I

I
Tratat de
I
reziliente asistate '
I
Sub coordonarea lui
SERBAN IONESCU
I

I Traducere din franceza de

Sofia Manuela Nicolae

Prefa;i de
I Boris Cyruliik

ouvrase oublie avec le concours du

,l )rlinistlrJfrangais chargd de la Culture
Centre national du livre
-

I
A
TRCI
Lucrare publicate cu sPrijinul
Ministerului Culturii din Frania
Centrul national al cerli
-
I

I
I

I i
 I
I

Editoril
SILVIU DRAGOMIR I
VASILE DEM. ZAMFIRESCU

Dire.tor editorial:
MAGDALENA MARCUTEsTU I
Cuprins
Coperta:
FABER STUDIO
I
Dj re.tor prod uqie:
CRIST]AN CTAUDIU COEAN
15 Prezentarea autorilor
Redactor: 17 Prefald
RATUCA HUROUC
I
21 Cuadltt i ainte
otp:
OFELIACOSMAN 25 Partea lntAi. Probleme generale

Corectu16;
27 I. Domeniul rezilienlei asistate
RODICA PETCU Serban Ionescu
EUGENIA URSU
27 Cercetarea in domeniul rezilientei: inceputuri gi evolutie
32 Interventia focalizatd pe rezilienli: primele programe
Descri.rea CIPa Bibliotecii Naionalea Romeniei
IONESCU, SERBAN
de rezilienfi asistati
Tratat de rezilienlS asinetl / Serban lones(u; Practicarea rezilientei asistate: caracteristicile unei noi modalititi
trad.r Sofia Manuela Ni(olae; pref.deEorisCyrulnik. - de intervenlie gi misuri de precautie necesare
Bu(uretti: Editura Trei, 2Ol3
Bibliogr. 38 Bibliografe
ISBN 97 8-973-707 -737 -O
41. II. Rezilienli;i psihoterapie
I. Nicolae, Sofla Manuela (trad.)
Serban Ionescu
II. Cyrulnjk, Eoris (prel) 43 Psihoterapia bazatd pe punctele forte ale persoanei
159 9 50 Terapie familiali gi rezilienli
56 Bibliografe

Titlul original: Trait6 de resilience assist6e s8 III. Rezistenli ti rezilienl; asistate: o contribulie la suslinerea
Autor: Serban Ionescu educativ5 ;i psihosocialS
CopyriSht @ Presses Universitaires fean-Pierre Pourtois, Bruno Humbeeck qi Huguette Desmet
de France,2011
6, avenue Reille,75014 Paris
60 O paradigmd interpretative
6"1, Axa rezistenti-irezistenfd
Copyright @ Ediru ra Trei,
pentru prezenta edilie
2 O13
61 Rezistenta
67 Irezistenla
C.P. 27-0490, Bu(L'esti
Tel./Fax: +4 02I300 60 90 62 A\a rezilienta-irezilienti
e-mail: comenzi@edjturet.ei.ro
www.edituratrei.ro

tsSN 978-973-707 -737 -O

I

l. 62
63
Rezilien(a
Irezilienfa
95
Persoanelor reziliente
publicafii referitoare la trisiturile
Scale construite pe baza unor 7

63 Rolul celuilalt 95 Scala Connor-Davidson

64 Sprijhul educativ gi psihosocial

100 Profilul atitudinilor Si abilitEtilor asociate rezilienlei,
I realizat de Hurtes gi Allen
55 PEstrarea identitE[ii: rezistenta asistate
103 Scala de rezilienti a adolescentului, elaboratd de echipa lui Oshio
67 Construirea unei noi identit;li: rezilienta asistata 104 Scala factorilor de rezilienti la adolescenti,
I 67 Itinerarul rezilienlei elaborati de Takviriyarun
69 Itinerarul irezilien!ei 105 Instrumente elaborate pornind de la cerceterile asupra factorilor
70 FundamentuI institufional de protecfie: Iucririle realizate in Norvegia
I 70 Rezistenta asistate uersls ajutorul impus 108 Un instrument proiectiv de evaluare a rezilien,tei
77 Model expresiv aersrrs model directiv 110 O perspectivi ecologicd: lucririle echipei lui Harvey
71 Temporalitatea subiectului uersus temporalitatea institutiei 115 Evaluarea formelor specifice de rezilienfi
72 Institutie autorefl exivd rrersrrs institutie rutinierd 115 Rezilien[a familiali
116 Rezilienfa gcolari
72 Evaludri formative organizate z,ersus evaludri sumative
177 Rezjlienla in raport cu derularea carierei
implicite sau spontane
118 Rezilienla in fala suicidului
73 Institutia de rezilienl; asistatA
119 Evaluarea conceptelor inrudite
/1 Producerea acfiunii sociale aersus distribuirea
119 O intoarcere la origini: evaluarea capacit;tii de recuperare
ajutorului social
120 Dezvoltarea posttraumatici
75 Subiect in proces de dezvoltare rrersus obiect al ingrijirii
122 Robustetea
75 Congtiinte identitara persas resemnare identitari
725 Adaptarea reziliente
76 Agent al istoricitdtii uersls obiect al propriei povegti de viafi
7?7 ,,Forla psihici"
77 Concluzie 729 Evaluarea riscului gi protectiei
77 Rezistenti sau reziliente asistate? 734 Specificitate culturale gi evaluarea rezilientei
77 Metamorfozi? Nu neapirat 736 in chip de scurtd concluzie
79 Bibliogrufie 138 Bibliografe
80 IV. Eva luarea rezilienlei 148 V. Scrisul Si rezilienla
Serban Ionescu gi Colette Jourdan-Ionescu Corinne Benestroff
81 inceputurile: evaluarea rezilientei Eului 148 De la scrierea despre sine la scrierea-tratament
83 Lucririle lui l{agnild gi Young: o scale construiti 148 Scrierea despre sine
pornind de la inten'iuri cu persoane considerate reziliente 150 Sc erea-tratament
Cercetirile intreprinse de Cl,nthja lerv: pornind de la o teorie 150 Scderea-tratament gi maladiile somatice
a rezilientei 151 Sc erea-tratament si maladiile sufletului

I
roNEscu Tlat.tde rezilientl asistatS r C!Drins

ISERBAN
 152 Practicilenarative
206 Factori de protectie pentru intervenienli
153 Biblioterapia
207 Faclori de protectie pentru populatia generald
154 Scriere qi traume
Divorful
208
754 Scriere qi nucleu meiancolic
2@ Divorpl pirinlilor gi rezitien[a copiilor
155 Scrietea traumei
211 Factori de protectie
156 in timpul gocului: scrierea protectoare
213 Program de interventie asupra copiilor provenili din familii
757 Dupa loc: scrierea eliberatoare cu perinti divorlafi
157 Perioade de latenle gi scriere reparatorie 278 Decesul pirinlilor
158 Concluzie; scrierea, o enigmi? 21,8 Rezilien;a copiilor indoliafi
160 BibliogroJie 220 Modalite|i de intervenfie axate Pe reziliente
-163 Partea Pdrintii cu tulbureri psihice
a doua. Adversitefi in plan individual 225
;i familial
165 VI. Rezilienli asistati 5i evenimente survenite pe parcursul 228 Factori de protectie gi rezilienli ai copiilor care
copilEriei: maltratare, boali, divort, decesul pliiniilor si au un p;rinte diagnosticat cu tulburiri psihice
tulburiri psihiatrice ale pirinlilor 232 Programe de interventie odentate citre rezilien{d
Colette )ourdan-Ionescu, Serban Ionescu, Eve[ne Bouteyre, 238 Concluzie
Maria Roth, Lynda M6thot, Diana Vasile 239 Bibliografe
155 Maltratarea 252 VII. Rezilienfa persoanelor care prezinte tulbur;ri psihice:
165 DefinitiamaltratArii perspective de intervenlie
767 Dateepidemiologice Serban Ionescu, Marli Stieffatre-Nascimento qi V6ronique Gouss6
168 Factori de risc la copiii maltratati 253 Schizofrenia
170 Con:ecirle ale maltratirii 253 Un punct de pornire: eterogenitatea evolutiei schizofreniei
774 Cazuri de rezilienfi naturali Ia copiii maltratati 257 Rezilienfa in familiile in care unul dintre membri este diagnosticat
778 Factori de protecfie care permit construirea rezilientei cu schizofrenie
180 Intervenfii vizAnd rezi]ienta asistati a copiilor maltratafi 259 Drumul spre restabilire al persoanelor diagnosticate cu
187 Boala copilului schizofrenie; locul rezilientei
188 Ce triiegte copilul bolnav 263 Implicagii in sfera practicd
l9l Ce tr;ieqte fdmitia
265 Autismul gi celelalte tulburid pervazive ale dezvoltarii
197 Strategii de rezilienle asistata 265 Divercitatea tipurilor de evolufie
797 269 Cum se aplici no$unea de rezilienli tulburerilor
Factori de protectie pentru copilul bolnav
din spectrul autist?
200 Factori de protectie pentru perinti
27"1 Stres gi rezilien[i in familiile in care tr5iegte un copil autist
203 Factori de protectie pentru fratrie
276 Programe de interventie orientate cehe reziliente
205 Factori de protecgie pentru familia lergiti
279 Bibliografie

SERBAN IONESCU
Tratat de re.ilienla aristatl r Cup_
 to zB4 VIIL Chei ale rezilienleiin deficienla intelectuale 345 Exemplu de reziliente asistati l1

Colette Jourdan-Ionescu ji Francine Julien-Gauthier 349 Concluzie

2U Cadrul rezilientei asistate in deficienta intelectuale 350 Bibliografe
2W Deficien!a intelectual; 354 X. Adic$i la substanlele psihoactive ti rezilienle
288 Rezilienli qi deficiente intelectuali Isabelle Varescon
291 Chei de rezilienta pentru fiecare dintre etapele de viat; 355 . Factori de !.ulnerabititate Si de proteclie
ale persoanei care prezinti o deficienfi intelectuale 356 Factori de vulnerabilitate
294 Chei de rezilienlS in cazul copilului mic, incepAnd cu anuntarea 356 Factorii de risc asociati produselor consumate
diagnosticului 357 Factorii individuali de vulnerabilitate
301 Chei de rezilientE pe parcursul perioadei qcolare
358 Factorii legali de mcdiu
307 Chei de rezilienld pe parcursul tranzitiei citre varsta adultA
359 Factori de protectie
312 Chei de rezilienli pentru persoana varstnice 360 Factorii asociati persoanei
312 Concluzie
360 Factorii legafi de mediu
31s Bibliogrot'ie
361, Cunostinte actuale despre rezilienla in cazul adicfiilor
IX. Prevenirea conduitelor suicidare: cum sE venim in sprijinul. Renunfarea fari tratament la dependen!a de substanle psihoactive
rezilienlei 366 Rezilienla asistatd in domeniul adicfiilor
Monique Siguin gi Jacques Brandibas 368 in loc de concluzie...
325 Epidemiologie 369 Bibliografe
325 Modele etiologice
373 XI. Rezilienla asistatE in serviciul unei senectuli frumoase
325 Modelulstres-predispozifie Colette Aguerle
327 Modelul traseelor de viat; Senectutea umane: mituri gi realitate
329 Modelul crizei 374 Rolul tot mai important jucat de resurse pe parcursul dezvolterii
329 Rezilienta in fa(a sinuciderii: mit sau realitate? 379 Fundamentele teoretice ale rezilienlei asistate la persoanele varstnice
331 Cum s; intrerupem ciclul tentativelor suicidare repetate? 384 Particularitili ale intervenliilor clinice destinate varstnicilor,
333 Identificarea riscului suicidar, a riscului de repetitie care decurg din aceste consideratii teoretice
ij a factorilor de prolectie
390 CAteva exemple de programe care promoveazi rezilienla asistata
335 Persoanele apropiate pi riscul suicidar la persoanele vArstnice
337 Rolul protector al specialigtilor in cazul pacienlilor suicidari 395 Alte mijloace complementare de promovare a rezilientei asistate
339 Programele de inten entie: a invita sA te proteiezi la persoanele vArstnice
343 Cii de rezilienli asistati in societilile traditionale 395 A irage invetdmhte pretioase din propriul trecut
343 Rezilienti si sentiment colectiv 395 A face o retrospectivi a vielii pentru a trage invit;minte
341 Conduita suicidari gi rezilienta asistate pretioase dir trecut

I
Tratat de rzilien!5 asistat: r CuPrins

lsEREANroNEscu
 I

396
397
A ierta
Anticiparea pozitivd a.viitorului,
428 Dateepidemiologice ,tl
429 Date nosografice
astfel incat se fie atteptat cu mai multe seninitate
430 Factori de risc
398 A te ancora in prezent pentru a-l aprecia mai bine
431 De Ia factorii de proteclie individuali gi colectivi la rezilienfi
398 A accepta
431 Factori de protecfie
399 A medita
432 Rezistente versus reziliente
399 A trdi experiente optime
435 Rezilienfa acompaniatE h cazul unei catastrofe: diferite sisteme
400 Concluzie practicate in lume
402 Bibliografie
435 Conceptia Franlei
408 XII. Tulburdri psihice, creativitate qi rezilienll asistatE 437 O enumerare a modelelor europene stabilite gratie cerceterii
Silke Schauder 438 Programul original al Nafiunilor Unite
408 Creativitate gi traumi individuali 440 Concluzie
409 Art-terapie ti traumd individuali 440 Bibliografre
409 Un atelier de art-terapie pentru femeile betute
444 XIV. $omaj ti rezilienlS asistat;
410 Un atelier de art-terapie pentru fratii copiilor cu handicap
Serban lonescu gi Evelyne Bouteyre
412 Creaiivitate gi traumi colectivi (rizboi, lagire de exterminare., 445 9omai Si senitate mentale
catastrofe)
445 Efectele gomajului asupra senetetii mentale
415 Art-terapie ti traum5 colectivi
447 Modele explicative
475 Interventia realizati de Rebekah Chilkote in Sri Lanka 449 $omaj gi rezilienld
477 Proiectul din Rrvanda al lui Valdrie Chu
451 Intervenfii ce favorizeazd rczilienla
477 Concluzie
452 Programe cu un dublu obiectiv, sdndtatea mentald gi reangajarea
419 Bibliografie
458 Utilizarea scrisului
421 Partea a treia. Traume colective 462 Bibliogrcfe
423 X111. Rezilien!5 in urma marilor catastrofe: 465 XV. Rezilienla in situalji de genocid
joncliuni intre individual ;i colectiv Serban Ionescu, Eugdne Rutembesa gi Yvonne Kayiteshonga
Michdle Vitry 9i Clara Duchet Impactul genocidelor asupra senetitii mentale
424 Carccterisicile si unicitatea marilor catastlofe 166 Studii refedtoare la genocidul cambodgian
424 Particula tef psihopatologice gi societale 466 Studii intreprinse asupra diferitelor populatii
425 Trauma individual; $i colective 167 Studiu epidemiologic realizat asupra unui egantion nalional
426 Moartea colectivi, o catastrofa specifici: 471 Studii asociate Senocidului r1\,andez
pomind de la exemplul din Haiti 471 Studii pe difedte populalii
428 Consecinfe psihopatologice previzibile ale factorilor de risc
Studiu epidemiologic pe un eqantion national

I
SERBAN lONESCU
Tratatde rezilienrS asirtatl r Cuerins

I
,l
1: t.

I1 ,o 472 Genocid gi rezilienfd

n, Factori de proteqtie in bituafia de genocid:
rezultatele unui interviu
Un caz de rezilien6 naturalE
4U Reconstruirea leg;turilor distruse: metodele implementate
486 Eficien[a rmei metode unice
488 CAteva propuneri pentru vindecarea unei societiti
Prezentarea autorilor
qi transformarea ei in una rezilienti
491, Bibliogrnfie
Colette Aguerre Conferenliar universitar - Universitatea din Tours
495 XVI. Rezilienla in situalie de dictaturi Institutul de strn;tate publici din
Corinne Benestroff Psiholog clinician -
Serban Ionescu Qi Ana Muntean Ville-Evrard
496 Milc area meditatiei transcendentale
Evelyne Bouteyre Conferentiar universitar-HDRl - Universitatea din Rouen
498 ,,Fenomenul Pitegti"
501 Adversitatea cotidiane Jacques Brandibas Psiholog clin ician, .cerceti tor asociat la Centrul Inter-
504 Strategii pentru a face fati detenfiei in inchisoare sau in grilag disciplinar de Cercetare a Consiruirii ldentitAtii - Universitatea din
Riunion
505 Strategii de supraviefuire ,,in libertate
509 Umorul colectiv Huguette Desmet Profesor - Universitatea din Mons (Belgia)
5't2 lnten,entia dupl dictaturi Clara Duchet Conferentiar universitar - Universitatea Paris Descartes
574 Bibliografie
V6ronique Gouss6 Conferenliar universitar-HDR - Universitatea Paris 8
Saint-Denis
Bruno Humbeeck Director al Centrului de Prevenire a MaltratArii - Pdruwelz,
cercetitor la Universitatea din Mons (Belgia)
Serban Ionescu Profesor emerit - Universitatea Paris 8 Saint-Denis Si
Universitatea din Quebec, Trois-Rividres
I
Colette Jourdan-Ionescu Profesor - Universitatea din Quebec, Trois-Riviires

Francine fulien-Gauthier Profesor - Universitatea Laval (Quebec)

I
Yvonne Kayiteshonga Psiholog coordonator al Programului Na!ional de
Sdnetate Mentali $i al Serviciului de Consultatii Psihosociale * \Iinisterul
SaniGlii, Kigali (Rnanda)
I
Lynda M6thot Responsabil de cursuri - Universitatea dhQuebec, Trois-Rividres

' HDR Habilitation i Diriger des Recherches (AutorizaFe pentru coordonarea cercet:dlor)
(N. r.)
I
'

I
SERBAN roNEscu
Tratat de rezilien!5 asistat5. Prezentarea autorilot

I
 Ana Muntean Profesor * Universitatea de Vest Timigoara (Rominia)
Marli Stieffatre-Nascimento Director al Nucleutui insolire in Via;a Sociali _
Asociafia de intrajutorar,yivre,,, Fontenay-aux-Roses (Franla)
Jean-Pierre Pouitois Profesor - Universitatea din Mons (Belgia)
Maria Roth Plofesor Universitatea Babeg_Bolyai, Clui-Napoca (RomAnia)
- Prefa!5
Eugdne Rutembesa Coordonator al Centrului Universitar de Sdntrtate
Mentaltr
$i profesor cercetitor - Universitatea Nationald din Rwanda
Silke Schauder ConJerentiar universitar-HDR Universitatea pa mult
- sg Saint-Denis Istoria ideilor este Plind de surprize CuvAntul ,,rezilienli" exista de
Monique S6guin Profesor timp in cultura noastrd latine. CAnd un agronom vorbea despre rezilienta
- Universitatea din euebec, Ottaw a
Isabelle Varescon Profesor unui sol, dorea str spuni ci un sol, dupd un incendiu sau o inundafie' era
- Universitatea paris Descartes capabit si dea viale unei alte flore Cand un naviSator vorbea
despre rezi-
Diana Vasile Conferenliar universitar la capacitatea acestuia de a rezista unei Presiuni
(Rom6nia)
- Universitatea Hyperion Bucureiti lienla unui metal, el se referea
ridicate gi de a lua o alti direclie dupi 9oc, la fel de adecvattr Unii scriitori
au
MichCle Vitry Psiholog clinician, psiharalist descris rezilienta unei persoane care 9i-a reluat via!a dupi o traumi' insi
logici de la Paris-Necker, responsabil de - Celula deurgenti medico-psiho_ atunci cand acest cuvant, banal in limbile saxone, a fost utilizat Pentru
a
cursuri _ ijniversitatea I,aris multi-
Descartes gi Pierre qi Marie Curie. desemna un fenomen Psihotogic, un numi! foarte mare de cercet;ri
disciplinare a primit semnalul de pornire
incepnnd ain anii 1980, a avut loc o explozie a Pubticatiilor despre
rezi-
Iienli, inspeciat in psihologie, dar qi in biologie, sociologie' lingvisticA Qi
re-
antropologie, Acest concePt, uimitor de bine primit Pe toate continentele'
prezenta, probabil, dorinla de a Pune caPit mizerabilismului teoriilor ePocii
lezat este un creier ter-
ii determinismului fixist al stereotiPurilor: ,,Un creier
minat... in memoria unei Persoane traumatizate se aflA un monstru ghemuit
care se va reinsufle! candva, transmitand nefericirea Peste Seneratii" Aceste
blesteme sunt adeverate atunci cand cei reni$ sunt tratali cu indiferentd Mai
mult decat leziunea fizicd, abandonul Persoanei traumatizate explicd dura-
bilitatea traumei gi tlansmitelea sa. Lovitura care se inscrie in istoda subiec-
tului nu este un destin inexorabil; cAnd lncepi sd descoperi conditiile intime $i
o reve-
de mediu cate permit sp iinireaunui proces de rezilienta' se constati
nire evolutivi, o noui manieri de a trdi, cu momente fericite 9i cu momente
aga cum are toate lumea.
dificile,
Serban Ionescu a adunat in acest Trnfnr contibutii ale unor
autori din mai
multe pentru a sintetiza cerceterile asuPra rezilientei, care pot fi aplicate
tiri,
in practici, facilita astfel Procesul de rezilientd Este ceea ce Serban Ionescu
9i a
a numit rezilien[i asistate, care deschide noi persPective in domeniul
clinic'

SERBAN IONESCU Tratat de rezilieni: asistatl r Prefal

 Tofi coautorii sunt in acelali timp practicieni gi Arta ne ofele un instrument Pretios Pentru a dePAii o suferinte trecuti $i
cercetetori, ceea ce confera
muncii lor o noti aparte. Teoria existi, desigur, dar
nu este rupii le realltate. pentru a o transforma intr-un produs ce Poate fi imPertaqit' Cel cu sufletul
Este vorba mai mult de un demers clinic,iec6t
a" o 9tiir,1a.f,ini-uln".,tute. rEnit se debaraseazd de imaginea sa de sine ca obiect zdrobit, pentru a deveni
Cuvantul-educatorilor este primordial, acesta arit6nd subiect al propriei clealii. Realizand o Ploductie culturaltr din sfAgierea sa' cel
este legattr de pcoal,i. Studiile despre rezilienti
in.l rnllJre fuml,"
ne duc la moduri de gandire rdnit ili reia tocul Printre celelalte fiinte umane
sistemjc;. Nu ne mai putem clampona de rationamentele
dominate de Aventurii sociale nu ii tipsesc ocaziile sfaqierilor traumatizante, in care
cauzalitEti. tiniare, nu mai putem spune: tiparul rezilient va fi de fiecare dati nou. Iertem mai ulor o catastrofi naturale'
,,Este un elev slab deoarece are un
care iasi adesea in urmi pagube reale majore, in timp ce este dificil
coeficient intelectual redus, dovadia unui creier s; iertam
debil,,. S"p""i", i. r.ni",U,
explica: ,,Rezultatele sale gcolare sunt slabe deoarece incercarea unui alt om de a ne distruge. Genocidele, dictaturile gi mizeria
familia.u nu a.ora; o
semnificalie deosebiti gcolii, atAt de mare este nefericirea, socialA sunt mari furnizori de traume flagrante insidioase, fiecare dintre ele
o cascadtr de traume cotidiene,,.
."* * g"nu."ur; 9i
unui proces
punAnd problema unei asistenle deosebite in vederea declan9irii
IncI de la primele dezbateri asupra rezilien[ei, in anii de rezilienli.
1990, autorii pre-
vedeau: ,,Daci vom reuFi se cultivemacest
concep, vom propr"" rr," Iate ce gdsiti in aceasti carte. Cercetitori-Practicieni, Pionieri ai acestui
educative, alte ipoteze de cercetare gi arte metode -.Or1r, concept, ne aduc experienlele Ei reflectiile lor'
a" t.rtu*untjr"vi.torint
C6ndirea sistemici nu eliminE complexul Oedip, Sti in puterea noastrS s; le utiliTSm'
rezerv6nJu_i io.rf.:u i.,
familie, gcoal; li societate, ci adaugjgi alli factoii
determl""nli f"in"rioUil,
solufie oedipian;. Interpreterile gi ;hiar intera(tiunile Boris Cvrulnik
uu Io.'r" our.rrruf
care
psrnoteraprer sunt modificate de aceast;
nou; atjtudine asupra rr;ta;enturui.
Pacienfii apreciazl faptul cd,,neutralitatea binevoitoare,,
a"rin"'_lni rri" 9i
mai putin ttrcutA pe parcursul intrevederilbr.
jl,j11tl: :1r,,idiscipiinar; permite evatuarea unui proces de rezilienli.
It|m
"., sa O.ozam hormonii$i s,i fotograliem
furctionarea cerebral; pentru a obiec-
rrva reztttenta neuronali. De mult timp, testele
psihologice au fost evaluate
statistic Si corelate cu relevanla Ior cliniie. gtlm
sa'ana[za:m ,"Li;r, pro,".,*",
care revereazS repetitii evorutive. Lingviitii
ne-au inv;tat sa u",uri;r.,,u.-
tura unui discurs gi si{ asociem cu structura interactiunilor
care inviluie un
copil sau un partener: amintirea celor spuse prezice
na,-care transmite emofia unui sentiment.
u-i.,,"*ar--
-rr,i".i-i"
$i, mai ales,
vedesc in ce misuri conditiile de instabilitate "t.rct,,rll" so.Jleio_
fi provizorat constiiuie o pieaice
,. .:Y:r.ll:-1,".,, iar miturile si preludecrgiie pot apr."p"
Lromentu I cilnic ne propune o mare varietate
ui"." pr**rr.
de situafii pe care sd le putem
analiza: o izolare precoce, un doliu in copiliria
perioade sensibile a dezvolterii, fac difjcili rezilienfa, i" f"..*rr, ,*,
mici,
reugim si restructur;m ni$a afectiv; care ar
.nil. rt,,n.i .a.,a
trebui *.".".Jr" gi'r; ai"u_
mizeze micutul suferind de carente, ara cum
au observat cercetetori; atasa-
mentului. Urmele mnezice sunt mai putin durabile
.a"J
eveniment survine mai tArziu, in condiliile
unui creier gi"t"".i
uf" r"ui "l"i"ii
p**-
nalititi deja mai bine constituite. ^i.i

I
5ER8AN IONESCU Tratatde rezilienl, alistatt. PrefalS

I I
I

I
l'
I
I

I
Cuvi nt in ai nte
I
Cercetarea in domeniul rezilienfei a cunoscut o dezvoltare remarcabilS.
Mirturie stau cele 4 641de documente - dintre care 1 023 de teze de doctorat -
avAnd drept subiect rezilienta, care figurau, in august 2010, in principala bazi I
de date in domeniul psihologiei (PsycINFO). In acelaEi timp, rezilienfa a stAr-
nit (gi continui si o faci!) numeroase controverse pe tema termenului in sine
(considerat drept impropriu, prea pulin specific din cauza utilizdrii sale in
alte domenii decAt psihologia), a inadecvdrii sale in afara contextului cultural !
nord-american (unde rezilienfa a cunoscut, inci de la inceput, un mare
succes), a faptului cd face apologia celor mai bine adaptafi, mai putemici qi, in
fine, a conotatiei sale psihosociale foarte puternice, de unde ,,inutilitatea" sa I
in travaliul clinic. La extrema girului de critici s-ar Putea situa pozifia nega-
tivisti a cAtorva cadre didactice universitare sau practicieni, care neagi ins59i
existen{a procesului de rezilienfi.
Aceste critici comporti mai multe explicafii: lipsa de informare este, I
-
intr-adevir, foarte dificil si te menlii la curent cu rezultatele numeroaselor
cercetiri intreprinse in acest domeniu -, reaclii la ,,excesul" de povegti despre
rezilienfi gi la inflalia de lucrdri care vulgarizeazi acest concept. I
Am incercat si demonstrez, cu mai multe ocazii (Ionescu, 20101; Ionescu gi
]ourdan-Ionescu, 20102), superficialitatea acestor critici. lntr-adevir, in ciuda
lipsei unei definifii unanim acceptate, termenul de rezilienld face referire,
atunci cAnd este utilizatin domeniul psihologiei, la procesul care permite indi- I
vizTlor, familiilor gi grupurilor umane si depiqeasci situagiile dificile, trauma,
si nu prezinte tulburdri psihice, sd continue sd trdiasci la fel ca inainte (sau
aproape), putAnd chiar si dea dovadi de o mai bund func{ionare psihici
I
decAt inainte, grafie a ceea ce poarti numele de dezvoltare sau crestere Post-
traumatici. Pe de alti parte, la ora actuald dispunem de numeroase dovezi ci
rezilien[a este un proces universal, chiar daci fiecare context cultural poate
I
I Ionescu S., Psychopathologie de I'ndulte. Fondenrcrtts ct perspectiucs, Paris, Belin, 2010.
2 Ionescu S. gi Jourdan{onescu C., ,,Entre enthousiasme et rejet: l'ambivalence suscit6e par le
concept de r6silience", Bulletin de psychologie, vol. 63, nt. 6,2010, p. 401-403.

I
Tratatde rezilienll asistattr r Cuvantinainte

I
I

t,, aduce inflexiuni fi nuanle modului de derulare a acestui proces. Rezilienta

este departe de a face in secret apolotia celor mai puternici sau de a constitui
o proprietate intrinseci a subiectului, plasAnduJ Jeasupra celorlalti. De fapt,
sunt preocupati de mai multi ani de Procesul rezilientei gi care s-au reunit cu
diferite ocazii in jurul temei rezilieniei.
23

procesul rezilientei nu poate avea loc in afara interaciiunilor cu ceilalfi,in

lipsa mentorilor, tutorilor sau relelelor de susfinere sociali. in fine, impactul
conceptului derezilienld asupra domeniului clinic cunoagte un mare avAnt gi
tocmai aceasta incercdm noi sd demonsftemill Tratotul de rezilienld asisloti.
Tlo-talul cuplinde trei perti. prima este consacratd ,,problemelor generale,,:
sunt abordate domeniul rezilienlei asistate, relatiile acesteia cu doui'alte mari
categorii-de metode de interventie, psihoterapia
$i, respectiv, sprijinul eduia_
tiv qi psihosocial, problema evaludrii Fi contributia pe care d ire practicarea.
scrisului la dezvoltarea rezitientei.
ln a doua parte a Tratahiui su\t prezeitate diverse situatii dificile care pot
interveni pe plan individual $i familial, precum
$i tehnicile 9i prog.u-"|"
destinate s;-incurajeze rezilienta p"r.oan"lor cu.e s" afll in situaiiild
respec-
tive. Aceasttr parte debuteazi cu un capitol referitor la maltratare la
Ei bolite
copilului, divort, deces gi tulburtrrile psihice ale pirintilor. Capitoiele urmi_
toare desc u ceea ce rezilienta asistat; poate aduce persoaneloi care prezinti
tulburiri psihice, o deficienfi intelectual;, idei suicidare, adicgii la sribstan;e
psihoactive. De asemenea, este abordat, in capitole distincte, aportul
ii rezi_
lienlei asistate puse in serviciul unei imbrtra;iri frumoase gi util'izarea pro_
cesului de creativitate in construirea rezilientei.
A treia parte a Trdtatului este consacrattr modalitarilo! de aplicare a rezi_
lientei asistate in cazul traumatismelor colective: catasirofe, gomaj, genocid gi
dictature.
in diferitele capitole ale acestei lucriri, cercetitorii propun un bilant al
-
celor mai recente cuno$tinte referitoare la efectele, in pla; psihologic, ale
situafiilor cu caracter traumatizant pe care Ie abordeaztr, expun date care
atest; prezenta unei reziliente considerate naturale la
"nr^it"de r"..oun"
care sunt confruntate cu aceste situatji, se intereseaz, de factorii
proteclie
care pot determina inclinarea balantei dinamice spre rezilienti gi
prezinti
exemple de modalit,iti de interventie ce vizeazi conitruirea ."rilii.,tii.
T/aldfrl este conceput de autorii s;i ca o sursi de idei, o trusi de instrumen-
te-pusi la-dispozilia practicienilor care, cu creativitatea lor, vor putea face
adapteri (in special Ia alte contexte culturale decat cele pentru ca're au
fost
elaborate tehnicr'le qi programele prezentate) sau, mai mult, sA mearge
mar
departe, modificand gi inovAnd.
Lucrarea este rezultatul muncii a 23 de autori _ cadre universitare,
cer-
cetetori $i practicieni
- din Belgia, Canada, Franfa, Rom6nia gi R.i{anda, care
Tralatll este incununarea unui efort de durati in ceea ce privegte rezili-
enta, care nu a aiuns Ia final.. . De fapt, de-a lungul unei perioade de aproape
douizeci de ani, am condus - Ia Universitatea Paris Descartes li la Uni-
versitatea Paris 8-Vincennes din Saint-Denis - o serie de noul teze de doc-
torat li trei lucrari pentru obtinerea HDR avAnd legituri cu rezilienla.
Cercettrrile doctorale intrePrinse in acest cadru s-au ocuPat de rezilienta
pcolari, de aceea a copiilor din Mali aflati in Plasament, a coPiilor columbieni
expuli in mod repetat violentei socio-Politice, de rezilienla lucr:torilor
umanitari, a victimelor atentatului de la RER Polt-Royal din Paris, a membrilor
rezistentei franceze deportali'in lagirele de concentrare naziste, a Persoanelor
care suferd de tulburiri psihice grave sau care sunt hertuite nroral la Iocul de
munce, a persoanelor care au triit in contextul totalitarismului comunist din
Rominia. Alte cercetiri de doctorat - axate asuPra transmiterii transge-
nerationaie a traumei gi a rezilienlei la descendentii Persoanelor ce triiserd
genocidul armenilor sau asuPra elaboririi unei metode de interventie in cazul
adolescenlilor (numiti ,,teatru de rezilienlS") - sunt in curs de realizare.
Cele trei lucrdri pentru oblinerea HDR mentionate s-au ocuPat de asPecte
foarte diferite ale rezilicntei: adoPtarea unei PersPective tip ciclu de viali in
studiul relatiilor dintle munc5, stres gi reziliente; rolul crealiei artistice in
raport cu trauma gi rezilienta; spectrul factorilor de risc Ai de Protecfie in
tulburirile autiste. Mai multi autori ai acestor cercetiri doctorale sau destinate
obtinerii HDR au devenit coautori ai Tnlatul i...
AIte pirti ale Tratotului sunt fructul activititilor Centrului de cercetare
,,Traumi, rezilienti, psihoterapii", care a functionat la Uni!ersitatea Paris 8
din 2005 pane in 2009 qi care au fost prezentate in cadrul intAlnirilor gtiin.tifice
organizate de centlu cu Partenerii din striin;tate, in special pe parcursul
forumurilor internalionale ce au avut loc la Sankt PetersburB (2006), Celiabinsk
(2007), TimiFoara (2007), Blagoevgrad (2008) 9i Louvain (2009).
Autorii acestui Tratal speri cI el va suscita schimburi fructuoase intre
practicieni $i cercetitori $i c; va favoriza dezvoltarea unei noi modalititi de
lucru in domeniul clinic, incurajand procesul de rezilientA la persoanele
f ragilizate de situatiile dif icile.
Serban Ionescu

SERBAN IONE5CU
Tratat de rezilien!5 asistatl r Cuvant inainte

I
 I

Partea int6i
Probleme generale

I
I

t I.

Domeniul rezilienlei asistate

Serban Ionescu

I
in ciuda absenlei unei definitii unice a rezilienlei, universal acceptate,
existi de fapt un acord in privinfa a doui puncte esentiale: (a) rezilienta carac-
terizeaze o persoantr care a trdit sau traielte un eveniment cu caracter trauma-
tizant sau adversitate cronicd $i care di dovadd de o buni adaptabilitate (ceea
ce are semnificalii diferite, in funcfie de vArsta sa qi de contextul sociocultural
in care treiegte) gi (b) rezilienta este rezultatul unui proces interactiv intre
persoane, familie qi mediul sdu inconjuritor.
Dintre numeroasele publica[ii consacrate conceptului de rezilienliI gi
multiplele cerceteri care au fost intreprinse pentru a-l circumscrie cu mai
mare exactitate, nu vom aborda aici decat aspectele cele mai importante ale
unui nou demers clinic elaborat in jurul acestui concept, rezilienta asistate.

Cercetarea in domeniul rezilienlei: inceputuri ;i evolufie

Pentru a inlelege cum s-a format campul rezilientei asistate gi amploarea
acestei noimodalititi de intervenlie, mi s-ar pirea util si amintesc, mai intai,
asupra ciror populafii au fost intreprinse la inceput cercetArile in domeniul
rezilienfei. Primele proiecte importante au fost realizate asupra unor copii
aflati inconditii de ri daercitate. Acestco\cept se referi, conform lui O,Dougherty
Wright li Masten (2005), la ,,condi{ii de mediu care interfereazd cu sarcinile
procesului de dezvoltare adecvate varstei sau amenint; realizarea lor Ide
catre copii]". Printre aceste conditii, autorii citati mentioneazi sir;cia, absenta
unui domiciliu fix, maltratarea infantili, \,iolenta politicA sau sociale, situatii
1 Citiloni care doresc mai mult inJormatii despre conceprut de rezilient; pot consutta tonescu ,i
lourdan-Ioncscu (2006), pre.xm ti capitolul intitulat,,De la patocentrism la sanogcnez:.
aporturile.onceptului de rczilien\e" @.271-279), in lones.u (2010).

Tratat de reuilinl} aristatS r Dorreriul rezilientei asist.te

I

care sunt adesea considerate dovezi ale unei adversitSli psihosociale cronice.
Ne aflim deci departe de caracterul ocazional al traumei.r
inceputurile cercetirii asuPra rezilienfei sunt marcate de trei mari contri-
bufii fondatoare: studiul longitudinal al lui Emmy Werner gi Ruth Smith,
cerceterile asupra diferitelor populagii aflate in situafii de risc, intreprinse de
Michael Rutter gi proiectul ,,Competenli", coordonat de Norman Garmezy.
Werner gi Smith au studiat rezilienfa urmirind dezvoltarea d 698 de copii
ndsculi in anul 1955 in insula Kauai aflati in arhipelagul Hawai. in jur de 30%
din acegti copii au fost supugi efectului a Patru sau mai mulli factori de risc
precum siricia, stresul perinatal, conflictele familiale, divorful, alcoolismul
sau boala psihici a pirinfilor. Datele referitoare la copii gi'la familiile lor au
fost culese la nagtere, pe parcursul perioadei postpartum qiIa1,2,10, 18,32 qi
40 de ani. Rezultatele - care atesti existenfa unui Proces ce duce la rezilien[i,
la vArste diferite qi in ciuda factorilor de risc la care au fost expuqi acegti
copii - au ficut subiectul mai multor lucrdri, din care cea mai cunoscuti
poarti titlul sugestiv de ,Julnerabil dar invincibil: studiu longitu.l.inal asuPra
copiilor gi tinerilor rezilienfi"2.
Primele cerceteri ale lui Michael Rutter asuPra procesului de rezilienf{ au
fost realizate asupra unor populalii diferite: copii ai ciror pdrinfi Prezentau
tulburiri psihice (Rutter, 1966), copii care au triit experienfa separirii de
maml (Rutter, 1.972, 1979a) gi copii provenifi din medii dezavantajate (Rutter,
1,979b). Aceasti ultimi categorie cuprinde e;antioane de copii din insula
Wight (in Anglia) gi din cartiere defavorizate ale Londrei. Acegti copii pro-
veneau din famitii numeroase gi cu niveluri socio-economice scizute gi fuse-
seri expugi Ia conflicte parentale, criminalitate parentald, tulburiri psihice ale
mamelor qi treiau in locuinfe suprapopulate. Studiile epidemiologice intre-
prinse asupra copiilor din insula Wight gi din Londra i-au permis lui Rutter
si constate ci factorii de risc acfionAnd izolafi nu antrenau o creqtere,a Preva-
lentei tulburdrilor psihiatrice. Din contri, frect'enfa acestor tulburiri creqtea
considerabil in prezenla ac{iunii concomitente a doi sau trei factori de risc.
Odati cu sfArgitul anilor 1950 9i debutul anilor 'I.970, Garmezy demareazd,
in cadrul Universiti{ii din Ir{innesota, realizarea proiectului ,,Competenfi"3.
, in paralel or definirea sa in temeni economici, Laplanche gi Pontalis (VocnDularul psilnnalizei,l99l)
consideri ci ,,trauma sau haumatismul (psihic)" este,,un eleniment al vie$.i subiechrlui care se defi-
neqte prin intensitatea sa, hcapacitatea in cde se glsegte subiech:l de a-i rispunde in mod adecvat,
h:lburarea gi efectele patogene durabile pe care le provoaci in organizarea psihici" (p.+44\.
: Publicafia cea mai completi referitoare la studiul lui Wemer 9i Smith - ,,Drumul dinspre copi-
ldrie spre mijlocul viefii: rezilienfi 5i restabilire" - a apirut in 2001.
risc,
I I
Conceptul d,e contpeten[i l,sihosocinli se referi la utilizarea adapiativl de citre copil a resurselor
personale 9i contextuale, in vederea reatizlrii de sarcini de dezvoltare adecvate vArstei sale. De
SERBAN IONESCU
I
in acest cadru, numeroase cercetiri au fost consacrate dezvoltirii copiilor 2sl
considerafi in situafie de risc din anumite motive: malformafii cardiace
congenitale (O'Dougherty, Wright, Garmezy, Loewenson qi Torres, 1983),
incapacitate fiziclltezele de doctorat ale lui Raison (1982) gi Silverman (1982)l
I
gi, mai ales, diagnosticul de schizofrenie al mamei (Garmezy gi Devine, 1984).
Numeroasele studii realizate in cadrul proiectului ,,Competenfi" au de-
pistat rapid capacitatea anumitor copii de a se adapta foarte bine, in ciuda
evenimentelor de via[i cu caracter stresant la care au fost expuqi. Treptat, I
cercetitorii implica[i au incercat si rispundi urmitoarelor intrebiri:
- Care sunt caracteristicile copiilor competenfi gi mai ales ale celor care
au fost expuqi unor sifuafii considerate stresante? I
- Care sunt factorii potenfiali de risc ai de protecfie care sporesc sau
reduc efectele negative ale expunerii la adversitate?
- Care sunt, in plini copil6rie, factorii predictivi ai adaptdrii la ado- I
- [:::lii tmplicafiite rispunsurilor la aceste intrebdri asupra intervenqiei?
intr-o publicafie ulterioari cercetdrilor intreprinse pentru proiectul ,,Com- I
petenfi", Garmezy (1993) insisti, de asemenea, asupra rolului sirdciei gi
consecinfelor sale. Utilizdnd diagrama lui Birch gi Gussow (1970), Garmezy
subliniazi rolul potenfial patogen al tiparului aditiv al adversitigilor cronice I
care insotesc siricia, adversitS(i care vor constitui precursorii vulnerabilitdgii
psihiatrice a copiilor.
Evocarea condiliilor in care au fost realizate cercetdrile de inceput arat6 in
mod clar ci bazele conceptului de rezilienfd au fost puse pornind de la cer-
cetirile asupra unor egantioane de copii al ciror curs normal al dezvoltirii
pdrea ameninfat.
Studiul rezilienfei la adult este mai tardiv, dovada constituind-o aparifia I
abia in 2010 a primei lucriri de sintezd pe aceasti temi (Reich, Zautra gi Hall,
2010). Dezvoltarea sa poate fi asociatd cu interesul arrtat de clinicieni tul-
burdrii de stres posttraumatic (TSPT)t, categorie diagnostici introdusi in
I
exemplu, copilul trebuie si-gi poati utiliza activ capacitifile intelectuale gi si Iege relafii poziti\.e
cu personalul didactic pentru a reuqi pe plan gcolar (O'Dougherty Wright gi \Iasten, 2005, p. 20).
. Intr-un sens larg, termenul conpctcntd.,,se referi la funcfionarea eficienti in societate iau la
presupusa capacitate de a funcfiona astfel, finand cont de agteptirile bazate pe normele
comportamentale existente intr-un context, intr-o culturi 9i intr-un anumit moment al istoriei"
(Masten si O'Dougherty Wright, 2010).
Crocq (1999) spune ci termenul de tulburare de stres posttraumatic,,s-a impus, in ciuda faptului
ci ignori problema traumei, ascunz6nd-o sub mica dimensime psihoneurologici de stres" (p. 11).
Tratat de rezilienli asistatl r Domenjul rezilien!ei asjstate
I
[- 1980ina treia editie
Manualului Asocia[iei Americane de Psihiatrie (DSM-III)
a
li in 1992, in a zecea editie a Clasificrrii tntemationale a Matadiilor (ICM-10)
a Organizatiei Mondiale a SinAtiFi. Explicatia acestei relatii este simplA: anu-
mili adul;i nu prezentau simptome ale TSPT, cu toate ce fuseseri expugi unor
situafii despre care se ltie ctr genereazA astfel de simptome. Descrierea acestor
I Astfel, dispunem de informatii asupra procesului de rezilientd in situatia:
adulti, numiti rezilien{i, a ridicat problema factorilor qi proceselor care ar
putea explica rezistenla lor curioasi.
Studiindu-se tezilienta la adult - persoand la care dezvoltarea este inche-
iati - s-a observat ctr, daci in anumite cazuri exista o revenite la ,,linia de
bazd"r (deci o recuperare) dupi tr;irea unor evenimente cu caracter traumatic
sau stresant (cum spun anumiti clinicieni), in alte cazuri persoanele pot benc-
ficia de pe urma acestor evenimente, profitAnd 9i dezvolt6ndu-se din punct
de vedere psihic.
Deli cercetetorii au mentionat de mult timp ci un traumatism psihic ar
putea avea consecinte pozitive (de exemplu, Taylor, 1983), numai in cursul
ultimilor zece sau doutrzeci de ani aceasti posibilitate a fost luate in serios.
Schimbtrrile constatate sunt numeroase: faptul de a aprecia mai mult viata, de
a avea relafii mai apropiate cu ceilalti, o inflorire a spiritualitAli, o schimbare
a priorititilor Ei o mai mare forti personalS (Tedeschi qi Calhoun, 1995
Si 1996;
Stanton, Bower qi Lon', 2005). in prezent, publicafiile specializate in acest
domeniu utilizeazi douA expresii: dezvoltare posttraumatictr (Tedeschi pi
Calhoun, 2004), formulare mai adecvattr pentru traumele majore (precum de-
zastrele naturale sau un diagnostic de cancer) $i dezvoltare asociata stresului
(Park, Cohen gi Murch, 1996), care se referi mai degrabtr la evenimentele vietii
obiinuite (de exemplu, o rupture amoroasi).
Studiul acestui nou tip de dezvoltare
- posttraumatice sau asociatA stresu-
lui - plaseazd, cel putin partial, rezilienta adultului intr-o perspettivi a
psihologiei dezvoltirii, aga cum este cazul studiilor asupra copiilor, ii permite
realizarea unor comparalii, mai precis schifarea unei teorii unificatoare.
Pe lanti favorizarea unei mai bune cunoapteri a factorilor ti proceselor
subiacente rezilienfei, studierea ei la adulti a ayut cel putin trei consecinte:
(a) rezilienla a inceput sA fie cercetati din perspectiva ciclului de viati
Pe de alt; parie, trebuie notat faptul .I succesul termenului TSPT kebuie pus in IeBItura
$i cu
indaiirea deosebite, in special a psihiarriri anglo-americane, care, dup; .um scrie B;rois (1993)
,,a .rzut cA SAsette in notiunea de stres un cadru, chiar un model, pentru a 8azdui,, I...1 ,,acesr
musatu incomod" reprezentat de tulbur;rile psihotraumari.e.
I Prin aceasi; rerenire la linia de baz;, nu trbuie inteles d eyenimentut tr:it do subiect nu a Usar
I
SERBAN roNEscu
I
(mergdnd de la copilul mic pAnd la persoana vArstnict) (a se vedea Masten gi
O'Dougherty Wright, 2010); (b) se asisti la o multiplicare a situatiilor in care
31
a fost observate Ei studiate rezilienta gi (c) conceptul este aplicat unor situatii
care nu corespund notiunii de traumatism li care sunt mai apropiate de ceea
ce s-ar putea numi situatii de adversitate cronici.
catastrofelor naturale (cutremure, uragare, tsunami, inunda{ii);
-
- dezastrelor provocate de oameni (genocide, rizboaie, acte terotiste);
accidentelor (feroviare, aviatice);
-
- catastrofelor ecologice (maree negre, accidente survenite la instalalii
nucleare).
Totodat5, rezilienla adulrilor este studiate
- ala cum am vizut in cazul
copiilor - in situatii de adversitate cronici precum s;r;cia sau gomajul qi
chiar prezenta tulburerilor psihice.
Ldrgirea conceptului de rezilienfi a dus la utilizarea sa
- criticatd de unii _
in contextul vast al evenimentelor de viali Ei al grijilor cotidiene (Ionescu,
2006). Aceasttr lArgire este rustificat; de observaliile clinice qi de rezultatele
provenite din cercetare, care au ardtat ce exigentele iritante, frustrante Si difi-
cile ale vietii cotidiene (letate, de exemplu, de transport, ambuteiaje sau de
caracteristicile stresante ale relafiilor gi rolurilor asumate pe parcursul unor
perioade lungi precum, de exemplu, problemele de ordin relalional sau po-
vara pe care o poate leprezenta ingrijirea unor parinti in vArsti gi suferinzi)
au efecte cumulative gi semnificative asupra bune sterii psihologice.
Ce concluzii putem trage in urma acestei scurte prezenti a inceputurilor gi
evoluliei cercetdrii in domeniul rezilienlei? Mai int6i, ce procesul de reziliente
a putut fi studiat in situalii foarte diverse: situatii cu caracter traumatizant (in
sensul tradifional, clasic, al conceptului de traumi);i situafii de adversitate
cronice. Aceste cercet;ri au permis cunoa$terea a ceea ce este comun gi a ceea ce
este specific in modul de derulare a procesului de reziliente in diveEe situatii
9i/riri inten'enfia profesioniptilor din domeniul sindtdfii mentale.
Aceast; reziliente, duratl pornind de la caracteristicile individuale gi de Ia
interactiunile intrafamiliale gi cu persoanele din mediul subiectului, constituie
rezilienla naturalS. Studiul acesteia - precum gi cunoasterea factorilor
implicafi 9i a proceselor subiacente - a permis trecerea intr-o noue etapi,
aceea a construirii rezilientei, de data aceasta impreun; cu profesionigtii din
domeniul slnatalii mentale. Este vorba despre ceea ce am numit /ezllie Id
l7srstnli (Ionescu, 2004).
Trat.t de re.ilien!5 arittat5 r Domeni!l reziljenlei asistate
 I
I

tn modifice' uneori 33
Intervenfia focalizati Pe rezilient5: Mai multe Progtame numite ecologice erau menite si-
mediul de viati obitnuit al coPilului' Printre I
int.-o mani"re ?oa.ie imPortantX,
primele programe de rezilienli asistati Miluat*ee $ proiectul Abecedor' Proiectul
;.;.;;;"g.r-" tigutau proiecttrl
qi viza Prevenirea
lnteresul purtat copiilor Si situatiilor care riscd si le ingreuneze dezvolta- Mihvaukee a fost iniliat la Universitatea din Wisconsin
din oraEul Milwaukee
rea gi si aibtr consecinte asupra sdntrtelii lor mentale a fost insotit, foarte ,"i"tarfri."ntuf "9orla copiii din mediile defavorizate I
(Heber, Carber, HarrinSton, Hoffman 9i Falender' 1972) CoPiii cale au
devreme, de elaborarea unor programe de interuentie ce urmireau in special
din cauza nivelului
atenuarea efectelor sirtrciei cronice. in acest context, SAsesc cd este imPortanta lurticipat lu proie.t au fost considerali in situatie de risc
(intr-o zoni
menlionarea catorva dintre primele programe. I"*f".'*rf ul n1urn"i (lQ mai mic de 75) 9i locului de retedintE l
durate de zece ani'
Proiectul pregcolar Pefty (Weikart, Rogers, Adcock 9i McClelland, 1971; defavorizata;. Proglamul a fost concePut Pentru o "Reabi-
accent'l mamelor Pentlu munce' pe
Weikart, 1972) a debutat in anii 1960, sub forma unei initiative locale, la litarea maternd" !u.,eu Pe Preg;tirea
o mai
u*"tiorur"" aUilitalitor de intrelinere a casei Ei' in cele din urm6'
pe
Ypsilanti (in Michigan) 9i a fost sPriiinit de Fundagia High/Scope pentru cer-
asupra copitului Prolectal Mila'arikee confinea' I
cetare in educatie. Se adresa copiilor cu varste cuPrinse intre trei gi qase ani, buni capacitate de intervenlie
inteNenfie asupra copiilor' urmirind stimularea
care prezentau cel putin Patru dezavantaie. O buni Parte din familii erau d" as"-enea, 9i o.ectiune de
monoparentale, iar jumetate triia din alocafii sociale dezvoltirii lor Psihologice.
de Nord de
Programul oferea ingrijiri, o educatie de inaltA calitate distribuite Pe Proiectul Abecedar a fost etaborat Ia Universitatea Carolina I
parcursul a patru iumAtAF de zi Pe siPtAmane fi o viziti sipttrmAnall a edu' Ramey ii Smith (1976), Pentru a demonstra cd retardul mental Putea fi evitat'
principalele axe de dezvoltare:
catorului la domiciliul copilului. Un cadru didactic se ocupa de gase copii. S".1i,-i.,"u destinatd copiilor mici viza PSiho-
socio-afectiv Continea un numir
lnterventia a luat sfarfit in anul 1967, evolutia celor 123 de coPii care au motricitatea, cognilla, iimUalul qi domeniul I
de dezvoltare al fie-
beneficiat de program fiind urmiriti in continuare timP de mai bine de 25 de foarte mare de ;ctiviteti de invd[are, adaPtate nivelului
formati din
ani. Analiza beneficii/costuri a scos in evidente un raport de 7:1 in favoarea cirui copil. O alti sectiune imPortanti aprogrnnwlrti Abecedal era
lucretorilor
beneficiilor. La varsta de 27 de a i, subiectii care au ParticiPat la program serviciile de care beneficia familia fiecirui coPil: ajutor din Partea
suplimente alimentare pentru I
prezentau rezultate mai bune decAt subiectii din gruPul de control: mai multi sociali Pentru ca famitia si nu se dezorganizeze;
Pe de altd Parte' s-au
dintre ei terminaseri liceul (peste 33%), iti Pl;teau imPozitele, detineau Pro- ca nutrigia sI devind mai echilibrati; ingriiiri medicale
pria casi; totodatA, erau mai pulini aceia care avuseser; probleme cu legea, i"frr aou*" "for,r.ile Pentru asiSurarea unei maxime ParticiPAri a Pirint-ilor'
iar numirul sarcinilor la adolescentl era inferior cu 427" celui inregistrat in Asifel, taxele de transPort erau acoPerite din bugetul Proiectului' I

Evaluarea rezultatelor obfinute in urma aPlicirii tuturor

acestor Protrame
grupul de control. Datorite Perioadei de-a lungul cercia a fost urmerit 9i
efectelor factorilor de risc la care
rezultatelor obtinute, proiectul Perry este recunoscut drept unul dintre cele a scos in evidenti aportul lor la Prevenirea
mai bune programe destinate incuraiSrii rezilientei coPiilor din familii sirace - exPuqi coPiii resPectivi'
erau I
gi cu multiple dezavantaie (Barnett, 1993). f'-g."*a" anilor t960 9i 1970 nu fusesere concePute in mod specific
efectelor ad1'er-
Progrnmul forndrii fianvlor a fost initiat de Karnes, Teska, Hodgins 9i pentru incuraiarea rezilien(ei, ci mai mult Pentru Prevenirea
lii;1itor ..oni." intamPinate de copiii care triiau in Statele Unite in familii
Badge! (1970) Ia Universitatea din Illinois. Se adresa mamelor din medii defa- I
publicalii au inceput
vorizate, cu copii intre 13 gi 27 de luni, care erau invetate tehnici de educare a sirace, defavorizate. iotodati, din anii 1990, diferite
copiilor. Erau utilizate jucirii educative !i alte instrumente pedagogice, se fle interesate de,,Promovalea", ,,construirea"' "stimulatea"' "ameliorarea"
pentru a promova schimburile verbale intre mami gi copil. Erau Previzute sau ,,cregterea" rezilienlei copiilor 9i adultilor aflati in situatii care Pot al ea
tehnici Fi I
vizite la domiciliu (cel pufin o datl pe lune), nu numai pentru a evalua pro- .on"".in1" asuPra sanitetii lor psihice Astfel, au fost elaborate
cu bine
gresul copilului qi al mamei, dar 9i Pentru a Ie a,uta Pe acestea din urmi si progru*" *"nii" rA aiute indivizii sau grupurile si faci fali 9i si iasi
rezolve anumite probleme Practice. din situatiile traumatizante 9i de adversitate'
I

I
Tratat de rzilienll asistati r Domeniul rea ienlei asistat
SERBAN IONESIU

I
I

S-a structurat astfel, progresiv, o nouj

modalitate de interventie, in care
i construirea rezilientei este acompaniat,i
de profesionipti iniomua,lirrr,rrrg r vizeazi abilitarea, construirea abilitetilor !i intirirea grupurilor care se
mentale. Acest proces este deci asis,nt dovedesc nePutincioasei
de profe.ionlgti com;;;;;;;".r".r.
procesul ce duce la rezilienli
ii factorii implicati in el. I concepe actiuni Pentru transformarea mediului;
Alegerea atributului ,sislofd pentru
a desemna o manieri de lucru nu este identiiicd resursele existente in comunitate li le utilizeazA;
I nou5. Numeroase activit;ti _ precum
chirurgia, t.^"gr"fi;;.; i;;;i;;;;; valorizeaz; diferentele culturale li le considerA o bo8;tie'
de exemplu pot fi realizate cu asistente din partel
- calculatorului. gi pro- pttari
crearea poate fi asistatd medical. Adjectivul
asrstr;d, folosi, p"*, Specialittii care tucreazA din PersPectiva rezilientei asistate trebuie sd
.lru.*rZ"
I construirea sau intirirea rezilientei _
benefjciind a" '*oinpur,]urr,"ntr'rf
" I it eiidenln gi si .lezpolte Potetltialildtile persoanelor considerate in situalie de
risc. Astfel, accentul este Pus Pe o serie de caracteristici individuale
profesionigtilor din domeniul sinitetii mentale _ cunoscute
in cazul persoanelor care stimd de sine' caPacitate
trec.prin traume sau intampina o adversitate..."i.a, drept factori de Proteclie Ei facilitatori ai rezilientei:
aceste persoane nu fac decet sd secondeze,
,rUrl.i"ri'i)p,,,, ., de sine pozitivS' sentiment de control asupra
I sd htsoteasci sub.te;;ll; de a suscita simpatia, imagine
Arati, de asemenea, ;;a pr.."r. I
cA subiectul este acela care rimAne,,l" vielii, creativitate, umor etc.
";;";;;;. iotodaU, speclaligtii trebuie si descopere resursele existente in anturaiul
Dersoanei. Este vorba, in primul rand, de adulli care sA Poatd
mentine' Pe
Pr..,ai:.?lg: rezilientei asistate: caracteristicile pr..rrrul unei lungi Perioade de timP, legdturi semnificative li emPatice cu
unei noi
modatttaF de interventie,i misuri de precaufie iersoana respectivi. iceqtla sunt
mentorii (Colley' 1996) sau "Punctele Pe!-
necesare Carbarino (1995) le definea ca persoane din mediul
Contrar abord;rii clinice traditionale, centrate io.,"t" a" un.o."i" pe care

problemele gi handicapurile ce decurg

pe disfunctionalit;ti, pe inconjuritor ut ioiit,.rtri, cu care acesta intretine relatii afective pozitive 5i
r6silience"
a"
inspird din ceea ce a fost numit interuenyie".oro, fru"ii."-r"rii",li"i'"ju"* * stabil;. in limba fr;ncezd, Cyrulnik (2001) i-a denumit "tuteurs de
bazati pe puncte loiter.' icest trp ae (tutori de rezilientA).
interventie are mai multe caracteristici
1V"a^, Oiag".,-L"#0""i"r,
Schellenbach gi Solarz, 2004). intr-adevir, '.-----.'"i_O*r, O alttr resursf, de mediu imPortantd o rePrezinti relelele de sustinere
ea: (compuse din Prieteni, colegi de Ecoali sau de serviciu' asociatii
etc')' care
de
se focalizeazi pe intelegerea dezvolt;rii
.ontribri" lu.*rr"a unui cadru securizant 9i Primitor' o veritabild "plasi
- in stare de s;netate,i pe con- proteclie" in jurul persoanei. Rolul specialistului este de a descoperi Ei
evalua
struirea rezilienlei; resurse' de
u.este res.rrse, de a orienta Persoana de care se ocuP; sPre aceste
- urm;re$te dezvoltarea punctelor folte uneori chiar
ii abilitililor care si permiti
prevenirea apariliei ulterioare a problemelor; a contribui la crearea unor istfel de retele atunci cAnd lipsesc ti
promoveazi sAnitatea gi starea de bine in de a activa relelele deja existente'
- randul tinerilor; Rezilienta asistatd este, adesea, o i'fter'rylltie orielltati cdlre llrel)etltie'
ceea
'e
- se centreaza pe emotiile, gAndurile, Preventia
tr;s;turile gi comportamentele inseamni elaborarea unor Programe de interventie Preventivil'
pozitive;
implici trei tiPuri de demersuri (Wenar qi Kerig' 2000):
- vizeazi ameliorarea calitllii \.ieliisi acordi
credit persoanei;
- urm,iregte sustinerea familiei, sebazeazA
p" pun.,ll" fori" rle acesteia - prc've\lia Ptinfiri, orientata spre prevenirea apariliei maladiilor 5i
valorizeazi resursele familiale ;
Ei iulburirilo12;
- considerari toti copiii pot reusi, utirizeaz;
cu succes punctere forte ale (2000) au
copiilor. ale cadrelor didactice si ale comunit;tii l.le.ind de la Dublicatiile di<ponibile ti de la ProPria ]or e\Penenla' CaPuTTi $i Grocs
in J" ;;;;" :i:fiI""il:; ,;.;;;a;,i p""r', ir"t-","" ii imprementarea unui Prosram de Preventie in
do eniul s:n:titii mentale.
definite Tulb ralea e'te
iJl:,:1-t:,:,r,.::*
rnooges l3:r,nir drepr.apac,rarea de a reuii aproape perfect
inrr-o activitate crati i.'-*"i ,riratl * *r"ra h o altrare a s:net:|ii' a c:rei cauz: este
sr Lrrlton. 200Jr
.""."rr"." r- "ma-- (ansamblu de sernne ei simPtome) a c:ror cauza nu este cunoscuta sau
a.iro'r aPanlie Poat relela cauze diJerite'

SRBAN IONESCU

Tratat d relilienla asist.t5 . Domeniul reziljenlei asistate

 36 prevenfia secuttdari, tocalizate pe identificarea
- precoce a primelor interpersonale, invitarea strategiilor de schimbare cognitive, achizitia abili-
37
manifestAri ale maladiilor sau tulburlrilor, orie;tate
s;re blocarea tililor de autogestionare 9i de stdpinire de sine (sau control) 9i ameliorarea
dezvoltdrii lor inain(e de instalarea simptomelor
forma lor completi;. "";;r;,;;;; capacititii de a face faltr stresului (Mcl4rltirter, 7998; CaPszzi pi Gross, 2000)'
preventia tertiqril, iniriatd mai tarziu, are drept Aplicarea rezilienlei asistate imPlice adoPtarea unei sll4fe8ii de i terl'ettlie
- obiectiv impiedicarea de tip aieutic, bazat| Pe metoda prin care Socrate, fiul moaqei, spunea ci ar
agraverii sau reaparitiei maladi or sau turburlrilor (in
este volba de preventia recidivelor). pentru
acest ultim caz putea aduce pe lumq spiritele gAndurilor, Pe care acestea le contin fer; a avea
Caplan lteOe), s.op,rt pre-
venfiei tertiare este acela de a reduce durata gi cunoqtinla de ele. Este vorba de a inlocui caracterul adesea directiv, con-
consecingeie malaaiilor
Si tulburirilor.
.
strangator, chiar intruziv, al intervenliilor clasice cu o insotire veritabilA care,
facilitAnd actualizarea comPetentelor Persoanei gi utilizarea lor pentru a face
Dac; aceste forme de prevenlie
sunt importante in interventia de tip fatd adversitdtii, modeleazd rezilienta.
rezilient;_toate
asistata, ne vom limita aici lu prog.a_el" in utilizarea metodelor de intervenfie de tipul rezilienJei asistate trebuie
de pr"r"r,1i" pri.a.a, Cu."
pot (i clasificate dupi doui crirerii:.mojaliiatea de luate trei misuri de Precautie:
selecrar." p"iri"1,"i,grni,
ii l]velul de interventie privilegiar. selecrarea popurutiilol_iir,1i pout" ri
realizati in trei modalitd li: a) intervenlia nu fie focalizatd numai asupra individului, intrucat rezi-
sd

optand pentru Iucrul cu toate prsoanele care lienta este produsul interactiunilor; este necesarA deci implicarea fami-
- fac parte dintr-o populatie
- liei $i a mediului inconjuritor al subiectului;
(modalitatea,,toatd populatia,, sau,,stru*"gi"ujr"rrrii;;f
* adoptand modalitatea ,,risc ridicat., ,,r*i:td b) si nu se treace u$or cu vederea suferinta, orientand interventia asuPra
d" Institutul de medicini competentelor Ei punctelor forte ale persoanei;
(1994) ,,interventie prevenriv, selectiv;,, qt
afegana arefigi.,ti grupuri
de persoane cu risc de a dezvolta anumite c) si nu fie stigmatizate persoanele ,,aflate in situatie de risc" prin apli-
ruf ir r;,i ,u,i pr.Ui".", a",
care nu prezinte incA niciuna din manifestdrile carea unor interventii orientate asuPra lor'
acestora. Un asemenea
grup ar putea fi constituit, de exemplu, din copiii
pirintilor depresivi,
aflati in situatie de risc de a prezenta dificultiti Cu precddere in Franfa, opinia publici gi specialiqtii sunt foarte sensibili in
de'ada;;;
- opt6nd pentru modalitatea ,,etapA importante; ceea ce privegte acest ultim aspect Totodat;, negarea riscului - nofiune
*",,flri.uil a" t
zi!ie,, 9i av6nd in vedere persoanele iare triiesc "r,- probabilisticd, e drePt - Poate duce la neinterventie din teama de stigm atiz are'
ae ,iaU
stresante sau care traverseazi perioade critice "u"r,i^e.,iJ S-ar crea, astfel, o situatie in care Persoana aflati in pericol nu ar fi asistati "
d" ViatA. De
pot fi aleqi copiii p;rintilor care divorteazi "r;;;;;;.a
,u, .opiii .".Jtr"U,ri" Ar trebui ceutat un echiliblu prin aplicarea unor Programe educative in do-
urmeze tratamente medicale,,dure,,. meniul sdnAtetii, care se permiti schimbarea anumitor atitudini ln acelaii
timp, orice program adresat Persoanelor sau grupurilor de persoane in situa-
in ceea ce privepte nivelurile de inteNentie preventivi, (ie de risc ar trebui evaluat cu atenlie din Punct de vedere etic'
pe langA o abordare
centratd asupra persoanei (care corespunde ;tuefului
nr;it)idu;;, mai pot fi
descrise patru niveluri de abordare orientate
urrpr" *"dirl,,i inconlur;tor Rezilienta asistati deschide o noui cale Pentru domeniul clinic qi o noui
(vizAnd fouilia, colegii, gcoola
9i, tespectin, cont ,titotea). perspectivl in cAmpul sinitdfii psihice. Aga cum am mentionat, implici o
,
Pro.gramele de preventie primari pot avea
in vedere mai multeobiective: desprindere de modelul de intervenlie bazat Pe Patologie Capitolele urmi-
dezvoltarea punctelor forte ale vi;tii curente, ameliorar". toaie oferi informalii despre ceea ce a fost intrePrins Pana in Prezent in acest
"orirnr.er domeniu li sugestii celor care ar dori si se implice in acest tiP de interventie'
Bengt Lindstriim (2001) visa la o societate 9i la niEte conditii de viali in care
' Bourier (1999) (on-rder.i cJ. din DUnd de rederc erir.
intru,;i are drepi nirelut prelentiei (erhare este pMul.
"(op Ijn.,r.,,e.r cdn,..r, rctnr _rtadrrtor .i tutbu;arilo; sd nu mai fie nevoie ca indivizii si fie rezilienti. Acesta r;mAnAnd deocamdati

SERBAN IONESCU
Tratat de rezilien!I esistatl r Domniulrezilienlei asrstate

I
 PsychoPathologies et socidtd Tendances dans le champ
numai un vis, autorii Ttatalului de rezilienld asistntd ^--'i"i" S. (2006), Introduction
Ionescu
p"y.ft.p",hologie sociile, in S lonescu $i C Jourdan-lonescu
ptopun cititodlor lucririi )' (coord
de fatE ceteva solutii noi pentru.a-i aiutu p"
i"i.rru lo.,ir,r.J.rlau"rri tu t"u- iryrnip"lrnarg*, et Jociiti Ttaunalisnes' i7)i'Enents el sittations de oie' Paris'
""
Vuibert, P.7-17.
et persPecfiz'es' Paris' Belin'
ron"."uS. iz^oro), p.y cho1alhologie de l'adulte' Fofidenefils
Eibliografie
Ionescu S. li lourdan-lonescu C (2006)' La PsychoPatholotie comme Processus:
Barnett W.S. (1993), BenefiFcost analysis
of preschool education: Findings from vuln6rabilitdettdsilience,'in5'lonesculiABlanchet(coord)'No'ren'orsde
2t),ear follorv-up, Anetitun lounal of Orth,,ysychiatry, a el Psycllollitllologie (volum coordonat de
*, ai, irrr, , ,OO_r*. )iy'rirprnrrtrgir. Ps!chologie 'l;ripa
^
Barrois C. (1998), Les niuroses traumatiittts M. Montreuil gi J. Doron), Paris, Puf, P 133-157
ti yiyrnrir,rprr,r'frrr'iul atr,uu, (1970)' Educational interyention at
chocs psychiques,edilia a II-a, paris, Dunod.
an Kames M.B., Teka J.A., Hodgins A S qi Badger E D
Bir:h..H.Cl Gussorv J.D. (1970), Disad?antagd home for mothers oI disadvantaged infants' Cllild DewloP le t'.vol 41' P 925-935'
!i children: Health, tutrition atrl school
The meaninS of resilience' lnletnalional lournnl of Adolescetll
/ail!/e, New york, Grune & Stratton. Lindstritm B. (2001),
I Bouvier P. (1999), Abus seruel et rdsilience,
in Nl.-p. poilpot lcoord.l, Soulhi ,Jis se Mcdicirc and H.dltll, vol. 13, nr' l, P 7-12'
ro,,s//rira, Ramonville Saint-Agne, Eris. N{asten A.S. ti O'Dougherty \fright M
(2010)' Resilience over the life sPan
and transformation' in J \{'
Caplan G- Tlte-prinoples of yreteutlt e psychiatry,
Nevt york, Basic Books, 1964.
DeveloPmental PersPectives on resistance' recovery
Capuzzi D. pi Cross D.R. (coord.) (2000), .!.o utt Hall (coord ), Handbook of adult rcsili't'cc' New York' The
it ris*.l,prern n"icft, e.J. Za,.rtia Si'J.S.
I tin ,u"irrli ,nrrrr,"rr,
teact-tcrs aril parents, edilia a III-a, Alexandrll, A,n*i*" Cuiford Press, P 213-357.
a;";."1;;/"a.so.taUor,,
2000. p.1b7-191. MatonK.I.,DodgenD.W.,LeadbeaterBJ,Sandlerl'N'schellenbachCJ'FiSolarz
in K l Maton'
Collev H. (1996), .Vehtori glor social du,or, Londra, Routledpe A.L. (2004), Sirengths-based research and Policy: an introduction'
A L Solalz (coord )' l'lz'aslittg itt childrcn' youth'
I a.:
,] r?:ll C.J. ScfrettenUacfr,-n.J. Leadbeater li
!1".: , rqumatistnes psv.hique,
!* I ?s oilai|s petits canat a" Sr",,". p".i., OJi"r" iu.oU. Washington' American
Lyruln,k ts._(20O1), Slrc'rstlrs-l'nsed eseorch ottd ltolic!
ln*ili?s oud,or',n urilies. t
ds, I,aris, Odile Jacob. '
Garoarrno l. (1995), Raisfig children h a
socinlly toxic entiro,lnter Psycholo8ical Association, P 3-12'
, San_Francisco, i.U. (lSss), At risi youth: A contptehcnsioe /'sl'otrse' editia a II-a' Pacific
Jessey-Bass publishers. rrl.iViir,".
I Garmery N. (1993), Vulnerability and resilience,
in D.C. iunder, R.D. parke; C. Tomlin- Crove, Brooks/Cole-
in
O'Oorrgi".ty Wrigttt M. Si Masten A (2005), Resilience Processes
son-Keasey
I in-develoPment'
ti K. widaman (coord.) Sludyirg tir,r" ttrr";;;;i*;.-;;;)nality atrd (coord), Hondbook ol resilience in rftildren' New York'
detelopnrent, Washington, American pslchoJogical S. iolasiein 9iRB. Brook,
^ Associatio
*. ri. Devine V.T. (19S.{), project a"_'p","..", ii" l^L"..i" ",
i. ii_iio Kluwer Academic/Plenum Publishers, P 17-37'
I ""rT:?
children vulnerable to psychopatholog-r.,_in lV. tvatt, g.l. .*0,* , O'Dougherty M., Wright F.S., Garmezy N, Loewenson
R B li Torres F Later
.(1983)' c"i/d
a^if,""y,-i.i. wl."* ii n'ho survi\'e severe heart defects'
J. E. Rolf (coord.), C,r ldren nt tri,,k to, :c;tt:oPh .onip"te'..e and a'daptation in iniants
'irS_iOi " ' '-" " "t ':aJot rexin, Cambridge, Cambrid8e uni\.ersity
i,r".r, o DewloPnent, Y ol. 51, P - 1729-1 112'
of stress-related
I Heber R., Garber H., HarinSton S., Hoffman
C. 9i lalender C. (7922), Rehabilitntioh Park C.L., Cohen L.H. gi Murch R L (1996), Assessment and Prediction
of \'ol' 61' P 7'L'105'
Int' lies nt isk for .ll,ental rcladot. Etowlh, lounlal of Petsonalita'
sttdefils'Teze
nrir'." S-4. ilSAzl, i, pingbehacior ofnainslreanrcd Pl1llsicntly hotltlicaPP'd
r{isconsin, Rehab,it",,""
Hodges T.n.;i Ctifton
o"."",.rl'jl-o'*:;ffi J::',::,[X1..;1,"y;::"";::,i
D.O. (2004), Srrenghths_basei developm""i'*
" de doctorat nePublicatS, Unil ersitatea din \{innesota'
I 0.".,,* in O.O consequences of early
Linley 9i S. Joseph (coord.), positite Ramey C.T. $i S;ith B.J. (1976), Assessing the intellectual
s*svth"togy ;, p*riir{, iot"i",i, [i" ,ru", o rvith hiSh risk-infants, A''nerican louruot of Melttat Det'icie c!' vol
81'
Sons, p. 256-268. iniervention
Institute of Medicine of the National I p.318-324
-{cademjes (7994), Reducirlg risks for nte tal ol od lt resili' ce' Ne\\' York' The
d,isortlers: Frontie/s Reiih ;.W., zautra a.i. 9i Hall lS \2010)' Hn dllook
I Academy Press.
for prel)e tite ,)ieri,e tio,t *.*;;,, ;;.;;*;,, Nrtionul Guilford Press.
I nnd l1sllchiatric sl dy'
Ionescn S. (200.1), prefale, in
J_ Lecomte, Guirir ile son etlfonce. parls, Odile lacob,
Rutter M. ('1966), Childrerr of :ick Porotls: A1t e riron'nettt'\|
p. 11-16. I Maudsley MonoSraPh nr. 16, Londra, Oxford University Press'
I

I
SERBAN IONESCU Tratat de Iezilien!: .sistatl I Domeniul rezilienlei asistate
 l=
40 Rutter M. (1972), Ma terrrar dep r iua t ion r eassesse,,Harmondworth, R"nguin.
Rutter M. (r979a), separation experiences: a nerv look at an II.
old iopic,
r--' Journal of I
Pediatrics, vol.95, p.747-154.
Rutter M. (1979b), protective factors in children responses
to stress and disadv.antage,
in M'w' Kent pi J'8. Rolf (coord.), prirnary prmerriion in psychopathorogy,
v,or. 3: sociar
competence in children, Flanover, University press
of New England ,"i.' eS_Zl, I
silverstein P'R ' (1982), cor.iyl and ii of physicairy
families handicapped children,
Tezi de doctorat nepublicati, laptation
Universiiatea din Minneiota.
Stanton A'L', Bower J'E' pi Low c.A. (2006), posttraumatic
grog,th after cancer, in
L.G. Calhoun gi R.G' Tedeschi (coord.), Handbook of posttiumatic
Rezi lienlH ;i psi hotera pie I
gro*th, Research Serban Ionescu
and practice, Mahwah, Erlbaum, p. 1,3g_175.
Taylor s.E. (1983), Adjustment to threatening events: A
theory oi cogniti.'e adaptation,
American Psychologist, vol. 3g, p.1161_1173.
I
Tedeschi R.G. qi Calhoun L.G. (1995), Trauma and transfornntion:
Grott,th in the nfterntarh Pdtrunderea conceptului de rezilienfi in domeniul psihoterapiilor este de
of suffering, Thousand Oaks, Sage, 1995.
Tedeschi R.G. 9i Calhoun L.G. (199G), The postraumatic datd relativ recenti gi pufine publicafii sunt consacrate acestei noi tendin{e. in
Growth Inr.entory: '455472.
Measuring analiza acestei abordiri, este necesar si distingem intre o orientare mai curAnd
positive legacy of trauma, lournal if Traumatic Stress, r.l. I
_ ,the
Tedeschi R.G. 9i Calhoun L.G. (2004), Target articre:
S,
"..
i, p. teoretici pi consecinlele ei in plan practic.
,,posttruu-uti. gro*:tnl co.,."ptr"t
foundations and empirical evidence,,, psychologicnt Inquiry,uoi15,.r,r. Din punct de vedere mai curAnd teoretic, rezilienla este evocate odati cu
_
-weikart 1, p. 1_1g.
D.P. (1,922), Rerationship of curriculum, ieaching uid
l"".r,ing in'preschool punerea in discufie a procesului psihoterapeutic ;i, in special, a poten!ialului
education, in J.C. Stanley
!co9rd.),
preschool progrr^ Jo, disitdurrtaied: jir,
,*prri_
uman pentru schimbare qi a eficienfei psihoterapiilor. Bohart gi Tallman (2010) I
mental opproaches to enrly chitdtnod educatiort, galiimore, lohn popk'ins 'University insisti in special asupra faptului ci procesul de rezilienfi gi decregtere
Press, p.22-66. posttraumatici confirmi existenfa unui potenfial de autovindecare in cazul
weikart D'P', Rogers L', Adock C. gi Mccrerand D. (1971),
Trte cogttiti,ery oriettted anumitor persoane. Kelley, Bickman qi Norrtood (2010), pe de alti parte, I
curriculum: a frnnteu,ork for prescrrcor teachers, rr ashingtory
Nationar Assoc"iation for regretd faptul ci cercetirile asupra variabilelor legate de pacient, implicate
the Education of young Children.
wenar c' gi Kerig p' (2000), Deaeropnrcntal psvchopathorogy. in problema psihoterapiilor, au neglijat punctele forte ale celor care intri
Fronr ir{nttcy thr.o'ugh intr-un proces psihoterapeutict. Astfel, de exemplu, degi existd un volum tot
adolescence, edifia a IV-a, Boston, McGraw_Hiil.
werner E'E' 9i smith R.s. (r982i19g9), vulnerabre but inz,ircible: g mai mare de cercetdri asupra rezilienfei tinerilor (Bonanno Ei Mancini, 2008), I
rongituditul study of
resilient children and youth, Nerv york, Adams, Bannister, relalia acestei caracteristici cu rezultatele terapiei rimAne in mare misurd
_. - Cox.
werner E.E. gi smith R.s. (2001), Journeys necunoscut6.
from criildhood to ntidrife: Risk, reslierce nnd
recortery, Ithaca, Cornell Unir.ersity press. Conceptul de potenlial de autovindecare2 nu este neutru gi editorii recentei I
lucriri asupra schimbirii in psihoterapie - Duncan, Miller, Wampold gi
Hubble (2010) - se intreabi daci acesta nu poate stigmatiza persoanele care
au nevoie de psihoterapie gi pe acelea care nu reusesc si beneficieze de pe
urma psihoterapiei. in rispunsul lor, Bohart qi Tallman (20L0) sugereazd cd
I
persoanele care dau dovadd de rezilien{i au aproape intotdeauna (eu ag spune

1 in capitolul lor, Kelley rt al. se concentreaze asupra proceselor psihoterapeutice la pacienfii tineri.
I
: intr-un articol care a stSmit numeroase reac{ii, E1'senck afirma, chiar din 1952, ci aproape doui
treimi din pacienlii nevrotici, indiferent dacl urmau sau nu o psihoterapie. isi reveneau sau
prezentau o ameliorare pe parcursul celor doi ani care urmau debutului tulburtrrii.
I

I
SERBAN IONESCU
Tratat de rezilien!5 asistatl r Rezilienl5 5i psihoterapie

I
 42 intotdeauna!) nevoie de ajutorul unei alte persoane: un membru al familiei, intim legate. Creativitatea nu constituie doar o caracteristice a Persoanelor
un cadru didactic sau, in general, un mentor sau un tutore de rezilienti. Din reziliente, ci ea contribuie [a dezvoltarea rezilientei'
contri, alte persoane au nevoie de un terapeut pentru a-li mobiliza abilititile Art-terapia stimuleaza creativitatea, care ioacd un rol imPortant in Procesul
de schimbare. Iar Bohart li Tallman insisti asupra importantei ascultirii ce duce cltre rezilientS, in acelagi timP, art-teraPia susfine mecanismele
de
pacientilor ca pe niite persoane proactive, pentru a adaptatet ii lestabileQte sentimentul de control asuPra evenimentelor 9i stima
tasi modalitlti de a le
mobiliza potenlialitAtile. in acest context, Bohart gi Tallman amintesc cazul lui de sine. Realizarea unui produs artistic oferd, intr-adevir, oPortunitatea
Molly (Duncan, Hubble 9i Miuer, 1997) o fetiti de zece ani care suferea de
- ameliorerii stimei de sine Ei exPrimirii sentimentelor' A avea o Persoani care
cogmaruri ti nu putea sI doarmi in patul ei _ cale reprezinti un exemplu intetete problemele pe care le intAmpinati duPe suferirea unei traume 9i care
clasic al faptului ci terapeutii pretind ,,a iti ce e mai bine,, pentru un pacient vl oferi suslinere este o situatie esentiali Pentru construirea rezilienlei' iar
gi ignori ceea ce ar putea spune acesta. Ascultate fiind de un alt terapeut, aceasta seintamPltrin mod obilnuitin art-teraPie ca, de altfel, in orice
terapie'
Molly s-a dovedit a fi capabili sd gAseasci o solufie la problemele sale. Acest in cele din urmi, gedintele de art-terapie in grup faciliteazi contactul cu alte
,l exemplu arati, de asemenea, ci pacienlii care dispun de un potential de persoane cate au trtrit evenimente traumatizante Fi, intr-o manieri mai extinsi'
schimbare nu-l pot mobiliza decat cu arutorul unui terapeut. psihoterapia cu comunitatea.
oferi, intr-adevar, posibilitatea de a stabili o relatie care aduce sprijin, care Pentru a ilustra felul in care concePtul de reziliente Poate contribui la
permite rellectarea impreunA cu o alti persoani, aceasta contribuind la tle_ deschiderea unor noi perspective in ceea ce P ve$te PsihoteraPia' urmitoarele
zirea speranlei. in ria!a de zi cu zi, existe numeroase persoane care nu dispun doui sectiuni ale acestui capitol vor fi consacrate PsihoteraPiei bazate Pe
de orela[ie care si le poat; aiuta se depiteasc; dificult;tile viefii..psihoteripia punctele forte ale Persoanei li teraPiei faniliale'
oferi, de asemenea, un cadru propice (indeosebi sigur din punct de vedere
emotional) - de care aceste persoane nu dispun in viala lor cotidjan5 _
pentru a se concentra asupra propriilor probleme. Psihoterapia bazatl pe Punctele forte ale persoanei
Intr-un plan mai practic,, utilizarea conceptului de reziliente deschide
Abordarea PsihoteraPeutic5 bazati Pe Punctele forte se afli la incePut' i9i
perspective foalte promitAtoare, dar gi in acest caz publicaiiile disponibile ai
are originea in Psihologia Pozitive, iar unul dintre principalii rePrezentanti
sunt rare. Un exemplu il constituie publicafiile ce dezviluie felul in care (2002), insista asuPra imPortantei interuentiei bazate
acestuicurent, Seligman
practica art-terapiei poate Ieni in intampinarea conceptului de rezilienIA
pe puncte fort, pe care o consideri esentiale atatin teraPie, cat giinPreventie'
(Malchiodi, 1998). Unii autori insiste asupra posibilititii de a descoperi
baci mult timp psihoterapia s-a focalizat asuPra tulburerilor Psihice'
indicatori de rezilient; in realizirile artistice ale pacienlifor care au suferjt sI in-
asupra patologiei, incepand cu anii 1990 PsihoteraPeutii au incePut
traume gi care au beneficiat de art-terapie (Malchiodi, 199g; Morgan forte ale persoanei Acest tiP
ii White, tegreze in terapie o abordare bazate Pe punctele
2003). Alti cercetdtori au utilizat art-terapia pentru a sustine procdsul de
de-terapie poate fi combinat cu terapiile fondate pe alte orientari teoretice'
rezilienli in grupurile de persoane care au suferit o traumA sau care prezintA
precum teiapiile cognitive, Psihodinamice 9i sistemice'
riscul de a dezvolta tulburjri (Stepney, 2001; Waaktaar, Christie, Borge
Si .Norine Johttsont u adus o contributie imPortanti la dezvoltarea Psiho-
Torgensen, 2004).
terapiei bazate Pe Puncte forte 9i orientate sPre construirea rezilienfei per-
intr-o trecere in revisti a publica[iilor care permit infelegerea felului in metoda
soanei. intr-un lrticol publicat in 2003, ea oferi informalii despre
care art-terapia contribuie la dezvoltarea rezilientei persoanelot, Worrall gi alituri teraPia cotnitivd terapia familiali' la
terapeutic; pe care o apiici, de 9i
Jerry (2007) discuti rolul creatjvit;lii, al ridic;rii stimei de sine, al importantei
sustinerii sociale Ei al conectArii la ceilal!i. Rezilienla
9i procesul creati\,sunt
flach (1983) a descoPerit ci Persoanele .rative tind s' aibA s[ategii de adaPtare Pe care Ie con-

' intr,ader';r, apa! ate\a elmenre, in publicatjile citare in riDdurile ce urmaza, care pnresc il".i""'r"r'".", , a"*";r copreredinr: aBrupulurPectal Pentru ado)escenp alA'ooatier Ameri'
procesul terrpeutic si sunr indire.t trSare de practicA. .",. aJii,r,.r"ei". r" 'ul'ziaz!:nren ent" ['azare pe Lomp<tenlc' de Ia incePurul anrlor rsqo'

SEREAN ]ONESCU Tratatd rerilien!5 asist.t5. Rezilienl: ti psjholerapie

 adolescenfi care prezinttr tulburtrri anxioase, o tulburare distimici, o tulbu-
rare de deficit de atentie/hiperactivitate gi tulburdri de adaptare. potrivit lui
Iohnson, aceastd metodi este contraindicate atunci c6nd unul sau ambii
pArinti suferi de o tulburare psihici sau o deficienti intelectualtr
9i cind in
familie este prezente maltratarea.
Johnson a elaborat, de asemenea, o serie de instrumente care si permiti
colectarea uno! informatii utile in acest tip de terapie: (a) un chestionar pentru
pdrinti, despre punctele forte ale adolescentuluii (b) un chestionar pentru
adolescent, despre propdile puncte forte Si (c) un chestionar de practici
parentale care incepe cu o intrebare despre atributele parentale pozitive ale
mamei gi apoi ale tatitui. O alti intrebare vizeazi modurile de exercitare a
rolurilor matern li patem in familia de origine a pirinfilor.
Pornind de la experienfa sa in psihoterapia bazati pe puncte forte, Norine
Johnson observd o rate sc;zuti de abandon, o reducere a numerului de ledinte
necesare pentru terminarea terapiei cu un grad ridicat de satisfacfie.
Pentru a intelege cum poate fi utilizat; aceasti inetodi,
Johnson descrie in
detaliu cazul unei adolescente, Ann, qi travaliul psihoterapeutic intreprins cu
aceasti fati de 13 ani fi pirintii sii, domnul gi doamna Cabot. Fiind un. caz
I
I
interesant pi existand posibilitatea de a transpune anumite elemente ale
metodei utilizate aici de Johnson in terapia altor persoane, am hotdrat si
prezint in aceast5 sectiune a capitolului un rezumat al cazului Annei si al
deruli i terapiei sale (studiul de caz 1).
STT'DIUL DE CAZ 1 pentru ptrdntii adolescentilor. Cu aceastA ocazie, tetaPeutul observ, ci
Ercmplu de Ierapie bazati. pe punctele forte
Ann este cel de-al patrulea copil al familiei Cabot. Ea provine dintr-o
sarcini gemelare, iar fratele siu geamin (sexul siu nu este precizat) a murit
la cateva luni de la nattere. MamaAnnei a suferit mult de pe urma pierderii
acestui copil.
Ain are probleme la Scoali ti acase. Nu igi face temele, nu respecti
regulamentul gcolii, pleaci de la gcoali la ora prinzului impteuni cu un
b;iat, nu inmaneazi pirinfilor evaluirile gcolare.
Dace ceilalti copii ai familiei sunt cuminli, au rezultate gcolare foarte
bune ti prieteni pe care p;rintii ii indrigesc, comportamentul. Annei ii
nelini$te$te pe toti membrii familiei. Faptul cd nu iqi face temele
note proaste declanleazi numeroase discutii. Totodate, Arin se revolta
li ci are
impotriva regulilor familiei, doregte mai mutte privilegii gi, in cele din
SERBAN IONE5CU
urmtr, refuzi comunicarea cu membrii familiei. Ann are un gruP de Prieteni
'mai mari, care au inceput si se angaieze in comPortamente antisociale,
dar ea nu a participat pantr acum la aceste activitdli. Pddntii stri sunt in-
gdiorati de asemenea, ci ar Putea ,,face anumite lucruri" cu un bAiat, Ca
reactie la comportamentul Annei, Ptuinfii i-au limitat timPul de vizionare a
programelbr TV ti folosirea telefonului 9i nu ii dau voie se-9i viziteze
Pnetenii.
Procesul telapeutic incepe Printr-o intalnire cu Ptrrintii. Atunci cand
NorineJohnson ii intreabtr ,,care sunt Punctele forte ale Annei", domnul gi
doamna Cabot rtrspund povestind cum era ea in coPilrrie: Ann era o elevl
bun5, ficea ce i se cerea. Acum le rispunde Pe un ton agresiv gi nu lace decAt
ce dorelte ea. Pe scurt, familia Cabot nu a mentionat niciun Punct forte.
ln fata acestor r;spunsuri, Johnson reia intrebarea, cerandu-le Pirintilor
Annei sI-i spuntr cinci puncte fo e Pe care le-au observat la fiica lor li cinci
competenle pe cale le-a dobandit. Perintii rtrsPund amintind f,ersonalitatea
Annei, sociabilitatea sa, abilit;file sale sPo(ive, draSostea Pentru animale
gi achizifiile in domeniul artistic. Cerandu-li-se si numeasci cinci activittrti
iare ii plac, ei au mentionat doutr sPorturi. in cele din urmi, intrebali fiind
ce face Ann atunci cand este anxioasi, furioas5 sau tristi, resPund c; se
duce in camera sa ori pleacl de acasi
Prin urmare, la iflceputul teraPiei, Johnson a incercat si descopere
calititile Annei, prin ce se putea face remarcat; Pozitiv, mai ales in ceea ce
pivelte punctele forte $i comPetentele sale, activitdtile Pe care leintreprinde
iu plSceie, strategiile pe care le foloseite Pentru a se Iinilti. intrebSrile Puse
familiei Cabot fac parte din chestionarul Punctelor forte elaborat deJohnson
pirinlilor Annei Ie era greu s; mentioneze asPectele Pozitive ti continuau
si vorbeasci numai despre ce nu era in regulE cu fiica lor. Oricum, au negat
ci Ann ar fi avut tentative suicidare, ar folosi droguri sau ar fuma.
La finalul acestei prime fedinle, Johnson a ficut o serie de preciziri
pirintilor Annei:
le-a explicat ci ea lucreazi cu familia si c; obiectivele sale sunt
-
facilitarea comunicirii !i reinstalatea unui sentiment de bine li de
incredere;
a precizat cA pirintii trebuie si se imPlice in Procesul teraPeutic gi si
-
se arate deschigi la schimbate;
a precizat ci vor fi invitafi (individual sau imPreun;) la gedintele
-
Annei, atunci cand aceasta se va considera in stare se le accepte
participareai
t
Tratatde renfien!5 asistatl Reziljenl: ti psjhoterapie
I
l* a informat ptrrintii ci,procesul terapeutic se va focaliza, la incepu!
asupra a ceea ce o preocuptr pe Ann;
i-a indemnat sI cgnsulte un medic (psihiatru sau pediatru), pentru
- -
un eventual tratament medicamentos (pdrinlii au rispuns ci nu luau
I deocamdati in calcul aceaste idee);
- a infoimat pdlinfii despre Iimitele etice ale demersului teraperitic.
Le-a spus ci. daci apirea un aspect ce privea familia la vreuna dintre
iedintele la care participa numai Ann, terapeuta va incerca s_o aiute
pe Ann str imptrrtiseasci acel lucru pSrinlilor. in articolul i5u,
Johnson precizeaztr cI in psihoterapia bazattr pe puncte forte pro-
blema- confidenfialittrtii trebuie gestionattr in moi dxplicit. Reiula
este cI tot ceea ce pirintii spun referitor la ei inqiqi *rnAne co=nfi:
dential. PIrin[ii pot contacta terapeutul pentru a aduce informalii
sau pentru a-Fi impeitegi neliniqtile, dar tlebuie str_9i anunte fiica.
Oricum, urmtrtoarea ledint{ cu adolescenta va fi inceputi spunand:
pSrintii tri $i mi-au spus urmIioarele...,, Rlspunstrl la
:Au:un:t
intreb;rile pErintilor trebuie dat in aia fel incet adolescenta si_l
poat: auzi. in caz de urgenli, se stabiiegte o intalnire in Zl J" or.
sau, daci este vorba de o comunicare telefonicl, se solicitd pi pre-'
zenta adolescentei Ia telefon.
parcursul celei de-a doua gedinfe, psihoterapeuta a intalnit_o pe An'l,
Pe
care a inceputp n a-i spune ci p:iintii nu-i restede intimitatea:'ii citesc
corespondenta, probabil ci i-au citit gi jurnalul, ii caut, prin hertii
si nu
sunt de acord ca ea str-pi inchidi uFa camerei. ln plus, dail o petreceie
se
temintr la ora 22:00, plrinfii ei vin si o ia Ia ora 21b0.
Terapeuta ii explici Annei
acestei terapii
- care se indoiefte puternic de utltitatea
- ci vor lucra asupra aspectelor care o inteieseazi pe Ann gi
ce va insista cu precidere i]:I Iucrul cu Ann
Fi cu prrinfii ei u"rrp- rurp""_
t;rii intimitAtii sale.
Pe parcursul acestei gedinte, Ann a mentionat spontan doui actividti
care ii pliceau: es.alada gi desenul. Johnson a rugat-o, atunii, si se gin-
deasci mai mult la punctele sale forte gi si .comlleteze chestionaru'i de
evaluare a punctelor forte (forma pentru adolescenli). Aceasta insemna
se
intocmeasc5 o Iist; cu:
- cinci domenii in care se considera puternic;;
- cinci dcmenii in care altii o considerau putelnici, atuici cend era
mai mice;
SERBAN IONESCU
t . - cinci lucruri pe care le face pentru ir se linigti, atunci cAnd e anxioasi,
furioasd sau tristi;
47
einci persoane despre care considere ctr dau dovadA de puncte fo e;
- cinci lucruri care ii plac la aspectul gi la corpul stru;
- cinci lucruri pe care prietenii le-ar spune despre ea.
' in rispunsurile sale, Ann:
I - gise$te numai doui domenii in care considerl cl manifesti Puncte
forte;
.
- mentioneaze ctr, atunci cand era mai mici, Pirintii ei o considerau
,,drIgutI";
spune ci prefer: singuretatea atunci cand e anxioasi, furioastr sau
-
tristtr;
mentioneazi doi muzicieni (dintre care unul s-a sinucis), conside-
-
I rindu-i persoane cu punctc forte;
spune ci nu-i place nimic la aspectul sau la corpul siu;
-
- crede ctr piietenii stri ar cataloga-o drePt interesanti gi diferite.
Pe baza datelor culese, Johnson e de pdrere ci Ann este o adolescenti
depresivi (punAndu-i chiar diagnosticul de tulburare distimici cu debut
precoce)r li care fisctr str-Si faci singurtr rlu angajAndu-se in compottamente
iiscante qi recurgAnd la Bestuli impulsive. in urma examinSrii rezultatelor
testelor antedoare, a situatiei gcolare gi a materialului cules pe parcursul
gedinielor, Johnson a aiuns la coflcluzia ci Ann satisficea Patru din cele
fase cdterii pentru neatenlie qi niciunul Pentru hiPeractivitate, ale
diagnosticului de tulburare deficit de atentie/hiPeractivitate.
Johnson e de plrere ce doliul duP; Seamtrnul Annei, nerezolvat, exPlici
in buni parte comportamentele hiperprotectoaie Pe care Perintii le au fate
de Ann. Johnson consideri, de asemenea, ce setul de credinte, valod ii
norme referitoare la gen ale sotilor Cabot au avut un imPact major asuPra
practicilor parentale aplicate Annei. Ann se comPorta loarte diferit fali de
atteptirile lor: prefera sporturile individuale, prefera compania biiefilor,
prefera linutele nefeminine, ii plicea hard-rock-ul. Acelagi lucru se Petrecea
in clasi, unde era mai degrabE prost disPusi decat Prietenoasi cu colegii li
profesorii sIi. Era distrati (atitudine interpretate ca lipsi de interes) li,
r in a.est context, trebuie semnalat (i existE antecedente de depresie in familiile de ongine
ate ambilor pelinli, inctuzand $i un suicid. Unchii matemi ai Annei aveau probleme de
adic-tie.
Tratat de rezilienlS asistati . Rezilinl: ti psihoterapie

