Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 1
Intarirea cetatii Ecbatana si biruinta lui Nabucodonosor asupra lui Arpaxad.
Capitolul 2
Nabucodonosor trimite pe Olofern sa jefuiasca toate popoarele.
Capitolul 3
Olofern supune toate popoarele.
Capitolul 4
Israelitii infricosati de Olofern; marele preot Ioachim ii incurajeaza si,
smerindu-se toti, cer ajutorul lui Dumnezeu.
1. Cand au auzit fiii lui Israel care locuiau in Iudeea, de tot ceea ce Olofern,
capetenia lui Nabucodonosor, regele Asirienilor, a facut popoarelor si cum
le-a jefuit toate templele lor si le-a nimicit,
2. S-au inspaimantat grozav in fata lui si s-au tulburat pentru Ierusalim si
pentru templul Domnului Dumnezeului lor,
3. Fiindca nu trecuse multa vreme de cand se intorsesera ei din robie si
abia de curand tot poporul Iudeii se stransese la un loc si, dupa pangarirea
care se intamplase, odoarele sfinte, jertfelnicul si templul fusesera iarasi
sfintite.
4. Si ei au trimis in tinutul Samariei si in sate si la Bet-Horon si la Belmain
si la Ierihon si la Hoba si la Hator si in valea Salemului;
5. Si au ocupat toate varfurile muntilor celor mai inalti si au intarit toate
satele muntelui si au adunat in sate merinde, pregatindu-se de razboi, caci
lanurile lor fusesera secerate de curand.
6. Ioachim, marele preot din zilele acelea in Ierusalim, a scris locuitorilor
din Betulia si din Betomestaim din preajma Esdrelonului, catre campia de
langa Dotain,
7. Sa intareasca trecatorile muntelui, fiindca prin ele drumul razbea spre
Iudeea si era usor sa impiedice trecerea, caci o trecatoare era ingusta, cat
pentru doi oameni alaturi.
8. Si fiii lui; Israel au facut intocmai dupa porunca marelui preot Ioachim si
a batranilor poporului lui Israel, care tineau sfat in Ierusalim.
9. Atunci intreg Israelul a strigat catre Dumnezeu cu mare ravna si s-a
smerit cu ardoare.
10. Atat ei cat si femeile si copiii lor, vitele si strainii si simbriasii si robii
cumparati s-au incins cu sac peste coapsele lor.
11. Si tot Israelul, barbati, femei si copii, locuitori ai Ierusalimului, au cazut
cu fata la pamant in templu, si-au presarat cenusa in cap si au intins
mainile inaintea Domnului.
12. De asemenea au imbracat si jertfelnicul cu sac si au strigat catre
Dumnezeul lui Israel intr-un cuget si cu infocare, ca sa nu lase prada pe
copiii lor uciderii si pe femeile lor rapirii, cetatile mostenirii lor nimicirii, si
templul pangaririi si ocarii si batjocurii neamurilor.
13. Si Domnul a auzit glasul lor si a vazut supararea lor, si poporul din toata
Iudeea si locuitorii Ierusalimului au postit mai multe zile in fata templului
Domnului celui Atotputernic.
14. Si marele preot Ioachim, impreuna cu toti preotii statatori si slujitori
inaintea Domnului, incinsi cu sac peste coapse, aduceau arderea de tot de
fiecare zi si juruintele si darurile de buna voie ale poporului.
15. Si cu cenusa presarata pe mitrele lor strigau catre Domnul din toata
puterea lor, ca sa caute cu indurare catre intregul neam al lui Israel.
Capitolul 5
Olofern afla de la Ahior care este starea trecuta si cea de fata a Israelitilor.
l. Lui Olofern, capetenia ostirii asiriene, i-a sosit vestea ca fiii lui Israel se
pregatesc de lupta, ca au inchis trecatorile muntilor si ca au intarit orice
pisc inalt, iar in campii au asezat obstacole.
3. Si le-a grait: "Spuneti-mi fii ai lui Canaan, cine este poporul acesta care
locuieste in munte, ce fel de cetati sunt acestea in care el locuieste, care
este numarul ostirii lui si pe ce se sprijina puterea si darzenia lui, si cine
este rege conducator al ostirii lui?
5. Atunci Ahior, capetenia fiilor lui Amon, a luat cuvantul si a zis: "Sa
asculte stapanul meu cuvantul din gura robului sau, caci vreau sa-ti spun
adevarul despre poporul acesta, care salasluieste in munte alaturi de tine,
si sa nu iasa minciuna din gura robului tau!
10. Pe urma s-au coborat in Egipt, din pricina ca o foamete bantuia in tara
Canaanului, si s-au salasluit acolo, atat cat au gasit hrana, si au ajuns
popor numeros; neamul lor era nenumarat.
11. Atunci s-a sculat regele Egiptului si cu siretenie i-a umilit, si i-a asuprit
cu facutul de caramida si i-a pus in randul robilor.
