatice sunt absente
- celulele acestui strat se numesc corneocite
- se gaseste o proteina specifica numita filagrina
- plasmalema celulei cornoase se ingroasa progresiv, devenind foarte densa, asigurand astfel
rezistenta mecanica a stratului cornos

Melanocitele
- celule derivate din crestele neurale, au rol vital in fotoprotectie
- sunt intercalate printre keratinocitele stratului bazal al epidermului, dar si in bulbul firului de
par
- celule cu citoplasma palida, abundenta in organite citoplasmatice, nucleu rotund si nucleolat,
tahicrom, situat central
- au forma neregulata sau stelata, cu multe prelungiri
- sintetizeaza pigment melanic, formand melanozomi
- melanozomii sunt compusi, in mare parte, din melanina si proteine
- marimea si numarul melanozomilor sunt determinate genetic, pielea neagra tropicala continand
mai multi melanozomi decat pielea alba. O maladie genetica rara este albinismul, caracterizat
prin lipsa sintezei de melanina.
- sinteza melaninei este influentata puternic de factorii hormonali (MSH, ACTH)

Celulele Merkel
- raspandite printre keratinocitele stratului bazal si spinos
- in cantitate mare in pielea degetelor, buzelor si teaca firului de par
- citoplasma clara, bogata in organite si prelungiri
- nucleul este normocrom, situat central, lobulat
- caracteristica acestor celule este prezenta in citoplasma a granulelor Merkel
- au proprietati receptoare, actionand ca un inductor mecanosenzitiv asupra fibrelor nervoase
amielinice din epiderm

Celulele Langerhans
- asemanatoare melanocitelor
- se gasesc printre celulele stratului bazal, dar mai ales in straturile spinos si granulos
- citoplasma clara, abundenta, nucleu boselat
- rol : initierea raspunsului imun, in procesele imunoalergice de contact
- dupa iradiere cu ultraviolete, se constata o reducere semnificativa a celulelor Langerhans,
considerata a fi una din cauzele dezvoltarii cancerelor cutanate

Membrana bazala a epidermului (jonctiunea dermo-epidermica)

- separa epidermul de derm
Prezinta 3 straturi lamelare suprapuse :
1. Lamina lucida (lamina rara)
2. Lamina densa
3. Lamina fibroreticularis

17. DERM STRUCTURA HISTOLOGICA

- limitat la suprafata de MB care il separa de epiderm, iar in profunzime se continua fara o

delimitare neta cu hipodermul
- grosime 0,2 - 4 mm
- este un sistem integrat de celule, fibre, filamente si substanta fundamentala amorfa
- confera pielii rezistenta, protejand organismul impotriva agentilor mecanici, dar in acelasi timp
este si un organ de depozit al apei
- intervine in procesele de reglare termica si in receptionarea stimulilor senzoriali

Microscopic, dermul prezinta 2 zone :

1. Dermul papilar sau superficial, situat imediat sub MB, 1/5 din grosimea dermului
2. Dermul profund sau propriu-zis, 4/5 din grosimea dermului

Componenta fibrilara
- 75% din greutatea uscata a acestuia
- contine fibre elastice si de colagen

Fibrele de colagen
- 90% din structura fibrilara a dermului
- se pot grupa in fascicule sau benzi ondulate dispuse aproximativ paralel cu suprafata pielii
- sunt lungi, sinuoase, cilindroide
- biosinteza colagenului se desfasoara la nivelul fibroblastelor, fiind favorizata de vitamina C si
inhibata de vitamina A si cortizol
- structura si cantitatea de colagen se modifica cu varsta
Fibrele elastice
- 10% din structura fibrilara a dermului
- sunt subtiri, sinuoase, invizibile in tehnicile microscopice uzuale
- principala lor proprietate este extensibilitatea, putandu-se alungi pana la 100-120% si reveni la
lungimea initiala
- rol : in elasticitatea cutanata, dar si in mobilitatea jonctiunii dermo-epidermice
- biosinteza fibrelor elastice se realizeaza sub forma unu precursor numit tropoelastina

Fibrele de reticulina
- sunt foarte subtiri si scurte
- se vizualizeaza numai prin impregnare argentica, colorandu-se in negru
- au calibru neuniform
- se aseamana cu fibrele de colagen, de aceea se mai numesc si fibre precolagene
- rol : formarea structurii de rezistenta a dermului

Celulele dermului

1. Fibroblastele
- provin din diviziunea si maturarea celulelor mezenchimale
- rol : sinteza moleculelor de colagen, de elastina si a glicozaminoglicanilor
- pe masura imbatranirii individului, fibroblastele isi pierd capacitatea de multiplicare si secretie
- o schimbare a metabolismului fibroblastelor o produce limforegulina

2. Macrofagele (histiocitele)
- au morfologie variabila
- rol : apararea pielii, ingloband bacterii, virusuri, corpi straini, fragmente celulare dezintegrate,
lipide sau pigment melanic
- au mobilitate mare
- au origine in maduva osoasa rosie

3. Mastocitele
- celule conjunctive
- intalnite mai des in jurul vaselor sanguine/ foliculilor pilari
- forma ovalara sau alungite
- citoplasma contine toate organitele comune, miofilamente si un numar mare de granule
- se evidentiaza prin coloratii speciale : albastru de toluidina/metilen, violet de gentiana, giemsa,
albastru alcian

Substanta fundamentala
- amorfa, gelatinoasa, dispusa in spatiile libere dintre celule si fibre
- este abundenta la nastere si se reduce progresiv cu inaintarea in varsta
- la elaborarea SF participa fibroblastele si mastocitele
- contine : apa, electroliti, globuline, polipeptide, unii aminoacizi si acizi grasi liberi
- rol : in depozitarea apei, in schimburi metabolice dintre celule si vasele sanguine, sustinere a
fibrelor si celulelor dermice

18. HIPODERM STRUCTURA HISTOLOGICA

- reprezinta tesutul fibro-gasos subdermic

- specializat in sinteza si depozitarea intracelulara a grasimilor
- grosimea lui variaza in functie de regiunea anatomica, sex, varsta, rasa, starea de nutritive a
individului si echilibrul sau endocrine
- in unele regiuni ale pielii este bine reprezentat (abdomen, obraz), iar in altele poate lipsi
- deriva din mezenchimul embrionar
- este format din fascicule de fibre colagene cu dispozitie plexiforma
- in grosimea fibrelor colagene se gasesc rare fibre elastice, rare celule conjunctive (fibrocite si
mastocite) si putina SF
- fibrele de colagen creaza o retea anastomotica in ochiurile careia se gasesc lobuli adiposi
- lipidele din hipoderm sunt intr-un circuit continuu de mobilizare si depozitare, proces ce se
desfasoara sub influenta : insulina, noradrenalina, cortizon, STH, ACTH, TSH, unele
prostaglandine
- contine numerosi corpusculi senzitivi, de tipul Vater-Pacini si Golgi-Mazzoni
- rol : protectie mecanica si termica pentru organism, suport pentru formatiunile glandulare,
foliculare, vasculare si nervoase
- in unele parti ale corpului, hipodermul contine fibre musculare netede si striate