48
uneo{ ili uita temele acastr chiar dactr 9i le ftrcuse. Sau o tulburare de
atentie (inclusi int!-o tulburare de deficit de aten[ie^iperactivitate) con-
tribuia, probabil, la dificultetile sale gcolare. ln acest context tamiiial
9i
gcola!, punctele forte ale Annei erau percepute mai mult ca puncte forte
ale
unui bliat ale unuia care face boactrne. -. -
Pomind de la aceste date, Iohnson a elaborat un plan terapeutic av6nd
urmtrtoalele obiective:
imbunatAFlea relatiilor dintre Ann
- fi perintii s;i;
- aiutarea ptrlintilor Annei si inteleagi ci luau in considerare mai
mult stereotipurile sociale decet punctele lorte ale fiicei lor;
- incurajarea Annei $-li spunE propriul punct de vedere, in loi si sb
exprime prin comportamente riscante gi inadecvate;
- deprinderea de cetre Ann a unor tehnici de rezolvare a problemelo4
- Iucrul cu plrinfii gi personalul didactlc pentru a_i ofeii Annei
posibilitatea de a invdla int!-un mod adecvat stilului s;u deinvitare.
- Pentru a o ajuta pe Ann s;-$i rezolve dificulttrlile qcola.e, ;ohnson p
ftrcut doud sugestii: (a) adolescenta si fie evaluatl din punct ie\redere
neuropsihologic; (b) sA participe la $edinte individuale de meditalii. Ca
urmare a acestor gedinte de meditatii, notele Annei, ca rapoartele pro-
fesorilor sei s-au imbun;t;!it.
,i
Terapia s-a intins pe parcursul a 22 de tedinte, cuprinzind. gedingele
-.
diagnostice initiale, Fdin.te individuale cu Ann
9i, respectiv, cu mama'sa,
Fdinte cu cei doi perinti, Sedinle de familie, o gedinli de feedback ii trei
qedinte pentru finalizarea terapiei. Trebuie retinut c, Ann a acceptat
tieptat
participarea mamei sale la gedinlele ei individuale, cel,pulin in ultimele
5-10 minute.
Pe parcursul gedinlei individuale solicitate de mam;, aceasta
a vorbit
despre depresia pe care i-a declan$at-o moartea geaminului Annei. A re-
iegit ci nu ficuse doliul acelui bebelug gi, in timpul gedinlei, a recunoscut
ci era hiperprotectoare cu Ann, temandu-se cE aceasta ar putea muri. in
qdinia urm;toare, mama fi fiica au discutat.pentru prima dati impreuna
despre acest eveniment. Atunci, Ann a declaiat ci este pregititi slJ pri-
measci li pe tatdl ei la urmitoarea 9edin1i, pentru a aborda icest subiect,
Intr-una dintre tedinfele la care au participat p;rintii singuri,,Johnson
i-a recomandat tatilui si o invite pe Ann o sambiti pe lunl si ia micul
dejunin orai. Totodati, terapeuta i-a ficut gi recomanddri in plivinta deru_
lirii acestor iegiri: si nu o preseze pe Ann cu intrebiri despre gcoali sau
SEREAN ]ONESCU
I
despre prietenii sii, str nu dea un caracter prea serios discufiei gi si meargi
*l
hcolo la ora la care adolescentii obignuiesc sd-9i ia micul dejun simbtrta.
Terapia realizattr de Johnson a dat rezultate qi, sPre miilocul sedei de
22 de Fedinte, Ann 9i prrintii sei au declarat cd simt cum ,,lucrurile incep str
I
meargl mai bine". Printre rezultatele obiinute, al mentiona:
.- faptut cd Ann a devenit capabili si negocieze, intr-o manieri mai
adecvatS, diverse solicitiri adresate perintilor sli (inchiderea uFii de I
la camera sa, ob;inerea unor lucruri dive6e, precum permisiunea de
a merge intr-o ,,taberi de aventuri" cu durata de qase sipttrmini sau
de a intra intr-o echiptr de fotbal care nu aparfinea gcolii);
- reducerea interactiunilor negative li cretterea numerului interac- I
tiunilor pozitive;
- o ameliorare a comunic5rii. Astfel, Ann imparte cu perintii sli inte-
resul pentru sport gi activiteti in aer liber gi incepe si-li exprime
I
punctul de vedere intr-un mod care le permite p;rinlilor sdi sd o
audi;
- pirintii incep si aprecieze Punctele forte ale Annei,
- pidntii incep si-fi modifice agteptirile in privinfa Annei. Totugi, I
cu dificultate stilul independent Ainei
tatil accept; in continuare al
gi interesul acordat de ea activitetilor pe care el le consideri mai
adecvate pentru un biiat.
I
Evolutia Annei nu este totu9i liniara. Dupi patru luni de terapie, Ann
pleac; de acase feri a-ii anunta Pirintii. in cele din urmi se intoarce, foarte
r;vigite, pentru ci tocmai se despdrlise de prietenul ei. Relaliile cu pirinlii
devin incordate, iar Annei i se interzice se mai iasi din casd timp de o slp-
temani. Notele sale incep si scadi, iar meditatorul se plange de lipsa sa de
implicare.
Contrar scenariului care avea loc la inceputul terapiei, Ann reuge9te sa
vorbeascd cu pirinlii sei gi, ugor, ugor, le impirtlsegte ce simte, le spune
.cA sufere din cauza rupturii de prietenul seu. La randul lor, 9i pArintii
leactioneazi diferit. inleleg cd pentru fiica lor este vorba de o pierdere gi
dau dovadi de empatie. Cu aceastd ocazie, spre surpriza Annei ii a tat;lui
siu, mama Annei merge pdni acoloincAt se relateze ci eainsegi. adolescente
fiind, a fost ,,lisate balt;" de un biiat.
Dupi cinci luni de terapie, Johnson pdmegte raportul neuropsihologic,
care confirma faptul ce Ann are o inteligenle superioari, inse prezinte
dificult;li de atenlie auditiv; 9i o abilitate relativ scizuti de prelucrare
Tratat de rezilientS asistati. RezilienlS tj psihoterapie
I
I

l- a informatiilor spatio-vizuale, Acest raport li observatiile meditatorului

ajuttr gcoala str-li adaptaze metoda la stilul de invitare al Annei.
. La finalul terapiei, Johnson constati cel
I Ann nu mai manifestl semne clinice de depresie;
- Travaliul de sustinere a rezilientei implicd, in acelagi timP, elemente co-
- riscul aparitiei comportamentelor inadecvate este semnificativ
redus;
- Ann li prrinfii sii sunt leconectali din punc( de vedere emotional;
- Ann 9i plringii sIi au o relatie pozitivtr de sustinere;
Si
- Ann li plrinfiisli sunt capabili si negocieze provoctrrile adolescentei;
- rezultatele gcolare ale Annei s-au imbunittr$t intr-un.mod evident gi
s-a observat o cregtere a capacit;fii sale de finalizare a proiectelor pe
termen mai lung li a participtrrii sale la discutiile din clasri
- ptrlinlii accepte din ce in ce mai mult c; punctele fo e ale Annei sunt'
adecvate pentru o fatS;
Ann i9i accepttr din ce in ce mai mult corpul li resimte mai putin
- esenliali dupi opinia sa, Fi care este activitatea de mentalizare 5i rePrezentare,
nevoia si-l ascundl sub haine ii sub un machiaj intunecat;
Ann ti-a pirEsit tdcerea cvasic.onicS, nu mai este tot timpul prost
- ConstatAnd ci rezilienfa este in mare mAsurd conditionatS de modelele de
dispustr li este capabild str-li explime sentimentele, credin;ele
9i.
tlebuintele.
La finalul terapiei, p;rintii Annei au fost incuraiafi si contacteze psiho-
terapeuta dace aveau nevoie de ajutorul ei sau dactr doreau se ii punl
intrebiri. Din punctul de vedere al lui Johnson, protnosticul Annei 9i al
familiei sale este burl
Utilizarea demersului terapeutic adoptat de Norine Johnson deschide
perspective interesante pentru abordarea adolescentelor cu probleme. Faptul
de a le ajuta si-ti conqtientizeze catitatile, deschizAnd, totodati, gi ochii
ptrrintilor lor asupra acestora, determini o schimbare maior; a interactiunilor
intre adolescente ti pilintii lor gi imbunitdfegte modul de functionare a
familiei.
I
I
Terapie familiali gi rezilienti
I centrate asupra familiei Este cazut lui Walsh (19c8), care a d,cris o n)tlodi de inlerventic
DiscutAnd despre rezilienta familiali in situatiile traumatizante, Delage
(2002) vorbegte despte sustiilere?n lrutaliul de rezilienlri. El arat;, pentru prima
dat,i, ci aceasti sustinere trebuie sA fie adaptate in functie de mai multi factori:
I
(a) natura situafiilor intalnite; (b) consecintele acestor situatiii (c) locurile
ocupate de viciml/victime in sistemul familial gi (d) varsta victimelor' Abor-
darea diferi, de asemenea, in funcfie de momentul in cale este intalnitA
familia (imediat, dupi un interval mediu de timP sau duPi mult timp de la
situatia traumatizantA).
mune, pe care Delage le defineqte ca (a) mentinerea gi/sau intarirea legaturilor
intrafamiliale, care ar trebui si se producE intr-un cadru flexibil, cu qedinfe
individuale qi colective, imPlicand unul sau mai multi teraPeuti; (b) travaliul
asupra celor triite, emotiilor 9i rePrezentirilor lor, teraPia fiind astfel focali-
zata asupra unei reactii teraPeutice la suferinfd, qi nu asupra rezolv;rii de
probleme; (c) travaliul asuPra interactiunilor comPortamentale ii asuPra
functionalit;tii familiei, functionalitate care trebuie menlinuti chiar cu Pretul
uno! importante schimbiri fenomenologice li structurale.
Delage (2004) adaugi o dimensiune care susline travaliul de rezilienli,
dezvoltati pornind de la procesul narativ declan$at in sAnul familiei.
relafionare interpersonale, Rutter (1999) considere ce notiunea de rezilient;
este adecvati domeniului terapiei familialel. in acest articol, Rutter formuleaze
o serie de opt observa[ii rezultate din cercetirile asuPra rezilientei, observatii
care pot constitui,,mesaie" Pentru cei care practicd terapia familiali'
1) in dezvoltarea rezilienlei, precum 9i in aParitia tulburdrilor psihice,
sunt implicati multipli factori de Protectie fi de risc, iar efectul acestor
factori este cumulativ.
2) Reacliile copiilor la stresul Psihosocial gi la adversitate sunt diferite, iar
aceasti variabilitate este o funclie a vulnerabilitAtii la factorii de risc,
vulnerabilitate asociati cu influentele Senetice, caracteristicile indi-
viduale, factorii de mediu. Sensibilitatea la factorii de risc Poate avea
le8eturA gi cu exPerienlele treite anterior de copii.
3) Factorii care afecteaze familia in ansamblul siu (precum conflictele 9i
tensiunile familiale cronice), depi au un Potential Patogen imPortant,
1 . Este de remarcat ca mai multi auloi au ProPus abordari traPeutrcc bazate Pe rezilienl: fi
destinati Iamiliilor lulnerabile, Prezentand multiPle ePisoade de crize $i treind un stres Per.
manent. Pe de alte parte, se urmliegte promovarea rezilientei in teraPia familiale scu't; 'entrat;
pe copil, ellborat, de Beardslee, \'rsaae, Van de velde, SNatling $i Hoke (2002), desrinat; fami-
Uilorin.are perintii sufere de tulburin afectile.

I
SERBAN IONESCU Tratat de rezilienti asistati r Rezilienli tj psihoterapje

I

52 au efecte destul de diferite asupra copiilor care triiesc in aceeaqi familie.
Totodati, factorii care acfioneazi asupra unui singur copil pot avea
efecte mai importante asuPra acestui copil decAt factorii care acfioneazi
,, $J.'Jr,1T',::':l:I:11. adversitrtii este innuenrati de reacfii in ranr.
Din cauza unor astfel de reacfii negative in lanf, efectele patologice-ale
stresului precoce gi ale adversitxfii pot persista pe parcursul unor lungi
perioade.
5) Reducerea reacfiilor negative in lang gi inmullirea reacfiilor pozitive iri
lanf pot reduce riscul durabilitifii reacfiilor Ia stres gi adversitate.
6) Evenimentele qi situafiile noi pot crea oportunitifi care duc la adevdrate
risturniri de situafie gi, astfel, pot fi intrerupte cercuri vicioase.care
antreneazi moduri de func[ionare disfuncfionale.
7) Degi situafiile sau evenimentele pozitive nu au un efect protector
important, pot fi utile prin neutralizarea anumitor factori de risc.
8) Elaborarea cognitivi gi afectivr a situafiilor triite
ales, in oferirea unui sens celor petrecute
- constand, mai
joacr un rol in dezvoltarea
rezilien(ei.
- descrise de Rutter, prezentarea lor detaliatd devine indispensabili. Primul
Odati prezentate aceste observafii
- ,,mesaje,,, Rutter formuleazi trei
concluzii importante pentru realizarea terapiei familiale:
efectul unui factor de risc este mai slab decit efectul cumulativ al mai
- poate ajuta pe copil si-gi joace drama intr-o manieri tot mai adaptativd.
multor factori de risc. Aceasta sugereazi ci o reducere a nivelului
global, cumulativ, al factorilor de risc poate fi foarte beneficd, degi
continui si fie prezenfi factori de risc;
diferenfele individuale in ceea ce pri'egte sensibilitrteu la risc sunt
- raja copilul si-gi asume riscul.
importante. Deci, este util de analizat pozilia gi rolul fiecdrui copil in
dinamica familiald, ca gi diferenlele fafi de algi copii din aceeagi familie.
in acelagi timp, este important de examinat felul in care comportamentul
fiecirui copil modeleazi rispunsurile celorlalte persoine si, prin
urmare/ interacfiunile cu ele;
- reducerea impactului negativ este o problemi importanti in terapie.
supravegherea parentali 9i monitorizarea activiti(ilor copiilor pot
limita expunerea la factorii de risc in grupul de prieteni qi irr c;munitate.
De asemenea, este importantd evitarea sau mdcar reducerea fenome-
nului fapului ispSgitor gi transformarea in finti a unuia dintre copii,
atunci cand pirinfii sunt afectati de stres. CAnd ambianfa de acasi este
SERBAN IONESCU
I
neplicuti, copiii aleg adesea si se indepdrteze de familie, iar acest com- 531
portament le poate fi benefic. Intervenfia terapeutici trebuie si reduci
posibilitatea instaldrii unor cercuri vicioase de schimburi coercitive. in
cele din urmi, nu trebuie si uitim ci factorii de risc, la fel ca qi cei de
protecfie, acfioneazd atAt in grupul de prieteni gi in comunitate, cat ;i I
in familie.
Seymour qi Erdman (1996) aplicl procesele de proteclie descrise de Rutter I
(1987) in terapia familiali prin joc, metodi terapeutici ce combini terapia
prin joc gi terapia familialir. ln acest tip de terapie, la majoritatea qedinfelor
participi impreuni plrinfii qi copiii. $edinfele au loc intr-o incdpere in care
un coll este destinat conversa$iei, iar un altul, terapiei prin joc - 9i echipat cu
I
jucirii. Felul in care este aranjati sala permite o comutare facild intre inter-
venfiile de tip terapie familiali gi cele de tip terapie prin joc.
Datoriti importanfei recomandirilor ficute de Seymour gi Erdman in ceea I
ce privegte aplicarea, in terapia familiali prin joc, a proceselor de proteclie
proces de protecIie constiintransformnreariscului. Poate fi realizati modificAnd I
percepfia asupra acestuia sau repetAnd rispunsurile date in situaliile de risc-
sursi. UtilizAnd, de exemplu, jucirii, marionete gi animale impiiate, copilul
igi poate pune in sceni gi repeta drama personali, modificAndu-gi astfel per-
I
cepfia asupra situafiei triite. Printr-o abordare nondirectivd, terapeutul il
Impactul emofional al situafiei triite se va diminua astfel, iar copilul va avea
sentimentul ci are un mai bun control asupra situafiilor de via{d. in alte I
cazuri, terapeutul ar putea utiliza o abordare mai structurati, pentru a incu-
Al doilea proces este acela al reducerii reacliilor negntiue irr lan!, strategie I
utilizabili atunci cAnd este vorba despre tulburiri care dureazd de mult timp qi
care reprezinti urmirile unor situalii de risc triite anterior. in ce consti aceste
reacfii negative in lan!? Stresul creste anxietatea copiilor, ceea ce le afecteazd
I
capacitatea de concentrare, dispozifia gi capacitatea de a se odihni. Aceste
consecinfe ale anxietilii reduc, la rAndul lor, capacitilile copilului de a face
fafd situafiilor stresante pe care le intAlnegte in continuare, crescAndu-i gi mai
mult nivelul de anxietate. in acelagi timp, adultii care fac parte din sistemul I
1 Combrinck-Graham (1989) 9i Ariel (1992) se nmird printre primii care propun aceasti forml de
terapie.
I
I
Tratat de rezilien!5 asistattr r Rezilienli 5i psihoterapie
I
I
l" de suslinere a copilului trec ai ei adesea printr-o stare de anxietate fal; de
situatia pe care o tr;iesc copilul ti familia in ansamblul siu. Se creeazi astfel
o legeturi interactivd intre reacfiile acestor adulti li reactiile negative in lant
care afecteazi copilul. Pe lAngi anxietate, reactiile adultilor cuprind fu e,
iritare, critici gi o retragere a afectiunii fatS de copil. Aceste reactii sporesc, in
mod evident, riscul triit de copil. Toate modelele interactive descrise pot fi
scoase in evidentd gi observate de terapeut pe parcursul gedinfelor de terapie
familiali prin joc.
in {ata acestor inlinfuiri, clinicianul care utilizeazl terapia familiale prin
joc are posibilitatea de a mobiliza o serie de reactii in lant, de data aceasta
pozitive. Adesea, copiii ipi imagineaz5 lupte cu soldali sau cu dinozauri. in
acest fel pot pune in sceni conflictul, rezolvindu-l treptat. Pentru a ajuta
copilul si exploreze solutii altemative, ii terapeutul poate adeuga un personai,
pune o intrebare sau propune o noui intors;tur; a intrigii.
In acest context, terapeutul poate implica pirintele in terapia prin joc.
Aceasta ii oferi plrintelui posibilitatea de a initia noi interactiuni cu copilul
qi de a Ie exersa pe parcursul $edintei. Reformularea modului de interpretare
a comportamentelor copilului ii permite terapeutului, in anumite cazuri, sa
ofere pirintelui un punct de vedere alternativ referitor la copilul siu; ceea ce
poate declanga o schimbare la acel perintb. Astfel, un copil cqnsiderat dificil
gi manipulator de pirintele siu, care vede necesari stabilirea unor limite
foarte stdcte in ceea ce-l priveite, poate ap;rea pe parcursul terapiei ca un
copil care are nevoie de alinare. Poate fi facilitati in acest fel mddificarea
reactiilor parentale, iar noile comportamente ale pirintelui pot influenta
comportamentul copilului. Toate acestea contribuie Ia crearea unor serii de
reactii pozitive in Iant.
Al treilea proces de protectie il reprezintditttdti'ea stitei de sine Si a eficiefiei
personnle. Clinicianul care utilizeaza terapia familiale prin joc poate atinge
acest obiectiv intirind relatiile sigure ii armonioase ale copiilor gi ajut6ndu-i
sA realizeze cu succes sarcinile pe care le au de indeplinit.
in cadrul primei gedinte, pirintii prezinte adesea .,problemele" copilului.
I Acestuia i se inttrreFte astfel sentimentul ci este judecat, ceea ce il indepir-
teazA Si mai mult de pirintii s;i. TotodatS, pirinfii ajung adesea la terapeut cu
sentimentul de a fi e$uat in exercitarea rolului Ior parental. O abordare orien-
tate pe ciutarea soluliilor viabile pentru aceste probleme reduce atat la copil,
I rea evolutiei, in urma unei teraPii, a Pacientilor cu niveluri foarte diferite de
cat 9i la pirintii sdi sentimentul de a fi judecati Ei blamati.
O problemi majori este aceea a dezlolte i ii mentinerii rela[iei terapeutice
cu copilul. Doliul nerezolvat al relaliilor rupte din pricina tranzitiilor pe care
I
SEREAN IONESCU
e posibil se te coPilul il determini str-$i asume cu reticenid riscul imPli-
fi triit
cat de dezvoltarea unornoi relatii. Asumarea riscului devine, astfel, unelement
important al procesului teraPeutic. Numeroase tehnici de .ioc reciproc" -
55
precum, de exemplu, ,,jongleria reciProce"' - sunt foarte utile in acest scop'
Astfel de jocuri simple pot fi, de asemenea, Practicate de Pirinte 9i de copil.
Pentru copiii cu Probleme de ataiament, teraPeutul trebuie sa utilizeze
activitaF de construire a relatiei, care si fie rePetate pe parcursul ledintelor.
Jocurile ca ,,de-a ascunselea" sau ,,goana duPe comoara" sunt in mod
deosebit
recomandate pentru a permite membrilor familiei si se reconecteze unii la
altii. Menliondm, de asemenea, cb Perinlii cu o slabi stimtr de sine 9i un sen-
timent de eficientd Personale redusa trebuie si primeascd feedback Pozitiv de
fiecare datd cAnd metodele 1or Parentale se dovedesc adecvate. Pomind de Ia
o discutie despre modul de Petrecere a timpului liber in famitie, teraPeutul
poate sugera activiteti Perinti-copil (copii) orientate sPre creqterea stimei de
sine gi spre ameliorarea sentimentului de eficientd personali'
Cel de-al patrulea Proces de protecfie il constituie inlirirea oporltttlititilor'
Aceasta se poate realiza ajutand Pirintii li coPiii lor se aleagd medii mai favo-
rabile creiterii lor personale - adici, medii care permit inmultirea contacte-
lor sociale gi diversificarea situatiilor treite $i conectarea la resurse familiale
-
gi sociale.
Terapia prin joc ii Permite copilului si triiasci intr-o alti lume Ei se 8e-
seasci in aceasti experienld strategii, modaliteti de Iucru Pe care sE le Poate
transpune in lumea sa real5. Terapia prin joc oferi, de asemenea, Posjbilitatea
de a pune in practice li de a experimenta viziuni alternative ale sinelui, ale
familiei 9i ale lumii in general. in cazul familiilor nucleare - din ce in ce mai
numeroase - referirea la familia lirgiti gi la membrii Seneratiilor anterioare
(cu precadele bunicii) poate crea oPortunitlti Prin evidentierea resurselo!
care vor permite sa se rdsPunde mai bine nevoilor identificate de cetre mem-
brii familiei.
Informaliile furnizate in acest caPitol aratd ci introducerea concePtului
de rezilienliin domeniul psihoterapiilor, deEi de data recenti, ar Putea duce
la progrese interesante. Atat Pentru cercetare, cat 9i Pentru Practici, se
desprind mai multe cei viitoare. Cu titlu de exemPle, aE menliona: (a) studie-
I Este vorba de mentinerea in aeracetorva mingi aruncatein sus, una duPi alta, dedoua Persoane'
in acest caz, de terapeut 9i coPil ii de Parinte ti coPil.
Tralatde rezilienla asislati. RezjlienlS $i psihoterapje
 56 rezilienfd - a$a cum au fost evaluate cu instrumentele disponiblle Morgan K.E. gi white P.R. (2003), The function of art-making in CISD with children
57

inceputul terapiei; (b) impactul diferitelor tipuri de psihoterapie asupra - la and youth, International lournal of Emergency Mental Health, vol. 5, nr.2, p. 61-76.
nivelului de rezilienfi; (c) aplicarea (gi adaptarea) tipului de terapie utilizat Rutter M. (1987), Psychological resilience and protective mechanism s, American Journal
de Norine Johnson (2003) cu adolescente qi la alte categorii de pacienfi. of Orthopsychiatry, vol. 57, p.3L6-331 '
Rutier M. (1999), Resilience concepts and findings: Implications for family therapy.
I
lournal of Family Thetayy, vol. 21, 719-1'44'
Seligman M.E .P. (2002), Positive psychology, positive prevention and positive therapy,
Bibliografie New York'
in C. R. Snyder qi S.J. Lopez (coord.), Handbook of positiae psychology,
ArielS. (1992), Strategic family play theropy, New york, j. Wiley. Oxford UniversitY Press. I
Beardslee w.R., versage 8.M., Van de velde p., swatling s.9i Hoke L. (2002), preventing Seymour J.W. qi ErdmanP. (1996), Family play therapy using a resiliency model,
depression in children through resiliency promotion: The preventive intervehtion lnternational lournal of Play Therapy, vol' 5, nr' 1, p' 19-30'
project, in R.J. McMahon gi R. De V. peters (coord.), The stepney s. (2001), Art therapy with students nt risk, springtield, C. c. Thomas Publisher.
fficts of parental dysfunction
otr children, New York, Kluver Academic/plenum, p.Zl_g6. Waattaar f., Chrisite H.J., Borge A.I. 9i Torgensen S. (2004), Building 1'outh's resilience I
Bohart B.L. gi rallman K. (2010), clients: the neglected common factor, in B. L. Duncan, within a psychiatric outpatient setting: Results from a pilot clinical intervention
s. D. Miller, B.E. wampold 9i M.A. Hubbre (coord.), The heart and soul of cfiange. project, Psychological Reports, vol.94, nr' 1, p' 363-370'
Delitering whnt utorks in therapy, edifia a II-a, washington, American psychological Walsh F. (7998), Strengthenhgfamily resilience, New York, Guilford Press'
Association, p. 83-1 11. worrall L. gi Jerry P. (2007), Resiliency and its relationship to art therapy, The Canadian I
Bonanno G.A. gi Mancini A.D. (2008), The human capacity to thrive in the face Art Therapy Associntion lountal, vol. 20, nr' 2, p' 35-53'
of
potential trauma, Pediatrics, vol. 121, p. 369_375.
Combrinck-Graham L. (1,989), Children in fnmil.y contexts: perspectiaes on treatnreti, f!,evt I
York, Guilford Press.
Delage M. (2001), Rdsilience dans la familre et tuteurs de rdsilience. ,
Qu'en fait le
syst6micien?, Thirapie Faniliale, vol.25, nr.3, p. 339_347.
Delage M. (2002), Aide ir la r6silience familiale dans res situations itraumatiques, I
Thirapie Familiale, vol.23, nr. 3, p. 269-287.
Duncan B.L', Hubble M.A. 9i Miiler s.D. (1.997), psychotherapy utith
,,imposibre,, cases:
Efficient trentment of therapy Lteterans, New york, Norton.
Duncan 8.L., Miller s.D., wampold B.E: qi Hubble M.A. (2010), The henri and soul I
of
chnnge. Delitering ufiat urorks in therapy, edilia a II-a, 14/ashing16n, American psycho-
Iogical Association.
Eysenck H.J. 0952), The effects of psychotherapy: An evarua tion,
lournnr of Cotntseritrg I
Psychology, vol. 16, p. 319-324.
Flach, F. (7988), Resilience: Discooerirg a new strength at times of stress, New york,
Balantine Books.
Johnson N.G. (2003), on treating adolescent girls: Focus on strengths and resiliency in I
psychotherapy, ICLP/ln Sessiorr, vol.59, nr. 11, p. 1193_1203.
Kelley D.s., Bickman L. qi Nonvood L. (2010), Evidence-based treatments and
common
factors in youth psychotherapy, in B.L. Duncan, s.D. Milrer, B.E. wampord gi
rr{.A.
Hubble (coord.), The heart and sour of crnnge. Derioerirg what utorks in trierapy, ediyia I
a II-a, Washirrgton, American psychological Association p.325_356.
,
Malchiodi c. (1998), Ltnderstanding children's drou,irtgs, Nerv york, Guilford press.
I

I
SERBAN IONESCU Tratat de rezilienri asistatl r Rezilien!5 5i psihoterapit

I
 II],
provoca in mod autentic lezilienta? $i ce devine ideea de tezistentl
in acest
fiecare
caz? Poate deveni rezilienla exiSentd institutionale, constrangand
de aneantizare care l-a
individ str se dezvolte diferit, depSgind sentimentul Pe
se
trtrit? Ideea de rezilienle asistate PresuPune, in definitiv' trebuie
cA te
atunci
deschizi la noi PersPective identitare cu orice Pret, in orice situalie'
cAnd e vorba de a dePA$i o stare traumatice?
intai si
RezistenlS ;i rezilien|i
asistate: Pentru a rispunde la aceste intrebAri dife te, ne ProPunem mai
explordrir paradigma in care inscriem concePtul de rezilienta Aceast5 scheme
o contribulie la suslinerea educativ5 "a
fenomenului lezilient integreazA intl-un singur model
de' i.,terp.etar"
analiza comportamentului uman Posttraumatic, concePtele de rezilienfS'
;i psihosocialS rezistenttr, ir;zistenl5 si irezilientd. O astfel de modelare prezinti avantajul
de
a vedea neodezvoltarea rezilienta ca pe rezultat al unui proces complex 9i
jean-Pierre Pourtois, Bru no Hu m beeck fluvii
pi H uguette Desmet mobil. Traiectoriile rezilientei nu sunt Fi nu Par niciodati a fi lungi
linigtite. ExPlicarea lor pornind de la un concePt izolat sau de la o schemi
cauzali liniari ar rePrezenta un cliSeu'
in continuare, vom dezvolta fiecare dintre concePtele care fac parte din
drsro-
,,A trdi bine, cu gi pgntru a(ii, paraditma interPretativi ProPusa, Acest mod de a proceda va Permite
trebuie
periren-acetei parii n si,lel,i i Pe care o pune in ioc subiectul atunci
in institutii legitime.,, cand
s; reziste sau si se reconstruiasci Pentru a-8i mentine identitatea Obiectivul
Paul Riceur
ulmirit consttr in a determina ce anume, in procesul dezvoltArii' aPartine
Pentru a \.eni in ajutorul celor mai fragili membri ai colectivit;tii, fiinta individului gi modul in care drumul siu personal este luat in considerare de
umani recurge in genere la serviciile unei institutij. in spatiul institutionalizat, contextul institutional.
relatia de ajutor nu se rcalizeaze indiferent cum. Acolo, fiecare, ci oferE sau In cele din urm5, vom examina funclionarea institutional5' ciutAnd sd
scoatem in evidenlA un ansamblu de criterii care Permit
deosebilea institu-
cd primette ajutor, anticipeazl mai mult sau mai putin ce se alteapti
din de capacitatealor de a favoriza strategii individuale
- sau nu -
partea sa gi se conformeazi in general exigenfelor implicite gi explicite tiilor in functie
ale unei noi
de rezistenli 9i de te.,din1u lor de a..,stine - sau nu - traiectorii
fixate
de context. Forma Si natura raporturilor pe care membrii le stabitesc intre
rispund atunci scopurilor, obiectivelo$i metodelor institutiei.
ei evolulii reziliente. Dezvoltand aceste PersPective, ne vom a ngajai.t d.escoperiten
Prin traditie, institutijle s-au angaiat intotdeauna sa aiute indivizii atunci roluluij jucat de illstitutie in procesul rezilient de reconstructie identitari'
ajutor
cand circumstantele vietii riscau si le impiedice dezvoltarea
Compurar"u acestor doue modalititi de reprezentare a procesului de
edu-
li si le ameninte ne va permite si definim limitele unei metodologii a actiunii sociale 9i
siBuranta existentiali. Obiectivul institutional era asistenta, iar. subiectul
cative suscePtibile de a monitoriza rezilienta, care devine astfel mai Putin
lrebuia <5 se inscrie intr-un sistem normativ care Ie era impus. favorabil
aleatode Si mai ganditA. intr-un asemenea context institutionalizat
Atunci, cum poate fi interpretati aparitia practicilor institutionale care se
rezilienlei asista"te, devine Posibild stimularea unor st!ategii de interventie
indepirteazA de acest model? Ce se petrece intr-un astfel de context atunci
capabile sd incurajeze aParitia unor traiectorii de neodezvoltare eliberatoare'
c6nd igi fac aparitia concepte noi? Ce se intAmple cu noliunea de rezilienfi?
Cum influenfeazl ea relatia de asistentl? Ideea de,,rezilienttr asistat5,, su-
gereazi o evolutie majori a institutiei? Sau, din contri, este o adoptare mai
nodesti a unor practjci lechi care au cipitat un nume nou? O institu;ie poate

)EAN-PIERRE POURTOIS, BRUNO HUMBEECK HUGUETTE DESMET asistati. Re2istenl} ti reziljen!tr asistate: o contribulie la suslinerea edu'ativ: '
Tratat de rezilienl5
'I
I
I
 60
O paradigmtr interpretativl Si examindm acum cele doui axe gi cele patru concepte ale schemei pre- 61

Manciaux (2001) recunoagte ci rezilienfa este obiectul zentate, explicAndu-le.

unui ,,consens ti_
cut". Din punctul siu de vedere, nu se gtie bine ce reprezinti
conceptur gi este.
dificil de definit. Lighezi.oro pi de Tychey (2004) confirmi
lizarea rezilienfei rasi de dorit. Toturi, adaugi autorii,
faptul ci forma- Axa rezisten!5 -i reziste n!5
ea a modificat conceptia
lutoru^
d1z1ol1a1ea persoanei gi despre moJrl in care
este priviti intervenlia. Axa rezistenfd-irezistenfi1 trimite la strategiile de adaptare la traumi,
Incercand si schi{6m mai crar conc"ptul, p.oprrnem pentru a evita colapsul identitar. Subiectul opune o forfi reali pentru a face
in continuare o paradigmi
care sr delimiteze campur semantic al rezilienfei. pentru fafi evenimentelor traumatizante. Aceasti opozilie poate lua doui forme
aceasta, vom utiliza.
o axi de interpretare dubri. prima este axa rezilien$i-irezilienli; diferite: rezisten(a sau irezistenfa.
a doua, axa
rezistenfi-irezistenf,. Cele patru concepte, reprezentAniJ AtAt intr-un caz, cAt Ei in altul, individul incearci si rimAni in picioare 9i
.polii schemei pre-
zentate in Figura 1, constituie strategii,,de evadare,, apoi si-gi reia drumul la fel ca inainte de a intAlni obstacolul. Deci el se stri-
utiiizate d" p"rroi.,"
care au trdit o traumi majori, adici strategii auiegte si urmeze drumul Pe care gi-l propusese inilial. insd vom vedea c5,
de a face fafd colapsuh.ii, Acesta
se situeazi, in realitate, in punctul de interseclie
al celor ioua rr", acolo unde adesea, comportamentele subiec{ilor trebuie si lini seama nu numai de
nu existi nici rezilienfi, nici irezirienfi, nici rezistenfi, pozilionarea lor pe axa rezisten[d-irezistenld, ci necesiti, de asemenea, o in-
Lighezzolo gi de Tychey (2004) subliniazi, referitor
nici i*rirr""[.
la aceasta,,,ci existi un terpretare in funcfie de axa rezilienfd-irezilien[i qi reciproc.
anumit numir de patologii (de exemplu, 15 pAnr
la 20"/o ai.t." i.f."sii) care
sevor strucfura in manieri cronic5, indiferent care sunt
resursele mobilizate Rezisten!a
pentru a susfine capacitilile reziliente are subiecturui,,.
este intotdeauna
Ei adaugi .r,,r".i.]r".
:1u
posibili'- intrucat pot exista forle distrug"Etoare, care si Ac[iunea de a rezista PresuPune a nu ceda sub efectul unei presiuni anta-
impiedice individul sii-gi utilizeze propriile ."r,r.r" gonice. Implici, de asemenea, o menfinere a statu-quoului in lupta purtatS.
p; .iJ"" o-l"rite ae
ceilalti' Acolo se manifesti aneantizarea procesurui u, in acgiunea de rezistenfi, subiectul igi rimAne egal lui insugi. EI iqi aduni
de dezvortare.
forfele pentru a-gi pdstra poten{ialul evolutiv gi igi protejeazi punctele slabe,
pentru a-gi mentine integritatea capitalului identitar. igi mobilizeazA apti-
F*ilTA-l tudinile. incearci sd se acomodeze cu slibiciunile sale. Dar, in primul rAnd,
.ilG;\
\j:r__/
incearci si gestioneze evenimentele firi a renunta la propria evolufie. De-
prinde o aptitudine reali, pe plan afectiv, cognitiv, social 9i conativ, de a lupta
pentru a-gi urma drumul aga cum fusese stabilit inainte de aparilia traumei 9i
de a diminua impactul evenimentului care-l pune la incercare. De remarcat ci

@ *6'*Ci,:i"".x$ ril.-,A
+
strategiile de rezistenli pot alimenta unele traiectorii de irezilienli (a se vedea

----- I mai departe) cAnd, de exemplu, rezistenla are loc pe un fond permanent de
anxietate nevroticd.

6;;\ Irezisten!a
Prin intermediul conceptului de irezistenli desemnim tendinla subiectu-
f^',**rl1 lui de a-gi dezinvesti o parte a potenlialului de dezvoltare ;i de a renunfa,
I

Figura 1. Strategii ale persoanelor care ,,evadeazd,,

- in original,,ddsistance". (N. rrd.)
' in francezS,
I

I
JEAN-PIERRE POURTOIS, BRUNO HUMBEECK
5I HUCUETTE DEsMET
Tratat de rezilien!5 asistati I Rezistenltr ti rezilienla asistate: o contribulie la suslinerea educativi...

I
I

Tvchev confirmd aceasti viziune asuPra rezilientei: dupi ei' ea "dePelelte

l" voluntar sau nu, la una sau mai multe dintre sursele sale de evolulie. in alli
termeni, irezistenla desemneazd atitudinea subiectivi prin care un individ igi
exprimE dezinteresul total sau paltial fati de o anumiti sfe!; a dezvoltArii
,Jnrriun"i
"i^pt"
caPaciteti de rezistentd la incercirile existenlei' addugin-
lu-i uri caracter dinamic" (P. 23). Tomkiewicz, in una din ultimele sale
sl
lucriri'
.D, bon.rrug" de la rdsilience" (2001), considerd ci ar fi riscant se dea o
sale, in care se simte cu deosebire fragilizat. Subiectul manifesti deci o formA termen
itegiiimX concePtului de rezilientI, numind cu acest "reaclii
I de detagare sau de indiferenti, care-i permite autoconser!area, reducind "rt"nsie srrni decat simPle rezistente la adversitate" E[ sublinia' de asemenea'
care nu
repercusiunile evenimentelor trlite. Este de remarcat ce aceasti dezinvestire viatS'
ce aceasta trebuia sd implice ideea unei ,,noi existente' a unui proiect de
partialS poate duce la o investire mai intensi in alt domeniu, ceea ce-i peflnite incercirilor 9i traumelor"'
adicd o dnumiti imbogelire a Pelsonalitdtii suPuse
sd se inscrie pe o traiectorie reziliente (a se vedea mai jos).
I
Irezilien!a
Axa rezi lienti -irezilien!5
I ConcePtul de irezilienli este oPus cetui^de rezilienld Aici' .traiectoria
inceea ce privelte axa rezilientd-irezilienti), aceasta trimite la o noui irezilient' indi-
neodezvoltirii urmeaztr un contrasens social intr-un intinerar
dezvoltare a persoanei. Cu siSuranti, daci rezilienta este fata luminoas; a
acestei noi evolutii, irezilienta este fata ei intunecati. Prima duce la progres,
uiirt u;rng" cel mai adesea si conceapl orice rela[ie umani sub forma
sau a supunerii. Totul se Petrece ca li cum orientarea drumului
a doua, la alienare. Pentru subiectul rezilient legiturile sociale sunt opor- "urriitilii
ij""tit"i - induce un proces de izolare socialtr. in plan personal, percePtia
tunititi, in timp ce subiectul irezilient le suporte ca pe niite constrengeri acesteialientrrisemanifestEadeseacaunsentimentdedisPeraregianomie.
care-i ingridesc noua dezvoliare. in ambele cazuri totusi, indivizii apuci pe evol.,lie nea!tePtati determinA persoana str renege existenta
celorlalti'
aceasti
noi cIi.
ri."frr" -i." al prop.iei sale vieti 9i sd nege orice valoare legiturilor
Am creat termenul de irczilienti ca opus al celui de re:i/ierrl,i. in lipsa aces- "ens
"-lrr.uar.rt
sociale.
irezitientei, subiectul Poate fi tentat si se afirme cedAnd in
tui antagonism, campul seu conceptuaI nu putea [i trasat cu precizie. i\*u toate fala
ciile noi de dezvoltare sunt fi bune; unele sunt eliberatoare, altele, fatale. Tre- care il transformd in
unui produs, a unui comPortam"nt, a utt"i angajament
buia deci si propunem un concept pentru a desemna aceastl ultimi realitate. se produce' de exemplu' atunci cAnd un
altcineva decAt el insugi. Este ceea ce
,,rii".a." cufundi in conduite de dependenli alcoolicX sau in toxicomanie'
cerei consecinte pe planul cre!terii per-
g"n"rana astfel o neodezvoltare ale
Rezilien!a dezastruoase Un alt exemplu poate fi
3.""i" it t".trf" sunt, in mod evident,
De asemenea' este vorba uneori de
Pentru un individ, a fi rezilient constA in a se angaja pe un drum neagtep- ac"la ui refuglrtui in cadrul unei secte
in gcoli' morti colective - care-i
tat pentru sine Si pentru ceilalti, depigind necazurile prin care trece. ldeea de acgiuni iralioiale 9i distrugdtoare - masacre
moment" (Tisseron'
rezilientA presupune faptul cA acest al doilea itinerar deschide perspective pe.mit sublectrl!.,i si obtini o formd de "celebritate de
cineva in
eliberatoare li totodate germinatoare. Evident, aceastA formi pozitivi de
'zooz1,
p.in intermediul careia are sentimentul ci el este' in fine'
neodezvoltare nu se realizeazl cu uiurinfS. Cel mai adesea, se manifesti ca o mijlocul unei lumi cireia ia negat intreaga valoare'
consecinli a unui proces complex. Nu este vorba in niciun caz de un salt
,,miraculos". Din contri, aceasti noue evolutie posttlaumaticA evoc5, in
general, o deconstructie Ienti qi discontinui. Un itinerar rezilient.este re- Rolul celuilalt
pe care le poate
zultatul unui proces neliniar, cel mai adesea compus, intrucat contine strategii Paradigma Prezentatd mai sus Permite analiza ac!iunilor
a-9i continua dru-
de rezistent;, perioade de irezistenti qi riscuri de irezilien[5. Lighezzolo qi de intreprinde urr individ pentru a-gi conserva identitatea 9i
Permite' de asemenea'
r in rranceza, in o.iSinal ,, ddsilience". (N.r.'d.)
mul,'in ciuda situaliei dificile cu care a fost confruntat

rezilienli asistate: o contribujie la suslinerea edu'ativl"'

Tratat de rezilien!; asistatt. Rezistenl5 $i
IEAN-PIERRE POURTOIS, ERUNO HUMBEECK 5I HUGUETTE DESMET

54 examinarea noilor evolutii asociate eventual cu strategiile de rezistenfd gi
irezisten!i.
ln orice caz, actele de rezisten[i gi itinerarele de rezilienl5 nu pot fi reduse
la dimensiunea unici a performanlelor individuale.
Construirea identiti[ii presupune ca rolul propriu si fie fundamental
inseparabil de rolul celuilalt. Identitatea nu poate fi conceputi, pur gi simplu,
in lipsa alteritifii care o face posibili. perspectiva epistemologi.a ,"u care se
unesc strategiile de rezisten[d/irezisten!i gi procesele neodezvoltirii reziliente/
ireziliente, pe de o parte, gi constructia identitari, pe de alti parte, impune,
totodati, sondarea rolului gi func{iei mediului in declangarea acestora.
Agadar, ne propunem de aici inainte sr descoperim cum gi in ce conditii.
poate contribui institulia la crearea unor relafii umane capabile sd sus(irii
rezistenta individului in fala unei incerciri distrugitoare, nevoia lui de a se
retrage daci se simte prea amenintat sau si-l inso!easci pe calea neodezvoltirii
sale reziliente, daci acest lucru este posibil.
Spriiinul educativ ;i psihosocial
Rezilienla nu este, sub nicio formi, o.constringere a dezvoltirii. Mai cu_
rand, ea ii oferi subiectului o posibilitate de a se schimba, b gansi de a se
transforma sau o ocazie de a se metamorfoza. Totugi, nu se consideri a fi
singura cale de negociere identitari propusd subiectului. Identitatea se
pune
tot atat de bine in joc in prezentul actului de rezistenli, ca gi pe calea unui
proces rezilient.
Din acest motir', sprijinul educativ gi cel psihosocial nu pot urmiri bxclusiv
planificarea traseului rezilienfei. lntr-adevir, nu se pune problema ca
prin
intermediul unei relalii de sprijin fiecare subiect s6 fie obligat si devini
un
altul, sd se autodepigeasci. orice relalie care impiedici pe clneva si rimand
el insugi, egal siegi, ar fi pur gi simplu liberticidi. Nu s-ar dovedi,
de altfel,
pur gi simplu contrari ambigiilor eliberatoare pe care le presupune insigi
no(iunea de rezilien(i? De aceea reralia de asistenli trebuie, dupi noi
9i in
toate circumstanlele, sd ii permiti subiectului si reziste sau si abandoneze
total sau partial, cu singura griji de a-gi pistra identitatea. Apoi, gi numai
daci se manifestd rezilien[a, raportul de asistenli insolegte e.i,entualul traseu
rezilient pe care se angajeazi subiectul. intr-un astfel de context, vom prezenta
,,rezistenla asistatd" gi vom analiza dupi aceea oportunitatea unui proces de
,, rezilien!6 asistatd".
JEAN.PIERRE POURTOIS, BRUNO HUMBEECK HUGUETTE DESMET
'I
ai{
P5strarea identit5lii: rezistenla asistat5 6s
Speciali;tii relafiei socioeducative, obignuifi sd intervind pe lAngi
persoanele a ciror identitate este fragilizati in urma unui episod existenlial
pe parcursul ciruia s-au simlit aneantizate, gtiu ci urgenfa inseamni adesea
a-i ajuta si reziste sau a le permite si abandoneze. Uneori, aceasti rezistenfd
le permite si menfini in continuare direcfia. De asemenea, uneori, dezimpli-
carea lor reprezintd fundamentul unei sinitifi identitare. indepirtAndu-se de
bunivoie un timp mai lung sau mai scurt, ele reugesc si-gi menfini propria
r5u. Obiectivul esenfial al relaliei de
imagine de sine. Deja nu este atat de
ajutor este atunci acela de a susfine strategiile implementate de subiect, de a-i
permite eventual si descopere altele sau de a-l ajuta, dacl este cazul, sd le
eficientizeze.
Pentru a ajuta subiectul si-gi pistreze identitatea prin rezistenld sau
irezistenfi, rela[ia de ajutor va trebui, dupi noi, sd prezinte patru caracteristici
esenIiale:
- si-i permiti subiectului aflat in dificultate si-gi exprime intreaga gami
de emofii intr-o modalitate acceptabili din punct de vedere social;
- si-i lase persoanei ajutate controlul asupra propriului program; aceasti
atitudine presupune ca individului sd i se permiti si nu faci nimic, si
poati acfiona sau nu, in funcfie de propriul ritm;
- si evite orice formi de etichetare identitari, care ar reduce subiectul la
statutul siu de victim6;
- si propund un cadru confinitor qi cuprinzitor, in care individul si nu
se simti judecat, indiferent de situafie.
I
C6nd sunt indeplinite aceste patru condigii, rela[ia de ajutor ii permite
l I
subiectului si se simti respectat intr-un context care nu-l descalifici din punct
de vedere social, line cont de emo{iile sale gi ii recunoaqte un statut de victimi,
I fdri a-l restrAnge la aceastd unici identitate. intrucAt se simte respectat pentru
ceea ce este, individul ciruia ii este conservat potenfialul evolutiv rimAne
I capabil, dincolo de traumd, sd-gi urmeze calea identitard intr-un registru
foarte comparabil cu acela anterior expunerii la probleme.
I Un individ care rezisti eficient la naufragiul traumatic sau cel care reugeste
I
si se protejeze prin irezistenld igi reia evolulia dupd traumatism, explorAnd
aceleagi cii de cregtere. RimAne el insugi ;i igi urmeazd evolutia exprimAn-
I du-gi nevoile afective, cognitir.e, sociale gi conative, urmAnd modalit5ti
Tratat de rezilienll asistatI r Rezistenl; ti rezilien|5 asistate: o contribugt-e la suslinerea educativ5...
l.
,l
I* similare celor pe care gi le descoperise lnainte de a fi fost pus in dificultate de
incercdrile traversate. Autorevelandu-se prin actul rezistentei sau prin aptitu-
dinea de a se proteia, subiectul poate fi tentat sd-gi impuna o formi de revo-
Iu!ie. El realizeazi atunci in ilan identitar un lel de intoarcere la sine, identicd
dar mai puternicd, intrucat a suprayietuit evenimentului considerat de el o
incercare. intirit de ceea ce nu l-a ucis (Nietzsche, 1998/2004), subiectul consi
derd un triumf faptul de a fi idmas el insugi, in ciuda incercirilor. in;el41ia
de sprijin, el agteapt; atunci si fie confirmat in ceea ce a rimas in propriii sii
ochi: el insupi, in mod absolut el insugi.
Felul in care J.-F., un tenir adult care se cufundase pe parcursul mai
multor ani intr-o toxicodependente gravi, vorbeite de cei care l-au sustinut
de-a lungul perioadei sale de r.itecire, reveleazl intr-o manieri explicit;
rolul educativ deosebit pe care li-l atribuie. Mirturia lui ilustreazl perfect
aceasti formtr de,.intoalcere la sine", devenittr posibilS atunci cind
mecanismele de rezistentl sunt suslinute in mod adecvat de mediu.,,Ei au
crezut in mine, dar nu au incercat niciodati sl-mi precipite iroiectele.
Mi-au acordat timp sA stau pe loc, ftrrE a-mi lisa totuqi niciodati impresia
dureroasi cA identitatea mea ar fi fost redusa, in ochii lor, la aceea a
toxicomanului care devenisem. Triisem evenimente tedbile, care se in-
chistasertr in mine. Totugi, nu m-au fortat si vorbesc despre ele. Eu ltiam
doar c; ei Ftiu, me simteam inteles $i aceasta imi ajungea.
Pentru ei eram pur gi simplu J.-F., un tip normal, firi indoiali pu[in
pierdut, cu sigulantE foarte complicat Si caruia ii era evident gleu sa accepte
decesul mamei sale.
A9a cum chiar el explici, J.-F. ili pusese intr-un fel viata intre paranteze
pefltru a face fat: seismului interior pe care il provocasein e[ aceasti moarte
inacceptabil;. Dupe cinci ani, congtientizand ci i-a fost oferit; o posibilitate
de a-pi urma drumul, el si-a acordat pur si simplu iansa, identitatea fiindu-i
sus[inuti iar ritmul de evolutie respectat, de a indepirta parantezele intre
care igi inchisese viata, reluandu-ti cu succes cariera... de educator...
I -
l,Iama hi.l.-f. tusese ucisa de concubinul siu. Adoles.entul, in varsti de
perise corpul mutilat al mamei sale.
]EAN'P]ERRE POURTOIS, BRUNO HUMsEECK 5I HUGUETTE DESMET
Construirea unei noi identitili: rezilienla asistatt
CAnd se pune problema de rezilienli, lucrurile stau altfel. Daca rezistenta
6l
permite mentinerea identitard, in schimb rezilienla PresuPune intotdeauna,
mai mult sau mai putin, o formA de conversie identitari. La finalul drumului
siu, subiectul revine cu sigurante la el insuqi, dar se percepe totuqi diferit de
ceea ce fusese inainte de traumS. Individul angajat Pe un astfel de drum
rezilient aiteapti ca schimbarea si-i fie luati in seami de mediu. Iatd de ce
metoda de sprijin va trebui oblitatoriu adaPtatd astfel incat s, tine cont de
noua dinamicd de exprimare a nevoilor pe care o manifestd subiectul.
in cele ce urmeaztr, proPunem o analizd a condiliilor in care intAlnirea
poate efectiv constitui un pretext Pentlu rezilienti sau, invers, se poate dovedi
intr-un mod nefericit un veritabil vector de irezilienld.
Itj nerarul rezi Iientei
Rezilien[a reprezintA o noui cale de dezvoltare pe care subiectul se
' angajeazA in urma unei dificultS|i existentiale majore. Pe Parculsul acestui
proces, subiectul folosegte relatia Pentru a-li reconstrui o identitate. El se
defineste in functie de ceea ce devine, mai degrabtr decat sa fie identificat in
functie de ceea ce a treit sau de ceea ce era inainte de episodul traumatizant.
Procesul de constructie identita!d favorabil dezvoltlrii individuale im-
,
plictr, aia cum vom vedea, o sustinere adaptati din Partea mediului- Pentru
a-i permite subiectului sA-$i reconstruiasci identitatea dand dovadd de rezi-
lienta, relatia de spri.iin va trebui astfel, dupi noi, si Prezinte citeva carac-
teristici esentiale:
si lase loc iniliativei Personale;
-
- sA permite creativitatea;
sa permita schimbarea;
-
si considere intotdeauna posibili evolutia Pozitive a subiectului.
17 ani, desco-
Atunci cand aceste patru conditii sunt indePlinite, relatia educative este in
mesuri sA sustine subiectul pe noile sale ctri de evolutie. De aceea, in acest tip
de raport de asistentS, educatorul trebuie str renunte neaPdrat la orice Putere
de constringere, lisAnd un loc important initiativei personale ii creativitEtii
subiectului aflat in dificultate. De altfel, aceaste Posture nu este posibili dec6t
TratatderezilientlasistatS.Rezistenl;$irezilienlaasjstate:ocontribulielisusiinereaeduc.ti!;.
3
68 daci individul, eliberat de stigmatul unei identitifi de victimi permanenti,
PercePe, in cadrul relafiei, ci schimbarea sa este realizabili gi ci se increde in
evolufia sa pozitivi, indiferent de circumstante. intr-un context de rezilienfi,
relafia de sprijin are de faptla bazi convingerea comuni cd o evolufie pozitiv5,
chiar daci pare uneori pufin probabili, rdm6ne intotdeauna posibili. pentru
a ne ilustra ideea, vom prezenta exemplul Mariei C.
Pe drumul siu atipic, aceasti tAn5rd femeie a fost confruntatd cu,un
context politraumatizant deosebit de dureros (incest, educalie violenti,
maltratare familial6), in care s-a simfit de-a dreptul zdrobiti. Marie C.
explictr limpede, intr-un interviu televizatr luat cu ocazia aparigiei'lucririi'
sale2, cum noua ei traiectorie de dezvoltare a inceput si prindi cbntur
pornind de Ia o intAlnire educativi cdreia ea i-a acordat o importanf5
semnificativtr
in cadrul acestei intAlniri, spune Marie, ea 9i-a sim[it susfinut poien[ialul
creativ gi s-a sim[it deja tratat6 drept ceea ce avea sd devind: o scriitoare...
Pentru a folosi propriile ei cuvinte, datoritd acestei susfineri.ea a pufut
profita de gansa de a deveni cineva, ea, care de prea mult timp se convinsese
ci nu putea fi dec6t un nimeni. A scrie.o carte despre propria polueste de
viafi, chiar daci incercarea a fost uneori dureroasi, dupi cum mdrturisegte
ea, i-a permis, de asemenea, sd ofere traiectoriei vielii sale un nou impuls.
Acesta i se piruse p6nd atunci inaccesibil, de fiecaie dati cind se mulgumea
si traseze un portret ascuns al siu gi al familiei sale, timitandu-se si poze,ze
pentru o fotografie obligatoriu incremenitd in timp.
I Emisiunea,,Face i face" (,,Fafi in fati"), RTL TV1, 18 martie 2010.
2 Cauderlier M. 9i Humbeeck B. (2070), Bercenux maudits,Wavre, Editions Mols.
Cu siguranfi ci Ia acest proces anume se referd Cebe qi Senor6 (2007)
atunci cAnd scot in eviden{i rolul proiectdrii in viitor in raporturile pe care
relafia educativi le stabileste cu mecanismul de rezilienfr. intr-adevdr, qi
acegti doi autori subliniazd, cd, pentru a depisi contextul traumatizant, este
necesar sd se treacd de \a atitudirtea fotografie, incremeniti,'care incarcereazi,
la ntitrtditrcn cinenrn,lisAnd locul aparigiei unui alt mod de a fi.
JEAN-PiERRE POURTOIS, BRUNO HUMBEECK HUGUETTE DESMET
'I
itinerarul irezilienlei og
Rezilienfa este un pariu cu viitorul. Nu este o promisiune. Cu atAt mai
pufin o certitudine. Este posibili favorizarea aparifiei ei, dar niciodati sti-
mularea procesului intr-o manieri certi. Cu alte cuvinte, daci evolufia
uimitoare a subiectului rezilient ii deschide cii de dezvoltare pani atunci
neexploatate, situafia este alta atunci cand subiectul, prin intermediul ace-
luiagi firoces de neodezvoltare, se deconstruieste social pornind de la expe-
rienfa avuti. Parcurgand un traseu de irezilien[E, subiectul o apuci el insugi
pe un drum improbabil. igi modifici itinerarul qi igi schimbd totodatd direcfia,
alienAndu-se din punct de vedere social.
.
Irezilienfa reduce la zero orice perspectiv6 de dezvoltare psihosociali cu I
adevirat eliberatoare. Subiectul angajat pe acest drum firi iegire cAgtigd pe
plan identitar ceea ce pierde tot atat de repede prin inconsecventa legdturilor
sale cu societatea. Identitatea sa negati din punct de vedere social se anco- I
reazi, atunci, intr-o dezvoltare personali contaminati de un sentiment
personal de dezafiliere (Castel, 7995), de un sentiment profund de nereugitd
in sanul comunitilii umane qi de convingerea perpetui cd nu se poate integra
intr-un mediu social perceput drept anomic.
Acest tip de afirmare identitarl intr-un vid societal este uneori, cel pufin
parlial, provocatd de o insofire care inchide individul intr-o identitate de-
semnatS, triiti de el ca fiind ucigitoare. Apare cu precidere atunci cAnd
relafia de sprijin nu lasi niciun loc initiativei gi inventiviti[ii subiectului 9i
induce mesajul ci nicio schimbare nu este posibili in cazul lui, intrucat
e'i'olufia sa pozitivi nici nu poate fi imaginatd.
Aceasti formi de neodezvoltare irezilienti poate la fel de bine si fie
favorizati de practici institufionale neadaptate sau prost interpretate de citre
subiect. Iati mecanismul pervers pe care il vom evoca in continuare prin
intermediul conceptului de ,,irezilienld provocati". Acest neologism, atunci
cand se aplici funcfionirii unei institufii, desemneazi un dispozitiv socio-
educativ ale cirui principii se opun, punct cu punct, celor care se concretizeazi
in cadrul unei institutii de rezilienli asistati. I
Ce anume poate, in cadrul institu{ionalizat, sA provoace acest tip de
traiectorie deficitard? Existi modaliti!i de abordare agreate de cdtre institu!ia
de sprijin, capabile sd induci forme ale unei neodezvoltdri eliberatoare pentru
I
subiect? Pot fi observate altele care, din contrd, ar fi mai probabii si-l indrepte
spre alienarea de sine? Pot fi identificate conctilii institulionale de asistentd
care ar reprezenta factori de rezisten(d/irezistenli gi altele care ar alimenta
I
Tratatde rezilien!tr asistati r Rezistenli ti rezilienli asistate: o contribulie la suslinerea educativE...
I
I^ traiectorii de rezilienfi/irezilienfi? Cum poate fi conceputi crearea unui con-
text de sprijin care si faciliteze dliberarea tuturor, chiar 9i in cazul celor mai
chinuite viefi? Cum pot fi institufionalizate condiliile rela[ionale. cele mai
favorabile, pentru a permite unui subiect aflat in dificultate sd-;i menlini
I identitatea prin rezisten[i sau irezisten]i sau sd o construiasci, angajAndu-se
intr-o pe o noui cale de dezvoltare rezilienti? in definitiv, cum poate fi creat
fundamentul institu[ional necesar ,, rezisten!ei asistate" 9i ,,rezilienfdi asistate"
I
Fundamentul institu[ional
I Ne propunem mai intii si subliniem o serie de criterii care si ne permiti
si deosebim, dintre institufiile al ciror mod de funcfionare este din cele mai
tradi[ionale, pe acelea care igi dovedesc aptitudinea de a stimula factorii de
rezistenti sau de irezistenfi la persoanele aflate in dificultate, de acelea care
par mai pufin performante din acest punct de vedere. Aceastd manieri de
lucru ne I'a ajuta si definim din punct de vedere operafional caracteristicile
unei institu[ii de rezistenfi asistati.
Vom realiza apoi aceeagi distinclie in cadrul instituliilor mai novatoarb,
adunAnd criterii capabile si le diferenfieze in funcfie de aptitudinea pe care o
manifesti - sau nu - de a susfine traiectorii eliberatoare. Astfel, vom fi in
misuri si scoatem in evidenfd principalii factori determinanfi ai unei
veritabile metodologii institu[ionale a rezistenfei 9i/sau a rezilien!ei asistate.
Rezistenla asistati versus ajutorul impus
Prin neologismul,,rezistenfi/irezistenfd asistate"r, de'semnim tendinfa
unei institufii de a favoriza relaliile in sAnul cirora rolurile, statuturile qi
I funcfiile fiecdruia nu sunt fixate o dati pentru totdeauna. Pe de alti parte,
,,institufiile de asistenli impusi" se caracterizeazi prin tendin[a lor de a pri-
vilegia formele de alteritate care stabilesc o dati Pentru totdbauna pozifia
I statutare, rolul gi runclia pe care le are fiecare in relafia profesionist-asistat.
ln continuare, ne propunem si precizdm diferitele criterii care permit
deosebirea institufiilor de rezistenld asistati de cele care, impunAnd ajutorul,
provoacd mai curAnd conduite de abdicare identitari.
I
r trebui in mod necesar sd ii sacrifice prezentul, ci ca pe un moment al acestui
SI ne anhtim ca iiezistenta prezinte acelagi mecmism ca qi rezistenla, insi firi angajamentul
persor,L'i. Pentru a nu ingreuna tertul, r'om vorbi in continuare numai de ,,rezisten!5 asistai;".
I
)rnru-elrnnr PouRrols, BRUNo HUMBEECK5I HUGUETTE DESMET
1
Model expresiv versus model directiv
in sAnul instituliilor, se observi o trecere progresivi de la un model direc-
71
tiv, in care predomini definirea sarcinilor fieciruia, determinarea tehnicilor
utilizate qi a normelor de reuqiti, spre un model expresiv, centrat mai mult
asupra originaliti[ii persoanei ajutate. in interiorul unei institufii expresive,
? subiectul este incurajat s5-;i exprime emofiile, indiferent de natura lor. Va
trebui doar si aibi griji si le transmiti sub o formi adaptati contextului
institu{ional. intr-un model expresiv, se consideri ci toate emofiile pot fi
verbalizate, cu condilia de a se recurge la o manieri de exprimare acceptabili
din punct de vedere social.
Din contri, modelul directiv stabileqte implicit sau intr-un mod mai im-
perativ confinuturile emofionale acceptabile gi cele inacceptabile. De exemplu,
furia poate si nu fie acceptati ca expresie a unei triiri posibile. Atunci,
la nivelul practicilor institufionale, se va pune mai curAnd problema de
a convinge subiectul ci nu are niciun rnotiv si o simti, decAt de a-l incuraja si
o exprime intr-o manierd acceptabili din punct de vedere social.
Tem poralitatea su biectu I ui
versus tem pora litatea institu!iei
,,Este momentul si reacfiondm", ,,Nu poate sta tot timpul fdri si facd
nimic", ,,Mai are trei sdptdmAni pAni si prezinte un proiect de via[i care si
arate ci are chef si se migte"... Institufia tradilionalS fixeazd, in general chiar
ea temporalitatea subiectului. Ea ii determind timpul triit ca pe o succesiune
de etape cirora le impune ritmul gi durata. De exemplu, constrAngAnd su-
biectul si respecte programul stabilit de ea, institu[ia determind efectiv timpul
care poate fi alocat individului pentru a deveni obiectul unui eveniment,
pentru a reacfiona fa{i de el gi apoi pentru a trece la ac{iune. Aceasti tem-
poralitite, fixati prin intermediul procedurilor institulionale de sprijin,
considerd ci responsabilitatea determindrii ordinii anterioare gi ulterioare ii
apartine numai gi numai instituliei.
in institufia de rezistenli asistatd, timpul pierde aceasti funcfie impera-
tiv5. Subiectul, angajat intr-un proces de autorealizare identitard, este invitat
si-Ei imagineze viitorul nu ca pe o proiecfie liniari, ca pe o evolufie cdreia va
prezent (Zoll, 1988). intr-o astfel de paradigmi, (in)activitatea actualS nu este
Tratatde rezilien!tr asistati r RezistenlS ti rezilienfE asistate: o contribulie la suslinerea educativi

interpretate in mod necesar ca o modalitate de a inchide viitorul, ci mai
ca o $ans; de a-l deschide, intrucat permite autorealizarea subiectului.
mult
Institu!ie autoreflexivS versus institulie rutinjeri
Institutia autoreflexivi pune in permanenli la indoiale procedurile pe care
le creeazd. Acestea nu fac niciodate obiectul unei apliciri automate gi rutinire,
ala cum este in mod general cazul in structurile sociale traditionale de arutor
social. in cadrul acestora, forla obiFnuintelor gi constrAngerea normelor de
aplicare lasi de fapt un spatiu foarte restrans initiativei personale a profe-
sionistului gi permite o abatere redustr de la procedura care a fost fixati o dith
pentru totdeauna de cAtle institutie.
intr-o institulie de rezistentA asistati, definirea tehnicilor de interventie
este considerati, in general, drept o maniera de a lua in considerare com_
plexitatea situatiilor intahite. Metodele de supervizare gi de interventie puse
Ia dispozifia intervenienfilor asiguri cu precddere fluiditatea proceduriloryi
adaptarea lor constanti la caracteristicile specifice fiecirei situafii. pe de altA
parte, in institutia rutinierS, procedura este implementatA pentru a reduce
comple\itatea ii pentru a produce modalitdti de actiune care tind s; se uni_
formizeze. Astfel, aceasta nu permite tratarea sepatatd a fieclrei situatii.
Evaluiri formative organizate yersus evaluiri sumative
implicite sau sponta ne
O evaluare este formativ; atunci cand permite studiereb nu numai a rezul_
tatelor sau eficientei interventiei psihosociale, ci examineazi, totodati, pro_
cesul care a dus la aceste rezultate. Astfel, evaluarea formativi confirme o
e!olulie in cadrul acestui proces gi joacA in interiorul siu un rol reglator. Ea
constituie deci o manieri de a examina in permanenti sensul pe care inter-
ventia il cap;ti pentru fiecare participant. Acest proces de evaluare continui
permite, intr-o institutie de rezistente asistati. adaptarea procesului de
sustinere la nevoile subiectului qi la modul in care acesta triiegte relatia.
Evaluarea formativi organizati reflect; un mod de a proceda careJ plaseaztr
pe fiecare - asistent qi asistat
- intr-un rol activ in cadrul procesului de-
cizional gi ii permite subiectului reaproprierea sensului interventiei al cerei
obiect este.
]EAN.PIERRE POURTOIS. BRUNO HUMEEECK 5I HUGUETTE D5MET
t'
intr-un context institulional traditional, procedurile de evaluare suma-
tivi, impliciti gi spontanE, sunt, din contri, privilegiate. O evaluare este con-
siderati sumativi atunci c6nd se centreaza in principal asupra rezultatului.
"l
Ea caute atunci sA stabileascA dacl o actiune produce rezultatele sau efectele
scontate gi verifici daci acestea corespund obiectivelor stabilite in prcalabil l
de institutie. De altfel, aceste evalueri prezintA cel mai adesea un caractet
implicit, de vreme ce criteriile dupA care se realizeaze nu sunt declarate.
Totodati, ele pot prezenta un caracter spontan, intrucat, in lipsa unui sistem I
de referinfi, traduc o judecati de valoare sau servesc la exprimarea unei
emotii. Atunci, exprimarea libere a judecetii emise de intervenient |ine locul
de evaluare s,i fixeazi subiectul intr-o posture identitarA rigidi qi absolutd.
,,Pe acela nul pot suferi", ,,El este un tiP bine", ,,E un toxicoman, nu am
I
incredere in el" sau ,,Nu are niciun Pic de vointA" - toate acestea reprezint;
o formi de etichetare identitari li neaBi aptitudinea subiectului de a rezista
incercirilor de care are parte pe parcursul existentei sale.
Poate fi metabolizati, eventual, o functie institutionali a rezistentei asistate
astfel incat si insoteasc; traiectoriile de rezilienli, si le permiti aparitia sau
s; le stimuleze? Firi indoiali, este Prea curAnd pentru a putea face vreo
afirmafie definitivA. Situand instituIia pe axa rezilien{i-irezilienti a para-
digmei noastre, ne-am angajat totuli se dim o definitie institutiei de rezi-
lien[; asistatA. Perspectivele propuse in continuare vor trebui validate, gtiind
totu$i ci au fost extrase dintr-un ansamblu de observatii ale unor practici
curente dintr-o institufie belgianir.
Institulia de rezilienf5 asista te
Nu incape indoiale ci ampla propagare a notiunii de neodezvoltare rezi-
lienti a influentat in profunzime campul deactiune allucratorilor psihosociali.
Pe baza experien,tei noastre, am definit criterii de funclionare institutionali
care ar trebui sd incurajeze rezilienfa. Am precizat, totodati, in manieri
antagonistA, caracteristici institulionale susceptibile si provoace traiectorii de
irezilienti. Vom opune deci instituliile de rezilien(a asistati celor pe care
le-am grupat sub numele de irezilienle provocatS.
in primul tip de institulie, acela care cuprinde organismele de rezilienti
asistatS, individul este in mod fundamental considerat un subiect aflat in
I Este vorba de inslitulia ,,Le Calion", Serlicii pentru tineri ii familie, Centrul Public de Asistent;
Sociau din P6rulvclz.
Tratat de rezilienF arist tar RezjstenlE tirezilienli asistate: o contribufe la suslinerea educativ:...
 care conlirmd inexistenta sa socialx sau, din contrA' o afirme
in mod brutal'
proces de dezvoltare, a cirui identitate se reconstruiegte, reorientand cursul
orin intermediul unei ac[iuni distrugitoare in prima situalie' individul -
unei istolii personale al cirei autor se considere. Privind subiectul in acest fel,
i se stimuleazd un ansamblu de factori de rezilienti pe care ne-am pgopus, de
'negat
in planul recunoalterii sociale - incearce Prin suicid' Prin refugiul in
le
a""p"na"tt1e sau in alte forme Pe care Poate lua uitarea de sine' sd dispari
altfel, sd-i identificAm intr-un alt studiu (pourtois, Humbeeck !i Desmet, in
de pe scena sociali, si se eclipseze Din a doua perspectivi'
subiectul clivat -
curs de apari;ier). in al doilea tip de institutie, indir.idul e redus la statutul de
obiect al interventiei. El trebuie sa se reseulneze cu aceasta identitate de asistat negat din punctul de vedere al implinirii sale personale - i9i propune' dim-
pot"triva, se-gi faca o intrare zSomotoasa, existand intens !i nea$tePtat in ochii
gi nu se poate reconstrui decatindepartendu-se de propria istorie, suportandu-i
derularea gi indurdndu-i pasiv deznodamantul. Evident, dintr-o asemenea celorlal[i, prin uimirea sau sPaima pe care o provoaci
perspecdvi, factorii de rezilienti ai subiectului nu sunt Iuati in considerare,
neputind fi astfel siimulali.
in continuare, propunem reluarea diferitelor trisituri institutionale gi.
Subiectin proces de dezvoltare versus obiect alingrijirii
tratarea Ior din ambele perspecti!e Functia instituliei reziliente consti in a-i Permite individului se P'5trunde
intr-o loticd de subiectivizare 9i individuatie, accePtand ideea cA face Parte
dintr-o lomunitate care ii recunoaqte o existente individuali Crelterea
Producerea acliu nj i socia le yersus d istri bui rea subiectului este, astfel, Pusa intr-un fel in centrul procesului de socializare'
de asen ire'
ajutoru lui social De altfel, individul devine sr.rbiect Prin refuzul tuturor formelor
Rolul hstitu!iei de rezilien!5 asistate este deci acela de a tolera in cadrul siu
Producand actiune sociali, institutia tinde in primul rind s; stimuleze la
o formtr de dezacord.
persoana aiutat; o activitate care sA fie semnificati\.e pentru ea. Odatd cu obiect'
Atunci c6nd, dimPotrivs, individul este redus la o dimensiune de
aparilia unei asemenea paradigme a actonllui (Jaleau,20O3), individut devine
ciile de individuafie stabilite de institulie nu tin seama de exprimarea
part!
inscrie
un subiect activ, creativ gi participativ. Este pus in situatia de a exista pornind culari a nevoilor sale Psihosociale. Formele de neodezvoltare in care se
un sen-
de la activitatea pe care o intreprinde. Sentimentele de recunoagtere sociall pot produce, atunci, mecanisme de dezafiliere, ldsAndu-i subiectului
gi de implinire personali tind, atunci, si se suslina reciproc. Prin activitate, ii.*t p"rri.t"nt de incomPletitudine qi constrAngAndul la moduri func- de
subiectul nu se mai abandoneaz; inertiei fiintei sale (Jeanson, 1987). prin Aceasta se intamPli atunci cAnd
tionare socialtr esenlialmente heteronome' al in-
creativitate, este invitat si inventeze altce|a, pentru a nu rim6ne inlepenit structura institulionaltr aduce individul Ia un statut definitiv de obiect
intr-un impas identitar (de Gaulejac,2009). Prin parricipare, el igi inriddci- terventiei. Individul este determinat s; se comPorte exclusiv ca antisocialul
trebuie
neazi in social activitatea individuali gi, procedind astfel, ii conferi un sens .a.e treb,rie reeducat, ignorantul care trebuie instruit' bolnavul care
colectiv. iare trebuie readaPtat, marginalizatul care trebuie
vindecat, inadaptatul
ascultat
Distribuind ajutorul social, institutia induce, din contri, o formi de relatie reintegrat, traumatizatul care trebuie restabilit, celSlalt care trebuie
care-l inchide pe celSlalt intr-un statut peimanent de asistat. Aservite, supuse asistat blocheazi qansele neodezvoltlrii eliberatoare
1lon, zloz1. Statutul de
;i pasivi, persoana in dificultate risc; fi mai mult, prin intermediul alutorului sau otrlvegte dorinla de a fi.
care ii este dat, sI se r;tdceasc; in forme de neodezvoltare, parazitati de
ruFinea de a nu fi decat ea insAgi ii de sentimentul de a nu putea exista decat
indepirtAnd sau transgresAnd in mod ostentati\. normele de functionare Con;tii nli identita ri versus resem na re jdentita ra
sociali. Risci sI perceapi metoda de spniil ca pe o povar; suplimentari in
Institutiile de ajutor Pot Provoca in mod insidios mecanisme de irezilienti'
revendicarea sa identitar;. Atunci, poate fi tentat6 s; adopte
Este mai ales ceea ce se Produce atunci cAnd, aEa cum subliniazi
cii de irezilienfi Paugam
r (2008), identitatea rezult; dintr-o dePendenti Pronuntatd de cole'tiYitatei
Am ideniificat 2i de conccpte operatorii .are car;.-e.-zeaza r.u i.nta.

.sistatl . RezistenlS tj reziljenli asistate: o contribulje la suslinerea educativi '

Tratat de r.zitienF
)EAN.PIERRE POURTO]S, BRUNO HUMBEECK 5I HUGUETTE DES'IET
 t'
ea este, astfel, marcatd de povara unei desconsider;ri
ineluctabile qi devine
negativ5. Pe aceasta bazA, subiectul poate fi tentat
s; se angaieze pe un drum Concluzie I
de vial; care se-i confirme discreditirea. Astfel, poate
fi ajus in sit-uaga ae a Rezistenfl sa u rezilienl5 asistat;?
se mlnfin: intr-o posturi de victimA sau de a aiopta o formd de identitate
negatE. $i intr-un caz, gi in celilalt, este vorba Dupi ce am propus o paradigmi care integreazd conceptele de reziliente,
de resemnare identitara, adici
de incapacitate de a putea actiona asupra propriei rezistente, irezisten!5 9i irezilienli, ne-am aPlecat asuPra instituliilo! care
persoane.
Pe de alta parte, institutiile de rezilient;-asistati
iu drept obiectiv obtinerea incearcd sA vini in ajutorul persoanelor aflate in dificultate psihosocial5
au tonomiei su biective. Ele isi stabilesc drept regu li extlemi, obiectivul fiind acela de a scoate in evidenld Practicile cele mai
crearea unei individualitdli .
capabile sa actioneze singuri. Institutia de acliune susceptibile de a favoriza rezistenta subieclilor 9i, acolo unde este cazul, de
sociala .""p".ii u."*
obiectiv atunci cand aduce subiectul in situagia "rr.a*""r-
de a produ* a permite implementarea unui Proces de rezilien!5.
vi. Legitura institutionali, in mod necesar supli, nr "'r.,irii"i" Institutia favorizeazA rezistenla subiectului dactr utilizeazE metode care
strantere. Din contri, predomind sentimentul ;e libertate. -ui brt" t.aiA-iu o.on_
Aceasti autonomie inlesnesc exprimarea unici a triirii sale, ii respecti ritmul Qi, in plus, este
subiectivi produce atuncj efecte pozitive asupra congtiinfei capabili sd repuni in discufie propriile modele de interventie Ei sd le adapteze
identitu.", ir,
sura ln care nu mai este leg;tura sociale aceea ^;_
care determin; individul, ci indi_ fiecirei situatii in parte. Incurajeazi parcursurile reziliente atunci cand,
vidul este acela care alege legdturile ce ii permit s,i prod".i dincolo de practicile citate anterior, mobilizeaze creativitatea subiectului, ii
;.t*;";;;;.'
tavorizeazd conqtiinta identitari, il trateazi ca Pe un agent al istoricitetii,
angajAndu-l pe drumul unui proiect personal eliberator gi permilindu-i, in
Agent al,istoricitSfii versus obiect al propriei
continuare, si-Ei fixeze limitele propriei sale PoveQti de viat5. Aceasti persPec-
povefti de vialE tivA institutionali vizAnd rezistenfa pi/sau rezilienla asistate se detaqeazl in
Pentru institutiile de sprijin, indi'iiul este in mod incontestabil de ideea unei structuri socioeducative care distribuie aju -
mod esenfiar un obiect al
propriei povegti de viati. Ele nu iau in considerare torul social fixAnd normele de educabilitate gi desemnind o identitate de
capacitatea sa de a actiona
asupra lui insuti, maniera in care isi interpreteaze asistat celor care se incovoaie sub povara trecutului lor.
p-p.i" ;ii;";;;; in mod evident, functia institutiei nu consta in stimularea cu orice Pret a
poate conferi un sens. Aici se rim6ne la anamneze, "i"tAiniormatiilor
Ia ciutarea
obiective, dar subiectul nu este incitat s;-Si insug"r*; traiectoriilor reziliente. Este vorba de sustinerea lor atunci cand se manifesti.
p"""ri", J" ii"U. Uneori, cel mai adesea fdri urmi de indoiali, institulia ii va Permite subiectului
institutiile de rezilienti asistatA, indisidul, considerat
, .in
determinat
f;.;lffiirta s; leziste incercirilor indurate li se rimand el insugi dincolo de acestea. De
social, este invitat s; cedeze locul unui ,"Ui"at
uriorro-, upt a" u altfel, acesta e motivul pentru care institutiile de rezilien.ti 9i de rezistentA
deveni actor, adici autor al existentei sale, avAnd
in vedere prs in
situatia de reflexivitate sociale personali (Kaufmann, "a.ste asistatA sunt adesea acelea;i, una conlinand in mod natural exigentele celei-
ii ZOOfl. f"r,ti,.,
lalte. Tutore de rezistentS, ea va deveni in cele din urmi vehicul al rezilienlei.
elibera, persoana trebuie si-si inleleagi propriul " ""
drum in
pe sine inseamni a se elibera- Nararea sinelui, atunci "i"1a.'O ""
.r"o"r* Vector de rezilient;, se va constitui inevitabil in argument al rezistentei.
si-;i inscrie povestea intr-un
cAnd *bl*tula;;;;;
ansamblu coerent Fi.onrirt"nt p".i., .,"" gi
pentru ceilalti. constituie o bazj soljda a rezilien!ei. po\.estea
ancheta sociale. Acordand sens rraiectoriei vierii
vietii inlocuiegte MetamorfozS? Nu neapirat
sale ii defi;in;;;;roiect de
noui dezvoltare personali (int;rit de institu tie), subiectut Boris Cyrulnik (2001) utilizeaze imaginea rilugtii celei urAte a lui Andersen,
preia friije istoriei
sale gi se inscrie intr-un pro(cs de reconstructie pentru a propune o reprezentare a notiunii de reziliente. 1\\eodezvoltarea
identitarj-
reziliente declanFeaze cu sigurante in registrul gtiinlific ceea ce sugereazi in
imageria poetice aptitudinea micutei Palmipede, cu siSuranti Putin stangace
in evolulia sa de rati, de a se ttansforma in lebidi. Aceasti rePrezentare

]EAN-PIERRE POURTOIS, BRUNO HUMBEECK 5I HUGUETTE DESMET

Tr.tat de rezilienl5 asistatS. Rezjstenli $irezilienlS asistate: o contribulie la suslinerea educati!a...
,l
78 plastictr evidentiazd, in manierd implicittr, doui principii fundamentale ale
manieri complementali, un mediu suficient de sustinAtor Pentru al aiuta
I procesului rezilient: metamorloza sinelui gi uimirea pe care le_o produce
si se construiasci sau sA se reconstruiasce, in ciuda suferingelor indurate'
celorlal{i. Ideea de metamorfozi presupune sacrificiul prealabil al propriei
FIri indoiali cd acestui scoP trebuie sA i se suPuni obliSatoriu institutiile
forme. ln cadrul rezilienfei, acest sacrificiu este pozitiv atunci cand eviti o a-i
noastre de astdzi, atunci cand se referi la exercitarea functiei elibelatoare:
distrugere ireparabili. A deveni un altul. A se transforma. A se recrea sinatos ceea ce este sau ceea ce dore9te
permite fiecaruia se se dezvolte Pentlu Pentru
gi totugi a deveni fundamental striin celuilalt: iati, fdri indoiali, veritabila
si devini.
miztr a rezilienlel.
in acelaqi timp, am tinut se amintim Si ctr aceasti metamorfozi poate lua,
eventual, o turnurd negativtr. Cea mai putemictr evocare a unei metamorfoze
Bibliografie
dezgolite de orice miracol este, fird indoiali, aceea.pe care Kafka (791512012)
A|ptoche
a realizat-o in romanul siu cu acelali titlu. Transformarea protresivtr a indi_ Cebe S. 9i Senore D. (2007), La risilience et la relation dducative' ANAE
trcuroPsychologiqll' des alprenlisslgts chez l'e fat*, vol 19' N' 2' P' 82-a6'
vidului in coleoptere, iegirea sa lenttr dar inexorabili in afara sferelor familiei;
muncii gi comunitetii umane sugereaze desfigurarea unui itinerar de irezi_ castet n. (iggs), ies rr itanorytlrcses ile ln queslio' socinle' Paris' Armand Colin'
C1'rulnik B. (2001), tes lilnit$ Pefits cfiatils, Paris, O Jacob'
lientd atunci cand subiectul este confruntat cu un sentiment permanent de
De Gaulejac V. (2009), Qui est ,,ie"?, Paris, Seuil'
alienare, solitudine li degradare. AceastA imagine indici faptul ce nu orice
lon J. (2002), Lds f/o.,iiile rs so.iflrrr, Paris, La Ddcouverte'
metamorfoze este benefictr. des stictces rlu 50'ia'' Bruxelles' La lettre
Javeau C. (ZOO:), Petil 'l,anuel d'ilislenrclosie
Pe de alt5 parte, nu se pune problema de a impune fieciruia o ngui lolde.
cale de
dezvoltare. PAni la urmi, revenind la ritulca cea uratd, ar fi fost atat de grav Jeanson F. (1987), La Psychialrie au
tolrl,n'1, Paris, Seuil'
dactr ar fi fost obligati se rdman; rattr pentru totdeauna? Desigur ci nu, cu KalkaF. (2012\, Metanlorfo|.a ti alle Potestiri, Editura Polirom' Iaii'
condilia se fi putut obtine un sprijin suficient adaptat sentimentului de Kaufmann J.-C. (2001\, Ego. Pout une sociologie de l'itldi)idlt' Patis' Nathan'
(rc)collstrrire oltlis le tratnafisttrc'
respingere pe care l-a triit in propria familie, pentru a rezista cataclismului LiBhezzolo J. 8i de Tychey C. (2004), La rlsiliefice se
identitar provocat de acesta. Nimic nu ar fi obligat-o atunci pe rifurca ghi_ Paris, Editions in Press.
luanciaux M. (2001), La maltraitance: facteurs de risque et modalitds de Pr6vention'
in
nioniste si se angaieze intr-un viitor prestigios, dar nesigur, de lebaaa salba_
C. de Tychey (coord.), PeIrt-o, Praunir li llsycllollnlholoiie7 ' Paris' L'Harmattan'
ticA. I-ar fi stat la fel de mult in putere si se dezvolte mai modest, urmandu_gi
p.77-96.
itinerarul de palmipedi obignuiti. Confruntati prin proba realitAUi cu ideda
Nieizsche F. (1998/2001), O\ere conrylele, Editura Hestia' Bucure$ti'
pe care gi-o ficuse despre ea insigi, s-ar fi maturizat gi ar fi decis, cu mAndrie,
Paugam S. (2008), ln rigulalion des pawtres, Paris, PUF'
Pouitols;.-P., Humbeeck B. Fi Desmet H' (in curs de aParilie)' l"s i dicaleurs
sA rlmani !atE, intrucit nu gi-ar mai fi simtit starea ca pe o duferinli qi de risi-
nu ar
mai fi trdit-o ca pe o rugine, impunandu-li-o ca pe un destin infam. in c""u ce lienae. Universitatea din Mons, Centrul de cercetare li de inovare in socioPedaSogie
prive$te coleoptera lui Kafka, scip6nd de neodezvoltarea sa dezastruoase, ar familialS gi icolare.
fi rimas pur gi simplu om, definitiv uman printre ai lui, ceea ce n_ar fi fost Tisseron s (2002), l'ittdioidu sure\llosl' Paris' Hachette
Tomkiewic; S. (2001), Du bon usage de la rdsilience Quand Ia rdsilience se substitue
a
de)oc prea rdu.
la fatalitd, in N{. Manciaux (coord.), Ln rlsitie'rce' Risisler el se Ceneva'
Sd te metamorfozezi daci acest lucru este nece'sar. Si rAnlai tu insuti daci 'ollsf/rri''e'
este posibil. Si reziEti, pestrandu-ti identitatea. pAni la urmi, nu are impor_ Edition Mddecine et Hygiine, P.229-237 '
ZolI R. (1988), Vers une dthique discursive, in C' Laure d'Epinay 9i R Sue
(coord )'
tantA. Din contr5, notiunea de educalie rezilienta gi conceptele de rezilien{i/ 65-78'
Chimage, notginaliti e, ./inli-rifl, Universitatea din Genela' P
rezistenli asistate care sunt asociate sustin ideea ci orice individ, indiferent
care ar fi factorii determinanfi suportati sau traumele tr;ite, poate deschide
un teritoriu al imaginabilului in cadrul gcolii, al familiei, al cartierului sau
al organismului de ajutor. Acestea trebuie s; ofere, eventual impreuni si in

I
JEAN.PIERRE POURTO]S, BRUNO HUMBEECK HUGUETTE OESI!4ET
Tratat de rezitienl! asistatt. Rezistenli 9i rezi ien!; asistate: o contribulie la suslinerea edu':tiv' ,'

'I
I
 l-
IV,
inceputurile: evaluarea rezilientei Eului I
Conceptul de rezilienli o Eulni igi are originile in lucrlrile de cercetare ale
lui Jack Block (1950) 9i Jeanne Block (1951), Pentru tezele lor de doctorat de la
Universitatea Stanford. Sensul acestui concePt este Precizat in 1980, cAnd I
Block 9i Block il considerd a fi unul dintre factorii subiacenti adaPtArii. Rezi-
Evaluarea rezilienfei lienta Eului ar corespunde capacititii de adaptare intr-o manieri flexibili Si
ingenioasi la factorii extedori gi interiori generato de stres. intr-o manierI I
Serba n Ionescu ;i Colette ]ou rda n -lonescu mai specifice, ea ar reprezenta o resursd legatd de personalitate, care Permite
indivizilor si-Ei modifice nivelul de control al Eului gi modul obiqnuit de
exprimare a acestui control, astfel incat si faci fafi contextelor de mediu
Poziliile referitoare la evaluarea rezilientei sunt diferite prezente, iar pe termen lung si funclionezein aceste contexte gi s; le modeleze.
I
iar acesta este, in
rezultatul absentei consensului in ceea ce priveFte O primi operationalizare a conceptului de rezilienttr a Eului a fost realizata
li1"-T:r.r?Intr-adev;r, anumiti autori
conceptului.
definitia
pomind de la chestionarul CnliJornin Ad t Q-Sort (Btock, 195U1978), instru-
pun accentulpe caiacteristicile indi_
viduale sau pe alti factori care lavorlzeazd sa, i-pi"al.e ment compus din 100 de afirmafii care descriu caracteristicile personalititii ti I
iez"ottu.ea
Altii o evalueazd pornind de Ja strategiile u,iti."r" a" p".rou.rul"
rezilien_tei. ale funcliondrii sale. Obsetvatorii sau evaluatorii care s-au familiarizat cu
care infrunti adversitatea, abordAnd astfel rezilienga
.u proc"r. 6erc"t;tori subiectii participanti la cercetarea respective (prin interactiuni directe sau
precum Luthar qi Cushing (1999) sau Luthar citind materiale de arhivi despre acegti participanti) au putut determina 13
9i Zelazo (2b03) sustin c; re;i_
lienla nu poate fi mesurati direct ci numai dedusi, itemi cei mai caracteristici pentru rezilienta Eului gi, respectiv, 13 itemi cel
I
p. Urru u Jor'i .on."pr"
care o compun: riscul (sau adversitatea) gi adaptarea
reugiti (slu competen{a). mai putin caracteristici, apartinand chestionarului Colifornia Aclult Q-Sort.
Si remarcim, de asemenea, cA adversarii iredutabili ui ia"ii Procesul de culegere Qi de analizl a itemilor caracteristici pentru rezilienta
unei caracteristici psihologice _ numerogi in Franta _
i" Inarr.ur" u
se situeazi pe o pozitie
Eului a continuat gi a culminat cu elaborarea a ceea ce Block 5i Kremen (L996)
foarte criticd si refuzd orice tentativ; de elaborare definesc drept ultima versiune a scalei de rezilienti a Etlui, numiti ER89. Acest
evaluare. " ,"..l"rir'r_""* a" instrument este format din 14 itemi care sunt notafi pe o scalA cu patru puncte,
Dar nu putem s; nu obser\,6m c;, de la inceputul
anilor 1990, tot mai multi unde 1 inseamna ,,dezacord total", iar 4 ,,acord total". Pentru aplicare, autorii
cercetitori se str,iduiesc si elaboreze instrumente recomandi intercalarea itemilor acestei scale printre itemii altor inventare
1.cat",.f,e"tiorrure, inr"n_
tare) pentru evaluarea rezilien[ei. in acest context, administrate simultan. Cu titlu de exemplu, vom cita doi itemi ai ER89:
a- r.ri..rpitoirl a" fula
pentru a le oferi cititorilor o prezentare cat se poate de
completi a instrumen_
telor de evaluare a rezilientei 5i a conceptelor inrudite. pe ,,Sunt generos/generoase cu prietenii mei" (itemul nr. 1);
I
felului in care au fost elaboiate aceste instrumente, vom
Idnge Jescrierea -
p.""iru liru.i".i.,i.il" - ,,Sunt mai curios/curioasA decat majoritatea oamenilor" (itemul nr.8).
lor psihometrice fi vom da cate.a exempre de itemi.
Atunci cand instrumentele
respective au fost utilizate in alte cercet;ri ce au
fEcut obiectul puiii.aril, ,,ol Intercalati printre itemii celorlalte instrumente de evaluare, itemii scalei I
le vom prezenta in functie de interesul Ior pentru
domeni"f ER89 au fost administrati aceleiagi populatii de subiecti, la interval de cinci
a*.
putea si "rul'"i.iir*
vom mentiona aceste cercetiri. Astfel, cititorii vot ani (subiecfii au avut prima dat5 18 ani qi apoi 23 de ani). Coeficientul al(a al
retraseze drumul
parcurs de instrumentele respective pornind de la egantionului total a fost, pentru ambele vArste, 0,76. Dupi cinci ani, coeficien-
aorra"p"."u lor. I
tul de corelatie a scorurilor ER89 a fost de 0,51 in cazul subiecfilor de sex
feminin qi de 0,39 pentru birbafi. Menlionim qi cd o echipi a UniversitaFi
Toulouse II a tradus in francezd itemii scalei de rezilient, a Eului $i a studiat
I

I
SERBAN IONEsCU
5I COLETTE ]OURDAN.IONESCU
Tratat de rezilien!: asistatl r Ev.luarea rzilienli

I
I

I, fidelitatea qi validitatea acestui instrument (Callahan, Rogd, Carddnal, Cayrou

ii Sztulman,200l)r.
Pornind de la itemii provenili din Calihmia psychological l i,enfory _
Lucr6rile lui Wagnild ti Young: o scal5 construite
pornind de la interviuri cu persoane considerate reziliente
8l

instrument format din 472 d,e itemi care acopere un ansamblu complet de Primele efortuli in aceasti directie au fost depuse, incepAnd cu 1988, de
I trestrturi de personalitate
-, Klohnen (1996) a elaborat o scali de rezilientd a
Eului cu autoadministrare. in cele djn urmi au fost retinuti 29 de itemi, printre
Gail Wagnild gi Heather Young, de la $coala de Nursing a UniversiteFi din
Seattle, iar in 1993 a aptrrut prima publicafie in care se face referire la scala lor
care se numirtr:
de rezilienli.t in elaborarea acestui instrument, Wagnild gi Young au pornit de
I
,,in cea mai mare parte a timpului me simt fe cit,, la isto sirile a 24 de femei care s-au adaptat bine, aQa cum indici ,,moralul" 9i
-
,yiata mea de zi cu zi plini ,,riivelul de implicare sociala", dupi ce au triit ,,evenimente majore de vial6"
- e de lucruri interesante,,
(Wagnild 9i Young,7993, p.767).
Pentru scala cu 29 de itemi, coeficienlii alfa se inscriau intre 0,gl gi 0,8g. Pornind de la datele astfel culese, Wagnild qi Young identifice urmitoarele
I
Conform alteptdrilor care decurg din modul in care este teoretizat conceptul cinci componente ale rezilienlei:
de rezilienfi a Eului, Klohnen a descoperit ci scorurile scalei sale sunt corelate
cu adaptarea global; a femeilor, evaluati cu ltdexul de nrialttare nLiljtd al ltri . calmul (sau seni itateo), exprimat prin tendinta de a lua lucrurile aga
Picano. cum sunt, reducand reactiile extreme la adversitate printr-o perspectivi
Un concept foarte apropiat de rezilienfa Eului este acela de rezilicrtli echilibratA asupra vie{ii Si experienteloape care le oferi, PAstrand o
pctsollold, utilizat de Prince-Embu ry (2006, 2OO7), autot al scnlelot de lezilienti
stare de calm in cAt mai multe situatii;
pclllru copii Si odolescenli sau RSC.4., pentru prince-Embury, rezilienta perr . perset'erenta, care inseamnl a persista in ciuda adversitetii sau a descu-
sonali se defineqte prin trei concepte ale dezvoltirii sentimentul de control,
-
sentimentul de a se afla in relatie ii reactivitatea emolionali._ dimensiuni
raierii, a continua lupta pentru a-Fi reconstrui viata, a rimane imPlicat
5i a da dovadi de autodisciplini;
care se suprapun, in plan conceptual, peste conceptul de rezilienti a Eului . ircrederen i sifie, adicE acea capacitate de a conta Pe sine, de a-ii recu-
propus de Block qi Block.
noagte forfele gi limitele;
RSC,A sunt compuse din 64 de itemi care se repartizeaze intr-o maniere . capacitatea de a do sens, de a realiza ctr in viafi sunt scopuri de atins ii
inegalS in trei scale autoadministrate: ,,Sentiment de control,,(20 de itemi),
ci unele sunt deia atinse, cd existA lucruri pentru care trebuie si trAieQti;
,,Sentimentul de a fi in relafie" (24 de itemi) ti,,Reactivitate emofionale,, . solituditrca existeitiali, care corespunde prezenlei unui sentiment de
(20 de itemi). La rindul lor, aceste trei scale sunt compuse dirlsubscale. Astfel,
libertate gi de unicitate, realizerii faptului ci parcursul vietii fiec;rei
scala,,Sentiment de control" cuprinde subscalele ,,Optimism,,, ,,Eficienti
persoane este unic gi chiar daci anumite situatii sunt imp;rtesite cu alte
personali" 9i ,,Adaptabilitate"; scala ,,Sentimentul de a fi in relatie,, este for_
persoane, sunt altele pe care trebuie si le infrunti sin8ur.
mati din subscalele ,,incredere", ,,Sustinere social; perceputA,,, ,,Confort,, Si
,,TolerantA'1 scala ,,Reactivitate emotionale,, este formata din subscalele
,.Sensibjlitate",,,Restabilire" gi,,Tulburare,,. Pomind de la procesul-verbal al interviurilor Purtate cu 2.1 de femei
Coeficien!ii alfa ai celor trei scale aplicate unor subiecti de ambele sexe cu considerate reziliente, Wagnild gi Young au selectionat, ca itemi ai scalei lor,
varste cuprinse intre 9 qi 14 ani sunt cupringi intre 0,85 0,91. Fidelitatea enunturi ce corespund fiecireia dintre cele cinci componente ale rezilientei
fi mentionate mai sus.
test-retest a celor trei scale variazi de la 0,79 la 0,95. Alte informafii referitoare
la RSC.A pot fi gisite in Prince-Embury (2007,2008). Scnla de rezilienld a lui Wagnild gi Young este formati din 25 de itemi.
Persoanele cirora le este administrati trebuie sE noteze in ce masur; sunt de
I A.cst siudiu se refer: ii la itemii destinari si evatuze .onirolut Eului.
: R..rh tr, u S..J, - ,c. Ct- d,i ntht A,lnh,e\t-. ' O singr.rr: alte publicafie a putut fi 85siti inire 1963 si 1993 (t\hgnild 9i Youn& 1990), dedi(at;
iezilientei Ia femeile vershice.

