Dac

De poi fi calm cnd toi se pierd cu firea

n jurul tu, i spun c-i vina ta;
De crezi n tine, chiar cnd omenirea
Nu crede, dar s-i crezi i ei cumva;
S-atepi, dar nu cu sufletul la gur;
S nu dezmini minciuni minind, ci drept;
S nu rspunzi la ur tot cu ur,
Dar nici prea bun s pari, nici prea-nelept;

De poi visa i nu-i faci visul astru;

De poi gndi dar nu-i faci gndul el;
De-ntmpini i Triumful i Dezastrul
Tratnd pe-aceti doi impostori la fel;
De rabzi s vezi cum spusa ta-i sucit
De piicher, s-l prind-n lan pe prost;
Cnd munca vieii tale nruit
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poi s joci agonisita toat

Grmad, i s-o joci pe-un simgur zar,
S pierzi, i iar s-ncepi ca-ntia dat,
Iar c-ai pierdut nici un cuvnt mcar;
De poi sili nerv, inim i vn
S te slujeasc dup ce-au apus,
i piept s ii cnd nu mai e stpn
Dect Voina ce le strig: Sus!

De poi rmne tu n marea gloat;

Cu regi tot tu, dar nu strin de ea;
Duman, om drag rn s nu te poat:
De toi s-i pese, dar de nimeni prea;
De poi prin clipa cea neierttoare
S treci i s-o ntreci gonind mereu,
Al tu va fi Pmntul sta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, biatul meu!