Arkadij Natanovitch Strugatsky si Boris Natanovitch Strugatsky Picnic la marginea drumului Motto: "Trebuie sti faci binele din rét, pentru cit mu ai altceva din care séiel faci". RP. WARREN INTERVIUL DIN INTERVIUL LUAT DOCTORULUL VALENTIN PILMANN DE CATRE CORESPONDENTUL, SPECIAL AL POSTULUI DE RADIO MARMONT CU PRILEJUL DECERNARII ULTIMULUL PREMIU NOBEL PENTRU FIZICA PE AN! = PROBABIL, prima, dumneavoastr’ descoperire mai important’, doctor Pilmann, trebuie considerata a fi "radiantul Pilmann" — Cred ca nu. "Radiantul Pilmann" nu este nici prima, nici cea mai serioasé, si, in fond, nici nu-i o descoperire. $i mu chiar a mea. — Probabil ci glumifi, doctore "Radiantul Pilmann" este 0 nofiune cunoscuta de catre fiecare scolar — Nu ma surprinde, De altfel, “radiantul Pilmann" a fost descoperit pentru prima dati de cdtre un colar. Spre marele meu regret, nu mai fin minte cum il cheama. Uitati-va in "Istoria vizitelor" de Stetson, unde toate acestea sunt prezentate mai bine: descoperirea radiantului de cAtre un scolar, publicarea pentru prima oari a coordonatelor lui de 19... citre un student si denumirea radiantului, cine stie de ce, cu numele meu. — Da, Cu unele descoperiri se imtampla citeodatt surprinzitoare, N-afi putea si explicati lucruri ascultitorilor nostri, doctore Pilmann — Ascultd, concetijene, "Radiantul Pilmann" este o chestie extrem de simpla, inchipuiti-va c& rotifi un glob uriag si incepefis4 tragefi in el cu un revolver. Urmele de pe glob merg intr-o directie oarecare, usor curbata Esenta a ceea ce dumneavoastri numifi prima mea descoperire este un tucru foarte simplu. Toate cele sase Zone de Vizitare sunt astfel dispuse pe suprafata planetei noastre de pared s-ar fi tras in Pamant sase focuri dintr-un revolver situat undeva pe linia Pamant-Deneb:"Alfa" din Constelatia "Lebida", iar punctul de pe Deneb este — steaua bolta cereasci de unde, ca si zicem asa, sa tras, se numeste "radiantul Pilmann", — Va multumese, doctore, Dragi ascultatori, in sfarsit, ni s-a explicat clar ce este "radiantul Pilmann", Apropo, alaltdieri s-au implinit exact treisprezece ani de la ziua Vizitei, Doctore Pilmann, puteti s& ne spuneti cateva cuvinte in legatura cu aceasta? — Ce anume va intereseaza? Avand in vedere ci nam fost atunci in Marmont — Cu att mai mult este interesant de stiut ce ati crezut cand orasul dumneavoastra natal v-a aratat obiectele incursiunii supercivilizatiei extraterestre. — Vorbind cinstit, mai intai de toate am erezut c& e 0 gogomanie, Era greu de imaginat c& in micul nostru Marmont s- ar fi putut intampla cine stie ce. Gobi, New Foundland — asta mai treacd- meargi — dar Marmont! — in cele din urma, totusi, ati crezut — in cele din urma, da! — $i apoi? — Mi-a venit deodati ideea ca Marmont, cu cele cinci Zone de Vizitare rimase atunei de altfel, scuzati-m’, erau intr-adevr numai patru, pentru ca toate zonele stiteau pe aceeasi curba. Am socotit coordonatele si le-am trimis la "Nature". — Si nu v-a emofionat catusi de putin soarta oragului natal? — Vedeti, in acea vreme credeam deja in Vizite, dar nu puteam fi convins in nici un fel si iau in considerare corespondentele pline de panic& despre cartierele arse, cu monstri ce mancau indeosebi batrani si copii, despre luptele sangeroase dintre invulnerabilii vizitatori in cel mai inalt grad, vulnerabilele, dar invariabil eroicele, unitati regale de tancuri. — Afi avut dreptate. Deci va mai amintiti cA, atunci , confratele nostru, corespondentul, le-a cam umflat .. To tusi, si ne intoarcem la _ stiinta Descoperirea “radiantului Pilmann" a fost prima, dar probabil nu si ultima dintre contributiile dumneavoastra la cunostintele despre Vizita — Prima si ultima — Dar, fara indoiala, in tot acest timp ati urmarit cu atentie functionarea cercetarilor internationale in Zona Vizitei — Mda rasfoit "Expunerea"’ Din cand in cand am — Aveti in vedere "Expunerea Institutului Internayional de Cultura Extraterestra"? —Da — Si care este, dupa pirerea dumneavoastra, cea mai importanta descoperire din tofi acesti treisprezece ani? — insisi Vizita — Scuzati-ma, n-am Insisi Vizita reprezinté cea mai importants descoperire, nu numai din tofiacesti treisprezece ani, dar si dinintreaga existenfa umana, Nu este chiar Nu asa de important cine sunt vizitatori conteazi de unde si de ce au venit, din ce cauzi au stat asa de putin si unde au plecat dupa aceea, Important este faptul c& acum oamenii stiu cu certitudine un Jucru: nu suntem singuri in Univers. Ma tem insi ca Institutul de Cultura Extrate- restr nu va reusi niciodaté si facd 0 descoperire mai deosebit’, — Este extrem de interesant, doctore Pilmann, dar eu m-am referit in fond la descoperirile de ordin tehnologic. Descoperiri care s& poata folosi tei gi tehnicii pamantene, De fapt, o serie de savanti celebri consider’ cA ceea ce s “a gasit in Zona Vizitei poate contribui la schimbarea intregului curs al istoriei noastre. — Poate, dar eu nu sunt socotit printre adeptii acestui punet de vedere. Nu sunt un specialist in ceea ce priveste descoperirile concrete. — Totusi, suntefi de doi ani consultantul Comisiei ONU pentru problema Vizitei — Da. Numai cd nu am nici o legatura cu studiul culturii extraterestre, La COPROVI, impreuna cu coleg ‘mei, reprezint opinia stiintifica internationala atunci cand e vorba despre controlul indeplinirii_Hotararii ONU in ceea ce priveste internafionalizarea Zonei de Vizitare. in concluzie, urmarim ca ciudateniile extraterestre uate din Zona dispozitia si fie puse numai la Institutului Internagional — Poate si altcineva s intre in posesia acestor ciudatenii? ae — Va referiti, probabil, la stalkeri? — Nu stiu ce sunt acestia — Asa se numesc la noi, in Marmont, tinerii temerari care isi asuma riscul patrunderii in Zon& pe cont propriu si furd de acolo tot ce reusese si gisea: — injeleg. Nu, asta mu e de competenta noastra — Ce-ar mai fi! De asta se ocupa politia. Dar era interesant de stiut cu ce va ocupafi in mod direct, doctore Pilmann, nt pierderi continue de materiale din Zona, care ajung in mainile uunor persoane Ii ite de responsabilitate spirit de organizare. Ne ocupim de rezultatele acestor pierderi. — Multumese. = Dar_~—ipe dumneavoastra, ca savant, nu va atrage studierea minunilor extraterestre? — Cum sa va spun ... Se prea poate. — Deci putem pera marmontienii il vor vedea, intr-o minunata i, pe faimosul lor concetatean pe strazile oragului natal. — Nu este exclus.CAPITOLUL 1 REDRICK SCHUHART, 23 DE ANI, CELIBATAR, LABORANT AL FILIALEI INSTITUTULUL INTERNATIONAL DE CULTURA EXTRATERESTRA DIN MARMONT. STAM IN DEPOZIT seara, nu ne ramane altceva mai bun de Cand. vine facut decat s4 aruncim salopetele de pe noi si s-o stergem pana la birtul "Bor -doua ca si ne mai dregem cu o picatur’ de tarie. Acum stau, pur si simplu, si sprijin per fumez — Abia astept s doar rezist de mai bine de doud ore. El fot mai riscoleste Iucrurile: a umplut deja un seif, a incuiat si sigilat, iar acum da gata un altul; ia de pe transportor "biberoanele", cerceténdu-le cu grija pe toate fetele (printre altele tre- buie spus ci mui asa usor, fiecare cAntarind in jur de gase kilograme si jumatate), apoi le asazi delicat pe un raft Se lupta cu aceste biberoane de atta timp si, probabil, fri nici un folos pentru omenire. in locul lui, le-ag fi dat dracului de mult si-ag fi ficut orice alta muna pentru aceeasi bani. Daca stau ma gandese ins, "biberoanele" astea au intr-adevar ceva bizar. De cate ori nu mi am rupt spinarea cArandu-le si, totusi, dupi cum observ, nu pot si nu ma minunez de fiecare daté. Sunt de fapt doud discuri de cupru de marimea unor farfuricare groase de 5 mm, avind distanta intre ele de 400 mm. intre discuri nu se afl& nimic, Absolut nimic. Pustiu, Poti si-ti treci si ména printre ele, ba chiar si capul, dacd nu cumva i-ai pierdut mingile mirandu-te; pustiu si iar pustiu, doar aer. Desigur, intre ele o fi existand ceva, vreo forta, acolo, dact stau sa m& gandesc. Oricum, nimeni n- a reusit pana acum nici sa le apropie, nici si le departeze. Deh, cititorule, e cam greu s& explici asemenea chestii cuiva care nu le-a vazut; e greu tocmai prin simplitatea lor, mai ales atunci cAnd ti se arata si poti si le cercetezi convingandu-te, in sfarsit, despre ce este vorba. E ca si cum ai incerca si descrii in mod stiintific si cu detalii bogate, si zicem, 0 cana sau, Doamne-fereste, un paharel: dai din maini nestiind ce s& explici amanuntit si nu-ti ramane altceva de facut decat sa te rcoresti injurand sinatos. in sfarsit, si presupunem cA afi infeles despre ce este vorba si chiar daci ar mai fi ceva neclar, nu aveti decat luafi "Expunerile” Institutului, Acolo, la fiecare reeditare, sunt si fotografi ale acestor bidoane. in general, Kirill s-a chinuit cu aceste "biberoane" mai bine de un an Am lucrat cu el de la bun-inceput, numai ca nici pana acum nu prea infeleg bine ce vrea de la ele. La drept-vorbind, in nici nu incere si aflu. Mai intai inceapa el si infeleaga, si se descurce \gur, si atunci am si incep poate si eu si-l ascult. Pana una-alta, mi-e clar unsingur lucru: are neaparati nevoie de citeva biberoane, pe care sa le mestereascd, si le decapeze cu acizi, si le turteasc la presi si si le topeasca in cuptor. $i abia atunci totul i se va pirea clar, va fi plin de glorie si de laude, gi chiar stiinja mondiala se va cutremura de multumire. Dar, dupa cum infeleg, mai e pana acolo. Deocamdata n-a descoperit nimic, desi, in ultima perioada, s-a zbatut foarte mult, Singurul rezultat a fost acela c& a prins 0 paloare nesanatoasa, cenusie, a devenit tacut, iar ochii au inceput si-i lécrimeze mai des, ca la un céine bolnay (coada-ntre picioare, urechi blegite) Ja sa fi incput pe mana mea oricine altcineva decét Kirill, L-as fi dus prin toate barurile de noapte si bordelurile din regiune (c4 doar le cunose mai bine decat_ pe mine insumi) si-ntr-o siptimana scoteam din el un om nou (urechi ciulite, coada sus). Dar pentru Kirill medicamentul asta nu e valabil, a aga ci nici macar nu merita sa te obosesti propundndu-i-l. Are alta fire. Deci stau in depozit si ma uit la el cum inci mai munceste, desi i se inchid ochii de oboseala, cand, deodata, mi s-a facut mili de el, ni i eu nu stiu de ce Atunci ma decid. Culmea este c& ined nu ma hotirasem si vorbesc, dar parci m-a tras cineva de limba. — Ascult, Kirill! Tinea ultimul "biberon" in echilibru, intr-o asemenea pozitie incat aveai impresia c& vrea s& intre in el cu totul — Asculta, Kirill! Daca ai fi avut un biberon plin? — Un "biberon” plin? repeta si isi arcui sprancenele, de parc i-ag fi spus niste bazaconi — Ei da! i-am spus. Capeana ta hidromagnetica, cum ti zice ... obiectul 77-B. Doar ca mai are acolo, in interior, © umplutura cu reflexe albastrui Observ c& incepe s& injeleaga. isi ridic’ ochii spre mine si-i_mijeste, incereand si i ascunda sclipirile de in- teligenta si luciditate, asa cum ii placea si se exprime uneori — Stai! spune. Plin? Tot ca asta, doar c&i plin? — Pai, da. — Unde? Kirill al meu tresare; "Urechi ciulite, coada su — Hai sa fumam! "biberonul” in seif, si jumitate ale unui minuscul disc si por- Arunea. vi tranteste usa, 0 incuie cu trei rota nim inapoi spre laborator. Pentru_un "biberon" gol, Emest didea patru sute de monezi, bani-gheata, iar pentru unul plin, ca un fiu de cafea ce sunt, i-ag fi baut pana i singele lui spurcat, Dar, ma credefi, nu ma credeti, cénd i-am ficut acea propunere lui Kirill nu m-am gandit la bani, ci am Pacut-o numai lam vazut cum s-a pentru inviorat si s-a incordat ca o struna, de puteai sa cAnfi pe el. Acum nu reuseam si-l mai domolesc. in drum spre laborator sirea cite patru trepte 0 data, de nu mai avea omu' timp si fumeze. in ‘general ii cam spusesem totul: si cum e, care e drumul cel mai unde se afl,bun pe care poti si te furigezi pana la el, Scoate imediat harta, giseste garajul, pe care-| aratii cu degetul, se uité la mine si... E clar. A infeles totul despre mine, de parca ar fi fost ceva de neinfeles in asta! — Ia uiti-te la el! zice si chiar zambeste, Eh, ce si-i faci, trebuie si plecm, Hai chiar maine-dimineata, La noua voi cere permisul si galosul, iar la zece plecam, Ce zici? — Mergem. Si cine va fi al treilea? —De ce sa fim trei? — A. nu! Ce, crezi c& organizam un picnic cu domnigoare? Dar daca ti se intampla ceva? Aici e Zona. Trebuie s& fie ordine Zambeste ugor, dand din umeri resemnat. — Cum vrei tu, Oricum le vezi mai bine. Ce-ar fi si nu le vad! Sigur c& a fost marinimos, n-am ce zice, s-a striduit pentru mine: un al treilea ¢ de prisos. Mai bine sa plecim numai noi doi. N-o si ne afle nici vantul, nici pamantul Dar eu stiam ca cei de la Institut nu mergeau in Zona doar cate doi. Exista urmatoarea reguli: doi ficeau treaba si cand era intrebat, un al treilea privea, i LS povestea totul — Personal, -as fi luat pe Austin, continua Kirill. Dar tu, bineinteles, nu vrei. Sau nu ai nimi — Ba da Austin ai sa-l iei alta data impotriva? Numai Austin nu, Pe Austi nui baiat rau, e lag si curajos intr-o proportie normal, dar, dupa mine, 6 € marcat deja de cele prin care a trecut Lui Kirill nu pot si-i explic, dar eu aga le vad: isi inchipuie omu' ci stie si infelege totul despre Zona, adic nui mai Poftim, n-are decat si moara. Numai ci ... fari lipseste decat inmormantarea mine. — Bine, spune Kirill. Dar Tender? Tender. Asta e al doilea laborant al stu, Om obignuit, linistt — Cam in varst, spun. Si are si copii — Lasi, c-a mai fost in Zona — Fie si-asa, Sa ramand Tender. A rlmas s& studieze harta, iar eu am pornit in galop, direct spre "Borj", pentru cA voiam sa halesc ceva, iar gatlejul mi se uscase. in sfarsit, s-o isim balt&. Deci apar eu dimineafé. la_—noua, cae ntotdeauna, si prezint permisul la intrarea de serviciu, unde sta o prajind de sergent pe care il mardisem anul trecut, pentru ca, beat fiind, se agatase de Guta — Hai noroc! imi spune. Ba, Rogcovane, te cauta in tot Institutul il intrerup imediat, cavalereste. — Nu-ti sunt Roscovan gi nu te- nghesui s&-mi_ fii prieten, huiduma suedeza — Doamne — Dumnezeule, Rogcovane! exclama mirat. Dar toata lumea ii spune asa. inainte de a merge in Zona sunt intotdeauna cam nervos, iar pe deasupra, acum, mai sunt si treaz, aga ci Lam apucat de harnasament si i-am aruncat in fata céteva vorbe, care fi reaminteau inmod detaliat de arborele siu genealogic si de persoana sa, El a scuipat aléturi si, inapoindu-mi permisul, mi-a spus cu un glas de-ti pitrundea frigul in oase: — Redrick Schuhart! Trebuie si va prezentati de urgenfi la cApitanul Hertzog, — Eh! Asa mai merge, ii zic. incere si par vesel, dar cad pe ganduri: "Asta ce-o mai fi? Ce naiba mai vrea de la mine Hertzog in timpul serviciului? Dar, hai si ma duc si-mi arit si mutra". Cabinetul lui se afl la etajul trei, un cabinet excelent, dar cu te afli la gratii la ferestre, Poti si juri ci politie, Willy sta in fotoliul siu, pufaie din lulea si ciocdneste ceva la masina de scris, scriptologie de-a lui intr-un colt, un sergentel, unul nou, pe care nu-l_cunose, cotrobaie intr-un dulap de fier. La noi in institut, sergentei de-Astia tot aga corpolenti si rumeni in obraji sunt mai multi decat 0 divizie Hm! Sange-n lapte, oricum nu au voie in Zona, iar de problemele lumii fi doare-n cot. — Buna ziua, spun. M-ati chemat? Willy se uita la mine ca la un loc ni si pustiu, da la o parte masina de scris, pune in fai o mapa voluminoas incepe s-o rasfoiasca — Redrick Schuhart? — in persoana, raspund, si imi vine s& pufnese in ras, Un rs nervos — De cat timp lucrezi la Institut? — De doi ani, merg pe-al treilea. — Componenta familiei? — Sunt singur, Orfan Se intoarce spre sergenfelul sau si-i ordona sever: — Sergent Lummer, mergi la arhiva \du-mi dosarul cu numarul 150. Willy inchide mapa si ma intreaba sumbru. — Te-ai apucat din nou de "cele vechi"? — Care "cele vechi? Ss reclamatii si singur care, iar am pri "Asa va sa zica", gandese. — Dar de unde le-: fi primit? Incruntandu-se, se ridic& si scutura nervos pipa in scrumiera. — Nu te priveste, Te sfatuiese in numele unei vechi prietenii; renunfa la afacerea asta pentru totdeauna sau zbori Si definitiv, Ma- nfelegi? Daca te prind si a doua oara, nu imediat din Institut mai scapi doar cu ase luni. — infeleg, ii spun, Asta injeleg MA priveste din nou cu ochi inexpresivi, puftind din luleaua goala si frunzarind dosarul. Asta insemna ca ser- gentul Lummer se intorsese cu. dosarul numarul 150. — Multumese, Schuhart, spuse cApitanul Willy Hertzog, poreclit si Mistretul, Asta-i tot ce-am vrut si limu- resc. Esti liber Asa ci am plecat spre vestiar, mi-am tras salopeta pe mine, mi-am aprins 0 si zvonul asta? Daca-i din Institut, atunci tigar, gandind: "De unde s-o totul nu-i decat o minciun’. Aici nimeni nu poate sti ceva despre mine. Iar daca e de la polit afard , ce-ar mai putea stide vechile mele afaceri? M-o fi turnat Sterviatnik, 0 canalie, care nu merita decat si fie inecat. Numai ci acum i Sterviatnik nu stie nimic despre mine" M-am gandit ce m-am ndit, dar n-am descoperit nimic si m-am hotirat s-o las balta. Ultima oara am fost in Zona acum trei luni, noaptea, si aproape toata marfa "a facut aripi, Nu m-au prins asupra faptului, iar acum numai dracu’ poate s ‘ma mai ia! Dar, tocmai cand coboram scarile mi-a traznit o idee. M-am intors in vestiar, m-am agezat pe-o banca si am inceput din nou si fumez, Reiesea ci astizi nu mai aveam voie si ma duc in Zona. Nici maine si nici poimaine. Deci, eram din nou luat in colimator de curcanii aia raiogi, Nu m-au uitat, iar dacd m-au uitat, cineva a avut grija sa le reaminteascd. Oricum nu mai are im- portanfa cine a fiicut-o, Nici un stalker nu s-ar apropia de Zona, nici macar pe departe, cand stie od e urmarit, doar daca Deocamdat nu cumva a_innebunit. aveam nevoie de cel mai intunecat coltigor unde si ma pot ascunde. Auzi la ei: Zona! Pai, n-am mai fost acolo cu legitimatia de nu stiu cate luni, Ce v-0 fi cagunat pe un biet laborant cinstit?” M-am gandit la toate astea si parca m-am_ simfit_mai ugurat ci astizi_nu trebuia sa m& duc in Zon’. Am si-ncere comunic toate astea lui Kirill, cat mai delicat, I-am spus-o insa direct: —Nu mai merg Zona. Aveti ceva dispoz Bineinjeles c& la-nceput se holbeazA la mine. Apoi, parc& incepe sa-nteleaga Ma ia de cot si ma conduce pana la el in cabinet, ma asaz pe scaunul lui, iar el se cocoata alituri, pe pervazul ferestrei Tacem si fumim. Apoi, ma intreaba cu grija: — S-a intmplat ceva, Red? Ce pot si-i spun? — Nu, nu s-a intémplat nimic. Ieri, ce chestie, am pierdut la pocker douazeci de monede. Joacé tare Nunan asta — Stai. Ce-fi veni? Te-ai razgandit? — Nu am voie, ii raspund printre dinji, Nu am voie, ma-nfelegi? Chiar acum m-a chemat la el Hertzog. Se intristeaza si ochii ii lacrimeaza din nou ca unui pudel bolnav, Tuseste spasmodic, aprinde o alta tigara de la chistocul vechi si spune incet: -mi povestesti, Red. N-am scot 0 vorba — Las-o balta. Nu despre tine e vorba — Deocamdaté nu i-am spus nimic am fficut rost, lui Tender. De permis i dar ce-i mai important, dacd merge sau nu merge, nu [-am intrebat. Tac si fiumez. Hm! S& razi si s& plangi, nu mai poate omu' s& infeleaga nimic. Ce ti-a spus Hertzog? — A, nimic deosebit. M-a turnat careva, asta-i tot. Se uit la mine cam ciudat, sare de pe pervaz si ncepe un du-te-vino in propriul cabinet. El aleargi, eu stau, scot fum si-mi tin gura ferecata. imi pare riu de el si totodata mi-e necaz cat de tampit s-au potrivit lucrurile. Cum s-ar spune,a vindecat omul de melancolie. Dar cine-i vinovat? Desigur, eu. Dar deodata inceteazi si mai alerge, se opreste chiar angi mine si, uitandu-se undeva intro parte, mi intreabai stingherit: — Asculta, Red. $i cam eat ar putea s& coste un biberon plin? La inceput nu I-am inteles. intai m- am gandit cA sia propus si-l cumpere cine stie de unde, numai cd de unde si-l iei, Nu exista decat unul, iar pentru asta iba el, t international, si ined unul nu-i ajungeau banii: de unde s un special tus? Pe urma insé m-a fulgerat o idee: da’ ce crede el, margavul, ci din cauza verzisorilor amin toat afacerea? Ah, pore de caine, drept cine ma iei? Am deschis gura si-i amintesc de tofi dumnezeii familiei, dar mi-am_mugcat limba si m-am abginut. Pentru cA, intr- adevar, drept cine ma lua? Drept un stalker? Stalker si sunt, adic& unul care are nevoie de cat mai mul verzigori si care toati viata se térguieste numai pentru ei, Cum s-ar zice, ieri am pus momeala si astizi arune undita, adicd marese pretul imi amorfise deja limba numai la gandul Asta si, colac peste pupiza, se mai si uita drept la mine, fra si clipeascd Dar am vazut in ochii lui doar infelegere, nedeslusind inca dispretul Aga c& am inceput s& explic linistit — La dus. garaj om a deocamdat’ nimeni, niciodata, cu permisul, Acolo nu exist& ined un traseu marcat, asta o stii situ. Deci cdnd 0 4 ne intoarcem, Tender al tu va incepe si se fileascA cum ne-am repezit direct spre ‘garaj, cum am luat tot ce ne trebuia, si cum ne-am si intors imediat, de parca am fi mers pana la vreun depozit oarecare. Fiecdruia 0 si-i fie atunci clar ce stiam inainte de plecare si de ce ne duceam acolo. $i care dintre noi trei a turnat Fara comentarii. Acum intelegi de ce-mi miroase ceva? imi termin discursul, ne uitim unul Ja altul drept in ochi si tacem. Apoi, pe neasteptate, pocneste din palme si, frecdndu-le cu insufletire, imi spune: — Ei, ce si-i faci, dacd nu se poate, nu se poate. Eu te-nteleg, Red, si nu pot si te condamn. Merg si singur. Cred cA ma descure. N-ar fi prima data Asterne harta pe pervaz, se propteste n maini si se apleacd deasupra ei; parca i se aduna in ochi toata darzenia il aud mormaind: — O suta douazeci de metri ... chiar © suta douazeci si doi ... Si ce mai este acolo in garaj ... Nu, nu-l iau pe Tender Ce zici Red, crezi ca, intr-adevar, mu merita Jl iau pe Tender? Totusi, are doi copi — Nu te vor lasa si mergi singur. — Ba mi vor lasa, mormiie el. Nu- mi plac insé autocamioanele alea, Dupi treisprezece ani de la deschiderea cerului tot mai stau acolo si sunt ca noi. La douazeci de pasi — cisterne ruginite si giurite ca niste site, iar Langa ele autocamioane nou-noute, ca pe banda de montaj. Ah! Ce ti-e si cu Zona asta! isi ridick fruntea si se uit pe fereastra. Ma uit si eu. Dincolo degeamul gros si plumburiu de la fereastra noastra. se observa, la 0. aruncaturé. de bat, Zona-maicut’ va- zuti ca-n palma de la etajul noua Privind-o, pare a fi pamant ca orice pamant, Soarele risare deasupra ei ca-n orice alti parte a Pémantului si parca nimic nu s-a schimbat in tofi acesti treisprezece ani, Tata, Dumnezeu si-l ierte, s-ar fi uitat si n-ar fi observat nimic deosebit, poate doar ar fi intrebat: "Da’ fabrica aia de ce nu fumegi, e grev: sau ce?" Conuri din roca galben’, caupere stralucind in soare, sine, iar pe sine 0 locomotiva mica cu platforma. Ce mai, peisaj industrial in toata regula! Numai ‘camenii lipsesc. Nici vii, nici morfi, Uite c& se vede si garaju': un