SEREAN IONESCU TOLETTE JOURDAN.IONESCU

Tratat de re.ilien!; asistatS. Evaluarea rezilienlei
'I
 84 acord cu fiecare item, pe o scali de la 1 (,,d,ezacord, total,,) Ia 7 (,,acord, total,,).
Scorurile teoretice totale variazi de la 25 la 175, scorurile ridicate indicAnd un
nivel mai crescut de rezilienfi
Aceastd scald a fost pretestatd pe studenti qi, in ciuda faptului ci cinci
studii preliminarel pledau in favoarea unei bune fidelitigi gi vaiiaitap a scalei
lor, wagnild gi Young au considerat necesar studiur proprietigilor sale psiho-
metrice asuPra unui eqantion mare, stabilit aleatoriu. Aceasti cercetare a fost
publicati in anul 1993' Egantionul studiat cu aceasti ocazie a fost format din
782 de persoane (din care 62,3% femei), cu varste cuprinse intre 53 gi 93 de
ani. s-au obtinut scoruri intre 62 9i 175, media fiind de 14g,3.(DS=l0,9).
Validitatea cottcurentd a fost evaluati calculAnd corelafiile cu iezultatele
mai
multor instrumente: Scala de satisfac[ie a oie[ii, Scala de eonlunre a ntoraltilii dii
centrul geriatric din Philadelphia, Scala ile depresie a lui Beck gi o autoevaluare
a sinitifii fizice, pe o scali cu cinci puncte. Toate aceste corelalii s-au inscris
pe direcfia agteptati si au avut un prag de semnificafie q < 0,001. Ficreritntea
(coeficientul alfa) a fost de 0,91. Corelafiile item-total au mers d.ela0,37
lao,7s
(majoritatea situAndu-se intre 0,50 qi 0,70). Tofi acegti coeficienli erau
semnificativi la g < 0,001.
Analiza componentelor principale a sco! in evidenfi doi factori'care ar
explica 44% din Factorur I numit ,,competente personali,,, cuprinde
'arianfi.
17 itemi care reprezinti increderea in sine, independerigu, hota.ar"u,
controlul,
delinerea de resurse Pentru a face fafi situafiilor dificile, perseverenta. CAteya
exemple de itemi pot ilustra cu succes acest factor:
- ,,Atunci cAnd mi angajezintr-un proiect, ir duc la bun sfargit" (itemur 1);
- ,,MA pot baza pe mine mai mult decAt pe altii,, (itemul3);
,,Sunt o persoani hotarate,, (itemul 10);
-
- ,,De reguld, pot ie;i din situafiile dificile in care
mi aflu,, (itemul 23);
- ,,Am suficienti energie pentru a-mi indeprini sarcinire" (itemur 24).
Al doilea fnctor, numit ,,acceptare de sine gi a vie!ii,,, este reprezentat de opt
itemi care se referd la adaptabilitate, echilibru, flexibilitate
!i o perspectivi
echilibratl asupra viefii. Ace;ti opt itemi reflectd acceptarea viefii gi un sen-
timent de pace, in ciuda adversitifii. Urmitoarele exemple permit ilustrarea
acestui al doilea factor:
I Wagnild (2010) prezinti rezultatele evaluirii orr/irrc a rezilienlei cu scala de 25 de itemi. Pini in
Aceste studij au fost intreprinse asupra partenerilor persoanelor atinse de
maladia Alzheimer,
asuPra ProasPet-ilor absoh'engi de studii superioare, asupra femeilor care reluaseri
lucrul dupi
prima nagtere.
SERBAN IONESCU 5t CoLETTE
JOURDAN-tONESCU
,,lau.lucrurile aga cum sunt" (itemul 12); 85
-
- ,,Gisesc intotdeauna ceva care si mi faci si rAd" (itemul 15);
- ,,Viata mea are un sens" (itemul 21);
--: ,,Nu ztrbovesc asupra lucrurilor Pe care nu le pot controla" (itemul 22).
Cum cercetitorii gi clinicienii preferi adesea instrumentele de evaluare
mai scurte, a fost elaborati o scali formati din 14 itemi (RS-14), derivatd din
scala iniiiale cu 25 de itemi. in RS-14, cele cinci dimensiuni ale rezilienlei sunt
reprezentate printr-un numdr inegal de itemi: cinci pentru dimensiunea
,,incredere in sine", trei pentru ,,a da sens" Ei cdte doi itemi pentru fiecare
dintre celelalte trei dimensiuni (,,seninitate", ,,perseverenfi" 9i ,,solitudine
existenfiali"). Versiunea 2.05 a R5-14 este prezentatdin Ghidul utilizatorului
scalei de rezilienfi (Wagnild, 2009). RS-14 coreleazd puternic (t = 0,97; g < 0,001)
cu scala formati din 25 de itemi, iar coeficientul sdu alfa este foarte bun (0,93).
scala lui wagnild Young a fost utilizatS in numeroase studii. in Ghidul
;i
utilizatorului sunt menlionate 29 de studii 9i publicalii despre traducerile in
mai multe limbi: rusi, spanioli, suedezi gi portughezir. in acest capitol, nu
ne vom referi decAt la cAteva cercetiri Pe care le considerim deosebit de utile
pentru infelegerea evaluirii rezilienfei.
Remarcand cd scala de rezilienld a lui wagnild gi Young a fost administrati
unor populafii adulte gi mai ales femeilor, Hunter 9i Chandler (1999) au I
aplicat-o asupra a 51 de adolescen{i (28 de fete gi 23 de biiefi) considerafi a fi
intr-un risc major datorita apartenenlei lor la o populalie cu venituri reduse 9i
prezentand o prevalenfi ridicati a abandonului gcolar, a sarcinilor Precoce/ a
I
participirii la bande organizate gi a violenfei.
Pe lAngi aplicarea Scnlei de rezilienld a lui Wagnild gi Young, Hunter qi
Chandler propun acestor adolescenfi un exerciliu de scriere liberi dupi
metoda WRITE elaboratd de schneider (1993). Animatorii-observatori care I
ficeau parte din echipa de cercetare au informat adolescenlii ci scopul acestui
exercifiu era acela de a-gi povesti viafa cu propriile cuvinte, pornind de la
obiecte-stimul gi teme care se schimbau in fiecare zi:
I
- pentru zilete 1. gi 7, obiectele-stimul sunt un aParat de fotografiat, un joc
. de cirfi, un urs de plug, o p5pugi, un pistol de jucirie 9i o sticli de vin;
1 I
mai 20t0, 1 061 de persoane au rispuns la chestionar pe site-ul t'wrv.resiliencescale.com 9i au
primit o interpretare imediati a scorului lor. Aceste rezultate permit utilizarea 9i a altor variabile
in analizi, precum nivelul de gcolarizare, genul, sinitatea gi simptomele de depresie.
I
I
Tratat de rezilien!5 asistati r Evaluarea rezilien!ei
 I

l* pe parcursul zilei 2, tema este ,,ceva din copileria ta ce nu mai ai acum";

in ziuo 3, tema este planul unui loc de care igi amintelte adolescentul
(loc de petrecere a vacanlelor, loc apropiat de casi etc.);
Analizele calitative ale scrierilor, discugiile in grup 9i obsewatiile
obseryatoriParticiPanti Permit efectuarea a doue ma constateri'
adultilor a7

in ziro 4, tema este,,ce vezi daci stai in cadrul ulii?"; a) Pentru adolescentii studiati de Hunter 9i Chandter' a fi rezilient in-
celor
,l in zira 5, adolescentii trebuie si scrie gandindu-se Ia trei lucruri care le seamni a se izola de cei cale le-au ficut rtru, a nu acorda incredele
din jur, a nu se lisa Purtat de sentimente, a avea incredere in sine 9i a se
provoactr teami pi la trei lucruri care le dau curaj; incredere oricui
in ziun 6, consemnul este si scrie despre una sau mai multe stiri proieia singur fdrd a depinde de cineva sau a acorda
u tru." l" a fi violent Pentru a fi auzit 8i vtrzut' a se consideta
emotionale (a fi fericit, trist, superat etc.); "lt.riru, "ct,
Aceste rezultate arattr cA, Pentru acelti adolescenti' rezilienta
invincibil.
- irr ziua 8, adolescentii trebuie sA se intervieveze unul pe altul, referitor
reprezinte ceva foarte diferit in comParatie cu ceea ce m5soari Sccln
rlc
la ce vor deveni peste cinci ani; de altl
in ziuo 9, consemnul este: ,,Si presupunem ctr e$ti inlizibil. Ce ai face? rc)ilien;d: Pentruei' a fi rezilient inseamnd a suPravietui Pe
- .

parte, acegti adolescenti,,rezilienti" constituie o PoPulatie care

Cui i-ai spune? Ce ti-ar lipsi?"
Prezent6nd aceasti actiYitate, se pleciza adolescentilot ci lucr5rile lor nu
vor fi notate in niciun fel (nici in ceea ce privette continutul, nici in ceea ce
priveste scrierea, punctuatia sau oltografia). Adolescenfii scriau in fieclre zi
timp de 10 minute descriind tot ce le trecea prin cap pi orice sentiment aptrrut
in relalie cu stimulii alegi sau cu temele plopuse. in anumite zile adolesrenlii
nu scriau nimic, in altele alegeau sa deseneze in loc de a sc e, in altele reac-
tionau numai la ceea ce scrisesertr ceilalli-
La finalul fiecirei perioade de scriere, adolescentii citeau textele redactate,
iii
impArttrieau gAndurile gi sentimentele cu animatorii si dtrdeau feedback
adolescentului care iii citea textul. in mod evident, criticile nu erau permise.
Actiritltile qi discufiile purtate in cadrul acestor Sedinte de grup erau inre-
gistrate de un obserlator-participant, iar adultii-animatori tineau un jurnal
zilnic unde ili notau toate obseNatiile. Textele scrise (378 in.total), ca li obser-
valiile adultilor care au participat la $edinte au fost analizate utilizend
procedeul lui Colaizzi (1983) de extlagere gi de reformulare a enunturilor
semnificative sub formi de concepte 9i de teme. .\u fost realizate analize
pentru a determina in ce misuri adolescenlii inleleg componentele rezilientei
numite de cei doi factori descripi de I\ agnild gi Young: ,,competent; personala"
ii,,ac(eptare de sine Si a vietii".
Scorul mediu (5,3/7) la cei 25 de itemi ai Sralei de ,'ezilicr:.ii administrate la
inceputul acestei cerceteri indic, faptul cA adolescentii studiali se percep
drept rezilienti. Apar diferente semnificatile in funclie de sex (fetele ie percep
mai putin reziliente) 5i de comunitatea de origine (adolescenlii caucazieni se
consideri mai putin rezilienti decat cei de origine latino-american; sau
afro-americanA).
are
nevoie de ajutor.
Rezultatele oblinute ii determini Pe Hunter qi Chandlt'r si considere
cd, in adolescenli, rezilienta Poate constitui un Proces
bazat }re strategii
incre-
precum izolarea, solitudinea, agresiunea in scopul supravietuirii'
ierea datd de detinetea mijloacelor necesare pentru a se sustine' chiar
ar
dace acestea Pot face riu celtri care le utilizeaztr Hunter 9i Chandler
un con-
trebui str conchidi ci in aceaste Perioade a vietii lezilienta este
una
tinuum, mergand de la o rezitienli minori la rezilienla oPtimI' La
baza
dintre ext!e;itetile continuumului, rezilienla s-ar construi Pe
cu
strategiilor de suPravietuire care imPlicA violente' comPortamente
un inalt de risc, retragere sociali 9i emotionale La celSlalt capit al
Srad
continuumului, rezilienla, optimtr de data aceasta' ar imPlica strategii
flexibile, distantare adaPtativtr 9i ar fi bazattr Pe caracteristici Precum
stima de sine, eficienla personaltr, increderea li sociabilitatea'
b) Existd diferente intre prima Ei a doua sdPttrmane a exercifiului scris'
particiPanlii ameliorindu-qi in mod semnificativ caPacitatea de exPri-
ma.". iei car" au desenat vorbesc 9i se observi aParitia unui sentiment
ctr nu sunt
de aPa enenlA Ia gruP. Poti auzi adolescenfii spun6nd: "Simt
ce am de
singu." sau ,;De acum inainte, nu-mi va mai fi teamd sd spun
spus". ParticiPantii la exercitii inceP^str aibi incredere in ei 9i in
ceilalfi
altii'
(iotegi de claii 9i adulli-animatori) incep si se susfini unii Pe
La retestare, scorurile medii oblinute la rczilietlti cresc in mod
Scnla de
semnificativ, de la 5,3 Ia 5,8, iar adolescentii caucazieni iqi amelioreazi rezul-
de Hunter ;i
tatele, ajungand de Ia 4,9Ia 6,4. Aceste crelteri sunt considerate
al relatiilor de sPrijin infiripate pe parcursul cerceterii Ele
Chandler u-n efect

I
Tratat de rezitienll asistatl r Ev.luarea rezilienlei
SERSAN roNEScu tJ COLETT iouRDAN-roNEScu

I

88 dovedesc utilitatea scalei lui Wagnild gi Young ca instrument sensibil la va-
riafiile nivelului de rezilienfi qi, in special, la ameliorarea sa.
lntr-o alti cercetare, Scala de rezilienlda lui Wagnild gi Young a fost utilizatd
de Humphreys (2000) asupra unui grup de 50 de femei brtute, care fuseseri
gizduite cel pufin 21 de zile intr-unul dintre refugiile din zona Golfului San
Francisco. scorul mediu ob,tinut de aceste femei a fost de 143,1 x24, cu o dis-
persie mergind de la 81 la 175. Rispunsurile medii Ia fiecare dintre cei 25 de
itemi variazd intte 4,62 qi 6,28. Aceste rezultate indici o rezilienfi relativ buni.
Cei trei itemi cu scorurile medii cele mai ridicate sunt:
,,Sunt o persoani hoterate,, (itemul 10);
- Young, ei au completat qi Scnln de probleme nsociate imigrdrii a lui Aroian, scalele
- ,,Nu mi deranjeazi ci anumite persoane nu mi iubesc,, (itemul 25);
- ,,Sunt mAndru(i) ci am realizat anumite lucruri in via[I,, (itemul 6).
Cei trei itemi care au avut scorurile medii cele mai joase sunt:
- ,,Atunci cind md angajez in nigte proiecte le duc la bun sfargit" (itemul 1);
- ,,Nu zibovesc asupra lucrurilor pe care nu re pot controla" (itemur 22);
- ,,Me intreb rareori care este sensul lucrurilor,, (itemul
.11).
Rezultatele obfinute de Humphreys administrAnd concom itent Scala cle
rezilienld, Scala
de strntegii ?n situalii de conflict (cornpletati cu intrebiri despre
agresiunea sexuali, traumatismul fizic qi gravitatea leziunilor) gi sCL-90
Reaizuild (care evalueazi suferin[a psihologici) arati:
- ci nu este nicio corelafie intre nivelul de rezilien{i'si strategiile utili-
zabile in rezolvarea conflictelor sau gravitatea leziunilor fizice;
- ci femeile bitute avAnd scoruri mai ridicatela Scala de rezilienld (care
sunt deci mai reziliente) acuzi, per total, mai pufine simptome, iar
simptomele de suferinfi psihologicd pe care le au suntmai pufin intense.
si menfiondm, instrumentului elaborat de wagnild
de asemenea, utilizarea
gi Young in mai multe cercetiri efectuate asupra unor populafii foarte diferite:
birbafi qi femei in gomaj (Moorhouse qi Caltabiano,20oT), persoane mai in
varsti de 90 de ani (Isaksson, santamdki-Fischer, Nygren, Lundman, ,A.strom,
2007) qi asistenfi ai persoanelor diagnosticate cu maladia Alzheimer (wilks,
2008; Wilks 9i Croom, 2008).
SERBAN TONESCU 5t COLETTE IOURDAN-tONESCU
I"
Scala de re)ilieng a lui Wagnild gi Young a ficut, de asemenea, obiectul mai 89
multor studii care scot in eviden(d problemele Pe care le poate genera utiliza- I
rea unui instrument de evaluare intr-o culturi diferitd de aceea in care a fost
elaboratinstrumentul. Oechipl a Colegiului Boston (Aroian, Schappler-Morris,
Neary qi Tran) qi Ada Spitzer de la Universitatea Haiffa (Israel) au avut drept I
obiectiv studierea structurii factoriale, a consiste-nfei interne 9i a validitlfii
concurenfiale a adaptirii in limba rusi a scalei lui Wagnild 9i Young, administra-
ti unui egantion de 450 de imigranfi (din care 47,1%btubali) sosifi in Israel la
,inceputul anilor 1990 din fosta Uniune sovietici (Aroian, schappler-Morris,
I
Neary, Spitzer gi Tran, 1997). Cu o v6rsti medie de 44,3 ani, locuiau in Israel
de 3,72 ani, in medie. Pe langi adaptarea in limba rusi a scalei lui wagnild 9i
I
depresie Ei somatizare ale SCL-90-R qi un ,,Inventar" compus din cinci itemi
referitori la sdnitatea generali, binele emofional, satisfacfia fali de sine, atin-
gerea scopurilor gi abilitatea de a face fali situafiilor dificile (acegti itemi au
I
fost evaluafi de la 1 - total nesatisficut, la 6 - total satisficut)'
' Datorita rezultatelor oblinute, Aroian ef nl. repun problema structurii
scalei wagnild gi Young gi propun o scali cu 12 itemi gi doui dimensiuni sau
factori numifi ,,competenli personali" (evaluatd prin noui itemi) gi,,acceptare I
a vie[ii,, (mdsurati cu numai trei itemi). Pentru Aroian 9i colaboratorii sii,
itemii referitori la acceptarea de sine fac referinfi, foarte probabil, la un
concept al culturii americane nerelevant Pentru cultura rusd. Aceastd inter-
I
pretare este suslinuti de faptul ci cel mai bun model factorial este obqinut, in
parte, eliminAnd itemii 8 9i 25 referitori la acceptarea de sine/satisfacfia in
raport cu sinele. Itemul nr. 8, formulat ini[ial ,,I am friend $'ith myself"l a fost
tradus in rusi ,,sunt impicat cu mine insumi". Itemul 25 este formulat astfel: I
,,Nu mi deranjeazi ci anumite Persoane nu mi iubesc" (,,It's okay if there are
people who don't like me").
Pe de alti parte, Aroian ef a/. menlioneazd cd participanfii la studiu au fost I
crescufi inti-un regim comunist care Punea accentul pe colecti't,ism ;i era
incompatibil cu individualismul caracteristic Statelor Unite. Apirea deci o pro-
blemi de echivalen!i culturali.
Adaptarea scalei lui Wagnild gi Young in limba rusd a ardtat, de asemenea, I
cd doi alli itemi
si md adaptez cu ugurinli" (itemul 7) ;i
- ,,De obicei, reuqesc
zibovesc asuPra lucrurilor Pe care nu le pot controla" (itemul 22)
- ,,Nu
I ,,Sunt propriul meu prretcrr". (N.t.)
I
I
Tratat de rezilien!5 asistatl r Evaluarea rezilienlei
I

l* nu corespund unor tris;turi utile noilor imigranti. Acegtia au nevoie se facA

faftr in mod activ problemelor generate de imigrare precum, de exemplu,
faptul de a trebui se invete o noud limbi li de a se adapta din punct de vedere
2007). int!-adever, scorul mediu total se ridici Ia subiec{ii
la79;,7 (pentru StuPul de 16-25 de ani), Ia 84,8
de 6S de arri). AIeastE observalie ar sustine iPoteza Potrivit
lui Portzky et al de
(pentru subiectii mai in varsta
clreia niYelul rezi-
lientei cre$te Pe masure ce subieclii trec prin diverse situatii'
material. Cu alte cuvinte, aceasti cercetare aratS cum caracteristicile e$an- dePAlind Pro-
tionului studiat gi natuta factorilor de stres la care sunt supuse persoanele blemele gi adversitdlile.
I
care il compun ar putea explica de ce validitatea concurenti a subscalei
,,acceptarea vietii" a fost mai slabi decAt aceea a subscalei,,competenti per-
sonali". Scorurile subscalei ,,acceptarea vietii,'trebuie deci sA fie interpretate Cercetirile intrePrinse de Cynthia few:
I cu prudenl5.
pornind de la o teorie a rezilientei
in ciuda acestor avertismente, trebuie notat cA scorul total gi scorurile celor
doui subscale propuse de Aroian rt al. coreleazi semnificaiiv (Q < 0,001) in LucraleadecercetaledoctoralerealizatedeCynthiaJeu'laUniversitatea
ef n' 1999)
I direcfiile agteptate cu scorurile celorlalte instrumente administrate: Denver (Jew, 1991) 9i cele care iau urmat (Jew 9i Green' 1998; Jew '
rezilients Construirea acestui instrument
au dus l; elaborarea unei scale de
(1987)' Conform acesior
- imigrantii rezilienti au mai puline probleme letate de imigrare, sunt se bazeazl Pe teoria ProPusi de Mrazek li Mrazek
urtori, ,"u.1;lt" la stres iunt influenlate de modalitatea in care este
tlatatd
mai putin depresiri (sau deloc) gi somatizeaz; mai pulin sau deloc;
subiectului de a o analiza' de a-i da un sens 9i de a o
- imigranfii rezilienti au o s;n;tate generali mai buni, prezinti o stare ,itru1i", a".up".ltatea
emofionali mai buni, sunt mai satisficufi de ei inqigi, igi ating in mai .orel"., ProPriul sistem concePtual' Din aceste motive' teoria rezilienfei
mare misurd scopurile gi fac mai bine fati situatiilor dificile. elaborati de ei este numilL teoria etnluirii cogttiliae'
Persoanele reziliente fac mai bine fald stresului deoarece
utilizeazi anumite
conform
Adaptarea scalei americane a lui Wagnild pi young in Japonia ridici, de competente ii Prezinte anumite trlsituri,in numdr de doudsprezece'
asemenea, probleme. Araki (2000) a administrat aceasti scald unui num;r de lui Mrazek Ei Mrazek:
172 de tineri adulfi .iaponezi (cu v6rsta medie de 19,06 ani), concomitent cu
Scala de rezilienli a lui Jen,, Green 9i Kroger (1999), care va fi gi ea ptezentau caDacitatea de a reactiona rapid la stres;
in acest capitol. Rezultatele analizelor datelor obtinute in Japonia, structurate o maturitate precoce (pseudoadultizarea coPilului);
pe componente principale, arati cI cele doutr scale aYeau structuri factoriale capacitatea de ,,a se distanfa" de afectele intense;
care provin
diferite de cele descrise de autorii americani. ciutarea de informatii (mai ales cele referitoare Ia riscurile
Un studiu psihometric
- efectuat, fdrtr indoiali, asupra'celui mai mare din mediu);
timp de
numir de subiecti sinitosi studiati pane in prezent intr-o cercetare asupra
- abilitatea de a crea 9i de a utiliza relatii de sprijin' de ajutor in
evaluirii rezilienfei (N = 3265) - a fost realizat in Belgia cu varianta olandezi crlzd;
(RS-nl) a scalei lui Wagnild fi Young (portzky, Wagnild, De Bacquer gi anticiparea proiectivi Pozitivi (caPacitatea de a se Proie-cta
in viitor ii
-
Audenaert,2010). Este vorba de traducerea variantei cu 25 de itemi, cu unele d" u-pi irnuginu.r^ va fi viula lor tand dificuttitile vor fi trecut);
modificiri: rescrierea itemului 11 (a c;rui formulare negativ; a fost inversati)
- ."puiirur""'d" Iua decizii, chiar dace acestea imPtici riscuri personale;
!i notarea rispunsurilor pe o scali Likert cu numai patru puncte. - convingerea ci" sunt iubite Pentru ci o merite;
care tin de
Acest studiu confirme existenta a doi factori: ,,competenti personali,,ii capucit"atea de a se identifica Pe sine cu anumite asPecte
,,acceptare a vietii si a sinelui". Surprinzdtor, rezultatele lui portzky ef nl.
-
competenta agreso!ului;
a le
confirma e)(istenta unei corelafii pozitiveintre scorul total gi varsta subiectilor, ,""u"lrrur"u p-ozitivi a evenimentelor dureroase (capacitatea de
cu
obserrate anterior. odaU crr administrarea aceleiafi scal in Suedia, pe un reelabora, astf"l it cat sd devini mai accePtabile sau congruente
trup de 1 719 persoane (Lundman, Strandberg, Eiseman, Gustafson 5i Brulin, propriul punct de vedere);

SERBAN IONESCU 5I COLETTE ]OURDAN.IONESCU Tratatde rezilientl asistatl r Evaluarea rezihenlej

 I

92
-
-
altruismul (a da celorlalgi cu pldcere);
optimismul ti speranla (capacitatea de a adopta un punct
pozitiv ln ceea ce priverte evenimentele viitoare).
de vedere
adaptatiae ormoliae nu coreleazi deloc cu scorurile rezilientei. Nlentionim ce,
in cele din urmtr, pentru subscala ,,independente", niciuna dintre corelaliile
cu scorurile instlumentelor amintite mai sus nu este semnificativS. Cu
"l
In contextul teoretic propus de Mrazek gi Mrazek, rezilienfa ar excepfia subscalei ,,incredere in ceilalfi", scorurile la alte subscale obtinute de
.. proveni. adolescenlii gcolarizati in institulii obignuite erau semnificativ mai bune decAt
I
dintr-un sistem conceptual specific at subiectului (privitor la capacittrtile
gi la cele ale grupului de adolescenli institutionalizati intr-un centru de tratament
relafiile sale, precum gi Ia bunitatea Iumii), care interaclioneazi
cu factcrii de
stres ai mediului, pentru a modela capacit5tile de adaptare psihiatric.
ale individului. I
Persoanele reziliente ili asumi un ansamblu diferit de AvAnd in vedere toate aceste lezultate, Jew et al. (1999) au Procedat la o
conceptii, prin care
devin capabile sE achizifioneze gi si utilizeze anrmit" compltentg nou; revizuire a scalei create anterior:
pentiu
situatiilor de sties intr-o manieri mai eficient;. :
a face fatd
au modificat subscala,,independent;", Pentru a reflecta mai degrabd
._-f:^ind
de la cele douisprezece capacitdti mentionate mai sus,
Jew ef ai.
-
asumarea riscurilor, decAt luarea indePendenta a deciziilor. Aceasti
I
(1999) au formulat 109 itemi care au fost prezeniaqi unui numir de cinci modificare se bazeaze pe observarea faptului ci asumarea riscurilor
experti (printre care, cei doi Mrazek): doi pedopsihiairi, doi
psiholoti pentru
copii pi un asistent social. Experfii au relinut cei mai buni poate juca un rol in procesul de rezitien{i, cu Precidere in situatiile
fiecare dintre cele douisprezece capacitdti sau treslturi.
cinci itemi pentru
puternic amenintitoare;
l
Numdrul total de
itemi a fost, astfel, redus la 60. Aceasti primi variantd a Sc alei - au verificat din nou, pe de o Parte, coresPondenta intre itemii Pastrati
de reziliet$i alui
Jerv et al. a fost apoi administratd unui numdr de 40g elevi ai clasei gi cele doulsprezece competente Fi trislturi descrise de Mrazek;i
a IX_a (in
v;rste, deci, de l4-15 ani). Mrazek 5i, pe de altA parte, echilibrul intre cele patru subscale; I
Analiza pe componente principale a scos in evidenfi patru au pistrat evaluarea itemilor Pe o scali cu cinci puncte, mergdnd de la
facto care -
explici 347o-din varianti gi care permit constituirea a patiu ,,dezacord puternic" la,,acord Puternic".
subscare, reunind
37 din cei 60 de itemi administrati. Subscalele poarti I
urmitoarele nume:
Scala revizuite este formati din 49 de itemi. A fost administrat; unui
- ,,optimism" (15 iremi); numir de 329 de elevi inscdgi in clasele VII-XII (in vArsti, deci, de 13-18 ani).
- ,,orientare citre viitor,, (10 itemi); Analiza pe componente principale a rezultatelor oblinute a scos in evidenti
,,incredere in ceilal!,, (6 itemi) 9i I
- trei factori. Pe aceastl baza, au fost Pestrati 35 de itemi, organizafi in trei
- ,. independenl;" (6 itemi). subscale.

Calculul fidelit;tii test-retest (la un interval de 23 de sept;mani)

pentru . Subscala ,,orientare citre viitor" este formati din 19 itemi care fac referire I
scala lui Jew el 4/. (i999) cu 60 de itemi, pe un e;antion
de S6 ae adotescengi, Ia competentele ii caracteristicile urmetoare ale listei elabotate de N'[razek
dA coeficienti care varlazd dela 0,52, peniru subscala
,,orientare citre viitor,,, gi Mrazek: optimism, speranti, anticipare ProiectivA pozitivi. Printre
la 0,70, pentru subscala ,,independenli,,.
Primele trei subscale coreleazi slab cu tezultatele obtinute itemiiacestei subscale se numiri: I
de adolescenti
la evaluarea nivelului lor gcolar. Dimpotrivi, subscala
,,ini"p""J";i;;;;;r;-
zinti nicio corelatie semnificativ5 cu aceste evalueri. coretu,tiitu
,,intr-o zi, visul devine realitate" (itemul 3);
,,Privesc inainte, spre viitor" (itemul 7);
lienti cu scorurile obtinute Ia Scaln lo.r lni controltiri qila a."", ".o.r.i1o..'"rl I
fu Uu." .:."iu ,,Lucrurile vor merge mai bine" (itemul 11);
se elaboreazd Prot'irur perceptiei de sirc ra adolescenii
sunt slabe. Evaluirile ,,Maine va fi o zi mai bune" (itemul 13) Ei
p;rinfilor care au completat, pentru co piiilo\ Lista de notarc a cojfiportnl
elltelot ,,Mi gandesc la ziua de mAine" (itemul 19).
I

I
sERBAN IONESCU 5I COLETTE
JOURDAN.IONESCU Tratat de rezilienlS asinat5 . Ev. uarea rezilienlei

I
 I
s4 . Subscala,,achizifie activi a competentei" este formatd din 10 itemi.
,l Competentele $i tresSturile pe care le reflecte itemii acestor subscale sunt:
ctrutarea informaliei, crearea d utilizarea relatiilor, maturitatea precoce,
altruismul, identificarea cu competentele agresorului. Iati cAteva exemple
de itemi aparlinind acestei subscale:
-,,Sunt prettrtit, indiferent ce s-arintampla" (itemul 21);
- ,,Mtr informez in let;turi cu ceea ce se poate produce, inainte ca iicel
I lucru si produci" (itemul 23);
se
- ,,Daci nu gtiu, intreb" (itemul 25) 9i
- ,,imi place si diruiesc celorlalli" (itemul 28).
Subscala,,independentl/asumarea riscurilor" este formata din 6 itemi care
se referi Ia capacitatea de a reactiona rapid la pericol qi de a-gi asuma
riscuri intr-o manierl hot;ratd (ftrri ezitare). Dintre ace$ti itemi, pot fi
citati:
- ,,lau multe decizii" (itemul 3l);
- ,,imi asum riscuri, oricare ar fi consecintele" (itemul 33) gi
- ,,Pot reactiona in caz de pericol" (itemul 34).
Sintura trtrsiturA care nu se reflecttr in niciuna din subscalele formei finale
este ,, convingerea de a fi iubit". Este vorba, de fapt, de o intricare a acestei
trisitu in itemii celor trei subscale. Itemii intocmiti pentru aceasttr tresAturtr,
pirAnd a fi inctrrcati cu cei trei factori descdsi, au fost in final eliminati.
Corelafiile primelor doul subscale cu rezultatul testului de adaptare
A-Cope au fost moderate. Dimpotlivi, corelafia dintre rezultatele obtinute la
acest test cu acelea obtinute la subscala,,independenti/asumarea riscului,,
era slabi. Fidelitatea test-retest a subscalelor, la interval de patru Iuni, a
crescut de la 0,361a 0,57. Consistenta interne s-a modificat de la 0,6g la 0,91 la
pretest qi de la 0,77 la 0,95 la posttest. Subiectii considerati cu dsc ridicat in
functie de cinci variabile (decesul unui pirinte, divot, abuz,. abuz de droguri
sau de alcool gi probleme cu legea) au obtinut, in general, scorud mai slabe la
primele doui subscale.
SEREAN IONESCU ft COLETT IOURDAN-tONESCU
Scale construite pe baza unor Publicatii
referitoare la tr5siturile persoanelor reziliente
95
Scala Connor-Davidson
in elaborarea scalei care le poarti numele, Connor gi Davidson (2003) fac,
la inceput, un inventar al trlsAturilor Persoanelor reziliente, aqa cum sunt
descrise in publicaIiile disponibile.
O primi surstr de in{ormatii este raPortul lui Alexander (1998) referitor la
expedilia efectuati in anut 1912 in Antarctica de Sir Edu'ard Shackleton.
Supravieluirea membriior acestei cxPedilii se datoreaztr, in mare Parte,
tr;siturilor personale ale lui Shackleton, tresituri considerate tiPice Pentru
individul care di dovadi de rezilienli in fa!a enormelor dificulttrli intalnite
pe parcursul respectivel exPeditii. Acest raPort a permis observarea rolului
credintei fi aI increderii in qansi, comPonente sPirituale ale rzilientei.
Pomind de la lucririle lui Kobasa (1979) asupra robustetii, au fost retinutc
trtrseturile acestui tip de personalitate: faptul de a concePe stresul ca Pe o
provocare sau ca Pe o oPortunitate, imPortanta implicirii personale, a anga-
iamentului gi aceea a controlirii situatiei.
De la Rutter (1985) au fost retinute: dezvoltarea unei stratetii cu un scop./
obiectivclar, focalizarea Pe actiune, o stimd de sine/incredere in sine puternici,
adaptabilitatea la situatii noi, abilittrtile de a rezolva probleme sociale, umorul
in fata stresului, efectul intiritor al stresului, asumarea resPonsabilitAtilor
pentru a testiona stresul, legiturile afective sigure/stabile, faPtul de a fi trait
sentimente de reugiti ii lealizale (ultimele douA trrsAturi ar Putea rePrezenta
piloni ai rezilienlei).
Pomind de la publicatia lui Lyons (1991) referitoare la evaluarea poten-
tialului pentru o adaptare pozitivi ulterioara traumei, au fost retinuti itemii
referitori la ribdare 5i la abilitatea de a suporta stresul sau durerea.
Pe parcursul elaborArii scalei lor, Connor 9i Davidson au avut drePt
obiective:
fidel Pentru cuantificarea rezilien[ei;
elaborarea unui instrument valid
- Qi
in rAndul populaliei generale 9i al
- stabilirea unor valori de referinfi
eqantioanelor clinice;
evaluarea modificirilor rezilientei unei poPutalii clinice in urma apli-
-
cerii unui tratament f armacologic.
Tratat de rezilienl: asistatl t Evaluarea ..zilienlei
 l'
96 scala de rezilienfi elaborati de Connor gi Davidson, cunoscutd sub abre_
vierea cD-Rlsct, este un instrument scurt, autoadministrat. Este formati din J 68 15,3 I
4 62,4
25 de itemi alcituifi pebaza celor patru surse menfionate. Acegti itemi 1.O,7
trebuie
si fie evaluafi pe o scald cu cinci trepte: 0 = complet neadevirat; 1 = rareori 5 47,8 19,5

adevirat; 2 = uneori adevdrat; 3 = adesea adevdrat; 4 = adevirat aproap-e 6 52,8 20,4

I
mereu. Rispunsurile subiectului trebuie si se raporteze la Iuna anterioar5. *Compara[iile intergrupale scot in evidenli diferen]e semnificative intre grupul 1 gi grupurile
scorul total variazi de la 0 la 100, scorurile cele mai ridicate indicand o rezi_ 2,3,4,5 Si.6 9i, respectiv, intre grupul 2 Ei grupurile 4, 5 9i 6.
lien!5 mai mare.
CD-RISC a fost administratd pe gase grupuri de subiecli: I
' Fidelitntea test-retest a fost calculati pentru subiecfii din grupurile 4 gi 5, la
care modificarea clinicd intre doui examiniri succesive a fost considerati
- gmpul l, format din 577 de persoane, arese aleatoriu din populafia generali;
nulS sau foarte slabi. Coeficientul de corelafie obtinut (0,87) indici o fidelitate
- grupul2 era compus din 139 de pacienli in ambulatorlr, .r.u beneficiau
test-retest ridicati. Consisten[a internd a fost evaluatd cu ajutorul coeficientu-
I
de ingrijiri primare2;
lui alfa Cronbach qi al corelafiilor item-total. Coeficientul alfa pentru intreaga
- grupul 3 era format din 43 de pacienli psihiatrici, tratali ambulatoriu in
scald a fost de 0,89 pentru grupul 1 (N = 577), iar corelafiile item-total au
sistemul privat;
variat intre 0,30 gi 0,70. I
- grupul 4 era constituit din 25 de persoane care participau la un studiu
despre tulburarea anxioasi generalizatl; Validitatea conoergentd a fost stabilitd calculAnd corelaliile intre scorurile
grupurile 5 gi 5 conlineau c6te 22 de pacienfi participanli Ia doui studii oblinute la CD-RISC de subieclii anumitor grupuri gi scorurile aceloragi su-
- biecli la mai multe teste: scnla de robuste[e a Iui Kobasa gi scala de stres lterceput I
clinice despre tulburarea de stres posttraumatic
lrSnr;. subieclii grupu- (administrati subieclilor din grupul 3), scaln de uulnernbilitate la stres a lui
lui 5 nu au participat decAt la comparariire diagnostice interjrupare qi
la evaluarea schimbirii pre-post tratament. Sheehan (administrati unei populalii combinate de 591 de subiecli), Scnla de
incapacitate a lui sheehan (administrati subiec[ilor din grupurile 3 gi 4) gi scnla
de sustinere socinld a lui Sheehan (administrati unui grup de 589 de subiecli).
I
Grupurile 1-5 (reunind 806 subiecli) cuprindeau 65% femei (N = 510)
9i
77"/" caucazieni (N=588). vArsta medie a 763 d.intre subiecli Toate rezultatele obtinute sunt semnificative 9i aratd:
era de 43,g ani
(DS = 15,3). Pentru cele gase grupuri studiate, scorurile
medii qi abaterile I
standard sunt prezentate in tabelul 1. - o corelatie pozitivi intre CD-R/SC gi Scala de robuste[e a lui Kobasa la
pacien!ii psihiatrici trata!i ambulatoriu;
Tabelul 1 - Scorurile medii si abaterile standard Ia CD_RISC* nivelurile ridicate de rezilien(5 se asociazd cu perceperea unui stres mai
-
Grupul
redus, cu niveluri mai reduse de vulnerabilitate la stresul perceput, cu I
N{edia Abaterea standard niveluri mai scdzute de incapacitate gi cu o sustinere sociali mai
1 60,{ 72,6 importanti.
) 71,8 18,1
I
validitntea discrintinatorie snu diaergertti a fost evaluatd calculand, pentru su-
t De la denumirea in limba englezA, Connor-Dntidson Resilience Scole. biecgii din grupul 4, corelalia scorurilor cD-RIsc cu cele oblinute la scnln expe-
r Conform Organizafiei l\{ondiale a Sinitilii, asistenta in domeniul sinitilii rientei sexunle Arizorra. Rezultaful indici absenta unei corela{ii semnificative.
primare reprezinti
asistenfi medicald esentiali, accesibili in mod universal indivizilor
;i fLifiif"., in s6nul Toate aceste rezultate arati ci cD-R/sc are proprietili psihometrice puter-
I
propriilor comunitifi, prin mijloace acceptabire pentru ei, * * .ort p" ."ie comunittrlile Ei lrrile
il pot suporta. Face parte inregranti atit din sistemul narional d" ;:tG;;;,;if,il.,l"r"ot,"r"u nice. Analiza factoriald efectuati asupra rezultatelor obginute cu egantionul
economici gi socialS a intregii coriunit;ti.
populafie generali a scos in evidenfd cinci factori.
I

I
SERBAN IONESCU 5r COLETTE
JOURDAN-tONESCU Tratat de rezilienll asistati r Evaluarea rezilienlei

I
I

le8 ' Factotul1. reflecte competenta personall, standarde ridicate

,i tenacitate.
UrmAtorii doi itemi constitule exemple de itemi saturati in acest factor:
- ,,Atunci cAnd lucrurile par lipsite de sperant;, nu renunt,, (itemul 12);
- ,,Muncesc pentru a-mi atinge obiectivele,, (itemul 2.1).
F|.ctotul 2 corespunde increderii in propriile intuitii, tolerantei
fati de
afectele negative !i efectelo! fotifiante ale stresului. iati
doutr exemple de
itemi saturati in acest Iactor:
I O varianti cu doi itemi a CD-RISC (CD,RISC2) a fost propusi de Vaishnavi,
- ,,Iau decizii nepopulare sau dificile,, (itemul lg);
- ,,Actionez in funcfie de un presentiment,, (itemul 20).
Fnclorul 3 esle asociat accepurii pozltr!e a schimb;rii
si unor relalii de
incredere. Eremple)e care urmeaze prezintA itemi satura[i
in acest factor:
- ,,Sunt capabil s; md adaptez schimbirii,, (itemul 1);
- ,,O pot scoate la capdt, indiferent ce s-ar int6mpla,, (itemul .l).
l gent; a CD-RIsC2 sunt bune. Conform Vaishnavi et al., scala cu doi itemi ar
Fnclorul se referi la control, iar exemplele urmitoare prezinti itemi
saturati in acest factor:
,,$tiu unde sA m; adresez pentru a glsi ajutor,, (itemul 13);
- Pentru a mlsura efectele venlafaxinei ER administrate pacientilor cu TSPT
- ,,Eu imi controlez viala,,(itemul 22).
. Factotul 5 corespunde influenlelor spirituale. Cele cloui exemple
care
urmeaz; infAligeaza itemi saturati in acest factor:
- ,,Soarta sau Dumnezeu aiuti uneori,, (itemul 3);
inumpla are o cauza,,(itemul 9).
- ,,Ceea ce ni se
Rezultatele acestei cercet;ri arate, de asemenea, ci gi dup; farmacoterapia
scurti administrati pacientilor cu TSpT, rezilienla creqte cu cel pulin Zd%.
Surprinzitor, subiectii cu TSpT care au manifestat cele mai importante
ame-
lioriri clinice au obtinut scoruri la CD-RISC apropiate de media observati in
cadrul populafiei generale. Conform lui Connor si Davidson, aceasta
zinti prima demonstralie a cregterii lezilientei ca urmare a unuj tratament
repre_
farmacologic, rezultat care arati c; CD-RISC este un instrument
care poate fi
indicat in e\.aluarea rezultatelor unei interventii ce v.tzeaz| dezvoltarea
rezilientei. intr-adevdr, intr-o alt; cercetare, CD_RISC s-a dovedit
a ii utiU in
evaluarea rispunsului la fluoxetin; (prozac)
Si la alte strategii terapeutice
utilizate cu pacientii diagnosticati cu TSpT (Davidson, paynel
Connor, Foa,
Rothbaum, Hertzberg gi \4reisler, 2005).
Pentru a-i facilita administrarea, au fost propuse doui noi variante ale
CD-RISC. PlecAnd dela constatarea cd analiza factoriald exploratorie a CD-R,rSC
era instabili, Campbell-Sills 9i Stein (2007) au elaborat o versiune cu 10 itemi
a acestei scale. Corela{ia scorurilor oblinute la aceasti variante cu cele obfinute
la CD-RISC este ridicat| (0,92), iar aceasti noue varianti cu 10 itemi permite
deosebirea persoanelor care funcfioneazl bine dupd ce au fost victime ale
maltrate{ii pe palcursul copilSriei de cele care prezint; tulburiri.
Connor gi Davidson (2007). Pentru aceiti autori, cei doi itemi retinuti sunt
aceia care se apropie cel mai mult de insegi esenta conceptului de rezilienti:
,,capabil de a se adapta schimbdrii" (care corespunde itemului nr. 1 al CD-RISC)
fi.,tinde sE se recupereze repede dupd boali sau incerciri,, (enunt care
core?unde itemului 8 al CD-R15C). Corela{ia scorrrrilor Ia scalele CD_RISC qi
CD-RISC2 este semnificativd (r = 0,78; e < 0,001). La fel ca pentru scala cu
25 de itemi, fidelitatea test-retest, validitatea convergenta
li validitatea diver_
putea fi foarte utild in depistarea persoanelor susceptibile si dezvolte tulburiri
psihiatrice gi in cadrul testelor clinice ale substantelor psihotrope.
in cadrul unui studiu clinic, Davidson, Baldwin, Stein, pedersen, Ahmed,
MusSnung, Benattia 9i Rothbaum (2008) au utilizat cele trei variante ale scalei
lui Connor pi Davidson. Mlrimea efectului calculat variazA foarte pufin
[0,32
(pentru CD-RISC2),0,34 (pentru scala cu zece itemi) 0,35 (in cazul scalei
9i
complete de 25 de itemi)], ceea ce pare si demonstreze ci scalele cu numer
redus de itemi sunt sensibile la efectele venlafaxinei ER.
Mai multe cercetrri aratA ce structura factoriald a CD-RISC variazi in
functie de contextul cultural Ei de populatia studiatl. Astfel, yu gi Zhang
(2007) au constatat c; structura factoriali a versiunii chineze a CD-RISC este
diferiti de aceea evidentiatd de Connor gi Davidson in Statele Unite. Cei trei
factori descoperiti de ei
- tenacitate, fo4e qi optimism - ar constitui triada
corespunzetoare conceptului de rezilien!i in cultura chineztr.
Intr-o cercetare realizat; asupra a 701 adolescenti sud-africani, Jorgensen
pi Seedat (2008) evidenliazi ti ei o structuri factoriald a CD-RISC diferitd de
aceea desclisd de Connor gi Davidson. Ea conline urmitorii trei factori:
le,rn.itnte (reflectand competenta personald Fi sentimentul de conttol), adaptote
(implicAnd perseverenfa in fata incercdrilor, acceptarea pozitivi a schimbirii
$i tolerarea afectului negativ) ?i spit itunlitate.

I
SERBAN toNEscu 5r corErrE louRDAN-roNEScu Tratat de rezilienltr asistata r Evalua.ea reziheniei

I

100 Dupi ce a administrat scala cD-RIsc unui numir de 323 de studenfi ai
universitifii Ispahan (Iran), Khoshouei (2009) evidenfiazi o structurd facto-
rialtr cu patru factori: motivafie pentru autorealizare, incredere in sine, tena-
citate gi adaptabilitate. Tot patru factori, insi diferifi de acegtia, rezulti, de
asemenea, din administrarea CD-RISC la 1 395 de femei in varsti de cel puf-in
60 de ani, Iocuind in propria casi (Lamond, Depp, Allison, Langer, Reichstadt,
Moore, Golshan, Ganiats gi Jeste, 2009). Este vorba de focalizaiea pe un scop,
tenacitate qi autocontrol (factorul 1), de toleranln fatn de afectele negative gi'
adaptabilitate (factorul 2), de leadership qi de faptul de a acfiona urmindu-qi
propriile intuifii (factorul 3) gi de orientare spiritualtr (factorul 4).
Pe parcursul ultimilor ani, CD-RISC a fost administrati (in forma sa origina-
li, cu 25 de itemi, sau ca varianti) unor populafii foarte diferite, formate din:
infirmiere care lucreazi intr-o sali
- rJe intervenfii chirurgicale (Gillespie,
Chaboyer, Wallis gi Grimbeek, 2007);
persoane care au avut tentative suicidare (Roy, Sarchiapone qi Carli,
- in al doilea loc (format dintr-o serie de tabere terapeutice situate intr-un
2007);
persoane anxioase sau depresive (Dodding, Nasel, Murphy. gi Horvell,
- numir de 190 de tineri cu varste cuprinse intre 12 qi 77 ani (dintre care
2008);
definufi toxicomani (Cuomo, sarchiapone,. Giannantonio, Mancini si
- cani). Pentru a fi admigi in aceste tabere, tinerii trebuiau si indeplineascd
Roy,2008);
veterani (Pietrzak, Dougles, Goldstein, Malley, Rivers, Morgan
- ;i
Southwick, 2010);
- femei confruntate cu problema infertiliti{ii (sexton, Byrd, von Kluge,
2010) 9i
- supraviefuitori ai cutremurelor din Turcia (Karalrmak, 2010) qi din
China (Wang, Shi, Zhang 9i Zhang, 2010).
:r-
(L993), avindu-gi originile in consilierea familiali. pornind de la analize
tative, acegti doi autori au identificat cele gapte dimensiuni care decurg din
cali- ror I
rezilienfi: insightult, independenfa, creativitatea, umorul, iniliativa, calitatea
relafiilor cu altii fi orientarea valorilo12. Aga cum sugereazi aceste dimensiuni,
perspectiva adoptat{ de wolin gi wolin e focalizeazdasupra forgei I
s individului,
mai degrabi decAt asupra riscurilor intAlnite sau asupra nevoilor indivizilor.
Pornind de la dimensiunile descrise de wolin gi wolin, Hurtes gi Allen au
elaborat 65 de itemi (intre 7 gi ll pentru fiecare dimensiune)
RASP a fost conceput pentru a evalua rezilienfa tinerilor in centrele de
I
recreere Ei in cadrul altor servicii sociale. A fost administrat in doui locuri:
- in printul loc (situat intr-o zoni metropolitani din sudul statelor unite,
unde era oferit un program recreativ de vari), a fost administrat unui
numir de274 de tineri cu varste cuprinse intre 12 gi 19 ani (dintre care
58% de sex masculin,
4Bo/, afro-americani qi 37"/o de descendenfi
haitiani);
-
mediu silbatic, in sud-estul statelor Unite), a fost administrat unui
I
88% de sex masculin,71,o/o caucazieni/non-hispanici qi 23% afro-ameri-
urmitoarele criterii: (a) sd prezinte un diagnostic care figureazi pe
axele I sau II ale DSM-IV; (b) si dispuni de o inteligenli funcgionali, cu
un IQ de cel pufin 75; (c) si-gi dovedeasci abilitatea de a ob;ine beneficii
din relafiile cu cei de-o seami/cu adulfii; (d) si dispund de capacitatea
de a infelege relafiile cauzi-efect; (e) sd prezinte probleme comporta-
mentale de o asemenea intensitate, incat si nu poati rimAne la domici-
Iiu in lipsa implementirii unei intervenfii semnificative.

P rofi I u I atitu di ni I o r ti a bi litdli I o r a soci ate rezi I i e nlei, . Dupi administrarea

ajuns la forma finali
RASp, Hurtes gi Allen au eliminat 31 de itemi gi au
realizat de Hurtes ;i Allen a instrumentului lor, alcituit deci din 34 de itemi
repartizali in funcfie de dimensiunile luate in considerare la inceput. Astfel:
Un alt exemplu de instrument elaborat finand cont de caracteristicile per- 1 Definit aici ca abilitate de ,,a an" de ,,a interpreta,' situafiile,
soanelor reziliente descrise in publicagiile disponibile este RASpl, profilul Fi persoanele gi nuantele subtile ale
comunicirii verbale gi nonverbale.
ntitttilinilor gi nltilitililor asocinte rezilienlei, construit de Hurtes gi Allen (200i). 2 Orientarea valorilor nu se oPregte la cunoagterea elementari a binelui
Ei a riului, incluzAnd
dorinla de a duce o viafi buni gi productir'5. Lndivizii rezilienfi igi evalu"rri frrn""Jiuu singuri
Elaborarea acestui instrument sebazeazd pe munca depusi de wolin qi wolin
decizii, mai curind decit si accepte regurile artcuiva. Ei 'pot ia""tiri." ;;$;;;
ade*,ati,
comportamenhrl moral gi au curajul de a-gi apira convingerile. iersoanele rezitiente
' Abreviere a Rtsiliency Attitudcs ottl Skills profilc. ie intereseaza
de ceilalfi, acordind aiutor celor care au nerioie.

SERBAN IONESCU tt COLETTE JOURDAN-TONESCU

Tratat de rezilien!5 asistatl r Evaluarea rezil ien!ei
 I
. pentru dimensiunea irsrgll au fost retinuti
I ,02
lapte itemi, printre care:
- ,,Remarc schimbirile ugoare ale expresiei faciale,, (itemut 5);
- ,,Imi pot schimba comportamentul, astfel incat sA fie adaptat situatiei,,
(itemul 10).
. pentru dimensiunea independet!i au fost retinuti cinci itemi, ca de exemplu:
- ,,CAnd nu vreau si fac un lucru, spun,,nu,,, (itemul 9);
I - ,,Nu-mi pase dace anumite persoane nu mi iubesc,, (itemul 19).
. pentru dimensiu^ea creati)ilote au fost retinuti patru itemi, printre care:
- ,,imi pot imagina conseciniele actiunitor mele" litemul ei
-,,Atunci cAndmd g;sescin fataunei situatii dificile, gisescnoi modalititi
pentru a o controla,, (itemul 22).
. pentru dimensiunea l,lx,or au fost retinuti trei itemi, precun:
- ,,Datorite simtului umorului, gestionez mai utor situatiile dificile,,
(itemul t l);
- ,,Resul me aluta 5; fac fal; stresului,, (itemul 33).
. pentru dimensiunea l}tiliati?i aufost retinuti trei itemi, precum:
-,,DacA imi este cliticati munca, data viitoare fac eforturi suplimentare,,
,l *
(itemul l);
,,imi pot schimba mediul,.(itemul l3).
. pentru dimensiunea reralii au fost retinuti gase itemi, printre care figuredz;:
- ,,Familia mea se afli acolo atunci c6nd am nevoie de ea- (item;l 14);
- ,,imi aleg prietenii cu atentie,, (iremul24).
. pentru dimensiu nea oriental.e ? pt.izttlto Nlorilor a\ lost retinufi
gase
printre care:
- ,,lau cu usurjnld decizii,.(itemul 20);
- ,,Sustin tot ceea ce cred ci este bine,, (itemul 29).
Rezultatele oblinute pe parcursul administririi R.4Sp arati ci
- cele gapte
dimensiuni coreleazi semnificativ cu conceptul global de rezilientl..Totodata,
in cadrul a doui perechi de dimensiuni _ insightul gi relatiile gi, respectiv,
creativitatea gi umorul
- existi o legeturd mai puternici decat intre celelalte
dimensiuni. Corela{ia intre insight gi relatii este negativi, situa!ie de inteles
SEPSAN lONESCU 5t COLETTE
IOURDAN,IONESCU
avAnd in vedere populafia studiati: acelti tineri gi-au ascutit abilitatea de
,,a citi" oamenii fi, drept rezultat, incredereain ceilalti s-a transformatin cinism.
In urma calculdrii consistentei inteme a R, SP, luati global, se obline un
coeficient alfa de 0,91, ceea ce indici o consistenld interni puternicl. Coefi-
cientii alfa pentru cele qapte subscale sunt relativ mai slabi, avAnd valori intre
0,49 pentru umor ti 0,71 pentru relatii. Aceste valori mai coborate se pot
datora faptului cd fiecare dintre cele qapte dimensiuni este multidimensional;.
De exemplu, independenfa reprezinte abilitatea de a se separa de indivizii
care pot exercita o influenti negativi, abilitatea de a spune ,,nu,, in loc de a fi,
pur pi simplu, evaziv gi o viziune pozitive in ceea ce privegte viitorul.
Stabilitatea rezultatelor la RASp (fidelitatea test_retest) este puternic;
(0,94; q < 0,001). Validitatea convergentd a RASP a fost verificattr utilizandu-se
o variantA modifica tA a Int ettoniui de sdnit e psihicd (Me tal Henlth lnlleliory
sau MHI), format din douS subscale: stare psihologici de bine gi suferinti
psihologici. Corelatiile rezultatelor la R,4Sp cu aceste douA subscale au fost
semnificative (q < 0,001) qi merg in dilectia agteptatd: pozitivi (0,47) cu
subscala sterii psihologice de bine $i negativi (-0,22) cu aceea a suferintei.
Din punct de vedere teoretic, aceasti cercetare sustine existen[a tezilienfei
ca un construct unic, particular. Corelatia semnificatir.j dar moderate cu
subscala stare,,psihologici de bine,, sugereazi ce, degi corelate, starea psiho-
logici de bine Si rezilienta nu reprezinte unul gi acelagi concept. in acelagi
timp, celcetarea intreprinstr de Hurtes gi Allen susIine multidimensionalitatea
conceptului de rezilienti Si poate contine cele lapte dimensiuni specificate in
lucririle realizate de Wolin gi Wolin. in cele din urm6, din punct de vedere
practic, sutereaze complexitatea evaluirii unui concept cu atatea fatete.
Scala de rezilienfi a adolescentului,
itemi,
elaborat5 de echipa lui Oshio
Dupi ce au trecut in revistA o serie de studii referitoare la rezilienti la
Ei
,,trasiturile psihologice inteme,,, Oshio, Kaneko, Nagamine gi Nakaya (2003)
au elaborat o Scali de rezilrcfii n odolesceu!ului destinaU se evalueze, in
Japonia, ,,tr;slturile psihologice ale indivizilor rezilienfi,,. Scala lui Oshio
el ol. contine 21 de itemi care corespund unui numir de trei factori: ceutarea
noutitii, retlare emotionale gi orientare pozitivi in ceea ce prive$te viitorul.
Trei exemple permit ilustrarea felului in care diferitii itemi se subordoneazA
factorilor menfionati:
Tratat de rezilient5 asistat5 . Evalu.rea rezihenlei
 I

104
- ,,imi plac lucrurile noi sau care stimesc curiozitatea"
,,Cred ctr imi pot controla emotiile" $i
- factorilor de protectie: lucririle realizate in Norvegia
- ,,Consider ctr am un viitor promititor".
Coeficienlii alfa pentru scorul total (0,85) li pentru cele trei subscale care
corespund factorilor evidentia ti (0,79, 0,77 ti O,81) sunt buni.
Scala elaborati de Oshio et 0r. a fost administrati unei popula{ii de 207
studenti iaponezi (104 birbati qi 103 femei, cu o varstA medie de 20,2 a^\.
Scorurile obtinute au permis diferentierea studentilor bine adaptati (strntrtogi
psihic qi care au treit putine evenimente de viate negative) Si a studeniilor
rezilienti (sinitoli, in ciuda faptului de a fi trtrit numeroase evenimente de
viali negative) de studentii ,,vulnerabili" (cu o sAnatate psihictr mediocr6 qi
care au treit numeroase evenimente de viati negative) (Oshio ef ol.,2003\.
Acest rezultat sustine validitatea de construct a scalei lui Oshio ef al.
Scala factorilor de rezilienld la adolescenli,
elaborat5 de Takviriyanun
Aceasti scali a fost elaborati de Takviriyanun (2008) pentru adolescentii
thailandezi, pornind de la rezultatele lui Grotber8 (1995, 2003) qi pe baza
publicaliilor disponibile. Ca urmare a realizdrii unui proiect internafional
avand drept subiecfi copii intre 0 qi 11 ani din 30 de tari (printre care ii
Thailanda), Crotberg (1995) a constatat ci micutii rezilienti necesit; trei
categorii (sau surse) de factori de rezilienfi: (a) EU AM (sustinere extelni);
(b) EU SUi\vT (forte inteme) Si (c) EU POT (abilitel sociale qi interpersonale).
Fiecare sursi comporti cinci factori. in 2003, Crotberg a identificat doi factori
in plus in fiecare categorie gi a schimbat abilite le categoriei EU POT in
abiliteF interpersonale gi rezolvare de probleme.
Scala lui Takviriyanun are 25 de itemi, care corespund unui numir de
;ase factori: (a) hotdrare ii capacitate de rezolvare de probleme (gapte itemi);
(b) sustinere personali (9ase itemi); (c) alte tipuri de susfinere (trei itemi);
(d) gAndire pozitivl (patru itemi); (e) afirmare de sine (doi itemi); (f) echilibrul
Eului gi abilittrt-i sociale (tlei itemi). Scala are o bunl fidelitate inteme (alfa = 0,88).
Totodati, r,aliditatea de continut, validitatea stabiliti prin metoda grupelor
contrastante li validitatea predictivi sunt bune.
Instrumente elaborate pornind de la cercetlrile asupra
I
Studiile cercetatorilor norvegieni de la Universitatea din Tromso 9i de la
Universitatea Norvegiani de 9tiinli ti Tehnologie din Trodheim pornesc de la I
cercetAri longitudinale asupra procesului de rezilienfd intreprinse de-a Iungul
a trei decenii. Aceste cercetari (Werner, 1989, 1993; Rutter, l99O; Gatmezy,
1993) au scos in evidenli trei categorii de factori de proteclie:
I
a) histrturile pozitive 9i resursele individului;
b) un mediu familial coerent, stabil gi sustinltor;
c) o retea sociali care sustine gi intfuegte eforturile adaptative ale pe!soanei. I
Hiemdal, Friborg, Ma inussen li Rosenvinge (2001) au elaborat un instru-
me t rezilieili pelltru adulti (RSA)) - destinati evaluArii rezilientei,
- Sc0lo de
luAnd in considerare cele trei categorii de factori de protectie mentionate. I
Aceasti primi variantd a R5,4 (2001) continea 45 de itemi ce acoPereau cinci
dimensiuni: competente personale, comPetenta sociali, susfinere sociald,
coerenti familiali gi structurtr personaltr. Din 2001, RS.A a suferit mai multe
I
modificiri li i-au fost consacrate diferite Publicatii.
Astfel, la doi ani dupi aparifia primei variante, a fost elaborata o variantd
cu 37 de itemi (Friborg, Hjemdal, Rosenvinge qi Martinussen, 2003). Ace!ti
itemi sunt repartizati astfel in cele cinci dimensiuni ale RSA: competente I
personala (10), competenti sociali (7), coerenta familiale (7), suslinere sociali
(8) gi structuri personali (5). Trei dintre aceste dimensiuni - competente
personale, competenle sociale li structurA PersonalA - corespund primei
I
categorii de factori de protectie luati in considerare pe parcursul elaborArii
RSA: trisAturile pozitive ii resursele individului, categorie desemnatd, de
asemenea, in Friborg ef al. sub numele de atribute sau predispozilii.
intr-o maniera mai specifici, prin corrpetentd l1e$onali autorii citali inleleg I
stimi de sine, autoeficienti, iudecatA afective despre propria persoane,
speranfd, hotir6re li orientare realisti in raport cu propria viag5. in cazul
conryetetltei socidre, sunt luate in considerare extlaversia, abilitatea socialS, I
buna-dispozilie, capacitatea de a initia activit;ti, competenta in domeniul
comunicirii qi flexibilitatea in raport cu problemele de ordin social. Sa/ucfu,a
persoiali se relerila capacitatea de a mentine rutinele cotidiene, de a planifica
l
Qi de a organiza.

I Rriilic c ScnI? fot Adults.

I

I
SERBAN IONESCU 5I COLETTE ]OURDAN IONESCU Tratat d. r.zili.nl5 asirletl . Evaluarea rerhenlei

I
,ll
I 'o"
A doua categorie de factori de protectie
familial coerent, stabil ti sustin;tor -
- aceea care se leferi la ufl mediu
corespunde dimensiunii coeren!i fami-
liali a RS.4 9i, mai specific, cooperirii, susfinerii familiale, loialititii li sta-
bilit;lii in fala conflictelor. .
A treia catetorie de factori de ploteclie - aceea a re[elei sociale sau a
sistemelor exterioare de suslinere - corespunde dimensiunii stsli,lele sociord
a RS,4. Prin intermediul acestei dimensiuni este evaluat accesul la susfinerea
exterioar; veniti din partea prietenilor Qi rudelor, intimitatea ti capacitatea
persoanei de a oferi sustinere.
Dimensiunile evaluate cu varianta RS.4 cu 37 de itemi au coeficienli alfa
Cronbach care variazl intre O,67li 0,90. Corelatiite test-reiest, calculate la un
interval de patru Iuni, variazi intre 0,69 ii 0,8.1. Validitatea de construct a fost
stabiliti prin obtinerea corelaliilor pozitive cu Scala sentinrctltului de coerenti
a lui Antonovsky $i, respectiv, corelafiilor netative cu Lista Hopkirc de bifare
a sintplontdor, in Fibotg et ol. se mentioneazi, de asemenea, ci scorurile RS,A
diferentiazi pacienlii (N = 59) ale ciror cele mai frecvente diagnostice sunt
tulbur;rile depresive (N = 2a) fi SSPT (N = 14), de subiectii din grupul de con-
trol, f;ri diagnostic psihiatric (N = 183)
in cadrul unei cercetiri ulterioare (Friborg, Barlaug, Martinussen,
Rosenvinge $i Hjemdal, 2005), R5,4 este prezentati sub forma unui diferential
semantic, itemii trebuind si fie evaluali pe o scali cu cinci puncte. Fiecare
item este prezentat cu un atribut pozitiv gi, respectiv, negativ, la extremele
continuumului scalei. De exemplu, itemul ,,Proiectele mele de viitor sunt..."
trebuie sa fie evaluat pe o scal; cu cinci puncte, mergAnd de la ,,dificil de reali-
zat" Ia,,realizabile".
in 2005, RSA a fost administrata unui numer de 482 de.candidali Ia admi-
terea intr-o icoali militari (.103 berbati Qi 47 femei, cu vArsta medie de 24 de
ani). Pe ling; R5,4, au mai fost administrate: varianta militare norvegiani
a 5-PF1 (instrument de evaluare a personalitilii), Scnla de inteligenli sociali
Trons, si mai multe instrumente de evaluare a abilitAlilor cognitive (Matricile
Rnr pr, suhtestele de inlelegere a cuvintelor ale la'/AlS, seriile de numere gi un
instlument de eyaluare a cunoltintelor li a competenlelor matematice.)
Cercetarea publicati in anul 2005 prezint; rezultatele unei analize facto-
riale realizate aici pentru prima oari asupra RS,4. Aceasti analiz; a validat
modelul cu cinci factori, definili in aceasti publicafie ca: forfi personalS,
: Ceiclr-: jactDn \aluati o 5-Pr sunt: nevrotismut, e\traversia, des.hiderea, caraclerul agreabil
sicon!-'.:.iozitatea.
SERBAN IONESCU 5: COLETTE ]OURDAN,IONESCU
competente sociale, stil structulat, coeziune familialtr 9i resurse sociale. Datele
obtinute arati ce factorul fortd personali reunefte/ de fapt, doi factori: per-
ceptia de sine 9i perceptia asupra viitorului.
Studiul corelaliilor intre variabilele evaluate in cadrul acestei cercetiri
scoate in evidenle legituri deosebit de puternice intre factorii de proteciie
care lavorizeaz' rezilienla 9i anumifi factori de personalitate. Astfel, pot fi
observate urmtrtoarele relatii:
intre cei doi factori constituenli ai fortei pelsonale (perceptia de sine li
-
perceptia asupra viitorului) $i stabilitatea emotionala;
intre, pe de o pa e, abilitStile sociale gi, pe de alti parte, extraversia $i
-
caracterul agreabiI al subieclilor;
intre stilul structurat $i congtiinciozitate.
-
Studiul publicat in 2005 scoate in evidentS, de asemenea, unele relatii intie
competenta socialA (factor evaluat cu R.S,4) Si abilititile sociale (precum cele
mtrsurate cu Scola de inleligenti sociold Trcn$o). Mention;m, in cele din urmi,
absenta vreunei relatii intre factorii RSA qi abilitdlile cognitive.
intr-o alti cercetare, Fribort, Martinussen qi Rosenvinge (2006) compar5
doue modalitAti de notare a itemilor RSA (prezentate aici sub forma unei scale
cu 37 de itemi administrate unui numA! de 314 de studenli): forma Likert, cu
o scaltr in tapte trepte (scoturile cele mai ridicate indicand un nivel mai !idicat
al rezilienfei) gi versiunea diferential semanticd. Concluzia la care ajung
Friborg et al. este aceea ca formatul diferential semantic reduce proPensiunea
spre dezirabilitate socialtr, fArS a diminua calitatea psihometrici a RSA.
Valoarea predictivi a RSA a fost confirmati (Friborg, Hjemdal, Rosenvinge,
Martinussen, Aslaksen Si Flaten,2006) intr-un studiu realizat asupra a 80 de
subiecti, ca!e a aritat ce persoanele care au obtinut scoruri mai ridicate la RSA
(aici, varianta cu 33 de itemi) declarau c, resimt mai puJini durere 9i mai
putin stres pe parcursul unui experiment in care durerea li stresul creiteau
de-a lungul intregii gedinte.
Pornind de la itemii RS,4, Hjemdal, Friborg, Stiles, Martinussen 5i
Rosenvinge (2006) au elaborat o Scoli de rczilierti Pentru ndolescenli (READl).
Aceasta a fost administrati unui numir de -121 de subiecfi (182 de biiefi
233 de fete'?), cu varste cuprinse intre 13 gi 28 de ani. Prelucrarile statistice duc
1
:
Resilienrc Scnle fu Adolcscnts.
9ase subiecfi nu $i'au precizat sexul.
Tratat de rezilienl5 asistat:. Eval!rarea rezi ienlei
 la o scaltr formatd din 28 de itemi, care se repartizeaz; dupd cum urmeazi, Ron/Rose tocmai a fost concediat/tr;
in funcgie de cei cinci factori (identici cu factorii RS,4): competente personaltr
-
- Paula/?aul a terminat o chimiotetaPie Pentru cancer;
(8 itemi), competente sociale (5 itemi), stil structurat (4), coeziune familiali (6)
- Joseph/Josephine a efectuat $aPte din cei zece ani ai PedePsei sale;
Fi resurce sociale (5). Notarea se face pe o scali Likert cu cinci trepte. Coefi .
- Marion/Martin ii-a pierdut singurul copil, in vArsti de 16 ani;
cientul alfa al intreBii scale este de 0,94, iar cele ale subscalelor variaztr de la Al/Alice are o ptobleml financiara grave;
0,69 p6ni la 0,85.
-
- Carol/Charles avea 13 ani cand $ia Pierdut ambii Perinti.
Valoarea predictivA a READ a fost verificati pe o populatie de 3g7 de
adolescenti (Hlemdal, Aune, Reinfjell, Stiles gi Friborg,2007). Rezulhtele Dupi fiecare ftazi, sunt Puse trei intrebirir. Persoana evaluate disPune de
indictr faptul ci REz{D evalueazi factori de protectie importanti, astfel incat cate un minut gi iumitate Pentru a rtrsPunde la fiecare intrebare. Aceasti
subiectii cu scoruri mai ridicate la aceaste scaltr prezinti mai putine simptome limitd de timp a fost introdustr Pentru a Permite administrarea in grup a
depresive (precum cele evaluate cu Short Mood ond Feeling euestionraire), exerciliului egalizarea duratei Protocoalelor. TimPul total de administrare
li
chiar +i atunci cand factorii de risc sunt controlati cumuland evenimentele de este de 45 de minute. intrebirile puse dupi fiecare fraztr sunt:
viati stresante tr5ite de subiectii respectivi.
Validitatea transculturali a RSA a fost verificati odate cu administiarea Ce simte gi ce gAndegte Persoana? Ce vrea ea?
acestei scale unui grup de 373 de studenti iranieni de la Universitatea din -
Ce se va intAmpla? Care va fi deznodimantul?
Shiraz (Jowkar, Friborg gi Hjemdal,201O). O analizi factoriali de confirmare -
Reflectand mai tarziu, ce ar Putea SAndi persoana despre cele Petrecute?
a verificat structura cu cinci factori evidenliatd in Norvetia. Fidelitatea -
Ce semnificatie va avea Pentru ea exPerienta avut6?
subscalelor RS,4, ca 9i aceea a scalei globale, este bun;. Validitatea convertente
se spriiini pe corelatiile pozitive cu scorurile obtinute Ia varianta persani a Persoanele evaluate risPund Ia aceste intreberi scriind istorisiri proiective
scalei CD-RI5C.
Schena de colare 6SSR) se bazeazd Pe un model de reziliente ProPus de
Striimpfer, care ia in calcul comPonentele interdePendente ale procesului. I
Un instrument proiectiv de evaluare a rezilienlei Conform acestui model: Ir
Pornind de la neajunsu le cunoscute ale instrumentelor de tip chestionar, procesul de rezilienttr incePe atunci cAnd persoana evalueaze o situatie
Striimpfer (2001) propune o metodi de tip proiectiv pentru evaluarea rezi_ -
drept provocare, ameninlare sau adversitate;
lienfei. Este vorba d e un Exerci!iu de rezitien!a (Striinryfer Resi!ience Exercise sa': i
apare atunci motivatia Persoanei de a deveni rezilienti;
SRE) qi de o Schemd de cotore a rdspunsurilor la acest ixerciliu (Striimpfer
-
persoana definegte, in continuare, scopul (sau scopurile) actiunii sau
-
Scorilg Scheflte for Resilielce sau SSSR). actiunilor pe care ate intenlia de a le intreprinde in legituri cu situatia
Exerci[iul de rczilientd
^\r
este ptezentat ca un test tocmai pentru a crea Pe care o traverseaza; I
o atmosferi in care persoana evaluat; sd fie mai degrabi un participant, decAt persoana trece la actiunea (sau actiunile) aleasd (alese) Pentru a-$i
un subiect. Aceasta permite reducerea rezistentelor li a anxietilii. Exerciliul
-
itinge scopu[ (sau scoPurile);
a fost administrat unei populatii formate din 152 de adu.lfi (din care 23 de rezultatele obtinute ca urmare a acliunii (actiunilor) intrePrinse sunt
femei), cu o varsti medie de 34,28 ani (DS = 9,15).
- I
constituite de sentimente Pozitive li de doud elemente de creitere Per-
Exercifiul este format din gase fraze care descriu diferite situatii dificile sonald - ameliorarea resurselor perconale gi a capaciti!ilor de adaptare,
in care subiectul este confruntat cu adversitatea. Exercifiul este disponibil in ca !i ameliorarea adaPtilii interPersonale.
doui forme, A si B, care, potrivit lui Striimpfer, nu pot fi considerate echiva- I
lente. SA obserl';m, de asemenea, ci in edilia din 2001 nu ne sunt prezentati
decat itemii formei A. Itemii acestei forme sunt: Cer(ctarea pentru .onstruirea SRf a avutla incePut Patru intrebari.
'
l

SEREAN IONESCU 5t COLETTE jOURDAN,TONESCU Tratat d. redlientl asirtata r Evaluarea rezilienlei

 I
I
l
I ,,0 Atunci cand SSSR este utilizati impreuni cu SRE, nu se ia in calcul com-
ponenta evaluare a acestui proces, intrucat toti jtemii descriu situatii de
adversitate. Motivatia de a fi rezilient a fost inclusA in scopurile fixate, deoa-
rece aceste doui componente erau dificil de deosebit in notarea rispunsuri-
lor la intrebirile puse pentru fiecare item al SRE. Categoriile notate in cele din
utm, sunt:
l.
,l rezilienla ca scop,
2. comportamentul rezilient,
3, capacitatea de intelegele,
4. resursele care se afli sub controlul persoanei,
5. resursele care se afli sub controlul altora,
6. semnificatia,
7. speranta de a reu5i,
8. ciutarea susfinerii sociale,
9. primirea sustinerii sociale,
'10. sentimentele
pozitive,
11. resursele personale ameliorate 9i
12. adaptarea interpersonali amelioratE.
Categoriile 3, 4,5 gi 6 se bazeazd pe constr.rctul ,,sentiment de coerenttr,,,
elaborat de Antonovski (1987). in Mawalul d. cotrre aI SRE sunt numeroase
exemple care arati ce trebuie cotat pentru fiecare categr-rrie. Striimpfer explice,
de asemenea, cum ar putea fi realjzatA o eventual; cuantificare a rezultatelor
obtinute.
O perspectivi ecologicS: lucr5rile echipei lui Harvey
Potrivit lui \{ary Harvey (1996), impactul traumei esie foarte individualizat.
Diferentele individuale in restabilirea dupe treum; :i rezilienti se e\primI
prin intermediul a opt domenii interrelationate. pentru aceste domenii,
Harvey descrie urmAtoarele criterii de restabiiire:
- in ceea ce prive$te corlrolt i arlfi1!it ilor, iestabilirea apare in momentul
in care supraviefuitorul traumei este cat:bil si aleagi daci si-si amin-
teasc; sau nu experientele care alteda:: se su!:r;geau unei evaluiri
semnificative gi/sau intrau in conFtiin!a :are s; f: iost in\.itate;
SERBAN IONESCU 5I COLETI ]OURDAN-IONESCU
Integrorea amiltirilor $ alectelor face referire Ia abilitatea supravietuitoru-
lui de a fi sensibil fati de ceea ce igi amintefte (adici de a resimti in
prezent anumite afecte care fusesere Prezente in exPerienta originarl)
9i de a trii noi sentimente izvorate nu numai din amintirea trecutului,
ci gi din reflectiile asupra lui;
Ctitedul tolerantd t'old de afecle gi reglaren acestora face tefe\ire la gama de
sentimente pe care supravietuitorii sunt capabili si le triiascl gi la
misura in care ei pot suporta 9i Bestiona sentimentele dificile. Semnul
restabilirii duptr o traumi, ca gi scopul principal al tratamentului centrat
asupra traumei este ca supravietuitorul si aibi acces la o gami largi de
sentimente Qi se fie capabil sa le triiasctr de-a lungul unei cuprinzitoare
palete de intensitEti tolerabile;
Controlul sintptomelor se referl la gradul in care supraviefuitorii Pot
anticipa, contine sau preveni perturbarea cosnitivi gi emotionala care
rezulti din activarea posttraumaticS. Existenta acestui criteriu este o
recunoagtere implicit; a faptului ce anumite simptome ale tulburdrii de
stres posttraumatic (TSPT) vor persista. Restabilirea se referi nu numai
la disparilia simptomelor, ci gi la acea abilitate a supravieluitorului de
a anticipa, a gestiona li a face fatl simptomelor care nu vor disptrrea;
Stima de sine face referire la atentia fat; de propria persoani (adici la
faptul de a se considera demn de a primi ajutor) Si la capacitatea de a
rtrspunde propriilor nevoi (adici expresia comportamentale a atentiei
fatA de sine a persoanei). Faptul ce supravietuitorul capiti un sentiment
pozitiv de demnitate, ocupindu-se in mod strnatos de sine, gi ctr are o
imagine de sine veridici reprezintl atat semne de restabilire, cat ii
scopul tratamentului;
Coeziuneo de sire face referire la mdsura in care suPravietuitorii igi
treiesc gandurile, sentimentele gi acliunile drept integrate sau frag-
mentate. Restabilirea este evidenti atunci cAnd un pacient foarte diso-
ciat inainte dobande$te inteleBerea strate8iilor adaptative disociative
complexe care urmeazi expunerii la violenti gi aiunge si le controleze.
Restabililea mai este evidente gi atunci cAnd un suPravietuitor a cdrui
vial,i, odinioari organizati in jurul secretului li a compartimentarii, ia
o formi unitarA, integratai
Ata$nentul sigl/l. se refera la abilitatea unui supravietuitor de a dezvolta
sentimente de incredere Ei de siguranltr in relatiile cu ceilalti gi leSSturi
durabile cu aceste persoane. Restabilirea dupi trauma generati de
violenta interpersonali se exprimi prin prezenta unei capacititi noi sau
Tratat de rezilienltr asistati t EvalLrare: rezilienlei