12. Dar ei au strigat catre Dumnezeul lor, Care a batut tara Egiptului cu
plagi fara leac, din care pricina Egiptenii i-au izgonit din tara lor.
18. Dar cand s-au razletit de calea pe care El le-o randuise, ei au fost
nimiciti jalnic de multe razboaie, au fost dusi robi in tara straina si templul
Dumnezeului lor a fost nimicit, iar vrajmasii au cuprins cetatile lor.
19. Dar atunci, intorcandu-se cu pocainta catre Dumnezeul lor, au venit
acasa din tarile in care fusesera imprastiati si au cuprins Ierusalimul, in
care se afla templul lor, si s-au stabilit in tinutul muntos, ramas pustiu.
21. Dar daca in neamul acesta nu se afla faradelege, domnul meu sa treaca
mai departe, ca nu cumva Domnul lor si Dumnezeul lor sa intinda pavaza in
dreptul lor si sa ajungem de ras in fata lumii intregi!"
23. "Noi nu ne temem de fiii lui Israel! Iata, ei sunt popor fara putere si fara
tarie pentru a rezista.
24. De aceea noi vom porni impotriva lor si ei vor fi ca o imbucatura pentru
intreaga oaste a ta, stapane Olofern".
Capitolul 6
Olofern se manie pe Ahior Si, spre pedeapsa, il trimite la Betulia; iar
Israelitii, luandu-l, il mangaie si se roaga lui Dumnezeu pentru ajutor.
l. Si dupa ce s-a potolit zarva barbatilor care stateau in jur la sfat, Olofern,
capetenia armatei asiriene, a zis lui Ahior, inaintea intregii multimi de straini
si de Amoniti:
2. "Cine esti tu, Ahior, si voi simbriasii lui Amon, ca faci pe proorocul la noi,
asa cum faci astazi, si ne indemni sa nu pornim la razboi impotriva
neamului lui Israel, fiindca Dumnezeul lor ii apara? Si cine este Dumnezeu
afara de Nabucodonosor? El isi va trimite ostirea sa si-i va nimici de pe fata
pamantului, iar Dumnezeul lor nu va putea sa-i scape.
3. Ci noi, robii lui, ii vom sfarama ca pe un singur om si nu vor putea ei sa
se impotriveasca puterii cailor nostri,
4. Caci noi ii vom arde. Muntii vor se vor imbata de sangele lor si campiile
lor vor fi pline de trupurile lor. Si ei nu se vor mai putea impotrivi noua, ci
vor fi nimiciti cu desavarsire, - zice regele Nabucodonosor, stapanul lumii -
caci el a zis: "Sa nu ramana neindeplinite cuvintele mele!"
5. Tu insa, Ahior, simbriasul lui Amon, care ai spus astazi astfel de cuvinte
de defaimare, sa nu mai vezi din ziua de azi fata mea pana ce nu ma voi
razbuna pe acest neam iesit din Egipt.
6. Atunci spada ostirii mele si sulita razboinicilor mei te vor strapunge si
vei cadea cu ucisii lor cand eu ma voi intoarce impotriva lui Israel.
7. Robii mei sa te duca in munte si sa te lase intr-una din cetatile de acolo.
8. Si nu vei pieri fara a lua parte la ruina lor.
9. Dar fiindca tu nadajduiesti in inima ta ca ei nu vor fi infranti, sa nu te
mahnesti, caci eu am zis si nici unul din cuvintele mele nu va ramane fara
implinire!"
10. Si Olofern porunci slujitorilor sai, care erau de fata in cortul lui, sa puna
mana pe Ahior si sa-l duca in Betulia si sa-l dea in mainile fiilor lui Israel.
11. Atunci slujitorii sai l-au luat si l-au dus afara din tabara in ses, iar din
ses l-au dus in munte si au ajuns la izvoarele din josul Betuliei.
12. Dar cand i-au vazut locuitorii cetatii pe varful muntelui, ei si-au luat
armele si au iesit afara din cetate pe varful muntelui si toti prastiasii au pus
stapanire pe urcusul dinspre ei, aruncand pietre asupra lor,
13. Si ei, ascunzandu-se dupa munte, au legat pe Ahior, l-au lasat la poalele
muntelui si s-au intors la stapanul lor.
14. Dar fiii lui Israel s-au coborat din cetate si s-au dus la el, l-au dezlegat si
l-au adus in Betulia si l-au infatisat inaintea capeteniilor cetatii,
15. Care erau in zilele acelea: Ozias, fiul lui Miheia, din semintia lui Simeon,
si Habris, fiul lui Otniel, si Harmis, fiul lui Melchiel.
16. Si ei au chemat pe toti batranii cetatii si au alergat la adunare tinerii si
femeile. Si l-au pus pe Ahior in mijlocul intregului popor, iar Ozias l-a
intrebat despre cele intamplate.
17. Atunci el le-a raspuns si le-a facut cunoscute planurile sfatului lui
Olofern si toate cuvintele pe care el le graise in fata capeteniilor asiriene si
laudarosenia lui Olofern impotriva casei lui Israel.