mat lung si cenusiu, cu poarta desficuti, iar pe o platforma de asfalt stau autocamioanele. Nu sa intémplat nimic cu ele de treisprezece ani. insi, Doamne fereste, s& te strecori intre dou masini, mai bine le ocolesti .. Acolo eo crapatura in asfalt, doar dac& intre timp n-au mai crescut niscaiva maracini, O suta douazeci si doi de metri? De unde i-o fi numarat? A, probabil c&-i socoteste de la ultimul marcaj. Corect De acolo nu poate si fie mai mult. Mda, totusi au progresat "ochelaristii" astia! ‘Au agatat deja marcaje pana la dealul de acolo, si ined ce marcaje! Uite si san tuletul unde s-a “ingropat" Slizniak, la numai doi metri de drumut lor. $i doar ii spusese Ciolinosu': "Tine-te, tampitule, cit mai departe de sant, altfel nu mai rimane nimic pentru inmormantare’. $i, 10 ca si cum ar fi stiut cA aga o sa se intample, chiar nimic n-a mai ramas. Uite — asa e cu Zona asta: te-ai intors cu ceva de acolo — minune, te-ai intors viu — succes; te-ai ales cu un glont de patrula — noroc; iar restu’ — asa-i viata M& uit la Kirill si observ c& ma priveste cam piezis. I se schimbase atit de mult expresia fefei, incat, in acel "Ce ma La moment, m-am razgandit Ia mai da-i draculuit intereseaza? mi faci?" Putea si nu-mi spun nimic, dar tot imi zice: Laborant Schuhart, fins subliniez ci am fost informat, in mod oficial, din surse autorizate, despre posi- bilitatea de a aduce 0 contributie insemnata la dezvoltarea stiinfei in urma cercetirii garajului. Exist& chiar si o propunere in acest sens. Premiu garantat. — Da’ de unde au mai aparut si sursele astea oficiale? intreb si afigez. un zambet de om cretin. — Sunt surse confidentiale, Dar i pot siti spun, (Deodata, inceteazi si mai zmbeasca si se incrunta.) $4 zicem de la doctorul Douglas — Aha, de la doctorul Douglas. Care Douglas? — Sam Douglas, spune sec. A disparut anul trecut Am simfit ci m& trec niste furnicaturi pe piele. Fir-ai tu si fii! Cine pomeneste de asemenea lucruri inainte de plecarea in Zona? Poti si tai lemne pe capul "ochelaristilor” astora — nimi¢ nu misc acolo. Am infipt mucul de tigara in scrumierd si-am zis:— Bine, lasi, Unde-i Tender al tau? Trebuie sa-l mai asteptim mult? intr-un cuvant, n-am lungit vorba pe tema asta. Kirill a sunat la PPC sia obfinut "galosu'-zburdtor", iar eu am luat harta si m-am uitat ce-au mazgalit fia pe-acolo. Foarte bine desenat, ca la carte. Totul vazut de sus si mult marit prin fotografiere. Se zareau chiar si taieturile de pe anvelopele aruncate langi poarta garajului. Harta asta ar putea fi pentru noi fratele stalkerului si, totusi, naibas-o ia; noaptea cand nu-fi vezi nici propriile maini nu e bund de nimic. isi face aparitia, rogu la fata si gifiind, Tender. Fata ii era bolnava si fugise pana la doctor. Se scuz& pentru in- tarziere, numai ci si noi i-am facut un cadou: va merge in Zona. La inceput uitase chiar s mai gafaie, sracu’, "Cum adicé in Zona? intreaba. De ce eu?" Totusi, auzind de premiul dublu si de faptul c& Redrick Schuhart merge si el, igi revine gi incepe sa respire din nou, Kirill a sters-o dupa legitimatii, pe care le-am Am coborat in "budoar” aritat apoi sergentului care ne-a dat costumele speciale. Eh, Asta-i intr-adev r un lucru folositor. Daca l-ai fi vopsit din rosu in orice alti culoare mai convenabila, orice stalker te-ar_ fi ‘gamisit" cu cinci sute de monede pentru un asemenea costum, fara macar sa A ma clipeascd, M-am jurat de mult “invartesc" cumva $i si sterpelese unul La prima vedere, nimic deosebit; un — casei de De costum subaevatic, par scafandru, cu un geam mare in fat fapt, nu chiar subacvatic, mai degraba ca al pilotilor de pe avioanele cu reactie, sau si mai bine, ca al cosmonautilor. Usor, comod, nu te strange nicdieri, iar la arsita nici macar nu transpiri. Cu un asifel de costum poti si stai si-n foe, si-n gaze, nimic nu se strecoara. Se spune ci nici glonful nu-I patrunde. Bineinfeles ca si focul, si chiar vreo iperita, si glonful sunt pamantesti, omenesti. in Zon’, nu exist nimic din toate astea si deci mu trebuia s& te temi de ele. in general, ce si mai vorbim, pofi si mori cu. costum special cu tot, fir nici o greutate. E- adevarat c& fara costum ar fi murit poate si mai multi. De exemplu, costumul Asta te salveaza suta la suta in "puful arzator" sau in cazul unui scuipat de "varza dracului" ... in sfarsit. Ne-am imbracat costumele speciale, iar cu am mutat piulifele dintr-un siculet in buzunarul de la pantaloni. Apoi am traversat curtea Institutului si ne-am in- dreptat spre iesirea in Zona. Asa e obiceiul aici, s& se vada totul: adic, uite cum se duc eroii stiintei si-si dea viata pe altar in numele omenirii, stiintei gi al Sfaintului Duh, amin! $i asezat la toate geamurile pana la etajul intr-adevar, s-au cincisprezece; mai lipsea o orchestra si batiste fluturande. — Mireste pasul, ii spun lui Tender. Suge-i_burta, slabinogule. Omenirea recunoscatoare nu te va uita. A privit spre mine si observ c& nu-i arde de gluma. Are dreptate, Ce glume sunt astea? Dar cand mergi in Zon’, stii una din doua: ori plangi, ori glumest iar eu de cdnd sunt n-am plins, Ma uit laKirill. Se stapanea bine, numai buzele i se migcau, de parca s-ar fi rugat. — Te rogi? il intreb. Roagi-te, roagi-te. Cu cit esti mai departe in Zona, cu atat o si fii mai aproape de cer. — Ce? intreaba el — Roagi-te, tip. Stalkerii ajung in rai fGrd s& stea la rand. Surdse deodata si ma batu cu palma pe spate: adica, nu te teme, cu mine nu te prapadesti, si daca te prapadesti, atunci ‘murim o singura data, vezi bine. Pe legea ‘mea, hazliu baiat. Dam legitimatiile ultimului sergent, dar, in mod exceptional, de data asta, in locul lui e un locotenent pe care-I cunose (tatal lui vinde grilaje pentru: morminte in Recksopol); "galosu'-zburator" ¢ deja aici, baiefii din PPC avand grij& s&-1 puna la intrare, Tofi sunt aici: si salvarea, si pompierii, si salvatorii neinfticati — 0 gramada de pierde-vara nostri imbuibagi si elicopterul lor, S& nu-i vad in fata ochilor. Ne urcim in "galos". Kirill se asazi a conducere si imi spune: — Hai, Red, comanda! si ma Deschid fermoarul, far gribesc, si scot de la piept bidonasul. Trag un gat zdravan, ingurubez capacul si-mi strecor inapoi la piept bidonasul Nu pot altfel. De fiecare data cind merg Se iti in Zon’, fara asta mu pot. amandoi la mine gi asteapta — Asa, Vous nu va dau, Mergem pentru prima data impreuna si nu stiu ce alcoolul. Vom efect are asupra voast avea urmitoarea reguli: tot ce spun trebuie indeplinit’ imediat si fara comentarii. Cum incepe vreunu’ si pun intrebari sau zaboveste, il ating pe unde s-o nimeri, iar scuzele mi le cer de pe- Uite, de domnule Tender si stai in maini si acum. exemplu, iti ordon mergi, iar dumneata, domnule Tender, va trebui, in acel moment, sé-ti ridici fundul tau gras i sa indeplinesti tot ce ti se cere, Nu executi, nu-ti mai vezi fata bolnava. E clar? Numai ci 0 si am eu grija s-o vezi din nou. — Principalul e s& nu uiti sa Red, Tender, in timp ce e tot rosu, deja comanzi, rostesteprintre dinfi transpirat, si buzele-i freamata. Merg chiar sien incepator. Am mai fost de doua ori — De doua ori astea ale matale si le iar de ascunzi in buzunar, ii spun, comandat nam sé uit, fii pe pace Apropo, stii s8 conduci "galogu"? — Stie, spuse Kirill, Conduce bine — Dacé-i bine, bine s& fie. Atunci, cu Dumnezeu si gata de lupta. Usor inainte, dupa marcaje, inalyimea trei metri, La marcajul 27 ne oprim, Kirill a ridicat "galosu" la trei metri sia pornit incet inainte, iar eu am intors capul pe furig si am suflat usor peste umarul sting. Ma uit neinfricatii salvatori s-au ureat in elicopterul lor, pompierii s-au sculat in picioare in semn de respect, locotenentul de la intrare ne-a salutat, iar deasupra tuturor 0 pancarda uriaga si-a afigat urarea deja decolorata "Bine ati venit, domnilor vizitatori!" Tender era cat p-aci sé faci cu mana, dar m-am uitat la el in aga fel incat ideea astai-a zburat din cap cat ai clipi, Las’ citi art eu ramas bun. in dreapta noastra rimane Institutul, in stinga — cartierul Ciumat, iar noi mergem din marcaj in marcaj, drept pe mijlocul strazii, Eh, demult nu mai calcase nimeni pe strada asta. Asfaltul a crapat tot, iarba a rasirit din crapaturi, numai ca asta era inci iarba noastra omeneascé, Pe trotuarul din partea stangi, crescusera deja spini negri, iar pe se _vedea spini clar cum si-a astia insemnat Zona limitele: maracinii negri de linga bordurd parca au fost taiati cu coasa. intr-adevar, vizitatoi i astia au fost cu tofii niste baieti cumsecade. Nici chiar "puful arzitor" nu iese din Zona, desi s-ar parea cA vantul il poate plimba in toate partile. Casele din cartierul Ciumat sunt cojite, moarte, desi geamurile de la ferestre sunt aproape peste tot intregi, atata doar c& sunt murdare si de- ceea parc sunt oarbe, iar noaptea, cand te strecori pe alituri, se vede foarte bine cum inauntru luceste ceva de pared ar arde spirt, cu limbi din acelea albastrui Este "piftia vrajitorului" ce rasuflé din pivniti. in general, oricum lai privi, cartierul ¢ ca orice cartier, casa ca orice casi, care bineinteles necesit’ niste mici reparafii, in general nimic deosebit, doar ‘A nu se vid oamenii. Uite, de exemplu, in aceasti casi de aramid’ a trait profesorul nostru de literatura, poreclit Virguld, Era un pisilog si-un ghinionist, a doua nevasti il parisise inainte de Vizita propriu-zisi, iar fata lui a avut cataracti la ochi si, dup céte-mi amintesc, 0 tachinam pini-i dideau lacrimile. Cand a inceput panica, a fugit din cartierul asta, impreuna cu ceilalti, doar cu ce avea pe el, Au alergat intr-un suflet pana la pod — cu totul sase kilometri, Pe urm a fost mult timp bolnay de ciuma. I s-a cojit pielea si au cazut unghiile. Aproape toti din cartierul asta sau Imbolnavit si de aceea cartierul in celelalte trei de aceea cartierele se numesc Primul Orb, Al doilea Orb numai asa, de parca aveau orbul gainilor se numeste Ciumat, cartiere oamenii au orbit. Tocmai N-au orbit de tot, ci Printre altele, se spune c& ar fi orbit nu datorit& vreunei explozii oarecare, cu toate c& o explozie tot a fost, ci datorita unei bubuituri foarte puternice. A inceput s& tune atat de tare, ineat au orbit pe loc. Doctorii au spus c& aga ceva nu posibi incercati si vi aduceti bine aminte". O tineau ins& una si buna c& au orbit din cauza unui tunet puternic. $i culmea! Nimeni, in afara de ei, n-a auzit tunetul. Da ... Parcd mu s-ar fi: intamplat nimic aici. Uite cum sta, intreg, chiogcul la de sticla, Sau cAruciorul de copil din poarti — are chiar lenjerie in el, care parca ar fi si-acum curata. Antenele ins si-au cam dat "arama pe fata" — pe ele a crescut un fel de par sub forma de claie, latos. "Ochelaristii" nostri au prins de mutt antene: sunt foarte pica pe interesati, dupa cum v-ati dat seama, si cerceteze ce e cu claia aceea — nu mai gisesti nictieri asa ceva, decat in cartierul Ciumat si numai pe antene, iar principalul e tocmai aici, de fapt alaturi, chiar sub geamuri, Anul trecut le-a venit 0 idee: au coborét cu elicopterul 0 ancorafixata de un cablu de ofel, ca sa agate una dintre clai, Tocmai trigeau, cand, pe ce sa neasteptate ... fy35! Ne uit&m, vezi? Pe antene fum, pe ancora fum, si chiar cablul incepuse si fumege, dar nu fumega pur si simplu, ci cu un suierat rautcios, veninos, asemanitor sarpelui cu clopotei. Pilotul a inteles ce se intampla, a aruncat cablul si a sters-o imediat, lati si cablul acela, atarnat, ajungand pana aproape de pamént, pe care a crescut deja o claie mica Si uite aga, usurel, incetinel, am plutit pana la capatul strazii, aproape de cotitura, Kirill se uit la mine: cotim? Ti fac cet. intoarce semn cu mana: cit mai ‘galosu" nostru si plecim cu viteza minima deasupra ultimelor marturii ale pamantului omenesc, Trotuarul se apropie, suntem la cativa pasi de el si, iat, umbra "galosului" cade deja pe spini ... Gata, Zona. Simt un fior, De fiecare data ma trece acelasi fior si nici pana azi nu stiu ce este: sau Zona ma intampina astfel, sau nervii stalkerului o iau razna, $i tot de fiecare data imi spun: la intoarcere, voi intreba daci si celorlalti li se intampla acelasi lucru, dar intotdeauna it. S-o lasdim balta, Ne taram ineetigor deasupra fostelor gradini, motorul de sub picioare toarce rotund, linistit. Ce-i past lui cine-i deranjeaz8? $i deodata Tender al meu nu mai rezista. N-ajungem bine la primul —marcaj, ci se-apucd A trincdneascd. Asa cum se-ntémpli mai intotdeauna. incepitorii au obiceiul trncdneascé in Zona: le clantane dinti inima se intrece pe sine, isi pierd minfile, le e rusine si nu se pot stapani. Dupa mine, este ca si cum ai avea un guturai, care nu depinde de om. iti curge intruna nasul si nu se mai opreste. $i despre cate nu trancdnesc! Ba sunt incantati de peisaj, ba se refera in general la cu totul alta problema, Asa si cu Tender acum. Flecreste despre noul sau costum si nu se mai poate opri: cat a dat pe el, ce land na, cum i-a schimbat croitorul nasturii — Mai taci, i spun. Se uiti la mine trist, plescaie si nou: cit mitase a folosit pentru captuseala Sub noi aparuse deja terenul argilos, unde fusese céndva groapa de gunoi a orasului. Simt cd pe aici sufla vantuletul Numai ci pani acum nu fusese nici un vantulef, dar s-a porit dintr-o data chiar acum $i dricusorii de praf au inceput si alerge deja. Parca aud ceva — Taci sau te omor, ii spun lui Tender. Nu, mu mai poate sa se opreasca. Acum ne povesteste despre intaritura costumului facuta din par de cal, Ei, atunci, seuza-ma, — Stai, i spun lui Kirill A franat imediat. Are reactii bune. Bravo! L-am luat pe Tender de umar, lam intors spre mine si, luandu-mi avant, i-am trasnit 0 palma. S-a lovit, acu’, cu nasul in geam, a inchis ochii sia tacut. $i cum a amutit am si auzit: trr Kirill se uita la mine cu tr tr clestati. i fac semn cu mana — stai, pentru Dumnezeu, stai, mu te mai mica, Doar gi el a auzit trosnetele alea,ins, ca tofi incepitorii, a vrut si actioneze, asa dintr-o data, si fac orice. — Mers inapoi? sopteste. Am dat din cap cu invergunare si i- am bagat pumnul in fata cAstii, doar o tacea, $i deodata am uitat de toate. Pe deasupra grimezii de gunoi vechi, peste lele sparte si diferite boarfe, a aparut un fel de vibrare, de tremur, ca si aerul fierbinte de dupi-amiazd deasupra acoperisurilor de tabla. A trecut peste o movilifé si a mers, a mers, tiindu-ne calea si s-a oprit aproape de marcaj. A stat deasupra drumului cam © jumatate de secunda — sau poate numai atat mi s- a parut — si s-a tart mai departe peste cmp, dincolo de tufe, de gardul putrezit, pana acolo, deasupra cimitirului de masini vechi Ta te uitd si la "ochelaristii" —astia! Unde s-au gandit si marcheze drumul, intr-o vagiuna! Dar nici cu mine nu mi-e rusine. Unde mi-au fost ochii cand admiram harta lor? — Hai, usor inainte, ii spun lui Kiril — Dar ce-a fost asta? — Pai de unde vrei s& stiu? A fost gi nu mai este, slava Domnului, Hai, inchide pliscu' ... te rog. Acum nu mai esti om, infelegi? Acum esti o masina, levierul meu m dat seama cA m-a Si imediat mi apucat si pe mine "guturaiul vorbirii" — Gata, spun. Nici o vorba in plus. Vantuletul parca se mai domolise gi nu se mai auzea. nimic infricosator, doar it, adormitor. motorul — torcea imprejur, soare, cildura, iar deasupra garajului ceata Totul pare normal, marcajele trec unele dupa altele, Tender tace, Kirill tace — incepaitorii se obignuiesc, Nu-i nimic, baieti, si-n Zona poti si respiri, dacd te pricepi ... Uite si marcajul 27 — 0 bara de fier si o sfera rosie cu numarul 17 pe ea, Kirill se uit la mine, eu dau afirma- tiv din cap si "galosu" nostru se opreste. Pa de-acum it aici a fost cum a fost, si vezi inte. Pentru noi, lucrul cel mai este calmul important cum desavarsit. N-avem unde s& ne grabim, nu e vant, vizibilitatea e buna, totul e ca- n palma... Uite si sanful unde s-a ‘ngropat" Slizniak — se vede ceva impestritat acolo, poate or fi boarfele lui. A fost un tip parsiv, lacom, prost, murdar, odihneasci-se in pace! Numai cei ca el pot avea aranjamente cu Sterviatnik. Acest Sterviatnik Barbridge te de la o posta oamenii ca Slizniak si ii foloseste in general, Zona nu intreaba: esti rau, esti bun, si tocmai de multumim Slizniak ca ai fost un prostinac; nimeni nu-ti mai stie numele adevarat, in schimb le-ai_aratat oamenilor destepti_ unde n-au voie si Asa. Cel eles, s& ajungem pand la asfalt. calce mai bine ar fi, bineit Asfaltul e neted, se vede clar totul si chiar o cripditura in el se cunoaste. in: nu-mi plac musuroaiele alea. Dac& mergi direct pe asfalt nimeresti chiar intre ele Stau, zimbind parca satisfacute, abia te asteapté. Nu, n-am si ma duc intre voi. A doua regula a stalkerului: si-n stnga, si-n dreapta, totul trebuie si fie curat pani la o suti de pasi. Dar uite ci sepoate trece peste movilita din stanga E adevarat c& nu stiu ce este dincolo de ea. Pe hart nu e insemnat nimic, dar cine mai crede in harti? — Asculta, Red, imi sopteste Kirill. Hai sa sarim, ce zici? Douazeci de metri in sus, coboram imediat si am si ajuns lang garaj, nu’ — Taci, mai prostule, ii spun, Nu ma deranja gi taci. Auzi la el: in sus, Dar dacd acolo, la doudzeci de metri, te pocneste? Nici micar oasele nu le mai culegi. Dacd pe-aici, pe fnfarului", nu se mai pune problema apare undeva, “chelia ti mai rman ceva oase, nici macar un Joc umed nu mai gisesti. Vezi tu, arde de neribdare: hai si sarim ... In general, ¢ clar cum o s4 ajungem pan la movili iar acolo ne vom opri si vom vedea. Am bagat mana in buzunar si am scos un pumn de piulite. I le-am ardtat lui Kirill sii-am spus: — il mai tii minte pe Tom Degetel? Ai invatat la scoal&? Acum totul va fi invers. Uiti-te! $i am aruncat prima piulit, N-am aruncat-o departe, ci cum s-a nimerit, La vreo zece metri, Piulifa s- a dus normal. Ai vazut? Ei? — Nu "ci", am intrebat dacd ai vazut. — Am vazut. — Acum, cu cea mai mica vitezi, duci "galosu" pana la piulita. Te opresti la doi pasi de ea. Ai infeles? — Am infeles. Cauti concentratorul 2 de gravitat 16 — Ce caut, aia trebuie. Stai si mai arunc una. Urmireste-o, vezi unde cade si si nu-ti dezlipesti privirea de pe ea Am inch 0 aruncat piulita Bineinjeles ci s-a dus tot normal si s-a optit lan; prima — Haide, spun. "Galogu' lumineaza si pare linistit: se vede c& a porneste. Fafa i se mai injeles. De fapt, tofi "ochelaristii" astia sunt la fel. Pentru ei important este si wiseascd denumirea, Pani cind nu -e mild s& te ui de concentratorul de gravitatie — totul reusesc, la ei, dar de izbutese cum exemplu, a pared devine mai clar si dintr-o da viata li se pare mai ugoara. Am trecut de prima piulita, de a doua, de a treia, Tender ofteazd, sta picior peste picior, igi schimba pozitia si cased de-i trosnesc faleile, parc-ar scanci Nui Astizi 0 st un caine, Lancezeste, séracu’ nimic, 0 sti foloseasca slabeasc& pe putin cinci kilograme, mai mult decat cu oricare diet& ... Am aruncat si a patra piulita. Parc nu prea s- a dus. Nu pot sa-mi explic ce sa intamplat, dar simfind c& ceva nu e in regula, imediat Iam prins de man& pe Kirill — Stai. Ni i un pas inainte Si, luand a cincea piulita, am aruncat-o mai sus si mai departe. Uite si “chelia tantarului", Piulita si-a luat zborul normal, in continuare parc s-a dus, de asemenea, normal, dar cand a ajuns la drumului jumatatea sia schimbat directia, de parca cineva ar fi smucit-o tr-0 parte, ins atét de tare,inca a intrat in lut si a disparut de sub ochii nostri. — Ai vizut? soptesc. — Numai in filme, spune, si se intinde asa de tare in fata de ziveai c& acum-acum © sé cada din "galos". Mai arunea una, ce zici? Sa razi gi s& plingi. Una, Dar oare iti ajunge aici numai una? Eh, stiinta! .. in sfarsit. Am aruncat ined opt piulite pana am incercuit “chelia". La drept-vorbind, ar fi ajuns si sapte, dar una am aruni special pentru el, exact in centru — lasd 1 s& se minuneze de concentratorul lui. Piulita a intrat in argila ca un trasnet, de parca n-ar fi cizut o simpla bucatica de fier, ci o greutate de aproape o suta de Kilograme. A cizut ca trasnita si a lasat numai o gaurd mic in lut. Kirill aproape ca chiuit de plicere — Hai, asi, spun, Ne-am jucat un pic, si gata, Aici s& te uifi, Am s& arune una de trecere gi s4 n-o scapi din ochi Ce s-o mai lungim. Am ocolit "chelia” si ne-am ridicat deasupra movilifei. Movilia asta... Neam mai vazut-o pana acum, Ca si vezi... Deci nne-am oprit deasupra movilitei, iar de aici pana la asfalt doar sa-ntinzi mana, vreo douazeci de metri, acolo, Locul era curat, se vedea fiecare fir de iarba, fiecare crapatura. Pai, ce-ar mai trebui? S& arune piulita si cu Dumnezeu inainte! Nu pot s-o arunc. Eu insumi nu infeleg ce se petrece cu mine, dar nu m-am hotirat s © arune — Ce ai? spuse Kirill, Ce m asteptim? — Ai ribdare, $i mai taci, pentru numele lui Dumnezeu! "Acum mi géndesc, am si arune piulifa, 0 s& pornim linistifi, totul os mearga ca pe roate, de n-o si freamite nici un fir de iarb, iar intr-o jumatate de minut vom ajunge la asfalt", Dar dintr-o dat m-au trecut toate sudorile, de-am imfit ci-mi transpira si ochii, si deja stiam cd n-am sa arune piulifa tocmai acolo. in stanga ... poftim, chiar si doua. chiar daca drumul este mai lung si vad un fel de pietricele nu prea placute, totusi m-am decis s@ arunc piulita intr- acolo, numai drept inainte nu, pentru Lita in nimic in lume, $i am azvarlit pi stanga. Kirill n-a spus nimic, a intors “galogu", s-a apropiat de piulifa si abia atunci s-a uitat la mine, Probabil c& nu aritam prea bine, pentru c& si-a intors repede privirea. Nu Drumul nimic, spun, ocolit ne duce mai repede. Am aruncat ultima piulita pe asfalt Mai departe treaba a mers mai simplu, Am g sit si crapatura mea, Era curata, draga de ea, nu crescuse nimic urdt pe-acolo si nici culoarea nu i se schimbase, Ma uit la ea si ma bucur, Ne- a condus pan& la poarta garajului_mai bine decat orice marcaj L-am ordonat tui Kirill si coboare pind la un metru si jumatate, m-am culeat pe burt si am inceput s& ma uit prin poarta deschisa, La inceput, fiind obignuit cu soarele, totul era negru si n-am vazut nimic, Apoi, ochii mi s-au deprins cu intunericul si am observat ca pani acum nu se schimbase nimic ingaraj, Camionul de-acolo statea si acum neatins, ari nici o gaura, nici o pata micar, Pe platforma de ciment si de jur- imprejur totul ramasese ca la inceput — probabil c& in groapa s-a adunat prea pu- fie", iar aceasta nu a mai reusit sa se reverse. Nici macar o data. Cu toate acestea, un singur lucru nu mi-a plicut. Acolo unde sunt canistrele straluceste ceva ca argintul. Mai inainte nu era. in sfarsit, s4 straluceascd cum o straluci, doar n-am sa ma intorc acum din cauza asta. Doar nu straluceste cine stie ce, ci numai putintel, foarte slab si incetisor, ba chiar cu blandefe ... M-am ridicat si mam uitat in toate __partile. Autocamioanele de pe platforma par intr-adevar noi, ba mai mult decat atat: de cand am fost aici ultima data parca sunt si mai noi. in schimb, cisterna aceea a ruginit