112 reinnoite de folmare a atagamentului sigur, ca pdn abilitatea supra_
fi
vietuitorului de a netociagi de a_gi asigura propria siguranti in context
relaIional;
- Criteriul ,,0 aoea sets,,se referA la procesul prin care supravietuitorul
lupt; pentru a intelege 9i,,a metaboliza,, impactul
,i mogtenirea unui
trecut traumatizant. Restabilirea nu consti in indulcirea sau lisarea
de
o parte a trecutului, ci, mai degrabi, in ciutarea sustinuta- a inteleEerii,
a sperantei, a optimismului in relatia cu propria persoani, cu
ceilalfi ;i
cu lumea.
Harvey subliniazi faptul cI fiecare dintre aceste criterii reprezinti, de
fapt, un sector specific al functionerii psihologice. in func(ie de.es,,rsele
interne ii externe de care dispune individul, de condi{iile ecologice ale
expu_
nerii la traumi gi de evolufia lor pe parcursul perioadei posttraumatice,
fiecare dintre aceste domenii poate fi sau nu afectat. Harvey deosebegte
conceptul de rezilienfi de acela de restabilire. putem vorbi despre
rezilien!i
atunci cand un domeniu rimine neschimbat de traume, iar individul
afectat
este capabil sA-gi mobilizeze fortele intr_un domeniu, pentru
a stabiliza.un
altul. Restabilirea este vizibili de fiecare dati c6nd, indiierent de domeniu,
se
obtine transformarea unui rezultat negativ (sau a unei evolutii negative)
spre
un rezultat dorit. Contextul ecologic permite, de asemenea, o definitie cu
multiple fatete a restabilirii dupi traumi.
Pornhd de la analiza modalititilor de evaluare a efectelor traumei, Harvey
constate o serie de insuficienge ale instrumentelor existente: acestea
se foca_
lizeazd asupra unui singur domeniu al luncfionirii psihologice,
asupra
consecinielor simptomatice ale traumei, evalueazd rezii!enta si restabilirea
indirect (adici prin absenla sau djminuarea simptomelor). Absenla instru_
mentelor capabile de o evaluare multidimensionali este cu precidere
pe parcursul evalulrii rezultatelor unei terapii.
evidenti
DupA cum remarci Harvey, trauma are o diversitate de efecte
care nu se
exprimi toate pdn simptome. Diferentele intre supravietuitorul care recu_
,,a
perat" qi supravietuitorul ,,asimptomatic,, pot fi profunde. O adultl, supravie,
fuitoare a abuzului sexual pe parcursul copildriei, poate, de exemplu, si evite
simptomele de anxietate evitand relafiile intime. Cu un ir)s trument
autoadmi_
nistrat destinat evaluirii simptomatolotiei, ea poate pirea asimptomatice
dar, de fapt, rezultatul seu este foarte diferit de al cuiva care,,a dep;git,,
trauma 9i este capabil si oblini plicere in relatii apropiate cu ceilalti.
SERBAN iONESCU 5t TOLETTE IOURDAN,TONESCU
II
Pomind de la c ticile referitoare la instlumentele existente, Harvey, Liang,
Harney, Koenen, Tummala-Narra gi Lebowitz (2003) au elaborat o Scali multi-
dinensionnld de eualuare a reslobilirii Fi o rezilientei dupi o lraumi (Multidinensio-
nal Trouma Reco.tery and Resiliency Scale sau MTRR), care este un chestionar cu
135 de itemi evaluati de un observator pe o scalS de tip Like . I
in plus, Harvey et al. (2003) au elaborat un interviu de cercetare clinice
semistructurat (Multimensio 0l Traumn Recooet! and Resilietcy Intentiew sau
MTRR-4, care poate fi utilizat singur sau ca instrument adilional al MTRR.
I
Poate fi utilizat pentru a evalua impactul traumatismului, ca ii restabilirea qi
rezilienta ulterioare unui traumatism. Informatia culeastr face referire la cele
opt domenii descrise de Harvey. Clinicianul soliciti respondentului si vor-
beascl relativ liber, povestind despre istoria traumei sale, dar fird a se limita I
la aceasta. I se cere si-gi descrie familia, relatiile sale actuale familiale gi so-
ciale liviata profesionald. Respondentul este incurajat s5-qi descrie simptomele
posttraumatice gi capacitatea de a gestiona aceste simptome, precum qi
gandurile Ei sentimentele care il privesc fi care-i privesc pe ceilalli. De aseme-
nea, clinicianul intreabA respondentul ce anume l-a ajutat sA facA fate fi sii se
schimbe de-a lungul timpului gi care sunt sentimentele sale legate de viitor.
in lucrarea lor din 2003, Harvey ef nl. oferi doui exemple de itemi pentru I
fieca're din cele opt domenii prezentate mai sus. Aceste exemple contin mani-
festiri clinice ale traumei Si indicatori ai restabilirii sau ai rezilientei.
Domettiul l
Ir
- ,,Ginduri, amintiri sau imagini indezirabile pdtrund in conqtiinfi,,
(itemul 45).
I
-,,Este capabil si funcfioneze intr-o manieri adaptatA dupi ce ti-a
amintit evenimente dureroase, inclusiv traumatizante" (itemul 56).
Doneniul 2 I
-,,Amintindu-gi evenimente dureroase (inclusiv traumatizanfe\, ealel
poate retrii sentimentele avute in acel moment" (itemul 9).
-,,Poate reflecta la evenimentele dureroase (inclusiv traumatizante),
manifestAnd sentimente diverse si adecvate" (itemul 100).
Domeriul 3
,,Tinde si fie paralizat din punct de vedere emofional" (itemul24).
,,Tinde sd mentin; o viziune realisti asupra situafiilor, chiar $i atunci
cand emotiile sunt puternice" (itemul 99).
Tratat de rezilienli asistatS. Evaluarea rezjlientei
 Domeniul 4
- ,,Este ugor de inspeimantat" (itemul l0).
- ,,Practici ii utilizeaz; elicient una sau mai multe tehnici de gestionare
a stresului (de exemplu, relaxarea, meditatia),, (itemul 112).
Donrc iuls
- ,,Simteci merite sA fie ingri,it gi oclotit de ceilalti,, (itemut 33)
- ,,Are pulsiuni automutilante precum aceea de a se ttria, de a se arde (fie
c; trece sau nu la act)" (itemul4l).
Domeni 6
*,,Triiegte sttrri disociative (de exemplu, are senzatia ci iti pr16seite
corpul sau ci propriile sentimentele nu ii aparfin),, (itemul 491.
- ,,Sesimte o persoane intreage, ale ctrrei actiuni emotii se completeaz;
$i
reciproc intr-o manieri coerenti,, (itemul 79).
Donteuiul T
- ,,Este capabil si initieze gi sI mentin; retatii sigure gi reciproc satis-
fdctrtoare, cu partenei apropiati,, (itemul 26).
- .Are o sensibilitate aparte pentru (sau este preocupat fle) problemele
de putere $i control in cadrul relafiilor,, (itemul 127).
Domeniul 8
- ,,iii atribuie fArI motiv responsabilitatea pentru experienlele dureroase
sau traumatizante ale trecutului,, (itemul 20).
- ,,Este capabil si se simtd in mod real increzitor Fi optimist in'ceea
privegte viitorul" (itemul 50).
Cotarea rezultatelor MTRR gi MTI?R,I permite elaborarea unor profile
multidimensionale ale supravietuitorilor in diferite momente ulterioare
traumei li in diferite etape ale restabilirii, precum gi evaluarea stirii pre qi
posttratament.
I 1992);
- O serie de patru cercetAri prezentate in articolul publicat in 2003 a permis,
inHarvey et al., examinarea proprietetilor psihometrice ale MTRR. Rezultatele
obtinute indice o fjdelitate bund interevaluatoi atat pentru populatia clinic;,
I cat si pentru populatia supuse cercetdrii. Consistenta interni a fost buni, iar
instrumentul a permis diferentierea semnificative a pacienlilor pe care clini_
cienii ii incadrau in stadii diferite ale restabilirii.
I
SERBAN IONESCU 5I COLETTE ]OURDAN.IONESCU
I
MIRR a fost tradus in spanioli qi a fost utilizat, in cadrul cercetarii
doctorale a lui Radan (2000), pe o PoPulatie de femei central-amedcane ce
prezentau traume de rizboi. O echiPi din Santiago de Chile (Haz et a1.,20O3)
a utilizat o adaptare a MTRR asupra unui grup de 40 de mame abuzatoare cu
un istoric de abuz fizic qi asupra unui SruP de mame neabuzatoare. Intre cele
doul grupuri existau diferente, Potrivit datelor colectate Pentru lase din cele
opt domenii desc se de Harvey.
Evaluarea formelor specifice de rezilienfl
Rezilienta familiali
Acest tip de rezilienttr este definit in numeroase feluri. Conform lui Mccubbin
gi McCubbin (1988), rezilienfa familialtr face referire la caracteristicile fami-
liilor care le permit acestora sd re^ziste ruPturilor Senerate de schimbare li sA
se adapteze situaliilor de crizd. IncercAnd se integreze cunogtinlele despre
rezilienfa individuali gi familialS, Hau'ley 9i De Haan (1996) considerd c;
notiunea de rezilienli familiali descrie traseul unei familii care se adaPteaza
gi protreseaz, pe mtrsurd ce face fata stresului gi continuA sA o facd, intr-o
manieri proprie pi care depinde de context, de factorii de dezvoltare aflafi in
joc, de modalitatea in care interactioneazi factorii de risc li de Protectie $i de
conceptia desple viati pe care o imPtrrtigesc membrii familiei'
Din perspectiva deschisS de reziliente, evaluarea se focalizeazi cu pre-
cidere asupra capacitailor, fortelor gi resurselor familiei lnterviurile clinice
sunt esentiale pentru a dePista problemele familiale gi modalitatea in care
ce sunt trlite. Interviul trebuie condus astfel incat si fie descoperite qi
^explorate
fortele, interesele gi strategiile de coping specifice fiecirei familii. In acelaSi
timp, au fost create numeroase instrumente. Printre acestea, mentionlm:
- Scala resurselor familiole (Dunst li Leet, 1987);
Scala de abilitare (,,emporverment") faniliali (Koren, DeChillo gi Frisen,
-
- Scalo de sus!inere f|ntiliali (Dnnst,Jenkins Ei Trivette, 1984).
Modelul Rezilienta ajusterii gi adaptiriir familiale la stres a stimulat ela-
borarea a 36 de instrumente de evaluare a familiei gi, totodatE, a beneficiat de
: Diferenla dintre aiusiare $i adaptare este Prezentati in nota 1 cle la Pagina 270 (caPitolul Vll).
Tratat de rezilien!5 asittali r Evaluare; rezilienlei
 l-
t16 crearea acestora/ dezvoltAndu_se. printre ele tigurcaza
ApGAR-ult fimitial al 9i qcoali. Primele doui aspecte sunt grupate de Cefai sub numele de com-
lui Smilkstein, FACES, al lui Otson, portner qi'Bell p; I
tnarrul rtArii"a, tin, o petentA socioemotionalS, care inseamni a lti sA comunici eficient, a prezenta
menbrilor fomiliei al lui Mccubbin gi patterson.
in rr..ur"u lui Mccubbio atitudini gi comportamente plosociale, a qti sd rezolvi eficient problemele gi a
Thompson $i Mccubbin ('1996), sunt prezentate
ts lnst.rm.;i" m"nit" s; fi autonom. Aspectul numit .,angaiamentul elevului" face referire la faptul c5
evalueze: (a) factorii de risc sau ansamblul lor (patru
inst.,lrn"r,,"y, 1iy fu.,or,i elevul are atitudini pozitive fat; de profesorul (profesorii) sdi gi de gcoala pe I
deprotectie3 ($apte instrumente) (c) factorii de
Qi restabir ir", 1of, inr,^-"n,"1. care o frecventeazi, ci este motivat pentru a studia ti a reuFi, ce ii face plAcere
si meargE la ore gi cA igi iubeqte gcoala. Drept exemple, vom prezenta cate un
Rezilienqa tcolarE item reprezentativ pentru fiecare aspect luat in considerare de Cefai in
evaluarea rezilientei qcolare:
l
Pentru Wang, Haertal 9i Walberg (1994), aceasti
-. formi specifici de iezi- a) ,,ii place se-i aiute pe ceilalti elevi (la activitetile din clas5, dacd sunt
lienti reprezinte probabilitatea ridicati de a reuli la gcoaf:
9i i" f. Ur" intristali ori s-au lovit)";
.u.u ."rrlte"'ir." I
sfarpit alte proiecte, in ciuda adversitilii mediurui
ai., ia.ucte- b) ,;Trece cu bine peste situatiile gi dificulti le care survin zi de zi in clasi";
risticile, condiliire qi experienfere precoce. Un elev
poate fi considerat rezilient c) ,,Participi activ la via[a clasei".
dactr pdstreaz; niveluri ridicate de motivatie
pu"o" , ."rqili a""a
rezultate gcolare bune, in ciuda faptului ce, din "r"
cauza e.,e.rim"nt"lor Cei gapte itemi sunt cotali pe o scali Likert cu patru trepte, mergand de la I
ditiilor cu caracter stresant, este in pericol sa obtini "i "o.,-
rezultate - ,"ri;;;;;;; ,,adeverat in cea mai mare parte a timpului" (A) la ,,rareciri adevirat" (D).
si, in cele din urma, sA abandoneze gcoala (Alva, 1991). ' .--^
Instrumentul creat de Cefai a fost completat de 47 de cadre didactice de la
. Pentru a evalua rezilienla gcolari, Martin 9i Marsh (2006) au formulat sase
itemi care se referl la capacitifile elevilor de a f"." Fase qcoli primare, care l-au utilizat pentlu a evalua 995 de elevi. Rezultatele I
fuia i#_rn *; il;;; obtinute arati ci acest procedeu permite descoperirea grupurilor-clase rezi-
egecurilor, incercirilor, adl.ersitStii
9i presiunii in.cadrul ;tolar. Cu titlu de liente pomind de la evaludri individuale.
exemplu, reproducem doi dintre acegti itemi:
I
-,,Cred ci md descurc bine cu presiunea generat; de activitatea
gcolar;,, Rezilienla in raport cu derularea carierei
(itemul 4);
Aceasti formi specifica de rezilienfd s-a impus ca urmare a evoluliilor
- ,,increderea mea in mine nu este afectat; de o nota slab,i,,
(itemul 5.1.
pietei muncii, schimbirilor referitoare 1a siguranta muncii, numeroaselo! I

Cefai (2004) propune o alte modalitate de schimb5 organizationale. Waterman, Waterman 9i Collard (1994) descriu
ev-aluare a rezilienlei gcolare,
realizati, de data aceasta, de persona-tul didacric. in lucritorii rezilien!i in ceea ce priveEte cariera ca pe nigte indivizi care sunt
acest s.";, a;f;i p."pr""
gata se se transJorme pentru a urma ritmul schimbirilor. London (1983) preci I
utilizarea unui instrument format din itemi.u." jir"""rla
Sapte r" rr_;_
toarelor trei aspecte, ce se considerd ci acoperi zeazA ci in cazul lucretorilor rezilienti in ceea ce privegte evolutia carierei este
in intregim" ,"rr,,urr1"i probabll si-qi asume riscuri gi si reugeasci in situatii care pot evolua in funclie
in situalia tcolar;: (a) comportamentul prosocial qi
,firri.t,"l_fri
[j""rt"r,o-i" el de capacitatea lor de a avea initiative gi de a adopta comportamente adaptate.
rezolvarea de probleme; (c) angajamentul elevului I
fale a" p..r"." DupA acelagi autot persoanele reziliente in privinta carierei rezist; mai mult
"Jririlii"
I :lfl lisque r.,ye de ra .uvLnrere.4dnl,a, l,ln. tarttnt\tp. c,,,!h.
An, ctnn. Rt\o118
la perturba{ii, chiar daci mediul este mai putin propice gi sunt capabile si
\,\< \uu: r@ tv o)n tttt:tr Ll.nhtatioq Stot.st.
' rn a(easra caregorie s R5sesc maj are< Ldr.dioltur
. A1; t. fac; fate situatiilor de muncA dificile. Aceste persoane se adapteazl mai ufor
dcrcb st.l. krtiliard ar Iu i l\t(cubbin,
, a Thr,mpen ir L,d.\ti snfinbrit,,t,r tiolc at lui McCubbrn sil}lom;; -**" \ rccu bbin schimbirilor ce survin in cariera lor. I
i nnrre m(rrumenrpre aceslei ,esr.-p;ri riqureaTa
r hompson ti EI\cr.
ttdinann.tk dttnpin jn,,i/rrh al tui McCubr"ur, Pornind de la lucrarea lui Waterman rt al. (1994), unde sunt examinate opt
calitAti asociate rezilienlei in domeniul muncii - flexibilitate, creativitate,
I

I
SERBAN IONESCU COIETTE ]OURDAN.IONESCU
Tratat de rerlienli asistatS. Ev. uarea rezilienlei
'I

I
 I

l" autonomie, ambitie, dorint5 de a invAta lucruri noi, capacitate de a cdnstrui

noi prDiecte de carieri, incredere.in sine gi capacitate de a se mentine la curent
cu nouttrtile dintr-un domeniu
-, Goryan, Craft Si Zimmermann (2000) au
elaborat o scale de evaluare a acestui tip de rezilienli. Este de remarcat totu$i
Evaluarea conceptelor inrudite
Ointoarcere la origini: evaluarea capacitilii de recuperare
1I9

ci Gorran et 41. nu mentioneazi in articolul lor lista de itemi care compun Scala scurti de rezilientd sau BRS' a fost concePutd de autorii sdi (Smith,
scala p'e care au creat-o. Dalen, Wiggins, Tooley, CtuistoPher 9i Bemard, 2008) Pentru a evalua rezi-
lienta pomind de la sensul ,,cel mai elementar" al acestui concept, acela de
recuperare (lo borl,rce back) 9i de revenire duPA Perioada de stres'
Rezilienla in fafa su icidu lui BRS este formati din gase itemi, iumitate fiind formulati pozitiv li cealaltA
jumitate negativ. Urmitoarele doue exemPle ilustreazA acest mod de formulare:
In elaborarea lnttentarului de rczilienli in fnlo suicidului (SRI-25), Osman,
Gutierrez, Muehlenkamp, Dix-Richardson, Barrios gi Kopper (2004) au
finut ,,Tind s5-mi levin duPi Perioadele dificile" (itemul 1);
cont de factorii interni de protectie, de factorii externi de protectie
lide -
,,imi este dificil sA ma refac atunci cAnd am vreun necaz" (itemul 4)'
stabiliratea emotionali. -
) Factorii intemi cuprind credintele sau sentimentele pozitive fatA de sine
fat; satisfactia oferite de viati.
de
$i
Toti itemii BRS fac referire la evenimente negative: Perioade de timP
Ite;rul 13 - ,,Sunt mAndru de multe lucruri bune care mI privesc,, _ con- dificile, evenimente stresante, dezamlgiri. Subiec!ii evaluali trebuie sI indice
stituie .oncretizarea acestei categorii de factori. gradul in care sunt de acord cu cele gase enunluri ale acestui instrument, Pe o
Faitorii externi se refertr la capacitatea individului de a ciuta resurse ext- scali cu cinci trePte.
rioale (rude apropiate sau p!ieteni) care-l pot ajuta atunci cand intampini Scala BRS a fost administratd unui numir d Patru eqantioane: douA
difiorl:eli sau are ginduri suicidare. formate din studenti (128 Si, lespectiv, 6'1); un altut format din Pacienti car-
As:iel, itemul 3 stipuleaze cA ,,Apropiatii ar gtrsi timp sA mi asculte, daci diaci aflafi in convalescen!5 (113) 9i un al Patrulea format din femei (20 avind
ag lorbi serios ce intentionez sd-mi pun captrt zilelor,,. diatnosticul de fibromialgie 9i 30 rePrezentand un subgrup de control)'
Factorul stabilitate emotionalA se concretizeaze in itemi cari reflecti Subiectii au avut de comPletat, Pe lange BRS, doua alte instrumente de e!'a-
credin:ele desple capacitatea persoanei de a-$i contlola gAndurile suicidare luare a rezilienfei: Scola Connor-Dattidsorr (CD-RISC) 1i Scald de reziliettti a
atunci cand este confruntate cu evenimente perturbatoare din punct de vedere Errlrri a lui Block. in Plus, cu diferente de la un e$antion la altul, au fost admi-
emotiLr:1a1. nistrate instrumente menite sA evalueze anumite caracteristici personale ale
As:iel, textul itemului l8 este:,,Dactr sunt singur(i) Fi iz;lat(I) de ceilalti, subieclilor (optimism/pesimism, alexitimie, Personalitate D etc'), strate8iile
imi p!.: controla gAndurile suicidare lor de adaptare, relafiile lor sociale (suslinere socialS 9i interactiuni sociale
Cei:5 de itemi ai inventarului se repartizeazi astfel: noutr pentru subscala negative), starea lor de sendtate (anxietate, depresie, simtome fizice, stres
factoii interni, opt itemi pentru subscala factori externi gi opt itemi pentru perceput etc.).
subscala stabilitate emotionali. Itemii sunt cotati de la 1 (,,dezacoid total,,) la Rezultatele oblinute arati ci BRS are o buni consistente interni (mergAnd
6 (,,ac,:l total'). de la 0,80 la 0,91) 9i o buni fidelitate test-retest (0,69 la o luni 9i 0,62 la trei
luni). Analiza factoriali indici faPtul c; un singur factor explici 55 PanI Ia
67% din varian[d.
Scorurile BRS au corelatii Pozitive cu alte instrumente de misurare a rezi-
lientei, cu optimismul, scoput viefii, afectul Pozitiv (in trei dintre eFantioanele
) Bri4 Resilin.e ktie.

5ERE1,i iONESa" 5t COLETTE IOURDAN-tON ESCU Tratat de.ezilienla atistatt r Evaluarea rezilinlei

studiate) qi cu numdrul de zile de exercifiu fiziclsipttrm6ni in egdntionul
120
pacienlilor cardiaci aflafi in cgnvalescenfi. se observi corelafii negative cu
pesimismul gi alexitimia, interacfiunile sociale negative, comportamentul
delisitor, negarea gi autoculpabilizarea, stresul perceput, anxieiatea, depre-
sia, afectul negativ gi simptomele fizice, oboseala (in eqantioanele de pacienfi
cardiaci gi de femei) gi durerea (in egantioanele de femei). pornind de Ia acesie
rezultate, smith ef al. (2009) conchid c6 BRS poate avea un loc aparte in
cercetarea medicali intrucat, in cazul persoanelor deja bolnave, evaluarea
capacitifii de recuperare gi de restabilire poate fi mai importanti decit
evaluarea abilitetii de rezistenfi in fala bolii.
Dezvolta rea posttra u matica
Dezvoltarea posttraumatici poate fi evaluati cu metode calitative si cu
metode cantitative. in prima categorie intri, mai int6i, interviurile cu i1t.uua.i
deschise referitoare la ceea ce s-a schimbat in viata subiecfilor in urma traumei
sau la beneficiile gi schimbirile pozitive percepute de respondenfi. Maniera
de a adresa intrebirile
pozitiae trdite
- punand accentul pe schimbiri iau pe schimbirile
- influenleazi rezultatele.
Interesandu-se de beneficiile percepute in urma unei traume gi admi-
nistrAnd, in acelagi timp, o metodi cantitativi (Inrentarul deanltdrii post-
traumatice), sears, stanton gi Danoff-Burg (2003) constati cE nu existi
nicio
corelafie intre gisirea de beneficii gi scorul obtinut la Inaentnrul de dezaoltare
posttrauntaticd. Acest rezultat duce autorii citafi la concluzia ci
gisirea de
beneficii (conceputi ca o misuri a procesului care conduce la aplpiEia dez-
voltirii) gi dezvoltarea ca atare sunt concepte diferite.
Evaluarea calitativd poate fi realizati, de asemenea, cer6ndu-i persoanei
si
redacteze o disertafie pe tema diverselor evenimente de viati pe ca."
l"-,
trdit, utilizand tehnica istoriei de via[i sau focus grupurile. Metodele calitative
au avantajul de a identifica toate sectoarele unde se poate manifesta dez_
voltarea posttraumatici, gi nu numai pe acelea avute in vedere de scalele
sau
inventarele de dezvoltare.
in ceea ce priveqte evaluarea cantitativd, au fost elaborate trei instrumente:
- Primul este scaln de dezrsoltnre relatiud la stres (EDRS), conceputi de park,
Cohen 9i Murch (1996). Aceasta e formatd din 50 de itemi care se referi
la schimbirile ce pot interveni in privinfa resurselor personale, rela!iilor
sociale, filosofiei de viati qi strategiilor de adaptare.
SERBAN IONESCU 5r COLETTE
JOURDAN-tONESCU
l.
Printre itemii care f.ormeaza EDRS se numiri: ,,Afi invifat si fiti deschis gi
121
si comunicafi mai sincer cu ceilalfi"; ,,Ali invtrfat str avefi mai multi incredere
in propria persoand". Rispunsurile sunt notate pe o scali mergAnd de la
0 (,,absolut deloc") la 2 (,,in mare misuri").
EDRS existl in alte doutr variante: (a) o versiune mai scurti, formati din
15 itemi, cei mai saturafi in factorul scos in evidenfi de analiza efectuati
(Cohen, Hettler gi Pane, 1998); (b) o varianti in care itemii gi formatul ris-
. punsuril6r au fost revizuifi astfel incAt si permitd gi raportarea schimbirilor
negative (Armeli, Gunthert qi Cohen,2001).
- lnaentarul de ilezooltare posttraumaticd (IDPT) a fost creat de Tedeschi gi
Calhoun (1996) gi este format din 21 de itemi. Instrument autoadminis-
trat, el permite evaluarea, pe o scali de la 0 la 6, a percepfiei pe care o "a
au subiecfii asupra schimbirilor pozitive consecutive experienlelor trauma-
tice. Printre aceste schimbiri figureazi enunfuri Precum: ,,aprecierea
fiecdrei zile"; ,,prioritifile mele in viafi" sau ,,a mi sim[i autonom".
l*
O analizi a componentelor principale a permis evidenfierea a cinci sub-
posibilitili", ,,a fi in relalie cu ceilalli", ,,puncte forte personale",
scale: ,,noi
,,apreciere'a viefii" gi ,,schimbare in plan spiritual". Caracteristicile psiho-
metrice ale IDPT sunt bune. Coeficientul alfa al eqantionului normativ a fost
de 0,90, iar intercorelafiile in interiorul scalei variazi de la 0,62 la 0,83. Daci
pentru scorul total fidelitatea test-retest evaluati la un interval de doui luni
este acceptable (0,71), ea este destul de slabi pentru anumite subscale,
precum aceea care vizeazl forfele personale (0,37).
Scala orientatd cdtre identificarea beneficiilor (EDB) este un chestionar cu
-
17 itemi (Antoni, Lehman, Klibourn, Boyers, Culver, Alfieri et nI.,200'l;
Tomich gi Helgersory 2004), elaborat pentru a evalua cregterea personali
la femeile cu cancer de sAn gi folosit, ulterior, in cazul bdrba{ilor 9i
femeilor HlV-pozitivi. Itemii sunt nota[i pe o scali cu cinci trepte
(mergAnd de la ,,pu!in" la ,,absolut"). Tofi fac referire la prezenfa can-
cerului (,,Faptul de a avea un cancer...") 9i urmiresc beneficiile per-
sonale care ar putea decurge din aceasti situa!ie: responsabilizarea
' persoanei, creqterea capacitifii sale de a accePta lucrurile etc.
Evaluarea cantitativd faciliteazi cercetirile pe scari largd efectuate asupra
unor populalii diferite care au suferit traume qi permite inlelegerea mai bund
Tratat de rezilienll asistattr r Evaluarea rezilienlei
I
a dezvolttrrii posttraumatice. Cele trei instrumente prezentate au totuii mai
I multe limite (Park $i Lechner, 2006):
- niciunul dintre instrumente nu a fost \.alidat pe mai mult de o populatie
I
(EDRS 9i IDPT au fost validate pe elevii de liceu nord_americani,
iar
EDB pe pacientele cu cancer de sin);
- efectele pozitive nu pot fi decat acelea incluse in itemii instrumentelor
resPective;
I cu exceplia variantei revizuite a fDRS, efectele negative nu sunt
-
et aluate;
ingiruirea efectelorpozitive care fac obiectulitem ilor acestor instrumente
- pi PVS-lll (vezi Maddi, Harvey, Khoshaba, Lu, Persico qi Brow, 2006)3. Aceste
I poate provoca printre subiecfi o tendinfa de a crede cA trebuie neapirat
str spuntr ceva pozitiv;
unii itemi pot fi dificil de infeles;
-
atunci cand alegerea respondentului se indreapta spre absenta schim_
l -
birii, este dificil
- din cauza manierei in care sunt concepute for-
mularele acestor instrumente
- de a deosebi intre existen;a acestei
schimbiri anterior diagnosticului de cancer fi lipsa oricirei schimbiri
in pri\ inla respecti\';.
Robustefea
Prima incercare de evaluare a robustetii apirea in Iucrtrrile Suzannei
Ouellette-Kobasa (Kobasa, 1979, 1962; Kobasa, Maddi gi Courington, 1981;
Kobasa, Maddi gi Kahn, 1982; Maddi 5i Kobasa, 1984.) Instrumentlul originar
cuprindea 19 scale diferite. Din cauza irelevantei a 13 dintre ele, au fostpistrate,
la inceput, gase scale: (a) scalele de instriinare fati de sine fa1tr de munci
9i
(utilizate pentru a misura componenta angajament a robustetii); (b) scala
locului controlului gi scala neputintei (utilizate pentru a evalua dimensiunea
control) 9i (c) scala de structure cotnitivtr 5i scala de sigulanti. (pentru a
misura dimensiunea provocare), in cele din urmi, scala de strutturi cognitivi
fiind eliminati (Kobasa et al.,1982), er.aluarea robustetii s_a ficut cu cele cinci
scale rEmase. Rezultatul acestei evolutii a fost un chestionar cu 71 de itemi,
cunoscut sub numele de UHSr. Acest instrument este considerat a fi instru_
mentul de primi generatie pentru evaluarea robustetii (Funk, 1992).
i U .,a::t*.d Hardi?ss S.nlz.
SERBAN IONESCU 5l COTEITEIOURDAN-IONE5CU
Urmatoarea etapA a constat in crearea a dou; noi instrumente: AHSI, cu
20 de itemi (vezi McNeil, Kozma, Stones qi Hannah, 1986) 9i RHS', confinind
35 de itemi (vezi Hull, Van Treuren gi Vimelli, 1987), reprezentend a doua
teneratie de instrumente de evaluare a robustetii. Aceste douA scale sunt
formate din itemi provenind din UHS qi permit calcularea unui scor al
robustetii. RHS permite, de asemenea, calcularea unor scoruri separate ale
controlului, antaiamentului li infrunterii provocS!ilor.
Aceabte etapi a fost urmatd de aceea a elabordrii insttumentelor din cea
de-a treia Seneratie, cu precidere a Pelsofial Views Suruey sau PyS (Hardiness
Institute, 1985), format din 50 de itemi. Problemele, in special metodologice,
provocate de PyS au dus in anii 1990 la elaborarea a doui noi variante, PVS-II
doui variante cuprind exclusiv itemi special formulati pentru evaluarea
robustelii. Ele sunt constituite dintr-un numir egal de itemi formulali pozitiv
Fi negativ, pentru cele trei componente ale robustetii. Numirul itemilor nu
este egal: 50 pentru PyS-II Si 30 pentru PyS-IIl.
Pentru a scurta timful de aplicare a PVS, a fost creati o noud lariant6,
Py5-III-R, care contine 18 dintre cei mai fideli gi mai valizi itemi ai versiunilor
precedente (Maddi el al., 2006). in PVS-\ , angajamentul, controlul 9i
infruntarea provocerilor sunt mAsurate, fiecare, prin trei itemi formula{i in
manieri pozitivtr 9i trei in manieri negativ5. Mai multe exemple de itemi vor
permite inteleterea manierei in care este realizate aceastl a treia variantS.
. Pentru componeita ongojameltti
,,MI trezesc adesea cu tendinta arzetoare de a relua lucrurile de unde s-au
oprit."
,,imi este dificil si-mi imaginez o persoana entuziasmatl de munci."
. Penku componenta controll
,,Atunci cand fac proiecte, sunt sigur ce le voi realiza."
,,Majoritatea lucrurilor care se intample in viatE trebuie si se intimple."
. Pentru componentaiflfruntnrea protocdrilor.
,,Schimbirile rutinei mi determina str invtrt."
,,Nu sunt pretetit si gestionez problemele nealteptate ale vietii."
I Abidgcd Hadiess Scale.
1 Rmised Hardilless Scale.
I in ciuda acestei evoluln, varianta oriAinale a PyS a fosl utilizat, in 2005, intr-o cerceiare asupra
manaSerilor iraninj, intreprinse de Ghorbani Si watson.
Tratat de reEilienlS asistatl r Evaluarea rezilienlei
 I
,

124 PVS-lll - ale cirui fidelitate gi validitate sunt considerate adecvate

- . Pentru c d4 sexs: 12s
este utilizat ca instrument de evaluare a robustetii in trei studii realizate de ,,Traversarea unor situalii dificile m-a ajutat se-mi recunosc adevrratii I
Maddi et al. (2006). Cafva ani mai tarziu, Maddi, Harvey, Khoshaba, Fazel gi prieteni" (itemul 7).
Resurreccion (2009) il administreazi unui numlr de 11 popularii de studenti,
in total 2 752 de persoane. Coeficientul alfa calculat cu aceastd ocazie este de Studiul vatidirii LGHS asupra a 220 de pdrinli indoliafi care pierduserS, cu I
0,74. Scorurile la cele trei componente ale robustetii au corelatii pozitive doue luni inainte, un foetus/nou-nascut, Precum Si o retestare la un interval
ridicate cu scorul total al robustefii: 0,82 pentru angajament, 0,74 penttu de pase luni (asupra a L92 dintre subiectii carora le fusese administrate initial
control gi 0, 76 pentru infruntarea provocirilor. LGHS) arctd ce acest instrument este valid, fidel gi sensibil la variafiile
Bartone a elaborat o Scald a predispozitiei pe tru rcziliel1ld, delcrisi qi ea ca o nivelului de robuste[e. t
scal; de evaluare a robustelii de generatia a treia. Versiunea originali a aces- Smith 9i Gray (2009) au elaborat un instrument de evaluare raPidA destinat
tui instrument (Bartone, Ursano, Wright gi Ingraham, 1989) are 45 de itemi. mAsurtrrii robustetii personalein cadrul populaIiilor de lesbiene, homosexuali.
O varianti ulterioari (Bartone, 1991) este formati din 30 de itemi Si, in 200-Z bisexuali gi transsexuali urmirind, cu Precidere, c /ofrl acestor Persoane de I
Bartone propune o variante scurtatS, formati din 15 itemi (DRS-1Si). Aceast5 a inlrunta mesajele sociale negative referitoare la identitatea sexualS sau de
ultimi variant; are o buni consistenti interna (coeficient alfa de 0,82) qi o ten. Acest instrument, Pe care Smith 9i Gray il numesc Sc/?lo curniul i de n
buni validitate de criteriu. Fidelitatea test-retest la un interval de trei sdp- infrulta proaocirile, este format din 18 itemi. Dou; exemPle Pot ilustra
tdmAni este de 0,78 (Bartone,2007). I
compozitia acestei scale:
Alte doui scale de robustete au fost create pentru evalu;rile in situatii
particulare2. Prima este Scala de rcbustele a lui Lang-Goulef sau IGHS, 1l-ar|g, ,,Am curajul de a lua Partea drePt5tii" (itemul 10);
- dificile mi PregAtegte Pentru infruntarea
Goulet gi Amqel, 2003). fGHS a fost conceputA pentru evaluarea robuste;ii
-,,Traversa!ea perioadelor I
pArintilor indoliati in urma decesului unui foetus/nou-ndscut. Aceasta scalA provocdrilor viitoare" (itemul 13).
este formati din 45 de itemi, care reprezinti afirmalii fafi de care subieclii
evaluati trebuie s5-9i exprime acordul/dezacordul pe o scali cu cinci trepte. Coeficientul alfa al acestei scale este de 0,86, iar validitatea de construct I
Itemii LGHS evalueazi trei dimensiuni ale robustetii numite, aici, sen- este buni. Analiza factoriali scoate in evidenle un singur factor, acela cale
timent de control in raport cu evenimentele 5i cu incercirile viefii, o odentare definegte ,,curajut de a infrunta Provocerile" ca Pe o noui maniera de a con-
activi (corespunz;toare angaiamentului, aqa cum l-am menlionat anterior cepe robustetea Personale.
cand am prezentat PyS) Fi tendinta de a g;si/atribui un sens existenlei dupe I
un eveniment dureros. Urmetoarele exemple de itemi ilustreaze aceste trei
componente ale IGHS. Adaptarea rezilienta
. Pentru sentimenllrl de cotltroll Elaborarea unei scale de adaPtare rezilienti are drePt punct de Pornire I
,,Cred cd, atunci c6nd fac proiecte, le pot realiza" (itemul 11). modelul Laurei Polk (7997, 2000) care a identificat, in publicaliile existente,
26 de viriabile asociate rezilientei, Pe care le-a SruPat in Patru modele:
. Pelltu orien!nrcn oc!itii
I
,,DacA traversez o perioadl dificili, sunt gata se caut sprijin,, (itemul 2). - modelul dispoziliilor se referi Ia triseturi Personale Precum inteligent6,
stimd de sine, incredere ill sine sau eficacitate Personali Qi rePrezinta
i Drspo:lroxnl R.ril. r r S, o/.- 15. facto de protectie,
: N{entio m, deasem. ea,Scohdcrcb sttlt rtqritoatt ttl ii n]/,ft etaboratr de poDock (!ezi polock
- modelul relntion|l gt.upeaz| comPetentele sociale care ii permit subiec- I
$i Duf!, 1990) fi rormau, in lersiunea sa finale, din 3.r de iremi. A.easr6 scal; esre desrinat;
evaluini robustelii Ia prsoanele care se.onfrunti cu probteme de sefirare. tului si obline sustinere sociale Ei si se an8aleze in roluri sociale Ia
i La g-Golttct Hordn1ess S.ak. nivel interpersonal gi social;
I

I
SERBAN IONEsCU 5t COLETTE IOURDAN-IONESCU Tratat de rezilienli asistatl r Evaluarea rezilienlei

I
 I
ll

ll."o - mod,ell:I filosoJic face referire la credintele ce faciliteazi atribuirea

sensului, definirea scopurilor gi o perspective echilibrate asupra vietii;
- modelul situatioflal se refera la capacililile cognitive, straiegiile de
rezolvare de problemg, capacitatea de actiune gi de analizi a conse_
cinlelor acesteia in situatii in care subiectul trebuie si faci fard stresului.
Toate elementele acestui model corespund exact adaptirii reziliente.
Pentru Sinclair
li Wallston (2004), adaptarea rezilienta se referi la tendirila
subiectului de a utiliza intr-un mod eficient capacit;lile sale de evaluare
cognitivi in contextul unei aboldiri flexibile, angaiate, creative, de rezolvate
activi a problemelor, in ciuda condiliilor stresante in care se afli. in plus,
expe entele eficiente de adaptare amelioreazE trislturile personale precum
increderea in sine sau optimismul, care, la 16ndul lor, intiresc voinla de a in_
cerca rezolvarea activd a altor probleme. Astfel, prezenta unei adapteri rezi_
liente poate insemna c; subiectul are o mare varietate de trisituri personale
care favorizeazi rezilienta.
Pomind de la aceste considerafii, Sinclair
tiWallston au elaborat o Scdlli
scurli de adnptare rezilienti sau BRCST. Aceasti scali este formate din patru
itemi, formulati in functie de maniera in care este conceptualizattr adaptarea
rezilient;. Aceiti itemi sunt:
sale, intr-un sens similar predicfiilor, cu instrumentele care misoare resursele
personale de adaptare (optimism, eficienli personald etc.) sau cu cele care
mdsoarA starea de bine psihologic.
Mentionim, de asemenea, ci Hu gi Gan (2008) au elaborat in China o scale
de rezilientA pentru adolescenti, unde rezilienta a fost definitd ca un proces
de adaptare. Scala de rezilierrli petltru adolescetltii chitezi sau RSCA] are 27 de
itemi, clasificali in funclie de urmitorii cinci factori, care explici 52,4% din
varianla totale: (a) planificarea obiectivelor; (b) cSutarea aiutorului; (c) sus-
tinerea familialtr; (d) controlul afectelor;9i (e) gAndirea pozitivd. Coeficientii
alfa pentru intreaga scaltr gi pentru cele cinci subscale corespondente factorilor
sunt mai mari de 0,70. Corelalia cu scorul scalei elaborate de Wagnild 9i Young
este de 0,53.
O analizi factoriali a confirmat faptul ci factorii descri5i, in numtrr de
cinci, se grupeazi astfel:
- planificarea obiectivelor, controlul afectelor gi 96ndirea pozitive cores-
pund unui factor de nivel superior numit ,,fortd individuali";
- ciutarea ajutorului Si sustinerea familialS corespund unui al doilea
factor de nivel superior, numit,,folttr asociattr sustinerii".

- ,,Caut activ inlocuirea pierderilor pe care le-am suferit de-a lungul

vielii";
- ,,Cred ci mtr pot dezvolta intr-o maniertr pozitivi infruntand situatii
dificite"j
- ,,Caut solutii creative pentru modificarea situatiilor dificile,,;
-,,Indiferent de ceea ce mi se int6mpli, cred ci imi pot controla reactiile,,.
BRCS a fost administrate pe doui elantioane de persoane suferind de
artriti reumatismalS. in cazul primului eqantion (N = 90), care a beneficiat de
un program de interventie cognitiv-comportamentald, BRCS a fost admi_
nistrati de trei od. in cazul celui de-al doilea (N = 140), adniinistrarea nu a
avut loc decat o singuri datE. Rezultatele scot in evidenli o consistenli internd
(coeficient alfa Cronbach) care variazi intre O,6l gi 0,71- Rezultatele
obtinu te
arat;, de asemenea, cE BRCS este sensibili la modificarea ir timp a adaptirii
reziliente. Validitatea convergenti a BRCS a fost demonstrati de corelaliile
,,Fo(a psihicS"
in 1985, James Loehr, psiholog specializat in domeniul sportului, a creat
termenul de,,forti psihice" @1et1tal tolLgftfless), pentru a descrie capacitatea de
a mentine in mod sistematic o performanli ideali in focul competifiei.
Goldberg (1998) prezinte forfa psihici ca pe capacitatea de a renagte dupi
nenorociri gi e$ecuri repetate, iar Could, Dieffenbach gi Moffet (2002) o descriu
in termeni de reziliente, perseverentd gi gestionare reu$itA a adversitAli.
Loehr (1986) este autorul lttl,efltorului de petfornntlti psiltologici sau PPP,
instrument format din 42 de itemi care se repartizeazd intr-o manieri egali
intre cele gapte scale componente: incredere in sine, controlul energiei nega-
tive, controlul atentiei, controlul vizualizdrii Ei imageriei, motivatie, energie
pozitiva, controlul atitudinii. Fiecare item este notat pe o scale Likert cu cinci
trepte, astfel incat scorurile scalelor variazi de la 6la 30, iar scorul total, de la

\ Bn.lRc.ili.nt
1 Resili.n.e Scala lot Chi ese Adolcs.?j1ts.
Ca].,ng srnl.-
'1 Psyd$logial Pcthr tn cc lllltatorv.

SERBAN IONESCU 5I COLETTE

]OURDAN.IONESCU
Tratat de rezilienll asistati r Evaluarea rezihenlej

I
 I

128 12 la 210. Cateva exemple de itemi permit o mai bune intelegere a iompo- in 2004, Middteton, Marsh, Martyin, Richards, Savis pi Perry constatd ca
ziliei PPl. rezultatele lor nu sustin structura cu gapte factori a PPI. Golby, Sheard gi van I
Wersch (2007), care au evaluat validitatea de construct a PPI at lui Loehr pe
. Pentru scala ir.redet e irr sine: 408 sportivi (dintre care 303 bdrbati 9i 105 femei), ajung la aceeaii concluzie.
,, imi pierd foarte repede increderea in mine" (itemul
'15) Acegti autori scot in evidentS o structuri factorialA cu patru factori a fortei I
,,Sunt un competitor puternic din punct de vedere psihic" (itemul 29) psihice: hotarare, incredere in sine, cotnitie pozitivi gi vizualizare, care
explicA 55,7% din vadante. Pe aceasti baztr, ei propun un nou instrument, cu
. Pentru scala cortrolul elvrgiei negatioe'. 14 itemi, Inoentarul Petformlnlei Psihologice - 1)orinnla A sau PP1-4. O analizi
I
enervez sau mi se face teami pe parcursul unei competitii"
,,Mi factoriale exploratorie ulterioari identifice un singur factor subiacent con-
(itemul9) ceptului de,,forte psihici". Pornind de la aceste rezultate, Golbv ea al. consi-
,,Chiar daci sunt probleme care md tulburi, imi pot pEstra calmul pe derFL cd PPI-A este, din Punct de vedere psihometric, un instrument mai
parcursul competitiei" (itemul 37) puternic decdt PP/. l
Ca urmare a criticilor la care a fost suPus PPI, au fost elaborate alte instru-
. Pentru scala co,r trottll ate lieil mente de evaluare a fortei Psihice:
,,Devin distrat gi imi pierd atentia pe parcursul competiliei" (itemul3) I
,,imi pot controla rapid emotiile care intervin, recipitandu-mi concen- - Cheslio 0t l forlei psihice (Melllal Toughness Quastiolltnire sau .\'lTQ),
trarea" (ilemul l7) propus de Clough, Earle Ei SeweU (2002), format din Patru scale -
control, infruntare a Provoc;rii, angaiament 9i incredere - care, Ia
. rAndul lor, sunt formate din subscale;
I
Pentru scala cotlrol uizunlizirii 5i nl inageriei:
,,inaintea competitiei, mi imaginez avand o perforinante perfecte" Chestionorul fotlei psihici, enoliolqle $i corPorule (Metttal, Entotiotnl and
-
(itemul 1) Bodilq Toughrcss lltt'c tory sau MEB-Tough), cu 43 de itemi, elaborat de
Mack gi Ragan (2008); I
,,inaintea competiliei, mi imaginez traversand situatii dificile'i (itemut 25)
Chestionnrul fotlei psihice in domeniul sportului (SPorts l\4e tnl TorLghness
-
' Pentru scala molira!iei Questiot1t1lil.e san SMTQ), creat de Sheard, Golby gi van \\iersch (2009),
,,Sunt foarte motivat sA dau tot ce am mai bun" (itemul 5) instrument cu 14 itemi, care mesoarl factorii incredere, constanti Si I
,,NIA plictisesc gi mi simt epuizat" (itemul 33) control.

. Pentru scala ,lergie pozititi I

Evaluarea riscului gi protecfiei
,,Pe parcursul competitiei, mA simt in stare sa-mi mentin emotiile pozitive
la un nivel ridicat" (iiemul 6) in condiliile evaludrii rezilientei, evaluarea riscului rePrezirte un obiectiv
,,Tind s; md descurajez atunci cAnd, pe patcursul jocului, lucrurile iau o major. intr-adevir, prezen{a riscului - inteles ca adversitate, ca tlauma, ca
I
intorsetur; ne8ativi pentru mine" (itemul 20) aparitie a unui eveniment stresant sau acumulale cronic; de griii - este o
conditie prealabili pentru evidentierea procesului de rezilienli. SA Precjz;m,
' Pentru scala.o,tlrolul nlil difitir de asemenea, ci prezenta Qi intensitatea riscului trebuie detectate la diferite
,,Pe parcursul competitiei, am ganduri pozitive" (itemul 7) niveluri: individual, familial Ei de mediu Prezenfa riscului imPlici, din I
,,Antrenorii mei ar trebui si considere atitudinea mea ca fiind adecvate" punctul de vedere al acestui Tldfat, Punerea in Practice a unor strategii care
(itemul 35). vizeaza construirea rezilientei.
I

I
SERBA\ IONEsCU 5I COLETTE ]OUROAN.IONESCU Tratat de rdlienlt arittati . Evalu.rea reziljenlei

t_
I
Din numeroasele instrumente ce permit inventarierea factorilor de risc la
I diferite vArste gi in diferite contexte a ctrror prezentare ar putea face obiectul
-
unui capitol separat am ales Lisla de iwegislrarc a
- fnctoritor de risc familiali
sau FRFC, (Dwyer, Nicholson gi Battistutta, 2003). Ea permite evaluarea
I expunerii copiilor la factorii de risc din mediul familial. FRFC se prezinti in
doul variante: FRFC-P (la care rlspund pdrintii) fi FRFC-F (completati de
educatorii copiilor). in acest text, ne vomfocaliza asupra variantei elaborate
pentru p;rinti.
I Domeniul Corr/ ict.,erbal pare,ltal fiproblenrc de dispozifie (5 itemi):
IRIC-P este formati din 45 de itemi care au fost seleclionali pornind de la:
- discutii cu educatorii in cadrul focus grupurilor, despre cauzele pro-
I blemelor de comportament pe care la intilnesc in clasele lo! (Nicholson,
Oldenburg, McFarland gi Drvyer, 1999);
- o revizuire minulioasi a publica[iilor disponibile, referitoare la factorii
I
care ar putea cregte riscul dezvolterii de probleme de sinAtate mentali
la copii;
- cunottinle clinice ale psihologi)or care lucreazi in echipa proiectului
longitudinal PROMA53, vizAnd prevenirea problemelor Je sinitate
mental; la copii (Nicholson, Oldenburg, Drvl'er ii Batistutta,2002).
Pentru a asigura o buni validitafe de continut acestui instrument, ,F/?FC-p
a fost prezentatA mai multor experfi in sinetate mentali, unor cercetitori
p5rinti ii a fost apoi experimenrati pe un grup de pirinti a 50 de aopii care
,i
frecventau o gcoali primari.
Itemii FRFC-P se grupeazi in cinci categorii corespunztrtoare unor domenii
de risc ce vor fi prezentate mai jos cu exemple.
. Domeniul Eleri lente de d|ti eforonllile i istlbilitote (g itemi):
,,N,luteri in cursul ultimilor cinci ani,,(itemul 16) (riscul este considerat
prezent dacd rispunsul este evaluat cu cel pulin cinci).
,,Divorful sau separarea p;rintilor in cursul ultimului an,,(itemul 43).
Domeniul 5fllrcarrd t'a iliali ;i statltt socioeco./,oll,ic:
,,Familie formati din doi pdrinti/familie monoparentali,, (itemul 9a).
,,Probleme financiare graye/, (itemul 12).
Fat],ilv Risk Fi(fur Ch(klist.
Tde la l.n.ncru.
PrcDrcting Aiit:h . ! i S(haol ptol.ct_
SEREAN IONESCU COLETTE ]OURDAN.IONESCU
'I
. Domeniul P/aclici parentale (8 itemi): 131
,,A jipa la copil sau a-i vorbi grosolan copilului" (itemut 38) (riscul este
considerat prezent daci itemul este notat ,,adesea" pe o scale de frecventA cu
trei trepte).
,,Pedepse fizice" (itemul 39) (riscul este considerat prezent in aceleaqi
conditii ca Ei la itemul precedent).
.
,,Conflict verbal grav intre adulti" (itemul 20) (riscul este prezent atunci
cand itemul este evaluat ,,uneori" sau ,,adesea" pe o scalS de frecvente cu trei
trepte).
,,Depresie sau anxietate" (itemul 24) (cotare identicd cu aceea a itemului
precedent).
. Domeniul CoDtportollerlt lrnrenl0l attisocill $i psiirotic (7 itemi)r
,,Problemi gravi de sdn;tate mental;" (itemul 29)
,,Pedeapsi cu inchisoarea pe parcursul ultimului an" (itemul 42).
. O alti grupare - numitA ,,Al[i iteni" este formati din patru itemi, printre
care Iigureazi urmdtorii doi:
,,Preocupare referitoare la viitoarea adaptare a copilului" (itemul 7)
,,Orice alt eveniment cu caracter dureros survenit pe parcursut ultimului
an" (itemul48).
Cu exceptia familiilor monoparentale, itemii sunt cotati de unul dintre
p'rinli (scor pilhte) 9i de partenerul/partenera sa (scor parferrer). Pentru itemii
31-34, riscul este luat in calcul numai daci cele doua scoruri mentionate
adeveresc prezenta riscului. Pe baza rispunsurilor astfel obtinute, se
calculeazi un scor de risc total $i scoruri de risc pentru fiecare din cele cinci
domenii mentionate (ai c;ror itemi formeazi scalele FRFC-P).
FRFC-P are o buni fidelitate test-retest. Din cei 45 de itemi, 15 au coeficientii
Kappa de cel pufin 0,75, iar 26 de itemi au un kappa bun qi acceptabil, cuprins
intre 0,75 li 0,40. Validitatea de construct, consideratd satisfecetoa!e, a fost
calculati prin raportarea Ia o serie de opt instrumente (evalu6nd practicile
parentale, sustinerea sociald, tacticile in situatie conflictuali, satisfactia
conjugali, depresia, anxietatea in situatie de stres, tris;turile psihotice etc.)
Sdnetatea mentalS a copiilor a fost evaluattr crt Lista de hlrcgistfirc o coDlllot-
tinte,ttelor copilul i a lui Achenbach (de 118 itemi).
Tratat de reziliehttr asistat: E!.tuarea rezitientei
'
 Cind coeficientul de consistenti intemi alfa pentru scorul risc total
acceptabil (0,70), coeficienfii alfa pentru patru dintre scale sunt medii, iar cel
al scalei comportament parental antisocial li psihotic este considelat slab.
Rezultatele oblinute de Drvyet et al. arcte ci 36,2% dintre copii au fost
expugi la niveluri medii (30,8%) sau ridicate (50,4%) de risc total. in funciie de
domenii, nivelul riscului varia intre 27,4"/o pentru domeniul Comportament
parental antisocial pi psihotic 9i 70% pentru domeniul Conflict parental gi
probleme de dispozilie:
Dwyer et al. (2003) au calculat, de asemenea, urmtrtorii doi coeficienfi:
tiscul atribuit (RA) unui factor de risc, coeficient care se refertr.la
- La fel ca pentru factorii de risc, evaluarea factorilor de ptotectie ale o
proportia incidentei unei tulbur;ri in populafia totaltr (cuprinz6nd,
deci, persoanele expuse gi neexpuse), care poate fi atribuitd expunerii la
factorul de risc luat in considerare. RA se calculeazd duptr urm;toarea
formulS:
(Incidental problemelor de (Incidenla problemelor de
sin;tate mentali in randul sen;tate mentald in grupul
populatiei totale) neexpus)
RA
Incidenta problemelo! de sinitate mentali
in populatia totali
riscul relatip (RR) al unui factor de risc reprezinti o evaluare a riscului
- in total, BPFI este format din 16 itemi, patru pentlu fiecare factor de pro-
suplimentar al populaliilor expuse la acest fator de risc de a dezvolta
o tulburare, in comparatie cu populatiile neexpuse..Se calculeazi dupi
urmetoarea formulS:
Incidenfa problemelor de sin;tate mentale in grupuI expus
RR=
lncidenia problemelor de slnitate mentale in grupul neexpus
Pomind de la datele obtinute, D$,yer el nl. au putut determina faptul ce
riscul evaluat de scala,,Practici parentale" este factorul determinant cel mai
important al npnritiei problemelor de sinAtate mentali Ia copil. Scorurile la
I Incidenla se referl la procentaiul de copii care au dez\.oltat noi probleme de $n;rate mentali pe
parcursul unei perioade de supraveghete de un an.
SERBAN IONESCU 5I COLETTE ]OUROAN.IONESCU
este scalele ,,Conflict parental 9i probleme de dispozifie" qi ,,Comportament
parental antisocial Ei psihotic" sunt li ele importante in pred'iclia apailiei
problemelor de sdndtate mentala la copil, dar intr-o mai mici misurtr.
Scorurile scalelor ,,Practici Parentale", ,,Conflict parental Ei Probleme de
dispozilie" li ,,Comportament parental antisocial $i psihotic" apar ca pre-
dictorii cei mai puternici ai persistentei problemelor de sinetate mentalA la
copil, Scorul scalei,,Structuri famitiali 9i statut socioeconomic" este un
predictor slab al problemelor de senetate mental{. Rezultatele obtinute de
Dwyer et al. arald,in cele din urm5, ci scorul ,, Evenimente de via[6 nefavorabile
gi instabilitate" nu este important pentru predictia aparitiei sau persistentei
problemelor de sdntrtate mentaltr Ia coPil.
importanttr maiori pentru evaluarea rezilienfei. Daci avem in vedere instru-
mentele deia prezentate ilr acest capitol, obseryem ca itemii acestora fac adesea
referire Ia facto de protectie. Anumiti autori - Precum echipa norvegiani
care se ocupe de evaluarea rezilienlei - pornesc in elaborarea instrumente-
lor chiar de la rezultatele cercetirilor care au permis descrierea factorilor de
protectie.
in aceasti secliune a capitolului vom prezenta un singur instrument,
Inuentarul factorilor de proteclie al lui Barrffi sau BPFI' (Baruth gi Carroll, 2002),
care vizeaze evaluarea celorpatru factod carecontribuie, conform publicatiilor
consultate de autorii sdi, la prezenia rezilientei la persoanele considerate
,,reziliente": (a) o personalitate adaptabili; (b) un mediu sustinetor; (c) un nu-
mIr redus de factori de stres ti (d) expeiente compensatorii.
tectie mentionat mai sus, care trebuie cotati pe o scale Likert cu cinci trepte.
Scorul total la BPFI variazd deci de la 16 la 80. Iati cate un exemplu pentru
fiecare factor de protectie luat in calcul:
a) ,,Me simt competent ti am o stimA de sine ridicati" (itemul S);
b),,Simt ce pot avea incredere in cel putin o persoani (aparFnand sau nu
familiei mele)" (itemul 11);
c) ,,Pe parcursul ultimelor trei luni, in familia/grupul meu de prieteni au
existat mai multe probleme decat experiente pozitive" (itemul 3);
d) ;,Simt ci, de-a lungul vietii, am ficut fati cu bine unuia sau mai multor
factori de stres" (itemul 15).
' Bn/uth Ptotcctil,e Faclors lil,c tory-
I
ll r Evaluarea rezjlienlei
L
Tratatde rezilienl5.sist
,l
l* Pentru intregul BPFI, coeficientul alfa indicA o consistentd interni de 0,g3.
Pentru Iiecare din cele patru scale ale BP,FI, coeficienfii alfa sunt, in ordine:
0,76, 0,98,0,55 ti 0,83.
1 = da), iar rtrspunsurile la intrebirile 8 gi 9 au fost cotate de la 0 la 3. Scorut
maxim posibil este 33.
ECIi a fost administrat pe 73 de indigeni gi pe 74 de neindigeni. Indigenii
proveneau din opt triburi. Circa o treime provenea din trei triburi din Oregon,
35"/" dirj. zo a centrali a Iowei, iar 28% apartineau unor triburi diverse, dar
Specificitate culturalS ;i evaluarea rezilienlei locuiau in doud zone metropolitane importante din Oregon 9i Ion'a.
Scorurile medii ale ECR au fost cuprinse intre 20,7 (DS = 6,8) pentru grupul
De mai multe ori, in paragrafele consacrate prezenterii instrumentelor
de 73 dd indigeni 9i 10,8 (DS = 7,71 pentru cei 74 de neindigeni. Conform
precrmScaladereziliexldelaborati deWagnild giyoung, scalaConnor-Davidson
(CD-RISC) sau Scala de rczilienld pentrr ndulti (RSA), ammentionat problemele
datelor psihometrice, coeficientul alfa Cronbach era intru totul satisfacitor
(0,83). Corelatiite item-total variau de la 0,3708 la 0,6330. in urma analizei
create de adaptarea la alte limbi/alte culturi a instrumentelor create in engleii
factoriale, s-au conturat trei factori. Factorul 1 (,,Identitate religioasi pi acti-
$i in contextul cultural nord-american, precum gi interesul cercetitorilor pen:
tru validarea transculturali a instrumentelor lor.
vitA comunitare") grupeazA intrebirile referitoare la: a) ce simt respondentii
despre identitatea Ior religioas;/spirituali; b) mtrsura in care aceasta ii ajuti
Vom prezenta acum exemple de instrumente care au fost elaborate fie
sau actioneaze impotriva lor li frecventa cu care respondenlii utilizeaz-at
pentru a corespunde unei anumite culturi, fie pentru a permite evaluarea
resursele, activititile qi mijloacele traditionale de ajutor ale comunitAtii lor
rezilienlei dintr-o perspectivA etictr, adici prin ceea ce are ea universal.
culturale, etice sau religioase. ASa cum era de a$teptat, cele trei intreberi
Luind in calcul necesitatea de a scoate in evidenti factorii culturali care
referitoare la limbai sunt saturate in factorul 2 (,,Limbaj"). Factorul 3 se referi
cont buie la rezilienta persoanelor aparginind minolititilor opriirate, Long
la,,ldentitatea etnici/culturalA".
9i Nelson (1999) au elaborat o scalA de evaluare a rezilientei in familiile popu-
Long 9i Nelson consideri cI elaborarea ECR constituie un debut in cer-
latiei autohtone din Statele Unite. Aceasttr siali, numitA Ehtie, culturi, religiel
cetarea modalitelilor pertinente din punct de vedere cultural de evaluare a
spiritualitate (ECR\ este formati din urmtrtorii 11 itemi:
rezilientei in comunitatea indigeni 9i poate fi utili in planificarea 9i ame-
liorarea serviciilor, ofe nd informatii asupra rezilientei familiilor autohtone
1. Ce simliti in leg;turtr cu originea dumneavoastri?
din Statele Unite.
2. Originea dumneavoastra vi este potrivnici?
Proiectul international rezilienti (Ungar, 2008; Ungar, Brown, Liebenberg,
3. Originea dumneavoastre vtr este de alutor?
Othman, Kwong 9i Armstrong, 2007; Ungar, Lee, Callaghan qi Boothrol'd,
4. Ce simtiti referitor la identitatea dumneavoastri religioasi?
2005; Ungar, 2010) a permis studierea rezilientei pe o populatie de 1451 de
5. Identitatea dumneavoastrl religioasl vtr este potrivnici?
tineri aflati in situatie de risc, triind in 14 comunitAti din 11 teri: Africa de Sud
6. Identitatea dumneavoastre religioase v; este de ajutor?
(Cape Town), Canada (Halifax, Winnipeg Si comunitatea de aborigeni inuifi
7. \Iorbiti mai mult de o limbi?r
din Sheshatshiu), China (China qi Hong Kong), Columbia (Medellin), Statele
7a. \'ii este este util faptul cI sunte!i bilingv?
Unite (Tampa in Florida), Gambia (Serekunda), lndia (Imphal), Israel (Tel
7b. \'i creeazi probleme faptul cd sunteti bilingv?
8. Palticipati la activititile culturale din comunitatea dumneavoastri?
Aviv), Palestina (Ierusalimul de Est ii Gaza), Rusia (Moscova) pi Tanzania
(Njoro).
9. .lpelati la mijloacele traditionale de aiutor din comunitatea dumnea-
Acest proiect a permis dezvoltarea unui instrument cantitativ de evaluare,
\-oastri?
numit Misurnrea rezilienlei la copii 9i ln titvri sau CyRMl, format din 28 de
itemi..TotodatA, au fost elaborate ghiduri de interviu, permifAnd in{elegerea
Rispunsurile la intrebdrile 1-6 sunt cotate de la 0 (nu este yalabil) la 4
(mulQ. Cei trei itemi ai intreberii 7 implici un rispuns dihotomic (0 = nu; rezilienlei intr-o manieri calitative. La interviuri au participat 89 de tineri.

I Dac,i raspuEul Ia itrmul7 estepozih\', trebuie r,spuns Ia itemii 7a Si 7b.

) Child atld Yolth R?sili.ne lrkasrft.

SE RBAN IONESCU 5I COLETTE ]OURDAN.IONESCU Tratat de re.ilienll asistatl r Evaluarea rezi ienlei

t36 Utilizarea iterativl a instrumentului cantitativ $i a inteNiului a permis iden-
tificarea diferentelor apArute in cadrul populafiei tlobale studiatepe parcursul
acestui proiect, in condifiile confruntirii cu multiple provoclri precum
sErtrcia, rizboiul sau marginalizarea din cauza apartenenlei etnice, otienterii
sexuale sau nivelu lu i socioeconomic.
Compararea rezultatelor administririi CYRM cu acelea obfinute prin intei-
mediul interviurilor arate c; CYRVT este un instrument de mdsurare a rezi-
lientei tinerilor, sensibil din punct de vedere cultural.
Itemii CYRM acopere, potrivit autorilor, iapte aspecte ale rezilientei:
- accesul la resursele materiale;
- rela;iile;
- identitatea;
- puterea gi controlul;
- adeziunea la culturi;
- dreptalea sociali Si
- coeziunea.
CAteva exemple de itemi pot ilustra stiuctura CyRM:
- ,,MinAnci suficient in cea mai mare parte a zilelor?"
- ,,Oamenii considere c; este distractiv s; se afle in prezentata?"
,,Eqti mandru de oritinile tale etnice?"
- populaEii diverse gi a unor culturi difelite, sedozitatea studiilor intreprinse in
- ,,Te simti supravegheat indeaproape de pirintii tei?"
,,Sunt credintele spirituale o surse de putere pentru tine?"
- elaborati de Wagnild qi Young, Scala Connor-Davidson 9i Scala norvegiana a
- ,,$tii cum si te comporli in diverse situalii sociale?':
,,Cooperezi cu persoanele din jurul tiu?"
- Situatia actuale a lucrlrilor asupra evaluirii rezilienfei ne oblig;, totodati,
Mentionim, de asemenea, ci mai multe alte studii tind se sublinieze mai
bine, la nivelul evaluirii, relaliile dintle rezilienta qi culturS. Deoarece aceste
cercetiri au ince o utilitate redusi in practici, nu am cohsiderat oportune
prezentarea lor aici.
in chip de scurti concluzie
Informafiile ce fac parte din acest capitol evidentiazi diversitatea instru-
mentelor Pentru evaluarea rezilientei, elaborate pane in prezent. Aceast;
SERBAN IONESCU 5I COTETTE JOURDAN.IONESCU
I
diversitate se explici prin multitudinea de definitii ale rezilientei, considerattr
I
de unii autori o trAseture de personalitate sau o caracteristica personali, de
alfii un proces care implici interactiuni intre individ qi mediul s;u sau, Pur Ei
simplu, un rezultat care se exprime Prin absenfa tulburirilor psihice sau prin
disparilia, mai mult sau mai Putin raPidA, a acestora. I
Dace aceastd explicatie pare relativ simpld, atunci cand este vorba de
operationalizarea diferitelor tipuri de definifii care decurg de aici, cercetAtorul
se gesefte in fata altor dileme: care sunt cei mai buni factori descriptivi ai
I
rezilienfei considerate o trAsiturd de personalitate, o caracteristice personali?
Instrumentele prezentate arate ce rlspunsurile la aceaste intrebare va!iaza
considerabil. Pentru ca rdspunsul si fie li mai dificil, se ne amintim ci aceste
caracteristici variazi cu vArsta. I
Ce variabile si retinem atunci cAnd considerim rezilienta ca fiind un
proces? Aderarea la o Qcoale teoretice va zugrevi intr-o manierd clari alegerile
metodologice pe care cercetAtodi le vor realiza. Astfel, un cognitivist se va I
orienta spre strategiile de adaptare utilizabile, psihanalistul igi va manifesta
prefelinta pentru mecanismele de aPirare, iar sistemicul se va interesa mai
mult de interactiunite in plan familial sau gruPal.
I
Menfionarea absentei tulburirilor sau disparitiei acestora ridici problema
diagnosticelor, a instrumentelor care trebuie utilizate in acest scop, a tranitei
intre normal Qi patolotic, a interpretirii manifestirilor infraclinice.
in ciuda acestor dificultiti, unele instrumente par sd se impuni. Pe ce I
bazd? lJtilizarea in numeroase cercetiri, in contexte diferite, asupra unor
ceea ce prive9te caracteristicile lor psihometrice explice de ce Scola de ftziliellli
I
rezilientei adultului se afli in prezent in prim-plan.
sd recomandAm prudenfS, mai ales in interpretarea rezultatelor oblinute la I
astfel de evalueri. Istoria psihometriei este pline de exemple de excese care au
antrenat rezerve, reticente, ostilitate, intr-un domeniu al psihologiei clinice
totugi indispensabil pentru obiectivarea diferenlelor interindividuale pe care I
niciun clinician de bun-simt nu le Poate nega.
Prudenta este cu atat mai necesari, cu cAt incepe sA se manifeste tendinta
de a simboliza referirile la rezilien,td. Astfel, Reivich gi Shattd (2002) propun
un coeficient de rezilienta, iar o echipl a Universitdtii Changsha (din China)
publicl un instrument menit se m;soare coeficientul de rezilienli 1a stres
(Hu, Deng, Pan, Lian Tang,2009). In aceste condilii, analiza aprofundat;
ti
Tratat de rezilienli asistati t Ev.luarea rezilienlei
I

P.rrsonality assessnent ofid Psychiatric research'

i 139
AbckJ. O96111978\, Tha Q'sort fietlod
t,, a rezultatelor instrumentelor utilizate, a rezultatelor subscalelor gi ciriar a
rispunsurilor la ilemi trebuie si preceadi orice hterpretare pripittr a scorurilor.
Palo Alto, Consulting Psychologist Press.
Callahan S., Rogd 8., Carddnal M., Cayrou S 9i Sztulman H' (2001), Le contr6le et la
Altfel, proSresele prezentate in acest capitol se pot transforma in eqecuri gi rdsilience du moi: traduction des 6.helles et Premiers dldments des dtudes de la
pot conduce la stigmatizarea anumitor persoane, in loc si faciliteze mani. fid6lit6 et de la validili, lournal de Thirapie CornPortemenlale et Cog'litioe, vol' 71'
I festarea rezilienlei. nr. {, p. l.{,1-150.
Campbeli-Sills L. 9i Stein M.B. (2007), Psychometric analysis and refinement of the
Connor-Davidson Resilience Scale (CD-RISC): validation of a 1G-item measure of
Bibliografie rcsiliarce, lournal of Tfiumalic Strcss, vol.20, nr. 5, P 1019-1028'
I CeIai C. (2004), Pupil resilience in the classroon, Enolio al onil Behdoio tul Dilficuhies'
Alexander C. (1998), The eriurarte: S.hocketofi's legeilnry Antatclic ejrpsdilior, New vol.9, nr. 3, p. 149-170.
York, AIfred A. Knopf. ClouSh P., Earle K. li Sewell D. (2002), Mental toughness: the concePt and its measure-
I AIva S.A. (1991), Academic invulnerability amont Merican-American students: The ment in I. Cockerill (.oord.), Solulions in sport Psychology, Londra, Thomson'
importance of protctive and resources and appraisals, Hispari. /out ol of Behal'iotul p.32-45.
Sd,er..s, vol. 13, p. 18-34. Cohen L.H., Hettler T-R., Pane N. (1998), Assessment of Posttraumatic growth' in
Antoni M.H., Lehman J.M., Klibourn K.M., Bo) ers A.E., Cuh er J.L., Alfireri S.ir't., R.G. Tedeschi, C.L. Palk 9i L. Calhoun (coord ), Posllrdu,atic gtou'th: Positi"e
I Yount S.E., Mccre8or B.A., Arena P.L., Harlis S.D., Price A.A. Ai Carler C. (2001), chdng.s in lhe afternnth o/crisis, Manwah, Lawrence Erlbaum Associates, P
23-'42'
Cotnitive behavioral stress management intervention decreases the prevalence Colaizzi P.E. (1983), Psychologi.al researcir as the Phenomenologist views it' in
of depression and enhances benefit findinS amonS l1'omen under keatment for Valle M. King (coord.), Exislefilial-Phenometlological alletfialit'es for psycllologu'
R. $
early-stage breast cancer, Health Psychology, vo1.2O, p.20-32. New York, Oxford University Press
I Connor KM. li Davidson r.R.T. (2003), Development of a new resilience scale: The
Antonovski A. (1987), Unr|oelitlg the flistery of henlth: ho-,t' leople tn nge stre3s nfii! slny
a'ell, San Francisco, Jossey-Bass. Connor-Davidson Resilience Scale (CD-RISC), Depression and Afiaiety"rol' 18'
Araki T. (2000), Japanese versions of Resiliency Scales: A preliminary studv, Iohoh p.7frz
Cuomo C., Sarchiapone M., Giannantonio M.D., Mancini M. 9i Roy A (2008), Aggres-
I Psychologi.o Folia, vol. 59, p. {6-52.
Armeli S., Gunthert K.C. li Cohen L.H. (2001), Stressor appraisals, copinS and sion, impulsivity, personality trait6 and childhood trauma of Prisoners *'ith
post-event outcomes: The dimensionality and antecedents of stress-rel ated growth, substance abuse and addiction, American Jour nl ol DruS and Alcollol Abuse' vol 3l'
Journal of Social and Clinical PsycholoSy, \ol.20, p.366-395. p. 339-345.
Aroian K.J., Schappler-Morris N., Neary S., Spitzer A. li Tran T.V. (1997), Psychometric DavidsonJ.,BaldwinD.S.,SteinDJ.,PedersenR,AhmedS,Musgnun8J,BenattiaI'
evaluation of the Rlrssian lanSuage version of the Resiliente Scale, lourtal of gi Rothbaum B.O. (2008), Effects of venlafaxine extended release on resilience in
Nrrsing Measuremenl, vol.5, nr.2, 151-16.1. posttraumatic stress disoldel: an item analysis of the Connor_Davidson Resilience
Bartone P.T. (2007), Test-retest reliability of the dispositional resilience scale-15, a brief icale, lnlerfiatiollol Clinical Psy.lloPhotnncology, vol 23, P 299'303'
hardiness scale, Psycllological Reporls, vol. 101, ?. 94T914. Davidson l.R.T., Payne V.M., Connor K.M , Foa 8.8., Rothbaum B O , Hettzberg N't-A'
in
Bartone P.T., Ursano R.J., Wright K.lV. Si InSraham L.H. (1989), The impact of a mili- ii weisler R.H. (2005), Trauma, resilience and saliostasisl Ef{ects of treatment
post-traumatic stless disorder, lfit.rnalio,ldl Clitlical PsyclloPlfirmacology, vol' 20'
tary ai, disaster on the health of assistance u'orkers: a prospectiue slrtdy, lournol of
Nemous anil Mental Disease, \'o1.777, p,317-328. nr. 1, p. 43-48.
Baruth K.E. $i Carroll J.l. (2002), A formal assessment of resilience: the Baruth DoddinS CJ., Nasel D.D., Murphy M. qi Howell C (2008), All in for mental health: a
Protective Factors Inventorl, The lournal of lfidiz'iduol Pslchology, \,o1. 58, nr. 3, piloistudy of SrouP theraPy for people exPeriencing anxiety and/or dePression
p.235-244. and a slgnificant other of their choice, Merrlal Heolth Fantil! Medicirte, vol' 3'
Block r. $i Kremen A.M. (1996), IQ and ego resiliency: Conceptual and empirical
p.4149.
Dunst C.J, Jenkins V. ii Trivette C.M. (1984), The family suPPort scale: Reliability and
connections and separeteness, lournal of Personnlily and Social Psychology, vol. 70,
validily,lo nlot of ittdit:idual, Fantily a]nd Conununity Welllless, vol' 7' P 15-52'
nr.2, p.319-361.

I
Tratat d tezilienF asistatl r Eva I u a rea rezilie nl er
SEREAN roNEscu 5r coLErTE)ouRDAN-lONEscu

I
i

l4O Dunst CJ. 9i Lee H.E. (1987), Measuring the adequacy of resources in households with clotberg E.H. (1995), AGuide to pturnoting resilience in children: St/en{the iry the hunon
r
young child.erL Cirild: Carc, Health and Deoetoprnefit, vol.13, p-111_725. spitit, E\tly childhood deoelopmert ptaclice ond reJlectiotls nr. 8, The Netherlands, I
Dwyer S.8., Nicholson J.M. li Battistutta D. (2003), poputation level assessment of the.
Bemard van Leer Foundation.
family risk factors related to the onset or persistence of children,s mental health
Grotberg E.H. (2003), What is resilience? How do you promote it? How do you use it?,
prcbleDns, loulial of child psllchology and psychiatry and a ied disciplhes, vol.44, nr- 5,
in E.H. Grotberg (coord.), Resilience lor today: gnining strenglh hon adtenity,
P.699-711. Westport, Prager, p. 1-29.
I
Friborg O., Barlaug D., Martinuss.n M., Rosenvinge r.H.
$i Hjemdal O. (2005), Hardiness Institute (1985), Personal Views Srroe, Arlington Heights.
Resilience in relation to personality and in telliger.ce, lfite/nationat
Io\inal ofMethods Harvey M.R (1996), An ecological view ofpsychological trauma and trauma re(overy,
in Psychiattic Research, yol.74, p.2942.
Flibolg O., Himdal q Rosenvinge^t.1, lotltfial ofTrou alic vo.9,
^t.l,
p.3-23. I
J.H., Martinussen M. (2003), A new rating scale for Harvey M.R., Liang 'trcss,
8., Harney P.A., Koenen K., Tummala-Narra P. li Lebo\{itz L.
adult resilience: what are the central protective resources behinJ healthy
(2003), A Multidimensional approach to the assessment of trauma impact, recovery
adiustment? Intetfintional lourrql ol Methods in psychiatric Risegtch, .vol. 12, nt.2,
and resiliency: initial psychometric findings, lorrnal of Aggressio , Maltrcah . t afid
.

p.65-75.
Friborg O-, Hjemdal O, Rosenvinge J.H.. Martinussen, M. Aslaksen p.M. Flaten M.A.
9i
(2006), Resilience as a moderator of pain and slress,
lounnl of psychosornatic
Research, v ol. 67, p. 213-2t9.
Friborg O., Ma inussen M gi Rosenvinge J.H. (2006), Likert_based vs. semantic
differential-based scorings of positive psychological constructs: A psychometric
comparison of two versions of a scale measuring resilience, pelso fialily afid t dioiduat
Dillercfl .es, v ol. 40, p. 87 3-88q.
Funk S-C- (1992), Hardiness: A review of theory and research, Health psychology,
vol. 11, p. 335-345.
Carmezy N. (1993), Children in poverty: resilience despite risk, psychiatry, vol.56,
p.127-736.
Chorbani N. Si Watson P.J. (2005), Hardiness scales in lraniian managers:. evidence of
inclemental validity in
relashionships with the five factor model and with
organizational and psychological adiustment, psychologicdl Reports, vol. 96,
p.775-791.
Cillespie 8.M., Chaboyer W., Wallis M. ii crimbeek p. (2007), Resilience in the
operating room: developing and testing of a resilience modei, lournal of Ailoanced
Narsing, vol. 59, nr. 4, p.427438.
Golby r., Sheard M. qi van Wersch A. (2007), Evaluating the factor structure of the
Psychological Performance Inventory, perceplunl anil Motor Skilts, vol. ll:.,
P.309-325.
Goldberg A.S. (1998), Spotts shlmp bustilg: .10 steps to nrcfital toltgh ess afid peak petfor-
mance, Champaign, Human Kinetics.
Could D., Dieffenbach K. pi Moflett A. (2002), psychological characteristjcs and their
development in Olympic champions, ]ownal of Applied Spo psychology, vol. 11,
p.172-204.
Cowan M.A., Craft S.L.S. 9i Zirnmermann R.A. (2000), Response to \rork transitions by
United States army personnel: Effects of self-esteem, self-efficacv and career
resilience, Psy.hological Reports, vol. 86, p.911-921.
Trauma, vol.6, nr.2, p.87-709, I
Hawley D.R. ii DeHaan L. (1996), Toward a definition of family resilience: lntegrating
life-span and family prspectives, Fafliiy Process, vo1.35, p.283-298.
Haz A.M., Castillo R. pi Aracena M. (2003), Adaptaci6n preliminar del instrumento
Multidimensional Trauma Recovery and Resilience (MTRR) en une muestra de
I
madres maltratadoras fisicas con histolia de maltrato fisico y madres no maltra-
tadoras con historia de maltrato fisico, Cfirld Abuse ard Neglecl, vol. 27, p. 807_820.
Hjemdal O., Aune T., Reinfjell 7., Stiles T.C. $i Friborg O. (2007), Resilience as a I
predictor of depressive symptoms: A correlational study with young adolescents,
Cli ical Child Psychology and Psychiatry, vol. 12, nr. 1,p.91-104.
Hjemdal O-, Friborg O., Martinussen M, li Rosenvinge J.H. (2001), Preliminar! results
from the development and validation of a Nor\,\'egian scale for measuring adult I
resilience, Iourfial of the Nor:dl,egia Psychological Associotion, vol. 38, p.310-317.
Hjemdal O., Friborg O., Stiles T.C., N{artinussen M. 9i RosenvinSe J.H. (2006), A new
scale for adolescent resilience: grasping the central protective resources ttehind
I
halthy developmenl, Measurentefit anil Eualuatiofi itl Coulseling atld DeoeLll' tcfil,
vol. 39, p. 84-96.
Hu H.C., DengY.L., Pan C., Lian8 Y.J.9i Tang Q.-P. (2009), Preliminary Study on Stress
Resilience Quotient Scale among the elderly community-dwellers in Zhuzhou I
Cily. Chinese lounlot ofClinical Psychology, vol. 17, nr. 3, p. 318-320.
Hu Y.-Q. li Gan Y. Q. (2008), Development and psychometric validity of the Resilience
Scale for Chinese Ad olescents, Acla Ps!chologica Sitica, \o1.10, fi.8, p.902-912.
Hull J.G., Van Treuren R.R. pi Virnelli S. (1987), Hardiness and health: A critique and I
alternative apptoach, Iourrtal ol Personalily a il Social Psychology, vol. 53, nr. 3,
p.518-530.
Humpreys J. (2003). Resilience in sheltered battered woman. lssues in Menta! Hcollh
I
Nutsitg, 24, 737-152.
Hunter G. pi Chandler G.E. (1999), Adolescent resilience, lnrage: lournal o/ Nx,si,,8
Schola$hip, vol. 31, 3, p.243147.
^t.
I
t

I
SRBAN IONESCU COLETTE ]OURDAN.IONESCU
Tratat de rezilientl asistati. Evaluarea rezilienlei
'I
I
I

l"' Hurtes K.P.9i Allen L.R.: (2001), Measuring resiliency in ),outh: The Resiliency Atti-
tudes and Skills profile, Thelapeutic Recrcation lounnl, rol.35, nt.l, p.33T317.
Isaksson U., Santamiiki-Fischer R., Nygren 8., Lundman B. 9i Astriim S. (2007),
community-dwelling older women, loutftal of Psychiatric Resenrch, sol. 43,
p. 1.18-154.
Lang A., Goulet C. li Amsel R. (2003), Lang and Goulet Hardiness Scale: Development
Supporting the very old when completing a questionnaire. Risking bias br gaining
and testing on bereaved parents followinS the death of their fen)sl\nlanl, Dealh
valid result?, Researci o Aging, vol.29, nr. 6, p.576-589_
I Sludies, vol. 27, p. 851-880.
Iew C.L. (1991), Development and validation of a measure of resiliency, Dissertation Loehr J.E. (7986), Mental toughness lraining for sports: n.hiet'itg athlclic exelleflce,
Abslracls lnternatio aL vol.52, nr.3-A, p. E49.
Lexington, Stephen Greene Press.
Jew C.L. ti Green K.E. (1998), Effects of risk fa(tors on adolescenls, resiliency and
London M. (1983), Toward a theory of career motivation, Aca.lenry of Mana[erne t
I copin9, Psychological Reports, vol, 82, p. 675-428.
Retie'"u, rol. 8, p , 62M30.
Jew C.L., Grcen K.E. li Kroger r. (1999), Development and ralidation of a measure of
Long C.R.5i r'-elson K. (1999), Honoring diversity: the reliability, validity and utility
resiliency, Measuremetll onil Eoolualion in Counselhg ard Deoelopnent, vol. J2,
of a scale to measure Native American resiliency,lournal of Hunnl Behat)ior in lhe
p. 7189.
Socill Erlr'itofinent, yol,2, fi. 1-2, p.97-107.
I Jorgensen LE. pi Seedat S. (2008) Factor structute of th Connor-Davidson Resiliencir
Lundman B., Strandbelg G., Eiseman M., GustafsonY. Si Brulin C. (2007), Psychometric
Scale in South African adolescents, lfitengtio al lournal ol Adolesccnt Mediciu a.,d
properties of the Srvedish version of the Resilience Scale, Scardinat'ian !ournal of
He al lh, vol. 20, p. 23-32.
C at i lt S( itnccs, \'ol .
21 , p. 22a- 237 .
Jowkar B., Friborg O. 9i Hjemdal O. (2010), Cross-cultural validation of the Resilience
Luthar Cushing C. (1999), Measurement issues in the empirical study of resi-
S.S. $i
Scale for Adults (RSA) in lran, Scanditatiotr la filnl n.f psyclrolojy, vol. 51,
lience. An overvieh,, in M.D. Clantz Si J.L. Johnson (coord.), Resilience and Lltttloy-
p.41H25.
Karaimark O. (2010), Establishing the psychometric qualities of the Connor-Davidson
ntnl. Posititte life adaplafions, New York, Kluwer Academic/PIenum Publishers,
p.729-160.
Resilience Scale (CD-RIsC) using exploratory and confirmatoq, factor analysis in a
Luthar S.S. li Zelazo L.B. (2003), Research on resilience: an inteSrative review, in S.5.
trauma survivor sample, Psychiatry Resea/ch, vol. 179, p. 350_355..
Luthar (coord.), Resilience and oulnerability. Ad0ption in the coltert of childhood
Khoshouei M.S. (2009), Psychometric evaluation of the Connor-Davidson Resilience
ad."/sit,,?s, CambridBe, Cambridge University Press, p. 5lG-550.
Scale (CD-RISC) using Iranian students, Irtelratiorlal lrj nral of Testifig, vol, g,
I p.60-66.
Lyons J. (1991), Strategies for assessing ihe potential for positive adjustment followinB
iJauma,lour al ofTfitofi|tic Stress, vol.4, p.93-171.
Klohnen E.C. (1996), Conceptual analysis and measurement ofthe construct ofego_resi_
Mack \{.G. ti RaSan B.G. (2008), Development of the Mental, Emotional and Bodily
liency,lournal of Pcrsor&lity a d Social psychology, yol, ZO, N.S, p.1067_1079.
Toughness Inventory in collegiate ahtletes and nonathletes, lournal of Alllletic
Kobasa S.C. (1979), Stressful life events, personality and healfh: an inquiry into
Irni,,in8, vol. 43, nr. 2, p.125-132.
hardi^ess, Iournal of Personality and Social psy chotogy, ,to]r. 37 , p..l_11.
Maddi 5.R., Harvey R.H., Khoshaba D.M., Fazel M. qi Resurreccion N. (2009), The
Kobasa S.C. (1982), Commitment and coping in stress resistance among larvl,ers,
personality construct of hardiness, lV. ExPressed in Positive cognitions and
]olfttnl of Percofiality and Social Psychology, vol.12, p.7OZ-777.
emotions concerning oneself and developmentally relevant activities, /o!/,ral o/
Kobasa S.C., Maddi S.R. Si Courington S. (1981), personalitv and constitution as
H:.otlanistic Psychology, vol. 49, nr. 3, p. 292-305.
mediators in the stress-illness relationship, lournnl of Ht,;!th a d Social Bchat,ior,
Maddi S.R., HaNey R.H., Khoshaba D.M., Lu J.L., Persico M. ii Brorv M. (2006), The
vol.22, p.368-378.
personality construct of ha!diness, III: Relashionships i{'ith repression, innova-
Kobasa S.C., Maddi S.R. ti Kahn R. (1982), Hardiness and healih: A p'rospective study,
tiveness, authoritarianism and performance, Iour nl of Personality, vol.74,
lourllal of Perconaliq and Social Psychology, vol.3Z, p.l-11. ^r.2,
KorenP.E., DeChillo N. ii Frisen B.J. (1992), Family empoweiment scale, inJ. Toulianos,
Maddi S-R. ii Kobasa S.C. (1984), The hatdy execulil'e: Heollh u der stress. Homer,r,ood,
B.F. Perlmutter qi M.A. Straus (coord.), Hnndbook of
familv ncasurenle t tbcllniqltes, Dor\'-JonesJrwin.
Thousand Oaks, Sage, p_ 382-383.
Martin A.J.9i l\,larsh H.W. (2006), Academic resilience and its psychological and
Lamond A.J., Depp C.A., Allison \{., Langer R., Reichstadt J., \loore D.J., Golshan S.,
educational correlates: A construct validity approach, Psyrlolo.qy i' s.irools, vol. .13,
Caniats T.C. ii Jeste D.V. (2009), Measurement and predi.t(.rs of resilience among
. 3, p. 267 -281 .
^t

SERBAN IONESCU 5i COt-ETTE jOURDAN-IONESCU

Tratat de re.ilienli asiiatS r Evaluarea reziljenlei
 PortzkyM.,WagnildG',DeBacquerD'EiAudenaertK'(2010)'Psychometricevaluationl45
of
McCubbin H.I. 9i McCubbin M.A. (1988), Typologies of resilient families; Emerging healthy participants: a confirmation
IM of the Dutch Resilience scale RS-nl on 3255
roles of social class and ethnicity, Family Relations, vol. 37, p. 247-254. the association between age and resilience found with the Swedish version'
McCubbin H.1., Thompson A.I. Ei McCubbin M.A. (1996), Family assessment: Resiliency; vol' 24' p' 86-92'
Scanilinaaian lournal of Caring Sciences'
coping and adaptation inuentories for research and practice, Madison, Universify of prince_Embury s. (2006), Resiliincy scales lor Adolescents: Profiles of personal strengths,
-
Wisconsin. San Antonio, Harcourt Assessments'
Profiles of
McNeil K., Kozma A., Stones M.J. 9i Hannah E. (1986), Measurement of psychologic:rl prince-Embury s. (2007), Resiliency scales lor Adolescents and Adolescents:
hardiness in older adults, Canntlian lournnl on Aging, vol.5, p.4348. personal strengths, San Antonio, Harcourt Assessments'
-s.
Middleton S.C.. Marsh H.W., Martin, A.)., Richards G.8., Savis J. 9i Perry C. (2004); The prince-Em6ury Ei Courville T. (2008), The Resiliency scales for Children and
Psychological Performance Int'entory: Is the mental toughness teit tough enough?, I Adolescents,psychologicalsymPtomsandclinicalstatusinadolescents,Caladial
lnternational lournal of Sport Psychology, vol. 35, p. 91-108.
lournal of School Psychology,
vol' 23' nr' 1' p' 41-55'
Moorhouse A. gi Caltabiano M.L. (2007), Resilience and unemployment: exploring risk ii central American uomen suroiaors of zoar: A study analyzirrg
Radan A. (2000), Resilience
and protective influences for the outcome variables of depression and assertive.iob de doctorat' Boston College' Boston' M' A'
the role of social supPorts,Tezi
searching lournal of Enrploynrent Counseling, vol. 44, nr. 3, p. 115-125. New York' Broadway Books'
Reivich K. ii Sn"tt" A. (2002), The resitience faclor'
resilience in suicide attempters:
Mrazek P.f. gi Mrazek D. (1987), Resilience in child maltreatment victims: A conceptual noy a., Sarchiapone M' 9i Carli V' (2007)' Low
exploration, Chilil Abuse and Neglect, vol. 11, p.357-365. relationshiptodepressivesymPtoms'DepressiotrandAnxiety'vot'21'p'273-274'
Nicholson j.M., Oldenburg 8., McFarland M.L. 9i Drvyer S.B. (1999), Mental health RutterM.(1985),Resilienceinthefaceofadversity:protectivefactorsandresistance
- -',o psychiatry,vol. 1,47, p.598-511.
interventions in the primary school setting: Perceived facilitators, barriers and p.y.hrrt.i,c diso.de.s, Britishlournnl of
needs, Health Promotion Journal of Australia, vol.9, p. 103-110. protective mechanisms, in ]'E' Rolf A'S'
Rutter l'i. (1990), Psychosocial resilience and
9i
Oshio A., Kaneko H., Nagamine S. 9i Nakaya M. (2003), Construct validity of.the Masten(coord.),RiskandprotectiuefactorsinthedezlelopntentofpsychopafftoloSy,Nerv
Adolescent Resilience Scale, Psychological Reports, vol. 93, p. 1,217-1222. York, Cambridge University Press' p' 181-274'
Osman A., Gutierrez P.M., Muehlenkamp J.)., Dix-Richardson F., Barrios F.X. Ei SchneiderM.(1993),Thewriterasannrtist:Anewapproaclttowritingaloneandzt,ithothcr,
Kopper B.A. (2004), Suicide Resilience Inventory-25: Development and preliminary Los Angeles, Lowell House'
psychometric properties, Psychological Reyorts, vol. 94, p. 1349-1360. SearsS.R.,StantonA.L.giDanoff-BurgS'(2003)'Theyellowbrickroadandtheemerald
posttraumatic growth in
Park C.L., Cohen. L.H. gi Murch R. (1996), Assessment and prediction of stress related city: BenefiFfinding, positive reappraisal lofi"S and
grortth, lournal of Personality, vol. 64, p. 77-105. rvith early-staie breast cancer' Health Psychology' vol' 22'
p' 487196'
,to-".,
Park C.L. gi Lechner S.C. (2006), Measurement issues in assessing growth follou'ing M'R' von Kluge S' (2010)' Measuring resilience in u'omen
Sexton M.8., Byrd 9i
infertility-related stress,
stressfull life experiences, in L.G. Calhoun 9i R.G. Tedeschi (coord.), lTandbook of experiencin! infertility using the CD-RISC: examining
posttraumatic growth. Research aud prnctice, Mahwah, LawrenCe Erlbaum Associates, g".,"."ldistressandcopingslyles'lournalofPsychiatricResearch'vol'4'l'nr'4'
p. 17-67. p.236-241-
Pietrzak R.H., Dougles C.J., Goldstein Ir{.8., Malley J.C., Rivers A.1., Morgan C.A. 9i SheardM.,GolbyJ.qivanWerschA.(2009),Progresstowardconstructvalidationof
Southwick S.M. (2010), Psl,chological buffers of traumatic stress, depressive theSportsMentalToughnessQuestionnaire(SMTQ)'EuropeanJournalof
symptoms and psvchological difficulties in veterans of Operations Enduring Psychologicnl Assess'fle'tt, vol' 25' nr' 3' p' 186-193'
Freedom and Iraqi Freedom: the role of resilience, unit supportand post deployment and psychometric evaluation
Sinclair v.G. gi wallston K.A. (2004), The development
nr. 1, p. 94-101.
social support , lournal of Affecti'oe Disorders, vol. 726, nr. 1-2, p. 230-235. of the Brief Resilient Coping Scale, Assessnl efi, vo|.11,
Polk L.V. (1997), Toward a middle-range theory of resilience, Adz'nnces irr Nursirtg E'' Christopher P' 9i Bernard J' (2008)' The
Smith B.IV., Dalen J., Wiggins K', Tooley
vol.19, nr.3, p.1-13. back, hternational lournnl of
brief resilience scale: llr"rri.rg ability to bounce (
Scierce, the
Polk L.V. (2000), Deuelopnrcnt and z'alidntiort of the Polk Resilience Patterns Scnle, TezA de Beha-oioral Medicine, vol' 15, p'794-200' l
doctorat nepublicati, The Catholic University of America. A new measure of hardiness
Smith Ir4.S' 9i Gray S.W' (2009), The courage to challenge:
Pollock S.E. 9i Duffy M.E. (1990), The health-related hardiness scale: develoPment and inLGBTadults,]ountalo|GaytlLesbiansocialserpices,vol.2.l',nr.1,p.73-89.
ps1'chometric anall'sis, Nursirrg Research, vol. 39, nr. 4, p. 218-222.

