Crucifixul (din latin cruci fixus, "pironit pe cruce") este

reprezentarea n sculptur a lui Isus Cristos rstignit

pe cruce, o reprezentare specific Bisericii Romano-Catolice.
Conform descoperirilor de pn acum, cea mai veche
reprezentare cretin a crucificrii a aprut n jurul anului 430
d. Hr., ntr-un basorelief de pe portalul de la intrarea
n Bazilica Santa Sabina de pe colina Aventin din Roma.
Crucifixul este un simbol principal pentru mai multe
grupuri de cretini, i una dintre cele mai comune forme ale
Rstignirii n arte. Este deosebit de important n ritul latin al
Bisericii Romano-Catolice, dar este, de asemenea, utilizat n
ortodocii, asirienii, i Bisericile catolice orientale, precum i
de ctre bisericile anglicane. Simbolul este mai puin
frecvente n bisericile altor culte protestante, care prefer s
utilizeze o cruce, fr a figura lui Isus. Crucifixul accentueaz
sacrificiul lui Isus - moartea lui prin crucificare, care cretinii
cred adus rscumprarea omenirii.
Crucifixe mari ridicate peste axa central a unei biserici
sunt cunoscute de englezii vechi sub termenul de rod. Pn
la sfritul Evului Mediu acestea au fost o caracteristic
aproape universal a bisericilor occidentale, dar acum sunt
foarte rare. Bisericile moderne romano-catolice au adesea un
crucifix deasupra altarului pe perete; pentru celebrarea
Liturghiei, Biserica Catolica cere ca, "pe sau n apropierea

1
altarului este de a fi o cruce, cu o figur a lui Hristos
rstignit".
Crucifixele occidentale pot arta Hristos mort sau viu,
prezena ranei de suli in coaste, n care indic n mod
tradiional, c el este mort. n ambele cazuri, faa lui arat
foarte des suferina lui. n Ortodoxie el a fost n mod normal,
prezentat ca mort, deoarece n jurul valorii de la sfritul
perioadei de Iconoclasmului bizantin. Crucifixele de Est au
dou picioare ale lui Isus btute n cuie una lng alta, mai
degrab dect a traversat una deasupra celeilalte, aa cum
crucifixelor occidentale le-au aratat ca, deoarece n jurul
secolului al 13-lea. Coroana de spini este, de asemenea, n
general, absent n crucifixele din Est, deoarece accentul nu
este pe suferina lui Hristos, ci triumful su asupra pcatului
i a morii. Poziia corpului lui Isus n form pe cruce este o
inovaie bizantin de la sfritul secolului al 10-lea, dei, de
asemenea, gsite n Gero Crucea german din aceeai
dat. Probabil mai mult de influen bizantin, sa rspndit n
Occident, n special n Italia, de perioada romanic, dei era
mai obinuit n pictur dect crucifixe sculptate. Este n
Italia, c accentul a fost pus pe suferin i realiste detalii ale
lui Isus, n timpul unui proces de umanizare general al lui
Hristos favorizat de ordinul franciscan.
Rugciunea n faa unui crucifix, este vzut adesea ca o
parte de devotament pentru cretini, n special cei care se
nchin ntr-o biseric, i, de asemenea, n mod
privat. Persoana care poate sta n genunchi n faa
crucifixului, uneori, se uit la ea n contemplare, sau pur i
simplu n faa ei cu capul plecat sau cu ochii nchii. n
timpul crucifixele mici din Evul Mediu, n general, atrnat pe

2
un perete, a devenit normal n celulele personale sau de
spaii de locuit mai nti de clugri, apoi tot clerul, urmat de
casele laici, rspndirea n jos din partea de sus a societii,
deoarece acestea au devenit destul de ieftine pentru
persoana medie, pentru a se obine. Pn n secolul al 19-lea
afieaz un crucifix undeva n zonele generale de primire a
unei case a devenit tipic de case catolice.