19. PARTICULARITATI HISTOLOGICE A GLANDEI SALIVARE

PAROTIDIENE

Parotida
- localizata anterior si sub tegumentul urechii, intre ramura mandibulei si procesul mastoidian
- componenta secretorie a acestor glande este de tip seros
- acinii sunt foarte numerosi
- canaliculele intercalare Boli sunt lungi, au diametru mic si se continua cu canalele excreto-
secretorii Pfluger
- canalele excretorii extralobulare converg si dau nastere ductului excretor comun al glandei,
canalul Stenon
- canalul Stenon se deschide in cavitatea bucala, in dreptul celui de-al doilea molar superior
- secretia glandelor parotide este discontinua, ritmata de alimentatie
- saliva este fluida, bogata in proteine si saruri, dar lipsita de mucina

20. PARTICULARITATI HISTOLOGICE A GLANDEI SALIVARE

SUBMAXILARE
- este localizata in podeaua cavitatii bucale, sub corpul mandibulei si se extinde spre gat, pe sub
marginea inferioara a acesteia
- este o glanda de tip mixt
- sistemul canalicular excretor este asemanator celui din parotida, dar ductele alveolare sunt mai
scurte, iar canalele striate Pfluger sunt mai bine conturate
- saliva contine mucus, secretat de celulele caliciforme din epiteliul canalicular
- canalul excretor comun : Wharton
- ductul lui Wharton se deschide in cavitatea bucala, sub varful limbii
- saliva contine lizozim, substanta cu actiune antibacteriala si enzime de tip amilaza

21. PARTICULARITATI HISTOLOGICE A GLANDEI SALIVARE

LINGUALE
- este reprezentata de un grup de glande aflate in stransa legatura cu canalul Wharton, dar avand
fiecare un duct excretor separat, ce se deschide sub limba
- este o glanda mixta, predominant mucoasa, acinii serosi si semilunele Gianuzzi sunt putin
numeroase
- saliva contine mult mucus, bogat in polizaharide sulfatate
- procesul secretor al glandei este continuu

22. HISTOFIZIOLOGIA GLANDELOR SALIVARE

Glandele salivare majore sunt organe parenchimatoase. In planul lor general de organizare se
identifica doua elemente majore : stroma si parenchimul.
Stroma
- Formeaza la exterior o capsula, septuri si tesut conjunctiv interstitial
- in tesutul conjunctiv interstitial, pe langa vase si filamente nervoase, se gasesc grupari de celule
adipoase, infiltratii limfoide si microganglioni vegetativi.
Capsula
- este un tesut conjunctiv fibros, bogat in fibre de colagen si de reticulina
- contine o cantitate variabila de tesut adipos
- confera individualitate glandelor salivare majore
- are rol protector
- de pe fata interna a capsulei, iau nastere septuri sau travee conjunctive groase, ce delimiteaza
parenchimul in lobi
Parenchimul
1. Portiunea secretorie acinii
2. Portiunea excretorie canaliculele si canalele excretorii ale glandelor salivare

Acinii glandulari sunt de 3 tipuri : mucosi, serosi si micsti

Acinii mucosi
la MO : forma ovalara, format din celule trapezoidale, cu citoplasma clara,
vacuolata, care contine mucus
contin celule mioepiteliale (cu actina si miozina)
 Acinii serosi
Secreta proteine depozitate in granule de zimogen
Au forma piramidala, sunt asezate pe un singur rand
Citoplasma contine : ribozomi, mitocondrii, complex Golgi. Are aspect intunecat,
intens bazofil
Contin celule mioepiteliale

Acinii micsti
Sunt alcatuiti atat din celule mucoase, cat si din celule seroase
Portiunea intralobulara : contine canale excretorii de dimensiuni mici
Portiunea extralobulara : contine canale excretorii de calibru mare, care
conflueaza si dau nastere canalului excretor principal

25. Organul pulpo-dentar.Histogeneza

Organul pulpodentar, cu origine ectomezenchimatoasa reprezinta

unitatea biologica fundamentala a dintelui.
Format dintr-un parenchim conjunctivo-vascular, el ocupa cavitatea
centrala a dintelui Si formeaza o entitate histo-fiziologica incepand cu
eruptia pulpei dentara sufera modificari ale volumului sau, datorita
fomarii continue a dentinei secundare.
Comunicarea pulpei cu tesutul conjunctiv alveolar sc efectueaza prin
' intermediul canalelor radiculare care se deschid in apexul radacinii.

Histogeneza pulpei mezenchimatoase

Mezenchimul pulpar rezulta din multiplicarea locala a fibroblastelor
din regiunea viitoarelor arcuri gingivale maxilare Si mandibulare.
Procesul de multiplicare este Indus dc catre celulele
ectomezenchimatoase care pornesc din crestele neurale ale trigemenului
Si care au migrat in zona odontogenetica
unor substrate extracelulare.
Incepand din stadiul de ,,clopot" sc constata o multiplicare activa a
celulelor din papila mezenchimatoasa ducand la diferentierea a doua
zone: o zona centrala (viitoarea zona pulpara) Si o zona periferica
(viitoarea zona dentinogenetica). Initial, celulele epiteliale ale organului
smaltului sunt separate de celulele mezenchimale de catre o membrana
bazala continua. Acesta, treptat, se degradeaza si, intre celulele epiteliale
Si cele mezenchimale se vor stabili interactiuni care vor declansa procesul
de citodiferentiere.
Debutul acestui proces este semnalat de incetarea mitozelor,
 modificarea morfologiei celulare prin alungirea acestora si migrarea
nucleului spre polul bazal cu dezvoltarea organitelor implicate in
sintezele proteice si inceputul procesului de fibrinogeneza (aparitia
fibrelor dc precolagen - fibrele Korff).
Studiul histologic al pulpei dentare
Tesutul conjunctiv care constituie pulpa prezinta un aspect particular.
Din punct de vedere histologic se disting doua zone:
- zona marginala care cuprinde elementele situate in vecinatatea
dentinei, cum ar fi odontoblastii si stratul lui Weill, precum si plexul
hematoxilinofil Retterer;
- zona centrala care cuprinde restul pulpei.

Dintre ce1ule se identifica fibroblaste, fibrocite si histiocite, care

pot migra si se transforma in macrofage , in cursul fenomenelor
inflamatorii ale pulpei; se mai intalnesc plasmocite si leucocite.
Printre celule sc gaseste substanta fundamentala in interiorul unei
retele de fibre de colagen. Substanta fundamentala apare sub forma de gel
care confera pulpei o consistenta neteda Ea contine mucopolizaharide, in
special acid hialuronic, care ii confera proprietati fizico-chimice
particulare.
Dentinogeneza cuprinde doua faze:
- faza celulara in care odontoblastele sintetizeaza Si acumuleaza
precursorii dentinei
- faza extracelulara in care se produc modificari biochimice la
nivelul materialului secretat.
Zona odontogenetica apartine atat pulpei, cat si dentinei.
La nivelul ei se realizeaza legatura histo-functionala intre pulpa si
dentina (complexul pulpo-dentar).
Mineralizarea dentinei se realizeaza prin impregnarea progresiva
a substratului matriceal cu aburi de fosfat de calciu cristalizate sub forma
de hidroxiapatita lonii de calciu aduSi pe cale sanguina sau de catre
odontoblastele direct implicate, vor suferi profunde modificari. Fomarea
hidroxiapatitei este precedata de formarea dc structuri precursoare ca:
fosfatul dc calciu , fosfatul tricalcic Si
fosfatul octocalcic.