Tratat de rezilienlS asistatl r Evaluarea rezilienlei

SEREAN IONESCU 5l COLETTE JOURDAN-IONESCU

I
t-_"_
 I

Striimpfer D.J.W. (2001), Psychometric properties of an instrument to measure A longitudinal study from
l"' lesilience in adults, South African ]ourt%l of pslchotogy, vol.31, nt. 1, p. 3644.
Takviriyanum N. (2008), Developme;t and testing of the Resilience Factors Scale for
Wemer E.E. (1989), HiSh-risk children in young adulthood:
birth to 32 years, Am erican lotnal
W"rn". f.S. (USO1, nirl, resilience
ol OrthoPsychiatry'
and recovery:
vol 59' P 72-81'
PersPectives from the Kauai
Thai adolescents, N,/rsi,g and Health Scicnces, vol.70, p.203-20g. lonsitudinal studv, Deoelopnenl and Psychopathology' vol 5' P 503-515'
Tedeschi R.G. qi Calhoun L. (1996), The posttraumatic Growth Inventory: Measuring Psychometric evaluation of the shortened Resilience Scale among
rl the positile Iegacy of trawna,lourrlnl ofTraumatic Strcss, vol.9, p. 455471.
3.f. 1ZooA1,
" -'atrfr"i*".
Wilf.r
.ii"giuers, Arr,erican Ioutnnl of Alzheimer's Disease ' Otfur Denefitias'
Tomich P.L. Fi Helgerson V.S. (2004), Is findinS something good in the bad always vol. 23, nr. 2, P. 143-149.
good? Benefit finding among women with breast cancer, H?alt[ psychotogy, vol.23, stress and iesilience in Alzheimer's Disease
Witls S.f. 9i Cloom n. (2008). Perceived
p.16-23. moderation and mediation models of social suPPort Agi[g
&
f""tlng
I Ungar M. (2008), Resilience across cultures, B/irisrr lournal of Socinl Wotk, yol.38, "u."gir"rr,
lt'le,dal Health, 12(3)' 357-365.
p.218-233. woii" S.i. si Wai" S. (7gg3\, The lesilie t setf: horu surrtiro/s ol ttubled fant.ilies rise abote
Ungar M. (2010), What is resilience across cultures and contexts? Advances to the ad.,etsit, New York, Villard Books'
connor-
I theory of positive development among individuaJs and famlies under stres, v.,
-- i. il z("ng t. tzo07), Factor analysis and Psychometric evaluation.of the
"n"rili"nce Scale (CD-RISC) with Chinese people' Socinl Behauior and
lournal of Fa ly Psychotherupy, vol.21, p.1-16. oru'ia"on
Ungar M., Broiln M., Liebenberg L., Oihman R., Kwong W.lV. Armstrong M. (2007), PersoralitY, vol.35, nr. 1, P. 19-30'
$i
Unique pathrvays to resilience across cultures, Adol$cefice, vol. i2, nr- loo,
p.287-310.
Ungar M., LeeA.IV., CallaghanT. $i Boothro),d R. (2005), An internationa I collaboration
to stud)' resilience in adolescents across cultutes, Iaunnl of Social l\,/ork.Restatclt a il
Ll,nluatio , vol. 6, p. 1-24.
Vaishnavi 5., Connor K. Si Davidson J.R.T. (2002), An abbreviated versidn of the
Connor-Daridson Resilience Scale (CD-RISC), the CD-RISC2: pst,chometric
properties and applications in psychopharmacolog ical t. ,als, psy.hint;y Research,
l \ol. "152, p.293-297.
IVagnild C.)\{. (2009\, The Resilience Scale llser's Cuide
lor thc US Eng/isl oeisiott of the
Resilience Scale afid llt ll-iten Resiliefte Scole (RS-14). Versiotl2.05, Worden,
Resilience Center.
lVagnild G.[1. 12010),,|'ecial rcport on the 25-itct,, Resilierr./ S.nle, Worden, Resilience
Center.
'lvagnild
G.l\{. 9i Young H.M. (1990), Resilience among old er wonen, Inlagc:
loutnal of
Nrrsi,rg S.rolnrsrip, v ol. 22, p.252-255.
IVagnild G.lvl. 9i Young H.M. (1993), Development and psychometric evaluation of the
Resilience Scale, /orr nl of Nu.5i1g Measurentellt, yol.l, N.2, p.165_-178.
\Nang L., Shi 2., Zhangy. li Zhang Z. (2010), psychomerric proterries of the 1o_item
Connor-Davidson Resilience Scale in Chinese earthquake iictims, psychiatry and
Clifiical Neffoscie,rces, vol.6l, p. 199-501.
lvang \LC., Haertal G.D. ti lvalberg H_1. (199,1), Educational resilience in inner cities,
in 1\{.C. lVang gi E.W. Gordon (coord.), Edltcntio at lesiliellce i ilnrcr_city Arneica:
Challenges antl pros\tecls, Hillsdale, Erlbaum, p. 45-72.
'lfaierman
R.H. .Jr., h'aterman r.A. ii Collard B.A. (199.1), Toipnrd a nbre career-rcsilie t
|rorkforce, Hat:(atd Btsiness Re.i,ieu,, \.ol. 71, p. g7-9j_

I
SERBAN IONESCU 5I COLETTE
]OURDAN.IONESCU Tratat de rezilien!: asistattr . Evaluarea rezilienlei

Scrisul ;i rezilien!a
Corinne Benestroff
O recenzie a publicafiilor ce fac referire Ia posibilele legituri intrb praiti-
carea scrisului qi rezilienfd scoate in evidenfd o multitudine de lucrdri despre
joncfiunea dintre scris ;i invifare, in special in ceea ce priveEte amploarea
sociali gi educativi a factorilor de risc 9i de protecfie, in timp ce studiile mai
recente au in vedere importanfa expresivitigii (Cooper, 2002; Cyrulnik gi
Pourtois, 2007). in acest capitol al Tratatului de rezilienld asistatft ne vom foca-
liza asupra cAtorva dintre intrebirile care apar atunci cAnd explordm teritoriile
scrierii: cum se trece de la scrierea desprb sine la scrierea-tratament? Scrisul
poate trata cele mai grave rini? Scrisul acfioneazi intotdeauna ca un factor de
protecfie? Participi el la procesele de cicatrizare i traumei gi de renagtere a
rezilienfei? Cum se trece de la o scriere a traumei la o scriere rezilienti?
De la scrierea despre sine la scrierea-tratament
Scrierea despre sine
Daci recursul la expresivitate faciliteazi insugirea cunogtin[elor (Cooper,
2002), aqternerea pe hArtie a ceea ce este intim poate constitui o pArghie, un
mecanism de eliberare cu valoare sublimatoare?
,,Ctt tolii ntenr net,oie de o pooeste pentru a ex.istn", scrie Serrei (2006, p. a7),
afirmAnd supremafia poveqtii in constituirea identitifii gi in sus(inerea
umanit6fli noastre. De la miturile fondatoare la autoreveliri, literatura ne
oferi centrareal unui Eu agitat, care se construiegte pe misurd ce se enun{i.
Scrierea despre sine este polimorfi - carnete, fragmente, note, corespon-
denli, jurnale, memorii, povestiri etc. - vagabondeazS, scapi incadrdrilor
t Figuri literari. in heraldici, abymc (in original), reprezinte centrul blazonului.
CORINNE BENESTROFF
genurilor literare. Aceste opere hibride germineazl de la un caplt Ia altul.
Mult timp strivite de supremafia romanului, ele ies acum din conul de umbri
grafie lircririlor lui Leleune (1975) gi ale lui Gusdorf (1991). Intrefinand
raporturi diferite cu cronologia qi destinatarul, aceste scrieri se structureazi
in jurul unui proiect de dezvdluire a Eului in miezul experienfelor triite. I
Aceasti scriere despre sine, infloritoare in rAndul scriitorilor, se referl 9i la
scribiir care pun mAna pe pani, desfigurAnd intreaga materie primd a zilelor,
toate pliririle existen!ei (Barthes, 2006).
I
Exerciliul solitar poate fi 9i colectiv, aia cum o arate reuqitele atelierelor
literare. Acestea din urmi propun jocuri, sub forme mai mult sau mai pufin
structurate: scriere sub constrangere (Oulipo2), lucru asuPra genului, stilului,
exercifii de descriere, dialoguri. in Franfa, Perrat, animator al unui atelier de I
scriere, propune urmetoarea defini[ie: ,,Noi lucrdm asupra ueatittitd{ii, ?ncercdm
si reinsuflelim intaginafia".3 Koehl vorbegte despre ,,o curd de imaginalie"a.
Mercat-Maheu, ea insigi animatoare a unor ateliere de scriere, vorbegte I
despre deschiderea ,,unui acces la spalii din sine ignorate de sine [...] pentru
a produce texte"s.
Creafii individuale sau colective, jocurile de scriere permit punerea in
scend a imaginarului in cadrul unei circularitdli a schimburilor: sine pentru
sine, pentru celilalt, cu celilalt. Daci animatorii intrebafi percep uneori
emofii foarte puternice la participanfii lor, ei se feresc de orice interpretare 9i
se concentreazi asupra tehnicilor de scriere.
Punandu-gi intrebiri despre aceasta dorin{i de scriere autobiografic5,
Frioul (2003) ajunge la urmitoarele concluzii: ciutarea paradisului pierdut al
copildriei, goand dup6 amintire gi luptd impotriva uitirii, Pentru care;'urnalul
este emblematic. Pontalis numeFte aceste caiete ,[...] Un ajutor perttru ntenro-
rie", ,,wt fel de carte a raliurtii" sau ,,o contabilitnte a zilelor, cu lurrgi ristinryuri",
care asiguri ,,o perntanenti fi'agild a Eu-lui de-a lungul nnilor". (2002, p' 25,26)'
Acegti pasionafi de scris sunt reunifi in diverse asociafii. Asocin[ia Ricits de
oie (Poaeqti de aiald) igi asumi, de asemenea, o Practice exclusiv creatoare.
Asocialia pentru autobiografie qi patrintoniul autobiogrnfic colecteazi, conservd 9i
I
r Limbajul desemneazi prin scriitor o funcfie, iar prin scrib, o activitate. Desigur, este posibil si fii
ambele. Pentru scriitor, a scrie devine un imperativ cateSoric:,,e1 trebuie si srrie", el vrea si
ac!ioneze asupra limbii.
, Oulipo: Ateliui d" lit"."ture potenfiali (1960), Asociafie fondatA de F. le Lionnais 5i R. Queneau.
. p. perrat, Comtmicare pcrsoroii, irr[" 2010. Degi dislexic, Perrat, autodidact, predi astizi stilistici I
iumali gtilor prof esioni gti.
t J. Koehl, Animator de ateliere de scriere. Comwicare
pcrsonaln,26 iulie 2070'
s I. \,lercat-lr{ah eu, Conrunicare personnli,25 octombrie 2010 (cf. Histoires d'icriture, 2009).
I
I
Tratat de rezilien!i asistattr r Scrisul 9i rezilienla
I
l
de a reda reprezentorea
pune la dispozitie texte autobiografice. PSnI acum au fost depuse 2 O0O de marginea iurnalelol alimentare: ,,Acesta e ufi Prelext
1"" texter. Domeniul lor de internet, Aulopacte, prezinte scrieri teoretice gi po- fi es efiol il e mofi efl t ului".1
ei, i

care au drept finalitate demonstlarea

vestiri, Dace acest practici au virtuti terapeutice, ele nu gi le revendici, uneori Nu potfi enumerate aici toate lucrerile
somatice'
chiar aptrr6lldu-se de o astfel de interpretare. ac"luiii lucru: scrisul aiutd la tratarea unui mare numtrr de maladii
scrisului' Lagarde
I
Unii bolnavi simt intuitiv giinfrunttr boala Prin intermediul
de fotografii odata ce a aflat cI sufeit de
u ir,."poa lind iurnalul insofit
"a-gt
Scrierea -trata ment un cancer la sin. Pentru ea, scrisul este un "ittsolilor"2'
Practica este str;veche, literatura sinelui ne oferi o
multitudine de exemPle
AvAnd in vedere cA scdsul participtr Ia construirea subiectului, ne putem Bernhard 9i tuberculoza sa' F'
celebre: Montaigne gi a sa ,,ntolndie nrcrtald" 'T
imagina oare recomandarea unui tratament prin scris? Acegti autori i9i descriu boala' analizeaztr-transformtrrile
iorr, 9i ."n."*i"fu.
Studiile asupra scrisului expresiv tind si circumscrie aceast6 problematictr. cauttr cauza. Aceste autobiografii (Grisi' 1996) ne vorbesc
pe care le impune, le
Teza lui Cooper (2002) ilustreaztr legdturile intre erpresie, factori de risc pi compenseazi
iin lnterlordespre modalittrtile defensive impotriva bolii' Scrisul
rezilienttr. ElaluAnd nivelul de expresivitate la copii, ea scoate in evidentd
rana narcisici: ,,Pr in oulobiorafie, autorul execuli Poltret l renlcitltit al boltn'
corelatia dintle expresivitate, mediul familial, nivelul de alfabetizare li reutita sa tlin ttou inlregit d" (Clisi' 1996' P' 276)'
,,utrr, prr,r, a depetti ton crr inaghea
gcolari. Cu cat este mai ridicat nivelul de expresivitate, cu atat sunt mai
Se aplici aceastd ,,potadignri o scrierii oifresire" (Pennebaker' 2004) ti
diminuafi factorii de risc. Punerea in cuvinte a emotiilo! li sentimentelor va
maladiilor sufletului?
infl uenla instaurarea plocesului de reziliente.

Sc rierea -trata ment ii maladiile sufletului

Scrierea-trata ment 5i maladiile somatice
ScrisulafostutilizatcainstrumentdiaSnosticdeEsquirol(1836),fiind
Ocolul prin zona tratamentului somatic este revelator- Pornind de Ia care le reco-
apreciat gi de Lacassagne, Pirintele antropologiei criminale'
acelagi postulat, studiul Iui Gillis Ei Lumlev (2005) demonstreaztr virtutile (Chavey at-Dumoulin 9i-Gaulmyn'
manda delinulilor scrisul autobiografic
terapeutice ale scrisului expresiv la subiecfii atinpi de fibromialgie. Rata de in universul psihic al
2004). Studiul acesto! scrieri p"'lnit"' Patrunderea
ameliorare coreleazd cu capacittrlile de exprimare emotionala. Studiile lui dePistarea disimulirii (Rogues de
Pennebaker (1998) pun in lumini rolul maior al exp mtrdi asupra funcfioniiii
detinutului sau bolnavului mental 9i chiar
Fursac, 1903).3
somatice. A scrie 20 de minute timp de trei sau patlu zile a!.duce la interirea
Astdzi, in Franfa, majoritatea institutiilor Psihiatrice a recurs la medieri
sistemului imunitar. Descrierea in scris a e\.enimentelor stresante are, de de aur (Bonnafd'
asemenea, efecte asupra simptomelor astmatice (Smith, Stone, Hurewitz,
culturale. PsihoteraPia institutionali ii-a inscris acolo literele
Sd mentionam
Kaeli, 1999). Pentru a studia mecanismele puse in joc, Salesse le propune ado- 1987). Nu Poate fi recenzatd aici multitudinea Practicilor'
Iescentilor atin,<i de o maladie cronici si scrie prin intermediul unui site de exemplul Spit"trtri Santos-Dumont, care le propune tinerilor Participanli
cl.iscurs clespre drJe'
internet securizat sau pe hArtie: ,,Acefti tifieti descoperi ide:ea scrisul. Cu?i lele psihoiici o icolarizare la libera alegere, cuPrinzand "un
I irulirrro ,"*ilor, despre t'ia!a iflstitcluali, i r-w cut'fittf' wr discurs despre corp"
detitl fiai plttertlice, tocnlai pttitr ci subiectii :tiu cd eu le lrrinesc ti le cilesc.,,2 univrsul imbucdtitit al
(Gaetner, 1983, p.65). Lectura 9i scrisul enunld
Comet utilizeazi uneori scrisul cu pacientii sii, sert'indu-se de note scrise pe
i Ico',Mlicarepersonall,3august2olo.Pr.P.cometPIedi]aUnilelsitaleaP'etM,Curie_Paris.
I
Autorii sau Frepusii lor isi trimit :e\tul in dou: ermFlare certifi(;nd n:hua autobioSrafic; ti . ;:;;;:;;,';;;;;,;;;;;;;;'-,ri, ir oa'-ua" zd.r. ct Ld rmttrlie i ryt..\e - adi'ocarciftn*
indicand .onJitiile de consultare C.rite. Textle.itire de comitetele de lectura fac obiechn unei

:
d:ri de *am; La re!,sta l" Cart..- -:cn(.
Pr. Salesse \L. C.,,xxirrrs p.rs.n-::.:. 20 august 2010. Cercer.le random;at5
, lixll} *,"^, **tal ,eticenri, .are isi as.ud sandurile in hmpul unei (onversaf,i, nu ezit; str
alati in curs - le incredinteze(P.92).
hartiei"
Sp'talul Sainte-JuJtine - I\,lontiin-
t

Tratatde rzilien'5 .sistati t Scrisulti rezilienla

CORIIINE BENESTROFF
 I

copilului psihotic. Aluziile scatologice, agresive, delirante selvesc drept bazi Curn se abordeaze consolarea in maniera lui Seneca sau chiar in maniera lui ,s'3
a inv;tirii li participi la construirea Eului. M;;;;"i [...] tratamentul este, de asemenea' un discurs DesPre rostirea
I
Aplicaliile abundi in domeniul psihoterapeutic qi se prezintd sub fotme vorba, al;t in Procesul teraPeulic' c;i $i in scrisr'
-rantifuiportirlt ".le
orginale, cu precidere in Stale Unite.

BiblioteraPia
Practicile narative Daci scdsul Poate structura cele invitate 9i Poate trata'
cititul are un efect
ofere un catalog de
Progoff a stabilit un protocol de terapie prin redactarea unui je sim]lar. Acesta este Pariul unui librar londonez' care
iurnal
inspiratie jungiand: The Intensiae lounral process. Subiectul dispune de un lecturi
--- teraPeutice adaPtate simPtomatologiei clientului'
dosar imp;rtit in sec{iuni (visuri, munci, familie, relalii amoroase, viagd C.luint" p"ntru u trata stdlile de riu, Pentru a ruPe solitudinea li.izolarea
bolnavi le adre-
iri_
in care poate scrie. Aceste povestiri ioaci !olul db fir cdlduzitor
terioard etc.), in falu botii, acestea sunt 9i ProPunerile Pe care asociatiile de
lor. Cartea devine o oglindd' o sali a ecoului qi uneori o
in cadrul exploririlor, de mediatori intre interior qi exterior. povestirile sunt "".ri ^"-ttifo"
i--U"fi"a. Comet, de exemplu, practici biblioteraPia' Vizitand o Pacientd
citite ii comentate in grup (Feed-bnck Method) (Jdine,7992). de cArti pe
InspirAndu-se din relatia de aiutor a lui Rogers, aplicaliile narative
f"rti" a"ptl-raa, "l o gEsesteinchisA in sine' imobili' inconiuraterefuzd orice
.u."'.u fi -ul .it"Ete, ibandonati de vechea ei pasiune Cum ea
elaborate de White (2003) incite pacientul si enunte scenariile posibile, la urmiioarea consultalie el ii aduce o carte din biblioteca
sa:
tratament,
pornind de la povestea sa de viati. Terapia seam5n5 cu traversatea unul Madeleine'
idee am avut PentrLr a o aiuta
teritoriu: naratorul-pacient conduce, practicianul ghideazd. povestirile, cu [...] a o trata cu o carte, iate ce Pe
renunlase fSri umbrl de
personaje reale sau fictive, devin tot atatea piste de explorat.
O .lt" i*pi ..a*a mijloc de a-i uni trecutul' la care
Am intrebat-o dacS vrea s-o
i"gr"i; u, tiitot p" (are nu dorease ii-l asume
. Aflat intr-o dispozitie mai literarl, Hynes a creat in 1974 The poetry Therap! citeasce, pentru ca aPoi s'o discut;m imPreuna'
(terapia prin poezie), care combini utiliza rea literaturii cu (Kawabata' 1960)' poveste
linerea unui yurnal, Terapia incepe cu F runoasele rlinpidurea ndotnrild
deoarece, dupi unii autori, scrierea poeziei ar avea e(ecte anxiolitice carepropune o reflectie asuPra contemPlArii fortate' a
nesatisfacerii pasiunilor'
autocalmante (Tegne, Fox, Robin 9i Thorne,2009). in aceste exemple, scrierea in se aseamind cu aceea a Madeleinei'
ir-'i" femei captive somn
ghidati despre sine este considerati o adevtrrati psihoterapie.
if.."ie"'*"".
i" depresie. Suport al lelatiei teraPeutice' cartea' obiect tranzitional'
Scrierile despre sine, sub toate fotmele Ior, sunt utilizate deci ca o terapie
matetializeazdreluareauneiinvestirilibidinale|,,ArPuteaKau\lbatasdfiecel
ce vizeazd ameliorarea simptomelor gi dezvoltarea subiectului. Inclusiv tttai slab dh*'e remedii, ptimtrl?"3 Astfel, Cornet se aleture
lui Anzieu' care
domeniul formirii profesionale recurge la acesta. in spiriiul lui Bourdieu olituri de
s'.ile. ,,Lrcturo, rePrezi'ltd ia difih'e cele t1lai si81fie cotltribulii
Ptietetlie,
(7993), care a tealizat o radiografie a Frantei cu povestirile la traztaliul doliulrti" (1981, P 47)'
sale, sociologii
a fi remedii Puternice'
clinicieni (Bonetti, Fraisse 9i Gaulejac, 1987) pun laolaltA povestiri de viati, Prin ptisma acestor experienfe, scrisul 9i lectura Par
formare profesionald gi cercetare. Scrierile despre sine structureazi achizilia procesul de distantare fate de simPtom 9i se reanime
arr,U"t" pu. ,a f"rorizeze
cunoqtintelor: elevi $i profesori redacteazi lucriri in care igi prezinti capacitAlile creatoare. Funclioneazd ele in cazul traumei?
genealogia, itinerarul profesional, proiectul. Ansamblul edte analizat cu
instrumentele sociolotiei clinice. Aceasti abordare este foarte rAspandit; in
Canada, cu precddere in domeniul asistenrei socialer. in Franta, Cornet
asociazi literatura gi filosofia in predarea medicinei:
I P. Comet, Cor,rrricnr. pcrso nin, 3 2010'
in rrauea euehe. penrru (udiur rstoriilor de vrdl; {Rer.HV) ? 'ugust
' 1,1. :
rclea
}i o AsociJtie P- Comet. cf. nota 13.
'nlemdFonal;
d por..+rrlor Je \ idt; in formar,. \ ASIH\T). r P. Comet. cf. nota 13

CORINNE BENESTROFF Tratat de re.ilientl asistati . Scrisul ti rezilienla

 l

l'' Scriere gi traume

Boala, rinile din copiltrrie dau, de asemenea, nagtere unui mare numir de
scriitori (Letoux-Hugon, 2004)1 care infruntd nucleul melancolic al traumei.
Cum oralitatea este PriviletiatA de tendinla formelorclasice
individualtr sau de SruP (Dewey, 2004) li Psihanalizeil
(Hatzfeld, 2008), sc;ibii 9i scriitorii iFi
a
insupesc ei in9i$i
de a
forlele
de PSihoteraPie
culege povestiri
scrierii'

,l
Scriere gi nucleu melancolic Scrierea traumei
Spaima provocati de Focul traumatic destructureaze subiectul'
resusciteaze
:l Studierea biografiilor scriitorilor dezr.aluie legtrturile stranse dintie
nucleul melancolic Ai cteatie. ,,De ce rutta di, ,ic departe, cele nrai bogate roade?,',
nucleul melancolic ai impune o rearaniare defensivi Aceasttr ctize
este in-
sotittr in de o serie de simptome descrise pe largin literatura Psihiatri-
Seneral
se intreabtr poetul Rend Char (1953, p..15). Aceasttr intrebare, care de la scliitorul'
ctr. in acest context aPare scribul sau
Aristotel li pAnd la Anzieu (1981) nu gi-a gisit inci rtrspunsul, se referi la Aidoma lecturii, care Poate genera nebunia2 prin ,,idenlit'icare ronnnesci"
I scderea care cocheteaztr cu pierderea, uitarea, disparilia, declinand multiplele (Foucault), transformAndu-ne intr-un Don Quiiote care se luPtd cu himerele'
figuri ale durerii, doliului, durerii $i spaimei. Astfel, Reutchnik, Haynal 9i cu trauma'
(Rosellini3, 2006), scrisul suscitl uneori o intAlnire prea dureroasa
Senarclens, constatand prevalenta orfanilor printre oamenii celebri, subli- beportalii Tomkiewicz 9i Semprun au triit aceasttr exPerienttr' A nu scrie
niaze ,,inryoltanla mecanismclor de doliu Si a r.staurir;i dislngelilor sou pierde- devine pentru ei o necesitate vitali: ,,Fie ooiincepe sd scriu desPre thetou li fid
rilor itlerioare prin creali." (1978, p.215). toi prdiuli imediat dupd aceco, fie mi ttoi indteplo lird ezitote spre oiifor"'
Deci din aceste matrici melancolice ia nastere scrisul. Impulsul creator (Tomkiewicz, fSeO, p. iff;. tar SemPrin aleg^e ,,ldcereo arzatoore.n t'ielii in locul
linbojului ucigitor ol scrisului" 19e+ p 235) intrucat scriind' adici
apare pe parcursul crizelor de dezvoltare $i se articuleaztr cel mai adesea cu "jucltdu'te
anumite evenimente (doliu, separrri, imbolniviri, tlaume), (Anzieu, 19g1, cu loiul" 6niieu,1981, p. 62), existliiscul de a te
imbolntrvi (Green' 2004)' de
p.93-211). idea in melancolie, de a rtrtici in ,,c rochiuile Fterse" ale Eului-piele (Anzieu'
" intr-un scris compulsiv Grafomania poate deveni
Forest (2004) ili
construielte opera pornin.l de la durerea pierderii unui 1985, p. 104), de a te Pierde
copil. El regtrse$te aceeagi problematici la Dostoievski, Faulkner, Malraux un infem narcisic.
un
(Forest, 2010). Deoarece romanul pune in scend omuciderea, moartea copilului Atunci, se observd adesea o oprire a capacitifii de a scde' Scrisul devine
persecutor introiectat, care deiorganizeaz' intricarea Pulsionaltr Anumiti
creeaze o poetici a doliului. Scandalul declangat de moaltea copilului
structureazi opera acestor autorir. autori, scrie Bayard (2005), ar avea chiar o P!esimtirein acest sens' rePrezentand
antreneazA o
evenimente neintAmPlate inctr. Accesul la zone arhaice interzise
Nucleul melancolic care hrlnegte scrierea este activ $i in ca'iul unor traume lui
Sinuciderile
regresie masivtr, care- determini uneori disparilia subiectului
colective. Victimele traumelor ne propun descrieri fantomatice, inghetate,
Cian, Levi, Bettelheim 9i Amdry Pot fi interPretate in lumina ravagiilor
care incearcd si exprime gi se impArtiqeas.e un alt plan al realului. EIe
provocate de aceastA deferecare Pulsionald'
transmit mesaje enigmatice, generate de,,incrrngtientul extirpat,, (Davoine gi
Dar cel mai adesea funcfiile scrierii sunt Protectoare, eliberatoare' rePa-
Gaudillidre,200a, p. 103), pe care ltiinta medirinei nu le poate auzi. ratoare, uneori simultan.
i Cr. Anaur (2002).
: Anzieu des.rie cinci etape ale procesului creator:
- impulsul creator;
- (onstientizareareprezent:rilorps'irce ulcontrienr( ICentrurPrimoLevi(Paris),sPecializatintratareavictimlortorfurii,Confirm:absenlamedierii
I - stabrkea unur limbaj 5' corporabzarea lui, lerapeutice Prin arti sau scris. Comllnicar telefonicd, august 2010'
- compunerea operei; I Cf. Davoine (2008).
- materializareaoperei. , fiqiune 5i
r Dostoievski, Faulkner 9i lralraux scriu opere importd:.
R;s[ini stu;iazi tema citiiorului aiuns nebun, care nu mai face deosebirea dintre
utterior dc(csutui unui copil. realitate. Don Quiiote este fiSura mblemahc' a aestei situalii'
I

l
CORINNE BENESTROFF Tratat de rerilienlt .sistatl . Scrisultj rezilienla

I
 I

rs6 in timpul;ocului: I

scrierea protectoare Dupi toc: scrierea eliberatoare

Subiectul destabilizat de violenfa destructuranti a qocului traumatic se
reface prin scris, care imbraci diferite forme
- corespondente, note,
fragmente, jurnale intime, graffiti, eseuri. Gratie modificirii mecanismelor de
ap6rare (refulare, negare, clivaj), er se retrage din campur experienfei'
dureroase gi restabilegte sentimentul cohtinuu al existenfei. Numeroasele
scrisori ale soldafilor o dovedescl. A se retrage in sine, a suspenda teroarea, a
anula intAlnirea cu moartea, a regisi prin scris viafa de dinainte.
Astfel, soldatul Armand, mobilizat in 1914, este cantonat intr-o gari.
Primul sdu impuls este acela de a fine un jurnal. Cum nu se intamplr niciodati
nimic, el copiazi lungi pasaje din ziare, ii invocd pe Dumnezeu qi pe Mamd
Patrie gi priveite cum trec trenurile. Acest tati de familie trdiegte spaima
de la
distanfd. Printre pagini, el strecoari informalii din cercetare, necroloage. De-
parte de front, el incearci un doliu anticipat. Scrisul siu, mormant al cama_
razilor morfi, anuleazd moartea probabili care il asteapti2.
A scrie chiar in toiul situaf iilor extreme este un act de rezistenfi..Dispunem
astfel de o serie de documente, notife fdcute la cald, pergamente duse de vanti
care descriu alfabetele enigmatice ale univeriului concentrafionar. Ascunse
saltele de paie, in perefi despirfitori, ingropate, aga cum au fost manuscrisele
sonderkommandos la Auschwitz3 (2005), ele stau mdrturie pentru
aceasti
pulsiune de a scrie cu riscul viefii. Aceste scrieri au labazddorinfa de a lisa
ceva in urmd suspendand, in acelagi timp, sentin{a cu moartea. in universul
concentrationar, unde moartea este unica promisiune, pentru a scrie, chiar
daci o singuri persoani fine condeiul, este nevoie de o complicitate colectivia.
scrisul determini ridicarea unui Eu ce sfideazi durerea gi.teroarea:
,,M m-a
irruerttnt, iar el nr-a inoentat in obscu.itate", scrie, de asemenea, Liscano
(2007),
explicAndu-9i intrarea in lumea condeiului pe parcursul incarceririi sale
Uruguay, unde a fost torturat: ,,Afost o perioadd de nebwie. Capultnti era?ntr-ttn
clocot corttintnt, plir de literaturd, de cuztinte, planttri rle cdrfii, (p.7, p. a9).
timpul qocului, scrisul recreeazr un spafiu tranzifional, o.zone a iluziei
(Winnicott, 1951-79 fi I 2ACf).
I ala cum scrie Eshet, profesor de psihologie in Israel. Grav rdnit in timpul
Acestea constituie un fond foarte bogat, inci neexploatat in totalitate.
2. Carn,et ile gucrre (Caiet de. rizboi). 205 pagini. Biblioteca ora-,sului Paris,
3 cote pro\.izorie 5434. lnedit.
sonderkonmrnndos erau brigdzi care i" ocrp", de funcfionarea .;;;i;.';;;;e.
a
pasibil de pedeapsa cu execu!ia imediati.
Cf ' Les pointes de Buchar-anld_(Verdet, 1995) (Poeziile rte la Buclmruald)
(O opcrttd la Rnt ensbriick\ (Tillion, 2005).
Mirturiile supraviefuirii se inscriu in seria de povestiri ale kafnbasls-uluil'
Aga cum orfeu, ulise, Enea coboari in infern, apoi se intorc de acolo, scribii
sau scriitorii se confrunti cu matricea mortiferi a experienlei lor. Levi (1958),
Rousset (1965) qi Antelme (1957) iqi descriu deportarea in graba qi befia unei
cd am cdzrtt prndd cu tolii unui
,,decoldri creatoare,' (Anzieu, 198'1., p.74), ,,Cred
peritnbil delir. voiam sd aorbim, sd fim, ?n fine, auziti" , scrie Antelme (L957, p.9).
Dacd aceasti scriere se suPune obligaliei testimoniale, ea Permite evacuarea
elementelor traumatice. Ugurarea este cel mai adesea de scurti durati, intru-
.
cit cuvAntul adresat explicit celuilalt cade in ,,tdcere aa cum cade in gol"
(Semprun, 1,994, p. 145), aqa cum explici gi scriitorul Bialot, deportat la
Auschwitz: ,,La ?ntoarcerea rnea, nu am fost intintpinat cu ntdcere,,, ci cu un feno-
men de surilitate din partea celorlal{i. [. '.]Am incercat sd scriu imedint. Dotrd
z'olunte
scrise Ia cald gi arru.tcnte la pubeld."2 Aceste informalii despre ,,reziduuri
;i epat'e"
(stern, 2004, p. 108), pe care nimeni nu le vrea, sunt redirecfionate citre
expeditor3. Recep[ionarea aceasta imposibild redeschide adesea rana, pentru
un timp mai scurt sau mai indelungat. Totugi, ,,lucrurile care nu pot fi spuse
trebuie scrise" , afirmi Forest (2010)
in
Perioade de latenl5 ;i scriere reparatorie
Contrar exemplelor citate, anumili scriitori qi scribi nu-9i descriu experienIa
decAt dupd mult timp. ,,Timp de mai nniyi nni, nu nrant ourpat nbsolut deloc de
Artsclrwitz. Am uitnt totul cu scrupulozitnte gi n mers", Povestegte Kertesz
(1999,
p. g7). Acesta este gi cazul lui Kliiger, Charpak, Tomkie$,icz, Bialot 9i semprun,
pentru a nu cita decAt cAliva. Agadar, ce au fdcut ei intre timp?
in Fiecare in felul lui s-a dedicat supravietuirii, lisAnd temPorar deoparte
descrierea.experienfei traumatice. Deci tofi s-au inscris pe traiectorii subli-
in matoare inainte de a scrie. Creafia ii atinse in amurgul viefii lor, dupi conso-
lidarea Eului, acfion6nd prin delimitare 9i ridicarea progresiYi a cenzuriil.
Abordarea nucleului traumatic se poate face 9i indirect, prin cercetare,
j ' Kntnbasis (gr.), semnifici o coborAre, o retragere (N f')
scrisul era 'z Bialol, Conrunicarc pet'sonali,25. iulie 2010'
I
, Joseph
'S.
Viit, C. Delbo, S. Tomkiervicz, R. Kliiger, B. Bettelheim descriu aceste reaclii ale publicului.
Ei l)ne opirette it Rouensbriick . j. Bialot iqi povestegte la 79 de ani experienla avute la Auschwitz, dupl ce isi publicase primul
roman la virsta de 55 de ani.
I

CORINNE EENESTROFF rezilienli asistattr r Scrisul

Tratat de 9i rezilienla
,'l
rAzboiului de la Kippour, hemiplegic, nu mai poate vorbi qi scrie este nevoit
il 'I58 ii
si invete totul din nou. El concepe atunci metode de invrtare pentru cei
traumatizati, scrie articole si se angaieazi in scrierea unei cIrti in care igi
descrie expelienta. Subliniazi forla vindecitoare pe care o are scrierea pentru
il el pi familia sar.
Functiile protectoare, eliberatoare, reparatoare ale scrierii se inridicineaztr
intr-o retea polisemanticA a proceselor de rezilienl; in s6nul activit;tilor
rl sublimatoare. Astfel, nu este de mirare ctr e pdvite ca o terapie in cazul bolilor
gi al traumelor. Aceasta este propunerea fEcute de Renl Warriors2 veteranilo!
americani, incurarati s; tinA un iurnal 9i si-l imperteqeasci tovardgilor lor.
In Rwanda, stranterea merturiilor, punerea lor pe hArtie, contribuie la
recunoalterea genocidului (Sagarla Martin,2009) gi recreeazi posibilit;lile
unui trai comun. Cronica iudiciar; are, de asemenea, propria contribufie
(Paradelle,2009).
Concluzie: scrierea, o enigmE?
La finalul acestui parcurs, suntem obligati sA constatdm c; misterul se
adanceite. Daci majoritatea autorilor sunt de acord cA scljsul are efecte
indiscutabile asupra corpului gi spiritului, alchimia procesului rim6ne in
mare parte indescifrabili. Doui tabere se opun: prima considerl scrierea o
terapie3, a doua o considerA ca pe ceva suplimentar, un obstacol in calea tera_
piei, intrucat genereazi o competitie intre cele doui domenii (Tisseron). Se
poate argumenta insi ci scrierea gi terapia nu sunt doue domenii
cureniiale, psihanaliza niscAndu-se, de altfel, dintr-o autoliografie (Freud,
1900/2010).
Diferitele r.alen[e ale scrierii pun in discutie definitiile psihoterapiei, locul
$i functia terapeutului, felul in care folose5te el scrielile pacientului. Ce statut
au aceste scrieri? Cui apartin, in definitiv? Care sunt semnificatiile lor trans-
felentiale gi contratransferen;iale? in fala acestui amalgam de intreblri,
Pennebaker (2004) nu poate decat sd constate complexitatea paradigmei
scrisului, impiedicAnd realizarea unui model teoretic unitar.
l Yoram_Esher,,l'/,p Dritig u nletamorfoza unei victime
pracess ll,ns nost iqlle pasitiue expcrince af dcoting
.:rrt:fo a,:.\t r,/:pctttura dSiti,Bth,,ntl.r.r,pnuris.Ctnntin,rpl:o;/d. lausu<r2010.
( L hitp//\arr real\rdrrior<.net/!er/rans/rreameniloumatinF
publicatin data de 30 decembrie 2010).
php rArd Re<iticnce 6y h.nhnB.
: Idrn, l.s pirr,rrcs ,trrmiiius.
I
)
(ORINNE BENESTROFF
Ansamblul experientelor citate deschide PersPectiv de cercetare $i aPl!
catii practice in numeroase domenii: educatie, tratamente fizice, psihoterapii,
tratamentul traumelor.
. Studiile despre scrierea traumei subliniazl necesitatea unei formlri a
cercet;torilor ii Practicienilor, a unei exPlorIri PluridisciPlinare, neaPtr-
rat rizomici. intrucat aceste scrieli se nasc din violente extleme, din
,,ione ale catastrofei" (Davoine gi Gaudillidre, 200a, P. 30) ele modifictr
insigi structura limbajului, zdruncini arhitectura rePrezentirilor
noastre. Texte neclasificabile, ele lumineazi zonele umbroase dintre
cele doui lumi 5i necesiti instrumente novatoare, care se poati revela
,,|fi gind tlts,rc ollncilole0 ltttrtii" (Clissant, L986). Aceste instrumente
care urmeazA a fi inventate ar putea autoriza o intelegere mai subtilS a
rolului scrierii ca tutore de rezilienti, cuPrinzand dimensiunile in-
conFtiente individuale 9i colective.
. Cercetirile longitudinale ar Putea duce la in{elegerea rolului scrierii ca
proces de dezvoltare, cu etaPele sale regresive ii Progresi\-e, ca element
al unui echilibru Psihosomatic.
. Ocupandu-se de continutul manifest al textului scris, cadrul teoretic al
cercetirilor citate elimine adesea PSihanaliza Si cercetarea literara
Totuli, studiul continutului latent al Productiilor, formelor Pe care
acestea le iau odattr inscrise in limbaj, ar deschide alte cii de intelegere'
. Efectele lectu i fiind in mare Parte mai Putin studiate, cercetirile efec-
tuate asuPra cuplului scriere/lecturi ar Putea mEsura funcliile sale
autoliniqtitoare, sublimatoare 9i relationale, inclusiv in cadrul relatiei
con_
terapeutice. Ce efect are textul scris/citit asuPra pacienlilor 9i tera-
peuIilor?
. Stralrl legaturilor intre scriere li alte forme de expresie (arte Plastice'
scenice) ar permite o intelegere dintr-un unghi diferit'
Scrierea despre sine, sc elea-tratament, scrierea traumei, aceastA Iiterature
despre sine, foimeazi un caleidoscoP de relatiri Nomadismul, proliferarea
lor, le ateste fortele vitale. Vectori ai unei transformeri in actiune, istorisirile
li fictiunea particiPe deoPotrivi la construirea Proceselor de rezilienfi'
Astfel'
agenocidului rwandez in molie Permite convocarea
uittl !
tuturor protaSoniEtilor dranei, simbolizarea celui ce nu Poate fi numit'
unratic
thesc
impirtSgirea eiperien!ei (Semuianga, 2009). Deci istorisirile se Pot recomanda
'in chip de tutori de rezilient;.
Tratat de rezilienli asistetS. Scrisul Si tezilienls
 Unica noastri salvare s-ar putea afla in spaima
;i in goliciunea sufbrinfei. Freud S. (19001201,0), lnterpretarea aiselor, in Opere esenliale, vol. 2, Editura Trei,
Atunci, aidoma lui Balzag care,.pe patul de..^oarte fiind, l-a chemat la cipi- 161

tAiul siu pe fictivul dr. Bianchon (Bricart, 1995, p.35)r, am fi noi indubitabil Bucuregti.

salvafi de creaturi din hArtie, poate chiar ale noastre?2

,si Frioul R. (2003), ,,Le d6sir d'autobiographie", Conferinti susfinuti la Universitatea
. M. Bloch, 7 martie 2003.
Gaetner R. (1983), Le Corps mis en mots. Scolariti et psychoses, NeuchAtel, Paris, Delachaux
et Niestl6.
Bibliografie Gillis M.8., Lumley M.A., Mosley-Williams A., Leisen J.C.C. pi Roehrs T.A. (2005), The
Anonimi (2005), Des uoix sous la cenilre, Manuscrits des Sonderkomnnndos d,Auschwitz,- health effects of at-home written emotional discloser in fibromyalgia: a randomized
Birkenau, Paris, Calmann-Ldvy/M6morial de Ia Shoah. fiial, Annals of Behattiorul Medicine, vol. 32, nr.2, p. 135-1.46.
Anaut M. (2002), Rdsilience, transmission et 6laboration du traum.a dans l,dcriture Glissant E. 1LOSO1, lntroductiort i une politique du diaers, Paris, Gallimard.
des
enfances bless6es, Perspectiaes psychiatriques, vol. 41, nr. 5, p. 3g0_3gg. Green A. (2004), La lettre et la mort, promenade d'un psychanalyste i trnoers ln littdrnture:
Antelme R. (1957), L'Espice hunruine, paris, Gallimard. Proust, Shakespeare, Conrad, Borges, Paris, Denciel.
Grisi S. (1996), De l'intimitd des nmladies de Montaigne it Herui Guibert, Paris, Desclee de
I
Anzieu D. (1981), Le Corp de l'eare, paris, Gallimard.
Anzieu D. (1985), Le Moi-peau, paris, Dunod. Brouwer.
Barthes R. (2006), Eseuri critice, Editura Codex, Bucuresti. Gusdorff G. (7991), Les Ecritures du ntoi, Paris, O. Jacob.
Bayard p. (2005), Denmin est icrit, paris, Les Editions de Minuit. Hatzfeld l. (2008), Dans le rru de la ztie. Ricits de mnrais rutnndais, Paris, Seuil. I
Bonetti]., FraisseJ., Gaulejac v. (de) (coord.) (rgg7),,,eue faire des histoires
de fa- Juline K. (1992), The intensive journal process: A path to self disco'r'ery, Sciances of
milles? ou roman familial et trajectoire sociale", Le groupe Minil Magnzine, iulie, 1-5.
familiar, vol.96, iur.-sept.
Bonnaf6 L. (1987), Art et thirapie, vol. 22-23, p. 18_23. Kawabata Y. (196017970), Les Belles endornties, Paris, Albin Michel.
Bourdieu P. (coord.) (1993), La Misire du rrorrde, paris, Seuil. Kert6sz l. (7999),,,Le vingtidme siEcle est une machine ir liquider permanente", in C.
Bricart I. ('1.995), Dictionnnire de la mort des gronds honunes, paris, Le cherche Coquio (coord.), Pnrler des cantps, penser les ginocides, Paris, Albin \{ichel, p.87-92.
Midi.
Char R. (195312007), Lettera amorosn, paris, Gallimard. Lagarde E. (2010), Ln Traoersie inrpriaue. Adinocarcinonre, Paris, La Cause des Livres.
Cl'raveyriat-Dumoulin c. qi Gaulmyn M. (de) (2004), Lejeune P. (1975), Le Pacte autobiogrnphique, Paris, Seuil.
,,Lacassagne, Ie prescripteur
Leroux-Hugon V. (2004), Ecrire sa maladie, La fnute d Rousseau, APA, vol. 35, p. 35-36.
I
dtcrits autobiographi ques", Ln Faute h Roussenu, vol. 36, p.74.
Cooper c.R. (2002), wo are those writers? An Exproratiotrc iy tt , Cotrnectiols Levi P. (195812004), Mai este oare acestn un ont?, Editura Polirom, Iasi.
betu,eetr
Etpressiteness in Children's writirtg nnd Their psychologicnl profites, Liscano C. (200712070), L'Ecrioain et l'autre, Paris, Belfond.
Thdse.de
Doctorat, Harvard University. Umi Microfor m 304107 4. Mercat-Maheu I. (2009), Histoire d'dcriture, Paris, La Cause des Livres. I
cyrulnik B. 9i Pourtois J.-p. (coord.) (2007), Ecore et rdsilience, paris,
o. Mesnard P. (2007), Timoignage en risistence, Paris, Stock.
Jacob.
Da'oine F. (2008), Don euichotte, pour conrbnttre Ia milancolie, paris, N{ouchard C. (2007), Qui si je crinis? Guares-tinroignages dnrts ln tonrnrer*e du XX' siicle,
Stock.
Davoine F. ;i Gaudilldre J.-M. (200a), Histoire er trnunta. La paris, stock. Paris, Editions Laurence Teper.
di guenes,
DerT'ey L. (2001), war and redentption. Trentment and Recoaery
forie
Paradelle M.. (2009), Le rdcit judiciaire de l'andantissement: La force des mots du droit I
in confiat-rerated
Post-trauntatic SIress Desorder, Burlington,Ashgate. pour transmettre le g6nocide, in Martin C. Sagarra (coord.), Le Ginocide des Tutsi,
Esquirol M. (1836), ,,Expos6 de l'6tat psychique d'une Rwanila, 1994, lectures et icritures, Qu6bec, PUL.
femme hypocondriaque: extraits
de lettres communiqu6s par M. Esquir or" , Armares d'hygiirii pub'rique Pennebaker J.W. (1998), The immunological effects of thought suppression. lournnl of
et de nftdecitte
ligale,Paris, vol. XVI, p. 1.97-205. P e r s on ality an d S o ci al P sy ch o I o gy, 7 5 (5), 1,26 4-1,27 2.
Flaubert G. (185712007), Madnnre Boi:ary, Editura Art, Bucuresti. Pennebaker |.W . (2004), Theories, Therapies and Taxpayers: on the Complexities of the
. Expressive Writing Paradigm, Clinical Psychology: Sciences and Prnctice, vol. 11,
1- ,Chemali-l pe Biartchort, ttitmai Biatrchon nr-ar prica snlun!.
t nr. 2, p. 138-142.
mulrumirile noastre
}rr.^i."i.to-ate
Koehl, Estelle Lagarde, ]ui ioseph Bialot,_philippe Comet, \'oram Eshet, |acky Pontalis l.-B. (2002), En nnrge des jours, Paris, Gallimard.
Ir{artine Lery, Isabelle }v{ercat-N{aheu, Daniel perraL lr{ichele Salesse,
pentru informatiile fu mizate. Reutchnik P., Haynal A.9i Senarclens P. (1987), Les Or1ilrclins nrinent-ils le ntottde?,
Paris, Stock.

CORINNE BENESTROFF
Tratat de rezilien!5 asistatl r Scrisul 5i rezilienla
I

1., Rosellini M. (2009), La bibliothlque de Don euichotte et ses avatars frangais au

siicle, Bibliothiques et.ollectiohs, Artois, presse Universitd, p. 245_260.
Rogues de lursac r. (7903), Lla uet de pslcri,1tli., paris, Alcan.
XVll.

Rousset D. (1965/2003), L'l) i.i,ers concetltralionririry paris, Hachette_

Semprun J. (1994), L'tcrihre ou la oie, paris, Ga imard.
I Semuianga J. (2009), Par delh l'innommable Ia littdrature. La phaline des collines
de.
Koulsy Lamko, in Martin C. Sagarra (coord.), Le Ginocideies nlri. Ru,atlda, 1gg4,
leclures et ectitures, euebec. pUL.
Serrel M. (2006), Ric s cl hunnrtisnte, paris, Edirions Le pommier.
Partea a doua
I Smyth J.M., Stone A., Hurewitz A_ gi Kaeli A. (1999), lVriting about stressful
events
produces symptom reduction in asthmatic and rheumatoid irthriticst A randomizad
lrial, lourfial of Arnericatl lledical A,r.ciatiort, r,ol.2g7, p.1304_1309.
Adversit5liin plan individual ;i familial
rl StemA.L. (2004), L.- Sanir- dilorti, Can:$, histoirt, pslchannlyse, paris, Seuil.
Tegnd A., Fox J., Robin p. $i Thom p. (1009), Evaluating the use of poetry
to rmprove
rr-ell-being and emotional resilience in cancer patients,
lournal of pie*y Thuapy,
vol. 22, nr.3, p. 121-131.
Tillion G. (2005), lJ e opit.tte i Rarenihriick, L. Vtrfiigljar out erry'rs, Editions de Ia
Ilartinidre.
Tomkiervicz S. (7999), L'Adolc:corce .t I.,., paris. Calmann-Ldvy.
Verdet A. (1995), ,4nthologie des yoirtts ae Buchcta,alil, pais, Editions Tirdsias.
White \,L (2003), L. tloyefis nrtatifs au :!t.oice fu la thlrapie, paris, Satas.
Winnicott D. IV. (1951-1953i2003), Dp I.r i? diatl:it ta psihnnalizt, Edirura lrei, Bucuregti.

I
CORINNE BENESTROFF

I
 I-
VI.
I

I
Rezilienli asistat5 ;i evenimente survenite
pe parcursul copilSriej: rtdltratare, boal5, l
divo(, decesul pErinlilor ;i tulburEri
psihiatrice ale pE ri nli lor I
!olette Jourdan-ionescu, Serba n Ionescu,
Eveline Bouteyre, Maria Roth, Lynda M6thot, I
Diana Vasile

I
Acest capitol oferi informalii despre cinci situa[ii cu caracter traumatizant
care pot fi treite de copii. Cercetarea in domeniul rezilienlei ne-a invitat,
totodatd, cd un anumit numir de copii din cei care triiesc aceste situafii se pot
dovedi rezilienfi. Pornind de la studierea proceselor rdspunzitoare de dez- I
voltarea rezilienlei acestor tineri, au fost elaborate tehnici ;i programe de
interventie care si construiascd rezilien[a si sd impiedice aparifia tulburdrilor
psihice. Acest capitol - cel mai voluminos din Tratat
- este consacrat deci I
prezentirii unei largi palete de strategii de interven[ie vizAnd rezilien[a
asistati in situafiile de maltratare gi de boali a copilului, divor(, deces sau
tulburare a sindtifii mentale a unuia dintre pdrinli.
I
Maltratarea
Definilia maltratirii I
Maltratareal cuprinde tratamentele rele cirora le pot fi victime copiii: vio-
Ienfa fizici, psihologic5, neglijenfa, abuzul sexual, maltratarea institu(ionali,
I
I Termen apirut in limba francezi abia in 1987, conJorm Le Dictionnaire hi::origile de la langue
frangaise Robert (hW laSora.qc.calthematiques/inaptitude.nsf,/Dossiers/tr{altraitance, publiiat
online in data de 29 decembrie 2010).
I

I
Tratat de rezilienttr asistatl r Rezilienll asistatl gi evenimente survenite pe parcursul copilIriei...

I
ril
t66 faptul de a asista Ia violenta conjugaliletc. Mai multe organizafii (UNICEF,
I 2008; WHO 2002) descriu pedepsele crude qi umilitoare la care sunt supu$i
copiii inci de la virste fragede, mutilarea genitaltr a anumitor fete, negliiarea
copiilor atit in familiile sirace, cat Si in cele insterite, abuzul sexual intra- gi
extra-familial, implicarea copiilor in pornografie ti prostitutie, exploatarea
prin munctr qi traficul de copii, ca gi alte forme de violentd fati de aceqtia. in-
DSM-IV-TR (American Psychiatric Association, 2003), conceptul de maltratare
cuprinde trei entitlti principale incluse i\ Alte sillntii c e pot loce obiectul ufiui
examer clinic: abuzt I fizic (sau violenta, cod T74.1), abuzul sexual (cod T74.2)
gi negliienta (cod T74.0). Primele dou; entititi
- abuzul fizic (violente cor-
porale precum pilmuirea, lovirea, arderea, de exemplu) 9i sexuale (atingeri,
penetriri vaginale, sodomie etc.) - fac referire la comportamente inadecvat
I nefiind serioasi, mama va fi fericittr cand vecinul adult, celibatar, il va
aplicate in mod neaccidental, adesea de citre persoane care se afli de obicei
intr-o pozifie de autoritate fa{i de copil. Neglijenta, dimpotrivi, se referi la
omiterea Besturilor necesare bunei dezvoltiri a copilului (privind alimentatiar,
imbrtrcimintea, igiena, stimularea 9i supravegherea), Aceste entititi sunt
adesea asociate (de exemplu, violenta fizice coexisti adesea cu violenta
emotionalA gi cu neglijenfa). in studiul de caz 1 sunt prezentate elemente carc
se inlinfuie, pentru a alcAtui o comorbiditate de maltratare.
Se poate spune ci maltratarea se stabileSte pe un continuum mergdnd de
la absenta maltrat5!ii la o maltratare extremE, pragul de la care se va vorbi de
maltratare fiind subiectirl li dependent de contextul socioculturar.
r Copiii martori ai \.iolenlei Iamiliale sunt expu$i 5i altor adversiriti, precum conltictle coniugat
$i ,amiliale, abuzul de alcool al peinllor, problemete personale aie pirintilor, un nivel so;o-
economic sc&ut etc. (Herren|hol, Sousa, Tajima, Herer*ohl $i Moylan, 2008).
: Ne8lijenta alimenlar: presupune privarea de hrani, absenla maimuttor c;tegorii de aljmente
esenliale cretterii (cum e laptele pentm sugari), frec\nta foarte nergutad b meselor etc.
I_ Subjectiv, intrucat, in hlncFe de definitia (are este dattr edu.atiei ade;ate
(maltr/tdre (onte\ruaja, a\and leSatur; cu Lrn elenjment difiol de riala $idedurata malkairrii
pentru pajinF sau
malrralare cronic; in famitnle al caror mod de !ia!: este haoric al cSror'retaEi ;unr dezoF
$r
Sarizats mar.ate de caienle ii de (ontuzii de rol - maltratare adesa interseneratiohal;).
I_ tt{utilarea tinrlo! africane esre per.eprr6 in Occidenr ca un abuz, in timp"re. in
iara lor, repre
zint;otraditie care trebuie respectat6. Comporrainentel punitive ale anumitorfamitii de origine
haitiane strnt prcepute in Canada ca malrratare, dar n-a; fi fost interpretate astfel Ia inep;tuI
secolului trecut, c:nd pedcpsle corporale roprezeniau norma si in Ca;ada.
C. JOURDAN.IONESCU, S.IONESCU, 6VEUNE EOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOI DIANA VASILE
STUDIUL DE CAZ 1
167
Cofiolbiditale pe copil olttat|t
parcursul deuoltdrii unui
Un bebelu$ este negliiat de plrinlii sli din cauza lipsei de experienti a
foartei tinere sale mame $i toxicomaniei ptrrintilor. Neglijenla fizici gi
emotionali, atagamentul dezorganizat vor antrena o dezvoltare perturbati
a relafiilor copilului. Disciplina va fi impusi inconstant, p5lintii fiind fie
indisponibili din cauza drogului (c6nd copilului ii este permis totul), fie
rapid depiliti de situatie (copilul este scuturat cu violentl atunci cand
plAnge). Crescand, copilul se poate revolta Si poate fi supus violentei fizice
li verbale. Supravegherea (tattrl fiind absent gi mama depetite de situatie)
invita pe copilul de noud ani str-li petreaci seara gi noaptea la el, ceea ce-l
plaseaztr pe acesta din urmi in contextul riscului de abuz sexual.
Date epidemiologice
in DSM-IV-TR nu sunt deloc prezentate date cu privire la prevalenta
maltratirii. Aceasta reflecttr lipsa de consens in legituri cu definitiile date
formelor de maltratare, dificultatea de a evalua cu exactitate o forma de
maltratare (date fiind comorbiditatea) gi impresia ctr numirul de cazuri
declarat este cu mult mai mic fafi de situalia realE (un numir considerabil de
cazuri nefiind luat in considerare din lipsa probelor).
Conform raportului f;cut pentru ONU de Pinheiro (2006), 53 000 de copii
mor anual ca urmare a violentei, iar 150 de milioane de fete pi 73 de milioane
de biie{i sub 18 ani au suferit abuzu sexuale. Datele referitoare la incidenta
relelor tratamente in diferite l;ri - trebuie privite cu precautie, av6nd in
vedere diferenlele in ceea ce p ve$te definitiile maltratdrii $i metodologiile
folosite - diferd de la o |ari Ia alta, mergAnd de la 2,71"1000 in Anglia, la
12,21 000 in Statele Unitr.
in Qudbec, in anul 2001, au fost luate in considerare jum;tate din cele
50 000 de situatii potential periculoase semnalate Centrului pentru Tineri:
52o/"'cazwi de negliientA, 32% tulburiri de comportament ale copilului, 99i,
cazuri de rele tratamente, 5ol. cazuri de abuz sexual si 2o/" cazuri de abandon
' A se ledea tabelul comparativ (publicat in data de 28 decembrie 2010) la adresa de intrnet:
http://$'h'n'.nspc..org.uk{nfornvresearch,6riefinSs/prevalen.etable2_s.dfl9716.pdf.
Tratat de rezilienla asistatS. Re2ilienF asistat: $i evenimente survpnite pe parculsul copilSriei.-.
 maltratdrii (vArsta copilului, durata maltratirii, legitura cu persoana care 169
al copilului (Geoffrion, 2003). in Statele Unite (US Department of Health and
maltrateazd)1. De exemplu, in marea lor majoritate, copiii igi cunosc agresorul
Human Services, 2007) au fosf semnalate fase milioane de cazuri de copii,
(Statistici Canada, 2009), care este un membru al propriei familii. in cazurile
printre care 64Yo pentru neglijengi, 16% pentru abuz fizic, g% pentru abuz
de maltratare intrafamiliali, dezvdluirea maltratirii si intervenfia vor duce la
sexual gi 7% pentru violerifi psihici, mulfi copii fiind supugi unor forme
separarea de persoana responsabili (plasarea copilului neglijat intr-o familie I
multiple de maltratare. in Franla, la data de 31 decembrie 2006, pentru 128 82!
de copii minori se luase misura de protecfie a copilului (ONED, 2008). in sociald sau inchiderea abuzatorului, de exemplu) qi vor avea consecinfe
acelagi an, din 21 000 de cazuri de maltratare a copilului semnalate gi con- asupra intregii familii.
firmate, in 30% era vorba de violenfi fizici, in 28% de abuzuri sexuale $i in I
Tabelul 1. Factori de risc dezvilui[i de obicei in cazuri de maltratare2
327" de neglijen{e grave gi violenfe psihologice (http:/iwww.droitsenfant.
com/tablo_maltraitance.htm, publicat in data de 2 august 2010). Nattere premafurl sau greutate redusi la nagtere
F nctori proprii copilului
Chiar daci maltratarea (pedepse severe, abuzuri sexuale, exploatare, ne.- Probleme perinatale
glijenli) a existat intotdeauna, conform raportului Organizafiei Na[iunilor Temperament dificil
I
Unite referitor la violenla asupra copiilor (Pinheiro, 2006), abia in ultimii ani Probleme de sindtate fizici
intArziere in dezvoltare
s-a pus in mod explicit, pe plan internafional, problema nevoii urgente de
Suferinli emofionali sau proasti gestionare a emoliilor
a opri orice formi de violenfi la adresa copiilor gi de a stimula factorii de Dificultiti de atagament I
protecfie care favorizeazd capacitatea de adaptare a copiilor, chiar daci in Stim5 de sine redusi
condifii de adversitate. La doudzeci de ani de la semnarea Convenfiei inter- Lipsa abilitAtilor sociale
nalionale pentru drepturile copilului, Svevo-Cianci gi Lee (2010) arati ci un Factori farniliali Pirinfi prea tineri (mai ales mama)
Copii nedorifi I
numir destul de important de state (33%) dintre cele pe care le-au studiat s-au
Un mare numir de copii
ocupat de imbundtifirea legislaliei gi a procedurilor nationalg, de modalitifile
Pirinli cu stimi de sine redusi
utilizate pentru raportarea abuzului gi neglijenfei,'de serviciile pentru copii. Separare indelungati de copil
Aceasta explici firi indoiali de ce, pe parcursul ultimilor ani, se observi o Pirinli care au fost ei ingigi maltratali (absenla unui I
cre;tere a numirului de cazuri semnalater. De fapt, cre;terea s datoreazl model educativ adecvat)
Plrinfi ineficientisau care se simt depigifi de sit:afie
unor norme mai stricte, congtientizirii publice a problemei gi unui sistem mai
Instabilitatea structurii familiale (deci, a cuplului
bun de depistare (de exemplu, numerele de telefon netaxabile). parental)
Dificultifi parentale asociate gcolii (agteptiri redu-<e in
ceea ce privegte rezultatele Ecolare ale copilului)
Factori de risc la copiii maltratali Pirin!i indisponibili (probleme de sindtate mentali,
consum de alcool sau de droguri, nivel intelectual redus,
Tabelul 1 prezinti factorii de risc individuali, familiali gi de mediu care se pedeapsi cu inchisoarea, maladie cronici sau
manifesti in mod obignuit in cazurile de maitratare. incapacitanti la un membru al familiei etc.)
Absenla rutinei educative structurante pentru copil,
Pe lAngi factorii de risc citali care predispun la maltratare,'evenimentele
pedepse inadeo,ate
de viafi stresante pot constitui riscuri suplimentare (de exemplu, nagterea I
prematurl a unui frate).
Impactul maltratdrii este dependent de factorii de risc prezenli, de fac- in func1ie de contexhrl maltratirii, decizia de a semnala sau nu Lrn act de maltratae nu va fi
torii de protecfie (care pot reechilibra balanla dinamici), dar gi d'e contextul 'aceeapi gi va influenfa mdsurile luate pentru protejarea copilului (Jourdan-Ionescu.7999);in
general, situafia este cu atat mai gravi ;i mai urgenti cu cAt persoana responsabild de naltratare i
I se afli mai des in contact cu copilul (pirinte/tutore/cunogtinli a {amiliei).
Dimpotrivi, se evidentiazi o tendinli pozitivi. De fapt, raportul ONU aratd ci incidenta exploa-
Unii dintre acegti factori pot reprezenta, de asemenea, consecinte ale maltratirii suierite (de
tirii copiilor prin munci s-a redus cu 119t, iar implicarea copiilor in activititi periruloase s-a extmplu, o intArziere in dezvoltare sau dificultefi de atasament).
redus cu 25o..6.
I
.

Tratat de rezilien!tr asistattr r Rezilienli asistatS $i evenimente survenite pe p;:cursul copilSriei

C.JOURDAN.iONESCU,S.IONESCU, EVELINE BOUTEYRE, MARIAROTH, LYNDAMETHOT, DIANAVASILE
t
crearea/formarea unor relalii de atalament fate de Plrintii periculoqi
,70 Parinfi care nu se sustin reciProc (tensiuni in cuplu;
-
sau negliienli (sau inlocuitori ai acestora);
| violenF (onjugall)
format-eaunei identiteti Pomind de la un mediu
fragmentat' incoerent
Absenla activil5li, Profesionrle sau Probleme -
socioprofesionale sau instabili
qi corporal' in
Probleme financiare f i orBanizalionale
- realizarea unui echilibru 9i a unui autocontrol emotional
I Re$edinltr, ca.tier sau gcoati defavorizate conditiile in care au fost comise abuzuri asuPra cotPului fi afectivitltii
Mut5ri dese copilului qi/sau adullii nu dau dovadi de caPacitate de autocontrol'
Relea sociale a copilului sau a Plrintilor foarte redustr
necesare coPiilor
sau inadecvatl
Acesie elemente scot in evidenli caPacitatile de adaPtare
I Retea care oferl modele inadeclate de edu.atie cu adultii au o foarte
(negliienlS, violenl, sau cele in care maltratara esle aflati intr-o situatie de maltratare. Pentru coPii' relatiite
cu un Pltinte
considerata normal,) mare impotanll; ei Pot menline rela[ia de ataqament chiar 9i
indepSrtare de, necunoa$tere sau neaPelare Ia resurse .""" ." ,"prezinttr o formi de adaPtare Prima modalitate este aceea
"gr"ror,
d"e a minimaliza, de a raiionaliza sau de a scuza
abuzul prin mecanismul de ne-
(Herman'
gare, de suprimare a g6ndurilor 9i sentimentelor sau P n disociere
Consecin!e ale maltrat5rii 7;;;, i"";y,2002). 5 alta modalitate este dezvoltarea unei identiteti frag-
la iveal'l defec-
Din nefericire, maioritatea cercetlrilor care se referi la consecintele relelor m"niate, a rrnui dublu al PersonalitAtii Prin care coPilul scoate
cel rau'
tratamente asupra dezvoltirii copiilor nu Precizeazd tiPul de maltratare inf" pu",t" care me te ;e fie maltratat ConvingAndu-se ce el este
devine tot mai increzrtor ci Pdrintii sdi ili vor schimba
atitudinea' dacl el este
su(erit; sau efectele maltratirii sunt in mod evident diferite cand se vorbegte de
produce fenomene
de neglijente, violenti fizica sau abuz sexual. suficient de bun. O a treia modalitate este aceea de a
Diitie consecinlele directe ale violentei fizice asupra copilului, consecintele disociere intre corP 9i Psihic (Herman, 7992)' Un preadolescent Poate Prea
(un
fizice sunt cele mai vizibile (arsuri, rini, contuzii, fracturi rePetate li multiPle' ii.ru ra-qi vizibil bralele Pentru senzatia Pe care 9i-o procurtr
"rto.nrtiieze existe' a simti
fragilitate somatica, deces). indeosebi in cazurile de abuz sexual, sunt con- abuz fizic controlat de el, a-9i face rau Pentru a simti cd Pentru
ceuta atentie'
staiate leziuni ale organelor genitale ii infectii transmisibile sexual Pe lAngl de adrenalintr) totodate, Pentru a
- descircare
o -ir, Ei,
consecintele fizice, maltratarea Poate declan$a diverse tulburtrri PsihoPato- unot mecanisme de adaPtare eficiente sau in,absenfa unei
terupil uiza.ra vindecarea, astfel de reactii Pot acomPania copilulin
"Ur"tt1" evolu$a
logice la copil: tulburiri Psihosomatice din sfera sfincteriane (enurezis'
qi Mohr' 2001)'
sa spre t iala adulttr ii chiar Pe tot Parcursul vielii
(Cassidy
en"coprezis), alimentartr (grea1d, anorexie, bulimie), ale somnului (insomiii'
I cogmaruri), ale comPortamentului (agresivitate sau retragere, automutilare' Orfa feniatt-racL"it, williu-t 9i Finkelhor (1993)' este frecvent
descrise o
un abuz fizic sau
hipelactivitate), activitate sexuali Precoce sau comPulsi(A (in caz de abuz staie de stres posttraumatic in cazul copiilor care au suferit
sexual), anxietate, depresiet sau tulburare psihoticd (disociere, PercePtie ero- sexualsaucareaufostmartoriiunuiactdeviolenttr.Efectultraumeigene-
natA a pericolului, gandud invazive) etc. Frica, durerea, foamea, ameninlarea rate de maltratare va depinde de stilut de aParare 8i de
stratetiile de adap-
iundamentale, care de-
Ei frusirarea aonrtitri" exPeriente traumatizante tare preferate.
clangeazi reacgii la nivelul sistemului nervos. Ca urmate a acestei sensibiliziri
lor' majo-
Din cauza slabei functii confintrtoare a mamei (sau a Parintilor)
la frici, reacliile coPilutui Pot fi descrise ca reactii de imobilitate/stuPor' fie.o Iipsi de
ritatea coPiilor maltratali au un ataqament care demonstreaze
retragere (evaziune) sau confruntare/luPtA. Herman (1992) observe, Ia coPiii exPrimat comPor-
siguran;i,Iie un atalament dezorganizat (Webb' 2006) Prin
maltitali, urmltoarele mecanisme cate supun unui greu efort caPacititile lor ta"mente bizare in cadrul relatiilor (blocaje, intreruPeri' retraBerer ) Dezvoltarea
personale de a face fa!i relelor tratamente: Eului acestor coPii este, astfel, comPlicate:
t
I Beach, Brod!, Cunler, Packet ltnnett 5i Philibert (20i0) evidenliazi o legetura intre SenotiP 9i lSindmPleCa,incazulunuiCoPabuzatinnlod.ronic,retraSereasa,rePliereainelinsusi,
Ln
efecteie mallatui, conaucand fie la tr:seturi ale tulbur;ni d P$onalilate antisocjale' fie la p^",a"-*l-"ii""i,", * r'e aur ae accen tuaie' incat coPilul si da;Presia cr ir fi handicapar'
depresie nr:jor;.

RezilienlS asislatl li evenimente survenite pe Parcursul copileriei "

Tratat d r.zili.ntl asistata.
MARIA ROTH, LYNDA MTHOT, DIANA VAS1LE
C, ]OURDAN'IONESCU. S.IONESCU, 6VEUNE BOUTEYRE,
 Copilul b5tut, copilul violat copilul umilit se va proteja de suferinfele sale
172
prin clivajul Eului qi printr-o identificare incongtienti cu agresorul siu, firi a fi
totugi purttrtorul unui viitor sau'al unui destin psihotic (Sabouriry 2OlO, p.43).
Copilul dezvolti o modalitate de dezvoltare interioari marcatl de ne-
incredere fi respingere (Doyle, 2001); crescAnd, ii va fi dificil sd acorde incre-
dere celuilalt gi va fi inclinat si vadi relaliile cu ceilalli ca pe o ameninfare sau
ca pe o surse de dezamdgirel. Aceasta va antrena o Iipsd de competen{e sociale
gi ideea ci are mai multe comportamente negative gi mai pufine comporta-
mente pozitive decAt alfii (Palacio-Quintin, 1,997; Webb, 2005; Widom, Kahn,
Kaplow, Sepulveda-Kozakowschi gi Wilson, 2007); prin urmare, stima sa. de
sine va fi redustr (Iwaniec, Larkin 9i Higgins, 2005).
Caren[ele triite (afective, alimentare, medicale etc.) afecteazd gi:
dezvoltarea fizicd [int6rzieri de cregtere (Kendirgi gi Jourdan-Ionescu,
- produce frecvent consecinte care vor fi asociate marginalizirii: probleme cu
L998; Irvaniec, 200\l;
dezvoltarea neuropsihologici [afectarea funcfiilor executive gi in spe-
- sarcine nedorit5, delino'enfi (Latimer, 1995), criminalitate (Houck 9i King,
cial a memoriei, invilirii qi regldrii afectelor gi a exprimd.rii emo{iilor,
hipervigilen[d (Neuberger, 1.997 ; Perry, 2006, Webb, 2006; W idom e t al.,
2007); propensiunea spre violenfi, lipsa empatiei gi a atenliei fati de
sentimentele altora (Schore, 2003;'Widom et a\.,2007); ,
dezvoltarea motorie [slaba coordonare (Hughes gi DiBrezzo, 1987);
- pe hArtie toate consecintele maltratirii pe care le-a suportat din partea mamei,
deficite de perceplie qi motorii (Tarter, Hegedus, Winston gi Alterman,
7e8a)l;
dezvoltarea cognitivi2 flimbajul (Hugghes qi DiBrezzo, 1987; Coster ;i
- fusesem atAt de prost incAt si mI atagez. [...] invi(asem totugi cele douE reguli de
Cicchetti, 1993; Watts-English, Forston, Gibler, Hopper qi De Bellis, 2006);
capacitatea de abstractizare, inteligenfa verbali mai slabi (Palaciil-Quintin
gi Jourdan-Ionescu, 1994)1.
Maltratarea poate avea consecinfe negative asupra performanlei gcolare
in general sau cu precedere Ia citire si matematicd (Iwaniec et a1.,2006), care
sebazeaze pe func[iile afectate (menlionate anterior). Astfe], piogresul gcolar
al copiilor are de suferit. Se observd prezenta unui numdr mai mare de repetenti
astfel de comportament probabil ci nu intri ir categoria comportamentelor reziliente, chiar dacl
are o valoare adaptativi, asigur6ndu-i copilului un,,conlort psihic" i:r perioada posttraumatici.
' ,,L..1 pdrinlii abuzatori sutt adesea iresponsnbili, insensibili sat ttociai si prin aceste comportantente
inrald copiii ci adullii pot f i'esponsabili Si chinr nociui" (Widom ei nl.,2007, p.2).
2 Pears, Kin gi Fisher (2008) au arltat ci, in functie de tipul de maltratare suleriti, dezvoltarea
cognitivi a copilului va fj mai mult sau mai pu;in afectati (dezvoltarea cognitivi atinge nivelul
cel mai redus in cazul copiilor negliia!i pi abuza!i fizic).
C. ]OURDAN.IONESCU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOI DIANA VASILE
[65% din copiii neglijati ti 50% din cei abuzali riman repetenri in primul an
r73
(Erickson, Egeland gi Pianta, 1989)1, a unui numlr mai mare de inscrieri in
clase speciale, de suspendiri ale anului gcolar gi de cazuri de absolvire a
studiilor firi calificare (Kendall-Tackett gi Eckenrode, 1996). in majoritatea
situafiilor, acegti copii nu beneficiazd de susfinere familiali Pentru efectua-
rea temelor, nici de motivatie extrinseci Pentru reuqita gcolare. Pe lAngi
dificultafile qcolare mai sus amintite, ace$ti coPii par neatenfi, incapabili si-9i
infeleagi sarcina de lucru, anxio$i gi nepopulari in ochii colegilor, ceea ce
poate genera o serie de conflicte'
in prive;te raportul intre factorii de risc 9i cei de protecfie, Perkins
ceea ce
gi Jones (2004) auevidenfiat ci, la adolescenfii din Statele Unite care au suferit
abuzuri fizice, prevalenta comPortamentelor riscanter era mai mare decAt Ia I
aceia care nu suferisere rele tratamente qi ci, totodatd, Prevalenta factorilor
de protecfie specifici rezilienfei era mai scezute. Pe termen lung, maltratarea
consumul de substanle, diverse tulburiri (alimentare, comPortamentale), I
1989; Maxfield gi Widom, 1996). Intrarea in sistemul de protec[ie a copilului 9i
de plasament familial antreneazi dificultili de adaptare la persoane noi, la I
o noue alimentafie, la un pat diferit gi la reguli diferite referitoare la com-
portamentul adecvat aiteptat. lntr-una din cdrlile care i-au perrr,.is si agtearni
Pelzer (2000, p. L97) povestegte: I
Atunci cAnd plecam, inchideam ochii 9i mi culpabilizam in tice:e pentru ci
aur ale oricirui copil dat in plasament: si nu te atagezi niciodati prea mult,
indiferent de cine, gi niciodatl si nu iei casa altuia drept a ta.
Atagamentul dezorganizat triit de copilul maltratat este resesit la vArsta
adulti intr-o viafd adesea izolatd, o fugi de intimitate, relalii amoroase l
pasagere gi de reguli violente. Atitudinile parentale ale adultului care a fost
un copil maltratat, nesprijinindu-se Pe un model educativ adecvat, sunt
rareori potrivite:
I
Acegti pirinli au cunoscut adesea, copii fiind, o autoritate abuz:r'i sau, din
contri, din cauza incompetenfei, o delSsare parentalS totali. CAnd der-in adulgi 9i
isi pirinli, oscileazl intre slibiciune, indecizie, pe de o Parte, 9i rigidita:e 9i autori-
tarism, pe de alta. (Gabel,1,999, p.1,21)
' Consumul de alcool, tuhrn, droguri, Provocarea vomei, angajarea precoce in :ctivititi sexuale,
conrportamentul antisocial si tentativele suicidare.
I
Tratat de rezilien!: asistati r Rezilienti asjstat; ti evenimente surven":e pe parcursul copiliriei...
I
 Din cateva studii a reiegit chiar existenta unui ciclu intergenerational al 'in timP ce doar 217" ar fi a9a conform 175
autoevalueaza drePt comPetenti,
maltrat;rii (Kaufman gi Zigler, 1989,7993, de exemplu). Totuti Si vom punctului de vedere aI Personalult'i didactic'
reveni putin mai departe asupra acestui subiect Ertem, Leventhal gi Dobbs
-
- Reieritor la reulita gcolar;, conform aceluiaqi studiu,64% dintre copii
(2000) critictr metodologia .cercetdrilor care studiaze transmiterea intertene-
respund criteriului de comPetenti gcolala al testelol standardizate, dar 9i de
rational; a abuzului fizic al copiilor. Un lingur studiu pare de incredere pi data aceasta clasamentul cadrelor didactice este mai sever (43% dintre copii
aratd ce mamele care au fost supuse violenfelor prezinti un risc de 12,6 oii fiind considerati comPetenti).
mai mare decit mamele nemaltratate si-9i abuzeze propriul copil. Dupi cum Datoritl faptului ci metodologiile prin care este definite concret rezilienta
se vede, consecintele pe termen Iung ale maltratirii pot fi multipte
Si tind sd. variazi in functie de cercetiri, este dificil de precizat Prevalenla coPiilor
I se cumuleze de-a luntul timpului.
maltratati rezilienti. Aia cum mentiona articolul elaborat de Haskett, Nears,
Dar ce se ltie despre copiii maltratati care dau dovadi de rezilientd? Ward qi McPherson (2006), numdrul qi tiPulul indicatorilor care definesc
rezilienta valiaz; in functie de cerceteri Cele trei studii intrePrinse de
Cicchetti qi colaboratorii sii (Cicchetti, Rogosch, Lynch Ei Holt, 1993; Cicchetti
Cazuri de rezilien!; natural; la copiii maltratati au avantajul de a folosi
9i Rogosch, 7gg7; Flores, Cicchetti Si Rogosch,2005)
metodologii comParabile. Etalonul rezilientei este concePut ca un nivel ridicat
Articolul lui Walsh, Darvson Si Mattingly (2010) prezinti bilanful cer-
de funclionare (corespunz6nd Primei treimi a scorurilor fiecirei evalulri'
ceterilor care studiaztr adaptarea pozitiva ulterioard maltratirii. pentru copiii
maltratati, a manifesta competente sau a functiona partial in diferite domenii apoi scorului comPozit) in trei domenii: comPortament Prosocial, absenta
constituie o dovadtr de rezilienttr falS de riscurile la care au foit supupi prin simptomatologiei comPortamentale li reulitl qcolarS' Con{orm acestor
criterii, intre 9% 9i 18% dintre coPiii maltratati sunt rezilienti (comParativ cu
maltratarea suferiti. Cu toate acestea, indicatorii gi instrumentele necesare, ca
17-35% dintre coPiii nemaltratati, din medii de(avorizate) Studiul realizat de
gi norma de refednter, sunt dificil de determinat (mai ales in adolescenltr).
Cicchetti Si RoSosch (1997) adaugi, in urma unei observeri longitudinale de
Putine studii referitoare la copiii maltratati au explorat mai multe domenii de
funcfionare. in Walsh et al. (2010) este plezentati o sintezi a 21 de articole, trei ani, ce numai 1,5% dintre copiii maltratati ili mentin tradul superior de

asupra tezilienfei copiilor maltrata!i in mai multe dorirenii (a se l,edea tabelul
care sintetizeaze rezultatele acestor studii in funclie de numirul de copii,
vArsta lor, tipul de abuz suferit, indicatorii de rezilienli, instrumentele uti-
lizate pentru a evalua func;ionarea rezilientd, tipul de respondent,
firevalenla
copiilor rezilienfi, la paginile 29-30 ale articolului lor). Ata cum este evaluat;
in aceste cercetiri, (uncfionarea copilului se referi la urmitoarele trei domenii:
competentA comportamentalA ii emotionali, competente socialtr,i reuSit;
$colare.
in ceea ce privegte indicatorii competentei comportamentale Fi emotionale,
intre 43o/. ,r 66% dintre copiii maltratali par a fi competenti conform cel putin
unei evaludri. Din cele 13 studii refe toare la competenta sociali, numai in cel
realizat de Kaufman, Cook, Arny, Jones 9i Pittinsky (1994), 61% dintre copii se
:
lenlru deinrtia normalului, futem ldce referire Ia lones.u (2010).
ttalsh .r,J. (2010) au cer.etat bazele de dare Ps.y1LIT Ai A dotjic Senrch pr.,ii.r. Cuvinrete-cheie
utjbat au fost /.:i/rrtrh ai abl:rt copiltlui, ) al! tnrea cotlihttui, abu. stx at, nbr. fzic, ,jtgtijarc 9i
functionare (comParativ cu 10% dintre copiii grupului martor)' Intr-un alt
studiu longitudinal (realizat Pe Parcursul a Patru ani), avAnd la bazi criterii
diferite (scor superior unei abateri standard intr-un singur domeniu li niciun
scor inferior vreunei abateri standard in alte domenii), Bolger !i Patterson
(2003) au aritat ci Prevalenla rezilientei este de 9% in fiecare an 9i de 0,9%
pentru cei patru ani ai studiului. Lu6nd un scor compozit de comPetente (pi
neplstr6nd decat coPiii cu un scor Peste medie in fiecare an), 5% dintre coPii
au fost considerati rezilienti.
in cercetarea intrePrinse de JaIfee qi echiPa sa (Jaffee, CasPi, Moffitt'
Polo-Tomas qi Taylor, 2007), rezilienla coPiilor maltratati evaluatA de Per-
sonalul didactic in privinfa comPortamentelor antisociale (comParativ cu
eFantionul reprezentativ al coPiilor nemaltratati) este de 3% la varsta de 7 ani'
Conform unor criterii mai numeroasel, 137o s-au dovedit comPetenti la Prima
evaluare in trei domenii 5i 14%, 18 luni mai tArziu.
IAuteyaluirilecoPiilornurelev:dePresiesautraum;,faPtconfiimatdePersoana'areartSrijS
de copil sau de iadrul d;dactjc; d;i din trei resPondenti (coPil, Parinte, 'adru didacti') nu

C, JOURDAN.IONESCU. S.IONsCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA MTHOT, DIANA VASILE
Tratat de rezilientl asistati. Re?ihenl: asistat: ti evenimente survenite Pe parcursulcoPil:riei "

in cele din urmi, studiul realizat de Walsh et ol. (2010) prezinte rezultatele
obiinute pe un egantion reprezentativ Ia nivel nafional, format din copiii
maltratati luati in evidenti in 36 de state americane (Nat,o,ral Suroey of Chitd
and Adolescent Well-Being)..Pentrt copiii intre 8 li 10 ani, procentul de copii
considerali competenti la cele noui evaluiri individuale realizate variaz;
intre 63% (scor non-clinic la scala de comportamente extemalizate a CBat) ii
88o/o (scor non-clinic]la Chestionnrul de depresie peitru copii). procentul de copii
competenti variaze in funcgie de evaludri:53% pentru cele doud evaluiri
comPortamentale utilizate; 17o/o pentru cele patru evalulri din sfera emogio-
nald gi 45% pentru evaludrile gcolare. in acest studiu, competenta este stabilite
in funclie de medie.
Potrivit metodologiei (criterii, puncte de reper, respondenti), pare evident
ci un numdr mai mult sau mai putin dicat de copii maltratati este rezilient.
Totugi, acest num;r este in mod clar inferior celui al copiilor rezilienti
proveniti din medii defavorizate care nu au fost maltratati. Este deci esential
sE ne focalizim asupra dezvolterii factorilor de protectie care s6 sustini
rezilienta in fata ad\'ersitAfii numite maltratare.
Campbell-Sills, Forde qi Stein (2009) au aritat ci reducerea rezilientei este
dependenti de nitelul de violenle psihologicA, abuz sexual, neglijen,ti
emolionali si fizicA. Pe de alta parte, nu existe o leg;tur; semnificative intre
nivelul de violenti fizici Fi rezilient;.
Un studiu realizat de Dumont, lvidom gi Czaja (Z0OZ) in rAndul tinerilor
adulti care au fost copii maltratali (violenti fizicd gi sexuald, negliientl) arate
ci 48% dintre adolescentii care au fost obiectul violentei sau neglijenfei
dovedesc rezilient; la varsta adolescentei. Anumite variabile sunt predictori
ai rezilientei: la adolescenti, sexul (a fi fate), etnia (a nu fialb) faptul de a fi
9i
crescut cu ambii pirinti sau de a se fi aflat in plasament pe termen lung. La
versta adultS, sexul feminiJl, un numdr mai redus de evenimenle stiesante,
faptul de a area un partener care si te sustin; se dovedesc a fi variabile
favorabile rezilienlei.
Au fost realizate mai multe studii pe adul;i care au supravietuit unui abuz
sexual comis in copiliie. Grossman, Sorsoli gi Kia-Keating (2006) au susfinut
interviuri semistructurate (a\-and o durati totali de cinci ore) cu 16 birbafi
(intre 24 gi 61 de ani) care au fost abuzati sexual in copiltrrie F.i care sunt
rezilienti (nu au abuzat niciodati sexual pe cineva gi funcgioneazi bine in cel
rrunosc ireo Froblem; Je.omprrramnt intemalizat;; copii cu un nivel mediu la matemati.:,i
citire; bune abj)jtati so.itrle, cod.11 eYalu:rilor realizate d; .adrul didactic ii de p;rinte.
C, ]OURDAN.IONESCU, S.IONESCU, EVELINE sCUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA t ETHOT, DIANAVASILE
I
pufin o sferi a vietii lor). Rezultatele Permit descrierea a trei modalititi de 1;
I
a da sens abuzului: aiutarea celorlalti sau dorinta de a-i ajuta (fdri a conqtien-
tiza legitura dintre altruismul lor gi abuzul suferit in coPilirie), tendirea
(strategii co8nitive care sPeculeaze Pe tema Psihologiei a8resorului, a Pro-
priului rol, a cadrului sociocultural Si {ilosofic) 9i dezvoltarea sPirituali' I
Eshed Bar-Sade (2008) arate ci trei tali negliiati in copilErie nu au devenit
rezilienti decat la varsta adultA. Factorii conuni de Proteclie sunt: sustinerea
sotiei; existenta unui PArinte care nu ii maltratai Prezenta unui Punct de l
cotituri semnificativ pe parcursul vietii, care le-a facilitat schimbarea; reali-
zarea unui efort contient de a se deosebi de pirintele abuzator; confruntarea
cu p;rintele; stabilirea unei liste de comportamente specifice, pe care nu vor
sd le reproducd in relatia cu copilul lor; alegerea unui stil de viata care sd le I
permite petrecerea unui timp mai indelungat cu copilul lor.
Pentru a explora modelele factorilor de risc $i de Protectie asociati rePro-
ducerii ciclului de maltratare, Dixon, Bro$'ne Si Hamilton-Giachritis (2009) au I
analizat rezultatele vizitelor Ia domiciliu efectuate de 103 infirmiere pe
parcursul primului an de viafi al bebelugilor provenili din 4 351 de familii.
A fost prezentati o listd de 14 factori de risc (Lrdex o/ recd), indicatori de
I
maltratare, apoi inmanate Pirintilor la Prima viziti Lista a fost comPletate Pe
parcursul celei de-a doua vizite (dupi 4-6 siptimAni de la nagtere) realizate
de aceeaqi infirmierd Ei la cea de-a treia viziti (cind bebeluqul avea intre trei
9i cinci luni). Stitul parentaI a fost evaluat la cea de-a doua 9i de-a treia vizitd' I
in cele rlin urmi, au fost inregistrate informaliile privitoare la semnele
maltratdrii bebelugului. Familiile au fost repartizate in doue SruPuri: Pirinfii
care au fost maltratati in timPul copilSriei (135 de familii, adic;3,1% din I
totalul de 4 351 familii) Qi cei care nu au fost. Dixon et n/ au subdivizat PArintii
in patru Brupuri:
1) parinti maltratati care igi maltrateazi copilul (in numer de 9); I
2) cei care sparg ciclul intergenerational al maltratirii (i26 de pirinli
maltratati care nu i$i maltrateazd copilul, adicd 93,3% rezilienti);
3) initiatori (0,4% dintre pdrintii care nu au fost maltratati 5i care iqi I
maltrateazi copilul);
4) grupul de control (99,6% dintre Perinfii care nu au fost maltratati 9i nu
' ipi maltrateazi copilul).
I
Existi deci numai un slab procent de pirinti care au fost maltratati in
copilirie gi iEi maltrateaza coPilul. Factorii de protectie comuni subgrupului
I
I
Iratat de rezitien!5 asistati. Rezilienl: asjstat; ti evenimente survenite pe parcursulcopi16ne'
I
,,1
rli

I ,78 celor care sparg ciclul intergenerational al violenfei qi subgrupului de control

sunt: sustinerea sociald Ei solvabilitatea financiari.
Tabelul2. Lista factorilor de Proteclie care favorizeaze rezilienta
unui copil maltratat

Suslinerea sociali apare, de asemenea, ca un factor de protectie in adap-

tarea posttraumatici a femeilor care au fost abuzate in copilirie pi violate la
va.sta adultd; ele prezinti mai rar o dispozitie depresivi gi o stare de stres . nagtere lipsiti de Probleme (un scor APGAR ridicat)'
posttraumatic (Schumm, Briggs-Phillips gi Hobfou, 2006). Pentru cercetarea
. o bunA slnetate fizice
. temperament agreabil'
lor, Banyard $i lvilliams (2007) au ales dintr-un spital toate fetele care au fost . asped pl{6rt'
I abuzate sexual intre varsta de 10luni Qi 12 ani. Au intreprins o a doua evaluare . inteliSenll medie sau suPerioare
(atunci cend ele aveau intre 18 $i 31 de ani) gi o a treia, gapte ani mai tArziu. . deschidere
Rezilienfa a 21 de femei (cu versta medie de 31,52 ani) 1a cea de-a treia evaluare
. loc de.ontrol intem
. bune abilit;li sociale
s-a doledit a fi stabili li protectoare. Rezilienia nu era liniari, ci continua. . o buntr funclionare adaPtative
Faptul de a nu retrii trauma este cu atat mai important, cu cat autorii men- . o buni stimi de sine
fioneazi cA femeile abuzate pe parcursul copilAriei prezinti un risc de doui
. capacitate de rezolvare a Problemelor
. caPaotate de a ctruta resurse
ori mai mare de a fi violate la r'5rsta adultS.
. bune relatii plrinte'-<oPil
. climat familial clldLrros
Factori de proteclie care permit construirea rezilienlei . structur: familialA intactA'
. inqriiiri $i slructurare educativ: idecrate
Mai multe studii au permis evidentierea factorilor de protectie individuali, . su-slinere emoliona)l ti praclicl aduse coPilului
familiali 5i de nediu care favorizeaztr rezilienfa copiilor maltratali (de exem- . aQtePttrri faitr de coPil
plu, Irlaniec .t a1.,2006; Kim, 2008, Plummer gi Njugurh, 2009; Schultz, . perinti sin;to$i
Tharp-Ta1'lor, Haviland 9i Jaycox, 2009; Webb, 2006). AIcStuit pe baza cerce-
. bune cofldilii de viata
tidlor mentionate $i a experientei noastre in domeniu, tabelul.2 prezinti . buntr retea social5
o sintez: a acestor factori de protectie. . Droximitatea resurselor 5i o bunA utilizare a acestorn
In mod evident, o serie dintre acegtia sunt comuni li altor problematici . lasl gi cartier agreabile
(precum boala) $i unii nu pot fi modificati printr-o interventie (aceqtia din . mediu $colar blrn
urmd sunt identificati printr-un asterisc). Unii facto ar trebui evaluati initial,
. loc de siSuranla in mediu
. modelut altor coPii cu o influenli Pozitivi
pe parcursul campaniilor nationale de prevenfie. Astfel, participarea la . activitlti extralcolare incitante
activititi extragcolare in comunitate dd ocazia unor intAlniri pozitive cu cei . bune modele de dezvoltare
de-o seamd Ei cu modele de adulli sindtogi, oferi posibilitatea de a se simfi . \'alori cultutale tlansmise
apreciat gi favorizeazl achizitia unor concepte precum siguranta, stabilitatea,
. relalie pozitive cu un adult din afara familiei
. norme soclale adecvate
predictibilitatea (Irvaniec el a|.,2006). Studiul de caz numirul 2 ilustreazi . prezenta unui animal de comPanie
importanta unui factor de protectie care line de mediu, gi anume, un bun
mediu scolar.
* Facto i notafi astfel nu Pot fi modificali

I
I

c JoURDAN-tONESCU, S. IONESCU' EVEUNE BOUTEYRE' MARIA ROTH' LyNDA METHOT' DIANA VASILE Tratat de le.ilien!! asistati r Rezjljen!; asjstati Sievenimente suNenite Pe par(ursulcopil:riei '
I
I
 I
I
f

activitdfile trebuie adaptate nivelului de dezvoltare al copilului in

180
STUDIT,'L DECAZ2
$coala, un bun factor ile proteclie aparlinind mediului
Ionel, in vArstl de 12 ani, rezident intr-o institutie pentru copii din
Rominia (casa copilului), a asistat la btrtrile violente aplicate mamei sale) Ia '
ttrierea acesteia cu un cu[it, la arderea cu figara, apoi. la bitiile aplicate
surorii sale, pufin mai lipsind si vinl gi rAndul siu. Spitalizat in urma unui.
traumatism cranian, Ionel ticea gi avea un chip inexpresiv..pe parcursul
spitaliztrrii sale a fost deprimat, ticut, inactiv. Infirmierele il considerau
cuminte gi il dideau de exemplu celorlalli copii spitalizafi. Ulterior, cAnd a
fost adus la centrul de plasament, se ardta tulburat de gEldgia celorlalli .
copii, mai ales cAnd acegtia se certau. Examenul psihologic a evid'enfiat
bune abiliti;i de invtrfare, o inteligenfi normali gi o imaginafie bogati,
asociati unei excelente capacitifi grafice. intr-adevir, gcoala repreiinte
pentru el singurul loc unde poate visa gi desena, deoarece la gcoali se simte
in siguranfd.
intrucAt abuzurile fa(5 de copii sunt rispunzitoare pentru reducerea
capacitilii lor de a-si controla comportamentul,. de a se'adapta la situafii
stresante pi de a-gi construi rela{ii sociale pozitive (charuvastra qi cloitre,
2008), prezenla relafiilor pozitive reprezintr un principal factor de rezilienfi
(Pinheiro, 2005). Atagamentul copilului fa{i de cel pulin un membru adult al
familiei, existenfa unui adult care si ii ofere sustinere in situafii de adversi-
tate, relafii de sustinere cu prieteni care nu sunt dependenfi de droguri gi care
nu prezinti comportamente delincvente constituie deci.factori de protecfie
primordiali. in funcfie de cultur5, anumili factori de proteclie vor fi mai mult
sau mai pufin importanti, chiar specifici. Astfel, plummer gi Njugura (2009)
evidenfiazd unii factori de protecfie impotriva abuzului sexual valabili pentru
Kenya (precum separarea biiefilor de fete sau.virginitatea).
Intervenlii vizind rezilienla asistati
a copiilor maltratali
Recomandirile lui Perrr' (2006) pentru activititile de interventie asupra
copiilor maltrata[i se sprijini pe cunogtinfele referitoare la neurodezvoltarea
;i plasticitatea cerebrali:
I
- I
;
diferite domenii (ceea ce implici o evaluare precisi a vArstelor de
dezvoltare), pentru a viza activitifile care favorizeaza continuarea
dezvoltirii din punctul in care s-a oprit;
- activitd$le trebuie si implice interacfiunir, si genereze recompense qi I
si fie oferite intr-un context sinitos;
.acesie activitili trebuie rePetate
atata timP cAt este necesar.
-
Vom prezenta Pe scurt din lipsi de spa[iu unele intervenfii: care I
- -
v izeaz6, rezilienla copiilor maltrata[i.
Dozier,Lindhiem, Lewis, Bick, Bernard gi Peloso (2009) prezinti rezultatele
pozitive ale unui program de zece gedinfe destinat pirin]ilor sociali ai copiilor I
plasa$i din cauza maltratirii. Acest program, intitulat ,,Intervenfie recuPera-
iorie axati pe atagament qi biocomportament" (Attachment and Biol,eli'ti'iornl
Catch-ttp lnteruentiotr) are in vedere trei obiective: sI ajute familiile de pla-
I
sament sa reinterpreteze comPortamentele de respingere ale copiilor, si ajute
pirinlii si-gi depdqeasci limitele 9i sd le ofere copiilor un mediu care si-i aiute
si-gi dezvolte capacitdfile de autocontrol. Acest Program 9i-a dovedit eficienIa
in cazul familiilor de plasament, copiii devenind mai capabili si caute spriiin I
direct de la pirinfii lor sociali.
Dorind si afle punctul de vedere al copiilor asuPra propriilor situafii,
cercetarea intreprinsd de Palacio-Quintin Ei Jourdan-Ionescu (in curs de
I
aparifie) asupra a 15 copii cu varstele cuprinse intre 5 9i 8 ani, maltratali 9i
piasali ulterior in familii sociale, a aritat importanfa pregitirii 9i suslinerii
familiei de plasament 9i a stabilitifii plasamentului'
I
[...] pentru a interveni in vederea favorizirii rezilienlei copilului aflat in situa!ie
de risc trebuie, incepAnd din acest moment, si se ia misuri pentru facilitarea
integririi, a sentimentului de apartenenfi gi a unui ataqament securizant fati de
familia de.plasament. (Palacio-Quintin pi Jourdan-Ionescu, in curs de apari!ie, p. 6). I
Aceasti inlelegere a procesului abordat din punctul de vedere al copilului
va permite urmirirea etapelor de evolufie a comPortamentelor sale defe;rsive,
I
perry (2005) constata ce viala copiilor- se desfigoari de-fapt intr-o lume sir5citi in rela!i icentratl
in siecial pe iocuri video); or, creierul favorizeazi invilarea intr-o lume bogati in relaSi. Relaliile
p"rroutt"'re.,itoase (frairie, familie lSrgiti, profesori, antrenori sPortivi, vecini.-iamlie de
-plaiament etc.1 pot reprezenta oportunitifi terapeutice. Acesta este elementul-cheie al ur..delelor
I
ie viziti la domiciliu, al programelor de mentorat 9i de aiutor dupd gcoali.
in mod evident, psihoteiapia (terapiile, in general) creeazi gansa eliberirii de unele e\Periente
tr;ite de copiii maltratagi (Sinason,2008) 9i poate (pot) filtrebuie asociat6(e) strategi:lor ele rezi-
lienti asistate.
I

I
C, JOURDAN-IONESCU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LVruON METHOl DIANA VASILE Tratatde rezilienlS asistattr r RezilienlE asistat: ti evenimente survenite pe pa:cursul copiltrriei-..