18. Atunci poporul a cazut cu fata la pamant si s-a inchinat lui Dumnezeu si
a strigat, zicand:
19. "Doamne, Dumnezeul cerului, cauta la trufia lor si indura-te de umilinta
neamului acestuia si te uita cu milostivire astazi la fata celor sfintiti ai tai!"
20. Pe urma au mangaiat pe Ahior si l-au laudat foarte.
21. Si Ozias l-a luat din adunare acasa la el si a facut ospat pentru batrani.
Si ei au strigat pe Dumnezeul lui Israel intr-ajutor toata noaptea aceea.
Capitolul 7
Inconjurarea cetatii Betulia; oprirea izvoarelor, tulburarea Israelitilor si
incurajarea lui Ozias.
l. A doua zi, Olofern a dat porunca intregii sale ostiri si intregii multimi de
aliati ai lui sa porneasca impotriva Betuliei, sa cuprinda trecatorile muntelui
si sa inceapa lupta cu fiii lui Israel.
2. Si in ziua aceea au pornit la lupta toti ostenii si toata oastea lui, alcatuita
din o suta saptezeci de mii de osteni pedestrasi si douasprezece mii de
calareti, afara de cei ce duceau poverile si de uriasa multime care o
insoteau pe jos.
3. Si au tabarat in vale langa Betulia, la izvor, si s-au intins in latime de la
Dotain pana la Belmain si in lungime de la Betulia pana la Chiamon, care
este in fata Esdrelonului.
4. Cand fiii lui Israel au vazut multimea lor, s-au inspaimantat foarte si au
zis unii catre altii: "Acum ei vor jefui toata fata pamantului, incat nici muntii
inalti, nici vaile, nici culmile nu-i vor stanjeni!"
5. Si luandu-si fiecare armele sale, au aprins focuri in turnuri si in noaptea
aceea au facut de straja.
6. A doua zi Olofern a scos calarimea inaintea ochilor fiilor lui Israel din
Betulia.
7. Si au cautat potecile spre cetate si au umblat dupa izvoarele de apa pe
care a si pus mana si, asezand la fiecare cate o straja, s-a intors la ostirea
sa.
8. Atunci au venit la el capeteniile fiilor lui Isav si mai-marii Moabului si
capeteniile ostirii de pe tarmul marii si i-au zis:
9. "Domnul nostru sa binevoiasca sa ne asculte si ostirea sa nu va avea
nici o rana.
10. Caci fiii lui Israel nu se bizuie atat pe lancile lor, cat pe inaltimile
muntilor pe care locuiesc, si nu este usor sa patrunzi pe varfurile acelea.
11. Si acum, stapane, nu te razboi cu ei dupa regula razboiului, si nu va
cadea nici un ostean de al tau,
12. Ci ramai in tabara ta si tine toti razboinicii ostirii tale la adapost. Insa
robii tai sa puna stapanire pe izvorul de apa din poala muntelui,
13. Fiindca de acolo vin sa ia apa toti locuitorii Betuliei. Setea ii va sili sa
predea cetatea. Iar noi, impreuna cu oastea noastra, ne vom sui pe varfurile
muntilor din apropiere si vom aseza tabara si vom sta de straja ca sa nu
iasa nimeni din cetate.
14. Si se vor topi de foame, ei si femeile lor si copiii lor, si inainte ca sabia
sa-i doboare, vor zacea doborati pe ulite in fata locuintelor lor.
15. Si asa tu le vei rasplati amarnic, fiindca ti s-au impotrivit si n-au iesit sa
te intampine cu pace!"
16. Si cuvintele lor au placut lui Olofern si dregatorilor sai, si a dat porunca
sa faca intocmai dupa sfatul lor.
17. Si astfel ostirea Amonitilor impreuna cu cincizeci de mii de Asirieni au
tabarat in vale si au pus mana pe izvoarele de apa ale fiilor lui Israel.
18. Si fiii lui Isav si fiii lui Amon s-au suit si si-au asezat tabara in munte, in
preajma Dotainului. O parte au trimis-o spre miazazi si spre rasarit in fata
Ecrebelului, in apropiere de Husi, pe raul Mohmur, iar cealalta ostire
asiriana si-a asezat tabara in ses si a acoperit intreg tinutul. Corturile lor si
poverile lor, multe la numar, si ostirea lor din tabara forma o mare multime,
caci erau multe foarte.
19. Atunci fiii lui Israel au strigat catre Domnul Dumnezeul lor, deoarece isi
pierdusera cumpatul, cand s-au vazut impresurati de dusmanii lor si ca nici
nu mai era chip de scapare.
24. Si toata ostirea Asirienilor, pedestrimea, carele de razboi si calarimea, i-
a tinut impresurati treizeci si patru de zile, incat toti locuitorii Betuliei au
terminat toate rezervele de apa.
21. Dar si cisternele s-au golit si nu au avut sa-si astampere setea nici
macar pe o zi, caci li se da sa bea cu masura.