26. Histogeneza Dentinei

Sub influenta inductoare a stratului de preamieloblaste cu care

este in contact, regiunea periferica a pulpei mezenchimatoase sufera
transformari morfofunctionale. Odontoblastele sunt in contact imediat cu
celulele mezenchimatoase, intrucat spatiul acelular care le va separa mai
tarziu (stratul lui Weill) nu Si-a facut Inca aparitia. Papila este bine
, vascularizata iar capilarele intra in relatie directa cu odontoblastele.
Initial, substanta fundamentala din regiunea periferica a pulpei
dentare apare ca fiind omogena, transparenta (acesta se intampla la
inceputul dentinogenezei). Fibrele existente cresc cantitativ in cursul
genezei dentinei constituind o fina retea situata in imediata apropiere a
odontoblastelor (fibrele lui Von Korff) care, la inceputul dentinogenezei
contribuie la formarea texturii organice dentare. Odontoblastele joaca un
rol important In formarea dentinei. Ele elaboreaza matricea organica
de origine mezenchimatoasa care contine colagen Si mucopolizaharide (acid
chondroitin sulfuric 1/0). Pe masusura elaborarii matricei organice a viitoarei
dentine, odontoblastele se retrag lasand in zona dentinala o expansiune
citoplasmatica (fibrele jul Tomes) care devin din ce in ce mai lungi, pe
masura ce grosimea dentinei creSte.
Periodontoblastic sc observa un spatiu unde se gasesc fibre fine
de colagen nemineralizate iar reactiile polizaharidice arata un manSon,
parietal (manSonul lui Weill) care margineSte canaliculul Si care va
constitui prelungirea dentinei imature din jurul canaliculului dentinal,
cunoscuta ca teaca lui Neumann.
Regiunea unde se formeaza primele cristale nu a fost delimitata
histologic. Limita dintre predentina Si dentina propriu-zisa sc observa
usor. Mineralizarea se face sub forma unor focare granulare, prin fuzionarea carora se
ajunge la formarea unei lame cu margini ondulate orientate paralel cu suprafata
dentinara Lamele mineralizate se formeaza cu o periodicitate regulata,
cresc in grosime Si fuzioneaza intre ele.

Daca mineralizarea intre lame are o intensitate mai scazuta, intre

doua lame consecutive se formeaza linia lui Von Elmer, observata la
dentina adulta. Daca dupa formarea primelor globule minerale calcificate apar
tulburari in mineralizare (in formarea unei globule minerale), aceasta
nu se mai formeaza Si la adult, vor apare niSte spatii cunoscute ca
spatiile interglobulare ale lui Czermak sau dentina interglobulara a
lui Myers.

Contrar smaltuluii, dentina se edifica continuu cu variatii ale

ritmului, astfel dintele se apara contra cariei; aceasta este o caracteristica
reactionala a vitalitatii pulpei dentare, care este similara proprietatilor
biochimice ale tesutului conjunctiv tanar.

27. Structura histologica a dentinei periferice

Dentina periferica
Ea este situata imediat sub smalt la nivelul coroanei Si sub
cement la nivelul radacinii.
Cactere morfoiogice:
- este atubulara,
- gradul ei de mineralizare este mai mic decat al dentinei
circumpulpare,
- trama organica este compusa din fibre colagene groase fiind
inconjurata de o teaca bogata in glicozaminoglicani intre smalt Si dentina
 avand un traiect festonat cu concavitati spre smalt. Concavitatile sunt
separate de pinteni dentinali care patrund in smalt. Pe sectiuni Slefuite s-a
observat ca unii tubi dentinali patrund In smaltul de la nivelul jonctiunii
(fusurile smaltului).
Pe cupe nedecalcificate sc observa ca marile cristale ale smaltului
sunt interdigitate cu cristale mai fine ale dentinei periferice. Studii
histochimice au evidentiat la acest nivel o zona alcianofila rezistenta la
actiunea colagenazelor (zona rezistenta la atacurile carioase).
La nivelul jonctiunii cemento-dentare se observa fibre de colagen
care apartin tramei organice a dentinei ce se continua cu cele ale
cementului, fibre care rezista la liza enzimatica.

28. Structura histologica a dentinei circumpulpare

Dentina circumpulpara este structurata din unitati metabolice si

dentina intertubulara.
O unitate metabolica dentinara este formata din:
- prelungirile Tomes (prelungirile odontoblastelor),
- spatiul pericitoplasmatic care inconjoara prelungirile Tomes,
- tubulii dentinal ice contin prelungirile Tomes
Intre doua unitati metabolice se gaseSte dentina intertubulara

Prelungirile odontoblastelor sunt expansiuni celulare care pleaca

de la polul secretor al odontoblastelor. Aceste prelungiri sunt incluse in
spatii tubulare numite canalicule dentinale. Aceste canalicule sunt
sinuoase Si se intind de la nivelul camerei pulpare pana la cement,
respectiv pana la smalt (in toata dentina). Ele au directie perpendiculara
la nivelul radacinii Si devin oblice in regiunea coroanei. La extremitati,
ele se bifurca. Pe traseul lor, acestea dau ramificatii laterale care se
anastomozeaza cu ramificatiiie laterale ale canaliculelor vecine. La baza
lor, prelungirile prezinta repliuri, cateva mitocondrii, vezicule cu un
continut granular Si microfilamente. Pe Masura inainterii lor spre cement sau
smalt, organitele dispar persistand doar microtubulii si microfilamentele care sunt
implicate in transportul precursorilor matriceali.
In spatiul pericitoplasmatic s-a pus in evidenta prin coloratii cu albastru Alcian
complexe polizaharidice,
proteine necolagenice Si cateva fibre de coIagen.
Aceasta este o zona labila cu rol in mineralizarea dentinei
peritubulare Si in procesele de remaniere dentinala. In aceste spatii se mai
gasesc terminatiuni nervoase care pleaca de la fibrele nervoase pulpare
Si inconjoara terminatiile odontoblastelor.
Tubii dentinali contin expansiunile citoplasmatice ale odontoblastelor,
Diametrul lor scade progresiv, pe masura indepartarii de pulpa
datorita apozitiei progresive de dentina peritubulara.
Structura peretelui propriu-zis are o mare varietate morfologica
datorita proceselor de remaniere dentinara de la acest nivel.

29. Structura histologica a dentinei peritubulara

Dentina peritubulara - este zona dc dentina care inconjoara

peretele tubulilor dentinari. Trama organica a dentinei apare la
microscopul electronic, ca fiind formata dintr-un material granular lipsit
de fibre de colagen. Prin studii histochimice la acest nivel, s-au evidentiat
proteine necolagenice (8-9%) compuse din glicoproteine apropiate ca
structura. Doua dintre ele contin fosfati organici, iar una contine acid
sialic Si o fractiune de fosfat organic. Histochimic, dentina peritubulara
este PAS (+) Si metacromatica cu albastru de toluidina ceea ce indica
prezenta de glicoproteine Si de glicozaminoglicani (condroitin-4 Si -6
sulfat), iar in cantitaii mici, acid hialuronic, dermatan-sulfat Si urme de
keratan-sulfat. Faza minerala este formata din cristale fine dc hidroxiapatita,
care la acest nivel sunt izodiametrice (250 A inaltime) Si formate
din fosfat tricalcic Si fosfat octocalcic. Microradiografic, dentina
peritubulara apare mai putemic mineralizata decat cea intertubulara