complet, sraca, si cred cA in curand 0 sa se dezmembreze complet. Ui fe si anvelopa trecuta si pe hart ce zace rasturnata in fata garajului Nu-mi place aceasta anvelop’. Ceva nu e-n regula cu umbra ei. Soarele ne bate in spate, iar umbra vine spre noi. Dar lasi, pana la ea mai avem, e inca departe. in general, totul e bine, se poate lucra. Numai cA ce straluceste acolo ca argintul, sau mi se pare? Acum ag fi fumat, m-as fi agezat in liniste si m-as fi gandit, De ce straluceste deasupra canistrelor, si mu alaturi? De ce anvelopa aruncé 0 asemenea umbra? Sterviatnik Barbridge ne-a povestit ceva nuit, dar despre umbre: ceva neobi nu periculos ... Cu umbrele astea se pot intampla multe, totusi, ce naiba straluceste acolo ca argintul? Parc ar fi de piianjen o fi impletit-o? Of, niciodata un plienjenis in padure. Ce fel nam vazut paianjeni sau gindaci in Zona. Si, colac peste pupazi, "biberonul” pasi de 1 iau atunci gi n-ag fi nostru se aflé chiar la doi canistre, Trebuia s avut nici o grija acum. Dar, fiind plin, era prea greu. De ridicat puteam si-l ridic, dar ca sil car cu spinarea, noaptea, in patru labe ... Cine n-a cArat vreodata un "biberon", las sa-ncerce: este ca si cum ai c&ra saisprezece kilograme de apa fri galefi. "Deci mergem, nu? Pai, sigur c& trebuie si mergem ... O duscd era bun acum" M-am intors spre Tender gi i-am zis — Acum am s& merg impreuna cu Kirill in garaj. RAmai pe loc, pe post de sofer, Nu te apropii de tabloul de comands fara ordinul meu, indiferent ce se intimpla. Chiar daca arde pamantul sub tine, Dac& te sperii si faci vreo boacina, te gisesc si pe lumea ailalta Clatina din cap cu un aer serios: nu ma sperii, adicd. Nasul ii seamana cu 0 prund, c& doar il pocnisem zdravan le de dati la Am lasat incet la pamant cablu avarie, m-am uitat inci o stralucirile din garaj, i-am fcut semmn lui Kirill si am inceput si cobor. Am ajuns pe asfalt si astept pana coboara si el pe alt cablu — Nu te grabi, ii spun, Nu ridica praful Stam pe asfalt, "galosu cablurile de sub picioare aluneca, Tender igi scoate cApatana peste balustrada, se uit& la noi, iar in ochi i se citeste se clatina, disperarea, Trebuia si mergem. ii spunlui Kirill — Sa mergi dupa mine, numai pe urmele pe care le las, cam la doi pasi in spate. MA privesti drept si nu casti gura in jur Si-am pornit. M-am oprit in pr ig St m-am uitat in jur. Totusi este mult mai usor s& Iucrezi ziua, Acum o saptimana S. eram culeat exact aici, pe acelasi p ntunerie ntr-o célimara. Din groapé, “piftia vrdjitorului" —scotea__limbi albastrui, ca flacdra spirtului, Ce pacat, cA nu lumineazi, ba chiar pare mai intuneric din cauza lor. Si-acum, ce si mai zic! Ochii s-au obignuit cu semiintu- nericul, totul este ca-n palma. Se vede praful chiar sin cele mai intunecoase colturi, $i, intr-adevar, firigoare de argint stralucese acolo si se intind de la canistre 14 foarte mult cu un spre tavan. Seam: paienjenis. Poate ca ar fi trebuit s&-I tin pe Kirill langa mine, S& astept pana se obignuiese ochii cu semiintunericul si sii atrag atengia asupra paienjenisului, ba chiar s& i-1 art cu degetul, si-1 bag cu nasu' acolo. Dar m-am deprins si lucrez singur, ochii mi s-auobigmuit repede si am uitat pur si simplu de Kirill Am pasit induntru si m-am dus direct spre canistre. M-am asezat pe vine Kanga "biberon", paienjenigul parca nu s- ar fi lipit de el. il prind de un capat si ii zic lui Kirill — Pune mana si nu-l sc&pa, c& e greu Cand am ridicat privirea, mi a oprit respiratia. Ag fi vrut s& strig: stai, opreste-te! — dar n-am putut si rostese nici un cuvant, Nici n-am avut timp. 19 Totul s-a petrecut prea repede. Kirill paseste peste "biberon’, se intoarce cu spatele spre canistre si intra in paienjenis cu toata spinarea. Inchid ochii, Totul moare in mine, nu mai aud nimic, in afaré de zgomotul ruperii paienjenigului, Parcd s-ar fi rupt un paienjenis obisnuit, cu un scartait slab, uscat, ins un pic mai tare, Stau pe vine, cu ochii inchisi, nu-mi simt nici mainile, nici picioarele, iar Kirill imi zice — Ce-i cu tine? il lum? — Il luam. Am ridicat biberonul si ne-am dus spre iesire intr-o parte, piezis. Of, ce greu e, prostu’! Chiar in doi daca-1 tragem si tot € greu. Am iesit la soare si ne-am oprit lang "galos". Tender si-a ntins labele spre noi — Hai! zice Kirill. Unu, doi — Nu, spun, Stai. Pune-I jos mai il punem. — intoarce-te cu spatele! Se intoarse fara s& spund un cuvant MA uit dar nu se vede nimic pe spinare. il rasucesc pe toate partile — nimic. Atunci ma-ntore si ma uit la canistre, in garaj. Nici acolo n-a mai ramas ic. — Asculta, ii zie lui Kirill, in timp dezlipese privirea de pe canistre. Ai vazut paienjenigul? ce nu-mi — Ce paienjenis? Unde? — Las, zic. Poate avem noroc. $i-n nea nu se stie daca inea mea gandesc: o s-avem" — Hai, i spun, i il ridicim in "galos" si-l punem inpicioare, ca s& nu se rostogoleasci. Ma uit cum sti, dragdlagul de el, nou-nout, curajel. Cuprul sclipeste in soare, iar umplutura albastra dintre discurile de cupru se unduieste ca 0 ceata. Se vede acum c& nue un simplu "biberon", ci mai degraba un vas, un fel de borcan de 1 plin cu un sirop de culoare albastra. Lam admirat noi cat kam admirat, ne-am urcat, in "galos" si, fra s4 stim prea mult pe ganduri, am pornit, inapoi. Fericiti sunt savantii astia. in primul rand, lucreazi ziva, in al doilea rand, greu doar si intri in Zona, de-acolo te ‘ate "galogu". Are un cursograf care il duce pe acelasi drum pe unde a venit. Plutim inapoi si repetim toate cand in manevrele. Ne mai oprim, cand, mai stim putin, apoi trecem pe deasupra tuturor piulifelor. Daca vrei, poti si le si aduni si sa le pui in sac. injeles cA incepitorilor mei li s-a tidicat moralul. isi sucesc capetele in dreapta si-n stdnga, frica le-a disparut, le-a rimas doar curiozitatea si bucuria c& totul s-a terminat cu bine. S-au pornit si trincdneasca. Tender a inceput chiar s& gesticuleze, s& ameninte cd imediat cum vom ajunge afara va manca ceva si hop! inapoi in Zon ca si marcheze drumul pana la garaj. Kirill m-a luat de_ménecd si a inceput si-mi explice despre concentratorul de gravitatie, cu alte cuvinte, despre "chelia tantarului” Le-am taiat insa elanul; e adevarat nu dintr-o dat Le-am povestit linistt citi prosti au fost care au murit la 20 intoarcere, "Taceti, le spun, Mai bine uitati-va in toate parle, altfel o s-o pa ca Lindon Bondocu' Nici Spusele mele au avut efect. macar nu m-au mai intrebat ce s-a intimplat cu Lindon Bondocu'. Plutim in liniste, iar eu ma gindese Ja un singur lucru; cum voi incepe si desurubez cpacelul. imi imaginez deja cum voi trage prima dusca, desi in fata ochilor imi straluceste din cand in cand un paienjenis. Pe scurt, am iesit din Zona si ne-am bigat cu "galos” cu tot in "paduchelnita’ sau, cum se spune stiinfific, in hangarul sanitar. Ne-au spilat in trei ape fierbinti si trei lesii, ne-au radiat cu o porcdrie mu stiu de care si ne-au tAvalit in tot felul de prafuri. Apoi iar ne-au lat si ne-au us cat, dupa care ne-au zis: Hai, Dafi-i Sunteti liberi _ baieti! drumul. Tender si Kirill cara "biberonul”, Tot poporul s-a bulucit sa vada, de n-ai loc sa mai iesi. $i ce curios! Toata lumea se uit&, scoate strigite de salut, de admiratie, dar nu s-a gasit nici un curajos care sii ajute pe oamenii astia obositi Dar la mine nu se uiti nimeni, De altfel, acum nu ma mai intereseaza nimic. Mi-am scos costumul special, lam aruncat direct pe jos (las’ i ridicd ei) si am plecat la dus, M-am inchis in cabin Am scos bidonagul, am desurubat capacelul, si m-am prins de el cao lipitoare, Stau pe bancuja si simt in genunchi un gol, in cap e gol, in suflet e gol si inghit taria ca pe apa. Triiesc. M-a lasat Zona, M-a lsat scorpia, OtravaTraiesc. Incepatorii nu pot s& inteleaga asta, $i imi curg lacrimile pe obraji, 0 fi Am de la tarie sau de la altceva, nu st supt tot ce era in bidonas. Sunt ud, bidonagul e uscat. Bineinteles c& doar 0 singur& inghitituré nu mi-a ajuns. Dar asta se rezolva. Acum totul se poate rezolva, Traiesc, Am aprins o tigard gi stau, Simt c& mi revin. Mi-am \cep s adus aminte de premiu. La noi in Institut asta se rezolva prompt: poti si merg chiar acum si sa iei plicu’, ba mai mult decat atat, poate mi-1 aduc ei chiar aici, sub dus. sama Am_ inceput dezbrac. Mi-am scos ceasul de la mana si cdnd m-am uitat ce credefi c-am vazut, domnii_ mei? Statusem in Zona peste cinci ore. Cinci ore! M-am infiorat. Da, domnii mei, in Zona nu exist’ timp. inci ore ... $i totusi, dacd ne gandim, ce-nseamna cinci ore pentru un stalker? E_ caraghios sprezece ore nu vreti? Doar doua zile si sa tot razi, Dar dou’- doua nopti, va place? intr-o noapte am ‘mai avut timp s& m&-ntore si am stat 0 zi intreaga in Zona, cu nasu-n pamant. Deja nici nu te mai rogi lui Dumnezeu si parca incepi si aiurezi, de nu m: stil esti viu sau mort ... iar a doua noapte, dupa ce fi-ai terminat treaba, te apropii cu marfa de frontier’, Dincolo de ea te asteaptii patrulele inarmate cu mitraliere =, care te urise — "broastele raioase” din adancul fiintei lor si mu le face deloc placere si te aresteze, De altfel, le ¢ frica de tine ca de moarte pentru cA esti con- taminat, Vor si te omoare si au toate atuurile in mand (du-te dupa aia si spune-le c& te-au omorit ilegal!). lar asta 21 inseamna din nou cu mutra-n pamént si rugiciuni de la rasirit pan la apus Marfa sti alaturi nici nu stii: zace pur si simplu sau te omoara incetul cu incetul. Cam asa a fost si cu Isaac Ciolanosu’, care s-a ratacit intr-o noapte, iar o data cu rasdritul a vazut cd sta intre doua rape, de nu mai putea si meargi nici la stanga, nici la dreapta. Doua ore au tras in el, dar nu [-au nimerit. Dowd ore s-a preficut ci € mort, pana cand, slava Domnului Lau crezut si, in sfarsit, au plecat. L-am vazut dupa aceea si mai sf nu-l recunose, Parc nu mai era om Mi-am ters lacrimile si-am dat drumu' la apa, M-am splat indelung, cu apa fierbinte, cu apa rece si iar cu fierbinte, pana ce am terminat bucata de sépun, si, m-am plictisit. Opresc dugul si deodata aud niste batai in usd. Kirill tipa vesel — Hei, mai stalker. esi de-acolo! Miroase a verzigorit Verzigori .. Asta-i bine. Deschid usa sil vad pe Kirill numai in chilofi, vesel, fara pic de melancolie. imi intinde plicu’ dela — Tine, omenirea recunoscatoare. — Ma doare-n cot de omenirea ta Cate aici? — in mod exceptional si pentru o comportare erica, in conditii periculoase — doua salarii Da. Aga se mai poate trai, Daca cei din Institut mi-ar fi dat cate doua salarii pentru fiecare "biberon", de mult Las fi trimis undeva pe Ernest. — Ei, cum e? Esti multumit? ma treba. Ki ill, cu gura pana la urechi, radiind de bucurie— Oarecum, Dar tu? Nu spune nimic. Ma ia pe dupa gat si. ma imbratiseaz, tragdndu-ma spre pieptul lui transpirat. MA strange puter- nic, apoi ma indeparteaz& si se ascunde in cabina de alaturi — Heil! strig la el. Ce face Tender al tau? Zace-n pat? — Da’ de unde! inconjurat corespondentii si dacd Lai Pe Tender [au vedea cati importanta isi da... Le ex- plicd asa de competent! — Cum zici cd le explica? — Competent. — Bine, sir. Alta data am iau gi dicfionaru' cu mine, sir. Dar parc& ma curenteaz ceva. — Stai putin, Kirill, ia vino-ncoa’ — P&i, sunt deja gol — Lasa, nu-i nimic, doar nu-s baba! Kirill iese, il iau de umeri si-l intore cu spatele la mine, Nu, mi s-a parut Spinarea e curata, Se vad numai darele de transpiratie uscata fi dau un gut, intru in cabina mea si ma incui, Nervii, naiba si-i ia. Acolo mi s-a part, aici mi se pare La dracu’ cu tot! Da’ las’ c& azi ma- mbit crit. Ce I-ag mai jupui pe Richard! $4 vezi cum joaca, puslamaua. Nu-l bati cu nici o carte. Am incercat si s& trigez, sisi descant cartile pe sub masa, si altele. — Kirill! strig. Vii azi la "Borj"? — Nu la "Borj", ci la "Bors". De cite ori si-ti repet? — Ia mai lasi-ma! Serie "Borj"? Ce 2a mai vrei? Nu te mai amesteca la noi cu ordinile tale. Deci, vii sau nu? "Ah, ce ay mai jupui pe Richard” — Oh, Red! Nu stiu. Sufletul tau plu nici nu poate si injeleaga ce chestie am adus noi de-acolo. — Da’ tu intelegi? — Nu. Asta-i adevarul. Dar acum e clar la ce au folosit "biberoanele” astea Daca una dintre ideile mele se potriveste "Lui Redrick Schuhart, stalker de onoare, cu scriu un articol si fi-l dedic: multumire si respect" — Si-atunci ma bagi la zdup pentru vreo doi ani — in intri schimb, in stiinga. Chestiei aceleia 0 sa-i zie "borcanul Schuhart”. Ce zici, suna bine? Cat timp am tranc&nit,m-am imbracat, am bigat bidonasul gol in buzunar si am plecat, numérand verzisorii imai cu bine, suflet complicat Nu raspunde. Apa curge cu zgomot mare. M& uit pe coridor gi-l ziresc pe domnul Tender in persoana, rosu si ‘umflat ca un curcan. in jurul lui e multi lume: colegii si corespondentii de presi Vad chiar si-o pereche de soferi, naiba stie cum sor fi riticit pe-acolo (pesemne ci abia au méneat, pentru c& se de in dinti) bolboroseste intruna scobese zor Tender "Tehnica aceasta pe care o avem la dispozitie di garantia succesului si securitatii in proportie de aproape suti la suta .." Tocmai acum ma observa si imediat paleste. Zambeste totusi si-mi face semn cu mana"Ei, ma gandesc, cred c-ar trebui sé-mi iau talpasita". N-am mai avut timp, Se aud deja tropaituri in spatele meu. Domnule Schuhart! Domnule Schuhart! Doua cuvinte despre garaj! — N-am ce comenta, le rispund si incep sa fug Pe dracu', parc& poji scapa de ei: unu' cu un microfon din dreapta, celalalt cu aparatul de fotografiat din stinga. — Afi vazut ceva neobisnuit in garaj? Numai dou cuvinte! — N-am ce comenta, le spun si incere s& m& asez cu ceala in obiectiv. Un garaj ca toate garajele — Multumesc. Ce pirere aveti despre turbo-platforme? — Minunata, zic si incerc sa fug in Wc. — Ce credeti despre telul Vizitei? — intrebati savantii, raspund si sti, dupa usa, de unde le spun: "Vi recomand foarte insistent pe domnul 1 de ce are nasul ca Tender. intrebati. sfecla. Este foarte modest si nu vorbeste despre asta, desi a fost cea mai cap- tivanta aventura a noastra’ Cum au mai galopat pe coridor, ca niste cai, zu aga! Am asteptat un minut. Linigte. Am scos capu': nimeni ... Am plecat fluierand, am coborat la poarta, i- am aratat prajinei legitimatia si-am vazut c& ma saluta, Deci, sunt eroul zilei, — Pe loc repaus, sergent! Sunt multumit de dumneata, sergent de parca i-as fi spus cine ce chestie. Dumnezeu stie cu ce L-oi aa fi magulit — Ba, Roscovane, bravo! Ma méndrese cu asemenea cunostint — Ce zici, ii spun, 0 s& cam ai ce povesti fetitelor tale suedeze. — Mai e vorba? Nu, nu-i baiat rau, Totusi, vorbind cinstit, nu-mi plac oamenii asa de inalti si rumeni in obraji, Fetele sunt moarte dup’ ei si de ce oare? ma-ntreb, Doar nu Si cum merg pe strada, m& gandese: unde-i secretul? € totul sa fii inalt Soarele straluceste, iar in jur totul e pustiu. Tree de locul de parcare si vad mai incolo un cordon de pazi: doua masini de patrula ce stau in toata galbene, automate (v-afi zbarlit, splendoarea lor, late, cu reflectoare si "broaste raioase"!), iar pe langi astea, bineinfeles, clstile. Au ocupat toata strada, de n-ai loc s& treci, Merg, si-n timp ce ma apropii las ochii in jos: "Mai bine si mu-i privesc". Mai ales ziua, pentru c& sunt acolo vreo dout-trei persoane pe care mice fricd si nu le recunose, Dac& reusesc asta, iese cu scandal mare, Pe legea mea, au avut no- roc cand m-a convins Kirill sé vin la Institut, Le-am eAutat atunci pe canaliile astea, si daca le gfseam le bateam in cuie fara ca macar sa clipese Intru prin multime cu umarv-nainte si, tocmai cnd trecusem de tofi, aud deodata: "Mai stalker!" Dar asta nu ma priveste, merg inainte si pescuiesc din pachet o figari, Ma ajunge cineva din spate Tau si ma trage de maneca mana asta de pe mine si, intorcdndu-ma numai intreb foarte pe jumatate,politicos: — Ce dracu’ te agati de mine mister? — Stai, mai stalker. Doar doua intrebari. Ridic privirea si-l vad pe cApitanul Quarterblood, cunostintd veche. Era galben la fata gi parca se uscase de tot — Al SA traiesti, cApitane! Ce va ‘mai face ficatu'? — Hai, stalker, lasi vorbaria, zice supirat, si ma strapunge cu privirea. Mai bine spune-mi, de ce nu te opresti cand te striga cineva? Si deja au aparut doua casti albastre in spatele lui, cu labele pe tocul pistolului. Ochii nu li se vad. in schimb li se observa mestecatul falcilor. De unde mai aduni gi specimenele astea? Cred ci ii culege pentru reproducere, pentru perpetuarea specie’, De obicei, ziua nu mi-e frici de patrule, dar "broastele raioase" ma pot perchezitiona oricdnd gi asta nu-mi convine in momentul de fata. — Oare pe mine m-ati_ strigat, capitane? Parca era vorba de-un stalker — Si tu, bineinteles, nu mai esti stalker. — Cum datorité: dumneavoastra am ficut pamaie, nu ma mai ocup de-asa ceva. Am jurat. iti multumesc, c&pitane, cA mi-ai deschis ochii. Dac& nu erai matale — Dar ce cAutai lang Zona? — Cum adic ce? Doar lucrez acolo. De doi ani Si ca s& pun capat acestei convorbi a4 neplicute, scot legitimatia si i-o arat Quarterblood "crticica" si se capitanului Avesta ia la fiecare pagina Miroase pur si simplu fiecare stampila, mai ca nu le linge. imi da legitimatia inapoi, bucuros, ochii ii stralucesc si pare ca se imbujoreaza. larta- Schuhart, Nu-m-am asteptat. Vad ca sfaturile mele nu s-au dus in vant, i asta-i foarte bine. Vrei si ma crezi sau nu, dar ined de atunci mi- am dat seama ca trebuie sa iasi ceva bun din tine, Nici nu-mi inchipuiam ca asa un baat Si di-i, si d&-i, "Eh, ma gandeam, am mai vindecat inc& un melancolic, 0 pacoste pe capul meu". Dar, bineinteles, il ascult si-mi las ochii in jos, rusinat. Aprob cu sfiala, mai dau si din maini, ba chiar scormonesc pamantul cu picioru' Gorilele cApitanului au ascultat cat au ascultat si pe urma, scérbindu-se, au plecat unde-i mai vesel, iar cépitanul a ajuns deja la perspective: im tatura, cicd, e lumina, ignoranta e beznd ... lui Dumnezeu, vezi bine, ii place munca nstita ... Cu alte cuvinte, vorbea despre lucrurile acelea nedigerabile cu care popa ne asasina in fiecare duminica la inchisoare. $i vreau si beau, si nu mai am rabdare! Da’ lasa, mai Red, fratioare, c-o s& rezisti. Trebuie s4 suporti! N-o si mai poati continua in ritmul sta, si uite ci deja a inceput sa sufle mai greu ... $i spre bucuria mea, una dintre masinile patrulei incepe si claxoneze. Capitanul Quarterblood intoarce capul, oftind cu necaz, si imi intinde ména cu regret: — Am fost bucuros s& te cunose,mai Schuhart, om cinstit, Cu mare plicere ag bea un paharel cu tine in cinstea acestei cunostinte. E adevarat ci doctorii mi-au interzis taria. Cu toate astea, 0 bere tot as bea. Dar vezi tu datoria! 0 sa ne mai intdlnim, "Fereasc’ Dumnezeu!", ma gandese Dar ji strang mana, mi-nrogese si iar scormonese paméntul, Fac totul asa cum vrea. Pe urma pleaci, in sfarsit, iar eu 0 zbughesc ca din puscd direct la "Borj" La "Borj" nu e nimeni la ora asta. Emest sti dupa tejghea, freacd paharele si le studiaza la lumina, E surprinzétor totusi: oricind ai veni, intotdeauna barmanii sterg paharele, de parc de asta depinde salvarea sufletelor lor. Uite-asa ar putea s& stea chiar si-o zi intreaga: ia paharul, mijeste ochii, il studiaza atent la lumina, sufla si hai! Freaci, freact freaci ... Se uiti din nou, de data asta prin fundul paharului, si da-i, si da — Buna Emie, zic, Nu-l mai chinui atta, c&-i faci gaurd! Se uit& 1a mine prin pahar, mormaie ceva, pared din burta, si, fir © vorbi, imi pune tarie cam de patru degete, Ma ure pe taburet, inghit, inchid ochii, scutur capul si iar trag 0 dusca. Frigiderul din scarfaituri slabe. Ernest sufla in paharul zumzaie, iar tonomat se aud urmator, Ce bine e! Totul s-a linistit pe tejghea, Ernest imi pune imediat inca patru degete de licoare Termin bautura si pun paharu! — Ei, cum e? E mai bine acum? mormaie, Te-ai dezghetat, mai stalker? cind a venit si duhul riu. ins pe urma a trait ca un pasa, — $i cine era ala? intreaba Ernie, neincrezator. — A fost pe-aici un barman, Mai inaintea ta. — Si ce-i cu asta? — Nimic. De ce crezi ca a fost Vizita? A frecat si iar a frecat .. Cine crezi c& ne-a vizitat? — Mare palavragiu mai esti! imi spune Ernie, si prin asta aproba njeleg c& ma Se duce la bucatarie si se intoarce cu © farfurie, imi aduce carnati prajiti. Pune farfuria in fafa mea, imi intinde ketchup- iar ia paharu'-n primire. Emest isi cunoaste meseria, Are ochiul imediat versat vede cand vine stalkerul din Zona si stie ci e rost de marf’. $i mai stie Ernie ceva: ce-i trebuie stalkerului dupa ce a venit din Zona. Omul nostru, binefacatorul Emie! Termin carnatii, aprind tigara si incep sa socotesc cat castigd Erie de la “fratii" nostri, Nu cunose prefurile in Europa, dar am auzit ca, de exemplu, "biberonul” ar merge spre doud mii si jumatate, iar Emie ne di numai patra sute. Bateriile cost acolo aproape o suta si noi nu primim mai mult de douazeci, Probabil ci restul tot cam asa este. E adevarat c& transportul marfii in Europa costa bani. Dé seful minanca i fu’ unu, d@-i tu’ alta’ — transporturilor doar de la ei in general, daca stau si ma gandesc mai bine, Ernie nu castiga prea mult, Vreo cincisprezece -doutzeci la suti — nu mai mult, Dar daci-l prind,are asigurati zece ani de munca silnica Si aici gindurile mele cuvioase sunt intrerupte de aparitia unui tip politicos. Nici nu auzisem cand a intrat, Apare anga cotul meu drept si intreabii — imi dati voie? — Va rog ... Care-i necazu"? Micuf, slabut, cu nasucu’ ascutit si cu papion la Mutra git mi-e cunoscuta._L-am mai vazut undeva, dar unde anume nu mai stiu, S-a ureat alituri pe taburet si fi zice lui Ernest. Burbon, te rog. $i imediat spre_mine: “Iertafi-ma, dar am impresia cA va cunose, Nu cumva lucrati la Insti- tutul International?” — Ba da, Dar dumneavoastri Scoate vioi dintr-un buzuniirel 0 carte de vizité si-o pune in fata mea. Citesc: "Aloise MacNaught, agent la Biroul Emigrari". Bineinteles ca il cunose. Se leagi de oameni ca sa plece din oragul nostru. Cineva doreste foarte mult ca toti locuitorii oragului sa plece. Si-aga au ramas in Marmont numai jumatate. Vor si curete complet locul, imping cartea de vizita cu varful unghiei — Nu, multumesc. Nu ma intereseazi. Vreau si mor in patrie. — De ce? intreaba vioi. Jertati-mi indiscretia, dar ce vi leagi de aceste locuri? {i raspund direct — Pai, cum ce ma leaga? Amintirile dulei ale copilariei, Prima sérutare in parcul orasului, maicuta si taticuru’ Prima betie, chiar in acest bar, si 26 dragostea inimii mele, politia ... (Scot din buzunar o batisté murdara si-o pun la ochi.) Nu, ii zie. Pentru nimic in lume Se uit la mine, ia un pic de burbon spune ganditor — Nu pot si va infeleg pe voi, marmontienii. Stati pe-un vulcan. in fiecare moment poate s& se extind’ o epidemie, sau poate ceva mai rau. fi injeleg pe batrani. Le vine greu sa plece din locurile natale, Dar dumneavoastra c de douazeci si doi -doudzeci si trei ii ani avefi? Probabil ci nu mai mult Vreau si infelegeti ci biroul nostru