Crestinii din Est au procesiuni liturgice ce includ o cruce

sau crucifix la capul lor. n Biserica Ortodox, crucifixul este
adesea plasat deasupra iconostasului n biseric. n
Biserica Ortodox Rus un crucifix mare ( "Golgota") este
plasat n spatele Sfintei Mese. In timpul Utrenia Vinerii, un
crucifix mare este luat n procesiune la centrul bisericii,
unde este venerat de ctre credincioi. Crucea goal poate
rmne apoi n centrul bisericii pn la privegherea pascal.

Exorcistul Gabriele Amorth a declarat c crucifixul este

una dintre cele mai eficiente mijloace de evitare sau opuse
demoni. n folclor, se crede c pentru a alunga vampiri,
incubi, succubi, i alte rele. iconoclati moderni au folosit un
crucifix inversat (cu susul n jos), atunci cnd arat dispreul
fa de Isus Hristos sau Biserica Catolic care crede n
divinitatea sa. Potrivit traditiei crestine, Sfantul Petru a fost
martirizat de a fi crucificat cu susul n jos.

3
 Fecioara cu Pruncul

Fecioara cu Pruncul, Sfanta Ana si Sfantul Ioan

Botezatorul este un desen realizat de Leonardo da Vinci intre
anii 1500 si 1505, aflat la National Gallery din Londra.

Acest desen este realizat pe opt foi unite intre ele, fiind
un studiu pregatitor (sablon) ce urma sa fie transferat pe un
panou sau pe un perete. Expertii considera ca nu a fost
folosit in acest sens, deoarecere contururile figurilor nu sunt
nici zgariate, nici perforate.
Compozitia desenului rezulta din reunirea a doua teme foarte
obisnuite in pictura florentina a secolului al XV-lea: Fecioara
cu Pruncul si Sfanta Ana si Fecioara cu Pruncul si Sfantul
Ioan Botezatorul copil.

Unele parti ale desenului au ramas nefinisate (de

exemplu antebratul Sfintei Ana, ridicat spre cer pentru a
demonstra caracterul sacru al scenei), ceea ce indica
dificultatea lui Leonardo de a-si duce la bun sfarsit
proiectele, datorita tendintei sale de a le modifica si
imbunatati in mod repetat.

Desenul este notabil pentru compoziia sa complex,

demonstrnd alternana n poziionarea cifrelor care este

4
evident pentru prima dat n picturile lui Leonardo din
Benois Madonna. Genunchii celor dou femei au diferite
puncte de ghidare, cu genunchii Mariei de cotitur din
pictura la stnga, n timp ce corpul ei se ntoarce brusc spre
dreapta, crend o micare sinuoas. Genunchii i picioarele
figurilor stabilesc un puternic ritm n sus i n jos, la un
punct n compoziie n care o fundaie ferm care cuprinde
ferm plantate picioare, genunchi pe scar larg rspndire i
rspndirea larg de incorporare mbrcminte ar fi gsite n
mod normal. n timp ce cele dou jumti inferioare ale
corpului lor se ntoarc, feele celor dou femei rndul su,
unul ctre altul, reflectnd caracteristicile celuilalt. Micarea
de rsucire a Fecioarei este un ecou n Pruncul Hristos, al
crui trup, a avut loc aproape orizontal de mama lui, se
rotete axial, cu partea inferioar a corpului n sus i se
ntoarce partea superioar a corpului avansat n jos. Unghiul,
iluminat i privirea copilului Hristos reproduce cea a mamei
sale, n timp ce Ioan Boteztorul reproduce aceste aceleai
elemente faa Sfintei Ana. Iluminatul indic faptul c exist
doi protagoniti i dou turnate de sprijin de pe scena pe
care privitorul asist. Ochii lui Maria sunt fixate pe Pruncul
Hristos, care ridic mna ntr-un gest al binecuvntrii peste
vr care treizeci de ani mai trziu, s-ar ndeplini sarcina lui
numit a lui Isus botezat. Cu toate c mai n vrst dintre cei
doi copii, Ioan Boteztorul accept cu umilin
binecuvntarea, ca unul care s-ar spune mai tarziu de varul
sau "Eu nu sunt vrednic nici s dezleg sandalele". mna St
Anne, ei cu degetul arttor spre cer, este poziionat n
apropierea capetelor copiilor, probabil, pentru a indica sursa
original a binecuvntare. Acest gest enigmatic este privit ca