22. Si femeile si copiii si-au pierdut curajul, iar tinerii erau lesinati de sete si
cadeau pe ulitele orasului si in adaposturile portilor si nu mai ramasese in
ei vlaga.
23. Atunci intreg poporul, tinerii, femeile si copiii, s-a adunat la Ozias si la
capeteniile cetatii si au strigat cu mare glas si au zis in fata tuturor
batranilor:
24. "Dumnezeu sa fie judecator intre noi si voi, fiindca ne-ati pricinuit mare
rau, nefacand intelegere pasnica cu Asirienii.
25. Si acum nu mai avem ajutor de nicaieri, fiindca Dumnezeu ne-a predat
in mana lor, ca sa pierim doborati de sete inaintea lor si sa pierim cu totul.
26. Deci acum chemati-i si dati cetatea prada razboinicilor lui Olofern si
ostirii lui,
27. Fiindca este mai bine sa cadem prada in mana lor. Asa vom ajunge robi
si vom scapa cu viata, decat sa vedem cu ochii moartea copiilor nostri si
cum copiii si femeile noastre se sfarsesc de sete.
28. si acum ne juram pe cer si pe pamant si pe Domnul si Dumnezeul
parintilor nostri, Care ne pedepseste pentru pacatele noastre si pentru
faradelegile parintilor nostri, sa nu se poarte cu noi astazi dupa cuvintele
acestea!"
29. Si s-a facut mare plangere in mijlocul adunarii tuturor si au strigat cu
glas tare catre Domnul Dumnezeu.
30. Dar Ozias le-a zis: "Indrazniti, fratilor! Sa mai induram inca cinci zile, in
care Domnul Dumnezeul nostru se va intoarce spre noi, caci El nu ne va
lasa pana in sfarsit.
31. Si daca, dupa ce vor trece, nu ne va veni nici un ajutor, atunci voi face
intocmai dupa indemnul vostru!"
32. Si el a imprastiat poporul, pe fiecare la locul lui. Si ei s-au dus pe
zidurile si in turnurile cetatii, iar pe femei si pe copii i-a trimis la casele lor.
Si in cetate era mare umilinta.
Capitolul 8
Iscusitul indemn si bunul sfat al Iuditei catre batranii poporului Israel.
1. Si in vremea aceea asemenea cuvinte au ajuns la urechea Iuditei, fiica lui
Merari, fiul lui Ox, fiul lui Iosif, fiul lui Oziel, fiul lui Elai, fiul lui Anania, fiul
lui Ghedeon, fiul lui Rafaim, fiul lui Ahitob, fiul lui Melchia, fiul lui Enan, fiul
lui Natanael, fiul lui Salamiel, fiul lui Sarasadai, fiul lui Israel.
2. Si barbatul ei, Manase, om din semintia si din neamul ei, murise pe
vremea seceratului orzului.
3. El supraveghea pe legatorii de snopi la camp cand arsita soarelui l-a
izbit, si el a murit in Betulia, cetatea sa, si l-au ingropat langa parintii lui in
tarina dintre Dotain si Belmain.
4. Si Iudita a ramas vaduva; a trait in casa ei trei ani si patru luni.
5. Si ea isi facuse o coliba pe acoperisul casei si umbla incinsa cu sac
imprejurul coapselor sale si purta hainele vaduviei sale;
6. Si postea in toate zilele vaduviei sale, afara de ajunul zilelor de odihna, si
de zilele de odihna, afara de ajunul lunilor noi si de lunile noi, afara de
praznice si de zilele de veselie ale neamului lui Israel.
7. Si era frumoasa la stat si fermecatoare la chip. Si Manase ii lasase aur si
argint, robi si roabe, vite si tarini, pe care ea acum le stapanea.
8. Si nu ar fi indraznit nimeni sa-i spuna vreo vorba rea, fiindca ea se temea
de Dumnezeu foarte.
9. Si ea a auzit vorbele cele rele ale poporului impotriva capeteniilor, fiindca
din pricina lipsei de apa isi pierduse cumpatul. Dar Iudita a auzit si
cuvintele lui Ozias pe care le graise poporului si cum jurase el ca dupa
cinci zile va preda cetatea in mana Asirienilor.
10. Deci ea a trimis pe roaba ei pe care o pusese mai mare peste toata
averea ei, ca sa cheme la ea pe Ozias, pe Habris si pe Harmis, batranii
cetatii.
11. Si dupa ce ei au sosit la ea, ea le-a grait: "Ascultati la mine, voi
capetenii ale locuitorilor Betuliei! Caci nu este drept cuvantul pe care l-ati
grait in fata poporului, cand v-ati jurat pe Dumnezeu si ati fagaduit sa
predati dusmanului cetatea in timp de cinci zile, daca pana atunci Domnul
nu va veni in ajutorul vostru.
12. Si acum cine sunteti voi cei ce ispititi pe Dumnezeu in ziua de azi si
care in locul lui Dumnezeu stati printre oameni?