30. Structura histologica a dentinei intertubulare

Dentina intertubulara - ocupa spatiile existente intre unitatile
metabolice adiacente, rezultand din mineralizarea materialului matriceal
secretat de odontoblaste. Este formata dintr-un sistem de fibre colagene
care, prin dispozitia lor, formeaza o retea inglobata intr-o substanta
fundamentala amorfa, bazofila mineralizata in proportie de 70-80% cu
saruri in care predomina fosfatul tricalcic sub forma de hidroxiapatita
care se situeaza de-a lungul fibrelor de colagen care, treptat, vor umple
spatiile interfibrilare.
Cristalele au forma unor baghete hexagonale aplatizate cu o
lungime de 1000 A Si o grosime de 20-30 A. In cursul elaborarii. dentina
se formeaza in paturi succesive care se pozitioneaza in paralel cu procesul
de mineralizare. Ritmul zilnic dc depunere a dentinei este de 5 microni.
Datorita ritmicitatii procesului de mineralizare vor apare in structura
dentinei niSte linii de crestere (liniile lui Von Ebner). Indicele de
mineralizare este de aproximativ 70%. In afara de hidroxiapatita mai
participa fosfatul de Mg, N& Cl, Zn, Fe Si altele.
Matricea organica a dentinei intertubulare este structurata din
colagen predominant tip I (90%), care este secretat de catre odontoblaste,
iar spatii1e interfibrilare sunt ocupate de proteoglicani precum condroitin-
4-sulfati, condroitin-6-sulfati, dermatan-sulfati, keratan-sulfati Si acid
hialuronic, toti fiind prezenti in dentina dar Si in predentina pentru a
contribui per total la edificarea retelei fibrilare coIagene.
Alte componente ale spatiului interfibrilar sunt glicoproteinele Si
proteinele necolagenice (in special fosfo-proteine), fosfolipide Si unele
complexe protein-polizaharidice care sunt asociate cu fibre dc coIagen.
31. Matricea smaltului dentar

Aceasta este bogata in elemenente organice (20-30% saruri minerale) El este rrealizat
de catre celulele org smaltului care realizeaza tranzitul, incorporarea, asamblarea si
secretia matricei. Celulele epit adamantin extern si ale reticulului stelat au rol de a
conduce si controla tranzitul elementelor precursoare. Celulele stratului intermediary si
ameloblastele au rol in biosinteza produsilor. S-a descries un smalt in dezvoltare, care
este produsul de secretie organica al ameloblastelor si un smalt matur. Smaltul in
dezvoltare este trecator si se sfarseste atunci cand prin procesul de maturare apar
punctele cuspidiene inspre colet. In matrice fractiunea organica secretata de catre
ameloblaste, deci proteinele, ocupa 30% si sunt reprezentate de circa 20 de subst
proteice diferite. Ele sunt protein bogate in proline, acid glutamic, leucine si histidine.
Proteinele din smaltul matur contin acid aspartic, acid glutamic, serina si glicina. In
matricea smaltului s-au mai evidentiat lipide care par a fi associate cu procesele de
mineralizare. S-au mai pus in evidenta protein lipofile. Matricea imatura se prezinta
sub forma unui gel trofic, care permite difuziunea substantelor. Matricea nu se dizolva
in acizi si este traversata cu usurinta de catre razele x.

32. Structura histologica a smaltului dentar

Smaltul este un tesut dur, acelular si avascular, care se prezinta ca o patura de grosime
inegala ce acopera in totalitate dentina de la nivelul coroanei pana la coletul anatomic al
dintelui. Reprezinta un tesut dur, casant, translucid si apare la razele x. Se situeaza
printer substantele cele mai pure si nu se uzeaza decat prin frecare cu el insusi.
Aspectul translucid al smaltului da dintilor o culoare variabila, in functie de grosimea
lui. Din punct de vedere chimic, in smaltul matur, elem chimice anorganice variaza
intre 95-96% iar cele organice variaza intre 0.5-2% din greutatea totala. Cantitatea
totala de apa este intre 2-4%, atat sub forma libera, cat si sub forma legata de matricea
organica. Fractiunea mineral este reprezentata de hidroxiapatita alcatuita din
subunitati. Din compusii minerali, 2% sunt reprezentati de fosfatul dicalcic, beta-,
tetra-, si octocalcic. Mai contine fluor, zinc, plumb, Strontiu si Cu. La MO, smaltul
apare ca fiind format dintr-o comp intraprismatica (prismele hexagonale) si o
componenta interprismatica. La nivelul jonctiunii amelodentare s-a descries o banda
fina aprismatica cu grosimea de 1-3 microni ce corespunde primelor etape de formare a
smaltului, inainte te diferentierea prelungirilor Tomes. Prismele sunt unitati
fundamentale care intra in structuralizarea smaltului, fiind in numar de mai multe
milioane pentru fiecare dinte. Ele au o directive perpendicular pe cele versante ale
smaltului. In sectiune transversal au o forma poligonala sau ovalara si mai ra
hexagonala 2%. In perioada de mineralizare, cristalele din zona inter si
intraprismatica formeaza intre ele unghiuri care variaza intre 45-60 grade. Datorita
orientarii diferite a prismelor, unele transversal sau altele longitudinale, apar la lumina
transmisa o serie de benzi, numite benzile Schreger-Hunter, care ocupa in smaltul
matur mai mult de o treime. Ele formeaza un unghi de 80 de grade cu jonctiunea
amelodentinara. Variatiile de orientare a prismelor pot fi marcate in vecinatatea
dentine. Ele inceteaza la mijlocul smaltului incat reg superficiala a acestuia apare
regulate. Se va realiza in partea profunda unn aspect numit smalt nodulos. Datorita
unei proaste mineralizari pot aparea mici interval care separa grupele de prisme,
realizand imaginea unor aspect numite tufisurile smaltului. Striile lui Rezius pe
sectiunile longitudinala formeaza cu limita smalt dentina, ca si cu suprafata smaltului
un unghi mic. Ele au o grosime variabila si dau smaltului un aspect stratificat. Striile lui
Retzius pleaca de la jonct amelodentinara si ajung la supraf smaltului sub un unghi
ascutit. La suprafata smaltul este acoperit de o structura tranzitorie numita cuticula
smaltului. Ea rezulta din celulele org smaltului care, la sf edificarii lui, o parte din
cellule fuzioneaza cu patura spinoasa a epiteliului gingival, iar o alta parte contribuie la
promovarea unei fine pelicule aderente la supraf smaltului tanar. Dupa eruptive, ea se
distruge rapid si dispare. In locul ei se formeaza o pelicula de origine salivara si
bacteriana cu grosime 5-30 microni, iar fata sa interna prezinta continuitate cu
matricea organica a zonei de suprafata, in special cu cea dintre striile lui Retzius.

33. Structura histologica a parodontiului

Paradontiul reprezinta ansamblul da tesuturi care asigura

suportul odontiului (dintele propriu-zis). Odontiul este format din pulpa
dentara, dentina Si smalt. Suportul odontiului este asigurat in oasele
maxilare Si mandibular.
Paradontiul este format din cement, ligamentul alveolo-dentar, procesele alveolare si
mucoasa gingivala.
Odontiul, impreuna cu paradontiul formeaza odontonul sau
organul dentar.
Formarea cementului reprezinta o reactie a tesutului conjunctiv
peridentar la contactul direct cu peridentina. Cementul este un tesut a
carui structura Si functii ii confera unele analogii cu tesutul osos. El este
singura structura dura a odontonului cu caracteristicile morfo-functionale
ale unui tesut conjunctiv
Cementul este patura de tesut mineralizat care acopera suprafata
extema a dentinei radiculare. La cei mai multi dintre dinti, cementul
acopera uSor smaltul in partea sa dintre colet sau cele doua tesuturi se
afla in contact strans unul cu celalalt.
La unii dinti se intamp]a ca cementul sa nu atinga smaltul, cele
doua tesuturi ramanand separate printr-un mic spatiu in bordura
smaltului. In acest caz, dentina este expussa la alterari (carii ale gulerului).