5
chintesenta Leonardesca, care apar in Ultima Cina si Sf Ioan
Botezatorul.
Desene animate de acest fel au fost de obicei transferate
ntr-un consiliu pentru vopsire prin intepaturi sau incizarea
conturul. n Fecioara i Pruncul cu Sf Ana i Sf Ioan
Boteztorul acest lucru nu a fost fcut, ceea ce sugereaz c
desenul a fost pstrat ca o oper de art n sine. Leonardo nu
pare s fi bazat un tablou direct pe acest desen. Compozitia
difera de numai un alt tratament Leonardo supravieuitor al
subiectului, Fecioara i Pruncul cu Sf. Ana n Luvru, n care
figura Boteztorului nu este prezent.

6
 Fecioara cu Pruncul Maestrul Claris

Lucrarea Fecioara cu Pruncul a Maestrului Claris este

una dintre picturile religioase apusene ce apartin stilului
"italo-bizantin. In ciuda unor mici schimbari de detaliu si
decoratie, acest tip pictural a continuat in Apus in secolele
14-15. Desi, a fost insa aproape inlocuit prin tabloul religios
de tip renascantist, acesta s-a pastrat in numeroase biserici,
in special in Italia, precum si in lucrari expuse in muzee din
intreaga lume. Acest fapt face ca lucrarea Fecioara cu
Pruncul a Maestrului Claris sa fie mai aproape de iconografia
ortodoxa traditionala, decat de ceea ce intelegem astazi, de
regula, prin pictura religioasa apuseana.

Maestrul Claris este un pictor al carui nume ne este

necunoscut. Denumirea "Maestrul Claris se refera la faptul
ca cea mai importanta lucrare sa a fost facuta la cererea unui
ordin religios franciscan, Surorile Sfintei Clara (Surorile
Clarise sau Ordinul Surorilor Sarace), in Siena.

Desi nu exista nicio semnatura si nicio evidenta

documentara care sa confirme autorul, aceasta lucrare ii este
atribuita numai in baza stilului care se regaseste si in alte
picturi, de asemenea, atribuite lui. Majoritatea picturilor din
secolele 13 -14 ce se afla in prezent in muzee sunt atribuiri,
incat numai paternitatea catorva lucrari este documentata in
perioada. Picturile nu sunt semnate, si nu au insemnata nicio
data. Activitatea acestui pictor s-a desfasurat in Siena, unul
dintre cele mai importante orase din Italia.
7
 Pictura a fost foarte probabil influentata de stilul
iconelor bizantine. Aceasta o infatiseaza pe Maica Domnului
cu Pruncul, impreuna cu scene din iconomia mantuirii: Buna
Vestire si Rastignirea. In partea superioara se afla Judecata
Universala, cu ingeri trambitand, ce cheama oamenii la
invierea de apoi. Continutul si marimea lucrarii conduc la
concluzia ca aceasta a fost realizata cu scopul cinstirii
particulare.