este © organizatie de binefacere! Nu avem nici un profit. Dorim, pur si simplu, ca sta si locul jiavolesc. Le dim posibilitatea s& tri iascd © viata adevarata. Noi le oferim si le asiguram loc de munca. lar tinerilor, ca dumneavoastri, le credm condi ii ca sa invete .. Nu, ziu ci nu inteleg! — Da’ ce? Nimeni nu vrea sa plece? Uni vor, mai ales familigtii, dar tineretul si — Ei nu, nu chiar nimeni batranii .. Ce avefi in oragul asta? O vagiuna, in fundul provinciei $i atunei ii zic: Domnule Aloise MacNaught! Aveti dreptate .. Ducem o viati grea Oraselul nostru e o vagauna. intotdeauna a fost o "gaura", Numai ci acum este 0 "gaura” spre vitor. Prin aceasta gauri vom aduce in lumea dumitale parsiva asemenea lucruri, incat totul o si se schimbe, Viata o s& fie alta, mai bund, si fiecare va avea tot ce-i trebuie, Uite aga-i cu astal Pe aici "gaura" curg,informatiile, iar cand o si le cunoastem bine, o si-i facem pe tofi bogati si or si zboare spre stele. $i vor ajunge unde do- resc. Asa-i la noi in vagauna asta Aici observat cum Emie cAsca och cam m-am oprit pentru la mine si parc. m-am rusinat. in general, nu suport sa repet cuvinte straine, chiar daca sunt de acord cu ele si-mi plac. Mai ales 4 le scot ca din topor. Cand vorbeste Kiril, il asculti cu gura cascat, dar cand m-apuc sa vorbesc si eu despre acelasi lucru, parci nu mai iese la fel, Poate fiindca Kirill nu a pus niciodata "marfa" sub tejgheaua lui Ernest. in sfarsit Emie se dezmeticeste repede si imi toarna mai mult de sase-degete, adica "Vino-fi in fire, mai baiete. Ce-i cu tine astizi?”, iar domnul MacNaught, cu nasul lui ase1 fit, gusta din burbon. — Da, e adevarat .. Baterii vegnice, "panaceul —_albastru" Dar dumneavoastra credefi ci asa 0 si fie intr-adevar? — Nu-i treaba matale ce cred cu adevarat, Asta am spus-o pentru oras. Cat despre mine, hai s4-ti zie: "Ce nam vazut la voi in Europa?” — Dar de ce neaparat in Europa? — Lasi, ci peste tot e la fel, iar in Antarctica mai e si frig. E curios faptul c& cea ce spuneam credeam din toata inima, Si-n momentele astea, Zona noastra blestemata i devine mai dragi de o suta de ori. $i nu m-am pilit — Dar dumneata ce zici? il intreaba Nas-Ascutit pe Ernest. a7 — Eu am de lucru, zice, Emie cu greutate, Sunt un mucos, un pierde-vara, Tofi banii i-am bagat in afacerea asta, La mine vine si comandantul ... Generalul Deces plec de-aici? Domnul Aloise MacNaught si exemplifice cu ciffe, dar nu-l mai \cepe ascultim. Tragem bine din pahar si, scofind din buzunar un pumn de maruntis, dam tonomatul la maximum. E acolo un cantec, "Sa nu te-ntorci, daca nu esti sigur". Dup& ce ma-ntore din Zona ma in bine influenteaza Tonomatul urla si zdranganeste. imi iau paharu si plec intr-un colt si discut socoteli mai vechi c-un amic, "pirat cu cirlig de fier", Timpul zboara ca pasirea Tocmai imi beam si ultimul banut, cand intra Richard Nunan si Cremi-de- ghete. Bun’ pereche. Cremi-de-ghete, un uriag negru ca cizma de ofiter, cu prul cret, maini pana la genunchi, iar Dick — micut, rotofei si roz, aproape c& luceste — Hei! tipi Dick cind ma vede. Uite-I si pe Red! Vino la noi, Red! — Asa e, url Crema-de-ghete. in tot oragul nu sunt decat doi oameni adevarati. Red si cu mine! Restul sunt blestemati, sunt copii Satanei. Red! $i tu esti sluga Satanei, dar totusi esti om MB& apropii de ei cu paharu-n mana Crema-de-ghete ma ia de scurta, ma asaza la mast gi zice: — Stai, mai Roscovane! Stai jos, sluga a Satanei. imi place de tine, mai Roscatule. Hai s& plangem pacatele ome- nesti cu lacrimi amareSa nghitim lacrimile pacatului plangem, fi zic, Si — Siva veni ziua ... anunti Crema- de-ghete, Deja calul palid e-nfranat, iar calareful pune piciorul in scara. Degeaba se vor ruga cei care s-au vindut Satanei pentru ci se vor salva numai cei care au fost impotriva lui Voua, copii ai omenirii, care va jucafi cu jucariile Satanei, voud, celor ispititi de bogatiile Satanei, va spun; orbilor! Dezmeticiti-va pané nu e prea tarziu si cAleati in picioare juciriile diavolului! (Aici tace de parca ar fi uitat ce urmeaza.) Da’ nu- mi di nimeni si beau? continua el, cu voce schimbata. Da’ unde ma aflu? Sti, mai Roscovane, cA iar m-au azvarlit din serviciu? "Esti agitator rogu", mi-au zis. Le explic: "Veniti-va in fire, sunteti orbi si veti cidea in prapastie, iar in cAderea voastra o s& trageti dupa voi alti orbi". incep 4 rada. Atunci ma duc la sef si ii trag un pumn in mutra, dupa care plec. Acum o si ma bage la zdup. $i pentru ce? Dick se apropie si pune pe masa o 18. — Azi platese eu, ii strig lui Ernest. Dick se uita cam ciudat la mine. — Totul ¢ legal, zic. Bem premiul meu — Ati fost in Zona? intreaba Dick. Ati adus ceva? — Un "biberon" plin si pantalonii la fel. Pui in pahare sau nu? - de Cremi-de-ghete. Mama lui "biberon" riigneste amarni Pentru orice "biberon” si-ti risti viata? Ai rimas viu, dar ai adus in lume inca un a lueru diavolesc. $i cum poti si sti, Rogcovane, cite nenorociri si picate Crema- — Vezi si nu te usuci, de-ghete, i-o plasez sever. Mai bea si fii vesel ci m-am intors viu. Sinitate, mai baieti! A. fost grozay pentru sinatate. Cremi-de-ghete sa descleiat complet Sta si plnge si fi curge din ochi ca de la robinet, N-are nimic, il cunose eu. Asta-i numai o etapa, atunci cand plange si propovaduieste ci Zona este ispita diavolului, c& nu ai voie scofi nimic din ea, iar ce s-a scos si se arunce inapoi; vom trai ca si cum Zona n-ar Sa-i diavolului, exista dam diavolului ce-i_ al Dar il iubese pe Crema-de-ghete si in general imi plac oamenii aiuriti, Cand are bani, cumpara marfi de la oricine fra SA se targuiascd. Cat i se cere, atta da. Zona toata marfa si o ingroapa. Doamne, Pe urma, noaptea, cari inapoi in ce mai plangel — Dar ce-i asta, "biberonul” plin? ma intreaba Dick. Pe ala simplu il stiu, dar pe cel plin ... Aud pentru prima data, T-am explicat. A dat din cap si a plescait — Mda, foarte interesant. Asta-i ceva nou. Cu cine ai fost? Cu Kirill? Cu rusu' ala? — Da. Cu Kirill si laborantul nostra ‘ender. Stii care — Probabil cA te-ai cam chinuit cu ei — Ba deloc. Baiefii s-au finut foarte bine. M: ales Kirill. Ce mai, stalkerinnascut. Dac-ar avea mai multa experienta si nu s-ar gribi copilareste, ag merge in Zona cu el in fiecare zi. — Si-n fiecare noapte, nu? ma- ntreabii Dick, razand prosteste, ca unul pilit. — Auzi? Lasi asta. Cand glumim, glumim. — Stiu. Cand glumim, glumim, iar pentru asta poti si ie si una peste bot. Considerd cd-ti datorez. doua labe — Hmm ... Cui? Ce doua labe? se trezeste, Crema-de-ghete. Care esti ba, pe-aici? L-am apucat de maini si abia Lam asezat la loc, Dick i-a strecurat in gura o figard gi i-a aprins-o. L-am linistit, intre timp s-a mai strans ceva lume, La tejghea nu mai e loc, multe mese s-au gi ocupat. Emest a chemat si fetele, care alearga de colo-colo: unii vor bere, alfi cocktail sau tarie curat, Ma uit si observ c& in ultimul timp au aparut in oras multi necunoscufi, majoritatea mucosi, purtand flare pestrife pana la pamant, I-am zis asta si lui Dick, care m-a aprobat Zona noi, iar vor s-0 imprejmuiascé cu un zid, de la cimitir pana la ferma veche, S-au dus vremurile bune pentru stalker. — Dar cand a avut stalkerul vremuri bune? Mi gindese: Ia uiti-te ce noutati Inseamna ci de-acum ite nu voi mai putea "ciupi" nimic. Poate ci-i mai bine asa, tenta mai putine, Am si merg in Zona ziua, ca un domn. Ban nu vor mai fi aceiasi, dar, in schimb, va fi mai 29 multi sigurangé ("galogu"", costumul special, una-alta), patrula nu te mai deranjeaz’, De trait o sa traiese si cu un salariu, iar la bautur’ am si m& due numai de premieri. Si, stand aga, m& cuprinde o tristete groaznic’. Fiecare banut va trebui si-1 socotesc: asta pot si-mi permit, asta nu pot, Pentru fiecare cérpa a Gutei va trebui si am rabdare si si pun ban peste ban ... fa bar s& nu merg, mai bine s& m& duc la film ... Totul este cenusiu, mohorat. Fiecare zi va fi la fel, fiecare seara, fiecare noapte. Stau asa, géndindu-ma, pana cénd Dick imi mormaie la ureche: — leri, la hotel, am intrat in bar ca si-mi beau paharutu’ inainte de culcare si-am vazut niste nou-veniti. De la prima vedere nu mi-au plicut, Vine unul din ei spre mine, se asaz si incepe si ma ia pe departe. Si-mi di de-nfeles cA ma cunoaste, stie cine sunt si unde lucrez. Ar plati gras anumite servicii — A, copoi d-aia, zic, (Nu prea mi-a trezit interesul, Doar vazusem destui copoi.) Las c& despre serviciile astea am auzit cdte-n lund sien stele — Nu, dragul meu. Nu sunt copoi Asculti-ma cu atentie, il interesa cate ceva din Zona, si mai ales lucruri se- rioase, N-avea nevoie de baterii, "baza", "stropii negri" sau de alte bijuterii, Nu mi-a spus direct ce vrea, ci mumai mi-a sugerat — Sice vrea? — "Piftia vrdjitorului", dupa cum am inteles Se uit& la mine cam ciudat.— Oho? fi trebuie "piftia vrajitorului? Dar de "lampa mort", intamplator, n-are nevoie? — Sieu |-am intrebat la fel. —si? — inchipuieste-ti c&-i trebuie. — Da? Atunci lasi-l sisi fact singur rost de toate astea. Doar e un lucru de nimic, Subsolurile sunt pline de “piftia vrajitorului”, Iei galeata si 0 scofi ins& inmormantarea si si-o plateasc& singur, Dick tace, se uit la mine incruntat si nici _macar nu zimbeste. Ce-o fi insemnand asta? Vrea si ma angajeze, sau ce? Si dintr-o data injeleg — Stai putin, zic. Cine zici ca fost? "Piftia" este interzisi pentru cercetare chiar si-n Institut — E adevarat, zice Dick fra grabi, tot uitandu-se la mine. Cercetarea ei reprezint& un pericol potential pentru ‘omenire. Acum ai inteles cine a fost' Eu tot nu infelegeam nimic. fie? — Pai, cine sa Poate, vizitatorii? Rade, ma bate pe mana si zice: — Hai mai bine si bem, suflet bun si simplu ce esti! — Hai, zic eu, dar deja m-am enervat, V-ati gisit sufletul simplu, desteptilor! Ba, Crema-de-ghete! Ajunge cu dormitu'! Hai si bem Si-a pus mutra neagra pe masa de aceeasi culoare si-a adormit bustean, iar mai au ajuns pana la podea, Am biut cu Dick si fir Crema- de-ghete 20 — Asa e. Oi fi un suflet simplu sau complicat, dar despre tipu’ asta. m-as duce si ag vorbi acolo unde trebuie, Nici eu nu prea ador politia, dar ziu c& m-ag duce si l-ag reclama. — thi. Si-acolo la politie or s& te- nirebe: "Dar de ce tipu’ Asta a venit tocmai la tine?" Ce zici? Am dat din cap. — Mire totuna, Mai, pore gras, in oragul asta. esti de-abia de trei ani si-n fost "Piftia vrijitorului" ai vazut-o numai in filme Zona n-ai niciodata. Dar daca ai fi vazut-o in realitate, si mai ales ce face cand prinde un om, ai fi facut pe tine, Dragul meu, e un cosmar. Stii si Vor lar din Zona n-ai voie s-o scoti tu c& stalkerii sunt oameni duri cat mai mult& "varzi". Cu afacerea asta, insd, nici Slizniak din groapa n-ar fi de acord. Nici macar Sterviatnik Barbridge Mi-e fricd doar si ma gandese pentru ce si cui ii trebuie "piftia” — Da. Totul e asa cum zici, insa infelege si tu c& frumoasa dimineafa si m& gaseasca in neag vrea ca 0 pat, sinucis, Nu sunt stalker, dar si eu sunt un om dur, un businessman, Nu stiu dack ma-njelegi, dar imi place si trdiese, Aga m-am obisnuit Ernest striga de dupa tejghea. —Domnule Nunan! La telefon! Drace! zice Dick cu riutate. Probabil, iar o reclamatie. Agstia ma giisesc oriunde, Scuzi-mi, Red. Se ridicd si merge la telefon, iar eu rman cu sticla si cu Cremi-de-ghete ca faci! Va si inexistent acum. Ce sé trebui sé ma lupt singur cu sticla, Dracu’s-o ia de Zona! Nicaieri nu scapi de ea. Unde mergi, cu cine vorbesti — Zona, Zona, Zona ... Ce fumos vorbeste Kirill. E baiat bun, nimeni nu spune c& e prost, ba, din contra, toti zic cd e destept. Despre viata, ins, nu stie nici pe dracu! Nu-si poate imagina cata marsavi pe langi Zona. Poftim! Ci nevoie de "piftia vrajitorului" .. O fi Cremi-de-ghete si nebun religios, dar céteodata te gandesti dacd nu are cumva dreptate: oare nu-i mai lasim diavolului ce-i_al bine si-i diavolului? Pe locul lui Dick se agazi un mucos cu fular pestr intreaba —Cee? Malta. Ma cheama Kreon. Sunt din — Si cum mai e pe la voi, in Malta? — Nu e rau, dar vreau altceva. M-a trimis Ernest. "Asa, gandesc. Deci Ernest ¢ totu: © canalie. Ui N-are nici un pic de mila. te la baietelul asta masliniu, curatel si frumusel, Probabil c& nu s-a barbierit niciodata si nici macar n-a sarutat vreo fata. Lui Ernest € totuna, Important € SA trimit cat mai multi in Zona, Unul din trei daca se intoarce cu marfa. si tot scoate «varza».." — Si cum o mai duce bitranul Emest? intreb, dupa o scurté tacere. Se imtoarce spre tejghea si zice: — Dupa parerea mea, n-o duce rau, As face schimb cu el — Eu n-as face, Vrei si bei? a — Mulfumese, nu beau — Atunci, poate o tigar’? — MA scuzati, dar nici fumator nu sunt. Prietene, atunci pentru ce-ti trebuie bani? Se imbujoreaza, isi ia un aer serios si-mi zice soptit — Poate ma priveste numai pe ne, domnule Schuhart — Asa e, aga e, si-mi torn din nou de patru degete. $i trebuie s& spun c& in cap mi se porneste un zgomot surd, iar in corp mi se intinde © moleseala plcut’: m-a lasat Zona. — Acu' sunt beat, ii zic, si petrec, dupa cum vezi, Am fost in Zon’, -m-am intors viu si cu bani, Nu se- ntampli prea des si te-ntorci viu, iar cu bani rar de tot. Asa c& hai si sim vorbele mari Se ridica si isi cere scuze. Vad c& se- ntoarce Dick. Sti langé scaun si dupa fafa lui vad c& s-a intamplat ceva — Ei? il intreb. Tar fi s-au inecat corabiile? — lar Se asaza, isi toarna, imi pune si mie si vad cA mu sunt de vina reclamatiile, Reclamatiile ——_nu-1 deranjeaza, sunt lucruri de nimic. — Hai si bem, zice. $i, fara si mai astepte, inghite toata portia si imediat isi pune alta, $tii, zice, Kirill Panov a murit Fiind beat, nu |-am infeles la inceput. A murit cineva si cu asta, bastaEh! sufletul lui Atunci s& bem pentru Holbeazi ochii la mine si atunci simt cum inauntru parc se rupe totul. ca minte ridicat, mam mam sprijinit de masa si m-am uitat la el — Kirill? Si-n fata mea apare paienjenisul de argint si iar aud cum se rupe cu un slab. sinistru vocea lui Dick ajunge la mine ca zgomot lar prin zgomotul asta din camera cealalta — Infarct. L-au gisit gol, sub dus. Nimeni nu injelege nimic. intreaba de tine, dar le-am spus c& esti in regula — Da' ce si mu inteleaga? Zona Stai, imi zice Dick. jos bea — Zona, repet, si nu pot si ma mé oprese: Zona ... Zona Nu mai nimic in jur decat paienjenig argintiu. Tot barul este impaienjenit, iar oamenii se migcd de co- lo colo. Paienjenigul se rupe cu un zgomot slab atunci cand este atins. in mijlocul barului sti maltezul, cu fata , si nu mai intelege lagului aluia! Spune-i si sterge-o la gara. Cumpari-ti bilet pentru Malta, Nu mai intarzia nici o clipa Nu mai stiu ce-am_ strigat. imi fata tejghelei, Emest imi punea in fai o bautura ri- amintesc cA stteam a coritoare si ma intreba: — Astiizi parc ai bani? — Da. Am. Poate imi dai trebuie si plitese impozitul datoria? Maine Si-n momentul acela am vazut c& fineam in pumn o grdmajoar’ de bani. M-am uitat la "varza" si-am bolborosit: — Ia uitite. Nu ia luat Kreon Maltezu'! Va sa zicd e mandru = tine? ma intreaba Cei cu prietenul Ernie. Te-ai cam imbitat. — Nu. Sunt in regula, proaspat ca de sub dus. — Du-te acasa, zice prietenul Ernie. Ai baut cam mult — Kirill a murit. — Care Kirill? Chelosu'? — Ba tu esti chelos! Dintr-o mie ca tine mu scot un singur Kirill. Esti negustor, ma, putoare! Negustorul mor- fii, Ne-ai cumparat pe tofi .. Vrei si fac praf toata pravalia asta? Am ridicat mana, dar m-au prins si m-au tras nu stiu unde. Nu mai infelegeam nimic si nici nu vroiam asta Urlam, loveam cu picioarele si cu pumnii, Cand 1 stiiteam in -am revenit, WC, ud, cu fata lovita. Ma uit in oglinda si pupazi, ceea ce nu mi s-a intamplat Din nu m& recunose. $i, colac peste niciodata, imi zvacneste obrazul. sali se aude zgomot mare: se sparge sticliie, iar tipetele fetelor nu reugesc si acopere urletul lui Crema-de-ghete Poci |. parazitilor! Unde-i Roscatu’? Unde ati ascuns, fir-ati ai dracului?!Se aude sirena politiei. $i de cum am auzit-o, parc mi s-a limpezit totul in creier, ca-ntr-un cris al, Tin minte totul, stiu totul, inteleg totul, $i-n suflet nu mai am loc decat pentru o rautate de gheata "Asa care va si zicd? gandesc, Atunci si Va pregitesc o sear plicut ... Las’ ci va art eu ce-nseamnd un stalker" Am scos din buzunarul pentru ceas 0 “baza’ nefolosité, am stra ‘0 intre degete de doud ori, am deschis usa de la sala si am strecurat "baza" in scuipatoare. Am deschis apoi fereastra si, hop, afard. As fi vrut sa vad cum 0 sa fie, dar nu suport "baza". imi curge singe din nas din cauza ei Am strabatut curtea in fuga, auzind cum incepe si lucreze "baza" din plin. Pe urma incepu s& urle careva in "bomba", dar in asa hal incat, desi departe, tot am simfit cum mi se sfigie urechile. Mi-am inchipuit cam cum s-a tulburat toata acolo. Unii cazut in lumea au melancolie, alfii au devenit violent i, iar pe alfii i-a cuprins frica, de nu mai stiu pe unde si se ascunda, Groaznie lucru, baza” asta, O si mai treacd ceva timp pana cand 0 si se stranga din nou lume in "bomba" lui Ernest. Bineinfeles ca 0 nu-mi ghiceasca cine a facut asta, in pasi. Gatal Nu mai stalkerul Red! exist Mi-ajunge. Nu mai vreau sa caut moartea impreuna cu alti prosti pe pare trebuie si-i invit meserie. A gresit, Kirill, prietenul meu drag, larti-ma, dar mu ai dreptate. Cremi-de-ghete are Oamenii nu au ce ici, Zona nu are nimic bun in ea Sar gardul gi m& duc acasi. imi aa muse buzele, vreau si pling si nu pot Ce-o si facem, Kirill? Cum am si triiesc fara tine? Mi-ai aratat viitorul, lumea noua, o lume schimbata ... si acum ce-o si fie? O sa planga cineva dupa tine, acolo, in Rusia indepartat’, iar eu nici macar nu mai pot s& plang si numai eu sunt de vina! Cum am putut, animalul de mine, si-I duc in garaj, cand ochii nu i se obignuisera cu intunericul? $i cum mi-am adus aminte de toate astea, mi s-a oprit ceva in gat si_mi-a venit sa urlu ca lupii, Probabil ci am facut-o pentru cA oamenii au inceput sa fuga din calea mea in toate pi ile. Cand m-am_ linistit, observ ca apare Guta. imi vine in intampinare frumoasa mea fetita, cu piciorusele ei dragilase, cu fustita deasupra genunchilor si toata lumea cased gura la ea. Dar ea merge rept inainte, mu se uita la nimeni, si eleg imediat, nu stiu de ce, ca ma cauta pe mine — Buna, Guta! Unde te duci? Se ita la mine si intr-o secunda observa totul: mutra mea batuté, geaca zea nimic de asta, ci doar atat: ud& si pumnii Nu-mi spuse — Buna, Red! Pe tine te caut — Stiu, zic. Hai fa mine Tace, intoarce capul si se uit intr-o Ah, mandru! Pe urma zice: parte. ce trisituri are, ce gat — Nu stiu, Red. Poate n-o s mai vrei si te intalnesti cu mine. Mi se stringe inima: ce-o mai fi asta? Dar ii spun linistit — Nu prea injeleg, Guta, Astizi ambiut putin si poate de-aia nu infeleg De ce sa nu vreau sé ma mai intalnesc cu tine? O iau de brat si mergem, fara grabs, la mine acasi. Toti cei care cascasera ochii la ea pana acum isi intore privirile. Pe strada asta am stat toata viafa, iar pe Red Roscovanul il cunose tofi prea bine $i pe cel care nu ma cunoaste il fac eu sé ma cunoasca repede. — Mama zice sa fac chiuretaj, dar eu nu vreau, zice Guta Am fScut céjiva pasi pana ce am infeles, iar Guta a continuat — Nu vreau nici un chiuretaj. Vreau un copil de la tine, iar tu faci cum vrei Nu te fin, Pofi s& te duci oriunde vezi cu ochii, © ascult, dar se enerveazi si tot ascultand-o imi pierd minfile, Nu mai pot s& inteleg nimic, iar in cap mi se in- a“ varteste o prostie: unul pleacd, altul vine. — Mama imi spune: "Vai de mine, un copil de stalker! Vrei sa nasti_ un monstru? E un pungas, n-o si aveti familie niciodat! Azi e liber, maine e in inchisoare". Ins mie mi-e tot una si sunt gata si fac orice, Pot si singura: si nase, crese, si-l fac om. Chiar fara tine, numai c& la mine si nu mai vii, S4 nu-mi calei pragul — Guta, zic, fetita mea! Stai putin si nu mai pot, mi apucd un rs nervos, ca de idiot .. Randunica mea, zic, da’ de ce ma gonesti? Si rad ca ultimul prost, iar ea se opreste din mers, isi pune capul pe pieptul meu si plange. — Si cum o sa fie acum, Red? zice ea printre lacrimi, Ce-o si fie cu noi?CAPITOLUL IL REDRICK SCHUHAI D FARA OCUPATIE STABILA REDRICK SCHUHART statea dupa. © piatra de mormant si, finand intro parte o ramura de scorus, se uita spre drum, Luminile reflectoarelor de pe masinile de patrulare se prelingeau prin cimitir si, din cand in cdnd, il orbeau, obligandu-l_ in acele momente si-si mijeasca ochii si s-si tind respiratia Trecuserd deja doua ore, iar pe drum nici o schimbare Masina statea tot acolo, duduind, cu motorul mergind in gol. Darele luminoase cAdeau peste mormintele parasite, peste crucileruginite si aplecate, nimereau monumentele ruinate si napidite de tufigurile de scorus, apoi lunecau de-a lungul coamei zidului, sus, la trei_metri, oprindu-se, in cele din urma, putin mai la stinga, unde se termina zidul. Patrulele se temeau de Zona. Nici macar nu iesiser& din masina. Chiar si aici Langa cimitir le era fried s& tragi cu mitraliera. Uneori, Redrick auzea voci infundate si observa cum din masind zbura cdte un muc de tigard, care, izbindu-se de sosea, arunca mici jerbe de scdntei rogcate, Afari totul mustea de apa, pentru c& plouase nu de mult, si Redrick, desi purta © canadian groasi, simjea cum il pitrunde frigul si umezeala Las& din mana ramura gi, intoreand capul, asculté atent. Undeva, la dreapta, nu prea aproape, dar nici prea departe, tot aici in cimitir, mai era cineva. Se , 28 DE ANI, CASATORIT, auzea cum este rascolit pamantul si cum fosnesc frunzele, iar dupa cateva clipe ceva greu si tare cizu cu un zgomot indbusit, Redrick incepu s& se térascd inapoi, macar capul, lipindu-se de iarba uda incet, fara si intoarca Deasupra capului lunecau neintrerupt Redrick neremeni, urmérind miscarea lor tacuta luminile _proiectoarelor si parca, intre cruci, pe un mormant, statea nemiscat un om imbracat in negra Statea fara sf se ascunda, sprijinindu-se cu spatele de un obelise de marmura, Se intoarse spre Redrick cu fafa lui alba si parc avea in loc de ochi doua scobituri intunecate, Adevarul este cd Redrick nu vazuse si nici nu putea si observe toate aceste intr-o amanunte fractiune de secunda, dar i inchipui c& aga ar trebui SA arate, Se tira din nou cativa pasi, pipai bidonasul de la piept, dupa care il scoase, Un timp, statu culcat strangand lang obraz metalul cAldut, apoi se tara departe, bidonasul in mana, fra sf se mai uite mai continuand si {ina sau sa asculte imprejur in gardul cimitirului era o gaura si langa ca, pe un balonzaid plumbuit, stitea lungit Barbridge. Continua si stea pe spate si trgea cu ambele maini de gulerul puloverului, Scapa din cand in cind un geamat, tusind —incetigor, chinuitor, Redrick se asez langa el si deguruba capacelul bidonasului, Strecura cu grija mana sub capul lui Barbridge, nfind cu toata palma chelia fierbinte siparc lipicioasa din cauza transpirati apoi potrivi gatul bidonasului intre buzele