13. Si acum voi ispititi pe Domnul cel Atotputernic, dar in veac de veac nu
veti cunoaste nimic.
14. Caci daca adancimii inimii omului voi nu-i puteti da de fund si nici nu
puteti sa cuprindeti sirul cugetarii ei, cum ati putea voi, oare, sa patrundeti
pe Dumnezeu, Care a facut toate acestea, si sa cunoasteti mintea Lui si sa
intelegeti gandurile Lui? Niciodata, fratilor! Nu intaratati pe Domnul
Dumnezeul vostru!
15. Fiindca, daca in timp de cinci zile El nu voieste sa ne ajute, El are putere
sa ne ocroteasca oricand vrea, sau sa ne prapadeasca in fata vrajmasilor
nostri.
16. Nu zalogiti planurile Domnului Dumnezeului nostru, caci Dumnezeu nu
poate fi amenintat ca un om si nici ca un pamantean nu poate fi supus
judecatii noastre.
17. De aceea sa asteptam ajutorul Sau si sa strigam pentru izbavirea
noastra, si El va asculta glasul nostru, daca are indurare catre el.
18. Caci nu se afla nici unul in neamul nostru si in ziua de astazi nu este
nici semintie, nici familie, nici popor, nici cetate care sa se inchine la idoli
facuti de mana omeneasca, cum s-a intamplat aceasta odinioara.
19. Din aceasta pricina parintii nostri au fost trecuti prin ascutisul sabiei si
jefuiti, ori au suferit o mare infrangere inaintea vrajmasilor nostri.
20. Noi insa nu cunoastem alt Dumnezeu afara de El, pentru aceasta noi
nadajduim ca nu ne va trece cu vederea nici pe noi si nici pe unul din
neamul nostru.
21. Caci daca cetatea noastra va fi cuprinsa, cuprinsa va fi toata Iudeea, iar
templul nostru va fi jefuit si, pentru pangarirea lui, Domnul ne va cere
socoteala.
22. Iar uciderea fratilor nostri si robirea tarii, pustiirea mostenirii noastre o
va intoarce asupra capului nostru, in mijlocul neamurilor unde vom fi robi,
si vom ajunge de batjocura si de ocara in fata celor ce ne vor stapani pe
noi;
23. Fiindca robia noastra, Domnul nu o va indrepta spre bine, ci Domnul
Dumnezeul nostru o va preface in ocara.
24. Si acum, fratilor, sa aratam fratilor nostri ca viata noastra atarna de noi
si ceea ce avem mai sfant, templul si altarul, se reazima pe noi.
25. Pentru toate acestea sa multumim Domnului Dumnezeului nostru Care
ne incearca pe noi intocmai ca si pe parintii nostri.
26. Aduceti-va aminte cate a facut cu Avraam si de cate ori l-a incercat pe
Isaac si cate a intampinat Iacob in Mesopotamia, cand pastea turmele lui
Laban, fratele mamei lui.
27. Caci precum El i-a ispitit pe aceia, ca sa incerce inima lor, tot asa ne
incearca si pe noi, dar nu spre razbunare, ci mai degraba Domnul loveste
pe cei care se ating de El".
28. Apoi Ozias a zis catre ea: "Toate cite le-ai grait, le-ai grait cu inima buna,
si nimeni nu poate sa se impotriveasca cuvintelor tale.
29. Caci nu de astazi intelepciunea ta este cunoscuta, ci de la inceputul
vietii tale tot poporul a recunoscut priceperea ta si cumintenia cugetelor
inimii tale.
30. Dar poporul tare se chinuieste de sete si el ne-a silit pe noi sa facem
precum am fagaduit si ne-a supus la juramant, pe care noi nu vom putea
sa-l calcam.
31. Si acum roaga-te pentru noi, fiindca esti femeie evlavioasa, ca Domnul
sa ne trimita ploaie, ca sa umple vasele noastre si sa nu mai ducem lipsa
de apa!"
32. Dar Iudita le-a raspuns: "Ascultati-ma! Vreau sa savarsesc o fapta a
carei amintire sa ramana copiilor semintiei noastre din neam in neam.
33. In noaptea aceasta stati la poarta cetatii si eu voi iesi cu roaba mea, si
m zilele pe care voi le-ati fagaduit ca veti preda cetatea in mana vrajmasilor
nostri, Domnul va scapa cetatea prin mana mea.
34. Voi insa nu cautati sa patrundeti cu mintea fapta mea, caci eu nu va voi
spune nimic pana nu voi implini ceea ce vreau sa fac".
35. Atunci Ozias si capeteniile au zis catre ea: "Mergi in pace, si Domnul
Dumnezeu sa fie cu tine, ca sa ne razbune de vrajmasii nostri!"
36. Si parasind camera ei, ei s-au dus la locurile lor.
Capitolul 9
Rugaciunea Iuditei catre Dumnezeu, cerandu-I ajutorul pentru zdrobirea
vrajmasilor.