34. Cementogeneza

Aceasta incepe inaintea eruptiei dentare si se continua in toata viata dintelui indifferent
daca aceasta mai contine sau nu pulpa dentara.
Cementogeneza are doua etape
- prima etapa se caracterizeaza prin secretia unei matrice.
- A doua etapa consta in mineralizarea matricei respective
Cementogeneza este precedata de formarea si proliferarea tecii epiteliale ale lui
Hertwig, teaca ce se formeaza prin fuzionarea structurilor celulare externe si interne de
la extremitatea apicala a organului smaltului, din dreptul jonctiunii coronaro
radiculara. Aceaasta teaca este situate intre doua zone continui ale ectomezenchimului :
- Pe de o parte, papilla dentara
- Pe de alta parte comportamentul intern al foliculului dentar care inconjoara ca o
capsula mugurele dentar in stadiul embrionar de cupa.
Foliculul dentar contribuie la formarea sistemului de fixare a dintelui. Dupa
fragmentarea tecii epiteliale a lui Hertwig, celulele mezenchimatoase din sacul dentar se
insinueaza intre fragmentele celulare epiteliale pana vin in contact cu dentina
radiculara care va exercita o actiune inductoare asupra acestora. La contactul cu
dentina, acestea cresc in dimensiuni si se diferentiaza in procementoblaste, apoi in
cementoblaste. Dupa diferentiere, cementoblastele elaboreaza primele elemente ale
matricei organice a cementului de pe suprafata dentine radiculare mineralizata si in
jurul fasciculelor de fibre ligamentare care se formeaza.
Aceasta matrice organica cementara este structurata din subst fundamentalasi dintr-un
grilaj de fibre colagene. Dupa formarea unei paturi de cement, fasciculele de fibre ale
viitorului ligament alveolo dentar iau o pozitie oblica in raport cu suprafata radiculara
si sunt incluse progresiv in matricea cementara sub forma fibrelor Sharpey. In cursul
eruptiei dintelui, fibroblastele lig. Parodontal sintetizeaza noi fibre a caror densitate
creste, se orienteaza perpendicular pe suprafata cementului, iar intre fasciculele
extrinseci isi fac aparitia fibre intrinseci. Mineralizarea suprafetei radiculare se face
prin depozite de cristale pe si intre fibrele ligamentare. Cristalele, la inceput de talie
mica, prin maturare cresc progresiv. Prin mineralizarea progresiva, cementoblastele
sunt, treptat, cuprinse in lacune si devin cementocite. Ele sunt separate printr-un spatiu
de peretii calcficati ai lacunelor, acesta numindu-se spatiu pericementocitar.
Cementogeneza este un process continuu, ritmul cementogenezei fiind influentat de
diferiti stimuli care actioneaza asupra suprafetei radiculare.

35. Structura histologica a cementului primar

Se caract printr-un continut imp de fibre extrinseci ligamentare, incluse in matricea sa

sub forma de fibre Sharpey. Aceste fibre sunt mineralizate si joaca un rol important in
atasarea ligamentara a dintelui la alveola osoasa. In MO cementul primar apare de
aspectul unei paturi fine de tesut mineralizat lamellar, adiacent cu dentina radiculara.
Are o grosime de 4-20 microni si creste o data cu varsta pana la 60 microni. Prezinta
striatii ce corespund cu limitele straturilor de suprafata depuse succesiv. In structura
acestora exista o component organica formata din colagenul fibrelor. Fibrele sunt
dispuse in fascicule si sunt inglobate in tesutul mineralizat. Fibrele extrinseci de
collagen, sunt paralele intre ele si in continuare, cu fibrele ligamentare care se insera pe
suprafata cementului. Mineralizarea acestei zone este uniforma cu exceptia unei zone
de 10-15 microni la nivelul jonc dentina-cement, ceea ce ii confera aspect heterogen. La
acest nivel pot apare spatii mineralizate. Suprafata cementului acelular apare relative
uniforma si rectilinie. Depunerile de mineral sub forma de cristale de apatite preced
mineralizarea interfibrilara. O zona de precement de 3-5 microni separa fata
mineralizata a cementului acelular de celulele ligamentului parodontal. Supraf externa
a cementului prezinta emergente sub forma de domuri mineralizate, ale fasciculelor de
fibre Sharpey.

36. Structura histologica a cementului secundar

Are in MO un aspect mai putin uniform decat cementul acelular. El prezinta structure
partial mineralizate, cellule si fibre extrinseci nemineralizate. Mineralizarea sa este mai
putin omogena decat a cementului acelular. Cimentocitele sunt cellule cu prelungiri
citoplasmatice incluse in lacune cu aspect neregulat, care, la randul lor, sunt cuprinse in
cementul mineralizat. In apropierea supraf parodontale, ele prezinta un nucleu
voluminous si excentric. In apropierea jonctiunii dentina cement, cementocitele au o
citoplasma vacuolara. Intre peretele cementoplastelor si membrane cementocitelor si a
prelungirilor acestora se gaseste un spatiu cu latime variabila care contine o substanta
mucoproteica amorfa. Fibrele de collagen extrinseci sunt fibre colagene grupate in
fascicule aflate in continuitate cu fibrele ligamentului parodontal. Acestea sunt fine si
nemineralizate sau partial mineralizate si nu au un traiect rectiliniu pe toata grosimea
cementului. Fibrele colagene intrinseci sunt dispuse dezordonat si associate cu cele
intrinseci. Mineralizarea lor este complete si omogena. Dintre toate tesuturile
mineralizate, cementul contine cele mai putine saruri minerale. Fractiunea organica
reprezinta 2-5% din greutatea totala a cementului, iar fractiunea anorganica reprez 65-
66%. Fractiunea organica este reprez de collagen tip 1 si foarte mici cantitati de
collagen tip 3, ambele la nivelul cementului radicular. Colagenul cementar contine
hidroxiprolina , glicina, alanine, si prolina. Mai contine protein necolagenice :
glicoproteine, proteoglicani, fosfopretine. Fractiunea minerala contine fosfati, fluoruri,
carbonati. In cursul imbatranirii fractiunea minerala sufera modificari fara a fi legate
de maladia parodontala.