bitranului. Desi era intuneric, Redrick deslusi, la o licarire slaba a ochii reflectoarelor, larg deschisi gi iclosi ai lui Barbridge, barba aspra si neagra ce-i acoperea obrajii, A inghitit de cateva ori cu lacomie, apoi s-a grabit nelinistit sa pipaie sacul cu "marta" — Te-ai intors ... Bun baiat Rogcatule .. Nu Lai lasat_pe batran Si orape ... zise el cu respiratia taiata igi didu gi el capul pe spate, tragdnd o inghititura zdravana — Stau "brostele raioase", Ca niste tori Asta... nu degeaba, spuse Barbridge sacadat, ca dintr-o suflare. A ciripit careva si acum ne asteapta. e poate. Sa-fi mai dau un — Nu, Deocamdata ajunge. SA nu ‘ma lagi singur. Dacd nu ma parasesti, nu mor. Si-atunci n-o sit para rau. Nu-i aga, Roscatule, c& nu ma lasi? Redri Se uita in k nu raspunse. directiagoselei, la _strafulgerarile albastrui ale reflectoarelor, Obeliscul de marmura se vedea de aii individul disparuse, , dar nu era clar tot daca stitea acolo. sau — Asculté-ma, Roscovane. Nu trinednesc ca si n-adorm, N-o s para du, $tii de ce batranul Barbridge traieste si acum? Hm? Bob Gorilla a mierlit-o Faraonul Bunker a disparut. Ca si cum n- a fost. Ce stalker era! Slizniak la fel a disparut, Norman Ochelaristul, Kallogen, Pete Bubosu'. Toti. Numai eu am ramas. De ce? Asta stii? 6 — Pentru cA ai fost intotdeauna o canalie, ii réspunse Redrick iri si-si dezlipeasciprivirea de pe sosea. Un Sterviatnik. — Canalie ... Mda, asta-i adevarat Altfel nici nu se poate. Doar toti au fost asa, Faraonul, Slizniak. Dar am ramas numai eu, Stii de ce — Stiu, raspunse Redrick, mai mult ca s& scape de el — Minfi, Nu stii. Ai auzit de Globul de Aur? — Am auzit. — Crezi ca-s povesti? — Mai bine taci, il sfatui Redrick Te obosesti degeaba — Nu-i nimic. Ma s scoti tu. Doar am mers impreund de atétea ori. Cum 0 sa ma lagi tocmai acum? Te stiu inca de cnd erai mic. Pana si pe taicd-tu il cunosteam, Redrick ticea. Vroia sii fumeze si scoase o figard, desert tutunul din ea in palma si incepu s&-I prizeze'. Nu-I ajut& ‘insa. — Trebuie si ma sco. Din cauza ta m-am "ars". Numai tu n-ai vrut sa-l luam pe Maltez. Maltezul dorise foarte mult si mearga cu ei, Toata seara le cantase in strund, le propusese o suma mare de bani, ba chiar se jurase cd va face rost de costume speciale, Barbridge statea langa Maltez. si, punandu-si drept _paravan palma grea si noduroast, ii ficuse complice cu ochiu' lui Redrick: adica, n- or si piarda nimic daca o si fie de acord PRCA Tne ge, © pe |Poate tocmai din cauza asta spusese Redrick nu. — Pentru c& esti z zise Redrick. Nu e vina mea, $i mai bine taci Un timp, Barbridge nu ficu altceva decit s& geamé incetigor. Trase din nou cu degetele de guler, apoi isi didu capul pe spate. — a toaté marfa, numai si nu ma lasi aici Redrick isi privi ceasul, Pana la rasarit mai era putin, iar patrula tot mu pleca. lumineze tufisurile, iar undeva, pe acolo, foarte aproape de patruld, statea ascuns Land Roverul, Puteau s&-1 descopere in Reflectoarele continuau sa orice clipa, — Globul de Aur, spuse Barbridge Eu Lam gasit, Pe urma au fost numai minciuni despre el. Chiar si eu minteam: adic& poate indeplini orice dorinta. Nu chiar orice. Daca ar fi fost asa, nu mai eram aici. Ag fi trait in Europa. M-ag fi scaldat in bani Redrick se uita la el, in jos. in bleu, reflectoarelor, fafa lui Barbridge parea a jumina tremuratoare, a unui cadavru, Doar ochii sticlosi si bulbucati se holbau ficsi la el — N-am primit tinerefea vegnici, bolborosea el, Bani — nici pe dracu. Sanatate insa am avut. Copiii sunt buni, iar eu traiesc i Nici macar nu poti sé inchipui pe unde am fost, $i totusi traiesc. (isi linse buzele.) L-am rugat un singur lucru: sa traiesc ... si sinatate si pentru copii — Ia mai inchide pliscu’. Ce, esti muiere? Daca pot, te scot. Mi-e mili a de Dina ta — 0 s-ajunga si facd tro- tuarul — Dina ... hardi Barbridge. Fetita mea, frumoasa lu! taticu Sunt risfiitati?, Roscovane. Nu stiu ce-i Arthur, Rogcovane. la un refuz si asta o si-i piardi.. Archie al meu. Tu il st Unde ai mai vazut asemenea biiat? — Ti-am mai spus ¢ scot. Nu, se incapayana Barbridge. Trebuie si ma scoti orice ar fi .. Globul de Aur. Dacd vrei, it spun unde e — Ei, hai spune, Barbridge gemu si se rasuci din nou ) Pipaie- — Picioarele mele, (Haré le si zi-mi cum sunt. Redrick intinse mana si ii pipai picioarele de la genunchi in jos. — Oasele, suieré Barbridge. Oasele mai sunt? — Sunt, sunt, minti Redrick. Nu te mai foi atata. in realitate, se simfea numai rotula, iar pana la talpa, piciorul parca era de cauciue, Puteai sil legi si sti faci noduri — Minti, De ce minti? Crezi c& nu stiu, c& n-am mai vazut niciodata? — Genunchii sunt intregi. — Minti probabil, zise Barbridge cu nu-i nimic, tristete. Lasé i ma scoti de fi dau totul: Globul de Aur aici, si-o s Am arat i desenez o harta, am s toate capcanele. iti spun totul PAA i of Oc mento ci ‘nhzabi Lavo tcp 6 ane prot cso ta # Pp) Dati soon gh =e Rg a6 HasContinua si vorbeasc4, si promita cate-n lund si-n stele, dar Redrick nu-1 mai asculta deja. Se uita in directia go- Luminile reflectoarelor_nu selei mai fugeau pe tufisuri. Se oprira brusc, incrucisindu-se pe acel obelisc de mar- mur ceafa lor intens albastra, Lai Redrick vazu clar un individ imbracat in negru ce se tara printre cruci. Silueta neagra se indrepta direct spre reflectoare. Redrick observa cum acesta se loveste de o cruce mare, se da inapoi, din nou se izbeste de o cruce si abia dupa aceea le ocoleste. Se ducea totusi inainte, intinzand in fafa mainile lungi, cu degetele ragchirate. Apoi disparu dintr-o dati, ca si cum Lar fi inghit Dupa cateva secunde, aparu din nou, mai la dreapta si un pic mai departe, inaintand = cu o \cApatanare neomeneascd, de parc ar fi fost un me- canism intors gi care abia pornise. La un moment dat, reflectoarele se insera. motorul Ambreiajul scragni, incepu s& huruie silbatic, iar printre tufiguri licdrira intermitent luminile de are, Masina patrulei se urni din loc, demara semn cele rosii si albastre nebuneste si tagni ca din pusca spre oras, disparand dupi zid. Redrick inghiti spasmodic si isi trase fermoarul de la canadiana, — Or fi plecat? ingaima Barbridge infrigurat. Hai, ma Rogcatule, hai_mé repede! Se rasuci, incepu si pipaie in jurul sau gi lund sacul cu marfa incercd i se ridice. Hai, ce mai stai? Redrick tot se mai uita in directia oselei. Era fntunerie si nu se vedea as nimic, Pe undeva, pe-acolo, insa, era dla care mergea ca o papus mecanica, Calca prost, cidea, lovindu-se de cruci, si se-ncurca printre tufiguri — Bine! Hai il ridica prinse cu mana stangi de gat, ca-ntr-un mergem! pe Barbridge. Batranul il se mai ridice, cleste. Neavand puterea Redrick incepu si-l tragi mergénd in patru labe. fl trecu prin gaura din gard, apucdndu-se cu mainile de iarba udi — Haide odata! haraia Barbridge. Neavea grija ar de Hai! fin eu marfa scipat Poteca era cunoscuta si pe iarba uda se aluneca foarte usor. Ramurile de scorus il loveau in plina fata, iar batranul sta gras era atat de greu incat jurai c&-i mort. Sacul cu marfa se agafa tot timpul de cate ceva si se lovea, zdranganind, sien plus le era fricd s& nu se intalneasca cu ala, care poate mai umbla pe-aici, prin bezna Cand iesira pe sosea era incd intuneric, dar nu mai era mult pana la rasarit. In padurice, de partea cealalta a soselei, pasdrile incepuré s& ciripeasca somnoroase si inci nehotarate, Pe deasupra caselor negre si a felinarelor galbene, rare, din cartierele indepartate, intunericul noptii incepu a capita o nuanta de violet inchis. Batea un vantulet umed si rece, care te ficea sf te scuturi infrigurat. Redrick il lisa pe Barbridge la marginea drumului si se uita imprejur un paianjen mare si negru tocmai fugea peste drum, Red gasi repede Land Roverul, arunca de pe caroserie ramurile care il mascau, se aseza la volan gi, incet,fara sa aprinda luminile, iesi pe asfalt. Barbridge statea pe jos, cu mand finand sacul cu marfa, iar cu cealalté pipaindu- si picioarele. Hai inca ii mai am — Repede, suierd el mai repede! Genunchii micar genunchii sii salvez. Redrick il ridica dingi de incordare, il arun si, seragnind din in Land Rover. Barbridge se prabusi pe scaunul din spate si ieni. Sacul ins& nu-l scApa din mana. Redrick ridica de la pamant impermeabilul plumbuit si il aruncd deasupra lui Barbridge. Acesta_ in zgarcenia lui, izbutise nu numai si care toata marfa, dar nici macar balonzaidul greu nu-l lasase in Zona Redrick scoase lanterna si, mergand cand inainte, cand inapoi, cAuta urme la marginea drumului. Nu gasi_nimic. lesind pe sosea, Land Roverul trecu peste iarba deasa si inalta, care trebuia si se ridice la loc dupa cateva ore. in jurul locului unde statuse masina patrulei, ziceau grimezi de mucuri, Redrick isi aminti c& de mult vroia si fumeze. isi ‘oase linistit tigara si-o aprinse, desi chiar acum ar fi vrut s& sard in masina si s& goneascé |, Si goneascd, si goneascd ct mai departe de-aici. Dar nu avea inca voie s-o stearga. Totul trebuia ficut incet sicaleulat. — Ce-i cu tine? se auzi din masina vocea plingareala a lui Barbridge. Apa nai varsat, navodul e uscat, Ce mai stai? Haide, ascunde o data marfa aia! — Taci, Nu ma mai deranja, spuse Redrick si mai trase un fum. O s& cotim spre marginea sudica, 29 — Cum adic spre margine? Ce-ai innebunit? imi paradesti genunchii, scirba! Genunchii mei! Redrick trase ultimul fum si stinse mucul in cutia de chibrituri Hai, curent, Nu se poate direct prin oras, Sunt - Sterviatnik, nu mai fi treiposturi si m&car la unul tot ne oprese. — $i ce daca? — 0 siti vada copitele si atunci s-a terminat cu noi — Da’ ce-au copitele mele? Am fost si prindem peste cu dinamita si mi-am rupt picioarele, Asta-i tot. — Si daca le pipaie careva. — Le pipaie pe dracu’ ... Am si urlu in aga hal c-or sa uite s mai pipaie. Dar Redrick se hotirase deja scaunul spre volan si, in tu lanternei, deschise un capac mascat. — Punem marfa aici Rezervorul de benzina, de sub scaun era fals, Redrick lua sacul si il baga induntru, auzind cum sund gi se rosto- goleste ceva — Neam voie sa rise, mormai. Nu am dreptul Aranji la loc capacul, arunc& deasupra niste carpe si un pic de gunoi si puse scaunul la loc. Barbridge icnea, ofta, insista pe un ton plingaret ca si meargi totul mai repede si iar incepu si promita Globul de Aur, in timp ce se foia mereu pe scaun, uitandu-se cu grija in se dilua continu. intunericul care Redrick ins nu-i mai dadea atenfi sacul de plastic plin cu apa si pesti, varsapa deasupra navodului aruncat pe platforma din spate, iar pestele care se zbitea il puse intr-un sac impermeabi Sacul de plastic il impaturi si il puse in buzunarul canadienei. Acum totul era in regula: pescarii se intorceau fra s& fi avut prea mare noroc. Se asezi la volan si porni masina, Pand la cotitura, au mers fr sa aprinda luminile, La stanga se intindea zidul solid, inalt de trei metri, care inconjura Zona, iar in dreapta erau tufigurile si paduricea, nu prea rara, in care rasireau din cand in cand viligoare pi si cu peretii cojit e, cu feresterele batute in scdnduri Redrick distingea foarte bine toate astea, obisnuindu-se cu intunericul ce se destrama. De altfel, stia ce va urma si, de aceea, cand inaintea lor apiru silueta incovoiata ce inainta ritmic, nici mcar nu micsora viteza, aplecdndu- Individul mergea chiar pe mijlocul soselei, cum, se doar deasupra volanului. de altfel, ficeau tofi ceilalfi. Se-ndrepta spre oras. Redrick il ocoli, virand spre stanga si il depasi, apasand mai tare pe accelerator — Maica precisté! bolborosi_ in spate Barbridge. Roscatule, l-ai vazut? —Da. Doamne-Dumnezeule. Numai asta ne lipsea, mormai Barbridge, si deodati incepu s& se roage cu glas tare — inchide gural! tip Redrick Cotitura trebuia fie pe undeva pe aici si Redrick micsora viteza, cercetand linia casufelor si a gardurilor strambe care se intindeau pe partea dreapta. Casuja_veche a transformatorului 40 Un podulet putrezit peste un gant, Redrick Stalpul de telegraf cu rezematoare vira brusc. Masina sari peste un damb, scuturdndu-se puternic. — Pe unde dracu’ o ii? url, nebuneste, Barbridge Redrick se intoarse pentru o secunda iI lovi bruse, pe mos drept in fat simfind cu dosul palmei obrazul tepos. Barbridge icni si ticu. Masina se scutura si rofile alunecau in noroiul proaspat Redrick aprinse farurile. in lumina alba ce dansa deasupra drumului vedea se iarba abundenta, acoperita de biltoace imense, rasdreau garduri putrezite si daramate. Barbridge se plangea, suspina si-si sufla nasul. Nu mai promitea nimic, se jelea si ameninta, dar nu prea tare si cam nedeslusit. Re- drick auzea numai cuvinte separate. Ceva despre picioare, despre genunchi, despre frumosul Archie ... Pe urma, amuti Drumul se intindea de-a lungul marginii de vest a oragului, Candva, aici fuseseri vile, gradini, livezi_ si resedinfele de vara ale bogitanilor din oras si ale celor din conducerea uzinei Locuri vesele, verzi , lacuri micute, ma- luri cu nisip curat, padurici luminoase de mesteacdn, balfi unde cresteau crapii Mirosurile urate si norii de fum de la uziné nu ajungeau pani aici si_nici canalizarea oragul i, de altfel. Acum insa locurile erau parasite gi in tot acest timp au vizut o singuri casi locuiti, cu o fereastra luminata si perdelutele trase. in curte, pe sfori, atirnau rufele ude de ploaie. Un céine urias, care aproape seineca de ura, f@sni dintr-o parte si un timp fugi dup masind, in rafalele de noroi, care zburau de pe roti vechi si stramb si, cand vazu in fata intersectia cu soseaua de vest, opri ma- sina si stinse motorul. Pe urma, iesi din masind bagind inftigurat mainile in buzunarele ude ale combinezonului si merse inainte, fara a se mai uita la Barbridge. Se crapase de ziua. in jur, fotul era ud, linistit, somnoros. Ajunse pana la sosea si scoase capul cu gri dintr-un tufis, Postul de politie se vedea foarte bine de aici: o cAsuta mica pe roti, frei gemulefe luminate, iar masina patrulei stitea pustie la marginea drumului, Un timp, Redrick statu si se uiti, La post nu era nici o migcare; probabil c& cei din patrula inghetasera si obosisera in cursul noptii, iar acum se incalzeau in cAsut’ si moffiau cu tigarile lipite de buza de jos. "Broaste raioase’ murmuré Redrick. Pipai in buzunar boxul, bigind degetele prin. orifi stranse metalul pumn rece gi ghemuindu-se infrigurat, fird a-si scoate miinile din buzunar, plecd inapoi. Land Roverul statea aplecat intr-o parte printre tufiguri, Locul era parasit, lsat in paragina si probabil c4 nimeni nu mai trecuse pe-aici de vreo zece ani, Cand Redrick veni spre masind, Barbridge se ridici un pic si se uiti atent la el, deschizand gura, Acum arata si mai batran ca de obicei, plin de riduri, chelos, fafa neingrijita, plina de par fepos, dintii putreziti ... Un timp se uitara tacutiunul la altul si, dintr-o data, Barbridge mormai a dau harta Toate capcanele, toate ... Ai si-l gasesti singur si n-o s&-ti para rau. Redrick il ascult nemiscat, desfacu degetele, lasind s4 alunece boxul in buzunar si spuse — Bine. Treaba ta e si stai lesinat Ai injeles? pipaie. Se asez& la volan, porni motorul si 2 gemi si si muri lagi si te puse masina in migcare Totul a fost in regulé. Nimeni n-a iesit din Land Roverul a trecut incet, respectind in- dicatoarele, marind apoi treptat viteza, pind cand a agnit casufé atunci cand spre orag_prin marginea de vest. Era sase dimineata, iar asfaltul ud. si Semafoarele strazile erau_pusti negru. automate, singuratice si deocamdata inutile, clipeau la intersecfii, Au trecut pe lang’ o brutirie cu geamuri inalte, puternice luminate si Redrick simi un val de miros cald si foarte ispititor. — Vreau si halesc, spuse Redrick gi se intinse, impingandu-se cu mainile in volan, incercénd astfel si-si destind’ muschii obosifi de atata incordare , speriat, Barbridge — Vreau si halesc Unde si te duc? Acasa, sau direct la Macelar? —la lar, la Macelar. Hai mai repede! incepu si mormaie grabit Barbridge, aplecdndu-se in fata. Redrick simfea in ceafi rasuflarea lui fierbinte Direct la el! Mi-e dator inci sapte sute de monezi. Hai, goneste, goneste o data! Ce te tardi ca paduchii pe umezeala? $i incepu si injure obosit, lipsit de putere,dar cu rautate, cu vorbe murdare, negre, stropind cu saliva si inecdndu-se in crize de tuse. Redrick nu-i mai rispundea, Nu avea nici timp, nici putere pentru a linisti un Sterviatnik dezlantuit, Trebuia si termine cat mai repede cu toate astea. Macar 0 orf, chiar 0 jumétate de ord si de Coti pe strada 16, strabaitu doarmi inainte de intilnirea de la Metropol. dou cartiere si opri masina in fafa unei vile gri cu doua etaje ii deschise insusi_ Macelaru’ probabil cd tocmai atunci se sculase si voia si faci baie. Era imbricat intr-un halat impunator, cu ciucuri de aur, iar intr-o mana finea paharul cu_proteza dentara, Parul i era ravasit, iar sub ochii tulburi ii atarnau siculefi vineti — Al exclamé el, Roscatu', Se mai jicl — Pune-ti dinfii si hai sa intram. — ini in hol printr-o migcare a capului , aproba Macelaru’, si il invita Se deplasi apoi cu o repeziciune uimitoare, tarsaind papucii persani, si disparu in baie. — Cine? striga el de acolo. — Barbridge —Ceicuel? — Picioarele. in baie incepu sa curga apa, se auzeau puftituri si plescaituri, apoi cazu ceva care se rostogoli pe jos, pe faianta Redrick se agez& obosit in fotoliu, scoase © figara si 0 aprinse uitdndu-se in jur. "Da, despre hol n-am ce zice”, Macelaru’ nu se zgércea la bani, A fost un chirurg a cu mare experienfa si foarte la moda, steaua medicinii din oras, ba chiar din stat, Bineinfeles c& nu din cauza banilor fiicea afaceri cu stalkerii. isi avea si el partea lui din Zon: plata in natura, cu diferite marfuri pe care le folosea in medicina lui; plata in acumulare de noi cunostinte, studiind, pe Stalkerii mutilagi de Zona, boli necunoscute pani acum, monstruozitati si defecte ale orga- nismului uman, plata pentru faima primului doctor de pe planeta, specialist in bolile extraterestre ale omului, Dar si banii ji lua tot cu placere. — Ce-au picioarele? intreba el, id din bai umar, Cu marginea prosopului isi stergea apa cu un prosop uriag pe atent degetele, lungi, nervoase. — S-a bilacit in "piftie” Macelaru' fluiera de uimire — Deci s-a terminat, cu Barbridge. Pacat, Era un stalker faimos, Nu-i Redrick, faci nimic, ise tolinindu-se in fotoliu. fi niste proteze. O sa zburde* prin Zona si cu proteze — Mda, mormai Macelaru’. Fata lui luase o mina preocupata. Stai putin si ma-mbrac. Pani s-a imbracat, pani a sunat undeva, probabil la clinica lui ca si pregateasci totul pentru _operatie, Redrick statu nemigcat in fototiu si fuma. Numai o singura data se clinti, cand scoase bidonasul, Bau cu inghitituri mici spe fund. incerca si nu se gandeascd la pentru ca rimésese num: un pi ZRUROA, Aa» a enare e.aeeennimic. Pur si simplu astepta Pe urmé, iesira impreund la masind Redrick se asez la volan, iar alaturi se tranti Macelaru’, care imediat se intoarse si incepu s& pipaie peste spatar picioarele lui Barbridge. Acesta, garbovit, mai linistit, acum, —bolborosea_— ceva smiorcdindu-se. Probabil c& se jura cic! ingroapa in aur. isi amintea din nou de copii, de nevasta moarta si il implora si-i salveze micar genunchii, Cand au ajuns la clinic’, Macelaru' injura, negasind asistentii la intrare, Sari din masina care nici nu se oprise incd si disparu in clinica. Redrick aprinse tigara din nou, iar Barbridge zise dintr-o data, clar_ si rispicat, de parca s-ar fi linistit de tot — Ai vrut si ma omori. Si-am sf tin minte asta. — $i totusi nu te-am omorat, zise Redrick, indiferent. — Da, Nu mai omorat. Bardridge tacu un timp, dupa care zise: Nici asta nam sé uit — Sa nu uit, si ou Redrick ‘omorat. ti, spuse Bineinteles ca Se tu mai fi intoarse si se uita la Barbridge. Mosu' se _schimonosea, migcdnd t€cut buzele uscate, Pur si simplu m-ai fi lasat ... M-ai fi parasit in Zon’ si. mu te-am vazut, nu team auzit, Ca si cu Ochelaristu’ — Ochelaristu! a murit singur, protest mahnit Barbridge. N-am nici o vina, S-a blocat singur. — Esti un nemernic, spuse Redrick. rece, intorcénd capul cu Un Sterviatnik. Pe usi nivalira asistentii adormiti aa ravasiti de somn, indrepténdu-se in fuga spre masind si desfacdnd targa Redrick, tragind din figard, privea indemanarea cu care il scoteau_pe Barbridge, cum L-au pus apoi pe targa si cum au dus spre intrare. Barbridge statea nemigcat cu mainile pe piept si se uita la cer. Talpile lui imense, mancate de groaznic, A fost ultimul dintre stalkerii silbatic "piftie’, erau rasucite vechi, din randul acelora care au inceput le extraterestre, imediat vaneze bogit i Zona nu se numea dupa Vizita. Atun itutele, nici ste ONU. Orasul era paralizat de groaza si lumea intreaga ined Zona, nu erau nici ins zidul, nici forfele polit chicotea auzind de noile n inciuni gazetiresti, Redrick avea pe atunci zece ani, iar Barbridge era un barbat puternic si agil altora, si se bat si si inghesuie in colt fi plicea si bea pe socoteala cite-o fata cascata. Copii lui nu-l interesau deloc. Era un ticdlos marunt, ordinar. Cand se a, 0 batea pe nevasti-sa cu. o placere respingatoare, Si-a tot batut-o pana cdnd, intr-o zi, n-a mai avut zgomotos, ca si stie tot pe cine. Redrick intoarse Land Roverul i semafoarele, si ignorénd incepu goneasc& spre cas claxonind puternic pietonii rari si tind colturile pentru a scurta drumutl Se opri in fata garajului si, cand iesi din masina, il vazu pe administrator. Acesta. venea spre el din directia pirculefului si, ca intotdeauna, era prost dispus. Fata sifonati cu ochii umflati, exprima un dezgust profund, de pared n-ar fi mers pe pamant, ci pe bilegar moale. Buni-dimineata, il salut Redrick, politicos Administratorul se opri la doi pasi si ii arta cu degetul mare peste umar — Acuie chestia aia? baigui el Se vedea c& erau primele cuvinte pe care le rostea astizi — Despre ce e vorba? — Leaginul ala .. Dumneata Lai pus? ae — Pentru ce? Redrick nu raspunse si se indrepta spre usa garajului unde incepu sa descuie lacatul. Administratorul se apropie pana ajunse Langa el, in spate. — V-am intrebat pentru ce-ati pus Teagnul, Cine v-a rugat? Fetita, Redrick raspunse linistit, deschizand poarta — Nu vorbeam de fetita, ridica vocea administratorul. Fetija eo alta problema, V-am intrebat cine v-a dat voie? Cine v-a permis si va faceti de cap in parculet? Redrick se intoarse spre el si, un timp, statu nemigcat privindu-l drept la ridacina nasului, alba si brizdata de vinigoare rosietice, Administratorul se du un pas inapoi si zise, cu un ton mai jos — Nici balconul nu 1+ vopsit. De cate ori eu — Degeaba te straduiesti, Tot nu 4 Se intoarse in magina si porni motorul. Puse mainile pe volan si il strnse putemic, observand, in treacit, cum i s-au albit incheieturile degetelor. Atunei scoase capul pe geam si, far nici o retinere, ii striga — $i daca totusi va trebui sé plec, atunci roagi-te lui Dumnezeu, ticdilosule! Bagi masina in garaj, aprinse lumina si inchise