I

t82 a r;spunsurilor date dovezilor de afectiune din partea p;rintelui social, a senti-
mentului seu de apartenenttr gi de ata$ament. [,..] Trebuie incurajat un plasament
de calitate, intrucat, aia cum spune Tange (2003), plasamentul este un tratament
pozitiv riscant. (Palacio-Quintin li Jourdan-lonescu, in curs de apa lie, p. 7).
Un factor primordial de protectie il constituie prezenta unei persoane care
ofere o sustinere necondilionat;, care are o atitudine pozitive gi binevoitoare
fati de copil, care are o perere bun; despre el gi ii acord; importante. Un
tutore de rezilienttr ii va permite copilului se se dezvolte pozitiv. Mentorul
(Priem, 1997; Jourdan-Ionescu 6i Julien-Cauthier, 2004; Jourdan-lonescu,
Palacio-Quintin, Desaulniers gi Couture, 1998; JourdanJonescu, Julien-Cauthier,
Saint-Alnaud 9i Bilodeau, 2006) sau tutorele de rezilienfi (Cyrulnik, 2001)
reprezinte o piatri de temelie a interventiei ecosistemice in cazul copiilor
maltratati. Este vorba de o persoand (membru al familiei lirgite, persoane
apropiatd copilului sau mentor benevol) care poate servi in acelaqi timp drept
model de identificare adaptati gi sistem de refedntd afectivi pozitiv;, intr-un
context stimulativ pentru copil. De exemplu, un copil pasionat de plante
- o.,,rnp".u. ofeiindu-i delicatese sau obiecte de valoare 9i mirandu-se ci
locuind la orag - va c6qtiga enorm de pe urma companiei unui botanist
voluntar, care va accepta se-i transmiti cunogtintele sale. Pe parcursul
I intalnirilor lor centrate pe botanic;, acest mentor ii va adresa o ,,privire pozi-
tivA neconditionati" (similari privirii pline de iubire a perintilor descrisA de
Rogers), ddicand astfel stima de sine a copilului. Studiul de caz 3 ilustreaza
I importanta unei mAtuti care a servit drept model Sorinei.
Simlindu-se iubit gi valolizat, copilul inlelege ce nu trebuie si se teamA de
evaluAri negative, nici de pierderea acestui respect elementar. Este o relatie
care i-ar putea inl;tura neincrederea, copilul reupind s5-9i formeze imatini
I pozitive despre el gi despre ceilalfi gi putandu-se simli increzetor. A;tivjl;tile
realizate ii vor permite sA oblini sentimentul controluliri, sa relativizeze
egecurile $i sA trAiascl reugite care sd-i aduci recompense. Parteneriatul men-
I torului cu perintii este important, acesta permitand Si suslinerea familiei,
pentru ca ea si devinl competenti in alegerea activitltilor ce-i pun in valoare
propiile resurse totodate pe acelea ale copilului, Punerea in practici a unui
gi
I mentorat de succes trebuie ficut; intr-un cadru supervizat, pentru a permite
o investire treptati reulit; a relafiilor dintre copilul maltratat, mento! Ei
pArintii copilului.
Experienta punerii in rela{ie a unei familii, pentru care a fost stabilit un
I raport de negliientd cronici, cu o familie de suslinere constituie o alternativi
la plasarea copilului intr-o familie sau intr-o institutie (Jourdan-Ionescu gi
Desaulniers, 1999). Familia de susfinere (FS) este format; dintr-un cuplu
I
C. ]OU RDAN'IONESCU, S. iONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VAsILE
181
STUDIUL DE CAZ 3
ca ttttore de rczilientd
lJn membru al familiei ldrgite
. intr-o clinicd de Pediatrie, unul dintre coautorii acestui caPitol (Maria
Roth) a cunoscut o fitl de 14 ani, Sorina, cale la acea varstl se afla la cea
de.a doua tentativl de suicid prin ingestie de medicamente. Ea era taPul
ispititor al familiei. Era a doua nlscuttr dintre cei trei coPii ai unui tatl
ofl1er gi ai unei mame cu un stil foarte milittrros' Sora mai male rePle?enta
deia studentS' Biiatul'
. *oa"tU a" buntr Purtare, ascultitoare 9i hamici,
de virstl pregcoliri, era Preferatul familiei Fetiia de 14 ani intimpina
dificultifi lcolare (note mici, dar ocazional), absenta la anumite ore' avea
un comportament rebel fata de adulti, refuzAnd sarcinile qcolare li gosPo-
dlrelti, li nu avea o comunicare buni cu Pirintii s'i, care-i criticau com-
port;mentul fi anturaiul. DrePt metodl educativi, Ptrrinlii sdi foloseau
aproape in exclusivitate PedePsele corporale 9i privarea de tot ceea ce-i
ficea pltrcere. Mama sa inierca uneori si o indulceasci, sau mai curAnd sI
Sorina nu se arat5 lecunoscatoale. Singura solufie gisitd de mami era "si
o incredinleze (s, o dea) altcuiva Pentru a o crette, contra unei sume de
bani". Eviient cI fata era maltratat; in familia sa, atat fizic, cat ti Psihic'
Unica ei susfinele emotionale era sora mai mare, studenta' Gisindu-se in
aceastl situatie, adolescenta Pleca de acastr, ciuta comPania altor ado-
lescenti, rtrtecea Pe strazi, dansa Pan, noaPtea tarziu, toate acestea rePle-
zentend expuneli la situatii Periculoase. De mai multe oli a fost agresatl de
tineri, pe care ii prefera totuli Perintilor ei. DuPi ce a suPravietuit celei
de-a doua tentative suicidare, recunoscand singure situatia de risc in care
se afla, adolescenta a cerut qi a obtinut Permisiunea de a fi gezduit'I la o
mtrtuie cale nu avea coPii gi locuia in alt orap decat acela in care locuiau
p;rlniii sei. Modelul pe care il rePrezenta viata indePendenti a acestei
rnltrrii, hot:.at"" u.""teiu d" a-li construi o carieli au constituit factori
care au ajutat adolescenta sd-Si reia studiile 9i sd-9i creeze relatii inter-
personale in acest nou mediu.
reugit din punct de vedere Parental, iar rolul siu este acela de suPort Pentru
viap de zicu zi. Cuplul parental (9i uneori coPiii sdi) trebuie sA sustind dez-
voltarea abilitetilor parentale, mentinerea activit;tilor Pl6cute 9i ameliorarea
calitifii vielii in familia care a fost diagnosticatd cu neglijenti cronice (FNC)'
Membrii FS trebuie s5 rePrezinte modele de identificare (de bun maternaj 5i
t Rezilienl; asistat;9i evenimente survenite parcursul coPilirii"
Tratat de rezilien!5 asistatl Pe

I
184 patemai) prin exemplul vie$i lor zilnice de familie, cu dificultilile sale, dar ii
cu regulile gi cu momentele sale bune. FS se angajeazd si viziteze in mod
regulat FNC la domiciliu (o datA sau de douE ori pe siptimanl) 9i sA telefoneze
in restul timpului. Vizitele gi apelurile telefonice au scopul de a urmdri
activitiFle familiei gi de a-i oferi sustinere in momentul in care aceasta simte
nevoia, pentru a neutraliza situa[iile de risc (alimentatie inadecvati a copiiloi,
lipsa lor de supraveghere, absenta regulilor in ceea ce privefte orarul sau
pedepsele). in mod evident, aceasta implic5 in primul rand stabilirea unei
bune relatii intre cele doui familii (comparabilA cu alianla terapeuticd) gi care
incepe cu ascultarea problemelor intAmpinate de pArinti,.pentru a le acorda
sustinere emolionali qi a stabili ce actiuni pot fi realizate au ei. Rezolvarea
problemelor intampinate trebuie sa fie supravegheati de FS, peirtru ca
FNC str invefe treptat cum sA facd fala dificultdtilor cotidiene gi sA amelioreze
calitatea vietii intregii familii. De exemplu, poate fi incurajat; utilizarea
resurselor existente (magazine de haine la preturi reduse, coguri de Cr5-
ciun etc.), mai intai impreuni cu FS, pentlu ca apoi FNC sd se poati descurca
singuri.
in mod evident, aceastd coordonare trebuie si se realizeze intr-un cadru
FS nu are nicio responsabilitate juridice, ea face fie voluntariat, fie este
strict:
pl;tit; ca Si cum copilul ar fi plasat la ea, nu este formate diri speciatipti, ci din
pirinli dornici se ajute alti pirhfi aflali in dificultate. Aceasta inseamni ci
intervenientul igi poate continua activitatea, bazAndu-se totodate, in ceea ce
priveste problemele zilnice, pe aiutorul proximal al FS. FS trebuie s6-9i in-
tegreze actiunea in planul de interventie conceput pentru FNC. Pentru
aceast4 ea trebuie superyizat5 siptdmAnal de un psiholog care cunoaqte bine
domeniul maltrat;rii, dar care nu este intervenientul Ce poart5 responsa-
bilitatea legalS asupra FNC. Supervizarea permite:
favorizarea armonizdrii celor doui familii (mentinand o distante pro-
- urmiregte s; distruBe dinamica Pe care o trdiesc tinerele victime ale abuzului
tectoare pentru FS Qi permitandu-i afirmarea propriilor valori);
interpretarea corectl a evenimentelor deiulate pe parcursul sdptdmanii;
- I
verificarea evolutiei actiunii FS in sensul dorit gi proteiarea acesteia de
-
emolii prea dificile (de tip contraatitudinal).
in supervizare, trebuie verificati respectarea cadrului de interventie, a rolu-
lui FS - care trebuie si ajute FNC se faci, 9i nu sd faci in locul ei - 9i a
confidenlialitilii. in plus, familiile de sustinere tiebuie sA aibd ocazia (de
C. ]OURDAN.IONESCU, S, IONESCU, EVELINE SOUTEYRE, [,,1ARIA ROTH, LYNDA T.l!ETHOT, D1ANA VASILE
I
dou5 sau de trei ori Pe an) sA intalneasce alte FS Pentru a discuta desPre
dificultetile intamPinate, desPre solutiile care au functionat 9i desPre I
lecomPensele aduse de aceasti functie.
Figura 1 prezintd o sintezd a P ncipiilor de care este conduse IS ti a re-
zultatelor agtePtate de la acest tip de interventie. I
Intervenfia de tip FS evidentiaze un anumit numer de elemente cu rol de
factori promotori ai rezilientei Pentru coPil, dar fi Pentru familia sa Printre
aceste elemente, trebuie mentionat faPtul cd intervenlia FS: I
individualizatA in mediul vietii naturale a coPilului;
$i se desfdloarA
- este
(existAnd, deci, un control);
se realizeaze cu supervizare
- I
- are la bazx Parteneriatul Qi vizeazi caPacitarea FNC;
- permite preventia recidivei negliientei cronice (prin dezvoltarea caPa-
cititilor parentale 9i ,,suPravegherea", controlul 9i sustinerea care
decurg din Prezenta Pe termen lung a FS); I
- stabilette tutori de rezilientd, ce Pot constitui modele de identilicare;
urmdreite factorii de risc individuali, familiali qi de mediu care Pot fi
- fi dezvoltati;
controlati gi factorii de Protectie care Pot I
permite amelioratea calitetii vietii coPilului vizat, dar !i a intregii sale
-
familii.
Multe alte interventii ar Putea fi citate. ProaspAt aPiruti, liJctarca Pratiques I
ifllloaantes aupris des jewrs en dit'ficttlti (Proctici ilotlatoare pellttu tillerii alnli ?11
dificuttate) (Lafortune, Cousineau 9i Tremblay, 2010) oferi un bilant al ,,prac-
ticilor promititoare" aPlicate in reteaua de centre Pentru tineri din Qudbec I
Mai multe programe Prezentate Pun accentul Pe resursele tanarului maltratat,
pe atatament !i pe lucrul cu familia pentru ameliorarea relatiei cu coPilul, cu
precadere prin modelare. Nu vom da aici decat un exemplu . La croisiire des sertti- I
ments (Croazieta sentimelltelot) (B{langer gi Blouin, 2010) este un Program care
sexual $i si le aiute Prin realizarea unei cildtorii imaginare pe mare, Printre
insule (care ilustreazi sentimente), Pentru a inlesni redemararea evolutiei lor'
.Pentru a incuraja rezilienta, trebuie Pleveniti reluarea abuzului copiilor 9i
facilitate formarea unor relatii Pozitive durabile (Kaufman, 2008)' t
Este important ca intervenientii sA fie formali astfel incat sa Poati identi-
fica nevoile copiilor, in functie de tiPul de maltratare tr;it de acesiia qi sA
I
I
Trat.tde rezilienl: asittatl r Rezilienl: asistat: 5i evenimente suruenjte Pe Parcu15Ul copilAriel
I
,l
1", Principii

.
Pentru copil -
-
atafament qi bazi de siSurante;
educatie;
t87

lntroducerea uJlei familii Angaiarnentele Familiei . Mediu de viald mai prieteniei

de neprofesioni$ti
- .
de suslinere
sSnebs -
tutore de reziliente: . - talente gi interese;
. Momente de pldcere
Familia de sustinere S; serveasc, dtept model
impartAtitecu pArinlii - valori pozitive;
(FS) de identificare $i tutore . Stim, de sine mai comPetenfe sociale.
. Ajutarea lamiliei cronic de rezilientS
iidicate
-
netliiente $ functioneze . Se stabileasd $i s; . Stratetii de adaptale mai
mai bine cu copilul men$ne o relatie Trebuie intrrittr capacitatea coPilului de a se Proteja, valorizate punctele
bune
(copiii) s;u (sii) in loc de durabili si fiabill . O mai bun{ imagine sale forte', stimulatl capacitatea sa de a rasPunde exiSentelor vietii gcolare fi
al(i) . 5; acorde atentie fieclrui
scoate din familie despre fcoalr, un rnai sociale gi de a-qi defini proiecte de viitor realiste. Mediul inconiurAtor trebuie
pentru a compensa membru al familiei
mare grad de reuSjte structurat astfel incAt sI cuprindE cel pulin un model de identificare Pozitiv5,
Iipsurile acesteia (sprijin cotidian) . O mai buni functionare
' Supervizareprofesionali individualA $i socialS
sustinere provenind din mai multe surse gi incurajarea autoresPonsabilititii.
oblitatorie a FS emoiionalA Rezilienta copiilor maltratati este obtinute Sratie factorilor de Ploteclie
(individuali ti de trup) . S5 ofere sustinere
prezenti: congtientizarea evenimentelor trecute, a cAror reluale nu o doresc,
. Intervenlie asupia instrumentali
.
pirintilor (trup de . Str favorizeze Strategii mai bune de bune abilitAli sociale, prezenta unui tutore de rezilienfi - model de iden-
abilititi parentale, de introducerea acti\'itililor rezolvare a problemelor tificare, sustinere sociali mai generalS, participare la o activitate etc. Rezilienta
. Sentiment de control
consiliere) + integrare pllcute asistat; trebuie si favorizeze implementarea acestor factori de Protectie gi si
prescolartr a copilului +
. Se urmtrreasc; o buni asupra educaliei
copilului capaciteze persoana care a fost maltratattr str se autoconduca kntPou)ermeltt).
interventia periodictr utilizare a resurselor
a
administratiYe, ;ociale $i
. Momente da intr-adevir, din perspectiva rezilienfei, coPilul 9i familia sa abuzatoare nu
unui asistent social
. Partene atul dit'ergilor comunitare
.
cornplicjtate cu copilul sunt conceputi ca,,recipiente" ale asistenlei Primite din Paltea specialiqtilor.
Adoptarea unui rol de
ptrrinte valorizant
Interventiile de sus{inere pe lang5 copilul maltratat Qi familia sa Permit
' Strategie de inter\.entie . Diminuarea crizelor dep5iirea maltratdrii gi diminuarea efectelor sale. Astfel, rezilienla coPiilor
familiale maltratali gi reuiita lor in viata sunt Privite ca rezultat al propriilor lor
. Ameliorareacalitafii capacitlti adaptative f i eforturi.
vietii de familie
Figura 1. Model de intervenlie tip Fonil,? de sr/sli,rere, urmArind reziliEtla copitului maltratat
si a familiei sale Boala copilului
circumscrie domeniile ce permit cretterea potentialului de rezilienfdr. pe Aga cum infetileazd pdnza lui Gabriel Metsu intitulati L'etlfallt nrclade
parcursul evaluirii gi al interventiei planificate gi individualizate, trebuie (Copihtbolnai\ - picturd datata jurul anului 1660 -, un copil bolnav (palid,
in
utilizat un limbaj explicit referitor la rezilient;. Cunoattelea mecanismelor cu mini tristi) aflat in brafele mamei sale care este aPlecatA spre el, impre-
care favoizeazd rezilienla poate permite profesioniqtilor sd faciliteze sioneaztr persoana care priveite aceasta scentr. Boala unui coPil este, intr-ade-
transpunerea mecanismelor adaptative din planul supravietuirii in acela al ver, un subiect grav, iar posibilitatea de a Pune in Practice strategii de
autorealizirii. reziliente asistattr este cu atat mai imPortantA.
Elaborarea clari a recomanddrilor de interventie structurate este necesare
Ei trebuie s; acopere urmitoarele domenii de dezvoltare (Daniel, 2006): I Deexmplu, izolarea de.olegi (provocati de dePresie) Poate deveni o calitatedac; estelalorizat;
de adultii apropiali (parinte, cadru didatic et .) ca o dovade de cumintenie si dacd aiutorul dat
) Dezvoltarea ffiie.ijlorde cvaluare a suferinler copitutu a facrofllor care o proloacd vapermite copilutui, ca ii calit:fil acestuia ii permit $ faci fat; exiSentelor Scolare Si s;-Si Seseasc: moda-
Sr
o circumscriere mai eficiont5 a ceea (e hebuie modi6(at in pnmul rand ;n viata coprtului_ litili de exprimare creativ;.

C, JOURDAN.IONESCU, S.IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA MFTHOT, DIANA VASILE Tratat de rezilinp asistattr t Rezilienll asjstatS Sj evenimente suflenite pe parcursul copilSrlei ..
 I

r88 Ce triie;te copilul bolnav spitalizare gi absentare excesivA de la gcoali. Aceste absenle repetate gi
Capacitatea de a gestiona boala Si efectele sale depinde de v6rsta copilului
dificult;tile $colare sunt foarte frecvente atunci c6nd este vorba de o boaltr
(un sugar va avea mai putine posibilitili de a-gi exprima durerea 9i nevoile, in gravi. Pe langi ruperea de mediul siu obignuit de integrare sociale, aceasta
poate determina o regandire a proiectelor de viitor ale copilului.
timp ce un preadolescent s-ar putea revolta impotriva a ceea ce i se intampli),
de perceptia pe care o are asupra bolii Ei de travitatea acesteia, de ingrijoiar6a
Conform modelului stirii psihologice de bine al lui Ryff (1989), se poate
considera ce un copil bolnav se confrunti cu dificultiti in urmitoalele gase
parintilor sdi (Jourdan-Ionescu, M6thot et Saint-Arnaud, 2006).
domenii: 1) pierde controlul asupra mediului sdu, nu mai este in stare se-ii
Publicatiile disponibile se ocupi de diverse tipuri de boali: carcenr.l (in
urmeze programul obilnuit (s; mearge la Bradinite sau la gcoali, de exemplu);
ciuda raritifii sale la copil), mucoviscidoza (fibroza chisticl), diabetul, pato_
lotiile cardiace. Evident, problemele variazi in funcfie de boali, iar adaptarea 2) constate oprirea dezvoltArii sale (slIbeqte, nu mai acumuleaza noi cu-
micului bolnav 6i a familiei acestuia va avea trasee diferite (tratamentul noltinte);3) viata sa igi pierde sensul qi nu mai are obiective; 4) copilul i9i
dureros gi generator de efecte secundare in cazul canceruluil, complianla la pierde autonomia (in plan Iizic, dar mai ales in plan decizional);5) se simte
nesatisfacut de el 9i i-ar plicea si fie altfel, sinitos;6) este izolat, isi pierde
tratament si dificultatea de a pirea la fel ca ceilalli in adolescenli in cazul
diabetului, intreruperea sporturilor cu risc de contact pentru copjii care multi prieteni (mai ales prin absentele gcolare repetate) 9i ii vine greu si aibi
poarte un stimulator cardiac etc.). incredere in ceilalfi, care nu il mai inteleg, relatiile sale interpersonale deve'
nind, astfel, frustrante.
Itlidence (1994) amintegte variabilele care influenteazi reacfia copilului
Cu aiutorul desenelor copiilor bolnavi de cancer, Oppenheim Fi Harmann
fafA de boali: caracteristicile bolii, ale copiluluir, ale familieis,.ale mediului
(2003) descriu lelul in care este trdita boala. Chiar dacl par si se adapteze
social, precum gi prestatiile de sus[inere sociali, medicali gi din partea gle-
diului. in lucrarea despre adaptarea la diagnosticul de cancer gi la tratamentul bine, prin intermediul desenului aceEti copii iFi exprime tulburarea gi gradul
siu, Newton (2008) a!atA, de altfel, urditoarele: de perturbare a imaginii corporale, ca gi a situatiei lor familiale.
in fafa acestor factori de risc, aratA Rivet Si Matson (2009), infelegerea
informatiei primite, acceptarea tratamentului, suslinerea sociali, informarea
- cu cat sunt mai mici, cu atet copiii au dificultili
mai mari de adaptare;
asupra comportamentelor de risc Si legiturile cu copiii aflati in aceeaSi situatie
- un tratament plelungit risci se antreneze mai multe dificuttiti de
adaptare;
constituie factori de protectie. Efectele psiholotice ale bolii copilului sunt de
in comparalie cu biiefii, fetele, pentru care presiunea parentald lunge duratA pentru copil qi pentru familia sa (Kazak, Alderfer gi Rodriguez,
- este
2009). Adaptarea este un proces dinamic, iar copilul cel mai grav bolnav nu
mai mare, au dificultdti mai mari de adaptare la boali.
este obligatoriu gi cel mai pufin rezilient.
Rivet gi Matson (2009) deosebesc mai multi factori de risc cu care copilul Figura 2 prezinti un model integrativ al bolii gi al influentelor sale (asupra
bolnav trebuie si se confrunte; dureri, obosealE, diminuarea capacit;tiloi motri- corpului) in funcfie de caracteristicile individuale, familiale gi de mediu Ei de
ce gi senzoriale, modificarea aspectului fizic, batjocurd, modificarea stilului
comportamentele actuale (generale, legate de boal6 gi reactive). Un copil
poate fi incadrat, cu ajutorul acestei figuri, in functie de caracteristicile sale,
de viafi, diminuarea activititilor fizice, supraveghere, regim, tratament,
pentru ca apoi sA i se descopere comportamentele in functie de boala care-l
afecteazA.
I Crill,xcnaux-Kieffer, Bultau ;i Kalira (1998) atrag arentia asupra etementelor mai putin cunos-
orte decal efectele secundare ale clumioterapiei. Ei (onsid eri .a este importarlte eval;area in plan
neuropsilolo8ic a efectelor fa.torutur de ris( pe care ;t reprezin16 ,radi;ra tumorilor cerebrile.
'1 Printre aceste .aracteristici menfionin ordinea ta natte;e
e;rintii sunt mai dezarmati in fata
bolii unui prim n:scut) ii dificultafile ertreme inrimpinate pe parcursul perioadelor de tranzilie
(creand de obicei un dezechilibru) ii, in special, faprut ca boa ta iomp rica ;alersarea adolesceniei
(Oppenleim, 2003).
3 Preclm atitudinile parentale, prezenta fralilor etc.

C. ]OURDAN.IONESCU. S.IONESCU, VEL]NE BOUTEYRE, MARIA ROTH. LYNDA METHOT, DIANA VASILE Tratat de rezilienti .sistat; . RezilienF .sistat, $i evenimente survenjte pe ptsrculsul copi15riei...
rl
Gen
Dezvoltare (v:rstA,
SIarea prealab,l{ de
Toleranla Ia suferinle
Religie, spiriualitate
Relatia c! lralii
Cuno$inte desPre boah
Familiarizara c! lumea
Relatii cu colegii ii cu
Relatii cu echjpa medicali
Proximitatea sen iciilor
Sustinere sociala a familii
Cultur,
Figura 2. Model integrativ al bolii (dupe Mdthot gi ,ourdanlonescu, 2006; Jourdan{onescu,
l{6thot Si St.-Amaud,2006, Por{ell Fi Hendricks, 1999)
C. ]OURDAN-]ONEsCU, S.IONESCU, EVELINE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, OIANA VASILE
Natura bolii/handtcapu)ui (fi zica,
psihica)
Mod de apanfe 6rus., insidios)
Pirii corporale atinse (vizibile sau
nu, organismul intre8 atins)
Consecinle loboseals, durere,
intreruprea tcolii etc.)
Evolutie (letalA sau nu, remisie)
Spitalizare (necesitate, f recvenls,
duraHtc.)
Reaclii la tratamente
Gradul de stigmarizare
Aspct psihologice
Emohi
Dispozitie
Cognilii
Moti!afie
Alimertatie (dieu necsarl,
de exehplu)
Exercilii fi zice (posibile,
Obifnuinle de consum
(nicolinl, cofeine, .kool,
dro8!n)
Reactie fate de boala (retuzul
. de a .ooPera, anxietate
inaintea opraliei etc.)
Tratamntul hedicamenlos
(<ontihuu, lemporar)
comPlianta la tratament/
Rea(tive
AdaPtale/resPonsabile
C5!tarei bene6ciilor
opoziionale/agresn'e
lzolare/rehagere sociale
Ce triiegte familia I91
Pe langi sentimentele de pierdere a controlului, de neputinti, de nelinigte
li de culpabilitater, pirinlii
au de acceptat diatnosticul gi de realizat doliul
copilului sinEtos. Toate acestea antreneazi un dezechilibtu emolional, care
trebuie privit in contextul evolutiilor societ;lii contemporane. Conform Ungar
(2009), hiperprotectia parentald pare si se dezvolte in lumea contemporani ca
reactie a angoaselor parentale generate de incertitudinile sociale gi de
pierderea de autoritate suferiti. Se preferl o supraveghere stricte (de exemPIu,
camere video instalatein creie, dotarea copiilor de Ecoali primari cu telefoane
mobile, pentru a se lti intotdeauna unde se afld). Aceste conduite hiper-
protectoare, observabile cu precidere la pdrinlii copiilor bolnavi, restrAng
gansele copiilor de a experimenta singuri, de a deveni mai puternici in fala
adversiteFlor Si sporesc problemele comPortamentale.
i.r ceea ce privepte marrc'le, \\Ioznick qi Goodheart (2002) mentioneazi ca
doar un numei restrans de mame nu reugesc si-gi indeplineascl toate res-
ponsabilitalile referitoare la ingrijirile medicale pe care trebuie sa le acorde,
avind in vedere rolul lor de principali figurd de ata$ament li ingrijitor al
copilului. Este mai simplu daci mama nu lucreazi, dar daci lucreazi, ea tre-
buie sE solicite concedii. Astfel, ocupAndu-se de copil, poate ajunBe in situalia
de a trebui si demisioneze. DacI sofiile sau partenerele sunt singurele care au
griii de aspectele medicale, ele pot trdi sentimente de furie, Pot avea resenti-
mente. Este important deci ca tatel sau Partenerul si imparti aceasti PovarA
cu mama li si nu se refugieze tot mai mult in viata Profesionali. Anumite
mame se simt investite cu rolul de factotum: sustin copilul bolnav (a se vedea
identificarea exagerati qi trdirea durerilor copilului), intre{in relalia cu mediul
medical, rezolvi treburile casnice, supravegheazi fratii gi surorile, sunt pre-
zente acolo pentru sotul lor. Din fericire, a;teptirile sociale sunt acum mai
permisive fa[i de mame $i le permit sd plAngi, si-gi exprime emotiile, s;
solicite aiutor, si fie pasive 9i dependente. Pe de alte pafte, normele culturale
ale statelor dezvoltate condamni aceste atitudini pe termen lung, ca ii exPri-
marea furiei 9i a agresivititii fale de mediul medical. in acest moment, mamele
pierd sustinerea social5 care le este de obicei acordatS.
Atitudinile tnlilor fale de boala copilului lor pot fi neinfelese, pentru ce,
adelea, tatii nu vorbesc, par neutri, mai putin preocupati de trecut decat de
i Culpabiliiatea este cu atat mai putemjc; in cazul boLilor a ceror etiologie are o .omPonenl,
ereditar, (aririt;, diabct etc.) sau are le8;turi cu mediul familial (astnul coPilului unor Pirinfi
tumelori, de eiemplu).
Tratat de rezilien!5 asistag r Re2ilienlS asistatl ti evenimente survenite pe p;rcursul coPil:nei ..
7gZ viitor gi mai inclinati spre acfiune. De altfel, cultura incurajeazl in general
tafii si fie puternici, fermi, sd'pistreze controlul situafiei gi sd-$i protejeze
familia ficAnd alegeri rafionale, urmAndu-qi cariera pentru a asigura resursele
financiare necesare, aceasta chiar daci sunt debusola[i. Se tolereazd mAnia
tafilor, agresivitatea lor cauzatS de frustrare (de exemplu, fa[i de un medic
care nu rSspunde la intrebiri). Din contri, nu se pune problema sd partr trigti,
vulnerabili, pasivi sau si solicite ajutor. Tafii trebuie si triiascd deci cu o
ambivalen!tr intre imaginea pe care li se cere sI o afigeze 9i emo[iile pe care le
simt (fafi de boala copilului, fa!6 de suferinla mamei etc.). Talii pot incerca,
atunci, sd refuleze orice exprimare a emo{iei gi si se limiteze la disculsuri
legate de aspectele medicale, de exemplu. Ei sunt capabili'si-$i abandoneze
rolul de,,tati al unui copil botnav de cancer", pentru a se concentra asufra
muncii lor (care ii ajuti si raspundi presiunilor generate de facturi gi de
costurile tratamentului, menfinind, totodatd, stilul de Petrecere a timpului
liber al celorlalEi eventuali copii) gi si se inconjoare acasi de un zid de ticere
(ceea ce le permite, uneori, sise ocupe de treburile casnice de care mama nu
a mai avut timp). cu toate acestea, talii rateazi adesea ganse de Promovare
din cauza preocupdrii lor sau refuzului de a se indepdrta de casi. in com-
para{ie cu talii, care i;i refuleazi sentimentele, partenerele soliciti adesea si
gi le impdrtdgeasci. Cum ei se protejeazi de sentimente ireexprimAndu-le,
ta(ii primesc rareori sus[inere, prietenilor venindu-le greu sd-i intrebe: ,,Ce
mai faci?,,Adesea, bunicele ii roagi pe prietenir tatdlui se sune sau si-i pro-
punl o activitate (de exemplu, si joace tenis sau si meargi la un meci de
fotbal). Talii singuri gi talii adoptivi sunt cu precidere supugi riscului.de a
trece singuri prin aceasti incercare. In timp ce mamele sunt geloase, percepand
munca tatdlui drept timp liber sau un refugiu din caleh'responsabilitdlilor
medicale, mai mulli ta[i igi recunosc invidia pentru timpul Petrecut de mamd
cu copilul, pentru susfinerea 9i relafiile pe care ea le are. in plus, tafii sunt de
obicei ignorafi sau desconsiderali de echipa medicali, din cauza prezenlei lor
mai reduse.
Studiul lui Brodv exploreazS, cu ajutorul inor interviuri semistructurate,
triirile a opt ta(i ai ciror copii (cu varste cuprinse intre 4 9i 15 ani) au fost
tratali intr-o clinici de oncologie. Tafii confirmi necesitatea adaptirii la
schimbirile din viala de familie (cregterea numirului de deplasiri la spitale,
costurile financiare ale tratamentelor, organizarea familiald), importanla
comunicirii (cu copilul, cu profesioni;tii din domeniul sdniti[ii, cu familia
lirgitd) gi a susfinerii sociale (din partea familiei 9i a echipei medicale). Ei afirmd
c. IoURDAN-tONEsCU, S. IONEScU, EVEUNE BoUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE
ci aceasti experienfi le-a modificat personalitatea qi stilul parental (petrec 1e3
mai mult timp liber cu copilul, il ascultd qi il sprijini mai mult). I
Confruntat cu obligafiile legate de boala copilului (spitalizare, consultagii
medicale, tratament la domiciliu, relafii cu gcoala, reorganizarea timpului de
lucru, a timpului acordat celorlalli copii etc.) gi cu emofiile simfite, cuplul
I
parental este puternic zguduit. Woznick qi Goodheart (2002) vorbesc de un
adevirat test pentru cuplu. In ciuda riscului unor dezacorduri conjugale, se-
parirl sau divorfuri (Bruce qi Querke,2010; Oppenheim, Dauchy si Hartmann,
2005; Cappelli, McGrath, Daniels, Manion gi Schillinger, 1994; Denning, 1.976),
I
Barbarin gi Chester (1986) menfioneazd faptul ci se observd, la anumite
cupluri, o cre$tere a coeziunii qi a gradului de sustinere.
Sprijinul acordat pdrinfilor trebuie sd fie de lungi durati. Studiul intreprins I
de Maurice-Stam, Oort, Last gi Grootenhuis (2008) exploreazi reacfiile emo-
lionale gi suferinfa pirinfilor provenind din 130 de familii cu un copil aflat in
remisie dupi un cancer. Dupd o perioadd iniliali de tensiune crescutd, sen-
I
timentele generate de boali - sentimente de incertitudine qi neputin$d -
revin, in primii doi ani de la terminarea tratamentului, la niveluri normale.
Chiar daci majoritatea pirin{ilor unui copil vindecat de cancer dau dovadi
de rezilienli emofionali, Maurice-Stam ef al. subliniazi importan[a sus(inerii I
care li se oferi dupd finalizarea tratamentului.
Aga cum afirmi Milman (2007, p.452), ,,1...1 familia este profund afectatd
de agresiunea pe care o reprezinti cancerul, iar impactul efectelor acestei
agresiuni suferite de familie asupra fralilor qi surorilor este considerabil". in
funcfie de vArsta celorlalli copii qi de relafiile lor anterioare cu copilul bolnar',
reacfia acestora va fi diferiti. Maladia generAnd o destabilizare a rutinei
familiale, fralii gi surorile vor resimfi, oricum, un dezechilibru. Pirinfii au
tendinga de a-gi neglija ceilalfi copii din cauza suprainvestiliei de timp 9i de
energie necesare pentru a face fald diagnosticului Ei pentru administrarea
tratamentelor copilului bolnav. Atunci, fralii gi surorile pot deveni gelogi sau
pot manifesta comportamente de ciutare a atenfiei. De asemenea, pdrinfii
trebuie si fie atenfi si nu,,supraresponsabilizeze" copilul sdndtos, care, prin
empatie gi o sensibilitate ridicati fa{i de situalia familiald, ar putea dori si-gi
asume responsabilitifi parentale pentru a fi de ajutor (ingrijirea copilului
bolnav, sarcini gospodireqti etc.) riscAnd, astfel, sd fie parentificat. Fenomenul
de.parentificare ii permite copilului si satisfacd numeroase nevoi ale familiei,
dar constituie, pentru el, un factor de risc.
Cum rela{ia copilului bolnav cu frafii sdi poate constitui un factor esenlial
de protecfie gi facilita rezilienla intregii familii, fralii gi surorile trebuie sd
Tratatde rezilien!tr asistattr r Rezilien!tr asistati 5i evenimente survenite pe parcursul copilSriei
t

primeascd resurse care si le permiti o mai bunA adaptare. Studiul de caz 4 vor atarna mai greu) sau spre latura rezilienlei (dactr factorii de protecfie
I prezinti uncazde rezilien{i naturali a unei mame, datorati comportamentelor permit protejarea copilului de factorii de risc cu care se confrunti). in mod
celorlalti copii fatA de fratele lor mai mare, bolnav. evident, cei mai mulli dintre copiii bolnavi fac fattr acestei incerciri li suporti
relativ bine tratamentele li toate consecintele bolii. Cu toate acestea, este
necesar ca tuturor copiilor gi familiilor lor sd li se ofere Eanse pentru o mai
STUDIU DE CAZ 4
bun; adaptare la ceea ce au de infruntat. in paginile care urmeazi, vor fi
prezentati factori de protectie li strategii de rezilienli asistata mai intai pentru
Cazd de rezilienli naturali a mamei lui Mathias copil, apoi pentru p;rinlii sdi, fratii, familia ldrgitd Ei mediul siu de viali.
Afunci cend Mathias a intrat in remisie duptr chimioterapie, mi se ptrrea
atat de fragil
ii de plipand! Din cauza craniului stru chel artrta 9i mai palid. Tabelul3. Factori de risc ti de protectie asociati bolii fizice
lmi dideam seama cI aveam tendinla sI il protejez excesiv, dar doreani
atat de mult si se instrntrtoqeascS, incit viala me. de manii era centrattr factori de risc d prole.tie
asupra verific;rii stirii lui de sin;tate, administrtrrii scrupuloase a medi- Individuali Stime de sine redusi Bun: stim, de sine
camentelor, alimentatiei sale, rezultatelor analizelor. In camera de spital , (copil bolnav) Probleme fizice sau psihice Buna srnatate fizictr din celelalte
incercam si fiu putemic;, da! nu puteam face altceva decat si ii mangai comorbide puncte de vedere
m6na privind impreuni cu el la televizor. Acase, eram prea preocupati de \/alorizarea cx.lusivi prin Toti factorii de protectie ai unei
starea lui, acliunile mele deveniseri rutiniere Fi nici mlcar nu-mi dldeam intermediul aptitudinilor bune strnetdti: alimentatie
sea8a ci preg;team mereu aceeapi mAncare la cini $i ci aveam prea putin; sportive (activit;ti care vor fi s5netoase, acliviteE fizice practicate
limitale de boal; Si/sau de sipttrmanal, consum redus/
ribdare cu fri[iorul Fi cu surioara lui, cirora le ceteam mereu str fie mai
tratament, de frustririle inexistent de aicool,
cuminti, pentru ci fratele lor era bolnav. Din fericire, soful qi pdrintii mei' asociale etc,) absenla consumului de droguri
salvau situalia. Cind, intr-o sambitE". copiilor li s-a permit in sfartit, sA Copil care solicita deja atentie $i tutun etc.
meargi la spital sel viziteze pe Mathias, eu i-am cicilit tot drumul in inainte de a se imboln;vi Responsabilitate, judecate
malini:,,Areti mare griji cu el, este atat de fradil!" Tot mai voiam sil (!.ictimizare, manipulare, senetoastr (in ceea ce prive$te
proteiez! Asistand la revederea lor, mi-am dat seama ce greieam. Au intrat importanta beneficiilor tratamentele)
in camera lui gi au strigat imp!eu!5 cu el de bucurie cl se revid. Mathias secundare etc.) O buntr inlelegere a leg;turilor
Stil de ata$ament preocupat cauzS--efect gi a conceptelor
s-a ridicat ii le-a aretat aparatula. Curand, au iflceput sA ioace un ioc video,
sau anxios (asociat cu prec:dere abstracte (boal5, suferinta etc.)
rizAnd. Erau copii normali, iar aceasttr constatare mi-a ledat o energie separSrilor spitalizarilor) Gestionarea cu succes a altor
nebunl. Mi-am dat seama, atunci, ci trebuia si mi concentrez asupra a Slabe toleranttr la suferinlS dificultal 9i capacitate de a le
ceea ce ei mi-au revelat: importanta momentelor bune, de care trebuie s; Si la incertitudine dep:$i
profitim, li a optimismului. Aceaste conftientizare ne-a schimbat complet Importan!tr deosebiU acordattr Credinl;, spiritualitate
viata. Mereu mi tem cand Mathias revine la spital, dar inainte de plecare aspe.tului fizic (dif icult;ti Compliant; la tratamentele
ne facem timp si alegem jocurile pe care vrea si le ia cu el pentru cand se asociate pierderii perului pe medicamentoase propuse
parcuEul unei chimioterapii, Sentimentul de a detine url control
va simti in formi. Acastr, gitim impreuni felurile de mancare pe gustul
cicatricilor pos!operatorii etc.) relativ asupra situatiei (capacitate
tuturor, iar seara ne iucim, Acum, revin intotdeauna la aspectul pozitiv al Sensibilitate la sentimentele de de anticipare a evenimentelor)
momentului prezent, ceea ce-mi permite $-mi pistrez speianla. nedreptate 9i discriminare (in
acest sens, perioada ado-
lescentei este un factor de sc)
Fali1iliali Negare/minimaiizare a proble- Capacitate de a solicita si de
Tabelul 3 prezinte o sintezi a factorilor de risc gi de proteclie care pot (parinti, frati) mi de c:tre un pi nte a c;uta aiutor/sustinere
influenta copilul bolnav, familia gi mediul siu. Acegti factori vor hotdri daci Hiperproteiarea copilului Bune capacitate de observatie
balanta dinamic; se va inclina spre latura vulnerabilitAtii (daci factorii de risc

Trat.td rzilienll asistat5. Rezilienle asistat: Sievenimentesurvenite pe parcursui(opil:rjei...

C,IOURDAN.ION ESCU, S. ]ONESCU, EVELINE EOUTEYRE, I\,lAR]A ROTH, LYNOA METHOT, DIANA VASILE
796 Respingere a(ectivi a copilului
ca urmare a bolii.
Practicarea activittlilor fami-
liale care contravin recoman-
dirilor medlcale (ca sporturile
de contact pentru copiii care
poarte un stimulator cardiac)
ASteptiri prea ridicate din.
partea personalului medical
Triierea anterioard a unui
proces de doliu complicat
Gelozia fralilor neglijali
Stres familial ridicat,
dezacorduri conju gale, divorf
Economii precare/inexistente
(stres financiar)
De mediu Indiferenta gcolii (personal
(qcoald, locul didactic, elevi)
de munci al Cerc social limitat, izolare
pirin!ilor, sociali sau familialS
resurse Marginalizare (a copilului,
familiei)
medicale etc.) a
Presiuni gi lipsi de inlelegere.
din partea 9efului 9i a colegilor
(gestionarea resurselor umane
axate pe stricta productivitate
Ei rentabilitate financiari,
lipsa de toleranfi fali de
absen[ele pentru tratamenfu I
copilului etc.)
Utilizarea internetului firi
discemimint (urmarea unor
sfaturi putea contracara
ce ar
efectele tratamentelor medicale)
C. ]OURDAN-iONESCU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA
Buni gestionare a crizei in general
(face fa[i mai multor provociri
concomitent)
Buni gestionare a emofiilor
Bun nivel socioeconomic
gi intelectual al familiei
Cunogtin[e despre boali, despre
domeniul s5ntrtilii etc.
Capacitate de a acorda incredere
Credinle religioase, valori spirituale
Bune rela[ii in cadrul fratriei
Atenfia piriniilor indreptatd spre
to[i copiii
Frecventarea unei coleciivitifi,
a unei gcoli
Menf inerea legiturii cu profesorul
gi clasa pe parcursul spitalizirii,
fl exibilitatea profesorului
Prezen[a eficientd a bunicilor
Re!ea socialS prezente,
diversificati. care rispunde
nevoilor
Contract de munci cu avantaje
sociale (posibilitatea de a lua
concedii pentru boala copilului,
concediu firi plati prelungi! cu
garanlia de revenire la locul de
munci etc.)
inlelegere gi suslinere din partea
superiorului ditect
Disponibilitatea gi proximitatea
ingrijirilor
Stabilitatea personalului medical
Relafii bune cu personalul medical
(anunlarea adecvati pi empatici a
diagnosticului, relalie de incredere,
atitudine care nu iudecl)
Utilizarea adecvati a internetului
(retea sociali pentru mentinerea
legiturilor tAnirului, clutarea unor
informa!ii serioase, sustinere prin
intermediul asocialiilor de pirinli)
MTTHOI DIANA VASILE
Strategii de rezilien!5 asistatl
Factori de proteclie pentru copilul bolnav
Primul factor de protectie pentru copil il reprezinti cunoasterea a ceea ce i
se va intAmpla. Informalia trebuie adaptata in funcfie de vArsta copilului iar
Van Broeck (2009, p.87) subliniazi importan{a deosebitd a ,,informafiilor
senzoriale: ceea ce copilul va vedea, va simti, va auzi, va gusta". Mai multe
cdrti pentru copii vorbesc despre boali. Nu vom cita decAt cAteva: Boonen qi
Vangehuchten(2007), Dolto, Boucher gi Faure-Poire (2004), adaptarea de citre
Floury a certii lui Clark gi Bourgeaois (2006), Harvey (1,999), Lindquist (1985),
Saint Mars (2003) gi Solotareff (1990). Avantajul cirfii lui Saint-Mars, ,,La
copine de Lili a une maladie grave" (,,Prietena lui Lili suferi de o boali
gravd") este acela ce permite lectura sa impreune cu perintele, la final copilul
fiind intrebat daci lui i s-a intAmplat aga ceva sau dace qtie pe cineva cdruia i
s-a intAmplat. Aceste intrebiri incurajeazi copilul si vorbeasci despre ceea ce
in$elege referitor la aceasti situatie qi despre ceea ce simtel.
CAnd discutim despre copiii bolnavi, trebuie sd precizdm mai intii cd in
[6rile dezvoltate numai de c6teva decenii este incurajati rezilienfa in contextul
ingrijirilor pediatrice. intr-adevir, numai de doudzeci sau treizeci de ani
durerea2 micufilor este luate in considerare $i tratate (inainte, dacd urlau de
durere, personalului i se pirea normal, spunAnd ci acela este modul in care se
exprime boala in cazul lor) gi, in func(ie de !6ri, sunt numai treizeci-patruzeci
de ani de cAnd boala este explicati copiilor si pirinfilor lor gi de cAnd se
incurajeazi prezenta constante a pdrinfilor (care pot dormi in camera de spital
a copilului lor, pot sta in sala de reanimare etc.)
Studiul intreprins de Chou gi Hunter (2009) exploreazet cu ajutorul unor
chestionare gi interviuri, factorii de risc, de protecfie, rezilien[a gi calitatea
vielii a 98 de tineri adul1i diagnosticati cu cancer (tumoare cerebrale sau
leucemie) pe parcursul copiliriei. Chiar daci s-a dovedit cd tinerii diagnosticati
cu leucemie aveau o mai bune calitate a viefii decAt cei cu tumoare cerebrale,
I Alte cirti trateazS tema morlii 9i pot fi utile pentru activiGlile de biblioterapie atunci c6nd ur
copil pme intrebiri despre moarte sau este confmntat cu aceasta (de exemplu, Brami, 2000;
Dolto-Tolitch, 2006; Herurezel, Charlotte 9i Chertemps, 2003; Motte, 1992; Robberecht, 200.1;
Verrept,1999).
r Articolul lui Amequin (2000) se numegte, de altfel, ,,Durerea copilului: o recuroastere tardivi".
Primele scale deevaluare adurerii copilului au fostelaboratein anii 1993-1997 (Foumier-CharriEre,
Lassauge gi Rocard, 2002); ele permit stabilirea existenlei unei dureri, aprecierea intensitelii sale,
determinarea tratamentului necesar si evaluarea eficacitdtii acestuia.
Tratat de rezilienll asistati r Rezilienli asistatl gi evenimente survenite pe parcursul copil5riei...
198 rezilienta parea identici. Din analiza calitativA a r;spunsurilor date la
intrebarea,,Ce semnifici rezilienla pentru tine?", rezultA ce rezilienta este
percepute ca o adaptare pentru a renagte. Rdspunsurile obtinute pentru
facto i de protectie fac referire la un sine integrat (speranttr, stimtr de sine,
autoeficiente, autonomie, sentimentul de a fi iubit li valo!izat, perseverentS,
autocontrol, adaptabilitate). Acetti factori individuali de protectie trebuie
dezvoltati, intrucat ei determini rezilienta gi calitatea vietii copilului.
Referitor la fibroza chisticd, Bennett (2008) arati cd tendinta de a examina
totul (de exemplu, schimberile respirafiei sau ale treutilii) 9i de a se ingrijora
din orice motiv este asociattr cu trestrtu anxioase ti cu simptome depresive
ale copilului, aceasta indiferent de starea funcfiilor respiiatorii. Intervenliile
trebuie sd urmdreasci deci dezvoltarea optimismului. De altfel, umorul poate
ajuta copiii str faci fa[i tuturor tr;irilor tenerate de boali (anxietate, teamtr,
pierderea controlului asupra situatiei, suferinta etc.). Adesea, o perspectiva
ludici sau plini de umor ii permite copilului si coopereze cu personalul
medical. Clovnii-doctori folosesc umorul qi rAsul pentru valoarea lor terapeu-
tictr, permitand umanizarea ingrijirilor acordate copiilor (Jourdan-Ionescu,
2010).
Haase (200.1a fib) propune un model de rezilient, pentru adolescent, care
asociaztr factorii individuali de risc (strategii de adaptare defensive, exprimate
printr-o conceptie deterministi asupra vielii, prin negarea bolii etc.) qi
riscurile asociate bolii (incertitudine, sufe ntd Fi simptome) cu factorii indi-
viduali de protectie (strate8ii de adaptare pozitive, atribuirea unui sens),
familiali (o buni atmosferi familiali, resurse de sustinere familiali) qi sociali
(intetrare sociald, resurse de ingrijire a strnEttr!ii), pentru a determina lezi-
lienta ii calitatea vielii.
Una dintre modalititile prin care copilul poate fi ajutai si fac; falA cu bine
este aceea de a-i oferi cet mai multi putere asupra celor ce se intimplS: in-
vefandu-l si-ii notezer amplificarea simptomelor (li ce a putut sA o provoace),
momentele in care se simte mai bine ii sA completeze o agendi cu planul de
tratament (recoltarea sangelui, ingriiiri, spitalizare etc.) ii cu evenimentele
plecute (s;rbitorirea zilei de nagtere, vizita bunicilor, extemarea, cump;rarea
unei jucalii agteptate, revenirea Ia gcoal; etc.).
Rezultatele cercetArii intreprinse de Lahaye, Van Broeck, Bodart li Luminet
(2009) arati ce abilitetile emotionale (capacitatea de a-9i identifiia emoliile,
de a vorbi despre ele, de a le conqtientiza gi localiza la nivel corporal) ale celor
Un (opil foarte mic poatenota desenAnd sau d.cupand ima8ini.
'
C. ]OURDAN.iONESCU, S.IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, D]ANA VASILE
60 de copii sufe nd de astm pe care i-au studiat par sI aibd un impact asupra 199
calit;tii vietii acestora, cu precidere in cazul acelora al ceror astm este con-
trolat (respectarea tratamentului, indepirtarea alergenilor etc.). Cum corela!ia
dintre competentele emolionale ii anxietate gi depresie este netativi, com-
petentele emotionale par si reprezinte un factor de protectie pentru copiii
astmatici. Ele ar putea avea rolul de facto! de protectie pentru toti copiii care
suferi de o boal5, de unde necesitatea dezvoltirii lor.
A-i oferi copilului bolnav posibilitatea de a exprima ceea ce tr;ie$te este
deci esenfiald. Sourkes (1991) prezintd trei tehnici proiective dezvoltate in
a!t-terapie care ii permit copilului bolnav se exprime cele resimtite.
1) Mandala - simbol grafic pe care copilul trebuie sA-l creeze intr-un cerc
alb - permite reflectarea emoliilor triite in relatie cu boala (de exem-
plu, ,,cird ant aflnt ci nm cnncer")r. Psihologul poate ajuta copilul si-9i
aminteasci:
inchide ochii $i gande$te,te la acea zi in care ai fost cliagnosticat cu cancer.
Aminte$te-ti unde erai (in spital, la cabinetul medicului etc.), cine era cu tine, cine
ti-a dat vestea, ce cuvinte a folosit. Aminte$te-li cum te-ai simlit. poti deschide
ochii.
Apoi, vizualizarea ghidate continud concret: ,,i1i L,oi inryartili acunl
selltinrctltele pe care alli coltii ni-nu spus ci le-au nouf cA d au a zit ncest
diagrrostic." Sentimentele (locat, inspiimantat, trist, furios, singur, plin
de sperantA, alte sentimente) pot fi scrise pe cartonage li agezate in fata
copilului. I se inmAneazd apoi copilului o foaie cu un cerc alb.
Alege acum cate o culoare corespunz5toare fiecerui sentiment, apoi coloreaz;
c6te o parte a cerculuipentru fiecare sentiment. DacS sentimentul este important,
coloreazi o parte mare din cerc, dactr e mai putin important, coloreazi o porliune
mic5. EFti liber si adaugi sentimente, daci dore$ti. poli folosi aceeaSi culoare
pent r doue sentimente, dar trebuie s; precizezi lucrul acesta. Dup; ce !,ei
termina, vom vorbi despre sentimentele gi culorile, pe care Ie,ai ales.
2) Reprezentarea graficl a schimbirilor survenite in familie din cauza
bolii. Dupe solicitarea unui desen clasic3 al familiei, Sourkes mai adaugi
o etaptr, intrebAnd ,,Ce s-a schintbat in fanilia ta de cAnd eSti bolttoD?
i Pot fi abordate $i alte teme: impactul diagnosti.1]lui, revenirea la rcoali, primirea \.erhi morFi
unui alt copil bolnav elc. Toate aceste leme pot fi folosite Fi in cazul fratriei.
: N-am Frtea referi la asocierile obi9nuite ale culonbr cu sentimentele
depiesiei, lerde, galben pentru speranla etc.
- ne8ru, maro asocjate
r Sourkes foloseste instructaiul desenului familieiin actiune.
Tratat de rezilienl} asistat. r Rezilinf: asistat: ij evenirnente survenite pe parcursul copi16ner.._
200 Arati-trti schintbdrile desenfrndu-le sau aorbindrt-mi ilespre e/e". Evident,
acest desen poate fi folosit pentru orice comparalie inainte/dup5 pentru
copilul bolnav, ca gi pentru fratrie (mai ales daci survine decesul
copilului bolnav).
3) Reprezentarea grafici a celei mai neplicute experienle de cAnd copilul
este bolnav (temerile sau suferinlele asociate tratamentului, singurS-
tatea, teanra de moartel etc.)
De asemenea, copilul poate scrie o scrisoare (pirinlilor sii, fratelui sdu etc.),
pentru a atterne pe hArtie ceea ce triiegte. Scrierea unei scrisori care si permiti
erprimarea liberi este utili, de asemenea, Pentru fratria unui copil decedat.
Factori de proteclie pentru pirinli
in general, parinlii dau dovadi de rezilienli pe parcursul tratamentului.
printre factorii de proteclie ai pirinlilor menlionim, pe langd caracterul
..ptimist (mai degrabi decit sceptic sau depresiv), un nivel de gcolarizare
:nediu sau superior, care permite o depistare Precoce, o buni inlelegere a
bolii gi a tratamentului. in mod evident, acegti doi factori de proteclie Pentru
:irinli sunt dificil de implementat dach ei nu existi deja'
Pornind de la factorii familiali identificali de Tinsley (1992) in cazul
;opiilor cu patologie cardiovascularS, pot fi relinuli o serie de factori de
lrotecfie care s-ar putea dovedi eficienfi Pentru toli copiii bolnavi.
- in primul rAnd, este r-orba de disponibilitatea Pentru menfinerea
sindiilii copilului (preven{ie, consultagii regulate, aten{ie acordatd
simptomelor, resPectarea tratamentului), iar pentru aceasta pdrintele
trebuie si r-egheze la propria sdndtate 9i la propriul echilibrul psihic
(un pirinte depresiv, dependent de alcool sau in curs de separare, de
exemplu, nu va fi suficient de disponibil pentru copilul bolnav).
- Parintele trebuie si reprezinte un bun model Pentru copil (un pdrinte
agresiv fali de tot ceea ce aduce boala copilului sdu pi fafi de specialigti
va fi un model de agresivitate, in timp ce un copil care se identificd cu
pirintele siu calm gi ribddtor va Putea si se adapteze mai bine
restricfiilor bolii).
arati cum reprezentarea mor.tii in desene
opper.e::n si Hamann 12003)
preoc-J;:re - pemite ca Cismtarea acestui subiect si nu fie asociati cu situafii critice precum
moarti: ';rui alt coPil sau o veste foarte Proasta referitoare la copil.
c. Joui -riN-toN:scu, s.lof\lscu, Evaurur BoUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE
Aga cum copiii igi construiesc stima de sine gi inva{i sd socializeze in 201
-
contextul interacfiunilor precoce cu pdrinfii lor, infelegerea relafiilor
interpersonale gi a reacfiilor lor fafi de boald vor fi nuanfate de ceea ce
au triit in mediul familial. De altfel, Grizzle (2008) aratd, pe o popula{ie
de tineri astmatici sau diabetici, cd un stil parental care oferi un
ataiament sigur sau protector va influenfa competenta sociali a
tAnirului bolnav, invdfAndu-l cum sd inifieze gi si menfini rela(ii
cilduroase 9i satisficitoure. in plus, pdrinfii trebuie si estimeze nivelul
de protecfie necesar copilului lor in funcfie de riscul existent, gi nu de
propriile lor nevoi. Atenfia acordati acestui aspect impiedici pirinfii si
iqi protejeze in mod excesiv copilul bolnav.
Woznick qi Goodheart (2002) prezintd un ghid practic pentru favorizarea
adaptirii familiilor in care existi un copil bolnav de cancer (sau bolnav, in
general) gi incurajarea construirii rezilienlei acestuia 9i a celorlalli membri ai I
fratriei. Ei fac, in mod special, cAteva recomanddri pentru cuplul pnrentnl care
are un copil bolnav:
I
- impreuni cu familia, definili stilurile de adaptare, comportamentele
care rispund nevoilor dumneavoastri gi acelea care nu rispund;
comunicali ascultAnd gi vorbind;
-
- faceli compromisuri (mergAnd fiecare unul spre celilalt 9i ficAnd,
astfel, jumitate de drum);
- impir-titi sarcinile (fiecare pe rAnd sau jumitate/jumltate) acasi gi la spital;
- suslineli-vi partenerul in modul sdu de a infrunta situafia gi de a-gi
aduce contribufia, chiar daci acesta este diferit de al dumneavoastrd;
- mergeli impreund la consultaqii gi evenimente importante (precum o
interven[ie chirurgicald); aceasta vd va da forld gi va crea solidaritate
intre dumneavoastr6 gi fa!5 de copil;
acordali atenfie calitSlii relaliilor pe care le aveli cu copiii, cu familia gi
-
cu personalul medical;
- fiti flexibili fafd de copil. Dacd preferd compania unuia dintre dum-
neavoastri, infelegefi ci aceasta corespunde nevoilor sale specifice
actuale. in plus, continuali sE petreceli timp separat cu copilul gi, de
' asemenea, cu intreaga familie;
I
semnificand o - mergeli la consiliere psihologicd dacd simlili nevoia, pentru cuplu sau
-
pentru intreaga familie;
amintifi-vi ci faceli parte din aceeagi echipd.
- I
I
Tratatde rezilienll asistatl r Rezilienl} asistat: $i evenimente survenite pe parcursul copiliriei.
 I
f,
t,, Iati acum sfaturile pe care Woznick Si Goodheart le dau mnmelor:
nu incercafi si fili Supetmami, solicitati aiutorul li acceptali-l;
- de fratrie fati de fratele/sora bolnav(d) de cancer (teamtr de boald prin iden-
- nu vA descuraiafi, putefi dobAndi noi abilititi de care avefi nevoie,
puteti crette, veti fi mai puternicS, iar copilul dumneavoastrd va avea ti
el de ciqtigat;
- incetati si Yi mai culpabilizali pentru ceea ce ar fi trebuit s; faceti sau
si ltiti, pentru ceea ce ar fi trebuit si facefi mai bine qi pentru t6ate
lucrudle pe care nu le puteti controla;
- acordali-\,i pauze, ldsa{i culpabilitatea deoparte suficient timp pentru
a face o plimbare. o baie cu spum5, pentru a vtr intalni cu o prieten; la
o cafea, pentru a asolta muzice sau a vi face siesta;
- nu alteptati pAnd cdnd fu a sau resentimentul vi coplegesc, pentru a
spune ce ve enerveazi;
- imp;rttrtili-ve sentimentele cu membrii familiei 9i ascultati-i cand
vorbesc despre sentimentele Ior.
Iat5, in cele din urmA, sfaturile pe care Woznick gi Goodheart Ie dau ldfirol:
- fiti un participant cu normi intreag; in procesul de tratament;
exprimati-\,; sentimentele fati de memb i familiei gi ascultati-le pe ale
- -
Ior;
- verbalizali impactul pe care boala il are asupra dumneavoastre, asupra
capacititii dumneavoastri de a vA continua munca gi de a vA intretine
financiar familia $i imptrrtititi-vi planudle de viitor;
- fiti capabil si solicitati ajutorul ii s5-l acceptati;
analizati ce ati invdtat din aceasti experienti gi cum vi s-a schimbat
rolul in familie (in bine sau in mai putin bine);
- imperti$i[i-\'; sentimentele, gandurile, temerile 5i sperantele cu alti tati
ai unor copii bolnavi de cancer, nu luptati singur.
Asociatia Sparadrapr (al cirei scop este acela de a c;leuzi copiii in mediul
medical, de a oferi informatii familiei gi de a favoriza prezenta pirinlilor pe
parcursul tratamentului), precum gi nenumdratele bloguri create de apropiatii
copiilor bolnavi constituie exemple de ac.tiune in sprijinul rezilientei asistate.
I ipohondr;.
http:/^{s\!.sparadrap.org.
r.louRDAN-toNEsru, s. toNEscu, 6vEUNE BourEyRE, J\4ARIA RoTH, LyNDA METHor, DIANA vAstLE
Factori de protectie pentru fratrie
Sourkes (1991) subliniazi necesitatea de a rispunde sentimentelor treite
203
tificarer, culpabilitate li rutine). Este important si se pund accentul asupra
vietii (mai degrabi decat asupra mortii care poate surveni) gi asupra perspec-
tivei unei adaptiri pozitive, chiar dactr se pune problema unor schimbdri
dificile [de exemplu, o amputare suferitA de sori (Sourkes, 1980)]. Milman
(2007) subliniaze importanta Si binefacerile grupurilor de discutie pentru
fratii $i surorile copiilor bolnavi. El insiste, de asemenea, asupra participirii
regulate la trup, asupra respectArii procesului de creativitate a grupului gi
asupra confidentialititii. Evaluand grupurile de disculii pentru fratii gi
surorile copiilor bolnavi sau atingi de un handicap, Dayan, Picon, Scelles gi
Bouteyre (2006) scot in evidenttr avantaiele acestui tip de abordare, care
permite membrilor fratriei:
se capete cunogtinfe despre palolo8ia fratelui/surorii Ior;
-
- si-gi amelioreze capacitatea de adaptare gi se-fi diminueze tulburirile
de comportament;
- se-ti reduci anxietatea gi si-Si sporeascl stima de sine;
si-9i exprime furia, frustrarea gi se-pi diminueze culpabilitatea;
-
se recunoasci particularitatea propriilor sentimente.
\{oznick gi Goodhea!t (2002) formuleazd o serie de sfaturi pentru pErinti,
pentru ca acegtia sa poati dezvolta factorii de proteclie ai fratilor gi surorilor
copilului bolnav:
acordati atentie sSndtatii gi capacit;tii fratilor Si surorilor copilului
-
bolnav de a face fali situatiei;
oferi{i-le informafii despre boala fratelui/surorii lor, pentru a le diminua
-
temerile legate de cauzele respectivei boli pi pentru a Ie diminua, de
asemenea, teama c; s-ar putea gi ei imbolnivi, pentru a Ie reduce culpa-
bilitatea, pentru a le dezvolta capacitatea de a se deschide in fata altora;
oferili-le un program de viati normal (regulile vielii de familie trebuie
-
si rimAni aceleagi Ei trebuie mentinute activitetile obignuite), ceea ce
A(easta se poate prelungi la larsta adultA, elprimendu-se, de exemplu, printr-o simptomatolo&ie
Tratat d rzilinl5 asistatl. RezjlienlS asistat; Si evenimente suivenjte pe parcursul copjl:nei...
2o4 va permite membrilor fratriei si-gi men(ini propriul drum gi proiectele Factori de proteclie pentru familia lSrgit5 20s

de via[i;
daci lipsifi de acasi, incercafi si apela[i intotdeauna Ia aceeagi persoand
- menea, de boala copilului, care contrazice ideea generali despre cursul
pentru a vi inlocui;
petreceli cel pulin zece minute pe zi cu fiecare copil in parte (pentru a-i
- Eu sunt bdtrinfi), mi-am trdit aia[a. Nu trebuia sd-l looeascd pe acest copil neai'
citi o poveste, a desfiqura o activitate impreuni sau, pur gi simplu, -
pentru a-l asculta povestindu-vi ce a ficut in ziua respectivi, fafi in
fafi sau la telefon);
spunefi fieciruia dintre copiii dumneavoastri ci il iubifi gi cI avefi
- qi a surorilor sale, a pirinlilor s6i, dAnd, in Plus, un sens sustinerii oferite de
nevoie de el1, valorizafi-i reugitele 9i punctele forte;
aducefi mici cadouri fralilor ;i surorilor cAnd revenifi dupi o absen{I
-
mai indelungati (internare in spital, de exemplu);
- compensafi absenla dumneavoastri lizicd prin scurte mesaje de iubire
(ldsate in ghiozdan, pe haine, pe internet etc.), prin apeluri telefonice
regulate, prin lecturi inregistrate pentru ca ei si poati adormi cu
sunelul vocii dumneavoastri etc.;
- ducefi copiii la spital pentru a demistifica locul, pentru a-gi vedea
fratele/sora bolnav(i), pentru a infelege mai bine ce triiegte el (ea),
pentru a vedea ce analize i se fac sau ce ingrijiri i se acordi, pentru a
intAtni alli frali ai copiilor bolnavi etc.;
includefi copiii in refelele de sustinere (asociafii, grupuri de fratrii,
- pSrinfii;
forumuri de discufii pe internet2 etc.). Pentru frafi gi surori, legiturile
cu aceste resurse sunt fundamentale atAt in momentele critice (anunfarea
diagnosticului, amputare sau doliu, de exemplu), cAt gi pe termen lung
(Beilin gi Kovacs, 2006).
' Este clar c5, in cazul in care copilul bolnar- decedeaz:. r'a fi foarte important ca piringii sI le poati
spune fralilor gi surorilor lui in ce mis'f,5 prezenta lor este esentiale pentru pirinfi gi ci datoritd
acesteia au curajul de a merge mai deparle, intrucAt pierderea unui copil este foarte grea. Uneori,
pirinfii concep un copil inlocuitor, care trebuie sA Foarte dificila povari de a suplini absenla
copilului dispirut Fi care, in plus, trimite celorlalij frali gi surori mesajul ci prezenfa lor nu e
suticienti pntru a compensa t'idul abser.tei.
: Pe site-ul http://wrrrv.advita.com/ pot iivizionate lideoclipuri despre sinitate, foarte utile
pentru intreaga famiiie. De exemplu, poaie fi vizut ui, extras dintr-un desen animat care vorbeqte
despre gindurile bizare ale lui Sarah le:ate de t'oa1a frlfiorului siu (http://wwrv.dailymotion.
com/r,ideo,/r5u,84e-1e-petit-frere-de-sarai-extrait_:.tesh{e jfrom-mbed).
Familia lirgiti (bunici, unchi, mituqi, veri etc.) este PreocuPati, de ase-
normal al viefii. Bunicii/bunicile spun adesea: ,,Ar fi trebuit sd fiu eu in locul lui.
,loaat" . in plus, bunicii igi fac griji Pentru copilul lor (pirintele copilului bol-
nav). Sentimentul de neputinfi este dificil pentru ei. Prin urmare, este esenfial
sd poati si acfioneze, aceaste actiune putAnd uiura situatia copilului, a fralilor
bunici. Pe de alti parte, este imperativ ca aceaste actiune si rispundi inainte
de toate nevoilor pdrin[ilor copilului bolnav ;i sd le resPecte viala privati.
Primul demers pe care il pot face membrii familiei lirgite il constituie
cdutarea de informalii referitoare la boala copilului, Pentru a infelege ce se
intAmpli cu el. Apoi aceqtia vor Putea oferi o sustinere adecvati, la momentul
necesar. Iati o tisti de sugestii Pentru membrii familiei lirgite (propusi de
Woznick Ei Goodheart, 2002) care Pot contribui la construirea rezilientei
asistate:
sd asculte fdri a judeca sentimentele pe care le exprimd coPiii sau
-
un mic dar);
- si viziteze copilul la spital (aducAndu-i
si se ocupe de frafi gi de surori (si aibi activitlfi impreuni, si organizeze
-
petrecerile pe care piringii au tendinfa de a le ignora sau, pur gi simplu,
si le permiti si petreaci momente linigtite in familie); I
- sd faci pe ,,taximetrigtii", ducAnd fralii 9i surorile sau prietenii copilului
bolnav la spital etc. Poate fi vorba, de asemenea, de insolirea frafilor qi
surorilor la activitdfile lor obignuite;
I
- si pregiteasce masa pentru intreaga familie, sd-i ajute la spdlarea
lenjeriei, la cilcat, la efectuarea cumpirdturilor, si ducd masina la
service sau si rdmAni acasi Pentru a altePta mecanicul pentru masina
de spilat; I
informaliile necesare (drumul citre un
- si-i ajute ciutAnd pe internet il
.nou cabinet medical sau informatii despre noul tratament pe care va
urma copilul);
- si fie releul de transmisie a informafiilor citre toli membrii familiei 9i
prieteni (prin apeluri telefonice, prin pogti, pe un site de internet etc.);
I

I
C. JOURDAN.IONE5CU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE Tratat de rezilientt asistatt r Rezilienti asistatl gi evenimente survenite pe parcursul copillriei.
,l
rl 206
- si ofere sustinere financiari, care va fi bine-veniti avAnd in vedere
cheltuielile suplimentare apirute intr-o perioadi cAnd, uneori, mama a
fost nevoiti se renunte la serviciu (pentru combustibil, parciri, mesele
luate la spital, convorbi le telefonice suplimentare, tratamentele ram-
bursate etc.).
Factori de proteclie pentru intervenienli
Bradley Eilersten, Kristiansen, Reinfjell, Rannestad, Indredavik gi Vik
(2009) prezinti un model de interventie bazat pe colaborarea profesionigtilor,
model apreciat atat de acegtia (care nu sunt singuri in fafa copilului bolnav qi
a familiei sale), cAt gi de familii, ctrrora li se acordtr asistenltr inci de Iainceput.
Cu toate acestea, estebine de mentinut stabilitatea a cel putinunui intervenient
pivot (care cunoagte cazul gi fine legtrtura cu toti ceilalti profesionilti). Aceasta
este persoana care va putea furniza informatii pednulo! va putea interesa
li se
de starea copilului etc.
Prin acompaniereal copilului, se va verifica dacd intelege informatia
necesari, dac; este bine pregitit pentru desftrqurarea tratamentului, dace i$i
poate e\prima intreaga confuzie. Psihologul incepe acompanierei pirinfilor
prin cunoaltelea Ior (evalu6nduJe tristrturile, ca Ei nivelul educafional pi
profesional, nivelul cultural, gradul de fratilitate personali, in calitate de
cuplu ii de familie, precum gi dificultilile financiare prin care trec), ficind
apoi bilantul resurselor pe care le defin (echilibru psihic personal, suslinere
disponibill etc.) pentru a face fali deciziilor medicale chiar gi celor mai
-
dificile - 9i activitdtilor cotidiene ale familiei. pentru a facilita interventia
asupra copilului pi a familiei sale, profesioniptii din domeniul sintrttrrii trebuie
sa nu uite ce lucreazd pentlu binele copilului gi ci acordajul, cu acest copil gi
familia sa este esential. Este nevoie de timp pentru a stabili o relatie de
incredere. Detraux gi Di Duca (2009, p. 125) subliniazi, in alt context, cat de
: Acco\:ilttcnl. ! in original,
rermen defirur ca ,,ansambtu de a.jiuni $i atjrudtni medicate
paranledicale, urm:rhd vindecarea uni persoane atinsi de o boali gra!:/de lung, durati sau
fi
amelorarea sterii sale" (Le Petit l"lrousse lustt,,2co1l. \N.t.)
: Termen imprumutat de la Daniel Stem (1981 2000), .are t-a utitizat pentru a clescrie mitc|ile
reciplore de Iamiliarizare efectuate de mam) ii de nou.n:scut penrru j s adaDra unut Ia attut. in
cazul unui copil bolnav, profesioniftii s por baza pe msrrum;nte pre.lrm sc;rut de aruietate al
Iui Snudr {1c801 a scorulde dD.ierate prmpralorie ydte (Kain, Ma;e, Cichctii, Bagna[, tintey
ti
Hof.raJlt'r, leo:). Lare pemrt e\aluarea an\ielrtii coprlutui in hrn(ie de tompoiamentut sau.
pentru a se acorda stirii.opilului $i a respunde adec(at nevoilor sals deexemp]u, inaintea unei
inten enf,i chirursicale.
C, JOUROAI.I.IONESCU, S.IOI,JESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNOA METHOT, DIANA VASILE
important este,,str-t intAlnegti pe celilalt in triirile gi nedumeririle sale, sA te
asiguri ci se simte auzit ti [...] sf-i permiF se se implice intr-un proces de
reconstructie". Apoi trebuie acompaniati Si ajutali s5 ttaverseze aceasti
incercare rispunz6ndu-li-se la intleberi, trebuie intiri astfel incat se comu-
nice mai bine intre ei gi sI aib6 relatii de familie mai frumoase. Interventiile
clinice construiesc rezilienta li pot transforma boala/adversitatea intr-o $anse
de creftere.
Pentru copilul spitalizat este esentialtr mentinerea legdturii cu invtrtetorul/
dirigintele ti continuarea gcolariztrrii, atat de necesartr. La fel, asocia[iile,
grupurile de bolnavi, site-urile de internet sunt importante pentru copil,
pentru plrinlii 9i fratii sdi. Voluntarii (ii mai ales cei intAlnili la spital)
constituie o resurstr valoroastr (sa ne amintim de tanti Roz a lui Oscarr!).
Factori de protectie pentru populalia generalS
Ar trebui subliniatd importanta pe care o ale mentinerea legdturilor in
cazul copiilor bolnavi, pentru ca vecinii, colegii de lcoali sA poattr ajuta copiii
bolnavi si remani integrati social. Prin aceastA investire in persoanele bol-
nave, propria trecere la statutul de bolnav der.ine mai putin dramatice.
increderea in mediul medical pi o buntr comunicare faciliteazd formularea
intrebirilor, stabilirea unei colabordri orientate spre starea de bine a copilului
gi spreinlesnirea gestionE!ii diferitelor activitAti (consultafii medicale, limitlri
le8ate de serviciul tattrlui gi al mamei, activittrti ale celorlalti copii etc.), Aceste
atitudini pot fi dezvoltate li va trebui str face obiectul unor $edinte de formare
oferite marelui public pdn intermediul site-urilor guvemamentale de inte!net.
Iniliative ca acelea ale,,Spitalului ursuletilor de plu9" din Franta (vizita
copiilor mici la spital impreund cu ursuletii lor de plug/juciria bolnavE, care
va fi examinatd de un student la medicine ,,nounoursolog"' 9i va permite
contactul cu spitalul in afara unui context dramatic) reprezinti, de asemenea,
ocaziide a stabili, dincolo de contextul bolii, factori de protectie utili pentru
toti copiii.
in cazul bolii copilului, trebuie se se aibl in vedere contrabalansarea
dezechilibrului Senerat de factorii de risc asociati bolii. Pentru aceasta, este
necesar:
l Oscar iTanti Ro., de Eic-Emmanuel Schmitt, a apAnrt in 2002 (traduss in limba rornan: in 2012,
Ia Editura Humanitas,.olectiaHumanitasFiction).
: Termen prolenjt din fr. ,or/no,//r ursule! de pluf in limbaiut copiilor. (N.t.)
TEtat d rezi,ienrl .sistatl . Re2jlienll asistat, ti evenjmente survenjte pe parcursul copil:riei.

208
- se fie informati copilul, prrintii stri qi persoanele care-i sunt apropiate;
sd li se permittr copilului mamei sale, tatilui sdu, fratilor s;i $i surorilor
-
sale si comunice cu persoane care trec prin aceeapi situatie;
- si se apeleze la resirrsele existente (asociatii de pirinti, grupuri ale
fratriilor, bloguri etc.)
- sd se mentinA rutina zilnictr gi si se introduci in mod regulat momente
de plicere;
- imediat ce este pus diagnosticul, sd existe posibilitatea stabilirii unei
abordAri interdisciplinare, urm;rind, de exemplu, suferinta, comuni-
carea emotiilor simtite li planificalile Scolare.
Divo(ul
Un studiu intreprins in anul 2010 de Uniutea fantiliilor dit Etropa asnpra
a 1 137 de adulfi aratd cd divo{ul pSrintilor le-a provocat mult,i suferinte: pe
o scald permildnd evaluarea acestei suferinge de la 0la S, 63yo au evaluat-o la
mai mult de 3... Potrivit respondentilor, aceastA suferinti s-a repelcutat asu-
pra studiilor lor (la 56% dintre ei), asupra vietii Ior profesionale (1a.41% dintre
ei) 9i asupra personalitagi lor (88%).
Publicatiile internalionale confirmd la nivel global efectele negative ale
divorfului. CorlTictll dintre perinli ap are ca !\factor fiajol de sf,.es ii un factor
de sc important pentru copiii supusi unei tranzitii familiale (Barnes,7999;
Hetherington gi Stanley-Hagan, 1999; McIntyre, Heron, McInt),re, Burton gi
Engler,2003; O'Connor,2003; Rushena, Prion, Sanson gi Smart,2005). intr-un
studiu longitudinal reallzat pe 471de adulti care, in copilerie, au trecut prin
divorful pirinlilor lor, Amato, Loomis gi Booth (1995) ajung la concluzia
potrivit cireia consecintele divorlului parental asupra acestor tineri adulti
depind de cottflictrtl paretltal a^terior divorfului.
Anumite cupluri pun capit relatiei lor conjugale ca rezultat al unui conflict
de durat5, dar nu inceteazA, dup; divort, si aibi relafii conflictuale. Acestea
se manifesti pe parcursul negocierilor financiare, stabilirii iegedinlei copiitor
li a proglamului de vizitA pentru parintele la care nu locuieSte copilul. Con-
flictele reduc capacitatea emotionale a plrintilor, ceea ce va interfera cu posi-
bilitatea lor de a rispunde adecvat nevoilor copiilor lor. Adesea, pdrinlii ii
implicd pe copii in conflictele lor. Aceasti triangulare a copilului in cadrul
conflictului parental constituie un important factor de stres gi ale o actiune
defavorabili asupra dezvoltd i emotionale (Kelly 9i Emerv, 2003). BAietii par
C. ]OURDAN.IONESCU, S. IONESCU, VELINE BOUTEYRE, MARIA ROTH, I"YNDA METHOT, DIANA VASILE
mai inclinati spre manifestarea unor tulburtrri extemalizate (deficit de atentie ?og
I
$i hiperactivitate sau tulburare de conduitA, Jourdan-Ionesot el a|.,2006).
Dupi Kushner (2009), majoritatea cercetatorilor considerd cd separarea
sau divortul are un impact negativ asupra adaptdrii copiilor. Nivelurile ridi-
cate ale neintelegerilor conjugale anterioare divorlului explictr declinul
I
rezultatelor lcola!e, iar divo4ul crelte riscul apariliei dificulttrtilor Fcolare.
Dupi separare, dificultSfile gcolare Pot fi puse pe seama unei sctrderi a re-
surselor financiare li unei monitorizdri parentale mai reduse (care duce,
pentru copil, la perioade mai lungi petrecute in fata televizorului sau in
compania jocurilor pe internet, la acordarea unei atentii mai reduse efectutrrii
temelor pentru acasi, la o supraveghere parentald globali mai redusi).
Emery (1999) atrage ateniia specialistului in domeniul sAnAtitii mentale
asupla ,,influentei adormite" a divortului, exptesie care descrie problemele
emotionale cauzate de divort, care riman ascunse gi care se pot manifesta in
manieri brusctr pe parcursul vietii adulte. Aparitia depresiei 9i a anxietatii
constituie exemple ale unei astfel de manifestiri tardive.
Divorlul pirinlilor ;i rezilienla copiilor
Contrar unei opinii destul de rispandite, in tot mai multe publicatii se
ajunge la concluzia ce majoritatea copiilor provenind din familii divortate sau
in curs de divort nu au probleme (Barnes, 1999; Hetherington gi Stanley-Hagan,
1999; Kelly gi Emery, 2003; O'Connor, 2003; Greef gi Van Der Merwe, 2004;
Rushena el al.,2005'1. Metaanaliza realizati de Amato 9i Keith (1991), care
cuprinde 92 de studii realizate pe 13 000 de copii, se focalizeazi asupra stArii
de bine a copiilor plrintilor divortati. Ace$ti copii intampina mai multe
probleme decat aceia care provin din familii in care nu s-a inregistlat un
divort, dar diferentele constatate sunt nesemnificative. Probabil ci aceste
rezultate pot fi puse pe seama frecventei mai ridicate a separirilor in societa-
tea noastri.
Kushner (2009) atrage atentia asupra paradoxului dezviluit de anumite
publicafii: copiii crescuti in familii in care intre pirin{i apar conflicte intense
au cele mai mari beneficii de pe urma divorfului pirintilor. Dupi Kushner,
studiile actuale, realizate cu metodologii mai solisticate, reflecte existenta
unor diferente reduse intre adaptarea copiilor expuFi la divorful propriilor
perinti li aceea a copiilor care nu au fost expugi la o astfel de situatie. Existe
chiar un consens asupra faptului ce ma]oritatea copiilor ai ci!o! pdrinti
Tr.tet d rzilienll asistatl. RezilienlS asistati Ij evenimente survenite pe parculsulcopil;rier-.-
t
divorieazA nu suferi peturbSli ireversibile- Este un fapt crucial, pe care
profesioniqtii din domeniul senitdtii mentale ar trebui s;l impirtSgeasci
persoanelor care vin sii le soliciie ajutorul.
Datele prezentate deAhrons (2004) sus!in consensul mentionat. Cercetarea
sa a fost una dintre primele realizate asupra unui esantion randomizat de
I familii divortate li cuplinde, in studiu, p;rin[ii, copiii lor;i noii
acelaEi
parteneri ai p;rintilor.20 de ani mai tarziu,.\hrons a gisit 173 de astfel de
copii devenifi adulfi, provenind din 84 din cele 95 de familii pe carg le
I intervievase. Rezultatele acestui studiu a!ata cA di\.ortul nu condamnd cu
necesitate copiii Ia suferinli. Norii de furtuna care inconjoari mariajul pA-
rintilor lor odatii dezintegrati, relafiile de farnilie detin, in cele din urini,
liniqtite. Rezultatele oblinute in urma acestei .ercetan arat5, cu deosebire, ci:
I urmetorii cinci factori:
* marea majoritate a adultilor-copii de p:nnti di\ ortati ies mai puternici
9i mai infelepfi din aceasti incercare;
I
- majoritatea acestor adulti au recunoscut ci di\'Lrrtul a avut consecinte
pozitive atat asupra lor, cat $i a p;rin[il r: lor;
- mai mult de jum;tate din adultii-copii rie pirin;i divortati au afirmat ctr
I relatiile cu tat;l lor s-au imbunitAfit du"a dirort:
majoritatea acestor tineri adulti me..iineau relatiile cu membrii
- calitatea practicilor parentale (aici, diferitii autori insistA asuPra imPor-
familiilor recompuse.
I Aceste rezultate pozitive contribuie la eiiini;larea stiBmatiz;rii, adesea
asociatA cu faptul de a fi descendentul unui sitem familial in care s-a produs
un divort.
I Alte studii au scos in evidentd rezilient: copiilli! cu p5rinti divortali
(Cherlin, Furstenberg, Lindsal', Chase-Landscale, Kierman, Robins, Morrison
gi Teitler, 7997; Zill, Morrison $i Coiro, 1993; \1;Lanahan, 1999; Hetherin8ton
;i Kelly, 2002). Aceste studii nationale longih:dinale au permis constatarea
I
faptului cA in jur de 20 25% dintre copiii p3.intilor divorlali aveau grave
probleme psihologice, comportamentale gi socale, comparativ cu 10% dintre
copiii crescufi in familii in care p;rintii nu dir-o:!asere. Degi acest procent este
I de doue ori mai ridicat decat in familiile in care pirinii nu au divollat, cifrele
indici laptul cd 75 pAnd la 80% dintre ace::i copii si tineri adulti nu au
probleme semnificative de adaptare, de rela-tionare cu adulfii sau de com-
I portament social.
I
I
C, JOURDAN.IONESCU, S.IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA RO_. lYNDA
'.''THOT,
DIANAVASILE
I
211
Factori de proteclie
Relalia ptrrinte-copil ioaci un rol imPortant in adaPtarea coPilului duPa
divortul perintilor sii. Pornind de la publica{iile existente, Chen 9i George
(2005) considerd cA un mediu Parental Pozitiv qi cdlduros aduce sprijin,
asiguri buni comunicatel/ rispunde nevoilor copilului, asigurd un contlol
o
parental ferm ti o buni disciplini. Rushena et nl (2005) mentioneazi faPtul ca
tresaturile copiilor au o puternici influentd asuPra relatiei PArinte-coPil, ceea
ce se reperoteaza asupra adapttrrii copilului.
in urma unei analize a Publicatiilor care abordeazi factorii de Protectie
care pot interveni la copiii ai clror pirinti au divortat, Kushner (2009) descrie
- implicarea Perintetui in Sriia cdruia nu se afld copilul (cel mai adesea,
tatil), cu o mentiune deosebiti asuPra sustinerii financiare din partea
acestuia;
- o diminuare a conflictului Parental duPe divort;
faptul de a locui cu Palintele cel mai comPetent din Punct de vedere
-
psihologic;
-
tantei celdurii afective, a suslinerii, a monitorizirii adecvate a coPilului,
in sPecial a disciPlinei acestuia);
- imp54irea supravegherii intre cei doi P5rinti, in condiliile unei lipse de
conflict intre ei.
intre stilurile
Este necesar totugi sa se insiste asuPra imPortantei coerentei
educative in cele doui medii de viata, mai ales atunci cand coPiii sunt in-
credintati, pe rand, ambilor pirinti.
Chen qi George (2005) menfioneazd, de asemenea:
- sprijinul social primit din Partea adul(ilor2 care nu fac Parte din familie
qi a prietenilor;
- atentia gi cAldura oferite de cadrele didactice;
I O aomunicare coresPunzrtoare t oimP;r6$ire adecvat'. a deciziei de a dn'oia ar.hebui s' duca
la dispanlia ideii fafse, Prezenti h anumiti coPii, Pot'ivit c;reia ei ar fi rsPonsab'li de seParara
p;riniilor lor $ la diminuarea sentimentului lor de abandon'
: irushena rr nl. (200s) obsen'; ce, in Proximitatea unor relaFi accesibile, coPilul devine caPabil s:
construiasc: conexiu $i s: ac.ead: la resurse care Pot r;sPunde ne!oilor sale'
TrattderezilienlaasistatErRezilienl,asisiatttievenimentesurvenitepeParcursulcoPilSriei"
 I

212
- susfinerea proveniti din partea membrilor familiei lSrgite, membrilor Program de intervenfie asuPra coPiilor
clerului gi a resurselor comunitare, care pot constitui o plasi de sigu- I
provenili din familii cu pErinli divorlali
ranli pentru familiile aflate in tranzitie;
religia. Programul de inleruefiie osupra copiilor provani[i dh fomilii clt ltatinti dioortali
- (,,Children of Divorce Intervention Program" sau CODIPT), implementat in I
Alli autori mentioneazi factori de protectie corespunzand caracteistiai- anul 1982, este un program de Preventie focalizat asupra factorilor de Protectie
lor individuale ale copiilor. Astfel, Rushena et al. (2005) observA cum copiii qi are drept obiectiv favorizarea rezilientei coPiilor ai ciror pArinfi au divortat.
tenace dau dovadi de flexibilitate in utilizarea adaptarii ti sunt mai perse-. Elabofat pomind de la rezultatele cercetirilor intreprinse asupra factorilor de
I
verenli pe parcursul incercirilor. Adoptarea strategiilor active de adaptarer ' protectie, CODIP a ficut obiectul mai multor studii de evaluare care i-au
cleeazi o viziune ameliorati despre eficienta adaptArii, ceea ce, in cele din stabilit eficienta.
urmi, se asociaza cu niveluri mai reduse ale simptomeloi tulburlrii de inter.
nalizare'? (Sandler, Tein, Mehta, Wolchik 9i Ayers,2000). $i copiii au nevoie si I
elaboreze ceea ce s-a petrecut, sA dea sens divortului fi sE construiascl o
STUDIUL DE CAZ 5
imagine a pirintelui cu care nu mai locuiesc gi caie, prin urmare, nu mai face
parte din universul lor (Barnes, 1999). Conttibqia unui stndiu de caz la inlelegerc.t foctorilor de prolectie
I
Contrar cercetArilor asupra grupurilor - care subliniazi de obicei factorii in varsti de 28 de ani, I. este psiholog clinician. Perintii sdi au divortat
de protectie cei mai evidenti
-, practica individuali clinici subliniazi bogi{ia c6nd ea avea 16 ani gi sora ei, 14. CoPiii au fost ltrsafi in grija marnei,
fost ofiter al SecuritEfii romAne era Ioarte yiolent atat
factorilor de protectie $i a combinafiilor acestora. Aceastd idee va fi ilustratA deoarece tattrl - - I
printr-un caz (vezi studiul de caz 5). din punct de vedere verbal, cat gi fizic. Aceastd violenti a tat5lui se ma-
nifesta la adresa soliei qi a fiicelor sale. l. povesteite ce, intr-o zi, tatel siu
a vrut s-o loveasci, iar ea, ferindu-se, mAna lui a lovit, in locul siu, o dali
Sculta prezentare a factorilor de protectie de care a beneficiat I. permite
de marmuri care s-a spart. I
observarea procesului prin care gi-a construit rezilienta. Evaluarea dezvoltirii I
in ciuda numeroqilor factori de dsc asociati divortului pirintilor sai
sale posttraumatice scoate in evidenfi doi factori mai importanti: ,,forta (conflictele care au piecedat acest divort, agresivitatea tatilui siu, care
personali" 9i ,,relatiile cu ceilalti". Chestionarul de dezvoltare personali continua sI se manifeste pe parcursul intalnirilor foarte rare pe care le-au
administratcu aceastaocazie aevidentiat, deasemenea, o cre$tere in domeniile avut dupe divo4, dificulti[ile financiare care au urmat, mutarea in alt orag, I
,,noi posibilitSti" Ei,.schimbare spirituale". schimbarea gcolii Fi a prietenilor etc.), I. este o tan;ri agreabili ti energice,
emanand optimism in privinta viitorului. Functioneazi bine dirl punct de
vedere psihic Fi e bine adaptati in Plan social li Profesional. lnterviuile
cu I. au revelat o multitudine de factori de protectie, care i-au permis sd-Fi I
dezvolte iezilienla.
. Din punct de yedere individual, I. dispune de o buni s5nitate fizici, de
o bunA capacitate de a-Si recunoalte !i exprima emotiile, se arate increze-
toare ii optimistA in p vinta viitorului, este inteligenti, percepe obstacolele I
ca peincerceri, de dovadi de curiozitate gi de o buni capacitate de rezolvare
Ad aptarea achvi sau !,jgileni; corespunde adapt:ni centraie p problemi. Daci anumire srraregii
aparinand acestei categoni ulmeresc intr-un mod mai specifi. rezolvarea problemei, a)tele sut a problemelor, ii place si invefe, se angajeazi in maniere responsabilS in
fo.alizate p infruntarea situatiei $i vizeazl schimbarea problemei.
Formularea ,,hrlburare de intemalizare" s refer; Ia conduitelecare \.:desc anxielate,la maniJesr:, I
rile deprcsi\' Si la retragerea social;. Pe de alu parte, conduitle agresive $i de opozilie $i com, Informalii dtatiate refentoare la CODIP (manuale $i iocun utilizate penlru difente grupe de
portamentele deranjante sunt inclus in ,,tulburerib de exlemalizare". AFa .um sc e Reynolds vArste) pot fi obtinute de la roAnne Pedro-Caroll (jpcaroll4peace@gmail.com) ii consultand
(1992), pnmele genereazi suferinla subiectului, cele din al doilea Erup, suJerinta celorlalti. site-ul r!'n'w.pedrocaEo .com.
I

I
C, ]OURDAN.IONESCU, S,IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA MTTHOT, DIANA VASILE Tratat d rzilien!5 asistatS. RezilienlE asjstat: ii evenimente suruen::e pe parcurs!l (opiliriei...