3. Pentru aceasta ai dat pe capeteniile lor la moarte, si patul lor, care a fost
pangarit de inselaciunea lor, l-ai prefacut in lac de sange si ai lovit pe robi
si pe stapani, si pe capeteniile lor,
4. Si pe femeile lor le-ai dat rapirii si pe fiicele lor la robie si toate odoarele
lor jafului iubitilor Tai fii, care erau inflacarati de zelul pentru Tine si
ingroziti de intinarea sangelui lor, si pe Tine Te-au chemat intr-ajutor;
Dumnezeule, Dumnezeul meu, asculta la mine cea vaduva!
5. Cele ce au fost mai inainte decat acelea, Tu le-ai facut, dar si pe cele de
acum si de mai tarziu. Prezentul si viitorul, Tu le-ai stiut, si cele ce s-au
implinit Tu le-ai gandit.
10. Izbeste cu buzele mele cele viclene rob si stapan, stapan si rob.
Nimiceste semetia lor prin mana unei femei!
11. Caci puterea Ta nu sta in numarul mare, nici taria Ta in puterea cailor, ci
Tu esti Dumnezeul celor smeriti, ajutorul celor mai mici, sprijinul celor
slabi, adapostul celor parasiti, izbavitorul celor deznadajduiti.
13. Si da-mi cuvant amagitor spre a rani si zdrobi pe cei care au pus la cale
planuri atat de negre impotriva legamantului Tau si a sfantului Tau locas, a
muntelui Sion si a casei fiilor Tai!
Capitolul 10
Iudita, frumos impodobita, iese din Betulia cu roaba sa, si afland-o cei ce
strajuiau, o duc la Olofern.
Capitolul 11
Intalnirea Iuditei cu Olofern si sfatuirea ei amagitoare, pentru biruinta lui.
Capitolul 12
Chemarea Iuditei la Olofern. Ingaduirea ei de a iesi noaptea la rugaciune.
Ospatul lui Olofern.
1. Si el a dat porunca s-o introduca inauntru, unde erau asezate tacamurile
de argint, si sa i se intinda masa, ca sa manance din bucatele lui si sa bea
din vinul lui.
2. Dar Iudita a zis: "Nu mananc dintr-acestea, ca sa nu iasa vreo sminteala,
ci sa mi se aduca din merindele pe care le-am adus cu mine!"
3. Atunci Olofern i-a raspuns: "Si daca cele care le ai cu tine se vor ispravi,
de unde sa mai aducem ca sa-ti dam la fel? Caci aici n-avem pe nimeni din
neamul tau".
4. Si Iudita i-a zis: "Sa traiesti in pace, stapane. Eu, roaba ta, nu voi ispravi
proviziile mele, pana ce Domnul nu va implini prin mine planurile Sale!"
5. Dupa aceasta, capitanii lui Olofern au dus-o in cort, si ea a dormit pana la
miezul noptii si s-a sculat spre straja diminetii,
6. Si a trimis la Olofern sa-i spuna: "Sa porunceasca stapanul meu, ca
roaba ta sa fie lasata sa iasa la rugaciune".
7. Atunci Olofern a poruncit garzii sale sa n-o impiedice. Si asa ea a ramas
in tabara trei zile, si noaptea iesea in vagauna stancii de langa Betulia, si se
spala la izvorul unde se gasea postul de garda.
8. Iar dupa ce iesea, se ruga Domnului Dumnezeului lui Israel, ca sa-i
indrepteze calea pentru izbavirea poporului ei.
9. Si intorcandu-se curata, ea statea in cort pana seara, cand i se aducea
mancarea.
10. Iar in ziua a patra Olofern a facut ospat, numai pentru slujitorii sai, si n-
a poftit pe nimeni dintre dregatori.
11. Si el a zis lui Bagoas eunucul, care era pus mai mare peste toate ale
sale: "Du-te si indupleca pe aceasta fiica de Evrei, aceea care este la tine,
sa vina sa manance si sa bea cu noi,
12. Caci ar fi o rusine pentru noi sa lasam sa ne scape o astfel de femeie
fara a trai cu ea. Si daca nu vom reusi s-o induplecam, lumea va rade de
noi".
13. Si Bagoas a iesit de dinaintea lui Olofern si a intrat la ea si i-a zis: "Sa
nu zaboveasca aceasta tanara frumoasa sa vina la stapanul meu, ca sa fie
cinstita in fata lui si sa se desfateze band vin cu noi si intr-aceasta zi sa fie
ca una din fiicele Asirienilor, care sunt in palatul lui Nabucodonosor".
14. Si Iudita i-a raspuns: "Cine sunt eu sa ma impotrivesc domnului meu?
Caci tot ce este placut ochilor sai ma voi grabi sa fac, si aceasta va fi o
bucurie pentru mine pana in ziua mortii mele!"