Reprezentarea Maicii Domnului in aceasta imagine este

bazata pe cea a iconelor bizantine ce erau aduse in Italia in
timpul secolului al 13-lea. Astfel, aceasta se inscrie in tipul
bizantin al iconelor "Eleousa. Pe langa pozitia si expresia
chipurilor, mantia albastra provine de asemenea din icoane,
dupa cum vedem in icoana Maicii Domnului pictata de El
Greco. In centrul imaginii se afla Maica Domnului cu Pruncul.
De o parte si de alta se gasesc, in stanga, Arhanghelul
Gavriil, si in dreapta, Fecioara in momentul Bunei Vestiri,
trimitandu-ne la adevaratul moment al Intruparii
Mantuitorului, "inceputul mantuirii noastre. Deasupra scenei
principale se gaseste cea a Rastignirii. Deasupra acesteia,
intalnim doi ingeri trambitand, atat in coltul din dreapta, cat
si in cel din stanga, anuntand Judecata Universala, iar, mai
jos de ei, grupuri de oameni inviind din mormant. In aceasta
trimitere la Judecata Universala nu-L intalnim insa pe Hristos
Judecatorul asa cum se intampla in multe alte reprezentari
ale acestei scene. Este posibil ca in lucrarea initiala sa fi fost
totusi prezent, in partea cea mai e sus, pe un alt panou
atasat. Hristos Insusi este reprezentat in maniera ce a
devenit traditionala spre jumatatea sec. al 13-lea: avand ochii
inchisi, capul sprijinindu-se pe umar, trupul curbat intspre
dreapta. Tabloul Fecioara cu Pruncul al Maestrului Claris se
pastreaza in prezent in cadrul Galeriilor Nationale din Londra.

8
 Crucifixul este reprezentarea n sculptur a lui Isus
Cristos rstignit pe cruce, o reprezentare specific Bisericii
Romano-Catolice. Conform descoperirilor de pn acum, cea
mai veche reprezentare cretin a crucificrii a aprut n jurul
anului 430 d. Hr., ntr-un basorelief de pe portalul de la
intrarea n Bazilica Santa Sabina din Roma. . Crucifixul
accentueaz sacrificiul lui Isus - moartea lui prin rastignire,
care cretinii cred adus rscumprarea omenirii. Este utilizat
la ortodocii, asirienii i Bisericile catolice orientale.
Crucifixele occidentale au influente byzantine si il arta pe
Hristos mort sau viu, cu prezena ranei de suli in coaste, n
care indic n mod tradiional, c el este mort. n ambele
cazuri, faa lui arat foarte des suferina lui. Rugciunea n
faa unui crucifix, este vzut adesea ca o parte de
devotament pentru cretini, n special cei care se nchin
ntr-o biseric, i, de asemenea, n mod privat, iar in Est
crucifixul se pune la capul patului si mai ales Exorcistul
Gabriele Amorth a declarat c crucifixul este una dintre cele
mai eficiente mijloace de evitare sau opuse asupra
demonilor, strigoilor si alte rele.

Fecioara cu Pruncul, Sfanta Ana si Sfantul Ioan

Botezatorul este un desen realizat de Leonardo da Vinci intre
anii 1500 si 1505, aflat la National Gallery din Londra.

9
Acest desen este realizat pe opt foi unite intre ele, fiind un
studiu pregatitor (sablon) ce urma sa fie transferat pe un
panou sau pe un perete. Unele parti ale desenului au ramas
nefinisate (de exemplu antebratul Sfintei Ana, ridicat spre cer
pentru a demonstra caracterul sacru al scenei). Desenul este
notabil pentru compoziia sa complex, demonstrnd
alternana si poziionarea. Genunchii celor dou femei au
diferite puncte de ghidare, cu genunchii Mariei de cotitur
din pictura la stnga, n timp ce corpul ei se ntoarce brusc
spre dreapta, crend o micare sinuoas si feele celor dou
femei rndul su, unul ctre altul, reflectnd caracteristicile
celuilalt. Ochii lui Maria sunt fixati pe Pruncul Hristos, care
ridic mna ntr-un gest al binecuvntrii.
n Fecioara i Pruncul cu Sf Ana i Sf Ioan Boteztorul acest
lucru nu a fost fcut, ceea ce sugereaz c desenul a fost
pstrat ca o oper de art n sine. Leonardo nu pare s fi
bazat un tablou direct pe acest desen. Compozitia difera de
numai un alt tratament Leonardo supravieuitor al
subiectului, Fecioara i Pruncul cu Sf. Ana n Luvru, n care
figura Boteztorului nu este prezent.

10