37. Structura histologica a cementului secundar

Are in MO un aspect mai putin uniform decat cementul acelular. El prezinta structure
partial mineralizate, cellule si fibre extrinseci nemineralizate. Mineralizarea sa este mai
putin omogena decat a cementului acelular. Cimentocitele sunt cellule cu prelungiri
citoplasmatice incluse in lacune cu aspect neregulat, care, la randul lor, sunt cuprinse in
cementul mineralizat. In apropierea supraf parodontale, ele prezinta un nucleu
voluminous si excentric. In apropierea jonctiunii dentina cement, cementocitele au o
citoplasma vacuolara. Intre peretele cementoplastelor si membrane cementocitelor si a
prelungirilor acestora se gaseste un spatiu cu latime variabila care contine o substanta
mucoproteica amorfa. Fibrele de collagen extrinseci sunt fibre colagene grupate in
fascicule aflate in continuitate cu fibrele ligamentului parodontal. Acestea sunt fine si
nemineralizate sau partial mineralizate si nu au un traiect rectiliniu pe toata grosimea
cementului. Fibrele colagene intrinseci sunt dispuse dezordonat si associate cu cele
intrinseci. Mineralizarea lor este complete si omogena. Dintre toate tesuturile
mineralizate, cementul contine cele mai putine saruri minerale. Fractiunea organica
reprezinta 2-5% din greutatea totala a cementului, iar fractiunea anorganica reprez 65-
66%. Fractiunea organica este reprez de collagen tip 1 si foarte mici cantitati de
collagen tip 3, ambele la nivelul cementului radicular. Colagenul cementar contine
hidroxiprolina , glicina, alanine, si prolina. Mai contine protein necolagenice :
glicoproteine, proteoglicani, fosfopretine. Fractiunea minerala contine fosfati, fluoruri,
carbonati. In cursul imbatranirii fractiunea minerala sufera modificari fara a fi legate
de maladia parodontala.

38. Mineralizarea organului dentar

Prin mineralizarea tesuturilor organului dentar (dentina, smaltul, cementul) acesta isi
capata proprietatile functionale caracteristice. Mineralizarea tesuturilor dentare
depinde de numerosi factori generali, interni si externi, de exemplu : absorbtia ionilor
minerali de la niv mucoasei digestive, transportul acestora, metabolismul fiecaruia,
precum si gradul lor de fixare si mobilizare din zonele unde sunt depozitati ca reserve
ale organismului. La acesti factori generali se adauga factori locali care conditioneaza
fixarea ionilor minerali pe tesuturile osoase. Acesti factori locali sunt reprezentati prin
proprietati particulare ale subst fundamentale ale tesuturilor respective care permit
fixarea. Primele incercari de explicare a mineralizarii la scara tisulara au la baza
descoperirea fosfatazei alkaline de catre robinson in 1923. Aceasta enzima elibereaza
ionul fosforic incepand de la esterii glucidici existenti in mediul intern. In acest mod
mineralizarea decurge in doua etape :
- Initial are loc elaborarea unei matrice organicede catre celulele tesutului
- Apoi are loc depunerea progresiva de cristale minerale la niv acestei matrice, care
prin cresterea lord au tesutului o consistenta considerabila; astazi nu se mai crede
ca fixarea sarurilor minerale pe matricea organica ar fi rezultatul unei precipitari
prin suprasaturarea mediului in ioni de calciu si fosfat, ci se considera ca acest
mechanism are rol secundar.
In ultima vreme biologii si-au indreptat atentia asupra subst fundamentale care este
capabila de a se mineraliza. Edificarea subst fundamentale este un process active care
are loc in anumite cellule. (osteoblaste, codroblaste, fibroblaste) care sintetizeaza
matricea specifica cu caract sale fizice si chimice. In cazul matricei conj, un rol imp in
elaborarea acesteia il are fibroblastul. Fibroblastul este o celula de talie relative mica,
cu forma ovoidala sau fusiforma si cu numeroase prelungiri. Fibroblastele elaboreaza
mucopolizaharidele acide ale subst fundamentale si secreta proteinele conjunctivului, in
special colagenul din care se va organiza extracellular fibra de collagen. Alte cellule
care elaboreaza prin organitele lor o matrice mineralizabila specifica sunt osteoblastele,
cementoblastele sau odontoblastele. Aceastea elaboreaza mucpolizaharide sau
mucoproteine ale dentine sau ale osului care sunt diferite de cele ale fibroblastului din
tesul conjunctiv.

39. Structura substanta fundamentala in MO

Subst fund intercelulara apare la MO ca un gel amorf in care, dpdv biochimic, s-au
identificat mucopolizaharide acide sulfatate si nesulfatate, muco si glico protein,
 precum si complexe proteopolizaharidice, combinari de mucopolizaharide si de protein
necolagene, aceste substante jucand un rol controlul mineralizarii. Cea mai mare parte
a acestor compusi sunt macromolecule ale caror stare fizica poate varia dupa gradul de
polimerizare care conditioneaza propr fizice si chimice ale subt fundamentale.
Proteinele din subst fund se por grupa in : collagen solubil, protein plasmatice care vor
constitui sursasintezelor celulare. In afara de comp organica, in subst organica se mai
intalneste apa si o component minerala. Apa din lichidul tisular se gaseste atat sub
forma de apa libera, cat si sub forma de apa legata de mucoproteine, realizand un gel
putin vascos. In lichidul tisular se mai gasesc ioni de natriu, k, Mg, precum si
metabolite (uree, glucoza)

40. Structura histologica a agregatului fibrilar in MO

Fibra de collagen apare la MO dupa colorare cu eozina, ca fiind ondulata si cu diferite

orientari posibile. Are diametrul de 8-10 microni. Este polifibrilara, find alc din component
mai fine numite fibrile care au in diametru 0.3-0.5 microni. Fibrele de collagen prezinta la
ME o stiatie fina cu peoridicitate de 640 A care se repeat aproape constant. Aceste striatii
periodice joaca un rol fundamental in mineralizare, alaturi de mucopolizaharde si de
complexele proteomucopolizaharidice.

41. Histogeneza periodontiului

Ligamentul alveolo dentar impreuna cu cementul si peretele alveolar, au origine

embrioblastica comuna : foliculul denatar format dintr-o condensare de tesut
mezenchimatos care inconjoara mugurele dentar in stadiul embryologic de cupa
dentara. Fibroblastele de la nivelul tesuturilui mezenchimatos sintetizeaza fibrele de
collagen din ligamentul parodontal. Sinteza fibrilara debuteaza in primele stadia ale
formarii radacinii si apoi progreseaza in directia coronaro apicala in cursul eruptiei
dentare. La inceput fibrele colagene sunt subtiri, neorganizate, cu timpul ele se
ingroasa, se alungesc catre suprafata cementara iar extremitatile lor se ramifica.
Fibrele cementare se alungesc si se unesc cu fibrele alveolare. O mare parte din aceste
fibre se alfa integrate in traveele osoase, in constructive, ale osului alveolar; ele sunt
orientate oblic sau perpendicular pe suprafata sa, formand la niv osului matur fibrele
Sharpey. Intr-un stadiu mai avansat, capatul intern ala acestor fibre va face insertie pe
cement.