poarta, Scoase sacul din rezervorul de benzind fals, il puse intr-un cos vechi, iar deasupra asternu nivodul, inci umed, cu frunze si ierburi incalcite in el. Peste navod puse pestele pe care Barbridge il cumparase cu o sear inainte dintr-o pravalie de la periferie. Cerceta inc 0 data masina din toate partile, asa cum obisnuia. in dreapta ei, pe o apardtoare de roaté, se lipise un muc de tigara strivit. Redrick il lua. Tigara era suedeza. Se gndi putin © puse in cutia de chibrituri, unde mai erau trei mucuri. Pe scar nu se intalni cu nimeni. Se opri lang usé, care se deschise inainte cael si scoati cheia. Intra intr-o parte, findnd cosul greu sub brat, simfind cildura si mirosurile cunoscute, ale casei sale, Guta i se aga de gat si se lipi cu fata de pieptul sau, totul in ticere. Simjea chiar prin combinezon si prin cimasa groasi, cAlduroasé, cum i se zbitea nebuneste inima. © last in pace. Astepté rabdator pind cind Guta igi reveni, desi simfea, in clipele acelea, cit era de obosit si lipsit de puteri — Ei, hai, zise ea cu voce joasa si putin ragusita Se desprinse de el, aprinse tumina inhol si, fra sa se uite, se duse la bucatirie. — Acum e gata cafeaua, se auzi de- acolo. — Am adus peste, zise plin de via voios, desi cam fortat. Prijeste-| pe tot Mi-e o foame de ma ia cu lesin Cand se inapoie cu faja ascunsé in parul despletit, el puse cosul jos, o ajuti s& scoaté plasa cu pesti si, impreun’, o duserd la bucitarie si puserd pestele in chiuveta — Du-te si spald-te, spuse ea. Pana te spel, totul 0 sa fie gata — Ce face Maimutica? intreba, stand jos si scofandu-si cizmele. — Nu i-a tacut gura toata seara. Abia am reusit s-o cule. Tot timpul: unde-i tata, unde-i tata? Arata-i daca Poti. Se indemanatica, robusta gi mica prin _bucatarie, ine facut. Apa fierbea deja in cratita de pe aragaz iar solzii zburau in toate partile de sub cut Uleiul sfarai in tigaia cea mare si incepuse si miroasi imbietor a cafea proaspata Redrick se sculi si, mergand descult, se intoarse in hol, lua cogul si i duse in cimara. Pe urma, A capul in dormitor. Maimutica dormea linistita patura cdzuse pe podea, iar ¢ ridicase: un animal micut, ce risufla agitat. Nu rezista tentatiei si-o mangaie pe spafele acoperit de o bl&niti calda, aurie. $i pentru a nu stiu cit oar’, se mira cat de lung si matisoasa era blana. Simea o dorint& nestavilita s-o ia in brate, dar ii era fricd si n-o trezeasca si, pe Langa asta, era murdar ca dracu', plin de Zona si de moarte. Se intoarse in bucitarie, se asezi la masa si zise: — Pune-mi o cescuta de cafea si pe urmé o s& ma duc si ma spa. Pe masa era presa de seara. "Ziarul "Atletul” "Playboy"-ul — se strnsese deja un vraf Marmontului", revista de reviste. Intr-o coperté groas4, stiteau Expunerile Institutului International de Cultura 56. Redri Extraterestra”, numarul k lua cana cu cafea aburind’ si trase spre el "Expunerile". Mazgaleli, tot felul de semne ciudate, desene tehnice in fotografi, lucruri cunoscute, vazute in din diferite Descoperi inca un articol postmortem al Kirill: neobisnuiti a capcanelor magnetice de 77-B" incadrat intr-un chenar negru, iar jos, cu , "Doctorul Kirill A. URSS. Disparut tragic timpul experimentelor din aprilie 19." perspectiva pozitii lui "Despre capacitatea tipul Numele "Panov" era litere mici, seria Panov. in Redrick aruncé revista si lua o gura de cafea, bineinfeles frigindu-se. Apoi intreba: — A fost careva? — Crema-de-ghete, raspunse Guta, ezitand putin, Statea langa aragaz si. se uita la el. Era beat mort si atunci 1-am dat afara. Maimutica ce-a faucet? — Bineinfeles c& n-a vrut si-I lase si a inceput s& plang’, I-am spus ins ci nenea Cremi-de-ghete nu se simte bine elegand, a intrebat: "Nenea Crema-de-ghete iar a tras la masea?”Redrick surase si din nou lu o gura de cafea. Pe urmi, intreba — Veciniii ce mai zic? Si din nou Guta ezita un pic, inainte de a rispunde; — Ca de obicei — Bine, nu-mi mai povesti — Eh! exclama ea, dand din mana cu dispret. Asti-noapte, a batut la us babornia aia de jos. Ochii erau uite-asa si avea spume la gura: "Ce taiem in baie Ia mijlocul nopti — E clar, zise Redrick printre dinti. Auzi, poate ci-i mai bine si plecim de- aici. Cumparim o casa la marginea orasului unde nu locuieste nimeni, O casi de-alea, parasite — O, Doamne! Oare nu facem noi totul ca sii fie cét mai bine? Guta dadu din cap — fi plac copiii. $i ei 0 iubese, Nu sunt ei de vind oa — Da. Bineinteles ci nu sunt ei de vina, ti mai spun? A sunat unu' care nu s-a prezentat. I-am spus ca esti la pescuit. Redrick puse cana pe mas& si se ridica, — Bine. Ma duc totusi si ma spal Mai am inca o groazi de treburi. Se imbricimintea intr-un cazan de rufe, iar incuie in baie, — aruncd boxul, piulitele, tigirile si alte marun- ar’, Se invarti fisuri le puse pe o p mult timp sub dus, sub © apa fierbinte, 46 care parc era clocotité. Oftand si ‘gemand, isi frecd corpul cu o manus din burete aspru pana cand pielea deveni rosie. Pe urma inchise apa, se asezi pe marginea baii si isi aprinse o tigara. Apa ia pri vasele in bucat hur {evi ... Guta ficea zgomot cu -, de unde venea miros de peste prajit. Pe urma, Guta batu la usa i aduse lenjerie curata Hai mai repede. Se ceste pestele. isi reveni complet si incepu din now si comande. Zambind, Redrick se imbrica si se intoarse la bucdtarie numai in chilofi si maieu — Uite-acum pot s& si m&nane, zise, agezindu-se pe scaun — Boarfele le-ai pus in cazan? — ihi, raspunse cu gura plina. Bun pestele. — Ai pus api peste ele? —Nu ... Sunt vinovat, sir. Promit nu mai fac, sir. Da’ mai lasi-le, cA ai destul timp, Mai stai putin! O prinse de mana si incercd s-o pun& pe genunchi, dar ea se feri usor si se asezé alaturi — Va si zica ifi neglijezi barbatul, zise Redrick, indopandu-se din nou. Deci ma dispref sti — Ce fel de barbat oi fi acuma, nu stiu! Un sac gol, nu barbat, Stai si te umplu mai inta — Si daca? .. Mai sunt minuni pe lumea asta. — Lasa, ci nam vazut minuni d- astea de la tine, Poate vrei si bei ceva? Redrick se juca absent cu furculita— Nu, Cred ca nu. (Se uiti la ceas si se ridici,)O si plec acum, asa cd pregateste-mi costumul cel mai Sti tw cAmasuta, cravat bun categoria extra, O Se indrepta spre camara, lipaind cu picioarele goale si curate pe pardoseala racoroasi. Intra si se incuie. isi puse sortul de cauciue, manusile de cauciue lungi pana la cot, si incepu sa scoata pe masi tot ce era in sac. Doua "biberoane' © cutie cu "ace de siguranti", noua "baterii", trei "bratari” si inca un cero, tot ca o "bratara” dar dintr-un metal alb si usor, avand un diametru mai mare cu vreo treizeci de milimetri. Saisprezece pachetul de polietilen. Doi "bureti" cat pumnul, Trei Un buciti de "stropi_ negri" foarte bine pastrati "aze" borcan cu "lut sifonat" .. in sac mai rAmasese un container de portelan greu, bine impachetat in vata de sticl, dar Redrick nu puse mana pe el. Scoase figarile si isi aprinse una, uitandu-se la toata marfa de pe mas Pe urma trase un sertar, scoase 0 foaie de hartie, un ciot de creion si o numaritoare cu bile. Tinand tigara in coltul gurii si clipind din ochi din cauza fumului, scria cifra dupa ci le pe trei coloane. Facu totalul primelor doua coloane, Sumele erau destul de a in impuniitoare, Stinse mucul de scrumiera, deschise cu precautie cutia si isturna "acele de siguranta pe hartie. in lumina electrica acele pireau albastrui si mumai céteodati aruncau jerbe de culoare spectral: rosu, galben, verde. Lud unul dintre ele si, cu grija, ca si nu se infepe, il puse intre degetul mare si a aratator. Pe urma, stinse lumina si mai astepta putin ca si se obisnuiascd cu ‘intunericul. Acul “tacea". il puse la o parte, pipai altul si il prinse intre degete. Nimic. Apis mai tare, riscdnd si se infepe, si acul incepu si "vorbeasca" slab strabateau rapid acul si care se rarira dintr-o data. Izbucniréjerbe rosietice, ce schimbandu-se in verde. Cateva secunde, Redrick admira acest joc straniu de artificii, care, aga cum aflase din "Expuneri", trebuia si insemne ceva. Poate ceva foarte important. Pe urma, punandu-i separat pe primul, lui altul in total au fost saptezeci si trei de “ace de sigurant", din care "vorbeau" De altfel, trebuiau s& "Vorbeasca", dar pentru asta douasprezece. si celelalte forta degetelor nu era suficienté, Era mare cat nevoie de o masina speciala masa. Redrick aprinse din nou lumina si adauga inca doua cifre la cele scrise. $i numai dupa aceea se hotari. Bagi mainile in sac si, tinandu-si respiratia, scoase si puse pe masi un pachet moale. il privi un timp, ingan- barbia palmei, Pe urma, lua creionul il invarti durat, frecindu-si cu dosul intre degetele inmanusate si iar il arunca. figara si, pachetul, o fuma toata. Scoase o privind mere — Ce dracu’, zise tare. Lua pachetul cu hotarare gi il baga inapoi in sac. $i cu . gata! Ajungel Rasturna imediat "acele” inapoi in cutie si se ridic8, Era timpul s& plece Probabil c& i-ar fi prins bine o jumatate de ori de somn ca si-si limpezeascagandurile, dar, pe de alté parte, mult mai folositor era si ajunga la intalnire mai devreme si si vada cum si ce. Arunc& manusile, atarna sortul si, far si sting lumina, iesi din cdmara Costumul era deja pus pe pat si Redrick incepu si se imbrace, Tocmai igi ficea nodul la cravata in fata oglinzi cand in spate scartai usor parchetul si auzi o rasuflare precipitata. Lua imediat © mina serioasa, ca si nu pufneasca in ras — Bau! se auzi langé el o voce subjire si cineva il prinse de picior. — Ah! tipa Redrick, lesinand pe pat. Maimutica, razind si chicotind, se urca imediat pe el. Il calca, il tragea de par si ji insira noutatile: — Vecinul Willi a rupt piciorul papusii, la etajul trei a aparut un pisoi alb cu ochii rosii, probabil c& nu a fost cuminte si s-a dus in Zona, Seara am mancat gris cu lapte si cu dulceata, nenea Cremi-de-ghete iar a tras la masea, s-a imbolnavit si a plans. Da’ de ce pestele nu se ineacd in apa? De ce mama n-a dormit noaptea? De ce sunt inci degete, mainile numai doua si nasul singur? Redrick imbratis’ incet_o vietate calda, care se urca pe el gi il privea cu de albul Se lipise de fata lui cu ochii_ mari, negri si lipsi pupilelor. obrajorul moale, acoperit de un pufusor auriu, Redrick repeta intruna, — Maimutico .. Ah! Maimutico! Deodat’ sun telefonul chiar lang: urechea lui. intinse mina si ridic receptorul 48 —Da in receptor ticere. — Alo? Alo? Nimeni nu raspunse. Pe urma, se auzi un zgomot ca si cum la celalalt capat al firuluis-ar fi inchis telefonul Apoi se auzi tonul. Redrick se ridica, ° A pe Maimuticd jos, deja n-o mai asculta, isi puse pantalonii si haina Maimutica vorbea fra intrerupere, in timp ce el zimbea absent, astfel cA, in scurti vreme, auzi: "Tata gi-a mugcat limba si a inghitit-o", Pe urma, il isi in pace. Se intoarse in cimar | puse intr-o servietd tot ce era pe masa, fugi in baie dupa box, di lua servieta intr-o mana si cosul cu sacul nou se intoarse in camara, n cealalta, iesi si incuie meticulos usa cAmarii, dupa care striga la Guta: "Am plecat!" Cand te intorci? intreba Guta, iesind din bucatarie, Se pieptinase deja, se fardase si nu mai avea pe ea halatul, ci © rochie de casa, care-i placea lui cel mai mult, de-un albastru stralucitor si cu decolteul larg. Se uit la ea, se apropie si, aplecdn- du-se, o siruta pe decolteu. = Hai, Guta, du-te o dati, a zis incet — Dal eu? Si pe mine? ciripi Maimutica, strecurandu-se intre ei Trebui s& se aplece si mai mult Guta se uit la el nemiscata — Fleacuri, spuse el. Nu te-ngrijora O site sunPe scari, cu un etaj mai jos, Redrick vazu un individ corpolent, intr-o pijama virgata. Cotrobaia la yala usii sale, Din adancurile intunecoase ale apartamentului sau, rzbitea un miros de acreala calda, Redrick se opri si il saluta — Bun’-ziua Grasanul se uiti cu teama la el, peste umdru-i puternic si mormai ceva. — Sofia dumneavoastra a fost la noi azi-noapte, spuse Redrick. Zicea c& tiem ceva. E o neintelegere. — Nu-mi past, bombini omul in pijama. — Nevasti-mea a spalat rufe asear’, continua Redrick, Dac v-a deranjat, va rugim s& ne scuzati — Da’ eu n-am zit nimic. Va rog — Atunci ma bucur foarte mult Cobori, puse cogul impreund cu sacul intr-un iar cand ajunse in garaj, colt, il acoperi cu 0 banca veche si dupa ce se mai uité o data peste tot iesi in strada. Nu era mult de mers: doua cartiere pana la piaf4, apoi printr-un pare si inca un cartier pana la Bulevardul Central in fata Metropolului stralucea, ca- ntotdeauna, un sir multicolor de masini, iar "boys" in scurte de culoarea zmeurei rau geamantane. Niste tipi solizi, ce pareau a fil strdini, se stransesera in grupulete de cate doi sau trei, discutau gi fumau stand pe scara de marmuri. Redrick se hota si nu intre acolo deocamdata. Se agezi sub o umbrela in cafencle miei fata unei de vizavi, comanda 0 cafea si isi aprinse o “9 La doi pasi de el stateau la o masuta trei insi din politia international’, imbracati in civil, Erau grabifi si mancau in tacere cérnati prajiti "a la Marmont". intre timp bauser& bere neagr’ din halbe inalte, de sticla, Alaturi, la vreo zece pasi, un sergent manca posomorat cartofi prajiti Casca albastra zicea rasturnaté pe jos; statea atarnaté de alaturi, spaitarul scaunului centura cu tocul pistolului, in afard de ei, la cafenea nu mai era nimeni. Ospatarita, o femeie in varsté, 0 necunoscuta, stitea deoparte si, din cand in cand, casca, ducandu-si mana delicat la buzele rujate, Era noua fara douazeci Redrick observ c& din hotel iese Richard Nunan, care-si punea din mers pataria moale. Cobora sprinten pe scar’, micut, rotofei si oz, iar pe fata i se citea bunastarea, Era proaspat, plin de viata gi pirea cunvins cA nu-I asteptau nici un fel de nepliceri. Ferindu-si fata cu palma, se uit& la Nunan cum se asazi la volan, preocupat si grijuliu, cum muta ceva de pe scaunul din fafa in spate, cum se apleaci si-si_aranjeazi__oglinda retrovizoare. Pe urma, Peugeotul scoase un norigor de fum albastrui, claxon un aftican imbracat in burnus si iesi voios pe strada, Judecdnd dupa toate, Nunan mergea la Institut si asta insemna c& va trebui si ocoleascd finténa si si treacd pe langa cafenea. Era prea tarziu ca s& se mai ridice si sa plece. Atunci, Redrick isi ascunse fata in palm si se apleci deasupra cestii, Inutil insa. Peugeotul claxona puternic, scragni din roti si se auzi vocea insufletita a lui Nunan — Hei, Schuhart! Red!injurand in gand, Redrick igi salt capul, Nunan se indrepta spre el, stralucind de amabilitate si intinzand mana din mers = Co fa intreba el, i, asa de devreme? ai apropiindu-se, Mulfumesc, mamico, ii arunca el ospataritei, N-am nevoie de nimic. $i din nou spre Redrick: Nu te-am mai vazut de-o suta de ani! Pe unde te-ai mai ascuns? Cu ce te mai ocupi — Eh Redrick. Cu marunfisuri si tu, zise, fra placere, Se uité cum Nunan, atent, dar hotarat, se asezi alaturi pe un scaun si dadu la o parte, cu manutele lui pufoase, paharul cu servetele si farfuria pe care fusesera sandviciurile, Asculta cum Nunan palavragea prietenos. — Te-ai cam ofilit, Ce, nu dormi destul? Sti, si eu m-am cam incurcat in ultimul timp cu noua automatizare, dar de dormit ... nu, fratioare, Somnul e de baza la mine, N-are decat sf se aleaga prafuul de automatizarea lor, (Deodata, se uita in jur.) Pardon, poate astepti pe cineva? Nu te deranjez? — Noo ... spuse Redrick indolent Am avut putin timp liber gi m-am gandit s& beau macar o cafea — N-am sa te retin prea mult, zise Dick, si se uité la ceas, Asculta, Red. Las maruntisurile tale si intoarce-te la Institut. Doar sti moment, Daca vrei, poti si Iucrezi iar cu cA te primese in orice un rus, A venit unu' de curand. Redrick dadu din cap — Nu. incd nu sa nascut un al doilea Kirill. $i, de altfel, n-am ce face in Institutul vostru. La voi e numai automatic, acum in Zon’ merg numai roboti, si premiile, dupa cum infeleg, tot eile primesc, iar salariul de laborant nu- mi ajunge nici pentru igari — Las, ci totul se poate aranja, ji replici Nunan. — Da’ mie nu-mi place cand s- ind ma aranjeaz& ceva pentru mine. De c: stiu, m-am aranjat singur si-am s& mi descure mai departe tot singur. — Ai devenit mandru, zise Nunan dezaprobator. — Nu sunt mandru deloc. ins’ nu- mi place s& socotese fiecare banut, asta e — Poate ca ai dreptate, zise Nunan cam absent, Se uit& indiferent la servieta lui Redrick si urmari cu degetele o monogram de argint cu litere slavone. Aga e, omul are nevoie de cat mai multi bani incat s4 nu se mai gindeasca la ei Kirill {i-a facut-o cadou? intreba el, ara- tnd spre servieta — Am mostenit-o in ultima ‘vreme nu prea te-am vazut in "Bor;”. — Poate pe tine nu te mai vede omul, protesta Nunan. Mananc acolo aproape in fiecare zi, Aici, in "Metropol", pentru fiecare chifteluta iti ia si piclea .. Asculta, zise dintr-o data. Cum stai cu banii acum? oe ye ar mprumut? intreb Redrick. — Nu, invers. — S& ma imprumufi, va si zic& — Am ceva de lucru. — 0, Doamne exclama Redrick. $iie mai are? intreba imediat — Sunt multi ca tine, Rechinii Nunan parca abia acum il injelese gi rase. — Nu. Nu pentru specialitatea ta principala. — Da' pentru care? Nunan se uita din nou la ceas — Uite ce e, zise ridicandu-se. Vino astazi in "Borj", pe la pranz, in jur de doua. O sa discutém mai pe-ndelete. — La doua nu cred c-am sa reusese. — Atunci seara, pe la vreo sase, De acord? — Sa vedem, zise Redrick, gi se uita siel la ceas, Era noua fara cinci Nunan ji facu cu mana gi se “rostogoli” spre Peugeotul sau. Redrick il conduse cu privirea, chema ospatarita si ji ceru un pachet de "Lucky Strike”, il plati si, lund servieta, traversa strada fri grab§, spre hotel. Soarele deja incalzea destul de tare si strada se Redrick simfi sub pleoape o usturime. Stranse din umpluse de zApuseala umeda ochi cu putere, amintindu-si cu necaz cA nu reusise s& doarma nici macar 0 ora inainte de 0 afacere atat de importanta Si atunci se intampla Asa niciodata in afara Zonei. Chiar si-n Zona ceva nu-l mai incercase numai de doua, trei ori, Parca picase, dintr-o data in alté lume, Milioane de mirosuri se prabusira peste el: aspre, dulci, metalice, moi, _periculoase, alarmante, uriase cat casa, micute ca niste fire de praf, grosolane ca niste bolovani, fine si complicate ca mecanismul unui ceas, Aerul deveni tare siin el aparura suprafefe, muchii, colturi Parca totul s-ar fi umplut cu imense bile zgrunturoase, cu piramide alunecoase, cristale antice si colfuroase si prin astea trebuia s mearga ca-ntr-un vis, ca printr-o pravalie intunecoasa, plina cu mobila veche si monstruoasi ... Dura numai o clipa. Deschise ochii si totul disparu. Nu fusese alta lume — insi aceeasi lume cunoscuté parca s-ar fi intors spre el cu o fati nestiuta, se aritase pentru o clip si din nou se in- chise ermetic inainte ca el s& infeleagd ceva il curenta_ un claxonat puternic, nervos si, dezmeticindu-se, Redrick mari pasul, pe urma fugi si se opri abia Langa peretele "Metropolului", Inima i se zbatea nebuneste, Puse servieta pe asfalt, desficu rapid pachetul de tigari si isi aprinse una. Tragea tare din ea, odihnindu-se ca dup’ o bataie. Un policeman se opri alaturi si il intreba grijuliu — Pot si va ajut, mister? — Nenu, scoase din el Redrick, tusind. E zapuseala — Poate vreti sa vi conduc? servieta Redrick se apleca gi ridi — Gata. Totul e-n regula, prietene. Muttumese Se indrepta repede spre intrare, urci treptele si intra in hol. Aici era ricoare, intunecos, mohorat, cu ecouri largi, Ar fi trebuit s& se-arunce intr-unul din fotoliile imense de piele, ca si-si tragisufletul,dar termine igara, uitdndu-se in jur cu ochii si-asa intarziase, Reusi numai si intredeschisi, cercetnd lumea care forfotea in holul imens, Ciolinosu! era deja aici si rasfoia cam nervos niste mucul intr-o reviste, Redrick arunc& scrumier’ si intr impreund cu el, se buluciré. un grisun cu suflu astmatic, 0 dama puternic parfumaté, cu un baietel ce manca nervos ciocolata, si o batrana imensa, cam prost "barbieri Pe Redrick il inghesuira intr-un colt. inchise ochii ca si nu vada fata baiefelului, caruia ii curgea pe barbie saliva amestecata cu ciocolaté. Nu vroia so vada pe mamica lui, cu pieptul plat, pe care atarna un colier din "stropi negri’ 1a de ochii bulbucati si sclerozati ai grasanului mari, montati in argint. fi era si de negii inspaimantatori de pe fata bubdita a batranei. Umflatul incerea si aprind’ o figara, dar imediat babornita il puse la punct si continua s-o facd pana la etajul cinci, unde se pravali afara. Imediat, umflatu’ isi aprinse figara cu 0 bucurie nedisimulata, de parc acum §i ar fi cAstigat libertatile sale civile. incepu ‘ins s tuseasca, sa haraie, sa se inece, buzele scotindu-si cao camila. gi inghiontindu-l pe Redrick Redri k iegi din lift la etajul opt si asi pe covorul moale, intins de-a lungul intim de becu coridorului_ luminat mascate. Mirosea a tutun scump, a parfum parizian, a piele naturala si lucioasi de portmoneie doldora cu bani, a dame scumpe cu cinci sute de monezi pentru o noapte gi a porttigarete’ din aur PORTTGARE, arin fT 2b ws dn masiv. Toate aceste nimicuri, mucegaiuri respingatoare, se Zonei, supsesera, dar infulecasera de la ea, imbuibandu-se neincetat. Zonei insi nu-i pasa de nimic si mai ales o durea-n cot dac& Astia se vor situra pand-n gat sau nu, Nu se sinchisea daca tot ce era in ea va ajunge afara si se va rspandi in Redrick, fara s&_ bat’, deschise usa cu numarul 874. toata lumea, Ragusitu' statea pe o masa langa geam si invartea un trabuc. Era in pijama, avea parul rar si umed, dar piep- ari fata nesandtoasa, era bine barbierita. tanat cu iar umflata, — Aha, exclama, fri si ridi privirea. Punctualitatea este politetea regilor. Buna ziua, baietelul meu Termina de taiat trabucul, il luk cu ambele maini si, ducdndu-l la mustata, igi plimb& nasul de-a lungul lui inainte gi inapoi. = Dar unde-i batranul Barbridge? Ragusitu, ridicandu-si privirea, Avea ochii limpezi si albastri, ingeresti bunul si continua Redrick igi puse servieta pe canapea, se agezi si igi scoase figarile — Barbridge nu vine. — Bunul si batranul Barbridge, zise Ragusitu’, luand trabucul cu dou’ degete si ducindu-l cu grija la gurd, Batranul Barbridge nu sta prea bine cu nervii Se uiti in continuare la Redrick cu ochii limpezi si albastri, fir si clipeasca. De altfel nu clipea niciodata Usa se intredeschise si in camera sestrecura Ciolinosu — Cine a fost individul cu care ai vorbit? intreba din prag — Bund ziua, ii raspunse Redrick. Ciolanosu' isi infipse mainile in buzunare, se apropie, pasind larg cu picioarele lui imense, ragchirate, si se opri in fala lui Redrick. — Ti-am mai spus de o suté de ori, il mustra el. Nici un contact inainte de intalnire. lar tu ce faci? — Ti-am spus buna ziua. lar tu ce faci? Ragusitu’ rase, iar Ciolanosu’ zise nervos: - Se opri ca si-l sfredeleasca pe Redrick cu 0 Bun& ziua, bund ziua privire plin& de repros si se arunc& ala- turi pe canapea, Nu e bine ce faci, ii zise intelegi? Nu e voie! — Atunci sa fixati intalnirea unde