15. Si sculandu-se, s-a impodobit cu vesmintele ei si cu tot felul de
podoabe femeiesti, iar roaba ei s-a dus inainte si i-a intins blana inaintea lui
Olofern, pe care Bagoas i-o daduse Iuditei pentru trebuinta ei zilnica, ca sa
se poata intinde pe ea ca sa manance.
16. Si Iudita a intrat si s-a asezat. Si inima lui Olofern a fost cu totul rapita si
mintea lui tulburata, caci el dorea mult sa fie impreuna cu ea. Si din ziua in
care o vazuse, el cauta prilejul s-o ademeneasca.
17. Atunci Olofern ii zise: "Bea si te veseleste cu noi!"
18. Si Iudita i-a raspuns: "Beau bucuros, stapane, fiindca viata mea a fost
astazi cinstita mai mult decat in orice zi de la nasterea mea".
19. Si ea a mancat si a vazut inaintea lui din ceea ce-i gatise roaba ei.
20. Si Olofern era sub farmecul ei si a baut atata vin, cat nu bause niciodata
in vreo zi de la nasterea lui.
Capitolul 13
Taierea capului lui Olofern; aducerea lui in Betulia. Multumirea si
binecuvantarea poporului ei.
1. Iar seara tarziu slujitorii lui se grabira sa plece. Si Bagoas a inchis cortul
pe din afara si a dat deoparte pe musafiri din fata stapanului sau. Si toti
erau osteniti de ospatul cel indelungat.
2. Si Iudita a fost lasata singura in cort, cu Olofern, trantit pe patul sau,
biruit de vin.
3. Si Iudita poruncise roabei sale sa stea afara si sa astepte iesirea ei, ca in
fiecare zi, caci ea zicea ca se va duce sa se roage, dar si lui Bagoas ii
spusese tot asa.
4. Si dupa ce au plecat toti si nu mai ramasese nimeni in iatac, nici dintre
cei mari si nici dintre cei mici, Iudita a venit langa pat si a zis in inima sa:
"Doamne, Dumnezeul cel atotputernic, priveste in ceasul acesta la fapta
mainilor mele, spre slava lui Israel!
5. Caci acum este vremea sa ai grija de mostenirea Ta si sa aduci la
indeplinire gandul meu, spre pieirea vrajmasilor care s-au sculat impotriva
noastra".
6. Si indreptandu-se spre stalpul patului care era la capul lui Olofern, a luat
palosul lui
7. Si, apropiindu-se de pat, a prins pe Olofern de par si a zis: "Intareste-ma,
Doamne, Dumnezeul lui Israel, in ziua aceasta!"
8. Apoi il lovi peste gat de doua ori din toate puterile si-i reteza capul;
9. A rostogolit trupul lui de pe pat si a luat perdeaua de pe stalpi si dupa
putin timp a iesit si a dat roabei sale capul lui Olofern. Si ea l-a pus in
desaga ei cu merinde. Si amandoua au iesit ca de obicei la rugaciune. Si au
strabatut tabara, au ocolit vagauna stancii si au luat-o la deal pe muntele
Betuliei si au ajuns la portile cetatii.
10. Si de departe Iudita a strigat la strajerii portilor: "Deschideti, deschideti
poarta! Cu noi este Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ca sa-Si mai arate
puterea si taria Lui in Israel impotriva dusmanilor nostri, precum a facut El
in ziua de azi!"
11. Si cand locuitorii cetatii i-au auzit glasul, s-au grabit sa se coboare la
poarta cetatii si au strigat si pe batranii cetatii.
12. Atunci au alergat toti de la mic la mare, fiindca nu se asteptau la venirea
ei. Oamenii au deschis poarta, au primit pe cele doua femei, au facut foc
pentru a vedea si le-au inconjurat.
13. Si ea le-a zis cu glas tare: "Laudati pe Dumnezeu! Laudati-L! Preaslaviti
pe Dumnezeu, Care n-a lipsit neamul lui Israel de mila Sa, ci a zdrobit in
noaptea aceasta prin mana mea pe vrajmasii nostri!"
14. Si a scos capul din desaga si, aratandu-l, le-a zis: "Iata capul lui
Olofern, capetenia armatei Asirienilor; iata si perdeaua sub care sta in betia
lui. Si Dumnezeu l-a ucis prin mana unei femei.
15. Viu este Domnul, Care m-a pazit in calea pe care am mers, ca fata mea l-
a amagit spre pieirea lui, si el n-a savarsit nici un pacat spre intinare sau
spre rusine".
16. Si tot poporul s-a inspaimantat foarte si, cazand in genunchi, s-a
inchinat lui Dumnezeu si a zis intr-un cuget: u Preaslavit esti Tu,
Dumnezeul nostru, Care ai nimicit astazi pe vrajmasii poporului nostru!"
17. Si Ozias i-a zis Iuditei: "Marita sa fii tu, fiica, de Dumnezeu cel preainalt,
inaintea tuturor femeilor de pe pamant, si preaslavit sa fie Domnul
Dumnezeu, Care a facut cerul si pamantul si Care te-a condus pe tine, ca sa
tai capul capeteniei dusmanilor nostri.