42. Structura histologica a periodontiului

Anatomic, acesta apare ca o banda de tesut fibros ocupand spatial periodontal ce

inconjoara radacina dentara, intre suprafetele radiculare si peretele alveolar. Seaman
macroscopic cu o clepsydra. Este mai dezvoltat in regiunea cervicala sis cade o data cu
varsta. Macroscopic se identifica o matrice extracelulara cu predominenta fibrilara
care contine comp celulara si structurile vasculo nervoase. Aceasta este compusa din
fibre si subst fundamental. Fibre sunt : colagene alc din collagen tip 1 si tip 3. In afara
fibrelor de collagen se mai observa si fibre oxitalmice. Ligamentul cuprinde :
- Fibre alveolodentare asamblate in fascicule inserate in cement si in peretele alveolar
sub forma de fibre Sharpey
- Fibrele lig gingival reprez de : fibre dentogingivale, f. dentoperiostale, f.
alveologingivale si f. circulare
- Fibre gingivale transeptale care se gasesc sub creasta septului osos intraalveolar
Fibrele oxitalmice au rol de support, asigurand o mare stabilitate a sist fibrolar
collagen. Mult mai rare la niv ligamentului, se gasesc si fibre de elastina, fiind vizibile la
niv vaselor sanguine mici. Subst fundamental, la niv lig alveolodentar, apare ca un gel
polizaharidic puternic hidratat, in care sunt incluse celulele si fibrele matriceale. Ea se
compune din : glicozaminoglicani, proteoglicani, glicoproteine, care favorizeaza
adeziunea celulara precum si adeziunea acestora la fibrele de collagen. Component
apoasa permite difuziunea componentelor solubile, nutrimente, metabolite, hormone.
Component celulara este reprez de cellule conjunctive : fibroblaste, miofibroblate,
osteoblaste, cellule mezenchimatoase nediferentiate, cellule epiteliale. Se mai pot
identifica cellule de aparare (macrofage, eozinofile, mastocite).

43. Histogeneza proceselor alveolare

Incepand din sapt 8-9 de dezvoltare embrionara, mugurii dentari sunt initial
independeti de traveele osoase max si mandibulare, ei fiid situati alaturi de vasele si
nervii dentari intr-un jgheab al maxilarului si al mandibulei. Incepand cu luna 4-5 de
dezv embrionara, din mezenchimul primului arc branhial, printr-un process de
osificare de membrane se realizeaza schita viitoarelor procese alveolare. Blastomul
mezenchimatos scheletogen apare ca fiind constituit din numeroase fibre colagene si
dintr-o condensare de cellule mezenchimatoase bogat vascularizata care realizeaza o
adevarata membrane fibrocelulara. La nivelul acesteia se va declansa procesul de
osificare de membrana. Prin mineralizarea matricei osoase vor rezulta noduli calficati
care vor fuzona ducand la formarea punctelor primare de osificare formate din tesut
osos embrionar. Prin fuzionarea lor se vor formafine trabecule de tesut osos embrionar,
care prin orientarea lor transversal incep sa separe incisivii, caninii si molarii
temporary, creand astfel schita alveolelor. Septele interalveolare sunt incomplete astfel
la nastere alveolele nu sunt complet separate unele de celelalte. In cursul primelor etape
ale dezvoltarii proceselor alveolare, traveele osoase nu sunt definitivate. Peretele osos
alveolar propriuzis nu exista. Alveola osoasa apare ca fiind tapetata de un tesut osos
imatur in care spatiile areolare comunica direct cu spatial ligamentar. Formarea
peretelui alveolar asigura fuziunea intre procesele alveolare in curs de organizare si
ligamentul parodontal care se organizeaza. In cursul dezvoltarii, dintele temporar
precum si viitorul dinte permanent ocupa aceeasi cripta osoasa, mugurele dintelui
permanent ocupand o pozitie lingual in raport cu dintele temporar. In urma eruptiei
dintelui temporar, mugurele dentar permanent migreaza catre partea apicala a dintelui
temporar si ocupa propria sa cripta. Dupa caderea dintelui temporar, alveola sa se
resoarbe si o noua alveola se edifice in cursul eruptiei dintelui permanent.

44. Structura histologica a proceselor alveolare

Procesele alveolare reprezinta o varietate de os lat, format din doua corticale :
- Una externa si alta interna intre care se gasesc alveolele dentare separate intre ele
prin septurile interdentare care sunt formate din tesut osos spongios
Corticalele proceselor alveolare continua corticalele externa si interna ale mandibulei si
maxilarului, si sunt constituite din tesut osos compact care are o grosime mai mica la
niv maxilarului decat al mandibulei. Alveolele sunt situate intre corticalele ext si
interna. Forma si adancimea lor variaza in funct de individ, pozitia dintilor pe arcade si
functia ocluzata a acestora. Peretele osos care tapeteaza alveola este format dintr-o fina
patura de tesut osos cu o grosime de 100-200 microni. La acest nivel, fibrele
ligamentului parodontal sunt ioncluse sub forma de fibre Sharpey. Aceste fibre leaga
cementul radicular de peretele alveolar. Peretele, in partea sa anterioara (atat la nivel
maxilar cat si mandibular) fuzioneaza cu corticala ext si interna fara interpozitie de
tesut osos spongios. Septurile interdentare sunt situate intre alveole si
compartimenteaza alveolele dintilor multiradiculari. Ele sunt formate din tesut osos
spongios interpus intre peretii alveolelor si corticala ext si cea interna. Septurile
interdentare contin numeroase canale perforante (ale lui Zenkerkandl si Hirschfeld)
care sunt traversate de catre vasele si nervii interdentari. Din pdv histologic structura
proceselor alveolare este similara cu structura tesutului osos. Procesele alveolare sunt
structurate dintr-o subst intercelulara mineralizata si osteocyte. Corticalele sunt
formate dintr-o patura subtire de tesut osos lamellar periostic si tesut osos haversian. In
matricea osoasa fibrele de collagen au o dubla orientare si cuprin fibre intrinseci si
fibre extrinseci. Fibrele intrinseci sunt dispuse parallel intre ele, formand fascicule cu
diametrul de 50-100 microni, orientate fie paralele cu suprafata osoasa, fie nu au nici un
fel de organizare de unde si denumirea de tesut osos fibrilar. Fibrele extrinseci sunt in
continuitate cu fibrele lig parodontal care trec fara obstacole in tesutul osos. Ele se
termina in peretele alveolar la contactul cu linia cementanta care separa t osos compact
de osul spongios adiacent. La nivelul premolarilor si molarilor superiori regiunea
apicala a radacinilor se afla la mica distanta de cavitatea sinusului maxilar, iar la al
doilea premolar si primii doi molari, osul alveolar este in contact direct cu cavitatea
sinusului de care nu sunt separate decat prin mucoasa sinusala. (zona deosebita
intrucat se poate produce deschiderea cavitatii sinusale).
Suprafata ligamentara a alveolei prezinta anumite particularitati si anume apare
tapetata de catre celulele desmodontului care sunt interpose intre fasciculele de fibre
colagene ale ligamentului. Acestea sunt cellule osteoprogenice, osteoclaste si osteoblaste
care realizeaza resorbtia si apozitia de tesut osos. La nivelul peretelui alveolar, locurile
de insertie a fibrelor ligamentare sunt fie neregulat distribuite pe supraf osoasa, fie
grupate in benzi stranse. Situsurile de intertie sunt mai mult sau mai putin
mineralizate, fribrele Sharpey nemineralizandu-se decat dupa mineralizarea fibrelor
intrinseci ale matricei osoase.