n- am cunoscuti, ii reprosa Redrick — Baiefelul are dreptate, remarca Ragusitu’. E greseala noastra .. Deci cine era tipu’? — Richard Nunan, Reprezinta niste firme care aduc utilaje pentru Institut Locuieste aici la hotel — Vezi cat e de simplu, spuse Ragusitu’, uitindu-se la Ciolanosu’, Apoi lua o bricheta formidabila, reprezentand statuia Libertatii, 0 privi cu indoiala si o puse inapoi — Da’ Barbridge unde ? intreba iolanosu' deja prietenos. fund, i Redrick S-a dat la informa Cei doi schimbara repede_privit intre ei — Odihneasci-se in pace, spuse Ragusitu’ atent. Sau ... poate ¢ arestat? Un timp Redrick ticu, tragand incet din tigara. Pe urma, arunc& mucul pe jos sizise — Nu va temefi, E "curat”. Zace-n spital — Si asta numesti “curat"? sari Ciolanosu’ nervos si se duse spre geam. Care spital? — Nu-i purta de grijé. E acolo unde trebuie, Hai la treabi, cA mi-e somn. — La care spital? intreba iritat lanosu' — Stai ci-fi zic acum. Ne punem 0 data pe treaba sau nu? — Ne punem, ne punem, baietelul meu. Cu o usuringa neasteptata, Ragusitu’ siri jos, impinse repede masuta spre Redrick $i, mituri tot ce era pe ea, aruncénd pe dintr-o singura_ migcare, covor un vraf de reviste si ziare, Se asezi vizavi, pundndu-si méinile paroase pe ‘genunehi. — Astept propuneri Redrick deschise servieta, scoase lista cu preturi si 0 puse pe masu{a in fata Ragusitului, Acesta se uité si im- pinse hartia intr-o parte, cu unghia Ciolanosu’ era in spate si se uita la lista peste umarul Ragusitului — Astaci pret id, zise Ragusitu’. Hai, arat ne, arat’-ne! — Bani, riposta RedrickCe fel jolanosu', de neincrezator, “inel"? intreba infigand degetu-n lista peste umarul Ragusitului Redri deschisi pe genunchi si se uita nemiscat k tlicea. Tinea servieta in ochii de-un albastru_ingerese. Ragusitu’ zambi, in sfarsit — Oare de ce te iubese asa de mult felul meu? ganguri el. $i se mai zice cA nu exist dragoste la prima vedere! (Of teatral.) Phill, prietene, cum se zice pe-aici, cantareste-i "varza", rasfoieste-i verzisorii ... $i di-mi o data chibritul! Vezi doar ... Scutura trabucul pe care incd il mai finea intre degete. Phill Ciolanosu' mormai ceva neingeles, ii arunca cutia cu chibrituri si intra in camera de alaturi, deschizind 0 us mascati de niste draperii. Se auzeau cam nedeslusit discutii nervoase, parci ceva despre o matin sac, si in rest numai—mormaieli___neinteligibile. Ragugitu’ isi aprinse, in sfirgit, trabucul si incepu sa se uite fix la Redrick, cu un zimbet absent asternut pe buzele subtiri si palide. Redrick isi rezema barbia de servieti, se uit . fa randul lui, drept in ochii albastri si incercd sA nu clipeasca, desi pleoapele ii ardeau ca focul, ar ochii ii icrimau. Pe urma, Cioldnosu' se inapoie, arunc& pe masuta doud pachete sigilate de banenote si, bosumflandu-se, se asezi alituri de Redrick. Acesta se intinse alene dupa bani, Ragusitu’ il opri cu un gest, rupse sigiliile de Ia fiecare pachet, le mototoli si le baga in buzunarul pijamalei — Acum, te rog, zise el Redrick lua bani si, fir si-i numere, fi bagi in buzunarele hainei, Pe urma, incepu si scoaté marfa, O ficea incet, dandu-le posibilitatea si vada fiecare lucru si sa verifice dupa lista. in camera era liniste si numai Ragusitu’ sufla greu, De dupa draperii se auzea un zgomot slab de parc cineva ar fi amestecat cu o lingurita tr-un pahar. Cand Redrick inchise servieta gi o incuie, Ragusitu’ ridicd privirea si il intreba — Si cu prineipalul cum ramane? — Nicicum, réspunse Redrick. Tacu un timp gi adaug’: deocamdata. — imi place acest "deocamdat spuse duios Ragusitu’. Tie nu, Phill? — Le cam incurci, mai Schuhart, zise scarbit Phill Ciolanosu’. $i de ce le incurci, nu stiu. Asta-i specialitatea mea. Afacerile dubioase, $i e o specialitate grea — Bine, zise Ragusitu'. Unde-i aparatul de fotografiat? _ mormai Drace, Redrick, frecindu-si obrazul si simtind cum incepe si roseasca. Sunt vinovat. Am uuitat complet de el — Acolo? Ragusitu’ ficu o migcare nedefinita cu tigara. — Nu-mi adue aminte, Probabil c& acolo, Redrick inchise ochii si se las pe spate, Nu, nu-mi adue aminte deloc — Picat, zise Ragusitu'. Dar micar ai vazut chestia aia? — Nu. Tocmai, asta e. N-am ajuns pana la caupere®, Barbridge s-a Parspldnitiinpeeeptaer tetany eadbalicit intr-o "piftie" si a trebuit si ne intoarcem imediat. Fiti sigur c& daci 0 vedeam n-o uitam. — Asculta, Hugh, sopti dintr-o data speriat Cioldnosu’. Ce-i asta? Statea incordat si se vedea cum in jurul degetului aratitor de la mana dreapta se invartea singur "inelul" acela metalic, alb. Ciolanosu’ holba ochii la el — Nu se mai opreste! aproape c& {ip Ciolinosu’, mutandu-si privirea de la inel la Ragusitu’ si inapoi — Cum adicé nu se mai opreste? intreb& precaut Ragusitu’ si se retrase un pic Lam Side —L-am pus pe deget si invartit 0 data, asa, pur si simplu un minut intreg nu se mai opreste. nd Inelul, Ciolanosu’ se scula bruse si tin ntiu, se invartea in fata lui ca — Ce ne-ai adus? intreba Ragusitu — Dracu stie. Nici n-am crezut c& Daca stiam v-as fi jupuit mai tare. Ragusitu’ se uité un moment la el, pe urma se sculé si disparu dupa draperii Imediat au inceput si murmure niste si ind de jos © revista, incepu s-o risfoiasca absent. in revisti erau o multime de muieri cu fundu' tare, dar nu ia de ce, acum ii era sila si le vada, Arunci revista gi se u prin camer’ iuténd ceva de baut. Pe urmi, scoase din buzunar un teane de bani si ii numéra, Totul era in regula, dar ca oem adoarma il controla si pe celélalt. Si-n timp ce-1 punea in buzunar, se inapoie si Ragusitu’ — Ai noroe, baiefelul meu, i anun{a pe Redrick, agezdndu-se in fafa lui. Sti ce-i un perpetuum mobile? Nu, N-am invatat despre asa — Nici Ragusitu’, scofand inci un pachet de nue nevoie, spuse banenote, Lata preful primului exemplar, rosti el desigilandu-l, Pentru fiecare “inel" in plus © si primesti cate doud O sh baiefelul meu? Cate dou’. Cu o conditie asemenea_pachete inte, ins. in afara de noi doi, nimeni no afle nimic, niciodaté. Ne-am inteles? Redrick bag banii in buzunar si se ridica. — Am plecat. Cand si unde, data viitoare? Ragusitu' se ridica gi el. — 0 si te sun. Astepti la telefon in fiecare vineri, intre noua si noua jumatate, dimineata. O s& primesti_sa- Phill si Hugh si o si talnire. lutari din partea {ise fixeze 0 Redrick didu din cap si se duse spre Ragusitu’ il conduse, punandu-i mina pe u As fi continua el, Pana acum, totul a fost bine, vrut si ma-nfelegi, foarte frumos s.a.m.d., iar “inelul" este chiar minunat. inainte de toate insé, avem nevoie de doua lucruri: fotografiilesi containerul plin, Adu-ne aparatul de fotografiat, dar cu filmul ficut, si containerul de porfelan plin i n-o s& mai trebuiascd si mergi in Zonda niciodata. Redri mana de pe el, deschise usa si isi scuturd umarul, aruncdnd ies Mergea din nou pe covorul moale, fir’ s se intoarci macar si simtea tot timpul in ceafii privirea patrunzatoare a ochilor de un albastru ingeresc. Nu mai astepta liftul si cobort opt etaje pe jos Iesind d se duse la capatul celdlalt al oragului Metropol”, lua un taxi gi Soferul era un necunoscut, proaspat angajat, un individ cu fata plina de cosuri si cu nasul mare, Era unul dintre cei care nivaleau in Marmont, mai ales in ultimii ani, care cAutauaventuri zdrobitoare ce puteau s& le aduca bo; si nestemate, faima mondial Asa cum navaleau, aga si ramaneau soferi de taxi, chelneri, muncitori in constructii, gorile de restaurant, niste hrapareti chinuifi de dorinfe nedefinite, nemulfumiti de tot ce aveau, profund alith dezamagiti si convingi ca au fost pa Jumatate din ei se chinuiau o luni-doud, apoi se intorceau acasa, blestemand si povestind decepfiile lor aproape tuturora. numarai pe degete pe cei care ajun- geau stalkeri, dar acestia mureau foarte repede, nemaiavnd timp si inteleaga ceva. Unii reugeau s& intre la Institut, cei mai risiriti si citifi putand si ocupe postul de preparator. Restul, isi petreceau serile in bombe, se bateau din din cauza neinfelegerilor in concept cauza fetelor sau, pur si simplu, din betie. Organizau din cind in cand manifestiri cerand cine stie ce, tot felul de demonstrafii de protest, de greve — stand pe jos, in picioare sau chiar culcdndu-se. Pur si simplu, exasperaserd politia orasului, prefectura si pe localnici, ins, dupi un timp, se linisteau, se potoleau si vroiau si stie tot mai putin de ce se afla Soferul mirosea a bautur’, ochii ii erau inrositi ca ai unui iepure si era foarte agitat. incepu imediat sa-i po- vesteasc lui Redrick cum azi-dimineata a aparut pe strada lor un mort din cimitir. A venit la vechea lui casa, care fusese ani, Plecasera toti de- acolo: viduva batranului si fata, cu soful si nepotii. Vecinii spuneau ca individul murise acum vreo treizeci de ani, inci inainte de Vizita, si acum, poftim! A aparut. A tot umblat pe langa casa si apoi a inceput si — Stop, zise Redrick. Opreste aici. Se cotrobai prin buzunare, nu gasi mirunfis si trebui s& schimbe o bancnota noua. Pe urma, astepta la poarta pana taxiul. Vila lui Sterviatnik nu era Doua etaje, alaturi un pavilion de rd. O grijita, o sera si un chiose alb, pentru partidele de bi gridina ascuns printre meri. Totul era ingradit de un gard din fier forjat, vopsit in verde deschis. Redrick suna de cateva ori si poarta se deschise incet, scértaind, Pasi incet, firi graba, pe o alee presirata cu pietrig fin, de-a lungul cireia se aflau tufe de trandafiri. La intrarea in vil, il astepta deja pe scari Popandaul, garbovit, negru-roscat, arzind de ne- dare si fie folositor. Se rasuci intr-oparte, pipai cu un picior treapta de jos, tremurand tot, se propti in el si incepu si traga si al doilea picior, in timp ce didea mereu cu mana sindtoasa spre Redrick: Acum, acum — Hei, Roscovane, se auzi din grind vocea unei femei Redrick intoarse capul si ziri_ prin frunzis, aldturi de acoperisul alb- si dantelat al chioscului, niste umeri goi, bronzafi, © gurd de-un rosu aprins si o mani care ii facea semne. Tl saluté pe Popandau cu o migcare urti din cap, se intoarse din drum si se indrepta spre chiosc, direct prin tufele de iarba verde, trandafiri, calednd pe matdsoasa. intr-o poienita era aruncata o saltea imensa, rosie, pe care statea lungita Dina Barbridge. Avea un pahar in mana gi aproape statea costum de baie de carte cu coperte fistichii, iar purta un invizibil, Alaturi saltea, aruneata 0 in umbra unui tufig era pusi o frapiera stralucitoare, din care rasdrea gatul subfire gi lung al unei sticle. — Hai noroc, Roscovanule, zise Dina Barbridge, salutandu-1 cu paharul Dar unde-i papa? lar a dat de bucluc? Redrick se apropie si, tinnd la spate servieta, 0 privi de sus. Da, Sterviatnik ceruse intr-adevir in Zona niste copii de minune, Dina era robusta, avea piclea ca de atlaz, fara nici un cusur, fara 0 cuta macar. O suta cincizeci de livre de carne delicioasa: trupul unei tinere de douazeci de ani. in plus de asta, avea ochii ca de smarald, ce sclipeau tainic, 0 gurd mare, umeda, cu dinfii albi si stralucitori, parul pana-corbului, Tot corpul ii lucea in soare; umeri, pantece, coapse, doar cu 0 intre sani micd umbra aproape goi Statea si o privea sincer, deschis, fara nici o refinere, iar ea se uita la el de jos, zimbind inelegitoare. Pe urma, duse paharul la gura si inghiti de cateva ori — Vrei? intreb& ea, lingandu-si buzele si, asteptind atat cat trebuia ca dublul inteles s ajunga fa el, ii intinse paharul Redrick intoarse capul, cutand, un loc unde s& stea. Gisi un sezlong in umbr&, se arunc in el si isi intinse picioarele. — Barbridge e-n spital. fi taie picioarele. Tot zambind, se uita la el numai cu un ochi, celalalt fiind acoperit de cascada de par negru ce i se revarsa pe umar. Zambetul ii ingheta ins& imediat — un ranjet de zahar pe faa bronzata, Pe urma clatina paharul absenta, parc ascultand clinchetul ghefii ce se lovea de pereti si ‘intreba: — Amindoua picioarele? — Da. Amiandoua Poate de la ‘genunchi, dar s-ar putea si mai de sus. Ea puse paharul jos si isi didu parul la o parte. Nu mai zimbea. — Pacat. $i, va sé zicd tu. Barbridge putut povesti cum se intamplase totul Numai Dinei ivar fi Probabil cA ar fi putut chiar si-i spuni cum se intorsese la masina, tindnd boxul in pumn, cum il implorase Barbridge $i fi promisese Globul de Aur. $i n-o ficuse pentru el, ci pentru copii, pentru ea sipentru Archie. Dar nu-i spuse. Baga mana in buzunar, scoase un pachet de bancnote si, fra s4 spun un cuvant, il arunci pe salteaua rosie, direct la picioarele lungi si goale ale Dinei. Bani se desficurd intr-un evantai larg, din care Dina lua cativa. Absenta, incepu sa se uite lung la ei, de parca ar fi vazut pentru prima data aga ceva, — Deci asta-i ultimul salariu, zise ea, Redrick se intinse de la sezlong pana la frapierd si, scotand sticla, se uit& la eticheta. De pe sticla neagri se prelingeau picaturi de apa si atunci Redrick o finu intr-o parte ca s& nu-i ude pantalonii, Nu-i placea whiskyul scump, dar acum era bun si Asta. Vru si bea chiar din stick, dar il oprira niste sunete de protest din spate. intoarse capul si vazu ci, i in poienita, grabit Popandau', strambe. Tinea in fat, cu ambele maini, un pahar inalt cu o bauturd transparenta. Se chinuia mult, transpiratia ii curgea pe fata neagrd-roscata si ochii insingerati aproape ii iesisera din orbite. Vazand ci Redrick se uit la el, intinse paharul cu disperare si parcd mugi sau scénci, deschizand larg gura stirba — Astept, astept, zise Redrick si baga sticla inapoi in frapiera Popandau’ ajunse in sfarsit, ii didu paharul lui Redrick gi, cu o familiaritate timida, il batu usor pe umar cu mana sa paralizata Multumese, Dickson, —spuse lipsea Ca-ntotdeauna esti la inalfime, serios Redrick. Exact ce-mi acum, Dickson, Si, in timp ce Popindau’ didea din se batea cu mana Redrick solemn paharul spre el, il saluta si bau cap bucuros gi sindtoasi ridicd pe. picior, jumatate dintr-o inghititura. Pe urma, se uitd la Dina. = Vrei,intreba, —ardtindusi paharul Nu-i raspunse. impaturea o bancnota pe jumitate, apoi inc& o dat& gi inc’ o data — Lasi, c& n-o s4 mori, Zi zise. Papa are Ea il intrerupse. — Va sa zicd, lai scos. L-ai carat in spinare ca prostu' prin toata Zona Papa-lapte ce esti! Ai scdpat aga un prile| Redrick, uitand de pahar, o privea perplex, Ea se ridicd si se apropie, cilednd banii imprastiafi. Se opri in fata lui, infigandu-si strangi in pumnisor soldurile alunecoase, —_unduitoare, acoperindu-i tot universul cu corpul ei minunat ce mirosea a parfum sia transpiratie dulce — Ulte-asa ar face ou voi in jurul pe Asteapta, degetului, idiofilor ... Uite-asa oasele voastre, capete seci asteapt mult si bine. Chiar sien befe 0 si umble pe tirticufele voastre, O si va arate ined ce inseamni mila si dragostea de frate! tipa Dina, Harta si capcanele, aga-i? Dobitocule! Dup& mutra ta pistruiat’ vid c& ti-a promis, Agteapta, ci-ti d& el hart’. Iart, Doamne, sufletul tampit al roscovanului Redrick Prostu’Atunci Redrick se ridicd, fra graba, si fi trase o palma cu putere. Tacu brus ingropa fafa in palme: , czind ca secerata pe iarba si igi — Imbecilule ... Roscovane mormaia neinteligi prilej Red din pahar si far |. Sa pierzi un asa Asa un prilej privind-o, termina de baut se intoarca il pasa Popandiului Nu mai avea ce si discute aici. _intr-adevar, Zona ii daduse lui Sterviatnik niste cop exceptionali, iubitori si respectuosi. esi pe strada si reusind s& prind’ un taxi, ii spuse soferului si-l duc’ la "Borj" Trebuia s4 termine cat mai repede toate treburile apoi si doarma in nestire. Pica de somn, in fata ochilor totul plutea, iar, pand la urma, cedand, afipi si se las cu tot corpul pe servietd. Se trezi numai atunci cand soferul il scutura de umar. — Am ajuns, mister — Unde suntem? intrebi buimac, Doar ji-am spus s& m& duci la banca. —Nu, mi er. Afi vrut si mergeti la "Borj"! Uite si "Borjul” — Bine, bine, ced’ Redrick. Oi fi visat ceva. Plati si cobori cu greu, abia térandu- si pi Asfaltul incdlzise deja si se Picuse foarte cald areleamorfite se Redrick simfea ci transpirase tot, gura ti era cleioasi si parc putea, ochii_ fi licrimau. inainte de a intra, se uit& in jur. Strada era pustie la ora asta, ca de obicei le de deschisesera inc& si chiar "Borjul” era Praval drum peste muse practic inchis acum. Dar Emest era la post. Stergeapaharele, _uitandu-se mohorat la trei tipi ce stateau la un pahar de vin, la 0 misufa din colt. Pe celelalte misute, stiteau aruncate —_scaunele intoarse, iar un negru pe care nu-l cunostea, in sacou alb, stergea pe jos. Un alt negru se incovoia sub greutatea unor lizi cu bere pe care le cara in spatele tejghelei. Redrick veni la tejghea, puse pe ea servieta si saluta: "Bund ziua!” Emest mormai ceva neprietenos. — Da-mi bere, zise Redrick si Ernest tranti pe tejghea 0 halba goal, scoase din frigider 0 sticla, o deschise si rasturd confinutul in hajba gura cu palma, incepu deodata si se uite fix la Redrick, ciscand si acoperind mana lui Emest. Tremura. Gatul sticlei se ciocni de cateva ori de halba, in timp ce Redrick fata | complet coborte, gura mi ridicd privirea mirata spre Ernest. Pleoapele lui grele pareau se schimo- nosise, iar obrajii grasi ii atarnau, Negrul cu matura racdia sub taburet, pe langa picioarele lui Redrick, tipii din colt se certau cu rautate si patima pentru niste curse de cai, Negrul care cAra lazile il imbranci cu fundu' pe Ernest aga de tare inedt acesta era gata-gata si se pribuseasca. "Coloratul" mormai_niste scuze, Emest intreba cu o voce sugrumata. — Ai adus? — Ce s-adue? Redrick se uit peste umér si vazu cum unul dintre tipi se ridic& moleom de Ja masa si se indrepta spre iegire, Se opri in us& gi igi aprinse o figar’,— Hai si vorbim, il indemna Emmest, Negrul cu mitura se oprise intre Redrick si us. Doar Crema-de-ghete se putea compara cu un negru asa de barosan, numai c& acesta din urma era de doua ori mai lat — Hai si lua servieta, Somnul ii disparuse si ochii mergem, zise Redrick si parca i se mai limpezi Se duse dupa tejghea, strecurandu-se pe Kinga negrul cu lazile de bere, care se lovise probabil la mand pentru ci isi sugea degetul. Se uita la Redrick pe sub sprancene. $i asta era un negru vanjos, cu nasul rupt si cu urechile tocate, Ernest intra in camera din spate si Redrick il urm, trei_ tipi pentru c& acum tot eau la sire, iar negrul cu matura se postase in fafa usii depozitului din camera, din spate. Emnest se didu la o parte si, cocosdndu-se, se asezi pe un aun de langa perete. De la o masa, se ula cépitanul Quarterblood, galben si suferind, iar de undeva din stanga aparu un tip solid de la ONU, cu casca trasi pe chi, Acesta din urma il pipai cu palmele sale uriase peste tot corpul. Se opri Kanga buzunarul drept, scoase boxul iil impinse incet spre capitan. Redrick se apropie de masa si puse servieta pe ea — Putoare! Ce-ai facut, putoare? il intreba perplex pe Ernest Acesta misc din sprncene, abatut, si dadu din umeri, Totul era clar. in usa, stateau deja amandoi negrii si ranjeau Nu mai era alt us, geamurile erau inchise si, colac peste pupaza, ferestrele aveau gratii groase si solide, oo Capitanul Quarterblood, schimonosita de dezgust, cu fata scotoci in servieti cu ambele maini si agez_pe masi doud "biberoane" micute, noua "baterii", saisprezece "stropi negri" de diferite marimi in pachetul de polietile- na, doi "bureti" in excelent stare si un borcan cu "lut sifonat” — in buzunare mai ai ceva? intreba incet cApitanul Quarterblood. Hai, scoate! — Taratura, isni_ Redrick. Scamnavie. Bagi mana la piept si azvarli_ pe ma pachetul de banenote, Acestea se pandira in toate — Hait. Mai ai? — Iasi ia-i, urla Redrick, smulgand din buzunar al doilea teane si aruncdndu- Ipe jos. Haleste-i si st-fi stea-n gat! — Mada, foarte interesant, spuse calm cApitanul Quarterblood. Acum ridicd-i si di-mi- — Dumnezeu sa ti-i dea, fi raspunse Redrick pundndu-si mainile la spate. Sa fii stranga slugoii tai, Si-n definit ingur. Adun& bani, stalker, insist Quarterblood, fri si ridice glasul. isi propti pumnii in masa si se aple inainte Au tcut céteva secunde, privindu-se drept in ochi, apoi Redrick, mormaind 0 injuritura, se [isi pe vine si incepu si strngi in scérbi banii, Negrii din spatele lui chicoteau, iar tipul de la ONU {i aproba pufnind pe nas. — Nu mai pufni, 63, c&-ti zboartmucii, ii striga Redrick. Se tara deja in genunchi, culegea fiecare hartiuf, apropiindu-se tot mai mult de inelul din cupru innegrit, ce statea culcat intr-o scobitura din parchet, Se vind mai plina de murdarie asuei intro parte ca. si Striga sor. incontinuu injurdturi murdare, toate pe care si le amintea, si dacd nu mai stia le inventa pe loc. Cand sosi_ momentul, tacu, se agatd de inel si opintindu-se il trase in sus cu toatf puterea. Nici nu se tranti bine capacul de podea, ca Redrick ta de deja sarise cu capul inainte, in pivn vinuri, in intunericul umed gi rece. Cazu in maini, rostogolindu-se, sari apoi in picioare si se napusti inainte, desi mu vedea nimic, bizuindu-se doar pe amintiri_ si noroc. Gonea prin trecerea ingusta dintre stivele de lazi, smulgandu- le si daramandu-le in fuga, auzind cum se prabuseau cu zgomot si se ingrimadeau in urma lui, Aluneca mereu, fugind pe trepte nevazute pani cand se arunc& cu tot corpul in usa acoperité cu tabla ruginité. Aceasta sari din balamale cu un scragnet sinistru gi se pomeni in garajul lui Ernest. Tremura tot si respira greu, avea ochii inecati in pete rosii, singerii, iar inima se zbaitea greu, cu batai bolnivicioase, standu-i parca in gat si inabusindu-I, Nu se opri ins’ nici o secunda, ci se repezi imediat intr-un colt indepartat, unde zicea un munte de vechituri. iI dirama cu miinile zdrelite si scoase Ia ivealé o spirtura in peretele garajului, acolo unde erau smulse céteva scdnduri, Se culed pe burt& si se tari prin ‘gaura, auzind cum se rupe ceva din haina lui, dar deja nu-l mai interesa nimie. Era ol in curtea stramta ca un gant, plin& cu Lizi de gunoaie, Se arunc& printre ele, isi didu jos haina care se rupsese si isi arunca cravata. Apoi se cercet& in graba si vadi cum arata, isi scutura pantalonii Be curtea si sari in picioare. Strabatu in goand e aruncé intr-un tunel stramt si urat mirositor care didea intr-o curte vecina. isi incorda auzul in timp ce fugea, dar sirenele inci nu se auzeau si atunci incepu sé fuga si mai repede, speriind baiefii care se fereau din calea lui. Se strecura printre rufele intinse, se tara prin sparturile gardurilor putrezite, vrand s& ias’ cat mai repede din acest cartier, pana cand ~—cpitanul Quarterblood nu-l va incercui. Cunostea imprejurimile ca pe propriul buzunar. in copilatie, se jucase si hoinarise prin toate aceste curfi, subsoluri, spalatorii parasite Avea aici si depozite de carbune. cunoscufi si chiar prieteni, iar in alte imprejurari ar fi putut sa se ascunda si si stea chiar 0 siptimana intreaga. Dar nu pentru asta "a evadat cu neruginare de sub data arest, cAstigand —dintr-o douasprezece luni in plus" A avut mare