I
tl
i|2'\4 activitifile pe care le intreprhde, manifesttr preocupare pentru propria
ii
ajuttr pe ceilalti ti este capabilS si ceartr aiutor (se afltr
dezvoltare,
analizl pesonala de un an 9i iu-mdtate)- Din punct de vedete familial,
poate observa buna slnitate mentaltr a pirintelui ciruia i-a fost incredin-
IatA dupl divo4ul ptrringilor (mama), o buni coziune a membrilor famili'ei
gi o buntr flexibilitate adaptativl a familiei duptr divorl, disponibilitatea
citorva figuri de atalament (mama sa, bunicii, mltutile bi unchii), limite
familiale flexibile, care i-au permis lui I. si beneficieze de aiutorul altot'
persoane (cadre didactic.e sau colegi de gcoaltr). Din punct de vedere social,
I. a putut frecventa un liceu de nivel acceptabil, a beneficiat de o tetea.
sociali care a aiutat-o si poattr urma studiile de psihologib (spre care l. a
fost orientattr de una dintre profesoarele sale de la liceu).
La inceput, CODIP a tost aplicat asupra copiilor cu varste cuprinse intre
9 9i 12 ani cale locuiau ln mediul suburban!. Ulterior, a fost adaptat pentru
n fi utilizat:
in cazul copiilor mai mici (cu varste de 6 pi 7 ani) gi mai mari (t3 li
- sunt lesponsabili de divortul Pilintilor Ei a ideii Posibilului lor rol in refacerea
14 ani), locuind atat in centre ur6ane, cat gi in mediul suburban. in
prezent, CODIP exista in Statele Unite sub forma a patru variante
pentru copii de diverse vArste, de la cre95 gi pAni in clasa a VIII-a;
impreuni cu o interventie asupra perintilor. La Rochester, de exemplu,
-
in timp ce copiii participA la programul CODIP, pirinlii lor sunt
orientaii spre un program aplicat in asociere cu Curtea de Justifie, care
urmiregte int;rirea relafiilor acestor pArinti cu copiii lor gi ptoteialea
copiilor de efectele toxice ale conflictului parental;
- in diferite contexte (gcoli, cum a fost cazul la inceput, centre de s;n;tate
mentali, centre comunitare, cabinete individuale, servicii pentru copii
asociate iustitiei etc.);
- in afara Statelot Unite (cu prec;dere in Canada, Germania sau Africa de
Sud). O adaptare in Iimba francezi a fost realizati la Qudbec sub numele
de programul Errfranis (Drapeau, \lireault, Fafard gi Cloutier, 1993).
Aceasli variantA a CODIP a fost conceput: dupa FloSxalnut C/rrrdr,rrt S ypn,t C,nrp,uuCSC.
Autoni CSC (Stolberg Si Garrison, 1965, Stolberg si \lahler 1994) au insistat asupra imporran-
lei abilitirilor .ognitiv-.omForramentale si a sprij- rii adaptArii coprilor dupe divortui perin-
tilor lor.
C, ]OURDAN.IONESCU, 5.IONESCU, EVEUNE EOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, OIANA VASILE
Potrivit lui Pedro-Carroll - psiholog clinician care gi-a adus cea mai mare
contribufie la realizarea CODIP -, acest Program urmerefte cinci obiective
(Pedro-Carroll, 2005):
in
s
Pirinti au divortat, un mediu sustinetor
(a) Si creeze, pentru copiii ai ctrror
fo!mat dintr-un grup ai cirui membri au varste aProPiate. Ambianta acestui
grup trebuie sE permitA copiilor si-li imPIrtAqeascA exPerienlele, sl reducS
sentimentul de izolare pe care il Pot resimti gi si-i linigteascd referitor la
confidentialitatea tuturor celo! ce vor fi spuse. Pentru a favoriza interactiunile
de sprijin intre membrii grupului li pentru a dezvolta sentimentul de
apa enente la trup al particiPanlilor, sunt folosite diferite tehnici.
O) Se aiute copiii se identifice $i si-Qi exPrime sentimentele intr-o manierl
adecvattr. CODIP este concePut pentru a Permite tranzitia de la ceea ce este
universal in exprimarea sentimentelor la ceea ce este asociat divorlului. in
acest program este propus; o diversitate de jocuri ti activitEti menite sI
amelioreze capacitatea coPiilor de a-li identifica, exPrima 9i regla sentimentele.
(c) 5i permitd copiilor sd in{eleagi schimbirile care se Produc in familia
lor Ei si clarifice anumite idei Ialse legate de divorf. Este vorba, in special, de
reducerea/disparilia temerilo! de abandon ale coPiilor, a sentimentului c;
cuplului parental. Pentlu atingerea acestor obiective, sunt utile jocurile cu
marionete Fi jocurile de rol.
(d) Str amelioreze strategiile de adaPtare activi ale coPiilor 9i sA faciliteze
dezvoltarea unui sentiment de control asuPra situatiilor Pe care le triiesc. Mai
precis, copiii invate sA deosebeasce Problemele pe care le Pot controla de cele
pe care nu le pot controla. Aceasti distinctie faciliteaze dezimPlicarea lor din
conflictele parentale 9i ii ajuti si se orienteze spre obiective adecvate varstei
lor. Mai multe iedinte ale CODIP urmlresc (Prin intermediul jocurilor $i al
activitdtilor) sA invete copiii sA rezolve probleme sociale, si-li imbunet;teasce
abilitilile interpersonale Fi capacitatea de a-9i exPrima furia.
(e) Sd imbunltdleascd pelceptia coPilului asuPra lui insugi Fi a familiei
sale. Pentru a atinge acest obiectiv, Programul Pune accentul Pe resursele
copiilor Ei pe cele ale familiei lor. Diferite exercitii vizeazA int5rirea stimei de
sine. Pe parcursul activitetii ,,Tu egti o Persoane speciali", copiii primesc
feedback scris din partea colegitor gi a animatorilor SruPurilor, referito! la
calititile lor specifice gi la contributiile speciale aduse gruPului. CoPiii sunt
ajutati, de asemenea, sA conitientizeze toate schimbirile Pozitive care au
Tritat de rezilienla asistiti . RezilienlS asistat: ti evenimente suNenjte pe parcursul copilSriei ..
 I

216 survenit in familia lor ti si identifice persoanele cirora li ;e pot adresa pentru
a obtine aiutor, odati CODIP incheiat.
Variantele CODIP sunt concbpute luand in considerare evolufia, in funcfie
de virsti, a reacfiilor copiilor la divortul pirinlilor. De exemplu, la copiii
cu varste cuprinse intre 6 ii 8 ani, predomind tristetea, confuzia, culpabilitatea
fi teama de abandon. La copiii cu vArste cuprinse intre 9 ii 12 ani se'intahesc
mai ales conflicte in ceea ce privegte loialitatea, furia, sentimente de stigma-
tizare ti de izolare. Astfel, devine necesarA utilizarea instrument'elor in func-
tie de varsta.
Cu cei de 6-8 ani sunt mai adecvate iocul de marionete Si utilizarea jocurilor
gi activit5lilor interactive. Pentru acefti copii se recomandd, de exemplu, jocul
,,Lumini ropieJumini verde" (care permite diferenlierea pri:blemelor la care
existe solutii de cele Ia care nu existi solufii) 9i ,,Tic-tac-toe" (joc de vAista lbr,
care invati generarea de alternative, evaluarea consecinlelor gi alegerea
solutiei optime la problemele curente). Pentru a gisi mijloace de dezvoltare a
competenlelor copiilor linAnd cont de interesele varstei lor, a fost creat jocul
,,Dinozauri indriznefi" (Darilg Dillosfiuts). Acest joc de societate permite
deschiderea discutiei pe marginea unor subiecte importante, cum ar fi senti-
mentele, familia gi divorlul, gi consolidarea comunicirii gi a competenfelorde
rezolvare de probleme.
in cazul copiilor mai mali (9-12 ani), modalitdfile de interventie trebuie s;
le consolideze capacitilile de rezolvare de problem'e 9i strategiile de adaptare
necesare pentru gestionarea schimbirilor din familie. Scrisul creativ, desenele,
pozia gi umorul pot fi utilizate pe parcursul elaborSrii unei,,Scrisori de
informare" realizate in gtup (Group Newsletter\, activitate care le permite
participantilor impirtigeasci triirile.
sd-9i
Reugita CODIP este in mare misuri dependent; de angajamentul gi de
competenta clinicA a animatorilor grupurilor, de capacitatea lor de a crea un
mediu in care copiii si se simti in siturante gi si se implice in activitSlile de
grup. in general sunt doui persoane, un birbat gi o femeie, ceea ce permite
copiilor sA observe o relatie adultA de cooperare 9i sA beneficieze de un model
pozitiv al rolului unui adult de acelagi sex ca qi ei.
CODIP este in general aplicat sub forma a doui tedinte pe sipt;mane timp
de opt siptamani. Sterling (1986) constat6, pe parcursul administrdrii CODIP
unor copii de 7-8 anl cd derularea acestui program pe parcursul a 16 sipti-
mAni duce la rezultate mai bune. Cand s-a adaptat CODIP la copiii de 5-5 ani,
s-a tinut cont de aceastA observa!ie.
De la elaborarea sa, CODIP a fost evaluat in mai multe randuri.
- Mai intai, evaluarea a avut in vedere varianta initiale, destinate coPiilor
de 9-12 ani, cu domiciliul in mediul suburban. Ea s-a realizat utilizAnd I
un grup de control Pentru care intervenlia a {ost amanate gi culegAnd
informafii desPre efectele CODIP din Patru surse (Pdrinti, cadre
didactice, animatori ai grupului 9i coPii ParticiPanti) (Pedro-Carroll gi
Cowen, 1985).
l
O replicA a acestei Prime evalueri a fost realizatd cu alti animatori de
-
grupuri qi in alte gcqti (Pedro-Carroll, Cowen, HiShtower Si Guare, 1986).
Ulterior, evaluarea CODIP s-a ocuPat de adaPterile acestui Program I
-
destinate copiilor mai mici gi coPiilor care locuiesc atat in mediul
urban, cat gi in suburbii (AlPert-Gillis, Pedro-Carroll Fi Cowen, 1989;
Pedro-Carrotl, Alpert-Gillis Ei Cowen, 1992). l
- O alti evaluare s-a ocuPat, aPoi, de adaPtarea CODIP pentru copiii cu
varste cuprinse intre 5 li 6 ani (Pedro-Carroll gi Alpert-Gillis, 1997)'
- Daci studiite mentionate mai sus - Publicate intre 1985 9i 1997 - au
I
fost efectuate imediat dupd aplicarea CODIP, o a\e cercetare a urmirit
stabilitatea rezultatelor dupd o perioadd de urmdrire de doi ani
(Pedro-Carroll, Sutton ii Wyman, 1999).
I
Rezultatele acestor studii evaluative au demonstlat ci programul
CODIP
amelioreazi adaptarea copiilor acasi Ia gi qcoalA, le reduce anxietatea 9i
preocuparea fatd de divo4ul parintilor 9i determini Pro8rese in domeniul I
competenfelor sociale. Publicatiile citate arate, de asemenea, cd programul
CODIP poate (i adaPtat cu succes la PoPulafii diferite de aceea asupra cireia
a fost aplicat inilial. I
La verificarea realizati duP; doi ani (Pedro-Cartoll et al., 1999) au luat
parte noi cadre didactice, care nu erau la curent ci anumiti copii beneficiaseri
de CODIP. Aceqtia i-au descris cu semnificativ mai Putine Probleme gcolare 9i
mai multe competen,te decAt aveau coPiii dintr-un SruP de control. Datele
I
obtinute din interviurile luate PArintilor au arAtat ce ameliordrile observate
acasd $i Ia lcoala imediat dupe aPlicarea CODlP se menlin pe parcursul celor
doi ani de tinere sub observalie. Copiii care beneficiaseri de CODIP declar;, I
de asemenea, ci resimt o anxietate mai reduse, mai multe sentimente pozitive
gi incredere in ei ingigi qi in familiile lor. Totodat;, comParativ cu grupul de
control, in perioada observatA acegti coPii au frecventat mai rar serviciile de I
sinetate din cadrul gcolii, Pentru simPtome somatice. Pedro-Carroll et a/'
(1999) consideri cd rezultatele obtinute demonstreazA cd Programul CODIP

I
C, JOURDAN.IONESCU, 5, IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, I\,IARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE Tratat de rezilien!5 asistatl i RezjlienlI asistat: Si evnimente survenile Pe parcursul copilSriei

I
il
Il2r8 a facilitat achizilionarea de competente care au ameliorat rezilienta copiilor
participanti.
sentimentele in raport cu situatia sa PrezentA gi viitoare, Percepfia modului in
care evenimentele pe care le triiegte ii ameninltr starea debine); (d) problemele
Dupd cum am subliniat dejd, CODIP se bazeazi pe doi operatori-cheie:
de senitate psihice pe care le prezinti copilul indoliat.
sustinerea dir partea grupului gi dezvoltarea competentelor. ln lucrarea sa de
Rezultatele obtinute aratd ci 44% dintre copiii indoliati pot fi considerati
cercetare doctorali, Sterling i1986) evalueazi efectele aplicdrii CODIP asupra
I rezilienfi. in acelaqi timp, Lin ef nl. constati (pornind de la evaluarea cel putin
unor gcolari de 7-8 ani, Ea descoperi cA numai aspectul privitor la sustinere
a unei surse de informatii) ce 56% dintre copiii indoliali prezinta plobleme de
era mai putin eficient decat administrarea in intregime a CODIP, adici in-
clusiv a componentei sale de dezvoltare a competentelor de adapiare. s;nitate psihicd la un nivel clinic semnificativ. Aceastd Ptevalente Poate fi
consideiati importante. intr-adevir, ea este de doui ori mai mare decAt cea
I prezentatA anterior de ThomPson ef al. (1998), Van Eerdewegh, Clayton gi Van
Decesul pirinfilor Eerdes,egh (1985) sau Worden qi Silverman (1996). De remarcat, de asemenea,
ctr scorurile oblinute de 417o dintre coPiii studiati de Lin et al.la Child Behavior
t Decesul unui plrinte reprezinti unul dintre factorii de stres cei mai impor-
Cftec,tlisl elaborat de Achenbach evidenfiazi probleme de sentrtate psihice
tanti (Lin, Sandler, Ayers, Wolchik gi Luecken, 2004). Pe lingi aceasti pierdere
clinic semnificative. Pe de alti pa e, in studiul realizat la Harvatd de Worden

ll cu caracter traumatizant, copilul indoliat trece adesea prin schimbdri in mai

multe domenii ale vietii sale. Aceste schimbtrri sunt de durata qi se pot releri
la persoanele care au griji de el 9i, adesea, la qcoala unde invate li la prieteni
(Thompson, Kaslow, Price, Williams gi Kingree, 1998) $i pot duce la dezvoltarea
si Silverman (1996) asupra unei populalii similare ca vArsti, sex li timP scurs
de la decesul pdrintelui cu aceea studiatd de Lin el nl., numai 19% dintre copii
au obtinut scoruri care si indice prezenta clinic semnificativtr a unor Probleme

Ir unor probleme de sinAtate psihicl (Worden pi Silverman, 1996), precur.n

simptome $i tulburtrri depresive, retragere sociali gi probleme de.conduitA
(Dorvdney, 2000i Lutzke, Ayers, Sandler gi Barr, 1996).
I Rezi lienla copiilor indolia{i
Dacd primele cercet;ri in acest domeniu insisti asupra vulnerabilitdtii
I copiilor indoliati, asupra apartenentei lor la o populafie aflati in situalie de
risc, cercetdrile mai recente atesti rezilienta unola dintre ei.Acesta est cazul,
de exemplu, studiilor intreprinse de Chase-Lansdale, Mott, Brooks-Gunn qi
Phillips (1991), de Kessler, Davis gi Kendler (1997) sau de Lin et al- Q0A4\.
I
Lin et al. (2004\ au studiat un grup de 179 de copii indoliati (cu varste
cuprinse intre 8 gi 16 ani) pi persoanele care ii crepteau. Datele culese vizau
urmdtoarele: (a) stresul determinat de mediuj in care treieite copilul (asociat
I evenimentelor negative produse sau reducerii venitului per capita); (b) fami-
Iia (eventualele probleme de sdnState psihici prezentate de pirintele in
viafi, cdldura afectivA a acestuia gi maniera in care asiguri disciplina);
(c) copilul (inhibarea exp merii emotiilor sale, credin{ele sale referitoare la
I eficient in efortul de a face fafl stresului cotidian). Analizele efectuate arati c;
cauzele evenimentelor pozitive sau negative, stima sa de sine, maniera in
care ipi evalueazi capacitatea de a gestiona problemele legate de stres gi
I
de sinetate psihicX. Aceste comparatii alate variabilitatea Prevalenlei tulbu-
ririlor la copiii indoliafi, dar scot, de asemenea, in evident6, faptul ci existi
intotdeauna un nume! important de copii rezilienli.
Eppler (2008) aduce informatii care atest; diversitatea reactiilor manifestate
de copii, in urma decesului unuia dintre PArinti. Dace tristetea reprezenta
tema dominantl a povegtilor orale Si scrise a 12 coPii (cu vArste cuprinse
intre 9 ii 12 ani), clrora le murise un Prrinte pe parcursul unui interval de
36 de luni anterioare cercet;rii, acegtia simteau, in plus, o gami larg5 de
emotii. TotodatS, copiii se descriau ca fiind fericili 9i aProPiaii de ceilalfi.
Vorbeau despre sprijinul primit din Partea familiei, a lcolii gi a colegilor ii se
considerau capabili str supraviefuiasci gi si fie puternici.
Existenta unei proporlii semnificative de copii care se dovedesc rezilienti
atunci cAnd le moare unul dintre perinti atrage atentia asuPra factorilor de
protectie care intervin in aceasti situatie. Lin et ol. (2004) iau in considerare:
(a) factodi familiali (cildura perintelui suPravietuitor, disPonibilitatea de a
mentine disciplina qi lipsa problemelor de sanetate mentale); (b) factorii
individuali, ce lin de copil (sd evalueze evenimentele negative ca mai Putin
amenintetoare far5 de starea sa de bine gi, Pe de alta Pa e, s; se considere
factorii familiali gi individuali contribuie intr-o manierE independentd la
caracterizarea copiilor drept rezilien!i.

I
C, ]oURDAN-IoNEscU, s,IoNEscU, VEUNE BoUTEYRE, MARIA RoTH. TYNDA METHoT, DIANAVASILE
Tratat d rezilien!5 asistau r Rezilienl5 asisiatA fi evenimnte survenile pe parcursul copi :riei...

I

ttv Rezultatele obfinute in alte cercetiri completeazi tabloul factorilor de
protecfie. Greeff gi Human (2004) adaugi robustefea familiald qi un stil de
adaptare familial caracterizat prin pasivitate (reactivitate redusi in fafa
situafiilor problematice), sprijinul emofional pe care familia il poate gisi in
comunitate gi existenfa unei refele de susfinere a familiei. Acestor factori li se
adaugtr religia gi susfinerea spirituali, care dau sens experienfei trdite gi
faciliteazi infelegerea si acceptarea pierderii suferite.
Dintr-o perspectivi etno-clinici, Daniel (2005) subliniazi imporianfa
ritualului de trecere - in calitate de factor de protecfie - pentru copiii din
Botswana ai ciror pirinfi au murit (cel mai adesea infectafi cu HIV). Acest
eveniment declangeazi un ritual de trecere care se deruleazl in trei etape:
(a) pierderea statutului de ,,fiu" sau de ,,fiicd"; (b) o etapi de tran2ifie, de
marginalizare sau de ,,limit5", pe parcursul inmormAntdriit qi al intregii peri-
oade de doliu; (c) o reafiliere a copilului la o refea sociali recompusi, in care
are un nou statut, acela de ,,copil firi pirinfi". Copiii care traverseazi aceste
trei stadii sunt adesea rezilienfi qi fac fafi cu bine pierderii pirinfilor. ln aceste
cazuri, copiii sunt bine acceptafi in familiile care ii gdzduiesc, sunt tratafi la
fel ca ;i ceilalfi copii ai acestei familii (in ceea ce privegte alimentafia gi
treburile casnice) gi se identifici intr-o manieri expliciti cu noul lor statut de
copii fdri pdrinfi. in plus, copiii care traverseazi o perioadi de tranzi[ie mai
lungi pot si nu fie reintrodu;i intr-o noui refea socialS. Prelungirea f.azei de
tranzigie se exprimi prin: (a) neacceptarea noului statut de orfan, de copil firi
pirinfi, copilul agi[Andu-se de amintirea situa[iei existente inaintea pierderii
pdrinfilor; (b) absen[a oricirei relafii cu un adult competent din familia care il
gizduiegte sau din comunitatea in care trdiegte; (c) cdutarea unei,,apartenen{e,,
gi a ,,acceptirii" prin intermediul unor conduite inacceptabile din punct de
vedere social; (d) o lipsi de stimi de sine gi incapacitatea de a rezolva pro-
blemele cu care se confrunti.
Modalit5li de intervenlie axate pe rezilien!5
Programul dedicat doliului familial (Fanrily Bereauenreri progrnnt sau
FBP), elaborat de Sandler, Avers ;i Romer (2002) la Universitatea de Stat din
Arizona, are drept obiectiv prevenirea problemelor de sdndtate mentali care
I Numerogi orfani sunt exclu;i de la funeraliile pirinfilor tor gi smt, practic, invizibili in comunitate.
Acesta este mai ales cazul copiilor mici care sunt indepirtafi de la locul funeraliilor. Excluderea
de la funeralii impiedici, potrivit lui Daniel (2005), reafilierea copiilor la o relea sociali recompusi.
c. JoURDAN-iOr.JESCU, S. I0NESCU, EVELINE BOUTEYRE, MARTA ROTH, LyNDA M6THOT, DIANA VA5TLE
-r
pot apirea la copiii indoliafi, ca urmare a decesului unui pirinte, prin in-
curajarea rezilienfei lor.
I
Implementarea FBP a fost realizati in urma unui studiu prin care i s-a
verificat eficienfa. Acest studiu a fost intreprins asupra a 90 de familii gi a
implicat 135 de copii gi adolescenfi, precum gi pirintele in viafi al acestora. I
.ui" Copiii gi adolescenfii (cu varste cuprinse intre g gi 15 ani) care au bene-
ficiat. de FBP au participat la 14 gedinle (12 in grup gi doui individuale),
repartizate pe parcursul unei perioade de 12 siptimini gi avand fiecare o I
. durati de doui ore. Aceste gedinfe au fost concepute
pentru a favoriza
invdfarea activd, pentrua oferi susfinere emotionali qi a peimite desfigurarea
unor activitifi menite si creeze competente. Grupurile au fost formate din
qase pani la zece participanfi qi animate de persoane cu formare gi super- I
vizare speciale, cu studii de nivel masteral. participanfii la grupurile de
control - 109 copii gi adolescenfi din 65 de familii, ca gi pirinlii in viafi ai
acestora - au primit cite trei cirfi (diferite pentru copii gi, respectiv, pentru
pirinfi) consacrate strategiilor de a face fati doliului, precum ;i un ghid
pentru utilizarea lor.
Timpul scurs de la moartea unuia dintre pirinfi varia intre trei gi treizeci
de luni. Aceasta semnifici faptul ci programul nu viza perioada de crizd care
urmeazi decesului, ci se adresa unor familii care triiau o perioadi de re-
structurare a funcfionirii. Menfiondm, de asemenea, ci, in conformitate cu
criteriile de excluziune, nu au fost pistrafi pirinfii care prezentau o depresie
clinic semnificativi qi nici copiii care satisficeau criteriile diagnostice pentru
tulburarea deficit de atenlie gi hiperactivitate, tulburare de conduiti sau
prezentau agresivitate.
Examinand continutul FBP
- ata cum a fost utilizat cu copiii gi cu ado-
lescenfii - se observS, mai intai, ci acest program urmireste dtbandirea:
- abilitifilor de rezolvare de probleme gi de reevaluare pozitivi a pro-
blemelor;
-' abilitifilor care permit deosebirea evenimentelor controlabile de acelea
care scapd controlului;
- abilitdlilor de comunicare gi de exprimare a sentimentelor;
- capacitifii de reducere a gAndurilor pesimiste gi triste;
- capacitifii de a face fafi in mod eficient factorilor de stres;
- modaliti{ilor de a deveni o veritabili ,,forld,,in sAnul familiei.
Analiza conlinutului FBP aratd, de asemenea, cd pe parcursul fiecirei
gedin[e:
Tratat de rezilien!5 asistati r RezilientE asistattr ti evenimente survenite pe parcursul copiliriei...
l
t,, - este organizati o discufie de 20-30 de minute despre doliu (in care pot
fi abordate tristetea, furia, culpabilitatea gi teama sau alte sentimente cu
care se pot confrunta copiii indotiati);
- o activitate de grup care permite fiec;rui copil si-9i impertdieasc;
sentimentele cu ceilalti. O astfel de activitate poate, de exemplu, si aibi
in vedere atitudinea de ascundere a sentimentelor. in acest caz, fiecare
copil noteazi pe o bucate de harde un sentiment pe care I-a avut sau pe
care un copil de v6rsta lui l-ar putea simli dupi ce i-a murit un pdrinte.
Aceste biletele sunt aFezate apoi in centrul grupului gi acoperite cu o
cuvertur; sau un ceargaf negru. Apoi, tinerii sunt invitati sA discute
despre ce pot reprezenta sentimentele scrise pe buctrtile de hartie gi de
I ce pot aceste sentimente si fie ascunse.
O componenti-cheie a FBP o reprezinti dezvoltarea abilititilor de rela-
t versate... tattrl tEu chiar imi lipseqte. $i uneori, qtii tu... plang... dar sunt aici
lionare ale copilului ii ale familiei sale, urmirindu-se astfel promovarea
rezilienlei. in fiecare s;ptiman;, animatorii programului desemneaz; fiecirei
familii o sarcine numiti,,Timp pentru familie" pi care implicd realizarea unor
I activittrfi agreabile. Tema porneste de la ideea ci, pentru numeroase familii
indoliate, participarea la astfel de actif itili este dificilA.
Pentru ainvita tinerii s5-gi exprime sentimentele Fi sA-li rezblve problemele
li, respectiv, pentru a inveta pArintii sa asculte li sd ghideze copiii, FBP pro-
I externalizale. TotodatA, rezultatele observate nu sunt uniforme: copiii care
pune numeroase exercitii. Printre acestea figureaztr,,eriunlul-eu".
Exerciliile de tip,,mesaieu referitor Ia un sentiment" urmhresc stimularea
congtientiztrrii unui sentiment, a capacit;tii de a spune ,,Mi simt trist", de
exemplu. Totodate, li se cere pArinfilor se ii asculte atunci cAnd vorbesc despre
ceea ce simt. O altA variantS a,,enunlului-eu" este,,mesajr-tl-eu pentru rezol-
varea problemei":,,MA simt trist ti mi-ar plicea ca tu si mI aiuti se ma simt
mai bine", de eremplu. Cu acest tip de mesaj, copiii indoliali pot incepe s,
solicite sustinerea pirinfilor lor. in acelati timp, FBP urmiregte si le ofere ptr-
rintilor abilit;tile
de ascultare si de comunicare care sd le permitXsd rispundi
adecvat,,mesajelor-eu".
Varianta pentru pirinti a FBP urmalelte crearea unei familii reziliente,
focalizAndu-se pe: abilititile de comunicare, activitrlile cotidiene pozitive,
momentele priyilegiate, existenta unor momente de intimitate perinte-copil,
reevaluarea pozitiva a situatiilor stresante, capacitatea de a face fali durerii
care urmeazi pierderii partenerului si capacitatea de a-li proteja copiii de
factorii de stres.
C- ]OURDAN-IONE5CU, S,IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, I.I,ARIA ROTH, LYNDA METHOI DIANA VASILE
In grupul de pdrinti, accentul estc pus pe consolidarea bunelor practici
paientale existente gi pe dezvoltarea unor noi practici. De exemplu, perintele
decedat putea fi acela care mentinea disciplina gi care initia activiteti familiale
agreabile- Dupe moartea acestuia, pirintele supravietuitor trebuie sE invefe
sA-gi asume noi roluri, care si-i permitd si tind locul pirintelui decedat $i sd
asigure, astfel, stabilitatea gi starea de bine a familiei. in acelaqi timp, pdrintele
supravietuitor trebuie si-9i protejeze copiii de situatiile care ar putea decurge
din moartea celuilalt pirinte. Astfel, un membru al familiei ldrgite poate
spune uneori lucruri negative despre pirintele decedat. De asemenea, sufe-
rinta perintelui supravietuitor sau ocazii precum aniversArile reinsufletesc
amintirea pdrintelui dispirut,
FBP se focalizeazi asupra creirii 9i dezvoltirii de relatii intre pirintele
supravietuitor li fiecare dintre copii. Copiii nu trebuie sA devin; confidentii
piiintilor lor. Prin tehnica ,,A vorbi oferind asiguriri", pirintii sunt ajutati sa
nu-Fi ascundd sentimentelet ,,Ai dreptate, Antoine... sunt cu adevirat bul-
pentru hne Si o vom scoate la capitl"
Verificarea FBP a implicat interviuri cu copiii rii pdrintii, care s-au derulat
inainte de inceperea programului, la finalul acestuia gi 11 luni mai tArziu.
Conform evaluirii realizate, abilititile urmdrite s-au ameliorat in mare
mesuri. Duptr 11 luni, tinerii care au participat Ia FBP prezentatu un nivel mai
redus de anxietate pi depresie sau sirnptome mai reduse ale tulburirilor de
prezentau mai multe probleme la inceput erau cei in cazul cirora ameliorarea
a fost mai importanti, iar aceasta mai ales in ceea ce privelte manifestirile
tulburirilor de internalizare. Ratele de abandon au fost reduse:90% dintre
familii au participat la toate gedintele, iar anumili participanti au venit Ia
gedin[e de recuperare.
Pentru Sandler ef al., eficienla FBP se datoreazi in principal acfiunilor
parentale pozitive, reducerii numdrului evenimentelot sttesante la care sunt
el.puii copiii ti diminuerii inhibifiei copiilor in ceea ce prive;te exprimarea
sentimentelor.
Un alt program - Ber ueDlellt Groltp ltltert'entiol (llltert)elttie de Gr.ltp petltrlt
Doliu\ sa]u BGl - a fost propus pentru situafiile in care unul dintre pSrinti se
sinucisese (Pfeffer, Jiang, Kakuma, Hrvang ii Metsch,2002). Acest program
cuprinde zece pedinte de grup cu o durati de o ori qi jum;tate fiecare, oferite
copiilor provenind din doui pAni la cinci familii. Fiecare grup este alcituit
din doi p6ni la cinci copii impertiti in functie de varste (de exemplu, 6 9 ani,
Tratat d relilienll a3istata r Rezilienfl asistat: ti evenimente survenite pe parculsul (opil:riei...

224 10-12 ani qi 13-15 ani). Programul BGI sebazeazd pe teoria atagamentului,
tine cont de reacfiile la pierderea unui pirinte prin suicid gi urmiregte ame-
liorarea strategiilor de adaptare.
Varianta pentru copii a.programului BGI are doui componente. Prima
este psihoeilucntiud Ei cuprinde discufii referitoare la moarte, doliu, suicid 9i
activitdfi pentru ameliorarea abilitifilor de rezolvare de probleme. A doua
parte este dedicati sttslinerii qi confine exercifii Pentru facilitarea exprimirii
durerii, pentru identificarea calit5tilor decedatului. Activitd[ile sunt orien-
tate spre cregterea optimismului copiilor indoliafi, spre inlesnirea unei mai
bune gestioniri a gAndurilor referitoare Ia trauma suferiti 9i la stigmatul ce
decurge din suicidul unuia dintre pirinfi ;i spre dezvoltarea unor noi reldfii,
care si le ofere sprijin.
Varianta BGI pentru pirinfi este alcdtuiti din aceleagi doud pirfi care
compun varianta destinati copiilor. Partea de susfinere, de exemplu, conline
activiteti menite sd amelioreze inlelegerea doliului pe parcursul copiliriei, sd
incurajeze exprimarea tristefii copilului, sd discute suicidul, si identifice
ac[iuniie cu potenfial morbid ale copiilor, sd amelioreze funcfionarea sociali
pi emo!ionali a acestora qi sd ofere sprijin Pentru ventilarea emofiilor pirinfilor
t''
programurui BGr utirizat in cazur
T,:,li:';,',"J.1ffi;t::""l"iil:i'.ri.r"nsu
a 39 de copii provenili din 27 de familii care au trecut prin sinuciderea unuia
dintre pdrinfi sau dintre frali. Grupul de control a fost constituit din 36 de
copii din 25 de familii. Procentul de copii cu un plrinte care se sinucisese era
de75% in primul grup gi de 80% in grupul martor. Conform studiului realizat
de Pfeffer et al., coplli din grupul de intervenfie au manifestat anxietate 9i
simptome depresive semnificativ mai reduse in raport cu cei din grupul de
control. Autorii acestei cercetiri men{ioneazi, de asemenea, ci suicidul sau
celelalte cauze de moarte violenti a unui plrinte constituie indicatori con-
siderafi ,,modegti" in ceea ce privegte nevoia de interven[ie. Alte variabile,
precum functionarea psihici a copilului (modul sdu de a trdi doliul, tulburdrile
sale de externalizare sau de internalizare), pertinenla strategiilor de adaptare
utilizate, sistemul de credinfe ale copilului, ca 9i caracterisiticile mediului
familial (practici parentale, factori de stres sau probleme de sinitate psihici
ale pdrintelui supravie[uitor) reprezintd indicatori mai buni ai nevoii de
intervenlie gi ai alegerii celor mai adaptate tipuri de servicii.
C. JOURDAN.IONESCU, S. IONESCU, 6VEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE
-
PErinlii cu tulburiri psihice
-1 225
mai ales daci vorbim de familii ldrgite - in care
Sunt rare familiile -
niciun membru si nu fie afectat de tulburdri psihice. Astfel, este foarte
probabil ca un important numdr de copii sd frecventeze, mai mult sau mai I
pu{in regulat, persoane apropiate cu suferinle psihice.
Se consideri ci in Uniunea Europeani aproximativ trei milioane de copii
gi adolescenfi - ceea ce reprezinti circa 3% din populafia totall a acestei I
tranqe de vArsti - locuiesc cu un pdrinte diagnosticat cu o tulburare psihici
(Pretis 9i Dimova, 2003). in Australia, estimdrile bazate pe date epidemiologice
qi pe numirul de pirinfi care se adreseazd serviciilor de sinitate mentali
indici faptul ci cel pufin un milion de copii au un pdrinte cu tulburdri psihice
(Maybery, Reupert, Patrick, Goodyear gi Crase, 2005)'.
Deqi existd un consens in ceea ce Privegte efectul potenlial negativ al
acestei situafii asupra sinitdfii mentale a copiilor expugi astfel bolii psihice a I
unui pdrinte2, conform publicafiilor disponibile, copiii care att un pirinte luat
in eviden[i cu tulburdri psihice nu atrag in mocl sistematic atenfia serviciilor
sociale sau psihiatrice. Aceasti ,,lipsi de vizibilitate" a copilului este bine I
ilustrati de rezultatul studiului intreprins de Manderson gi \{cCune (2004),
bazalpe examinarea dosarelor femeilor internate la psihiatrie. De fapt, datele
referitoare la bundstarea materiald nu figureazi decAt pentru 15 din 62 de
copii minori ai acestor femei, iar echipa medicali nu a cules decAt pentru trei
din acegti 1.5 copii informafii despre misura in care cunosc qi in[eleg tulburirile
psihice materne. Daci patru alti tineri au necesitat intervenfia unui asistent
social, in dosarele celorlalfi 43 de copii nu a fost gdsiti nicio astfel de menliune. I
Copiii au tendinfa de a nu povesti ceea ce li se intAmpld 5i cauti chiar si
ascundd ce se petrece de obicei in viafa lor, ceea ce explicd vizibilitatea redusi
a fenomenului. Copiii care au un pirinte cu tulburiri psihice conqtientizeazd, I
in general, stigmatizarea pe care o produc astfel de afecfiuni gi invali foarte
devreme si respecte legea ticerii in aceastl privinld (Somers, 2007). Pu{ine
sunt persoanele cirora li se pot confesa 9i numai cAfiva prieteni pot juca acest
I
I La aceste date cu caracter epidemiologic trebuie adiugat faptul ci dezinstitutionalizarea pacien-
lilor cu tulburiri psihice cronice - fenomen ce dovedegte un progres semnificativ in evolufia
. psihiatriei - a crescut probabilitatea ca persoanele cu tulburiri psihice grave si devini pirinfi
(l\.1orvbra1,, Schrvartz, B1'bee, Span6 Rueda-Riedle gi O1'serman,2000; Tussing 9i Valentine,2001). I
: lln aceastd sectiune a capitolului VI abordim situatia cea mai frecventi, cea in care un singur
pirinte prezinti tulburiri psihice. Situa!ia in care ambii pirinfi suferi de astfel de tulburiri duce,
in general, la plasarea copilului/copiilor gi necesiti, de asemenea, mlsuri de acompaniament
psihologic.
I
Tratat de rezilienll asistattr r Rezi lienli asistatS gi eveni mente survenite pe pa rcu rs u l copili ner
"
I
I
t,,, rol. TAcerea proteieazd familia de judecata exterioar;, dar intiregte izolarea gi
sentimentul de singuritate.
Prezenla tulburirilor la copiii care au un pirinte diagnosticat cu tulburiri
psihice a stimulat interesul pentru factorii care pot contribui la incadrarea
t acestor copii ,,in situafie de risc". Mentionim, pentru inceput, rolul de necon-
testat - dar a cdrui pondere este dificil de precizat - jucat de vulnerabilitatea
genetice. Acestui factor de risc i se adaugi numeroase altele. in analiza pe
care au intreprins-o asupra efectelor adverse ale tulburirii psihicE parentale,
Pretis gi Dimova (2008) consideri cd incapacitatea copiilor de a infelege
simptomele prezentate de pdrintele lor genereaztr o situatie de neputinli fafi
I de situatia tr5it;, dezorientare, culpabilitate ti teamA. Spitalizirile repetate
ale perintelui genereazi anxietate de separare pi o puternici neliniSte refe-
ritoare Ia acel pirinte. Copilul poate, de asemenea, si perceapi o distanld
intre lumea sa 9i lumea pirintelui siu bolnav gi si incerce, in acest context,
I
si-ii asume un rol parental. Considerat, un factor de riscr, parentificarea
oferi imaginea unor copii care se maturizeaztr }rrea devreme, dovedind o
suferinli empatictr, asum6ndu-9i un rol de rdult, cu riscul de a nu putea
I profita de copilArie
Dezvoltarea unui ata$ament situr este foarte ameninlatS. atunci cand
ptrinlii prezinti tulbur;ri psihiatrice. La aceasta contribuie modificarea
t tiparelor de comunicare pirinte-copil, caracterul imprevizibil al comporta-
mentului pirintelui-pacient gi spitaliz;rile sale repetate2. Pretis Si Dimova
(2008) obser\,5 cA numai 25% dintre copiii cu varste cuprinse intre 6 9i 10 ani
sunt informati despre tulburarea psihici a pirintelui lor. Or, aceastA informalie
este capitalA, intrucet ea permite copilului si anticipeze comportamentul
pirintelui-pacient, si recunoascA existenfa unei explicafii exterioare a acestui
comportament ti sA infeleagi ci tulburarea nu a apirut din vina sa.
AnalizAnd un volum important de publica!ii, Cutjahr (2007) constatA ci
tulburarea psihici Bravi are un impact impo ant asupra practicilor parentale:
- generAnd inadecvarea atitudinilor parentale 9i strategiilor de mentinere
a disciplinei (in acest context, incoerenta func!ionirii familiale poate fi
(oarte important;);
lJ,.nhli.rred e:le (onccpulA, de asemenea, rr ca un tdcror de prorectie, oferind ropilului posi-
bilitatea sa descopere si s;-ti asume responsat iliiSti inportante, ceea ce poat determina .r'alo,
rizarea sa Fi cle$terea stimei sale de sine.
I Aceste pnonde de spitalizare ofer; unori un r;taz copilului, care poate totui $-i atimenteze
culpabilitatea.
I
I
iouRoAN-loNEscu, s. loNEscu, EvELINE EoUTEYRE, MARLq ROTH, LyNDA METHOI DIANA VASILE
t.
l
- afectand procesele de atalamenti 227
- reducand sensibilitatea faIi de modalitilile de exprimare a emotiilor
folosite de copiii lor;
diminuAnd capacitatea de reglare emofionalS;
-
- diminu6nd competentele educationale;
- reducAnd susfinerea oferitd copilului;
oferind o tonalitate negativA interactiunilor pdrinte-copil;
-
- reducand siguranta perintilor in interacliunile cu propriii copii;
ficind mai dificild pentru ptrrinli infelegerea schimb;rilor antrenate de
-
etapele de dezvoltare ale copiilor, ca gi adaptarea lor la aceste schimbdri;
facilitand actiunea celorlalti factori de stres care decurg din modificirile
-
statutului social gi economic al pdrintelui-pacient. Cronicizarea tul-
bur;rilor poate declanga o reactie in lant a evenimentelor negative,
mergAnd de Ia pierderea locului de muncd peni la situatia de persoani
fer; domiciliu fix. Repetarea perioadelor de crizA reduce radical capa-
cit;tile pirintilor de a se ocupa de copiii lor Si accelereazi demararea
unui proces de separare, de citre serviciile sociale, put6nd duce la o
pierdere tolali a conlactuluir.
Consecintele acestor numeroti factori de risc sunt foarte diverse. Pornind
de la experienta sa de 20 de ani cu copii ai unor pirinli diagnosticati cu
schizofrenie, Bleuler (1974) observi c; dace anumili copii fuseserA victimele
abuzului, un mare numtrr Iuseseri neglijati. Dacd pufini copii dezvoltaseri
tulburlri psihotice, un mare numir sufereau, pe parcursul copiliriei, de
anxietate li de tulburiri de comunicare. Numeroqi copii au dezvoltat ulterior
depresie Si tulbur;ri de comportament, dar acestea scideau in intensitate
daci respectivii copii erau bine ingrijili. Pretis si Dimova (2008) completeazi
acest tablou semna16nd dificultitile de concentrare, dispozitia oscilantA,
scAderea rezultatelor Scolare.
I }famele care suferi de tulburiri psihice sunt de dou; ori mai domice sd menini leSitura cu
copiii lor (prin tendinta d a solicita intoarcrea la domiciliu sau prin vizite) decat tatii care sufer:
de acelea$i tulbur5i (Jones, Macias, Gold, Barreira Si Fisher 2008).
Tratat de rezilinfl esistatl r Rezjljenf; asistat] fi evenjmente survenjt pe parcursul copilariei..-

22a Factori de proteclie gi rezilienf5 ai copiilor care
au un pirinte diagnosticat cu tulburdri psihice
Numeroli autori au observat ctr ptezenta unui perinte suferind de tulburdri
psihice, chiar dace reprezinte ,,o situatie de risc", nu duce mereu la dezvoltarea
de tulburtrri psihice. In acest context, unul dintre studiile cele mai citate este -
acela elaborat de Rutter Si Quinton (1984) care au tinut sub observalie, pe
parcursul a patru ani, copii ai ciror pdrinti prezentau tulburiri psihice. Acegti
doi cercettrtori aiung la concluzia c, o treime dintre copiii urmirili a dezvoltat
o tulburare persistenti, o altd treime a dezvoltat tulbureri temporare li ultima
treime nu a prezentat niciun fel de tulburare din punct de vedere emotional
gi comportamental. Pornind de la aceste rezultate, discutand de prevalenta '
riscului legat de tulburarea psihice a perintelui, cercetatorii utilizeaze, in
general, ceea ce a fost numit,,regula treimilor" (Ha11,2004; Smith, 2004;
de exemplu).
Existenta copiilor rezilienti in contextul riscant in care unul dintre pirinii
prezinta tulburali psihice a ridicat problema factorilor de proteclie cate pot
explica acest tip de evolutie. Printre primii care s-au interesat de aceasti
problemi, Kauffman, Grunebaum, Cohler pi Gamer (1979) au realizat uri
studiu de monitorizare a copiilor cu mame psihotice. AceSti cercetitod s-au
interesat de un grup restrans de copii, care erau deosebit de iezilienli gi de
competenli chiar qi atunci cand erau comparati cu un grup de control normal.
Cei doi factori de protectie care-i deosebeau pe aceqti copii - considerafi
,,supercopii" - de ceilalti erau prezenta unui prieten bun Si relatia apropiate
cu un adult sustinito! din afara familiei. in plus, mamele acestor copii
percepeau intr-un mod pozitiv relatiile cu copiii lor gi se consacrasere mai
mult acestora. Crearea ata$amentului fati de un adult cu.o bune sinetate
psihici - parte din familie sau apar$nand sectorului social, educativ sau me-
dical - 9i detinerea de informatii despre tulburarea psihici de care suferd
prrintele siu bolnav reprezinti doi factori de protectie esentiali pentru copil
(Pretis ii Dimova. 2008).
Hinsharv (200,1) amintegte importanta valorizerii factorilor de protectie
care acfioneazi chiar in sAnul familiei, incepAnd cu aceia care ii permit piiin-
telui-pacient str-9i manifeste rezilienIa in fata tulburdrilor care ii provoaci
suferinfi. Hinshar{ se sprijini pe propria experientE pentru a descrie caF\.a
dintre acetti factori de protectie. De fapt, tatil s5u, diagnosticat cu tulburare
bipolari, a itiut s;-Fi mentini un interes ridicat pentru munci 9i a rimas
devotat p;rintilor sei pe tot parcursul bitranetii acestora, a dat dovadi de
C, ]OURDAN-IONESCU, S.IONESCU, VEUNE SOUTEYRE, I.IARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE
I
optimism de o puternici implicale sPirituali, in ciuda fluctualilor de
ii 22s
dispozitie care-i provocau suferint5. Dotat cu o inteligen{i vie, el a negociat I
cu boala lui oferindu-i un sens, integrind-o in istoria sa gi in aceea a familiei.
A ales, de asemenea, str-i vorbeascd desPre aceasta fiului stru, fapt devenit
posibil datoritd sustinerii nestrlmutate a soliei sale. I
Intemetul a devenit, de aproximativ zece ani, un instrument important in
crearea relelelor de sustinere pentru coPiii cu un Ptr nte suferind de tulburiri
psihice. Situalia prezentate in vigneta care urmeazi este aceea a Emmanuellei,
a cirei mamtr suferi de tulburiri psihiatrice. Ea igi comunicd experienta pe un
I
forum pentru a veni in aiutorul persoanelor care trec prin aceeapi situatie, in
cazul acesta al Magaliei. Ea amintegte cu aceste ocazii suferintele trAite, dar qi
factorii de proteclie care au ajutat-o sA factr fattr situatiei, sA creasce li si-9i I
inceapi viafa de adult. AjutAndu-i pe alfii, Emmanuelle se aiute pe ea insiti.
I
VIGNETA 1
Mesajul Emmanuellei - o cirei fiarnd suferd de probleme de sinitafe fieht\li -
cdtrc Magalie, care lfiielte o situdtie idenlicl
Mesaisl7:B! e seara, Magalie,
Nu,nueltisinguracareseafllinaceastisituatie.Daciciteltiforumurile,
vei vedea ctr multl percoane tlec prin aia ceva. i1i voi sprrne povestea mea.
Acum am 35 de ani, dar gi eu am crescut cu o marntr schizofrenici. AcasA
erau mai multe momente dificile decit bune. Mama mea este paranoicd, se
cerla cu toatl lumea Si deci eram destul de singuri... Am doi frali mai
mici- Tatil nostru $i-a luat repede tilpilila cand starea mamei s-a aglavat!
A9a se face ci de multe ori a trebuit si mi ocup singuri de mama, de fra;ii
mei li de mine. Vecinilor le era mili de noi gi mi ajutau cind devenea prea
violentS, ne luau la ei. Ca gi in cazul teu, atitudinea celorlalti mi-a fecut
mult mai mult riu dec5t mama. Nu sunt supiiattr pe mama, pentru cA Ftiu
ci e bolnavi, sunt supirati numai pe viati pentru cE m-a privat de mam;.
Vezi ci nu egti singurS, Magalie. Daci vrei sfatu , nu-[i pot spune decat sA
te proteiezi, si te gandelti la tine, se-F vezi de viata ta $i, mai ales, si nu tii
totul in tine.
Mesajul 2: Brnd sear4 Magalie!
' Nu, nu m-am indepeltat de mama. Momentul in care am plecat de acasa
a fost dificil, mi gAndeam ci o si innebunesc qi eu... imi spunea ce o
abandonez, iar eu aveam implesia ci imi abandonez fratii. Dar toli anii
Trat.tderezilienll.sist.t5.Re2ilienl:asjstat}$ievenimentesurvenitepeparcursulcopilSriei..
I

l"' 'p.[qufi
* u. ari fost ahoce, multi singurirate, atitudinea celorlalti, ala
cum ifi spuneam, puline maini intinse, avAnd in vedere comportamentul
pdvind inapoi nu regret, deoarece de atunci ii merge mai bine, iar oamenii
aceia sunt acolo pentru a o aiuta. Acum sunt convinstr ci data viitoare voi
231

bolnavei. Frafii mei s-au mutat la tata. Am plecat la 20 de ani gi acum nu.
qti cum s! reactionez. Spune-i psihologului dacl nu se simte bine sau
regret deoarece m{ ocup mai bine de ea aga" Nu am reupit la 9coaltr, nu am
I vorbepte cu medicul ei. E nepltrot, dar alttr solutie nu existtr. Trebuie sI
obfinut diplome, insl am reugit in plan familial 9i asta e foarte importart .
primeSti ajutor/ ili repet, nu poti face totul singurtr. Sunt aici daci ai nevoie,
pentru mine.Iniurul meu sunt oameni care m, iubesc li, avendu-i, mtr simt
nu ezita. Te imbrtrli*z. Egti curaioasi, sunt sigurl de ista.
foike putemici pentru a o aiuta pe ea. M{ gindesc mii pultn decat inainte
la toate dificulttrlile prin care am trecut. Tu ai 25 de ani, cred, gi este timpul
se-H trtrietti viaia. Azi-dimineatl am fost la mama, imi spunea chestii
M.saiul 5: Salut l,I",a&

bizate, nu sunt sigurd ctr ipi ia in mod regulat medicamentele. lmi pot da
seama de asta pentru ctr nu o vtrd zilnic. Pe scurt, trebuie si iei distanttr.
Proteieaztr-te. Curai!
Mesaiul i: DraglMaBl
Mtr bucur foade mutt ctr facem schimb de experienle, mai ales dace iti
este de folos. Nuprea am chef str vorbesc despre copiltrrie, pistrez amintirile
acelea pentru psihoterapeutul meu (merg Ia un psiholog de doui luni, ii
vorbesc despre toate acestea, dar nu Stiu inc, dacl r;scotirea trecufului e ur
lucrubun).lnsi a fost cu adevtrrat dificil. Mi gindescmai alesla adolescenti
fi foarte mult la reactia celorlalti a9a cum i1i spuneam. Adesea mtr.simt
neputincioasd in fata delirului ei li fip pentru a o acoperi, ceea ce e mai rlu.
Poate ctr $i tu pdtegti la fel? Uneori mtr enerveazl atat de riu, iricAt 1ip. Este
mai puternici decat mine, eu ajung la captrtul puterilor gi apoi mtr invi-
novllesc. La 35 de ani reuygte incl str-mi provoace teamd, este o pJostie!
CAnd o vid, mtr simt inctr o fetitE neputincioasl $i terorizattr. M-a trauma-
tizat asta e sigur. Tentativele de suicid, fantomele din casl... Pe scurt, un
E bine ctr ai reugit si gesetti aiutor pentru mama ta. ii va fi mai bine, ai
sI vezi. Tu ai ficut cea ce t.ebuia. Nici mama mea nu s-a inteles cu soful
meu la inceput, Va fi o solufie radicaltr, dar te sftrtuiescstr pleci cu logodnicul
t;u flrtr s{-i ced ei ptrrerea. Mai ales pentru tine va fi dificil. Mama ta va
inlelege iJr cele din urmtr. intre mama 9i sotul meu s-au schimbat lucrurile
atunci cind el a infeles ci e bolnavl. Mama e atat de egoistl, incat nici nu
concep sl fie pirisitr, cred c, nici micar nu igi dtr seama. Gandegte-te la
tine, Magalie, este singurul sfat pe care fiJ pot da.
Mesa jul 6, B\nA zita, Magalie,
Ai un mic pas dificil de ficut, dar nu-[i pierde curajul! Vei reuii. Solutia
nu este str-ti plr5selti prietenul pentru mama ta. lti amintesc ce trebuie si
te gandelti la tine, nu cu ea vei trli. Nu suntem mamele mamelor noastre,
chiar daci am avut aceeali impresie nu mai departe decat azi-dimineate,
cAnd am fost str-mi beau cafeaua la mama li a trebuit s-o ce pentru cI
s6tea intr-o mizede ompliti. Cel mai rtru e ctr dupl ce am lipai la ea am
regretaL imi dau seama c; nu e asta solutia. Dar, pe moment, m-am simtit
,

copmar la care nu-mi vine nici micar sI mtr g6ndesc. Dar acum sunt li eu
mame d am un sot genial. Fac tot ce pot pentru a nu mtr comporta la fel ca
ea cu fiica mea. Ea este modelul a ceea ce nu vreau si fiui 5o1ul meu se
stipanelte mult in relafia cu ea gi lucrurile melg bine. Face multe eforturi
pentru ca fiica noastrt str-ii poat, \'edea bunica.
Mesajul 4: Bund ziua, Magalie,
Tocmai am citit mesajul t5u de strptemana trecutd. imi pire riu ctr nu
ti-am putut rlspunde mai devreme. La aceasttr boali, cele mai dificile
pentru apropiati suntmomentele decriztr.9tiu cume, te simti neputincioasi.
Cel mai greu mi se pirea atunci cand trebuia s; o spitalizez cu forta.
Evident, eu trebuia si semnez, ml implora si nu semnez. Nu mai itiim ce
s; fac. La inceput nu voiam, apoi a avut o tentativi de suicid ti mi-am spus
ci va muri daci nu va fi suprayegheati. Sufeream cind o internam, dar
uiuratr. E nevoie ca plietenul ttru str fie intelegitor gi str aibi rtrbdare, tu
tlebuie sd-i spui asta, sd-i explici. El nu a trecut prin ce ai trecut tu, dar iti
pot spune ctr iubirea te aiuttr str intelegi multe lucruri. pe mine m-a salvat
faptul cI am plecat Si mi-am vizut de viattr cu sotul meu. Chiar dacl sunt
oameni care m-au aiutat de-a lungul vietii, sotului meu ii datorez totul. Fii
atenti Si gandegte-te la tine, Mag. Curaj!
ivlesajul 7: Buni ziua, Mag,
Pentru putin, Mag, pentru asta sunt aici! Nu sta pe gandud daci ai
nevoie. Eu am luat-o de la cap;t cu mama. Delireazi gi s-a incuiat in case.
Nu mai face cumpir;turi, nu se spali, nu-ti arunci gunoiul. lgi petrece
viata in fata televizorului, vorbind singuri. Dar nu o voi lisa agi, i-am
anuntat psihoterapeutul, la cate nu a mai fost de tlei luni! ii voi cere
aiutorul, pentru cI acum chiar nu era momentul. Altept un copil Qi nu am
chef si mi stresez cu asta.

c. lou R DAN-toN Escu, s.I0NEscu, EvuNE BourEyRE, MARta RorH, LyNoA MTHor, DTANA vAstLE
Tretat de rezilientl asistat5. Reziiien!5 asistat: ti evenimente survenite pe parcursul copiltrriei...
232
. Un alt program de intervenfie, care urmiregte in mod explicit dezvoltarea 231

Mesajul8.' colectiv
D& e o surpriz5, vom avea al doilea copil gi suntem foarte fericifi. Vi
multumesc pentru mesaje. irni face foarte bine si vorbesc cu voi, care triifi
aceeapi situafie, mi simt mai pufin singurd. Pe curAnd gi mult curaj tuturor.
rezilienfei unor copii provenifi din pirinfi cu tulburiri psihice, a fdcut
obibctul tezei de doctorat a lui Gutjahr (2007), prezentati la Facultatea de
Psihologie a Universitifii Spalding din Louisville. Acest program, cu o
durati de 30 de siptimAni, urmiregte patru obiective gi precizeazd
moda[tetile pentru a le atinge.

(1) O ingelegere nni adecaatd a bolii psihice

cltre rezilien!5 prin urmirirea dobAndirii unei informafii exacte despre simptomele acesteia;
Programe de intervenlie orientate -
- prin explorarea problemei fricii generate de bolile psihice;
De-a lungul anilor, au fost concePute numeroase programe de intervengie prin discutarea aspectelor asociate culpabiliti[ii qi ruginii;
-
pentru familiile in care unul dintre pirinfi prezinti tulburiri psihice. prin explorarea problemei stigmatizdrii;
-
- prin reflectarea la impactul bolii psihice asupra tuturor membrilor familiei.
. Pe baza rezultatelor obtinute de Beardslee qi Podorefsky (1988) studiind
adolescenfii rezilienfi, Beardslee, Hoke, Wheelock, Rothberg, van de Velde (2) Anreliorarea prncticilor parerinle I
qi Swatling (1992) au elaborat, in Statele Unite, un program de intervenfie prin inmulfirea interacfiunilor pozitive ti diminuarea interacfiunile negative;
-
pentru familiile in care pirinlii suferi de tulburiri afective..Programul - prin intirirea comportamentelor de ataqament ameliorate;
debuta cu evaluarea tuturor membrilor familiei. Intervenfia consta in gase - prin favorizarea achizifiei de informafii referitoare la dezvoltarea copilului;
I
pAni la zece gedinfe cu pirin{ii sau cu copiii qi cel pufin doui gedinle cu - prin imbunitdlirea modalitililor de rezolvare a conflictelor;
intreaga familie. - prin mai buna reglare a afectelor gi exprimare a emofiilor;
- prin incurajarea disciplinei;
Intervenienfii se focalizau pe transmiterea de infotmafii citre membrii - prin explorarea impactului bolii psihice asupra practicilor parentale. I
familiei, referitoare la tulburirile afective, ca gi la factorii de risc gi de proteclie
care ar putea ac{iona asupra copiilor. Ulterior, aceste informafii erau puse in (3) Ameliorarea cnpacitdlii de gestionare n situa{iei
relafie cu experienlele individuale gi ale intregii familii. in cele din urmi, - prin diminuarea izolirii sociale; I
intervenienfii incercau si creeze copiilor o infelegere mai adecvatd i tutUu- - prin ameliorarea relafiilor interpersonale;
rdrilor pirinlilor gi erau elaborate planuri care sd ajute cdfilul sd faci fagi - prin reducerea factorilor de stres;
viitorului. De atunci, acest program a fost evaluat gi imbunitifit. - prin sporirea numirului ieqirilor din casi gi al distracliilor adeo'ate din
punct de vedere social; I
. in Quebec, Lew gi Boily (1999) au propus un protocol de intervenlie pre- - prin cregterea stabilitifli financiare.
ventivi care cuprinde 14 etape, dintre care unele pot fi ignorate, in funclie
(4 ) Construire n rezil iefi e i
de particularitifile fiecirei familii.
- prin cregterea susfinerii sociale;
Acest protocol urmiregte cu precidere depistarea copiilor persoanelor - prin ameliorarea capaciti(ilor de rezolvare de probleme;
spitalizate pentru tulburlri psihice, validarea misurilor adoptate v'erificAnd - prin elaborarea unor proiecte lipsite de risc si unor strategii de gestionare
dacd rdspund nevoilor qi intereselor copiilor, intAlniri cu copilul; organizarea a crizelor;
vizitei copilului la pirintele spitalizat, intAlnirea copilului cu psihiatrul care - printr-o mai buni infelegere a propriei persoane;
se ocupd de caz. - prin dezvoltarea gAndirii pozitive.

c. louRDAN-tONESCU, s. TONESCU, EVELINE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOI DIANA VASILE Tratat de rezilientl asistattr r Rezi lienll asistatl gi eveni mente su rvenite pe pa rcu rsul copi l! riei...
I
l"' Programul lui Gutjahr se deruleazi in patru etape, care vizeaze:
- evaluarea iniEiali a impactului bolii psihice a pirintelui asupra familiei
(prirna etapd\;
I informarea familiei referitor la boala psihice, impactul simptomelor
- -
acesteia asupra practicilor parentale gi impactul psihologic pe termen
scurt gi lung asupra copilului (a dow elapd)i
discutarea modalitellor de actiune ale bolii psihice - in plan emolionil,
I -
co8nitiv gi comportamental - asupra fiecirui membru al familiei (a
treia ehpi))
- diminuarea numirului de gedinfe familiale gi completarea programului
I cu componenta terapie de grup/suslinere de grup, care se deruleaztr
separat pentlu parinti, adolescenti gi c opii (.laPo n Pntru\-
Primele trei etape ocupe tapte-opt ledinte, in timp ce a palra nu are o
durati prestabiliti li poate dura atat cat este necesar. Primele doud gedinfe se
adreseazi ptrrinlilor, a treia copiilor, ia! urmitoarele sunt gedinfe .familiale.
Acest protram este destinat familiilor in care cel pufin un ptrrinte prezinti
I
tulburari psihice grave, care afecteaze mai multe sectoare ale vietii sale.
Pentru a profita la maximum de pe urma acestui program, parintii trebuie sA
beneficieze de servicii de slnitate mentali (cel mai adesea medicalie, teraPie
t intr-o stranse colaborare cu serviciile sociale 9i pe bazi de voluntariat al
individuali/de grup, spitalizare dactr este cazul). Trebuie controlatl res-
pectarea tratamentului medicamentos. in plus, e nevoie ca ptrrinlii si recu-
noasctr faptul ci simptomele bolii lor provoaci probleme familiei. Sunt excluse
familiile:
I adult care nu Prezintd tulburdri psihice (de exemplu, o rude aProPiate, o
de abuz reprezinti o cauzd majoti
- in care utilizarea substantelor
disfunctionalitAtii familiale;
t
in care, din cauza maltratirii sau a neglijenlei, copiii a trebuit si fie
- general, probleme ascunse, a ciror impertAqire este interzisi' '\desea, Poate fi
plasati in familii de plasament;
in care a fost depistat abuzul sexual at copilului;
-
I - in care pirinlii au diagnosticul dublu de tulburare psihica-retard men-
tal (indiferent dacA acesta din urml este usor sau mai grav).
Gutjahr recomandd, de asemenea, un model logic al evalulrii, viZand:
(a) cultoilifitele l.ransmise pe parcursul aplicirii programului. In acest scoP,
au fost elaborate chestionare separate pentru copii, adolescenti, parintele cu
tulburiri psihice Si paltenerul acestuia;
I
c. louflDAN-loN Escu, 5. IoNESCU, VELINE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE
I
I
(b) procticile parentole, evaluate cu ,4d!l t-Adolescent Parenling Int)e,ttory-2
Bavolek;
(c) finclionareo fontiliald, evaluatd ct Fonily Ellpironruent Scnle de Moos 5i
de 23s
Moos;
(d\ tulburdtite emotiotfile i conlPorla elltole ale copiilor $i ale tinerilor
adulti, evaluate cu ehaoior Assesunett olChildtet (second edifiorr), de Reynolds
B
qi Kamphaus;
(e) sotisloctia faq de Protramul aPlicat, misurati cu forma pentru adulti ti
forma peniru coPii/adolescenli a Cfiill Resilience Progrant Satisfacliotl Su'l'ey'
. . Releriua Sociali Nouatetr (,,Social Innovative Network" sau SINM este urt
centru situat la Graz (in Austria) care se ocuPd cu dePistarea coPiilor ce
tr:iesc intr-o familie in care unul dintre membri (cel mai adesea, unul
dintre pirinti) Prezinttr o tulburare psihicl 9i care acordi sprijin educativ
Serviciilor de Interventie Precoce ale Austriei (Pretis 9i Dimova, 2008)t'
Personalul SINN (un Psihiatru, urr psiholog clinician sPecializat in Psiho-
logia copilului 8i un educator specializat) evalueazi resursele copiilor 5i
posibilele ameninttrri la adresa dezvoltirii lor gi elaboreazi programe de
intervenlie individualizate Pentru familiilez lor' Aceste activit:ti se deruleazi
prrintilor. Pretis gi Dimova ne informeaztr c5, in fiecare sdPtimane, o noue
familie apeleaze la serviciile SlNN
Programul oferit de SINN sustine atalamentul copiilor fati de cel Putin un
mtrtuqtr care poate rePrezenta un substitut matern, un cadru didactic sau un
a
asistent social).
Depistarea coPiilo! nu este facila, deoarece tulburerile Pirintelui sunt' in
realizat6 pornind de la schimbirile din comPortamentul copilului, care
I tulbur:rile Psihice ale P:rintitor, la-efectele lor asuPra coPiilor ti s'-
InJormarea privitoare la
sibiliara publicului la nevoile acestor copLr au fost mult imbun;laFle ExaF-e imtiatilelcrr
europene tirecum programul ,,Child and ad;lescenl mental health in nlarteJ EU - develo:-
(Sadtalea mentale a oPilului :i adolescentului in
-mi or "ii".tr" ioriies ana Practi.es"
Uniunea European'a l;rgit: - de;volta rea unor Politici ti Practici eficienle), cunosut sub nume:e
de CAN{HEEI $i relelelor create (Precum ,,Crossing bridBes", rezi Tanner, 2O'1r )'
. speo6c area'f;(toritor de sh-es, dif.yili de la o familie la atra, duce la necesitaiea elabor:rii ur....r
programe de inlen enhe indr\ idudhTale
Tr.tat de rezilientl atist.ti r Rezilierl: asisl.t: ti evenimente sutueniie Pe par(ursulccpil:riei "
 t
236 dovedesc existenta unor lactori de stres acase. Aceste schimberi
pot fi obser-
vate de cadrele didactice sau dq asistentii sociali.
ideii ctr a fost pus in practice de tineri, pentru tineri
de atractiv.
li ce este extrem 217 I
- Un instrument important utilizat de echipa S/NN este Lista de depislare a. . Un alt program utilizat in Australia este ,,Koping Adolescent Group
factorilor de rez ienld ai copilurri. Aceasti lisii este formattr dintr-o serie de Program" sau &4P (Fraser gi pakenham, 2008), aplicat in eueensland.
intrebiri simple care permit depistarea iniliali a factorilor de rezilienftr ai I
Pune accentul pe sustinerea oferite tinerilor cu virste cuprinse intre
copilului, ca 9i ai factoriror de stres care il pot afecta. intrebtrrile au in 12
vedere ii 18 ani ai ceror plrinti prezinttr tulburiri psihice, de ciire copii afla1i
trei tipuri de factori: ,,Eu am,,,,,Eu pot,, gi,,Eu sunt,,.
in aceeagi situatie.
Factorii ,,Eu am,, pot fi considerafi resurse exterioare gi corespund
pdse-
siunilor copilului sau suslinerii sociale de care dispune.,,Ai o persoanA
te iubefte?" este un exemplu din seria ,,Eu am,,, iar aieasttr intrebare
care
urmeregte
. Obiectivele KiP sunt imbunitililea informatiilor despre sAnetatea men- -.i
tald, a legtrturilor cu persoane aflate in situafii asemtrntrtoare
explorarea atagamentului. DacE rispunsul copilului este,,Da,,, Si a strategiilor
clinicianul de adaptare. Este format din trei gedinte de
continutr, punAndu-i alte intrebeti: ,,pe cine iubegti tu?,,, trup a cate Sase oie, care au loc o
,,Cum iti dai seama?,,' datA la l5 zile. Strategiile utilizate sunt diverse: interventie psiho-educativi,
Factorii de tip,,Eu pot,, reprezint; competenle sau abiliteli pe
-
le poate utiliza. De exemplu, cit;m intrebarea ,,polj vorbi cuira,lespre
care copilul exersarea imbunititirii strategiilor de adaptare, suslinerei acordati
de cei
l,rcru_ aflali in aceeapi situatie, discutii in grup, teste de cunoftinte
rile care te inspAimintd sau care te ingrijoreaztr?,,, care face parte Fi alte activititi
din aceasti precum arta, lucrul manual, iocurile etc. Grupurile sunt formate din patru
a doua serie de intrebiri.
pane la tase participanti ti sunt animate de doi clinicieni. Fiecare gedint;
Factorii de tip,,Eu sunt,, rellect5 resursele interne ale copilului, este
bazate pe consacrati unei anumite teme:
reprezentarea pe care o are despre el insuli. Astfel, in categoria,,Eu
sun!,,
tigurcaze, de exemplu, intrebarea ,,Eiti bucuros atunci cinj ii aiu.ti
pe cei-
I
- prima, ,,A comunica gi a invdfa,,, se focalizeazi asupra stabilirii relafiilor
lalli -de e).emplu, pe...?,,
intre membrii grupului qi a interventiei psihoeducative pe tema tul-
Un procentai ridicat de rdspu_nsuri ,,Nu,, sau ,,Nu sunt sigur,, indictr faptul
buririlor psihice;
ce factorii de rezilienti de care dispune copilul sunt limita;ipi
tactat partenerul pirintelui care prezinti tulburili. MentionAm,
ci trebuie con_
- a doua gedinli, ,,Stresul in familie,,, este dedicati exploririi tr;irilor I
de asemenea, participantilor referitoare la faptul de a avea un pirinte cu tulburiri
ci utilizalea listei de depistare a factorilor de reziliente ai copilului ii permite
psihice;
acestuia s, perceape specialistul din domeniul sinitifii mentale
ca pe un a treia Fedintd, ,,Viitorul se anunte bun,,, este dedicati explorerii
partener demn de inctedere, cu care poate comunica despre nelinigtile - I
sale. strategiilor de adaptare la stres.
. in Australia, Hargleaves, Bond, O,Brien, Forer gi Davies (200g)
propun Evaluarea -K?4P a fost realizatd pe un grup experimental (N 27)
programul ,,Paying Attention to Self,,sau p, IS. Obiectivul = Si pe un I
acestui Brup de control/listi de agteptare (N = 27). Subiectii aveau varsta cuprinsa
proglam este promovarea unei bune sinitili psihice in rAndul
tinerilor, intre 12 $i 18 ani. Grupul experimental Si cel de control au fost comparate in
reducerea posibilititii de aparilie a tulburirilor psihiatrice,
dezvoltarea functie de trei selii de variabile corespunzatoare scopurilor inten engiei: infor_
unor strategii de adaptare gi a capacitArii lor pentru a rispunde
priilor nevoi ti celor ale familiei. p,4?S combini susfinerea colectivd
pro- mafii referitoare la sAnitatea mentali, adaptarea la situafia prezentA (prezen;a I
manifesttrrilor depresive, a dificultililor emotionale gi iomportamentale,
oferiti de cei de_o seami, de grupurile de lucru gi de participarea
comportament prosocial, satisfactie fate de viali) gi traiul ca ingrijitor al unui
ampl; a tinerilor. Se angajeazii sd pund Ia dispozilie o plaji.lalgA
de perinte suferind de o tulburare psihicd. Comparaliile i.,tergrupr.i n, au s.os
activititi imediat realizabile, oferind gansa de a dezvorta abilitati utile I
printr-o abordare ludicA. Notiunea de plicete trebuie sd insoieascA
in evidenfi niite efecte semnificative ale interventiei .r, kap. Fras", si
Pakenman consideri ci aceste rezultate atesti necesitatea revizuirii progra-
toate achizifiile. Succesul cunoscut de pATS se datoreazi
promoverii mului 5i a unor noi evaluiri. Totuqi, in comparatie cu grupul de control,
I
1

I
c.louRDAN-toNEscu, s.loNEscu, EvEUNE BoUTEYRE, MARLA ROTH, LyNDA MTHOT, DIANAVASILE
Trat.t d. rezilicntS asist.tl. Rezilienl; asistat5 $ievenimentesu eniie pe p. rcu rsu I (opil; riei._.
I

l"' analizele aprofundate ale shimbirii clinice sugereaze cd mai multi

la grupul experimental prezinti amelioriti semnificative in ceea ce privegte
informafiile despre problemele de sin;tate psihice, nivelul de depresie qi
particiianti
- a utiliza resursele disponibile
caracter educatiy (pentru copil,
- programe de interventie, cirti cu
Pentru Plrinli fi Pentru frati), internet,
asociatii, gruPuri teraPeutice, voluntari etc.;
satisfactia vietii. Aceste castituri se mentin la opt sipttrmani dupi tratament.
- prezenta unui tutore de rezilientl care se Poate oferi (copilului, pirin-
I Se consider: cA satisfactia pe care K,4P o genereaza participantilor contribuie
tilor s5i $i fratilor) ocazii de autovalorizare Ei de descoperile a unor noi
la mentherea achizitiilor mentionate.
modalittrli de a face fntE situaliei;
- a.implica familia l6rgiti, mediile in care triie9te coPilul (trAdinitd,
I Concluzie gcoalS, activitili de petrecere a timPului libe!) 9i a recurge la sustinere
socialS.
Diversele situafii dificile prezentate in acest capitol
- maltratarea, boala,
divoriul, decesul sau tulburalea sintrtilii psihice a unui pirinte
- risci si
influenfeze in mod negativ procesele de dezvoltare ale copiilor care sunt
Copilul va trebui sibeneficieze de acomPaniament Pentru a Plasa contextul
dificil in istoria sa de viate ii pentru a se Putea Proiecta in viitor cu sPerantd,
confruntati cu acestea gi au, de asemenea, un impact asupra lamiliei 9i
gratie unei distanliri falA de adversitate. Pentru ca personalul de inteNentie
mediului lor. Unii copii reugesc in mod natural, fArA aiutorul profesioniitilor
si dezvolte competente adecvate de sustinere a Punctelor forte ale coPilului 9i
din domeniul sin;trtii mentale, si dea dovad5 de rezilientd, dar altii pot fi
familiei, este necesari implementarea unor programe de formare in domeniul
zdruncinati gi pot deveni vulnerabili, prezentAnd probleme psihologice. Mai
rezilientei asistate.
multe piste au fost schitate pentru ei ii familiile lor, urmtrrind restabilirea
echilibrului balanfei dinamice dintte risc !i protectie $i deplasarea cetre
reziliente.
Este impoltant ca depistarea copiilor care traiesc astfel de situaIii trauma- Bibliogra6e
tizante si fie realizatA cat mai precoce posibil gi sA se intervini intr-o manieri Ahrons C. (200,1), l^/c\'e still fonily, Nerv York, Harper Collins.
adecvattr. Factorii de protectie trebuie sA fie implementati in cadrul unei Alpert-Gillis L.1., Pedro-Carroll J.L., Cowen E L (1989), Children of Divorce Inter-
interventii ecosistemice individualizate, in care copilul gi familia sa sunt vention Program: DeveloPment, imPlementation and evaluation of a Pro8ram for
considerali parteneri ai specialiStilor. Anumiti factori de protectie au fost young urban children, ,lollrral of Co sullillS atd Clini.al Psycllology, rol. 57,
citati in mai multe rAnduri ii par a putea fi considerati activi intr-o maniei; p.563-587.
,,transadversitate". Amato P.R. $i Keith B- (1991), Parental divorce and the well-being of the childrenr
Din aceaste catego e, putem cita: A meta-analysis, Psychological Btllclin, vol. 170, P.2646
Amato, P.R., Loomjs L. 9i Booth A. (1995). Parental divorce, marital conflict and
- a da sens erperientei tr;ite ii a-5i insugi solulia (?ntpoi1.entrctlt); offspring well-being during early childhood, Socinl Fo/ces, vol.73, P.895 915-
a furniza informalii reieritoare la situatia potrivnice intalniti gi a ajuta Asociatia Psihiatrilor Liberi din Romania (2003), DSM IV-TR. Manual ile dinlllostic :i
- slalistici a t lbu/trilor rra,rlnle, Bucuresti.
copilul s; inteleata c; nu el este responsabil pentru ce se intAmpltr;
mentine activitifile familiale obiqnuite stru'cturante pentru dezvoltarea Annequin D. (2000), Douleur de l'enfant: une reconnaissance tardive, Ln Realre,./1.,
- a
,tol. 336, . 4247
copilului, iar aceasta, intr-un context de plAcere impirtigiti; p .

inv5ta noi strategii de adaptare Si de rezolvare de probleme; Banyard V. $i Williams L.M. (2007), Women's voices on recovery: A multi-method
- a
stldy of the complexity of recovery from child sexual abuse, C/tild Ab se {, Neglect,
- comunicarea cu o persoan6 care travetseazd sau a traversat.aceeaSi
v ol. 31, N. 3, p. 275-290.
situatie de adversitate;
Barbarin O.A. 9i Chesler M. (1986), The medical context of parental coPing with
- posibilitatea de a-si lecunoa$te sulerinta ii emotiile resimtite Si de a le
childhood cancer, Anretican lournal of Co lttturtill/ PsyrirologrT, vol. 1'1, nr. 2,
exprima (prin cuvAnt. jocuri, activiteti de art-terapie etc.);
p.221-235.

I
I
c.louRDAN-toN Escu, s. toNEscu, EvEUNE BourEyRE, I\4ARIA RorH, LyNDA l\,lETHoT, DIANA vAsttE Tratat de rezilienla asislati . Rezilienltr asistat5 Si evenimente survenite Pe parcursul coPil;aer...
I
I
 Cappelli M., McGrath P.f ., Daniels T., Manion I. 9i Schillinger K. (1994), Marital quality Z4l
24O Barnes C.G. (1ggg), Divorce transitions: Identifying risk and promoting resilience for
of parents of children with spina bifida: A case-comparison study, lournal of
children and their parental relathionships,lournal of Marital and Family Therapy, I
Deoelopmental and Behaoioral Pedintrics, vol. 15, nr. 5, p. 320-326.
vol. 25, p.425447.
Cassidy I. 9i Mohr J.f. (2001), Unsolvable Fear, Trauma and Psychopathology: Theory,
Beach S.R.H., Brody G.H., Gunter T.D., Packer H., Wermett P. 9i Philibert R.A. (2010),
Research and Clinical Considerations Related to Disorganized Attachment Across
Child maltreatment moderates the association of MAOA with symptoms of I
The Life Span, Clinical Psychology: Science and Practice, vol. 8, nr. 3, p. 221298.
depression and antisocial personality disorder, lourtral ofFamily Psychology, vol.27, -
Charuvastra A. gi Cloitre M. (2008), Social Bonds and posttraumatic stress disorder,
nr.7, p.12-20.
Annual Reoiew of Psychology, vol.59, p. 301-328.
Beardslee W.R. 9i Podorefsky D. (1988), Resilient adolescents whose parents have
Chase-Lansdale P.L., Mott F.L., Brooks-Gunn |. 9i Phillips D. (1991), Children of the
serious affective and other Psychiatric disorders: Importance of self-understanding t
and relationships, Anrerican lournal of Psychiatry, vol. 145, nr.1,, p. 63-49. . National Longitudinal Survey of Youth: A unique research opportunity, Deaelop-
mental Psychology, vol. 27, p. 979-931.
Beardslee W.R., Hoke L., Wheelock I., Rothberg P.C., Van de Velde P. 9i Swatling'S.
ChenJ.-D.9i George R.A. (2005), Cultivating resilience in children from divorced families,
(1992), Initial findings on preventive intervention for families with parental .
The Family Journal: Counseling and Therapy for Couples and Families, vol. 13, nr. 4,
affective disorders, Anrerican lournal ofPsychintry, vot.749, p. 1335-1390.
p.4s2455.
Bdlanger L. gi Blouin M. (2010), La croisilre des sentiments: un programm de soutien
Cherlin A.|., Furstenberg F.F. ]r., Lindsay P., Chase-Landsdale P.L., Kierman K.8.,
aux jeunes victimes d'abus sexuel, in D. Lafortune, M.-M. Cousineau Ei C. Tremblay
Robins P.K., Morrison D.R. 9i Teitler I.O. (1991), Longitudinal studies of effects of
(coord.), Pratiques innooantes aupris des jeunes en difficulti, Montr6al, Les Presses de
divorce on children in Great Britain and the United States, Scierce, vol.2SZ,
l'Universit6 de Montr6al, p. 119-162.
p.138G1389.
Bellin M.H. 9i Kovacs P.J. (2006), Fostering resilience in siblings of youth with a cronic
Chou L. pi Hunter A. (2009), Factors affecting quality of life in Taiwanese survivors of
health condition: A review of the literature, Henlth ond Social Work, r'ol. 31, nr. 3,
childhood cancer, lournal of Adoanced Nursing, vol. 65, nr. 10, p. 2737-2111.
p.209-216. I
Cicchetti D.9i Rogosh F.A. (7997), The role of self-organization in the promotion of
Bennett D.S., Snooks Q., Llera S., Vogel K., Conklin D. 9i Varlotta L. (2008), Monitoring
resilience in maltreated childrery Deoelopnrent and Psychopathology, vol.9,Z9S-875.
and internalizing symptoms among youth rvith cystic fibrosis,'Children's Henlth
Cicchetti D., Rogosh F.A., Lynch M. 9i Holt K.D. (1993), Resilience in maltreated
Cnre, vol. 37 , nr. 4, p. 278-292.
Bleuler M. (1,971), The offspring of schizophrenics, Schizopltrenia Bulletin, vol. 8,
children: Pocesses leading to adaptive outcome, Detselopnrent and Psychopnthology, I
vol.5,629-647.
p.93-'107.
Clark B. 9i Bourgeaois P. (2005), Franklin ua i l'hipital, carte adaptati de M.-F. Floury,
Bolger K.E. gi Patterson C.J. (2003), Sequelae of child maltreatment: Vulnerability and
Paris, Editions Deux Coqs d'Or.
resilience, in S. Luthar (coord.), Resilience and aulnernbility: Adaptatiort in the context I
Coster W. gi Chicchetti D. (1993), Research on the communicative development of
of childhood aduersities, Nerv York, Cambridge University Press, p. 155-181.
maltreated children: Clinical implications, Topics in Language Disorders, vol. 13,
Boonen S. ;i Vangehucht enB. (2007), L'opdration de Lucns, St-Lambeit, Editions Enfants,
nr. 4, p.25-38.
Qudbec.
Cyrulnik B. (2001), Les ailains petits canards, Paris, Editions Odile Jacob.
Bradley Eilertsen M.-E., Kristiansen K., Reinfjell T., Rannestad T., Indredavik M.S. 9i
Daniel B. (2006), Operationalizing the concept of resilience in child neglect: Case study
I
Vik T. (2009), Professional collaboration - support for children rvith cancer and
research, Child: Care, Health atd Deaelopment, vol. 32, nr. 3, p. 303-309.
their families - focus group intervierv - a source of information and knor,r'ledge
-
professionals'perspectives, lounml oflnteryrofessionnl Care, vol. 2i nr.4, p.355-358.
Daniel M. (2005), Beyond liminality: Orphanhood and marginalization in Botsr,r,ana,
Brami E. gi Schamp T. (2000), Et puis apris on sern nrctt, Paris, Seuil Jeunesse.
African lournal of AIDS Research, vol. 4, nr. 3, p. 1.95-201. I
Dayan C., Picon I., Scelles R. gi Bouteyre E. (2006), Groupes pour les frdres et seurs
Bruce. J.E., Quirke S. 9i Shaw S.R. (2010), Families of children rvith genetic disorders,
dtnfant malade ou handicapd:6tat de la question, Pratiques psychologiques, vol.12,
in P.C. McCabe gi S.R. Sharr, (coord.), Genetic and acquired disorders, Washington,
p,221-238.
Corrvin Press, p. 59-67.
Denning E.M. (1975), An analysis of the effects of differing social-emotional classroom
Campbell-Sills L., Forde D.R. 9i Stein M.B. (2009), Demographic and childhood
climates on students who have been identified as ,,high risk" in terms of emotional
environmental predictors of resilience in a community sample,lounral of Psychintric
handicaps, Dissertatiott Abstracts lnternntional, vol.37, nr. 3-A, p.7187.
Rescnrch, vol. -13, nr.72, p. 7007-1.0L2.

Tratat de rezilientl asistatl r RezilienlS asistatS ti evenimente survenite pe parcursul copil5riei...

C. JOURDAN.iONESCU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE
I
Detraux J.-J.li Di Duca M. (2009), Les relations famille-professionnels: un accor-
l*' dage ndcessaire pour favoriser le plocessus de r6silience, in N. Nader-Crosbois
(cootd,), Risilietlce, rigulatioi et q'ualiti de oie. Cotlcelts, luluation ct itltetventiorl,
Louvain-la-neuve, Ptesses Universitaires de Louvairy p. 121-130.
Dixon L., Browne K. gi Hamilton-Ciachritsis C. (2009), Patterns of risk and protective
I factors in the intergenerational cycle of maltreatment, Iourflat of Fa ily \\oleflae,
vol.21, nt. 2, p. 111- 722.
Dolto C., Boucher J. $i Faure-Poire C. (2004), L't\iiratio , Pari.s, Callimard Jeunesse.
Dolto-Tolitch C. (2006), 5i on patlait de la rrort, paris, Gallimard Jeunesse.
Dou'dney L. (2000), Childhood bereavement follorving parental death, lo tnot ol Child
Psy.hology 0nd Pslchiatry & Allied Disciplitres, vol. 41, p. 819-830
Doyle C. (2001), Surviving and coping with emotional abuse in childhood, Cliricnl
Child Pslchology and Psychiatry, vol. 6, p.387-{02.
Dozier M., Lindhiem O., Lewis E., Bick J., Bernard K. 9i Peloso E. (2009), Effects of a des enfants traits pour tumeur cdribrale: dvaluation et facteurs de risque, ,4r.itiecs
foster parent training program on young children's attachment behaYiors:
Preliminary evidence from a randomized clinica) trial, Child ant! Adol*ce* St,ciaI
l{ork lournal, rol.26, p.327-332.
Drapeau S., Mireault T.C., Fafard A. $i Cloutier R. (1993), Evaluation d,un protramme
d'intervention o(fert aux enfants de parents sdpards: le programme,;Entramis.,,
Apljt.tllissnie el Socialisation, !ol. 16, p. 65-77.
Dul\Iont K.A., \lidom C.S. ti Czaja S.l. (2007), Predictors of resilience in abused and
neglected children grown-up: The role of ihdivjdual and neighborhood charac-
teristics, CIild Ar,/s. and l\iegle.r, vol- 31, nr.3, p.255-221.
Emerv R.E. (1999), Mattiage, di'rorce and childrc 's atljust nrcfit, Nervbury park, Sage.
Eppler C. (2008), Exploring themes of resiiiency in children after the death oI.a parent,
Prc.fessional School Corlxselirg, vol. 11, nr. 3, p. 189-196.
Erickson M.E., Egeland B. Si Pjanta R. (1989), The effects of maltreatment on the
detelopment of young children, in D. Cicchetti $i V. Carlson (cootd.\, Chitd Mat-
lreahtent: Theory a1d resenrcll o lhe causes atld conscquences of chilC fibuse arld ,rcElecl,
Cambridge, Cambridge Uni\ersity Press.
Ertem LO., Lel'enthal J.M. gi Dobbs S. (2000), Intergenerational continuity of child
phl sical abuse: horv good is the evidence?, Lax.st, vol. 356, p. 81,1-819.
Eshed Bar-Sade I. (2008),ls there a coltstruct ol resilience in fathers ulto u'.rc ,legle.ted i,t
childhood n d do not ntnllreat their owfi cltililrc,,? Alliant International Unii,ersit\., San
francis(o Ba\'.
Flores E., Cicchetti D. ii Rogosh F. (2005), Predictors of resilience in maltreated and
nonmaltreated Latino children, DeLtelopment and Psychopathology, vol. .11,
P. 338-351.
I Foumier-Charriare E., Lassauge F. $i Rocard C. (2002), Evaluation de Ia douleur chez
le jeune enfant: du nouteau n6 ) l'ige prdscolaire, in les ienluafions conplexes de la
/oxli,r/r, Lyon, Socidtd dttude et de traitement de ia douleur.
I
I
C, ]OURDAN.IONESCU, S. IONESCU. 6VEUNE BOUTEYRE, MARI.A ROTH. LYNDAMTHOT, DIANAVASILE
,t
I
Frase! E. li Pakenham K.I. (2008), Evaluation of a resilience-based intervention for
children of parents with mental illness, Austtalian and
Psychiatry, \ol. 42, p.1041-1050.
Ne:.], Zealatd lourtnl of
i la difficultd d'entendre Pour
cabel M- (1999), De la difficultd de dire pour les familles
Ies inteNenants, Neurolrsychiattie dc I'Enfanl et de I'Adolescent, vol. 47, nt. 3,
p. 117-124.
Geoflrion L. (2003), Les enfants victimes de violence intra-familiale: la situation au
Quibc,lournal irlerniliofiol de riclimologie, eol. 7, nr.3, P. 21-25.
GreefA.P.li Van Der Merwe S. (2004), Variables associated with resilience in divorced
families, Social hdicttors Reseorch, vol. 68, P.59-75.
Creef A.P. li Human B. (200{), Resilience in families in rvhich a Parent has died, Irrs
Att.'ican lournol of Fomily Therayy, vol.32, p.2742.
Crill J., Renaux-KiefferV., Bulteau C. qi Kalifa C. (1998), Sdquelles neuroPsychologiques
Pidialriques, vol. 5, p. 167-173.
Grizzle J.C. (200E), Deulop rcllal liffcrncrs i /elnliofis atnoltg parclllnl prcteclit'e .5s,
allachme t, socinl skills, social on\ilv n d socinl cor pelence ifi ittt)efiiles @ith asthno or
diabets, Texas A&M Unilersity.
Grossman F.K., Sorsoli L. li Kia-Keating M. (2006), A gale force 1\'ind: Meaning making
by male survivors of childhood sexual abuse, Arllcricn lourfial of Orlhopslchiatry,
vol. 76, nr. 4, p. 434 1,13.
Cutjahr A.R. (2007\, Child resilietrce prcgtam. Att illleti,crttio for childtei of chronicallll
ne tally ill lalients, Teze de doctorat nePublicat;, Louisville, The School of
Psychology, Spalding University.
HaaseJ.E. (2004a), The adolescent resilience model as a Euide to interventions, /out al
of Pediotric Otrcology Nursitg, rol.21, m.5, p.289)99.
HaaseJ.E. (2004b), Resilience, in S. Peterson Si T. Bredow (coord.), Middle range llteories:
Allplicatiofi to tlursits r.se|rch, Philadelphia, Lippincott William & Wilkins.
Hall A. (2004), Parental psychiatric disorder and the develoPing child, in M. GoPfert,
J. Webster Si M. Seeman (coord.), Patdrlal psychiltric diso/dcr: Distressed Porcttls n d
their fanilies (p.2249), CambiidBe, Cambridge Uriversity Press.
Hargreaves J., Bond L., O'Brien M., forer D. qi Davies L. (2008), The PATS Peer SuPPort
Program: Prevention/early intervention for adolescents who have a Parent r\'ith
mental illness, youth Stldies Aush alia, vo1. 27, nr. 1, P. 43-51.
Harvey R. (1999), Caillou est nlnde,Monltial, Edition Chouette Inc.
Haskett M.8., Nears K., Ward C.S. 8i McPherson A.V. (2006), Diversity in adjustment
oI maltreated children: Factors associated ivith resilient functioninS, Clirlirnl
Piychology Reoien,, vol.26, N. 6, ,p.796-812.
Henry D.L. (2002), Resilient Children, So.ial Work i Heiltll Care, r'ol. 3!1, nr. 3,
p.283-298.
Helman J.L. (1992), Trarna anrl recocery, New York, Basic Books.
Tratat de rezilien!: asistatl r Rezi ienlS asistattr ti evenimente suNenite pe parcursul coPii5riei...