18. Si nu se va curma pomenirea in inimile oamenilor despre nadejdea ta in
Dumnezeu, ci in veci isi vor aduce aminte de puterea lui Dumnezeu.
19. Si Dumnezeu sa-ti pastreze o vesnica amintire si sa te binecuvinteze
spre bine, ca nu ti-ai crutat viata cand a fost vorba de umilirea poporului
nostru, ci ne-ai ridicat din caderea noastra, umbland pe calea cea dreapta,
inaintea Dumnezeului nostru!" Si tot poporul a strigat: "Amin! Amin!"
Capitolul 14
Sfatul Iuditei despre navala celor din Betulia; intoarcerea lui Ahior si
spaima Asirienilor.
l. Dupa aceasta, Iudita le-a zis: "Ascultati-ma, fratilor! Luati acest cap si-l
spanzurati pe crestetul zidurilor voastre.
2. Si in revarsatul zorilor, dupa ce soarele va rasari, fiecare sa-si ia armele
de lupta si voi toti cei destoinici de lupta sa iesiti afara din cetate cu un
capitan in frunte, ca si cand ati avea de gand sa va coborati in ses spre
straja Asirienilor, dar sa nu va coborati.
3. Atunci Asirienii, luandu-si armele vor intra in tabara si vor destepta din
somn pe capeteniile ostirii asiriene, care vor alerga impreuna la cortul lui
Olofern, dar nu-l vor gasi. Si atunci vor fi cuprinsi de spaima si vor fugi de
dinaintea voastra.
4. Pe urma, voi si toti cei ce locuiesc in tot muntele lui Israel, urmariti-i si
doborati-i pe drumurile voastre.
5. Insa inainte de a face aceasta, chemati-mi pe Ahior Amonitul, ca sa vada
si sa recunoasca pe cel care dispretuia casa lui Israel, pe cel care il
trimisese pe el printre noi ca pe un om dat dinainte mortii!"
6. Si ei au chemat pe Ahior din casa lui Ozias. Si cand el a venit si a vazut
capul lui Olofern in mainile unui om din adunarea poporului, a cazut cu fata
la pamant si l-a apucat lesinul.
7. Si dupa ce l-au sculat de jos, el a cazut la picioarele Iuditei si s-a inchinat
inaintea ei si a zis: "Binecuvantata sa fii tu in orice salas al lui Iuda si la
toate popoarele, care, auzind de numele tau, se vor inspaimanta!
8. Si acum spune-mi mie ce-ai facut in zilele acestea?" Atunci Iudita i-a
povestit in mijlocul poporului tot ceea ce facuse de cand plecase si pana in
clipa cand graia cu ei.
9. Si dupa ce ea a sfarsit de vorbit, poporul a izbucnit in chiote de veselie,
incat strigatul lui se auzi in cetate.
10. Si incredintandu-se Ahior despre toate cate le facuse Dumnezeul lui
Israel, a crezut cu neclintire in Dumnezeu si-a taiat imprejur trupul si a fost
primit definitiv in casa lui Israel.
11. Si in revarsatul zorilor, au spanzurat capul lui Olofern pe zid si apoi au
iesit in cete spre trecatorile muntelui.
12. Si cand Asirienii i-au zarit, au trimis dupa capeteniile lor, iar aceia s-au
dus la capitani si la cei de peste mii si la toti mai-marii lor,
13. Si aceia au ajuns la cortul lui Olofern si au zis celui ce era mai mare
acolo: "Scoala pe domnul nostru, caci robii au cutezat sa se scoale cu
razboi impotriva noastra, ca sa ne prapadeasca cu totul!"
14. Atunci Bagoas a intrat si a batut in perdeaua cortului, fiindca el socotea
ca Olofern doarme cu Iudita.
15. Si deoarece el nu a auzit pe nimeni, a dat perdeaua la o parte si a intrat
in camera de dormit, si l-a gasit aruncat pe prag, mort si cu capul taiat si
luat.
16. Si a inceput sa strige din rasputeri si s-a pus pe plans, pe strigat si pe
tipat, si isi sfasie hainele de pe el.
17. Apoi s-a dus repede in cortul unde era salasul Iuditei, dar n-a gasit-o. Si
alergand apoi in multime, a strigat:
18. "O, roabe viclene! O singura femeie evreica a facut de ocara casa
regelui Nabucodonosor. Olofern zace la pamant, cu capul retezat!"
19. Cand capeteniile ostirii asiriene au auzit aceasta veste, si-au sfasiat
vesmintele si s-au zapacit de tot. Si vaietul si strigatul lor mare s-a intetit in
mijlocul taberii.
Capitolul 15
Infrangerea si fuga Asirienilor. Binecuvantarea Iuditei si darurile facute ei.
Capitolul 16
Cantarea de biruinta a Iuditei. Poporul aduce jertfe de multumire in
Ierusalim. Moartea Iuditei.