noroc. Pe strada 7 se desfagura, urland si ridicand praful, o demonstratie a unei asociati oarecare — la fel de ciufuliti si neingrijiti ca gi el, ba chiar si vreo doua sute de oameni mai ru, de parc tofi s-ar fi strecurat abia acum prin sparturile din garduri si ar fi rasturnat lazile de gunoi, si, in plus, ar fi zbuciumata intr-un petrecut inainte 0 —noapte depozit de carbune Rasiri de sub un gard, se arunca in mult ime si, dand din coate, cAlednd in picioare, primind pumni dupa ceafa sinerimanind nici el dator, o strabatu piezis, pani ajunse de partea cealalté a strazii, Acolo se strecura din nou pe sub un gard exact in momentul in care, in fafé, se auzi vuietul binecunoscut $i detestabil al patrulelor care ii obliga pe demonstranti sé se opreascd si si se trang’ cao armonic’, Dar acum ajunsese in alt cartier si cApitanul Quarterblood nu putea sti in care anume. Redrick iesi spre garajul sau in dreptul depozitului de aparate radio-TV, ins& trebui s& astepte un timp pana cand muncitorii terminara de incarcat_ un camion cu televizoare aflate in cutii mari de carton. Se cuibari in tufigurile nalt pipernicite de liliac, in fata peretelui i si lipsit de ferestre al casei vecine, isi trase sufletul putin si fuma o figar’ Tragea din ea cu sete, stand pe vine gi rezemandu-se cu spatele de tencuiala aspré. a brandmauerului. Din cand in cand, ducea mana la obraz ca si-gi potoleasca tresaritul nervos, in timp ce se gandea, se gandea si iar se gndea. Cand auzi claxonul camionului cu. muncitori care tocmai se tara dupa un gard, Redrick incepu sa rida si spuse incet in urma —camionului ma bi ca mi-afi dat timp de gandire". $i din "Multumese, i, c& m-ati oprit, prostul de mine, gi ‘acest moment incepu s& se miste repede, dar calm si indeménatic de parc lucra in Zona. Intra fird zgomot in garajul sdu, printr-o intrare secreta; didu la o parte bancheta si big mana in cos. Scoase cu griji pachetul din sac si il strecuri la piept. Pe urma, lua dintr-un cui o haind veche si roasi, isi indesi pe cap o sapcd a jegoasa si unsuroas pe care o gisi intr- un colt. Printre cripaturile di poarta ‘garajului se strecurau in semiintunericul din garaj raze subjiri de lumina pline de praf stralucitor. in curte, copii tipau veseli si cu patima si tocmai vroia si plece cand recunoscu dintr-o data vocea fetitei sale. Atunci se apropie de cea mai mare crapatura si, un timp, se uit& cum Maimutica se agita tinand in fiecare mand cate un balon si cum alerga in jurul leaginului nou, Trei babornite, vecinele lui, crosetau stand pe banca si, uitandu-se din cand in cand la Maimutica, strangeau din buze cu rautate si comentau de zor, cotoroantele naibii, iar copii ... nimic, Se jucau cu ea ca si cum totul ar fi fost in regula. Nu degeaba le ficuse un tobogan de lemn, 0 cAsuti Ba chiar gi rastigniserd pentru papusi si leagdnul banca asta pe care se cotoroantele, tot el o ficuse. "Ei bine, las", murmura si se indeparti de cra- patura, privi pentru ultima oara garajul si iesi prin intrarea secreta La marginea de sud-vest a oragulu angi © benzinarie parasita, la capatul i Mi trai afla_o cabin’ erilor, se telefonica. Numai Dumnezeu stie cine 0 mai folosea acum, pentru ca in jur erau numai case parasite. Mai departe, spre sud, se intindea pana la orizont terenul viran al fostei gropi de gunoi a orasului Redrick se agezi in umbra cabinei, direct pe pamént, si strecuré mana in groapa de sub ea i, ménerul pistolului_ prin hartia prafuita si unsuroasi. Cutia de zine cu cartuse era tot la locul ei, la fel si saculeful cu "bratari" si portofelul vechi, Ascunzatoarea cu documente false.rmiisese nedescoperita. Pe urmi isi du jos haina de piele si sapca si baga mana la piept, Stitu un minut intreg cntarind in palma capsula de porfelan ce confinea © moarte sigura, inevitabil, si din nou simfi cum i s-a strins si a ‘inceput si-i zvacneasca obrazul. —M si audi vocea, Ce faci, canalie? Cu i, Schuhart, murmurd fara si- chestia asta or s& ne sugrume pe toti igi apas4 cu putere obrazul ce tresirea violent, zadarnic ins, TicAlosilor, zise tare, gandindu-se la muncitorii care inc&rcaseré camionul cu _ televizoare. Daca nu mi-ati fi stat in cale, o aruncam inapoi in Zona si nici dracu n-o mai vedea Se asfaltului crapat tremura aerul fierbinte, ité in jur cu tristete. Deasupra geamurile caselor parasite il priveau parca neprietenos, iar pe terenul viran alergau dracusori de praf. Era singur. "Prostii, zise cu hotardre. La urma-urmei fiecare pentru el, doar Dumnezeu ¢ pentru tofi" Grabindu-se ca sds Fizgindeasca din nou, puse containerul in sapca, pe care o infagura apoi in haina de piele. Pe urma se ridica in genunchi, se sprijini cu tot corpul de cabina si o apleca putin, AsezA bine pachetul gros in groapa, in care mai ramasese mult loc liber. Lisa cabina incet la loc, 0 zgaltai cu ambele maini, si se ridic& scuturdndu- si palmele. — Si cu asta, basta. $i £r& discutit Intré apoi in caldura apisatoare a bagi 0 moneda in aparat si forma un numar. cabinei, oa — Guta, spuse el. Te rog, nu te- ngrijora. lardsi m-au prins, Auzi cum suspina &: Sunt atunci se gribi s fleacuri, Vreo sase-opt luni acolo ... si cu vizite ... Trecem noi si prin asta, iar fra (Ea tot tcea,) Maine or sa te cheme la politie si bani n-o si rimé iti trimit eu acolo o si ne vedem. $-o aduci si pe Maimutica. — Neo si fie perchezitie? intreba cu glas stins — Neare decat si fie, Acasa totul € curat, Las, c& totul 0 sa fie bine, Tine coada sus ... Te-ai maritat cu un stalker, asa cA nu mai plinge. Deci ne vedem maine ... $i fine minte, Nu te-am sunat Te-am pupat. Aruned receptorul si cateva secunde stranse din ochi cu toate puterile, scrignind din dinti de-i fiuira urechile. Introduse alta moneda si forma din nou ‘un numar. — Va ascult, zise Ragusitu’ — Schuhart la telefon, Asculta-ma atent si nu ma intrerupe. — Schuhart? se mira foarte natural Ragusitu’. Care Schuhart?. — Nu ma intrerupe, ti-am mai zis M-au prins, ins am reusit s8 fug. Acum ma duc si ma predau. Primese vreo doi ani jumatate sau trei si sofia 0 sa ramand far bani, S& aveti grija si nu sufere de nimic. inteles? Te mai intreb 0 data: ai eles? ... Nu departe de locul unde ne- am intalnit prima data este o cabina telefonica. E singura pe-acolo, asa cA n-o SA gresesti. Porfelanul la sta sub ea Daci-l vrefi, il luati, Nucl vrefi, nu-l luati, Dar sofia mea s& nu duca lipsa denimic. O si mai lucrim impreuna si daci ma-ntore si aflu cA ai trisat .. Nu te sffituiesc, E clar? — Am infeles totul. Multumese. Dupa o pauzi, Ragusitu’ intreba: Poate vrei un avocat? — Nu. Tofi banii fi dai sofiei. Salut! a“ Puse receptorul jos, se uit in jur, iesi din cabina, isi vard mainile adane. in buzunarele pantalonilor si plecé, fara ‘graba, in sus, pe Strada Minerilor, printre casele pustii si cu usile incuiate, bitute in scdnduri,CAPITOLUL IL RICHARD H. NUNAN, 51 DE ANI, REPREZENTANTUL FURNIZORULUI DE ECHIPAMENT ELECTRONIC PE LINGA FILIALA INSTITUTULUIL INTERNATIONAL DE CULTURA EXTRATERESTRA DIN MARMONT. RICHARD H. NUNAN statea la mas& in cabinetul su si desena plictisit dracusori intr-un enorm blocnotes pentru insemnarile de —_ afaceri, Zambea infelegator, dulceag, si aproba clatinand capul, fra sil asculte insa pe vizitator Pur si simplu astepta s& sune telefonul, in timp ce oaspetele, doctorul Pilmann, il 1 ceartd, Sau poate chiar voia si creada c& certa alene, Sau numai isi inchipuia c: este certat — Am si fin cont de toate astea, spuse, in ispravind de desenat al zecilea dracusor Valentin, sfarsit, Nunan, pentru a rotunji socoteala, inchizind blocnotesul, continu’: E intr-adevar revoltitor Valentin, intinse mana find si scutura cu distinctie tigaraintr-o scrumiera, — $i de ce anume o si ii cont? se interesa el. — De tot ... De tot ce-ai spus, rspunse vesel Nunan, lasindu-se pe spate in fotoliu. Pana la ultimul cuvant — Si ce-am spus? — N-are important, rosti Nunan. Indiferent ce-ai spus, totul se va tua in considerare. Valentin Nobel elegant, imbracat cu Valentin (doctorul Pilmann, laureat al Premiului sa.m.d.), micut, gust, stata in fafa lui, intr-un fotoliu adane, Purta 0 scurti de piele fra nici o pata, o cimasi de-ti lua ochii, cravata clasic& uni, pantofi sclipitori, iar pe pantalonii usor ridicati nu se observa nici © cul’. Ochi se ascundeau in spatele unor ochelari negri, uriasi, pe buzele palide si fine se astemuse un zémbet caustic, rauticios, iar deasupra fruntii late si joase risirea p&rul negru si tepos de parc& avea un arici pe cap. — Am impresia ca primesti degeaba salariul acela fantastic, spuse el. $i n afar de asta cred c& esti si sabotor, Dick Ssst, Pentru Dumnezeu, nu aga de tare. suieré Nunan, — intr-adevar, continua Valentin Te urmiresc de mult timp si, dupa plrerea mea, nu lucrezi deloc — Un moment, il intrerupse Nunan, i ridicd un deget grisut, trandafiriu m adicd nu lucrez? Oare armas vreo ingura reclamatie nerezolvata? — Nu stiu, spuse Valentin, gi scutura din now scrumul. — Primim cind echipament bun, cand echipament prost. E-adevarat c& pe cel bun il capatim mai des, dar ce amestec ai in toata treaba asta, nu stiu. — Dar dac& nu eram eu, ii replica Nunan, pe cel bun I-afi fi primit din an in Pasti. in afara de asta, voi, savantii, paradifi tot timpul instalatiile, pe urma faceti reclamafii si atunci ... cine vaprotejeaza? Uite, de exemplu Brusc, Nunan uita de Valentin, pentru cA suna telefonul, Smulse receptorul si auzi — Mister Nunan? intreb& secretara Din nou e domnul Lemhen. — Fi-mi legatura. Valentin se ridicd si puse mucul stins in scrumiera, isi lua ramas-bun, ducdndu-si dowd degete la tampla, si iesi drept, micut, dar bine facut — Mister Nunan? rasuna in receptor vocea cunoscuta si taraganatd, — Va ascult. — Greu va mai prinde omul la locul de munca, mister Nunan. — A venit o noua transi de — Da, am aflat deja. Mister Nunan, am sosit nu de mult, am nenumarate intrebari si ag vrea s& discut&m neaparat intre patru ochi. Am in vedere ultimul contract "Mitsubishi Densi". Chestie juridica. — La ordinele dumneavoastra — Atunci, daci n-aveti nimic impotriva, peste vreo jumatate de ora in biroul filialei noastre. Va convine? — Perfect. Peste treizeci de minute. Richard Nunan puse receptorul in furca, se sculd, isi frecd bucuros mainile durdulii si porni si se plimbe prin cabinet. Chiar incepu sa fredoneze un oarecare slagir la moda, pana cind se incurca, cinté fals si se opri razand intelegator. Pe urma, igi lua palaria, igi puse pe mand impermeabilul si iesi in anticamera, — Baby, fi spuse secretarei. Trebuie 66 s-o zbughesc dupa niste clienti, Ramai si comanzi garnizoana sau, cum se zice, si aperi cetatea, iar cdnd ma voi intoarce iti voi aduce o ciocolitica drept rasplata. Secretara se imbujora. Nunan_ ii trimise © bezea si se “rostogoli" pe ‘incercara coridoarele Institutului, Unii prindi de poalele hainei, dar se strecura printre ei, réspunzaind cu glume ji rugd s& ramana pe pozitii fara el, le recomanda si-si crute rinichii si s4 nu se Si-n nemaiputand si-l abandonara, din cladire fluturdnd pe sub nasul portarului agite. sfarsit, il prind’. Tasni legitimatia inchisa, asa cum obisnuia de altfel. Deasupra orasului atérnau —nori negri, doar si-ntinzi mana gi s8-i apuci, era zApuseala si primele picdturi cideau sove asfalt. Aruncand ipermeabilul pe cap si itoare, desendnd stelute negre pe pe umeri, Nunan o lua la trap marunt, de-a lungul sirului de masini, pana la Peugeotul sau, se aruncd induntru si, smulgandu-si balonzaidul, il aruncd pe locurile din spate. Scoase din buzunarul lateral al hainei un fel de betisor negru, rotund: AV-ul, pe care il introduse in acumulator, impingindu-l cu degetul clic! Pe urma, mare pani cand se auzi Richard se instal mai confortabil la volan, foindu-se ca 0 closcd, si apasi pe pedal, Peugeotul se urni Piri zgomot pind in mijlocul strizii si demara puternic spre iesirea din prezona Ploaia izbueni bruse, ca si cum din fnaltul cerului s-ar fi risturnat un bazin uriag cu api. Pavajul deveni alunecos $i magina derapa la toate virajele. Nunanporni stergitoarele si micsora viteza. "Deci s-a primit raportul, gandea el Acum o si ne ridice in slavi. Ce sa mai vorbim, eu sunt pentru. De ce si nu recunosc, imi place cind sunt laudat Mai ales cind o face domnul Lemhen. Ce lucru ciudat, totusi! De ce ne place atat de mult cand suntem laudati? Ca doar nu strangi bani din asta. Poate glorie? Ce fel de glorie putem sé avem nu stiu, Am fost plin de glorie, iar acum stiu numai trei despre mine. Hai sa zicem, patru, daci-l numar pe Balleys Hazlie vietate mai e omul! Probabil c& iubim laudele asa cum sunt. La fel cum primesc copii inghetata. Un complex ca toate celelalte, asta-i, Numai ca laudele deconecteazii celelalte complexe si nu e bine, Cum 0 s& mai in ochii propr sunt, Batranul grasan Richard H. Nunan! crese Parca nu stiu si singur cine Da’ ce naiba o fi H? Fir-ar sa fie! $i nici Doar n-o A, mie Herbert. Richard Herbert ‘macar n-am pe cine sa intreb sil intreb pe domnul Lemhen am amintit! ‘Nunan. Of, cé tare mai toarna" Viri spre Bulevardul Central si gandi: "Cat de mult s-aextins oragelul in ultimii ani ... Ce de 2garie-nori au mai rasarit si au crescut ... Uite incd unul acolo, cum risare. Abia I-au inceput Da' la noi ce-o sa fie? A, sigur ci da, Luna-complex: cel mai bun jazz din lume, bordeluri, totul pentru garnizoana noastrd eroicd, pentru turistii nostri neinfricati, in special pentru cei mai in varsta. Totul pentru distinsii cavaleri ai sti care au iesit din mormant nu mai au nfei, iar periferiile se goles ... Cei unde sa se intoarca” or — Drumurile spre locuinfele proprii sunt barate, De aceea, cei iesiti din morminte sunt tristi si suprati, spuse cu voce tare, "Ah, oare cum 0 s& se termine toate astea? Acum zece ani, stiam precis cum trebuie si se sfarseasca totul. Cordoane de netrecut, Un pustiu larg de cincizeci de kilometri care sa inconjoare Zona Savanfi, soldafi si nimeni altcineva, O plaga groaznica pe corpul planetei mele, blocata pentru totdeauna ... Si ce chestie! Parca toti credeau asta, nu numai eu. Cate cuvantari s-au finut, cate proiecte de legi sau mai facut ... iar acum nici micar nu ne mai amintim cum a ajuns aceasta hotrare de otel 0 ciulama. Pe de © parte, nu se poate si nu recunoastem, iar pe de alta si nu fim de acord. Totul a inceput, pare-mi-se, atunci cand au scos imele AV-uri, «Bateriilen \ceput totul. Mai ales cdnd s-a descoperit ca se inmulfese. Pe atunci, plaga nu era chiar atat de groaznicd si chiar nu putea plaga. Mai degrabi 0 comoara acum nimeni nu mai stie ce e asta Plaga, comoara, ispitele iadului, cutia Pandorei, dracu', diavolul ... ins toti profita cum pot. Douazeci de ani s-au tot seremut, au tocat miliarde, dar furtul organizat, planificat, tot n-au fost in stare si-l pund la punct, Fiecare isi aranjeazi businessu! su mic, in timp ce savantii frunte-lat& continu si vorbeasci cu grandoare, cu o stralucitoare prestanti "Pe de o parte, nu putem s& nu recu- noastem, iar pe de alta si nu fim de nd iradiat cu raze Roentgen sub un unghi de acord, pentru c& obiectul cutare fi18° elimina cvasitermoelectroni sub un unghi de 22° ... La dracu'! $i asa n-am si mai apuc si trdiese si vad sfarsitul” Masina trecu pe lina vila lui Sterviatnik Barbridge. Toate geamu rau ined luminate, probabil din cauza doi. camerele Dinei, se vedea cum se misc ploii torenfiale. La etajul in perechi in dans. "Ori au luat-o de dimi- neafa, ori n-au reusit si termine de ieri. Asa e moda prin oras: zi si noaple, incontinuu, Am crescut un tineret pu- ternic, rezistent si tenace in intent sale" Nunan opri masina in fata cladirii eu aspect comun, ba chiar neaspectuos, ce- si afiga o firma stearsa: "Oficiul juridic Corsh & Simak". Scoase si ascunse in buzunar "bateria" isi aruncd pe cap impermeabilul, ingfic& palaria si o rupse la fugi cat il fineau picioarele spre intrare, Fugi pe langa un portar cu nasu- n ziar, pe o scar acoperit& cu un covor tocit si tropai pe coridorul intunecat al etajului doi. Un coridor plin de mirosuri specifice, a caror provenienta degeaba se chinuise de-atatea ori si. o descopere. Deschise larg usa de la capatul coridorului si intra in anticamera in locul secretarei, vazu un tanar puternic, bronzat, pe care nu-! cunostea i Era fr costum, iar manecile cama erau suflecate. Cotrobaia in "matele" nei masini electronice _ complicate, agezati pe masuta, in locul masinii de Richard isi impermeabilul si paliria de un cui, isi seris, Nunan atarn’a aranj cu. amandouii mainile ramasitele os la tanar, care clitina din cap. Atunci, Nunan deschise usa de la cabinet, Domnul Lemhen se ridicd greoi dintr-un fotoliu urias de piele, ce era asezat langé fereastra acoperita de o dra- perie si ii veni in intampinare. Fata lui dreptunghiulara era scofalcita si asta putea, foarte bine sa-nsemne ori un Zmbet prietenos, ori o tristete provocata de timpul urat, ori poate o abjinere dificila de a stranuta, — in sfargit si dumneata, zise el thriginat. Intra si fi-te comod. Nunan cduta un loc unde s& se facd si nimic altceva in afara comod, dar nu gi de un scaun tare, cu spatarul drept, pitit dup’ masi. Atunci se asezi pe coltul mesei. Dispozitia lui vesela incepuse si para si nici el nu intelegea de ce. insi realizd dintr-o data c& n-o sa fie laudat Mai degraba, invers. "Ziua Méniei" filozofa si se preg i pentru mai rau. — Pofi sa fumezi, Zi propuse domnul Lemihen, agezandu-se din nou in fotoliu. — Mulfumese, nu fumez. Domanul Lemhen latins din cap, lund 0 asemenea mina de parca i s-ar fi confirmat cele mai urate presupuneri, isi npreuni in dreptul ochilor varfurile degetelor de la maini si, un timp, se uita foarte atent la figura pe care o alcatuise Consider ci n-0 si discutim acum problemele juridice ale firmei “Mitsubishi Dens Era evident o glum. Richard Nunan rspunse imediat cu un zimbet bine studiat, — Cum doriti.Era al dracului de neplicut si stea pe masi, picioarele nu-i ajungeau pana la podea si-l durea fundul — Cu regret trebuie si-fi comunic a raportul dumitale a produs, acolo sus, © impresieextraordinar’, foarte favorabild — Hm se gandi mormai Nunan. "incepe" — Esti chiar propus continu’ domnul pentru 0 decoratie Lemhen, desi le-am sugerat ci poate ar fi bine si (isi desprinse privirea de pe figura celor zece mai astepte. Si bine am ficut degete si se incrunta la Nunan,) Ma vei intreba, probabil, de ce dau dovada de prudenta exagerata? — Probabil aveti un motiv, spuse, plictisit, Nunan, — Da, am. Ce reiese din raportul tau, Richard? Grupul lichidat. Datorita eforturilor tale. Grupul "Metropol" "Florile verzi" a fost prins in flagrant delict in totalitate, Superba Iucratura. $i tot a ta. Gruparile "Evantaiul”, "Quasimodo", "Muzicantii _ambulangi" gam.d, nu-mi mai amintesc cum le cheama pe toate, de —_asemenea autolichidate infelegand c& azi-maine vor fi prinse, De fapt, toate astea, aga au si fost, toate informatiile incrucigate s-au confirmat. Campul de lupta s-a curajat si Richard, Concurenfii au rupt-o la fuga in dezor- a ramas numai pentru tine, dine si cu mari pierderi, Am redat bine situatia? — in orice caz, zise Nunan cu precautie, in ultimile trei luni, scurgerea materialelor din Zona prin Marmont s-a o optit... Din cate stiu .. adauga el — Dusmanul s-a retras, nu-i asa? Dac& insistati tocmai pentru expresia asta ... Asa e — Nusi asa! Dusmanul nu se retrage niciodata, $tiu sigur asta, Grabindu-te cu acest raport vietorios, ai demonstrat de fapt lipsi de experienfi, Tocmai de aceea am propus si se mai astepte cu decoratiile alea "SA le ia naiba de decoratii, gindea Nunan, clatinand piciorul si uitandu-se ursuz la varful pantofului. Bune de agitat prin pod, S-a gasit moralistul, educatorul! Stiu si fra tine cu cine am de-a face, N-am nevoie de morala, imi cunose dusmanii. Spune simplu sl clar: unde, cum si ce-am scpat din vedere? Ce-or mai fi facut netrebnicii astia? Unde, cum si cel fel de fisuri or fi gasit? Si fArA introduceri pompoase, nu se putea? Nu sunt un mucos jegos, Am trecut de cincizeci de ani si mu stau aici pentru decoratiile tale" — Ce-ai auzit despre Globul de Aur? Lemjien intreb& dintr-o data domnul "Doamne! se enervé Nunan, Ce mai cautii si Globul de Aur pe aici? La dracu’ cu stilul tau de-a vorbi" — Globul de Aur este o legend’. O masindrie mitologica ce s-ar gasi in Zona si ar avea forma si infatisarea unui glob de aur. indeplineste dot — Orice? ele omenesti — Conform textelor canonice ale legendelor, orice. Exist totusi si niste variante— Asa, asa. Dar ce-ai auzit de "lampa mortii"? — Acum opt ani, incepu obosit si plictisit Nunan, un stalker cu numele de Stephan Norman, poreclit Ochelaristu’, a scos din Zona un obiect care se asemina, dupa cate stiu, cu un sistem radiant ce actioneazi mortal asupra organismelor terestre. Acest Ochelarist a vrut sil vanda Institutului. Nu s-au infeles ins la pret si atunci a luat aparatul si a plecat inapoi in Zona, de unde nu s-a mai nu se intors, Unde se afl acest aparat, mai stie. La Institut, si-acum isi mai smulg parul din cap. Binecunoscutul dumnea-voastra Hugh din "Metropol" a propus pentru acest aparat orice suma care incape pe foaia cecului Asta-i tot? intreba_domnul Lemhen. — Tot. incepu sa studieze demonstrativ camera, 0 incapere plictisitoare in care nu aveai la ce sa te uifi — Bine, zise domnul Lemhen, Dar despre "ochiul racului"? —Alcui? — Al racului. Rac, stii doar Domnul Lemhen cioparti aerul cu doud degete ... Ala cu clesti — Aud pentru prima oar’ — Dar ce sti despre "servetelele fulminante"? Nunan cobori de pe masa si se propti in fata lui Lemhen, infundandu-si ‘mainile in buzunare. — Nu Dar stu nimie. dumneavoastra? 7” — Din picate, nici eu nu stiu. Nici despre "ochiul racului" si nici despre "servefelele fulminante". $i totusi ele exist’ — in zona mea? intrebi Nunan. — Stai jos, stai jos, te rog, zise domnul Lemhen, fluturand mana. Conversatia noastrd abia incepe. la loc. Nunan ocoli masa gi se asezi pe scaunul tare cu spatar inalt. "Unde naiba vrea si ajunga? se gindea cu febrilitate. tea? Ce-o mai fi si cu noutitile Probabil c& au incurcat-o prin alte Zone si Niciodati nu m-a suferit tartorul asta .cum igi bate joc de mine, animalul bitran, N-a putut si uite epigrama aia = Sa continuam deci micul nostru Se list pe spatarul fotoliului si, uitandu-se in tavan, examen, anunti Lemhen. ntreba: Ce mai face batranul Barbridge? — Barbridge? Sterviatnik Barbridge este in atenfia noastra. Schilod, n-are nevoie de bani, A terminat-o cu Zona. Are patra baruri, 0 casi vesela, organizeazd picnicuri pentru garnizoanei si pentru turisti, Fata, Dina, ofiterii duce © viafé de petreceri, Baiatul, Arthur, abia a terminat drept facultatea de Domnul Lemhen aproba din cap, vadit satisficut — E car, foarte bine, il ud. Dar ce mai face Kreon Maltezu'? — Unul dintre putinii stalkeri care mai "funeti A fost in legatura cu neazii ‘grupul jar acum vinde marfa Deocamdata ‘Quasimodo", Institutului prin mine il tin in libertate. Apoi candva, cineva il va = momi. E-