45. Histogeneza proceselor alveolare

Incepand din sapt 8-9 de dezvoltare embrionara, mugurii dentari sunt initial
independeti de traveele osoase max si mandibulare, ei fiid situati alaturi de vasele si
nervii dentari intr-un jgheab al maxilarului si al mandibulei. Incepand cu luna 4-5 de
dezv embrionara, din mezenchimul primului arc branhial, printr-un process de
osificare de membrane se realizeaza schita viitoarelor procese alveolare. Blastomul
mezenchimatos scheletogen apare ca fiind constituit din numeroase fibre colagene si
dintr-o condensare de cellule mezenchimatoase bogat vascularizata care realizeaza o
adevarata membrane fibrocelulara. La nivelul acesteia se va declansa procesul de
osificare de membrana. Prin mineralizarea matricei osoase vor rezulta noduli calficati
care vor fuzona ducand la formarea punctelor primare de osificare formate din tesut
osos embrionar. Prin fuzionarea lor se vor formafine trabecule de tesut osos embrionar,
care prin orientarea lor transversal incep sa separe incisivii, caninii si molarii
temporary, creand astfel schita alveolelor. Septele interalveolare sunt incomplete astfel
la nastere alveolele nu sunt complet separate unele de celelalte. In cursul primelor etape
ale dezvoltarii proceselor alveolare, traveele osoase nu sunt definitivate. Peretele osos
alveolar propriuzis nu exista. Alveola osoasa apare ca fiind tapetata de un tesut osos
imatur in care spatiile areolare comunica direct cu spatial ligamentar. Formarea
peretelui alveolar asigura fuziunea intre procesele alveolare in curs de organizare si
ligamentul parodontal care se organizeaza. In cursul dezvoltarii, dintele temporar
precum si viitorul dinte permanent ocupa aceeasi cripta osoasa, mugurele dintelui
permanent ocupand o pozitie lingual in raport cu dintele temporar. In urma eruptiei
dintelui temporar, mugurele dentar permanent migreaza catre partea apicala a dintelui
temporar si ocupa propria sa cripta. Dupa caderea dintelui temporar, alveola sa se
resoarbe si o noua alveola se edifice in cursul eruptiei dintelui permanent.

46. Epiteliul mucoasei bucale- mucoasa buzelor

Buzele sunt formate din doua repliuri musculomembranoase care delimiteaza orificiul
extern al cavitatii bucale. Fiecare buza prezinta o fata externa sau cutanata, o margine
libera rosie si o fata interna sau mucoasa. Intre planul mucos si cel cutanat se afla
planul muscular.
A) Fata externa sau cutanata este acoperita de un tegument subtire, adherent
scheletului musculo conjunctiv. Pielea din aceasta regiune are structura si
particularitatile specific tegumentului, cu fire de par, gl sebacee si sudoripare.
B) Marginea libera rosul buzelor constituie o zona de tranzitie, tapetata de un
epiteliu pavimentos stratificat fara cheratinizare. Culoarea rosie se datoreaza
bogatei vascularizatii a corionului. Este lipsita de glandes i cuprinde doua parti
(pars glabra, pars vilosa)
C) Fata interna (fata vestibulara) prezinta o mucoasa cu toate caracterele descries la
mucoasa bucala, insa corionul are glande de tip seromucos : gl labiale.
Transparenta mucoasei este datorata eleidinei de la niv epiteliului necheratinizat.
D) Planul muscular format din fascicule de fibre musculare striate ale muschiului
orbicular al buzelor.

47. Epiteliul mucoasei bucale- mucoasa peretilor laterali ai vestibulului

 Aceasta mucoasa nu prezinta particularitati deosebite fata de mucoasa bucala. Epiteliul
este mai gros. Corionul prezinta in zona profunda un tesut conjunctiv lax cu glande
jugale, unele cu character aparte (gl molare). Fibrele de collagen din stratul profund al
mucoasei se continua cu epimisssium-ul musculaturii striate a obrajilor, ceea ce
impiedica formarea pliurilor si prinderea lor intre arcadele dentare in cursul
masticatiei. Pe partile laterale ale vestibulului se deschid canale stenon ale gl parotide
(la niv celui de-al doilea molar superior) glande care la adult sunt de tip seros, dar la
nou nascut sunt seromucoase.

48. Epiteliul mucoasei bucale- mucoasa linguala

Mucoasa lingual reprezinta o dependinta a mucoasei bucale, de origine ectodermica in 2/3

ant a limbii si de origine endodermica in 1/3 post a limbii, cu anumite particularitati :
- epiteliul fetei inferioare a limbii este neted, insa cel al fetei superioare prezinta mici
neregularitati- papilelelinguale, care ii dau aspect neregulat si catifelat. La formarea
acestor papile participa atat corionul cat si epiteliul, ele fiinf formate dintr-un ax
conjunctivo-vascular acoperit de epiteliul mucoasei;
- mucoasa lingual este de tip coriopapilar si adera la nivelul musculaturii limbii prin
intermediul fibrelor conjunctive ale corionului care se continua cu t conj din
insertiile fasciculelor musculare striate.

Se disting 4 tipuri de papile : filiforme, fungiforme, caliciforme si foliate.

P. filiforme : conice, simplem sau bifide, cu inaltimea cuprinsa intre 0.3- 0.8 mm. Sunt
mai numeroase si sunt raspandite uniform pe fetele lat si fata sup a limbii. Epiteliul
care le acopera este mai gros decat restul mucoasei iar la nivelul varfurilor papilei
prezinta o falsa cheratinizare, epiteliu care se descuameaza usor. In anumite stari
patologice descuamarea nu mai are loc iar persistenta acestor cellule da limbii un
aspect nisipos, asa numita limba incarcata.
P. fungiforme : au forma unor ciuperci sau a unui ovoid cu polul superior turtit. Sunt
mai rare, in nr de aprox 150-200 si au o inaltime de 0.5-1mm. se afla raspandite pe toata
suprafata limbii dar mai ales pe varful sip e marginile ei. Unele papile pot prezenta in
grosimea epiteliului, pe fetele lor lat, muguri gustative. Ele apar ca niste puncte rosii
datorita corionului bine vascularizat si a epiteliului necheratinizat.
P. caliciforme : se gasesc in nr de 7-11 si formeaza v-ul lingual. Au o inaltime de 1-1.3
mm, fara a depasi suprafata limbii. Reprezinta o varietate a papilei fungiforme insa
mult mai voluminoasa ca aceasta. O papilla caliciforma este formata dintr-o ridicatura
central a corionului acoperita de un epiteliu necheratinizat numita mamelon, cu
suprafata neteda sau neregulata, delimitate de un sant la nivelul carora se deschid
canalele gl serosae Ebner, situate in corionul de baza al limbii. Epiteliul gazduieste in
grosimea sa numerosi muguri gustativi. La baza limbii, in corion, se gasesc gl salivare
mucosae pure, gl Weber. In restul corionului se gasesc mici gl salivare mixte. Rolul
acestora este de a umecta mucoasa bucala.
P. foliate : rare la om, apar mai bine reprezentate la nou nascut si au forma unor pliuri
paralele.
Musculatura limbii este constituita din muschi striati in interstitiile carora se pot gasi
grupuri mici de glande salivare mixte si microganglioni nervosi. Pe fata dorsala,
mucoasa este aderenta de planul muscular. Pe fata inferioara corionul mucoasei se
continua cu un t conj lax cu numeroase fibre elastice.
La baza limbii, proeminand la suprafata se gasesc amigdalele linguale, acoperite de un
epiteliu pavimentos stratificat necheratinizat. Fiecare amigdala contine o cripta la baza
careia se deschid canalele excretoare ale gl mucosae de la baza limbii, iar prin
eliminarea continua a continutului lor sunt indepartate de tritusutrile alimentare,
resturile celulare si microbiene. La varful limbii, de fiecare parte a liniei de mijloc, se
gaseste gl lingual seromucoasa gl lui Nuhn.