244 Herrenkohl T.I., Sousa C., Tajima 8.A., Herrenkohl R.C. 9i Moylan C.A. (200g),
Intersection of child abuse and children's exposure to domestic violence, Trauma,
Violence and Abuse, vol.9, nr. 2,p.84-99.
Hetherington E.M. gi Kelly J. (2002), For bettet or worse: Diporce reconsidered, New york,
Norton.
Hetherington E.M. 9i stanley-Hargan M. (1999), The adjustment of children with -
divorced parents: A risk and resiliency perspective, lournal of Child psychology anil
Psychiatry, vol. 4O p. 729-1,40.
Hinshaw s.P. (2004), Parental mental disorder and children's functioning, silence
and resilience, lournal of clinical Child and Adolescent psychology, vol. 33, nr. 2,
p.400-411.
Houck G.M. gi King M.c. (1989), Child maltreatment: Family characteristics and
.
developmental consequences. Special Issue: Family violence, Issues in Mental Healtlr
Nursitg, vol. 10, nr.3-.1, p. 193-208.
Hughes H.M. qi DiBrezzo R. (1987), Physical and emotional abuse and motor develop-
ment: A preliminary investigation, Perceptual and Motor S/<ills, vol. 64, p.469470-
Ionescu s. (2010), Psychopathologie ile l'ndulte. Fondements et perspectix,es, paris, Belin.
Iwaniec D. (2004), Children who Fnil to Thrit'e: A Practice Guide, Chichester, John wiley
& Sons.
Iwaniec D., Larkin E. gi Higgins s. (2006). Research Review: Risk and resilience iir
cases of emotional abuse, Child nnd Fanily Soiial Work, vol. 11, nr. 1, p. n:_g2.
|affee s.R., Caspi A., Moffitt T.8., Polo-Tomas M. 9i raylor A. (2007), Individual, family
and neighborhood factors distinguish resilient front non-resilient maltreated
children: A cumulative stressors model, Child Abuse and Neglect, vol. 31,
p.231-2s3.
Jones D., Macias R.L., Gold P.B., Barreira P. gi Fisher w. (200g), when parents n,ith
severe mental illness lose contact with their children: are psychiatric symptoms or
substance use to blame| l ournnl of
Loss nnd Traunn, vol. 13, p. 26L_2g7.
Jourdan-Ionescu c.
(1999), Probldmes 6thiques et pratiques du psychologie de l,en-
fance, Reoue quibicoise de psychologie, vol. 20, nr. l, p. 75-93.
Jourdan-Ionescu c. (2010), L'humour comme facteur de rdsilience pour les enfants
risque et leur famille, Bulletin de psychologie, vol. 63, nr. 6.
i Kazak A.E., Alderfer M.A. qi Rodriguez A.M. (2009), Psychosocial and behavioral
|ourdan-Ionescu C. gi Desaulniers R. (1999), Le concept d'intervention famille soutien,
Reaue quibicoise tte psychologie, vol.20, nr. l, p. lS7-171.
Jourdan-Ionescu C. gi ]ulien-Gauthier F. (2004), D6veloppement du rdseau de soutien
social pour faciliter la participation social de jeunes adultes pr6sentant une
ddficience intellectuelle, in E. Palacio-Quintin, I.-M. Bouchard 9i B. Terrisse (coord.),
Questions d'iducntion faniliale, Outremont, Les dditions Logiques, p. 501_52g.
]ourdan-Ionescu C., Julien-Gauthier F., sainFArnaud I. qi Bilodeau M.-c. (2005),
Ddvelopper les compitences et soutenir la motivation des ,,pair-mentors,, auprEs
de jeunes adultes pr6sentant une deficience intellectuelle, in H. Gascon,
l.-R. poulin,
C. JOURDAN.IONESCU, S. IONESCU, 6VEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA M6THOT, DIANA VASILE
I
Detraux, D. Boisvert Ei M.-C. Haelewick (coord.), Difcience intellectuelle: Saaoirs
J.-J.
et perspectioes d'action. Tome 2 Formation, interoentions, adaptation et soutien social,
Cap Rouge, Presses Inter Universitaires, p. 477426.
]ourdan-Ionescu C., M6thot L. gi St.-Arnaud I. (2005), S6paration parentale et maladie
d'un enfant, in S. Ionescu et C. Jourdan-Ionescu (coord.), Psychopathologies et sociiti:
traumatismes, iainements et situations de oie, Paris, Vuibert, p. 57-S0.
)ourdan-Ionescu C., Palacio-Quintin 8., Desaulniers R. 9i Couture G. (1998), Etude de
I'interaction des facteurs de risque et de protection chez de jeunes enfants friquentant ufl
seruice il'interaention pricoce, Raport de cercetare prezentat in fafa Consiliului de
, cercetare sociali din Qudbec, Trois-RiviEres, GREDEF, Universitd du Quibec ir
Trois-RiviEres.
Kain 2.N., Mayes L.C., Chichetti D.V., Bagnall A.L., Finley J.D. 9i Hofstadter M.B.
(1997), The Yale Preoperative Anxiety Scale: How does it compare rvith a ,,Gold
standard"?. Anesthesia Analgesin, vol.85, p. 783-788.
Kauffman C., Grunebaum H., Cohler B. qi Gamer E. (1979), Superkids: Competent
children of psychotic mothers, Anrcricnn lournal of Psychiatry, r'o. 136, nr. 11,
p. 139&-1402.
Kaufman I. (2008), Genetic and environmental modifiers of risk and resiiiencl' in
maltreated children, in I.J. Huzdiak (coord.), Deaelopmental psychopathology and
wellness: Genetic and enoironmental influences, Arlington, American Psychiatric
Publishing Inc., p. 141-150.
Kaufman J. qi Zigler E. (1989), The intergenerational transmission of child abuse, in D.
Chiccettiet, V. Carlson (coord.), Child mnltreahtent: Theory nnd research on tle causes
Cambridge, Cambridge University Press,
nnd consequences of child abuse atrd neglect,
p.129-150.
I
Kaufmanf. qi Zigler E. (1993), The intergenerational transmission of abuse is overstated,
in R.|. Gelleset gi D.R. Loseke (coord.), Curretrt controoersies on family oiolence,
California, Sage, p. 209-227. I
Kaufman J., Cook. A., Arny L., Jones B. 9i Pittinsky T. (1994), Problems defining resi-
lience: Illustrations from the study of maltreated children, Dez,elopnrent and
P sy chop ath ol o gy, v ol. 6, p. 215-229.
I
issues in cancer survival in pediatric populations, in S.M. Miller, D.f. Borven,
R.T..Croyle gi D.H. Rowland (coord.), Handbook of cancer control nnd behaaioral
science: A resource for researchers, practitioners and Ttolicynrnker-<, Washington,
American Psychological Association, p. 449465.
Kelly J.B. 9i Emery R.E. (2003), Children's adjustment follou,ing divorce: Risk and
resilience perspectives, Family Relatiotrs: Interdisciplinnry Journnl o.f Applied Fanily
Stil dies, v ol. 52, p. 352-362.
Kendall-Tackett K.A. gi Eckenrode l. ('1996), The effects of neglect on academic
achievement and disciplinary problems: A developmental perspective, Child Abuse
and Neglect, vol. 20, p.1.61.-169.
Tratat de rezilien!5 asistattr r Rezilientl asistat: ti evenimente survenite pe parcursul copilSriei..

246 Kendall-Tackett K.A., Williams L.M. $i Finkelhor D. (1993), Impact of sexual abuse on
children: A review and synthesis of tecent empirical studies, Psychological Bullelin,
vol. 11, p. 154-189.
KendirSi M. li Jourdan-Ionescu C. (1998), Retards de croissance: dvaluation d'une
population qu6bdcoise d'enfints maltraitis, Le Mldecin du Quibec, vol. 33, nr. 3,
p.73-80.
Kessler R.C., Davis C.G. 9i Kendler K.S. (7997), Childhood adversity and adult
psychiatric disolder in the U. S. National Comorbidity Survey, Psychological
Medicine,ol, 27, p. 1 101-11 19.
v
Kim The protective effects of religiosity on maladjustement among maltreated
J. (2008),
and nonmaltreated chlldren, Child Abuse afid Neglecl, vol- 32, p.711-720.
Kushner M.A. (2009), A leview of the empirical literature about ahild development
and adiustment post separation, lournal of DiL'orce [,
Remnrtioge, vol. 50,
p.496-516.
Lafortune D., Cousineau M.-M. pi Tremblay C. (coord.) (2010), Pratiques in o:oatltes
oupras des ieu es en difficrlrl, Montrdal, Les Presses de l'Universitd de Montrdal.
Lahaye M., Van Broeck N., Bodart E. $i Luminet O. (2009), L'impact des compdtences
imotionnelles sur la qualitd de vie des enfants souffrant d'asthme, in N. Nader'
Crosbois (coord.), Risilierrce, rlg nliot el qualili de',!ic. Concepls, iL)nluatiofi et iltet
i,crlliort, LouvainJa-Neuve, Presses Universitaires de LouYain, p. 9t-95.
Latimer J. (1998), Les consiquences ile lo tiolence faile aux e fn ts- Guide de r'ifirefice A
f ifllenliofi des prolessiontels de Ia snnti, Otat| a, Unite de la prd\'ention de la violence
familiale, Sante Canada.
Lew V. qi Boily M. (1999), Les risques psychosociaux chez les enfants de personnes
atteintes de maladie mentale, in E. Habimana, L. Ethier, D. Petot $i M. Tousignant
(cootd.),Psychopalltologie deI etlfaltt et d.l'adolescent. APptoche ifiigrali.,?, Boucherville,
Gadlan Morjn, p. 555-57 6.
Lin K., Sandler I.N., Ayers T.S., lvolchik S.A. ii Luecken L.J. (2004), Resilience in
parentally bereaved children and adolescents seeking preventive services, /0t1/rrnl
olcli ical Child and Adolesent Psycllolog!, rol. 33, nr. 4, p. 673-683.
Lindquist I. (1985), L'snfa t it t'hipitnt la thitapie pnr te yu,Suide. Editurile ESF.
Lutzke J.R., Ayers T S., Sandler I.N. $i Barr A. (1996), Risks and interventions Ior the
parentally bereaved child, in S. Wolchik 9i I. Sandler (coord.), Hrndbook of childret's
topitrg: Litking tlrcory and ille/oenlions, Ne\\'York, Plenum, p.215-244.
MandersonJ.;i Mccune N. (200.1), Enquiry about the needs of children $'hose mothers
are admitted to psychiatric hospitals, C/iild Care i Practice, yol.'10, nr.1, p.57-42.
\{aurice-Stam H., Oort F.J., Last B.F. $i Grootenhuis M.A. (2008), Emotional functioning
ofparents of children lvith cancer: The first fi\.e years of continuous remission after
the end of treatment, Psycho-Otlcoloyt, vol. 17, p. 148459.
\{axfield M.G. 9i Widom C.S. (1995), The clcle of violence: Revisited 6 years later,
Atthit'cs of Pedinttic Adolescellt Medi.itrc, ,rol- 150, p. 390-395.
C- ]OURDAN.IONESCU, S.IONESCU, EVELINE BOUTEYRE, MARIA ROTH. LYNDA I\,lETHOI DIANA VA5IIE
Maybery D., Reupert A., Patrick K-, Goodyear M. 9i Crase L. (2005), VicHeallh Researclt 247
Repo on Childtefi at Risk in Fanilies |Jt'ecled by Parcntal Mental Ilirress, Melbourne,
Victorian Health Promotion Foundation.
Mclntyre A., Heron R.L., M.tnt),re M.D., Burton S.J. ii Engler I.N. (2003), College
students from families oI divolce: Keys to theil resilience, lottnal of Applied
Deoelopfiefital PsycholoSy, \ol. 21, P. 17-31 .
McLanahan S. (1999), Father absence and welfare of children, in E.M. Hetherington
(coord.), Copilrs roilll dit'o/ct, sintle parefltirtg alld retfiarriage, Hillsdale, Erlbaum,
p. 117-1.15.
Mdthot L. li Jourdan-lonescu C. (2006\, L'hlett'crtliotl el1 liefi at'ec la nlaladie Srat'e d'u1t
e,rr,rl, formare in cadrul Congresului Ordinului Psihologilor din Qudbec, Montrdal,
7006.
Midence K. (1994), The effects of chronic illness on children and their families: An
ovelview, Ger.ric, Social a d Cewrol Psychology Monogrnphs, vol. 120, nr. 3,
P.311-326.
N{ilman D. (2007), Face au traumatisme de l'enfant sain: des groupes de parole pour
frares et sceurs d'enfants atteints de .ancel La Psychiolrie de I'erlfatt!, vol.50, nt. 2,
p.434-455.
N{otte F. (1992), Tu sera lo iours ni'$ ,tol]J Calitor' Paris, Editions Mame.
luowbray C., Schwartz S., B) bee D., SPang J., Rueda-Riedle A. si Oyserman D. (2000),
Mothers with a mental illness: Stressors and resources for Parenting and living,
Fanilies h Society: The loltnal of Conle,nPoratv H ntnn Seroi.es, \'ol. 81, nr' 2,
P. 118-129.
NeubergerJ.J. (1997), Brain deYeloPment lesearch: Wonderful window of oPPortunitJ'
to build public suPPort for early childhood education, yoto18 Cllildren, vol.52,
P.4-9.
Ne$,ton K.M. 12008), Chidrcn s resilienc!, ndiwlnefit and coPi118: Ca,rcer-related, faflily
cotllc/l atd u'ithil-child/nrlors, Texas, A&M University
O'ConnorT.C. (2003), Vulnerability and resilience in children in divorced and remarried
families, in R.M. GuPta ti D.S. GuPta (coord.), Childten a d Pr.rents: Clillicttl issues
for psychologisls and psy.liailisfs, Londra, Whurr Publishers p. 180-206.
ONED (2008), Qrrrlliihte roPPorl afinuel au P|rle rclll et 0 goul)el11etnent ale l'obserxaloite
,lntiotlal ile I'ent'ance en da ger. Nouuelle esti, alioll ilu llorttbre al'enfa,lls bitrificiatt
CIP, Enfance en danger.
il'uie tnesure,Patis,
Oppenheim D. (2003), Le cancer a l'adolescence, in D. OPPenheim (coord.), Grarrdir
atec un.ancet. L'expirience tiarc par I'enfanf et l'adolescerlt, Bruxelles, De Boeck.
Oppenheim D. qi Hartmann O. (2003), L'exPdrience du cancer des enfants illustr6e Par
leurs dessins, Nerrropsychialrie de I'ertt'afice et de l'adolescence, !o1.51, P. 5-13'
Oppenheim D., Dauchl'S. 9i Hartmann o. (2006), Aider la famille de l'enfant ou
de l'adolescent atteint de cancer, Reute ftattcophone de Psycllo o colo|ie, ''tol l,
p.200-20.1.
Tratat de reuilinla atistati r RezilienlS asjstate 5i evenimente survenite pe P.rcursul coPjlJriei"'

248 Palacio-Quintin E. (1991), Detecting Young Victims of physical Abuse, in G. Kaiser,
H. Kury pi Albrecht (coord.), Particular Groups of Victims. Victims and Criminal
lustice, Freib:urg, Max Planck Institute Series, vol. 52, p.37T392.
Palacio-Quintin E. gi Jourdan-Ionescu C. (in curs de aparifie), Comment promouaoir la
risilience chez des enfants places en famille il'accueilT
Palacio-Quintin E. gi Jourdan-Ionescu c. (199^1), Les effets de la n6gligence et de la
violence sur le d6veloppement des jeunes enfants, p.R.l.S.M.E., vol. 4, nr. 1, -
p. 145-155.
Pears K.C., Kin H.K. Ei Fisher P.A. (2008), Psychosocial and cognitive functioning.of
children with specific profiles of maltreatment, Child Abuse atd Neglect, vol. 32,
nr. lQ p. 958-971.
Pedro-Carroll l.L. (2005), Fostering resilience in the aftermath of divorce: The role'of
evidence-based programs for children, Family Court Retsiew, vol. 43, p. 52-64.
Pedro-Carroll ].L. 9i Alpert-Gillis L.J. (1997), Preventive interventions for children cjf
divorce: A developmental model for 5 and 6 year old children, lournal of Primary
Preaention, vol. 18, p. 5-23.
Pedro-Carroll J.L., Alpert-Gillis L.J. 9i cowen E.L. (7992), An evaluation of the
efficiency of a preventive intervention for 4th-6th grade i:rban children of divorce,
lournal ofPrimary Preaention, vol. 13, p. 115-130.
Pedro-Carroll |.L. gi Cowen E.L. (1985), The Children of Divorce Intervention Project:
An investigation of the efficacy of a school-based prevention program,
lournal 6f
Consulting and Clinical Psychology, vol. 53, p. 603-611.
Pedro-Carroll I.L., Cowen E.L., Hightor.r,er A.D. 9i Guare I.C. (19gd), preventive
intervention rvith latency-aged children of divorce. A ieplication study, American
lournal of Community Psychology, vol.14, p.277-290
Pedro-carroll J.L., Sutton s.E. gi wyman P.A. (1999), A two year follow-up evaluation
of a preventive intervention program for young children of divorce, school
Psychology Reaiew, vol. 28, p. 467476.
Pelzer D. (2000), L'ado errant: un enfant ddlnissi recherche disespirhnent l'amour d'une
famille, lr{ontrdal, Science et culture.
Perkins D.F. 9i Jones K.R. (2004), Risk behaviors and resiliency within physically
abused adolescents, Child Abuse anil Neglect, vol. 28, nr. 5, p. 547-563.
Perry B.D. (2005), Applying principles of neurodevelopment of clinical work rvith
maltreated and traumatized children. The neurosequential model of therapeutics,
in N.B. Webb (coord.), Working utith trnunntized youth in chitd welfari, New \ork,
The Guilford Prcss, p.27-52.
Pfeffer C., Jiang H., Kakuma T., Hrvang f. qi Metsch M. (2002), Group intervention for
children bereaved by the suicide of a relative, lounul of the American Acailemy of
Child and Adolescent Psychintry, vol.4i, p. 505-513
Pinheiro P.s. (2006), united Nations secretary's General world Report on violence
against Children, http://www.unicef.org/violencestudy/reports/SG_violencestudy_
en.pdf, publicat in 29 decembrie 2010.
C. JOURDAN.IONESCU, S. IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA MFTHOT, DIANAVASILE
I
Plummer C.A. gi Njugura W. (2009), Cultural protective and risk factors: Professional 249
perspectives about child sexual abusent in Kenya, Child Abuse and Neglect, vol. 33,
nr.8, p.521-532.
Powell M.R. gi Hendricks B. (1999), Body schema, Bender and other correlates in
non-clinical populatiory Genetic, Social and General Psychology Morrographs, vol. 125,
nr. 4 p.333-412.
Pretis M. 9i DimoVa A. (2008), Vulnerable children of mentally ill parents: towards
evidence-based support for improving resilience, Support for Learting, vol.23, nr.3,
p. 152-159.
Pretis M. gi Dimova A. (2003), Frilhforderung mit Kinilern psychish kranker Eltern,
Miinchen, Reinhardt.
Priem S. (1997), Saving the world: One child at a time, Northwest Eilucatiorr, vol.3, nr. 2,
p. t4-21.
Rivet T.T. 9i Matson J.L. (2009), Medical and physical impairments and chronic illness,
in J.L. Matson (coord.), Social behaaior and skills in children, Nes' York, Springer
Science, Business Media, p. 267 -299.
Robberecht T. (2004), Eoa et Lisa, Paris, P6re Castor Flammarion.
Rushena E., Prior M., Sanson A. 9i Smart D. (2005), A longitudinal study of adolescent
adjustment following family transitions, lournal of Child Psychology and Psychiatry,
vol.46, p. 353-363.
Rutter M. gi Quinton D. (1984), Parental psychiatric disorder: Effects on children,
Psychologicnl Medicine, vol. 14, p. 853-880.
Ryff C.D. (1989), Happiness in everything, or is it? Exploration on the meaning of
psychological well-being, lournnl of Personality and Social Psychology, vol. 6,
p. 1069-1081.
Sabourin P. (2010), Latence en question: quelle phase de latence pour les enfants victimes
' de violence?, Neiuropsychiatrie de l'Enfance et de l'Adolescence, vol.58, p. 41-.19.
Saint Mars D. (2003), La copine de Lili a une maladie gratte, Fribourg, Elvefia, Calligram.
Sandler I. ., Ayers T.S. gi Romer A .L. (2002), Fostering resilience in families in which a
parent has died, lournal of Palliatiae Medicine, vol. 5, nr. 6, p. 945-936.
Sandler I.N., Tein I.-Y., Mehta P., Wolchik S. 9i Ayers T. (2000), Coping efficacy and
psychological problems of children of divorce, Child Deoelopnrenl, vol. 71, nr. 1,
p. 1099-1118.
Schmitt E.-E. (2012), Oscar gi Tanti Roz, Bucuregti, Humanitas, Humanitas Fiction.
Schore A.N. (2003), Affect regulation and tlrc repair of the sef, New York, W. \(. Norton.
Schultz D., Tharp-Taylor S., Haviland A. qi Jaycox L. (2009), The relationship betn'een
protective factors and outcomes for children investigated for maltreatment, Child
Abuse nnd Neglect, vol. 33, p. 684-698.
Schumm J.A., Briggs-Phillips M. pi Hobfoll S.E. (2006), Cumulati'r-e interpersonal
traumas and social support as risk and resiliency factors in predicting PTSD and
Tratat de rezilienl5 asistatl r RezilienJl asistatl $i evenimente survenite pe parcursul copiliriei..
I
l" dep.ession between inner-city rvomen, loutnal of Truunatic Slress, vol, 19,
P.825-836.
Selekman M. (2005) Pa thuays to changi, New York, The Guilford Press.
^r.
6,
Sinason V. (2008), Finding abused children's voices: Junior-school living nightmares,
in R. Campher (coord.\, Violence in children: Ufiderslafiding and helPing lhose !,ho
I harnt, Londta, Kat ac Books, p.211-227.
Smith M. (2004), Parental Mental Health: Disruptions to parenting and outcome for
children, Child and Famil! So.ial lMork, vol.9; p.3-71.
Smith R.M. (1980), Anesthesiafot i{a,tts |ny' children, St-Louis, Itlosby.
I Solotareff G. (1990), xiki esl nnlade,Patis, L'ecole des loisirs.
Somers V. (2007), Schizophrenia: the imPact of Parental illness on children, Brilisft
lournol of Social wotk, vol, 3Z p. 1319-1334.
Sourkes B.M. (1980), Siblings of the pediatric cancer patint, in J. Kellarman (coord.),
I Psychological aspects of childhoLld catrcet, Springfield, Charles Thor.as, p. 47-59,
Sourkes B.M. (1991), Truth to life: Art therapy with pediatric oncology patients and
their siblings, ,Jornral of Psychosocial Oncology, vol.9, fi,2, p,81-96.
Statistiques Canada (2009\, La aiolcnce fatniliole au Canaila: u profil slalistique ( r. de
cal alog 85-224-X), Otta$'a, Ministerul lndustriei.
Sterling S.E. (1986), School-based i lcrt'efitiofi ptogrum for early latency-aged.children of
dioorce, TezA de doclorat nepublicat5, Universitatea Rochester.
Stem D. (1989), Le monile inleryerson el dn nourrissort, Paris, PUF
Stem D. (2000), Accordage affectif, in D. Houzel. M. Emmanuelli 9i F. Mo88io (coord.),
Dictiotnaire de psycholralhologie de l'enfafit, Paris, PVF.
Stolber8 A.L. Si Garrison K.M. (1985), Evaluating a primary Plevention program lor
children of divorce: The Divo(e AdjustmentPrcject, Anerican loutnal of Coitnttttily
Psythology, vol. 13, p. llr-12-1.
Stolberg A.L. $i Mahler J. (1994), Enhancing treatment gains in a school-based inter-
yention for the children of divorce through skill trainin& parental involvement and
transfer procedure, .fourrnl ofCofisllling and Clifiical Psychology, ,rol. 62, p.747-156.
Sveto-Cianci K. Si Lee Y. (2010), T\renty years of the Convention on the rights of the
child: Achievements in and challenges for child ptotection implementation,
measurement and eyaluation around the world, Child Abuse atld Neglecl, vol.34,
nr. l, p. l-4.
Tange C. (2003), Le placene t iles efifnnls: une biefilraitntte it risqrr, Bluxelles, De Boeck.
Tanner D. (2000), Crossing bridges over troubled rrrater? IVorking wiih children
experiencing mental distress, Sorial Wor,k Education, vo],.79, nr.3, p.287)97.
Iarter R., He8edus A., lYinston tr{. ii Alterman A. (1984), Neuropsychological, per-
sonality and familial charactedstics of physically abused delinqve ts, lout al of lhe
Anericon Acailemy of Child Psychiatty, vol.23, p. 668-674.
Ihompson M.P., Kasloi( N.J., Price A.W., Williams K. ii Kingree J.B. (1998), Role of
secondaly stressors in the parental death-child distress rel ation , lournal of Altnormol
Chtld Psychology, rol. 26, p. 35;-366.
C, ]OUROAN.IONESCU, S, IONESCU, EVEUNE BOUTEYRE, MARIA ROTH, LYNDA METHOT, DIANA VASILE
Tinsley B.J. (1992), The influence of familial and interPersonal factols on children's
development and associated cardiovascular sk, in H S Friedman (coord ), Hoslilif,
coping and health, tNashingtorr American Psychological Association, P' 189-199'
Trrssing H.L. 9i Valentine D.P. (2001), HelPing adolescents coPe with mental illness of
a parent through bibliotheraPy, Child ond Adolesce l Social l''lork lournal, vol 78,
ff-6, p.445469.
U. S. Department of Health and Human Services (2007), Child tttollreatntent 2005'
Washington, U. 5. Government Printing OIfice
Ungar M. (2009), Ove.Protective Palentin8: HelPing Parents provide children the
iight amount of risk and resPonsability, The Anlericd lournal of Fttt,lily TherdPy,
v ol. 37 , p. 258-277 .
UNICEF (2008), fie Stale of theworld's children, New York, UNICEF'
Van Broeck N. (2009), La rdsilience de l'enfant malade, in N. Nader-Grosbois (coord ),
Risilience, rigulalion el qualili de oie. ConcePk, irolualion et ifiteru'ltiofi, Lonva\^'
la-Neuve, Presses Universitaire de Louvain, P. 85-89.
Van Eerdewegh M., Clayton P. 9i Van Eerdewegh P. (1985), The bereaved children:
Variables influencing early PsychoPatholoBy, Btilish lourvl of Psychintry, \o1 147,
p. 188-19.1.
Verrept P. (1999), Tu me manques,Pais, Ltcole des losirs.
Walsh W.A., Dawson J. 9i Mattingly M.J. (2010), How are we measuring resilience
following childhood maltreatment? Is the resealch adequate and consistent? What
is the impact on research, Practice and Policy?, Ttatna' Violetce o d Abuse,\ol'17,
n.7, p.2741.
Watts-English T., Forston B., Gibler N., HoPPer S.R. li De Bellis M D (2006), The
psychobiology of maltleatment in childhood, ,lolll,,o, o/ Social lss es, vol 62' nt 4,
p.717-736.
Ive;b N.B. (2006), Worki1ll tlith tnunutlizeil yotth in child we[nre, New York, Guilford
Press.
WHO (2002), World report on health and violence, httP://whqlibdoc.\rho int/hq/2002/
9241545515.Pdt Publicat in data de 29 decembrie 2010.
Widom C.5., Kahn E.E., KaPlow I.8., SePulveda-Kozakorvski S. ti Wilson H W (2007),
Child abuse and ne8le.t: Potential derailment from normal develoPmental
pathways, NyS Psychologist, \1o1.19, P.2-6.
^r.5,
Wo;denJ.W.9i Silverman P.R. (1996), Parental death and the adjustment of school-aged
children, Ortega: .forrr at of Death I Dyi118, vol. 33, P. 91-102.
Woznick L.A. $i Goodheart C.D. (2002), Lioing .atitlt childhood concer: A Pnctical Suide lo
help familics cope, WashinSton, American Psychological Association
Zill N., Morrison D.R. ti Coiro M J. (1993), Long term effects of Parental divorce on
relathionshiPs, adjustment and achievement in I'oung adulthood,
iarent-child
ol F anrily Psychologq, ol. 7, P. 97-703.
I ounal v
Traiat de rezilientl asist.ti r Rzilienll asistatS lievenimente survenite pe parcursulcoPjlSriei "
 -1 "
VII, Continutul acestui capitol se va desfigura in jurul a doutr exemple.
vorba de schizofrenie qi de autism. Utilizand dat;le disponibile
Este 253
referitoare la
aceste douE tulbur;ri psihice importante in patotogia
copilului a adultului,
vom incerca se iustificem ptrtrunderea rezilienlei in domeniile$i
psihiatriei gi
psihopatologiei. OdatI definit acest loc, ne vom concentra
asupra'contribuqiei
pe care rezilienfa asistattr incepe se o aduci demersului
clinic.
Rezilienla persoanelor ca re
prezinti tu lburEri psihice: Schizofrenia
perspective de i nterven!ie Un punct de pornire: eterogenitatea evoluliei schizofreniei
Punctul de vedere traditional, pesimist, referitor la evolutia
Serba n Ionescu, Marli Stieffatre-Nascimento schizofreniei a
fost serios reanalizat in anii 19g0. Aceasti schimbare are
;i V6roniq ue Gouss6 (Andresen, Oades Si Caputi,2OO3). printre acestea
mai multe cauze
figureazi,,iluzia clini-
cianului", un fel de predileclie epidemiologice: medic]i nu povestesc
decAt
cazurile grave, care ingroagi statisticile pacientilor cu evolugie
defavorabil;.
Cu exceptia constatirii absenlei tulburtrrii de stres posttraumati( (TSPT) in Pacienlii cu evolulie favorabili, din contrd, nu se vor mai
prezenta la medic
situatiile susceptibile de a o produce, arareori se vorbegte de rezilienf5 in gi, astfel, nu vor figura in statistici.
psihiatrie Si psihopatologie. De un deceniu, .aceasti situatie este pe cale de a Au fost, apoi, inlocate alte explicatii, precum efectele secundare
se schimba, iar rezilienta iSi face treptat intrarea in lespectivle domenii. in
ale anu-
mitor medicamente psihotrope asupra func{ionirii psihice a pacientilor
plus, studiile publicate lasa de inteles ci pitrunderea sa va fi insotite de schizofreni, efecte care pot impiedica evolufii n priori iavorabile.
schimbiri importante ir:r ceea ce privette tratamentele, aduse mai ales de con- La alti pa-
cienti, o posibili evolutie pozitivi poate fi perturbatd de instalarea
ceptul de rezilientd asistati. Aceasta semnificd faptul ci promovarea rezilientei lor in rolul
de pacient psihiatric care se resemneazi si fie un recipient
in randul pacientilot cale prezinti tulburiri psihice va ocupa in viitor un loc pasiv al asistentei.
In cele din urm5, pentru alti pacienti, retragerea in-.aport.u mediul,
maior in tratarea a(estor persoane. care
reprezinti o stlategie de autoprotectie in fala reacliilor oitile stArnite
A avea o boali psihici gravi gi de lunge durata reprezenta o catastrbfi, atet de boala
psihici gi de persoanele care o manifestd, poate impiedica o evolutie
pentru persoanele suferinde, cat gi pentru membrii familiilor lor (Mannion, favorabili.
In 2005, Jobe pi Harrorv au trecut in revisti zece studii de urmarile
1996). Anthony (1993) vorbeqte, la rAndul siu, despre persoane care igi revin a
evolutiei pacientilor schizofreni, cu o duratE de cel pulin zece ani.
in lrma catastlofei psihologice pe care o reptezinte boala psihicd. in cazul Noue studii
provin din America de Nord: cele doui studii realizate de
familiilor, este adesea evocat; povara bolii psihice a unuia dintre membrii lor. \raiuant (196i),
studiul clinicii Phipps (1966), cel realizat in Alberta, Canada (1976),
Hoenig Si Hamilton (1966) fac deosebirea intre povara subiectivi - care se studiile
Chestnut Lodge (1984) 9i al Institurului psihiatric Columbia
concretizeaze prin reactii emotionale - gi povara obiectivS, reprezentati de irSAei, ,."t, ut
Spitalului de Stat din Vermont (1987), studiul Iowa 500 (1e90;
consecinlele financiare ii organizationale. in anumite familii, tulburarea psihici, in.doul spitale din Chicago (2005). Cel de-al zecelea este studiul
ii aceia reatizat
prezent; la unul dintre membri, genereaze o adev;ratA cdzA, iar Govigr (1994) internalional
pilot asupra schizofreniei (EpIS), realizat sub egida Organizatiei
merge pAni acolo incAt si vorbeascd despre un,,Cernobil la domiciliu". Mondiale a
S;nit5lii (1991). Mai exact, in acest ultim caz, Jobe Hariorv iau in considerare
9i
grupul Washington al EpIS.
'inlucrareasaLcsnr.:sttitfoit.sd'tdtu.e\sufctclesuit!tlinftbustl?),coviS(1991)retateaze In ciuda unei serii de imperfectiuni, fiecare dintre aceste studii permis
Iupta dusi de familie dup: ce fiul s:u a fost diaSnostical cu schizofrenie.
a leali-
zarea unor progrese importante in domeniul cunoFtjntelor
despre et,olugia

SERBAN IoNEscu, r,{ARLI srlEFFATRE.NAscli.(ENTo 5t vRoNIeuE GoussE Trat.t de r.zilienta asiltet,. Rezilienla persoanelor cdre prezintl tulburlri psihice: perspective de iniervenlie
I
schizofreniei. Aspectul negativ scos in evidenla de cele zece studii trecute in
1,, revisti de Jobe qi Harrow il reprezinte faPtul ce evolutia schizofreniei este
mai putin favorabilA comparativ cu alte tulburiri psihice. Din contrd, studiile
analizate aduc dovezi irefutabile potrivit cirora foarte putini dintre pacienfii
schizofreni prezintd o evolulie regresivi, iar un subgrup de Pacienli Prezinte
I
perioade de remisie. Procentele diferitelor subgrupuri de pacienti, definite '
in functie de tipul de evolutie, variaz;, in acelagi timP, de la o cercetare la
alta. Astfel, studiile longitudinale arati evolulii favorabile la 21 pAnt la 57%
I dintre pacienti.
in acest context, Jobe gi Harrow reiau problema fundamentald Puse de
McGlashan, care, in anul 1988, a publicat o inalizi a acesteia: in multitudinea
I de cifre referitoare la evolutia pacientilor schizofreni, ce aspecte se datoreaz;
diferentelor de ordin metodologic intre cercetirile efectuatel gi ce aspecte se
dato!eazi subtipurilor etiologice ale schizofreniei 9i traiectoriilor distincte ale
evolufiei bolii, care rezulti din interacliunea factorilor organici 9i de mediu?
lnteresul acordatin capitolul de fali problemei ridicate de McClashan provine
din {aptul ci aceasta scoate in evidenli una dintre parthiile imPortante de
creare a rezilienlei asistate: actiunea asupra factorilor de mediu care Pot
influenla evotutia intr-un sens favorabil. in acest scop este necesarE, in mod
evident, cunoagterea factodlor respectivi..
Pe de altl parte, studiile de urmirire a evolutiei, ca gi acelea asupra Prog-
nosticului evolutiei, arate cA factorii specifici pacientutui pot afecta intr-un
I mod serios evolutia $i ctr unii pacienti mai rezilienli decat a\ii pot deptrgi
episoadele psihotice. Tooth, Kalyanasundaram, GIover pi Momenzadah (2003)
noteazi ci profesionigtii din domeniul senet;tii supraestimeazi uneori rolul
I tratamentelor, uitAnd importanla eforturilor pacientului fi a resurselor sale
inteme in ameliorarea gi in restabilirea sa.
Discutand despre evolutia schizofreniei gi despre diferentele observate in
publicafiile disponibile, considerim importanti oferirea unei serii de pieaiziri
I
referitoare la conceptele de restabilire gi remisie. Defi in prezent suscite un
deosebit interes, conceptul de restabilirc nu este definit intr-o manierd con-
I
sensualS. in contextul tulburArilo! psihice, Fitzpatrick (2002) descrie trei
I modele de restabilire:
modelrtl medical, potrivit ceruia boala psihica este o boale fizic; (a cre-
- cind, timp de doi ani, persoana diagnosticati cu schizofrenie prezinte o func-
ierului, de fapt); in acest caz, restabilirea este considerati o revenire la
I lionare situati in limitele normale din punctul de vedere al simptomatologiei,
' lobe Ii Harrow (2005) mentioneazl dilerenle referitoare lar citenile de diagnosticare a schizo'
freniei, stadiile de evolulie a tulburirilor, metod.le de evaluare a evolutiei, tratamentele primjie
de pacienh, prelucr;rile statjstic ale dalelor clrlese.
I
I
SERBAN IONESCU, MARLI STIEFFATRE-NASCIMENTO 5I VERONIQUE 6OUSSE
I
starea anterioard de strnetate, ceea ce semnifice vindecarea bolnavului 255
(Withwell, 1999);
modelul renbilitare, conform cAruia boala este incurabild, dar pacientul
-
poate reveni, grafie eforturilor de reabilitare, la un mod de viali
asemindtor celui anterior debutului bolii (Anthony 9i Liberman,1992\;
- modelul dbilitare (,,empowerment"), in care boala psihicd nu are un
substrat biologic ai rezulti dintr-o cdz; emotionali puternici, produsl
de factori de stres (Ahern gi Fisher, 2001). infelegAnd ceea ce se petrece,
dispunind de o buntr dozi de optimism gi prin utilizarea tehnicilor de
abilitare, pacientul se poate vindeca gi igi poate relua rolul social deIinut
anterior, evitand, astfel, efectele etichetArii ca bolnav psihic.
in textele gtiinlifice, restabilirea implici disparitia sau diminuarea numd-
rului gi/sau intensititii simptomelor li revenirea la nivelurilor premorbide de
functionare. in majoritatea cazurilor, acest termen semnifictr deci absenta
bolii gi, in consecintA, vindecarea. Aceasti maniera de a concepe restabilirea
corespunde modelului medical descris mai sus. Aceast,i conceptualizare poate
fi adecvati in cazul afectiunilor medicale acute, precum tripa sau o fracturE.
Pe de alte parte, ea nu reflectA ce se petrece atunci cand o persoani suferi de
afecliuni cronice cum sunt diabetul, astmul sau, in cazul tulburirilor psihice,
schizofrenia. in aceste situa!ii, o reducere importanti a simptomelor in urma
aplicdrii unui tratament nu semnifictr disparilia procesului patogen subiacent.
Pe de altA parte, acest mod de conceptualizare a restabilirii nu explici faptul
cd experienta bolii, chiar daci a generat schimbiri de duratS/permanente in
raport cu starea premorbidi, nu impiedici revenirea pacientului la un mod
de funcfionare suficient de adecvat.
Definitiile restabilirii propuse de cercetitori diferi de la un autor la altul.
Acestea sunt definilii stabilite prin consens, ii nu intr-o manieri empiricS.
Bellack (2006) consideri ci restabilirea este un,,construct" multidimensional
gi subliniazi faptul cA nu existd un sistem de referintS (sau un ,,gold standard")
in funclie de care sd fie posibili evaluarea definitiilor disponibile.
Una dintre afirmatiile cele mai citate este aceea a lui Liberman li a echipei
sale (Liberman gi Kopelowicz, 2002; Liberman, Kopelorvicz, Ventura gi
Gutkind,2002). Conform acestor autori, putem vorbi de restabilire atunci
al activitetii la locul de munci sau la 9coal5 9i poate tr;i independent, intre-
tinand relatii sociale. Din punctul de vedere al simptomatologiei, o functionare
Tratat de rezilienlS asistatJ r Rezilienla persoanelor care prezint; tulbu r: ri psihjce: perspective de intervenlie

256 in Iimitele normale implici un scor moderat, de cel pulin patru, Ia itenli Brief
Psychiatric Rating care descriu simptome psihotice, de dezorganizare cognitivi
gi comportamentali gi simptome negative.
Cum restabilirea nu este o stare permanenti, Torgalsboen gi Rtind (2002)
sugereazi termenul de remisie completd, care ar caracteriza intr-o manieri mai
precisi fazele asimptomatice ale bolii. Dar aceasti propunere ridicd obiecfii
din cauza sensului atribuit in mod obignuit termenului de remisie. Grupul de
lucru asupra remisiei in schizofrenie (Andreasen, Carpenter, Kane, Lasser,
Marder gi Weinberger,2005) definegte remisia ca pe o ameliorare a semnelor gi
simptomelor centrale ale acestei tulburiri, intensitatea simptomelor rimase
fiind atAt de slabi, incAt nu mai interfereazi semnificativ cu comportamentul
pacientului gi se situeazi sub pragul utilizat pentru justificarea diagnosticului
de schizofrenie. Pentru membrii grupului, remisia se deosebegte de restabilire,
aceasta din urmi fiind descrisi ca abilitatea de a funcfiona in comunitate din
punct de vedere social gi profesional, in absenfa relativi a psihopatologiei.
Remisia ar fi deci un pas necesar, dar insuficient in direcfia restabilirii.
Viziunea pacienfilor (sau a consumatorilor, conform terminologiei utilizate
cu precidere in lirile anglo-saxoner) asupra restabilirii este foarte diferiti de
aceea intilnitd in textele gtiinfifice. Definiliile consumatorilor trebuie si fie
asociate cu migcarea pentru drepturile omului/persoanei gi cu schimbdrile
majore de atirudine in ceea ce privegte boala psihici gi bolnivii psihici, care
au avut loc in opinia publicd.
Pentru miscarea consumatorilor/pacienfilor, restabilirea este.un proces
care se deruleazl intr-o manieri neliniari. intr-unul din primele articole
publicate pe aceasti temi, restabilirea a fost descrisi in urmitoarea manier6:
un proces foarte individualizat, unic, de schimbare a atitudinilor, valorilor,
sentimentelor, scopurilor, capacitifilor $i/sau rolurilor unei persoane; este o
manieri de a trii o viafi satisficitoare, plini de speranli gi utild, in_ciuda
limitirilor cauzate de boali (Anthony, 1993). Aceasti viziune asupra resta-
bilirii le aminte;te lui Davidson, Schmutte, Dinzeo gi Andres-Hyman (2008)
cuvintele lui Camus din,,Mitul lui Sisif", si anume ci important,,nu este si te
vindeci, ci si trdiegti cu bolile pe care le ai."1
1 Este necesar, mai int6'i,si fie ficuti deosebirea htre nrigcrrea consunntorilor propriu-zisi pi n;rs-
carea constnntorilor suprrait!uitori (Ionescu,2010). Prima umiregte cregterea implicirii pacienSlor
in propriul tratament prin crearea de grupuri de intraiutorare gi sen'icii de susfinere A doua face
referire la un utilizator care a a\ut de suferit nu numai de pe urma bolii sale psihice, ci ;i a
tratamentelor psihiatrice, a neglijenlei si a actelor de brutalitate care erau curente cindva in
spitalele americane de psihiakie, ca gi peste tot in lume.
': Albert Camus, 7991, lvlihrl lui Srsif, Buoregti, RAO. (Mr.)
SERBAN ]ONESCU, MARU STiEFFATRE.NASCIMENTO 5I VERONIQUE GOUSSE
t-
Menfionim, de asemenea, formularea ,,a ti in restabilire", ceea ce repre- I
zinti, de fapt, a fi in curs de restabilire, elaborati gi susfinutd de persoanele
care triiesc cu o schizofrenie, formulare ce arate importanfa pe care o acorde
recupererii prezente a autonomiei Ei controlului asupra propriei viefi, in loc
de a agtepta la infinit momentul in care vor fi vindecate.
Rezilienla in familiile in care unul dintre membri
este diagnosticat cu schizofrenie
Marsh, Lefley, Evans-Rhodes, Anselr, Doerzbacher, LaBarbera qi p aruzzi
(1996) au realizat, in statele Unite, o ancheti nafionali asupra rudelor apro-
piate ale persoanelor diagnosticate cu tulburdri psihice. prin intermediul
Nntional Allinnce for the Mentnlly r/, (NAMI)
- Alianfa Nalionali a Bolnavilor
Psihic - acegti cercetitori au alcituit un egantion de 131 de persoane. Majori_
tatea celor care au participat la aceasti anchetr erau membri ai familiilor
nucleare: mame (54,4%), tali (12,6%), solii (9,2%), soli (4,6%), surori (5,1%),
frali (2,1%), fiice (2,3"/") 9i fii (1,5%). Restul eqantionului (3,L%) eraformat din
membri ai familiei ldrgite, de exemplu, bunici. varsta medie a participanfilor
era de 60,7 ani (cu vArste mergAnd de la 20 pAnd la g1 de ani).
Diagnosticul principal al membrurui famiriei suferind de o tulburare
psihici era: schizofrenie (53,4'/,), tulburare schizo-afecti vd (L3,7%), tulburare
bipolari (16%), depresie majori (rL,s%), tulburare de personaritate (1,5%) gi
alte diagnostice (3,1%). Unii respondenfi au susfinut prezenta unui al doilea
diagnostic (1.9,8%) qi cAgiva a unui al treilea (4,3%).
Dupi standardizare, rispunsurile la intrebdrile deschise adresate parti-
cipanfilor au permis calcularea unor scoruri compozite pentru trei tipuri de
rezilienfi fafi de tulburarea psihicd a unuia dintre membrii familiei.
Rezilienla familiald (raportati de 87,8% dintre participanfi) se referi Ia
urmitoarele dimensiuni: existen[a legiturilor intre membrii familiei si im_
plicarea in problemele familiale, punctele forte gi resursele familiei, cresterea
gi dezvoltarea familiali, contribufia la rezolvarea problemelor generate de
tulburarea psihicd a unuia dintre membrii familiei, gratificirile care provin
din experienfa traiului aldturi de o persoani care suferd de tulburiri psihice.
Rez'ilien[a personald, prezenti, practic, la tofi respondenfii (99,21/o), are
in
vedere: diferitele lor contribufii (fa1i de membrul familiei care suferi de o
tulburare psihici, fafd de ceilalti membri ai familiei, de alte familii, de siste-
mul sdnitSfii mentale, de societate in ansamblu); ameliorarea propriilor
Tratatde rezilien!tr asistatl r Rezilienla persoanelorcare prezintl tulburiri psihice: perspectjve de interventie

caractristici personale (intAlnindu-se cu boala psihici au devenit mai buni,
mai putemici $i mai capabili de a artrta comPasiune); cre$terea li dezvoltarea
lor personaltr (exprimAndu-se prin dezvoltarea de noi comPetente, Printr-o
:l congtientizare sporiti Si prin noi atitudini fattr de viald); ameliorarea stra-
tegiilor de adaptare; obtinerea gratificirilor Personale (ca urmare, de exemplu,
a participerii lor la restabilirea acelui membru al familiei care suferi de o
tulburare psihictr); faptul de a detine perspective mai bune qi de a-9i defini
l priorittrti mai adecvate.
Rezilienla acelui menbru al lonriliei care Prezitlti dingnoslic psihintric a tosl
observati in 75,6% din cazuri. Aceasti formi de rezilienttr se exprimi in
muttiple feluri, a ciror importanttr justificA Prezentarea lor deialiattr.
. cu schizofrenie: locul rezilienlei
in ciuda limittrrilor ce provin din prezenta unei tulburiri Psihice,
persoane au caracteristici personale pozitive, caPacit;ti, talente, daruri, ca
Si erperienta celor traite, a trebuintelor li obiectivelor lor;
. in tinp ce unele dintre aceste persoane au Potentialul necesar Pentru a se
restabili, toate au potenlialul necesar pentru a-Ei ameliora calitatea vielii.
Ele pot invita si faci fafi bolii duc6nd, astfel, o viati satisficetoare, cu sens.
. Ele aduc ceva in familie. Dincolo de participarea la responsabilititile c5-
minului familial, aceste persoane pot contribui la intirirea toeziunii fami-
Iiale Fi la dezvoltarea unui sentiment de satisfactie.
. Ele pot fi utile altor persoane cu tulburari psihice, angajdndu-se in aplrarea
drepturilor acestora.
. Ele contribuie la organizarea qi la modul de functionale a sistemului de
sanitate mentali ii a societitii in ansamblu. Pe tot Parculsul restabili!ii,
aceste persoane iii pot asuma noi roluri, pledind in favoarea schimberilor
constructive in sistemul sAnititii psihice Fi Pentru angaiarea, cu normi
partiale sau intreagi, a persoanelor cu un diagnostic Psihiatric.
Rispunsurile partenerilor care au fecut Parte din eEantionul studiat de
N{arsh et dl. (1996) au ficut obiectul unei analize separate realizate de Mannion
(1996)'. Acest subgrup, format din 11 solii, 6 soti fi o togodnici (13,8% din
numerul total), avea o varste medie de 54 de ani (cu o disPersie intre 20 pi
81 de ani). Diagnosticele partenerilor care Prezentau tulbur;ri Psihice erau:
tulburarebipolar6, depresie, schizofrenie ParanoidA Si tulburare schizo-a fectiv;.
I Pani atunci, numai Fadden, Bebbington si KuiPers (19S7) studjaser: Partenerii Pacienfilor
SERBAN IONESCU, LI 5T] E FFATR E - NASCIM E NTO SI VERONiQUE GOUSSE
'T,'IAR
Studiul realizat de IUannion s-a focalizat, gi e[, asupra celor trei tipuri de
rezilienti descrise de Marsh ef ai.: familiali, personalA li a partenerului cu
tulbureri. Acest ultim tip ne va atrage atentia. 9ase dintre lespondenli nu au
avut nimic pozitiv de spus referitor la partenerii lor diagnostica[i cu tulbur;ri
psihice. Ceilalti au dezvAluit mai multe dimensiuni ale rezilienfei partenerului
lor: caracteristici personale pozitive (precum curajul sau complianta la tra-
tament), prezenta semnelor de restabilire, ca gi participarea lor la aceasti
ameliorire, aportul lor la viala celorlalti membri ai familiei, altor persoane
suferind de tulburdri psihice gi promov5rii sindtSlii psihice in societate.
Drumul spre restabilire al persoanelor diagnosticate
aceste
Pornind de la rezultatele studiilor longitudinale realizate asupra per-
soanelor diagnosticate cu schizofrenie, Andresen cf nl. (2003) conceptualizeaz;
un model stadial al restabilirii. Ccle cinci stadii ale acestui model sunt
urmitoarele:
- firoraloriul, caracterizat prin negarea tulburirilor, confuzie, disperare,
confu zie identitard qi retragere autoprotectoare;
- conrliefilizoren, prezenti atunci cAnd persoana manifest; o licirire de
speranld intr-o viafi mai buntr 9i in posibilitatea restabilirii. Poate fi
generate de un eveniment interior sau poate fi declangat; de un medic,
de un,,altul semnificativ" sau de o persoani ce reprezinte un model.
Acest stadiu implici o congtientizare a faptului ci este posibil un alt
sine, capabil de restabilire, diferit de acela de,,persoane bolnavA";
pe parcursul stadiului numit p/egrifi,.c, persoana se hotir;ite sd dema-
-
reze travaliul de restabilire, face un bilant a ceea ce este intact in sine
insiii, un bilanf al forfelor qi al vulnerabilititilor sale. Pregitirea in-
seamni informarea in le8dturi cu boala psihici, cu serviciile dispo-
nibile, cu capacitStile necesare restabilirii. TotodatS, persoana se implic;
in grupurile de pacienti li relationeaze cu cei de aceeaSi tarst;i
- pe parcursul recorstrririi, are loc dificilul travaliu de restabilire. Per-
. soana care se afli in acest stadiu se angajeazd in formarea unei identit;ti
pozitive, ceea ce implici reevaluarea vechilor sale obiective ti valori,
stabilirea unor noi obiective qi depunerea de eforturi pentru atinge-
rea scopurilor dorite. in acest stadiu, pacientul trebuie se-gi asume
Tratat de relilint5 asistati . Rezihen[a persoanelor care prezint5 tulbu r: ri psihice: perspective de inrerventie
260 responsabilitifi pentru a Putea define controlul asupra bolii qi a vie[ii
sale. Trebuie si-qi asume riscuri, si fie gata si suporte dezamigiri qi si
o ia de la capit pentru a incerca din nou, mai bine;
- crerterea reprezinttr stadiul final al restabilirii gi poate fi conceput ca
solufia, rezultatul, incununarea procesului de restabilire. Este posibil
-
ca simptomele si nu fi dispirut complet, dar persoana care se giseqte in
acest stadiu gtie cum sd-gi gestioneze boala gi ce si faci pentru a avea
sentimentul cI este bine. Persoana este rezilienti in fafa dezamigirilor
viefii sale cotidiene, are incredere in capacitatea sa de a se redresa 9i
pdstreazi o viziune pozitivi asuPra lucrurilor. Duce.o viafi la fel ca a
celorlalji, o viafd cu sens gi privegte spre viitor. Persoana respectivd are.
o imagine de sine pozitivi, intrucAt consideri ci experienfa bolii psihice
a schimbat-o in bine, fdcAnd-o mai competenti.
Un alt drum de la boali la restabilire ne este ProPus de Geanellos (2005).
Pornind de la analiza tematici a 19 povestiri publicate (uneori anonim) in
Schizophrenia Bulletint, de citre persoane suferind de schizofrenie, Geanellos
pune in evidenli cAteva teme majore, corespunzAnd, de fapt, traiectoriei
urmate de aceste persoane de la debutul tulburirilor gi pAnd la restabilire. De
data aceasta, conceptul de rezilienli este Prezent in fiecare stadiu. Cele patru
stadii descrise de Geanellos sunt:
rezilienfi compromisi gi un sine
- fragmentareo, caracterizatd printr-o
vulnerabil;
dezintegrarea, stadiu in care rezilienf apare ,,zdrobiti", iar sinele copleqit;
- coleg de gcoali sau de serviciu) sd sustini acest sentiment qi si inlesneasci
reintegrarea, care implicd restabilirea rezilienfei qi a sinelui;
- o confruntare cu realitatea. Aceasti etapd poate fi considerati o ecluzi
- reconstrucfin, stadiu in care gdsim o rezilienli reinnoiti 9i un
reorganizat.
Reintegrarea se produce datoriti unei acfiuni congtiente a subiectului qi
sus{inerii celorlal;i. in loc de a rdmAne izolat ;i a lupta Pentru a menfine o
aparen!d de normalitate in fa!a dificultdfilor intAmpinate, pacientul diagnosti-
cat cu schizofrenie preia controlul, cauti ajutor gi dezvolti o serie de relafii de
susfinere. in acest fel, forfele destablizatoare incep si fie stdpAnitq, iar rezi-
lienla gi sinele ies la suprafafi.
' Periodicul Sehizollrenia Brllctirr publici in mod regulat mirturisiri scrise de persoane atinse de
schizofrenie.
SERBAN IONESCU, MARII STIEFFATRE.NASCIMENTO SI VERONIQUE GOUSSE
Reconstrucfia implici deprinderea abiliteFi de a gestiona implicafiile gi 261
consecingele unei tulburiri nedorite gi pentru aparifia cireia persoana nu a
fost pregititi, fiind vorba de evenimentul cel mai neaqteptat al vie[ii sale. in
acest stadiu se recurge la un compromis cu tristefea qi dezamigirea care au
generat o viafd netrditi din cauza bolii, la un compromis cu diferenfa dintre
realitatea ca atare gi ceea ce Geanellos numegte ,,ecoul ticut" a ceea ce ar fi
putut fi. Pentru a trii cu schizofrenia, este necesar ca sinele si invele sd-gi
cunoasctr propria naturi gi si congtientizeze necesitatea unei schimbiri
profunde, care str duci la un sine diferit, reconstruit intr-o manierd rezilienti.
Pentru Geanellos, rezilienfa reprezintd un continuum, mergAnd de la
manifesttrri aproape imperceptibile la manifestiri foarte intense. Din aceasti
perspectivi, o intervenfie ce urmiregte consolidarea rezilientei este posibild
in orice moment
gi in orice situalie. Aceastr manieri de a concepe rezilienla il
deosebegte de Andresen et al. (2003), pentru care rezilienta nu apare decat in
ultimul stadiu al itinerarului pe care ei il propun pentru atingerea restabilirii.
Bazindu-se pe o analizi aprofundati a procesului rezilienfei la persoanele
cu tulburdri psihice grave, Nascimento-stieffatre (2009) descrie mai multe
etape care nu au loc mereu in aceeaqi ordine, care se pot gi suprapune sau
asocia. Aceste etape sunt in numir de cinci.
. Sentimentul de n fi diferit de ceilalli, ,,bizar", recunoagterea faptului ci ,,ceva
nu merge", ci in existenfa sa intervine ceva nou. Aceasti constientizare nu
antreneazi obligatoriu punerea in funcfiune a mecanismelor, strategiilor
sau acfiunilor. Pentru ca schimbarea perceputi si capete un sens, este
adesea necesar ca o persoand din exterior (membru al familiei, prieten,
sine
(situati inaintea intririi propriu-zise in boala psihici), unde persoana
dezvolti strategii pentru a face fali noului eveniment care ii perturbi
existenfa. Aceste strategii pot lua forma unor mecanisme de apirare, pre-
cum denegarea sau negareal. Anumi[i pacienfi manifesti dorinfa de a evita
t Tenlmul dezegare acoperi urmitoarele doui sensuri: (a) refuzul de a recunoagte ca fiind ale sale,
imediat dupi ce le-a formulat, m g6nd, o dorinftr, un sentiment, care reprezinia surse tle conJ1ict.
Penku a fi denegare-apirare, este necesar ca enunful gi negarea lui si se refere la elemente
purtitoare ale unui conflict incongtient 9i refuzate din chiar acest motiv; (b) refuzul subiectului de
a primi,o interpretare exacti in ceea cel prive$te, din partea unui interlocutor (de reguli, un
psihanalist). Acest al doilea-sens.esie discutabil (interpretarea interlocutorului poate fi"gregiti).
Freudinsisti asupra echivalenlei denegare-rezistenftr, considerAnd ci refuzul interpretirii date
de psihanalist nu este decat rm semn al rezistenlei pacientului. pe de alti parte, ,,csrrda este
Tratat de rezilienll asistatl r Rezilienla persoanelor care prezinti tulburiri psihice: perspective de interven!ie
I
orice conversatie centrate asuPra tulburtrrilor lor. Acest eveniment este
l*, incircat de ambivalentr, intrucat Pacientii resPectivi revin fdre incetare
asupra dificultitilor pe care le intdmpin, in diferite domenii ale vietii lor'
ldrd a reuEi nici str le accepte gi nici str analizeze emoliile stArnite Din
I contr;, alti Pacienli manifesttr destul de repede, dupi aparifia primelor
simptomeaie hrlburirii, dodnfa aProape dureroastr de a le intelege $i de a
sciia de ele. Aceste Persoane Pot, chiar de la incePut, sl aibi sPeranle li
incredere in capacititea lor de a dePtrgi Perioadele de crizi gi pun iri
practici strategii Penttu a controla, Pe cat Posibil, consecinlele semnelor 5i
simptomelor tulburilii lor. Aceasti atitudine poate fi considerattr o primi
etapd a rezilienlei in fata bolii Psihice.
. A ioua etaPtr, debutAnd cel mai adesea odatd ce faza acuti a tulburtrrilor'
a trecut, este cea aintrebirilor care Pot dtce la inlelegerea, cel Putin Partiali'
a celor ce se iitAnplLi. ,,Cine sunt eu?", ,.Ce mi se intimpli?", ,,De ce mi se
intAmpl5 mie?" RdsPunsul dat intrebddlo! mentionate le Permite Pacienti-
lor o mai buni pozitionare in istoria lor familialtr, culegerea unor informalii
asupra tulburdrii Pe care o au, gisirea urui sens Pentru cea ce Ii se in-
timpli. Chiar Si atunci cand Sandirea continui si fie confuzi, aceste
infoimalii ii Pot ajuta si controleze mai bine tulburirile existente Si s'-li
sporeascl increderea in ei inpigi. Aceasti etaPtr le va Permite si se rePo-
,i1ioner" in laPort cu derularea ProPriei lor vieti, sa faci doliul viefii lor
anterioare, str inceaPl se accePte situatia actuali, a cirei evolutie remane
incerti.
A intelege ceea ce s-a Petrecut este similar cu a-9i insuQi experienfa bolii
psihice printr-un travaliu de elaborare, ceea ce-i va permite Persoanei si nu
mai nege o evidenltr care face parte de acum incolo din istoria sa Personali'
Totuii, simpla intelegere nu este suficientA, manifesttrrile tulburirii psihice
intelese in contextul in care au
9i schimbiiile pe care le genereazi tlebuie
fost treite, a cipeta un sens. DacA este vorba de o agresiune, de un
Pentru
eveniment exterior cu caracter traumatizant care Pitrunde ilicit in viata
unei persoane, este imPortant sd se factr distinctia intre ceea ce este ProPriu
ce s-a Petrecut,,nu este eu'
9i ceea ce vine din exterior. A inteleSe ci ceea
nu este al meu" \'a Permite libertatea de a actiona din nou, de a restabili
proglesiv controlul asupra celor ce se Petrec. Din contrtr, atunci 6ind este
vorba de evenimente interioare, Precum tulburerile psihopatologice care
unei PercePtii rt'simtile drePt Periculoasesau dureroas
definit; ca actiunea de a retuza realitatea
pentru Eu (krnescu, Iacquct 9i Lholt 1997/2001).
SERBAN IONESCU, MARLI S'IIEFFATR-NASCIMENTO 5I VERONIQUE GOUSS
pettund in psihic, atata timp cat pacientul implicat nu va incerca si-ii
inteleage boala, str-i observe manifesttrrile 9i si stabileasci legAturi cu
mediul siu, nu va putea controla consecin[ele tulburilii asupra diverselor
aspecte ale vielii sale.
O alte etapi in dezvoltarea procesului de rezilienftr este aceea in care
pacientul prezentand o tulburare Psihictr este in misurl si acorde incredete
ulai olle ltersoate. Pentru a ajunge acolo, Pacientul trebuie sa lucreze cu
sentimentele de rugine qi de culpabilitate pe care le genereazi, foarte des,
boala psihici. Faptul de a avea incredere in cineva, de a se simti accePtat li
inteles, incuraieaze pacientul se-gi Plraseasctr izolarea. Aceasta incredere
poate fi adresatA unui prieten, unui membru al familiei sau unui Profesionist
'Increderea
din domeniul sinit;tii mentale. face loc limbajului, iar limbajul
dtr un sens celor intamplate li Permite Proiectarea in viitor.
Pe baza schimbErilor produse pe parcursul etapelor precedente, Pacientul
psihiatric este in misurd sn lacn latn adoercitdtii tulburirii sole ltsihicc li
consecinlelor rcesfein. Rezilienta se instaleazi deci Progresiv, ca urmare
a unor incercEri ce-i pe!mit pacientului si testeze strate8ii, s;-ii acorde
incredere pe baza reuiitelor sale, chiar dacd acestea sunt minime ExPe-
rienta succesului il incurajeaztr si elaboreze strategii mereu mai eficiente.
in acest context, rectrderile pot deveni pentru Pacient ganse de a-ii cunoaite
mai bine boala ii de a crea noi strategii in vederea Prevederii reciderilor gi
a unei mai bune adapttrri sociale qi profesionale,
A cincea etaptr este aceea in care pocientul ii as nll ihtPeratiaele ce lifl cle
trutafieti. in cazul persoanelor care suferd de tulbureri PsihoPatologice
trave, tratamentul este adesea foarte constrangetor, intrucat imPlici admi-
nistrarea zilnictr a medicatiei, vizite frecvente la medic ai urmarea unei
psihoterapii de lungl duratA. Din aceste motive, a se ingriji poate deveni o
presiune dificil de asumat. Cel mai adesea, numai prima Parte a tlata-
mentului este acceptati. Prin urmare, numerogi pacien{i dau dovadi de
noncomplianttr 5i evolutia lor PanA atunci favorabili risci si fie intreruptd
de o recidere. Asumarea tratamentului este deci un demers dificil pentru
menfinerea la un nivel adecvat a procesului de rezilienti.
Implicalii in sfera practic5
Raportul Comisiei prezidenliale americane,,Noua libertate" deschide
perspective foarte incurajatoare referitoare la tulburirile psihice: ,,rr-e 96ndim
Tratat de rcalienls asist.tA r Re2ilienla persoenelor car Prezjnt: tu lburtrri Psihice: PersPe(tive de intervenlie

264 la un viitor in care fiecare persoani ce prezinti o tulburare psihici se va
restabili, un viitor in care boala psihici va Putba fi preveniti sau vindecati, un
viitor in care boala psihici va fi depistati din timp qi in care orice persoand
avAnd o boalS psihici va avea acces, in orice stadiu al viefii sale, la un tra-
tament eficient Ei la sprijinul esenfial Pentru a trdi, a munci, a studia 9i a
participa in totalitate la viafa comunitifii sale" (New Freedom Commission
on Mental Health, 2003, P.1).
Textul raportului continui specificAnd cd transformarea sistemului ile
sinitate mentali nu se poate realiza dec6t daci ingrijirile acordate se focali-
zeazd, asupra,,dezvoltirii abilitdfilor consumatorilor de a face fa]i cu succes
provocerilor viefii, asupra facilitirii restabilirii qi asupra construirii rezilien{ei
Ei nu numai asuPra gestionirii simptomelor"
(p. 5).
in contextul creat de migcarea consumatorilor, conceptul de restabilire
antreneazi un nou model de tratament gi conceptualizarea unor noi posibile
cdi ale procesului de restabilire. Pentru ca restabilirea si se realizeze, este
necesari indeplinirea anumitor conditii interioare gi exterioare (Jacobson gi
Greenley,2001).
Condiliile interioare cuprind: (a) speranfa c5 restabilirea este posibili;
(b) declangarea unui Proces care sd duci la un sine separat de boal6 9i la
dezvoltarea unei serii de abilitili necesare pentru a face fali simptomelor;
(c) abilitarea (sau entpou,ernrcnt-ul), care atenueazd sentimentul de neputin[d
qi de dependen[i generat de tratamentele clasice din domeniul sdnit5lii
mentale; (d) conectarea, care implici restabilirea legiturilor sociale.
Condifiile exterioare sunt formate din politici gi practici care contribuie la
restabilire: (a) recunoagterea drepturilor omului (sau ale persoanei), incluzAhd
lupta impotriva oricdrei forme de stigmatizare gi de discriminare fa!6 de
persoanele care sufer6 de oboali psihici; (b) dezvoltarea unei culturi pozitive
in ceea ce privegte restabilirea, care valorizeazi cregterea personald, respectul
gi speranfa; (c) existenfa serviciilor focalizate pe restabilire, care favorizeazd
speranfa qi abilitarea qi includ pacientul-consumator in calitate de partener,
pebaza unei relafii de respect reciproc.
in 2004, cu ocazia unei conferinle de consens asupra restabilirii gi trans-
formirii in domeniul sinitilii mentale (Substance Abuse and Mental Health
services Administration, 2005), a fost propusi o listi exhaustivd a caracte-
risticilor serviciilor eficiente focalizate pe restabilire. Restabilirea-este con-
ceputi intr-un sens holistic (intrucAt se referi la corp, la psihic gi la comunitatea
in care trdiegte persoana ce suferi de tulburiri psihice) gi neliniar (pentru ci
reprezinti o dezvoltare continud, intrerupti de recdderi ocazionale). Serviciile
SERBAN IONESCU, MARU SIIEFFATRE-NASCIMENTO VERONIQUE GOUsSE
'I
primite trebuie si fie centrate asuPra persoanei, individualizate in funcfie de
265
trebuinfele, preferinfele 9i experienIele fiecdrei Persoane'
Berieficiarii serviciilor trebuie si faci alegeri, s5 poatd lua decizii, si-9i
controleze gi sd-gi hotirasci propriul Parcurs spre restabilire. Pentru a-9i
asuma responsabilitatea ProPriului drum spre restabilire, beneficiarii servi-
ciilor trebuie si fie formali Ei suslinufi Pentru a-9i exercita alegerea qi a lua
decizii.
Restibilirea valorizeaz| qi se clidegte pe resursele qi pe capacitilile bene-
ficiarilor de a gestiona situafia. in procesul restabilirii, un rol important este
jucat de suslinerea Pe care gi-o acordi reciproc beneficiarii'
in realizarea restabilirii, un rol esenlial il joacd protejarea drepturilor
pacienlilor, precum gi eliminarea discrimindrii 9i a stigmatizirii. Restabilirea I
irebuie conceputi ca mesager al speran$ei ci persoanele diagnosticate cu
tulburdri psihice pot dep69i obstacolele cu care sunt confruntate qi cd o pof
sconte ln cnPdt. I
in cele din urmi, conferinfa din 2004 a subliniat ci elementul-cheie in defi-
nirea restabilirii este speranla!
I
Autismul gi celelalte tulburiri Pervazive
ale dezvoltirii I
Diversitatea tipurilor de evolulie
studiile asupra evoluliei pe termen lung a autismului incep sd apari in
anii L950 gi 1950 gi sunt marcate de serioase probleme de ordin metodologict'
doud
Conform lui Tsatsanis (2003), pebaza acestor studii iniliale s-au impus
rezultate:
autigti rimAn autigti la adolescenli qi la vArsta
-.majoritatea copiilor
adulti, diagnosticul este stabil, chiar daci modalitatile de evolutie
variazdmult (o evolufie suficient de buni gi bund in domeniile ;colar,
social gi profesional fiind observati la cel pulin un sfert dintre subiecfi);
r problemele metodologice care ingreuneazi interpretarea datelor referitoare la evolufia cazurilor
de autism sunt numeroase: efeitivul redus aI populafiilor studiate, diferenlele in
privinla
instrumen-
modului de recrutare a subieclilor 9i a manierei de stabilire a diagnosticului, absenta
adecvati a
telor adeo,ate pentru studii longitudinale privind eYolu$a (Permitand acoperirea
tranziliei de la o virsii la alta).
I
Tratat de rezilienll asistattr r Rezilienla persoanelor care prezintS tulburlri psihice: perspective de i nterventie
I
 ---L--: L:n6.^t^la -?eflrm profesor 20
sindrom AsPerger in situatia de a ocuPa Posturi bine cotate' Precum I
266 - coeficientul de inteligenltr 9i dezvoltarea limbajuiui (ii, mai.ales,
de astronomie, chimist sau matematician'
prezenla inaintea varstei de 6 ani a unui limbai ce poate servi comu_ "' studii realizate asuPra unor Persoane
nictrrii) sunt cei mai buni predictod ai evolutiei. it".i.i'i" ,""ote rezultatele a sase mai mare de 70' Howlin (2000) consta-
ot";;;;; ;;tism Ei a'And "" IQ
Astfel' ProPorlia celor care
La 28 de ani duptr aparilia articolului in care a fecut prima desc ere tl c, Ia vatsta adultA evolutia este foarte variabilS' care
variaztr intre 5 ii 44o/o' cea a Persoanelor
sistematictr a ceea ce numim acum tulburare autistl, Kanner (1971) public5 o au un loc de muncd remunerat Procentele
semiindePendenttr' intre 16-li 5oo/o
ancheti asupra evolutiei a 11 cazuri princeps. Datele culese de Kanner cu duc o viattr indePendent' sau 16 44% Diferentele constatate
cuDrins;intre 8i
ajutorul Barbarei Ashenden, asistent social la Johns Hopkins Hospital, scot in evolutive considerate bune erau de evaluare a
dintre instrumentele
evidenla trasee evolutive foade diverse. Acestea merg de la,,un real succes,, de Howlin ar rezulta din difereirlele se
de recrutare a subieclilor' La
acestea
(cazurile lui Donald T. 9i Frederick Creighton, care dau dovadtr de o foa e rezultatelor evolutigi'9i modalititite studidte' deoarece nivelurile
adaug, regiunea de Proveniente
l o"t'outt"lo'
mare autonomie) la pacienti cale gi-au petrecut, practic, ihtreaga vial, in disponibile variazl
institutii de asistenle, care.,9i-au pierdut vitalitatea,,Fi al ciror coeficient de domiciliu pi serviciile de sustinere
,*t'
"t.i"ilt"i",
ie Ia un toc la altul, de la o larl la alta'
de inteligenli s-a diminuat considerabil (precum Barbara K., Richard M.,
din Marea Britanie a efectuat o analize
Virginia S. sau Charles N.). Societatea nationale a autismului
in 1973, Kanner publici un studiu de observare a evolutiei celor 96 de ,-0",,""i o"-i.rd o: "'::l: ill.liJl,:1#';,t:;j".T|]iT:'i:i .:t:'j;'"|l:
persoane pe care le-a examinat cind erau copii gi care aveau acum 20_30 de autismului (cu o functionare la n nivel inalt
ani. Rezultatele aratA ci, in marea lor majoritale, acestea aveau un zultatele (vezi Barnu'd, Hu'uuy'
Pott"' Ei Prior' 2001) arat; cI la un
trad !idicat trlicsc intr-o manier' comPlet indePendenta
de dependenlA, un mare numir dintre ele fiind institutionalizaie. Totugi, de functionare, 37o dintre autiSti
unsprezece lucrau, avand ocupatii merg6nd de la contabil, tehnician de Iabo_ I-;?,H; ;;f l'""1Ant' l':1i':jiil:"":fff;:"'f ::l[","""'i"'il;':]i:
;
rator gi meteorolog pini la muncitor necalificat int!-un restaurant. gapte traiului cotidian fartr aiutor'
un nivel inalt de funclionare pi la 2%
petsoane locuiau singure gi doar una (care devenise compozitor de succes) se obseNate la doar 12% dintre "'ti'iiiit'
cAsitorise Si avea un copil. Degi majoritatea f;ceau parte din cluburi sau dintre cei cu o funclionare 'tuual
iu t"t" doutr extrem ale continuumului
gr% airitre subiecti nu sunt deloc implicali social
in
grupuri (de muzictr, sport, bridge sau enoriagi), putini aleau relatii apropiate eradului de funclionare, de
sau intime. Chiar daci numai l1-12% din 96 de persoane evoluaseri pozitiv, :;";,;;;;;il;ius, :2% din populatia studiate Prezinti Probleme
Kanner rimAnea optimist in privinla plognosticului persoanelor suferind de sinitate mentaltr asociate autismului' stare
autism. El considera ci acesta va fi mai favorabil pe misurtr ce tulburarea va Conform unei opinii universal
imp5rtliite' autismul ar rePre.zenta o
1990) Cu toate acestea' sunt dis-
fi cunoscuttr gi vor fi ftrcute progrese in domeniul educational li telapeutic. gravtr, cu un Prognostic '"'u"ut 6tiitu"a' indeca te ln acest sens
se vorbegte despre cazu ri .v
Aceasti predictie a fost partial confirmati, intre 1960 ii 2000 producAndu_se o Donibile publicatii in care
tratate de Ann Bergman (1965)'
scidere rapidd a numirului de persoane ingrijite in institutii Si crescand ooate fi citat cazul lui Ellie' tanitu "titia
cum acest coPil autist se transforme
proporlia celor incadrate in munci (Howlin gi Goode, 1998). B:ffi"il;;;;;;;;ia""""Pn" ""ttr
in primele sale rapoarte, Asperger a intocmit un tablou pozitiv al evolutiei intl.otanileatrtrgitoale,u.a,"l.,o,ui,",inspecialintona|ia,estenormalS.
devine mama a doi coPii de care
se
pacientilor prezentand sindromul care-i poartA numele ii care face parte, ca
ii Urmeaze studii medii, se cisitoreite' v'ideo dispo-
autismul, din tulbur;rile pervazive ale dezvolterii (cf. Irith, 1991). Aceitia ocup5, chiar dacd intamPini ou'"tu'"
p'oUl"t" Documentele
erau capabili str-pi utilizeze talentele gi interesele pentru a obtine un loc de in p'i'i"1u diagnosticului initial' altfel putand lua
Hi;;;r;;;lnaoi"tl
munci gi a se integra social. Apoi, Asperger, care a!,usese posibilitatea si naitere intrebtrri in aceastA Privinte'
examineze Fi sA ulmireasc; mai mult de 200 de pacienti care prezentau evaluarea evoluiiei
I in faloarea utilizirii catitilii lietii Pentru
acest sindrom, gi-a nuantat viziunea in privinla prognosticului. El a prezentat Burgess fi Gutstein (2007)Pledeaze
autiste'
totugi traiectorii de viatA care aduseserd nilte persoane diagnosticate cu Persoanelor

SERBAN IONESCU, MARU ST]EFFATRE-NASCIMENTO

Tr.ttd.rrili.n!5esi$atlrRezilienlapersoanelorcarePrezintttulburiripsihice:persPecn'edeinte^enfie
5I VERONIQUE GOU55E

_p3
8r:llrJ trtrd
 Cum se aplici notiunea de rezilien!5 tulburirilor
268 Cazuri precum acela al lui Ellte nu sunt unice qi anumili autori au.admis 269

cE unii copii prezent6nd tulburiri din spectrul autismului s-au restabilit sau
au pierdut manifestirile comportamentale ale unei tulburiri a cdrei din spectrul autist? I
origine
este, potrivit cunogtinfelor noastre actuale, biologic5, genetici (vezi
Helt, Utilizarea nofiunii de rezilien]a in sfera tulburtrrilor din spectrul autist
Kelley, Kinsbourne, pandey, Boorstein, Herbert gi Fein, z-ooa;. insa debuteazi cu studiile astpta fantiliei in care trSiegte o persoani prezentind
alli autori
afirmi ci respectivii copii, chiar daci prezinti amelioriri indiscutabile, ar, astfel de tulburiri. Au fost concePute mai multe modele teoretice pentru
a
I
continua si prezinte deficite tipice pentru aceastd tulburare, precum probleme explica situafia apiruti atunci cand unul dintre membrii unei familii este
in planul interacfiunilor sociale gi al comunicirii (Mundy, 7gg3). atins de o boald sau de o incapacitate cronicd'
Pornind de Ia aceste dezacorduri, Kelley, Naigles gi Fein (2010) au compaiat punctul de pornire il constituie lucririle lui Hill (1,949;7958), care a studiat
un grup de copii autigti cu,,evolufie optimi" cu alte dour grupuri lucrului
asemdndtoare familiile sepa.it" i., ti*p,.rl rizboiului gi stresul astfel generat. Pe baza
din punctul de vedere al varstei, sexului qi I.e.-ului nonverbal. Aceste numit clasic, al stresului fami-
doui cu aceste fimilii, Hill a propus ntodelul ABCX,
grupuri erau formate: unul din copii cu ,,dezvoltare tipici,,, iar celilalt, din . lial. Potrivit acestui autor, trei factori pot precipita criza familiali (desemnata
copii apar$inand spectrului tulburirilor autiste si care continuau si prezintd cu litera X in modelul propus): evenimentul Senerator de stres 9i
suferinfele I
un astfel de diagnostic. Copiii din grupul cu evolufie optimi fuseseri
anterior pe care le produce (A), resursele de care dispune familia Pentru a face fafi
integrafi intr-o clasi obignuitd, aveau (la ultima evaluare gcolari) un stresului (B) gi maniera in care familia defineqte evenimentul stresant (C).
Ie mai
mare de 70, fuseserE diagnosticafi anterior (cu ADI-Rr, de citre un
profesionist Pebaza studiilor longitudinale calitative 9i cantitative, modelul lui Hill a I
specializat in fulburdri pervazive de dez'oltare) cu acest tip de tuiburare, evoluat, transformandu-se in modelul dublu ABCX (McCubbin 9i Patterson,
dar
nu mai prezentau (la aplicarea ADos-G'1) astfel de tulburdri, nu primeau 1gg3a). Aceastd evolu(ie a fost determinati de trei observalii:
(a) in fala stresu-
tratament mai mult de o ori pe s6ptimand (de exempru, o ori de lui cronic, sistemul familial ajunge in situafie de crizi, trebuie sd se reorga-
ortofonie
sau una de terapie ocupalionald) gi nu beneficiau de niciun ajutoi qcorar nizeze;i si-gi schimbe modurile de func[ionare; (b) factorii care fac parte
in clas5. din modelul lui Hill nu sunt suficien{i Pentru a explica variabilitatea tipurilor
Rezultatele obtinute de Kelley et or. aratdci autigtii din grupur defunclionarefamilialiPeParcursulperioadeipost.crizi;(c)ie5ireadin
cu evolufie
optimE prezinti scoruri situate, de asemenea, in rimite oo.*ui"
post-crizi este adaptarea. Adaptarea (desemnati drept factor XX in acest
nou
- gi, cel mai
model) reflecti efoitul familiei Pentru a echilibra cerinfele la care este supusi
adesea, mai bune decat cele obfinute de subiecfii grupurui
apargin6nd spec-
trului tulburirilor autiste la instrumentele destinate si evaiue ze: prezenla/ capacitdlile de care dispune. Cerinfele, considerate ca o veritabili
- gi resursele gi
.stivi,, de solicitdri sunt desemnate, in modelul dublu ABCX, prin
absenla simptomatologiei autiste, funcfionarea adaptativd, prezenla/absenia semnul
problemelor comportamentale, funcfionarea limbajului gi comunicarea. sunt desemnate prin acela de BB. Un
Con_ AA, in timp ce resursele gi capacitifile
form acestei cercetiri, cel pufin caliva copii diagnosticali cu tulburiri
din alt factor (desemnat prin semnul CC) fdcAnd parte din acest model il repre-
spectrul autismului pot prezenta evolufii absolut excelente. Cercetirile zinti maniera in care familia evalueazi evenimentul generator de stres 9i

'iitoare'or trebui si precizeze cum s-a ajuns la aceste evolutii si care sunt
factorii care i-au plasat pe astfel de traiectorii de dezvoltare.
incercirile/suferinlele Pe care le provoacS, schirnbirile ce au loc, capacitdlile
de care dispune, compatibilitatea schimbSrilor din familie cu trebuinlele 9i
stadiul de dezvoltare il fiecerui membru al familiei, ca qi coordonarea schim-
birilor familiale gi sinergia lor cu toate aspectele func{iondrii famiiiale 9i cu I
trebuinfele sistemului familial. Adaptarea constituie instrumentul prin
care
tensiunea qi realizeaz| armonia qi echi.
familia produce schimbirile, reduce
Diagnostie lntensira librul familial. l
'4ttism - Reaised, elaborat de Lord, Rutter gi LeCouteur (1995).
ln acest caz, instrumenhrl utilizat este Ailtisrr Diagnostic obsentatiott Schedule PunAnd accentul asupra proceselor familiale implicate in adaptarea post-cri-
- Giitrcric, creat de
Lord, fusi, Lambrecht, Cook, Leventhal, Dilavore] pickles
5i Rutter (2000). zi, modelul dublu ABCX s-a transformat intr-un model rdsptrrrs ttjustnre 1i

SERBAN IoNEscU, I"iIARu STIEFFATRE.NASCIMENTo

5I VERoNIQUe coussE Tratat de rezilienll asistati r Rezilienla persoanelor care prezinti tulburtrri psihice: perspective de interventie
I
adaptlre familialit (RAAF) (McCubbin 9i patterso& 19g3b). iri acest nou model, tulburerilor
factorii de protecfie familiali ocupe un loc important. Modelul RAAF a fost Dar autismul gi celetalte tulburAri din sPectrul siu sunt exPresia
aPar foarte devreme, Perioadei intra-
t testat in familii in care un copil.prezinte afecfiuni cronice precum fibrozd de neurodezvoltare care Pe Parcursul
care existA
chistici,-mielomenigocel sau paralizie cerebrali. Astfel, s-au evidentiat tipa!e uteririe. Din acest motiv, autismul poate fi considerat o tulburare
sau tipologii familiale de funetionare care reprezinti predictod importanti de la naltere, indiferent dacd simPtomele care il caracterizeaza sunt Prezente
ai
adaptirii gi ai funcliondrii post-criztr. printre aceste tipologii (desemnate cu sau nu de la naltere.
I Wilis (2006) ProPune lergirea teoriei
semnulT), cele mai proeminente ar fi acelea asociate cu rege;erarea, rezilienta, Pornind de la aceste constatdri,
traditionalismul ii ritmicitatea. Luarea in calcul a factorului T a condus Ia rezilientei, Pentru a include persoanele care Prezinti tulburdri
congenitale de
,U odehi tu;refic rcziiotld o autismulni (MTRA) este un model
elaborarea model ului T-dublu ABCX. iipuf
I O alttr etapi in dezvoltarea modelelor de reactie familial; la stres este
"i.iit.uf"i.
aitemativ, care incearcA sd treace Peste PrdPastia ce se PresuPune ci exist;
reprezentati de modelul rezilienti a ajusttrrii $i adaptlrii Iamiliale in fafa intle autism sau, Pe de o Parte' Qi cercetarea li
li tulburirile din sPectrul
stresului. in acest model, factorii je risc, de proteclie'91 a" iurtuUiiir. a"uir, demersul clinic asociate rezilientei, Pe de altl parte'
MTRA se caracterizeaze
tuturor
I mai importanti; se tine seama, de asemenea, de rezultatele cercetd lor asupra prin: (a) o orientare ecosistemici, ceea ce PresuPune imPlicarea
familiilor provenite din diferite grupuri etnice gi culturale gi se ia in calcul sistemelor usociate Pacientului, Punandu-se un accent
deosebit Pe Pacient Si
evaluarea funcqiontrrii familiale, la niveluri multiple (Mccubbin (b) o focalizare asuPra resurselor persoanei' ceea ce Permite
9i McCubbin, familia sa;
1993; McCubbin, McCubbin, Thompson gi Thom pson, 1,99517996).
I
abilitarea Pacientului 9i a familiei sale'
Ulterior, au fost propuse gi alte modele teoreiice pentru a explica efectele riscul
Factorii de stres la care Pot fi exPuqi autigtii duPa nagtere creeazi
stresului asupra familiei. in aceast; categorie intrj modelul contextual al
unei patologii mai severe. Ea poate fi formati dintr-o alti tulburare -
ca' de
stresului familial (Boss, 1987) gi modelul de orientale sistemic5 a stresului fi
familial (Burr, Klein gi Associates, 1994). u""-ptr, aJpr""iu - sau Poate fi asociatA autismului in acest ultim caz' ar
cu tulburlri grave
vorba despre o evolufie spre o forml mai gravi de autism'
I
alt pas semnificaliv in apropierea conceptului de rezilienld de cimpuJ
.Un de comportament gi ugreiivitate Favorizarea rezilientei in cazul tulburdrilor
tulburirilor din spectrul autismului a fost deplpit odati cu.trecerea de la
contextul familial la persoata diatnosticate cu icest tip de tulbur!ri. punctul itn rp"i -t autismulii ar trebui si conduci deci la Prevenirea problemelor
adaPtare sociali 9i
I de pornire al acestei noi contributii este reprezentai de faptul ci modelul de comorbiditate 9i la evolu{ii care str Permite o mai bune
teoretic actu-al subiacent conceptului de reziiienltr este incompatibil cu ideea profesionaltr.
ce per.oanele autiste pot fi reziliente sau pot beneficia de programe menite
sA le cl;deasc,i rezilienfa. De fapt, modelul teoretic actual iostuleazi ci
I procesul de rezilienltr impiedici instalarea tulbur;rilor psihice la persoanele Stres;i rezilienlS in familiile in care tr;ielte un copil autist
care sunt supuse efectelor adversiteFi, stlesului sau traumelor. Aceste in general'
soane nu prezintA tulburiri psihice
per_ Studiile realizate pAni la inceputul secolului XXI au subliniat'
9i, cu atat mai putin, o tulburare de stres unui coPil autist'
I Dosttraumatic. efectele negative pe care le are asuPla familiei Prezenla
(cel mai mamele)
Parinlii copiilor auligti care au fost studiati adesea Prezentau'
: Pe pardrsul r:2i1ti dc nl state, famitia uhtizeaza zrtnic hparete mai multe sau mai grave' o stare psihologici
e).rstenre penrru a stabili un intr-adevir, Probleme Probleme
cchilibru intre.erinlele Ia .are esre supus: ricapacir:rile (at;. pe lcrnn s-.i depresivi decat Perintii
mcnrlnn rd un rrrel minim schimb;nlp sistemului rdmilial. Aceasu
i"mt," **",.t ,: de bine mai redusi, mai mult stres, Pireau sA fie mai
I etapt cbnrinut pinr c;nd
cemlele depa:"ic scrnrufi(dtiv capacrtatite famitiei he prin p-a**"'"
,-ri *"*,r*t .op:itor.u dezvoltare numiti tipici, dar qi decAt Parintii coPiilor PrezentAnd
sncsant. he Fmtr-o acumutare a tensimilor In acet momenl apar
falruLa]' Ahrnci podre intet|eni ,]ia dc adaptate,i^.*", p*t*
"",
criTd si deTorsanjzarea ai)aUilitali Precum sindromul Down sau sindromul X fragil (Holror-d 9i
r"* r"li,i,.iiu ,irir"",a
McArthur, 1926; Rodrig.,e, Morgan qi Geffken' 1990; Bourma Schlreitzer'
qi
upare oe nncnunare. t,e parcursut acestei erap de adaprare se" pot restabili "oi
echilibrul $i orSa- Homatidis si
I :
nizarea familiala utterioare crizei.
1990; Dumas, Wolf, Fiiman 9i Culligan, 1991; Konstantareas'
lD lucara realizai, de \Iccubbin, Olson Larson (1996) sunt prezentare 19 Dunlap' Robbins
9i insrrumente de Plorr:right, 1992; Koegel, Schreibman, Loos, Dirtich-Wilheim'
1'997; Sl^get' 2006),'
si Plienis, 1992; Sanders gi Morgan ,
I

-<ERBAI.J :ONESCU, MARU SJ'i:FFATRE.NASCII!1ENTO

5I VERONIQUE GOUSSE psihj(e: perspective Ce intervenlie
Trat t de rezilien!: asistatl. Rezilienla pelsoanelor care Prezinti tulbur:ri
 lntr-o cercetare realizati asupra unei popurafii de 75 de
copii cu dizabiritdrl populafie conlinand un subgrup de 26
mame are unor scorurile la scalele control qi provocare ale acestui test) a fost asociati cu un zt3
de mame ale unor nivel mai redus al depresiei, anxieti{ii gi sentimentelor de depersonalizare, 1., I
copii autigti, Hastings, Daley, Burns gi Beck (2006) constati
ci trei sferturi din acelagi fel, susIinerea sociali perceputi ca fiind primiti din partea partenerului
acest subgrup a obtinut scoruri situate deasupra
pragului crinic la ."ir.ur, se asocia cu mai pufine acuze somatice gi cu un sentiment mai intens de
,,suferinli parentali" a formei scurte a chestionar ului pnrental stress
lrtdex.La realizare ca pdrinte. I
doi ani dupi prima evaluare, echipa de cercetdtori ajunge
si reexaminbze' Pentru a stabili care sunt strategiile de adaptare utilizate de pirinfii (ma-
20 din 26 de mame de copii autigti qi constati ci scoruriie
acestora ;,;;;;i;;; mele gi tafii) copiilor diagnosticafi cu tulburdri din sfera autismului, Twoy,
rimiseseri stabile.
Connolly gi Novak (2007) au utilizat un chestionar alcltuit din 30 de itemi
Toate cercetdrire menfionate ajung la concruzia ci prezenfa I
unui copir care ai Fnntily Crisis Oriented Personnl Eualuatiorr Scales (F-COPESs) elaborat de
prezinti o tulburare din spectrul autismurui are un efect
negativ asupra McCubbin, Thompson 9i McCubbin (2001). Rezultatele arati c5:
familiei in care trdiegte. Hastings (200g) critici aceasti
concluzie,"compuruliite
realizate in aceste cercetdri necorespunzand .

- susfine el _ criteriilor de bazd

ale unui protocol care sd permiti inferarea unei - 68% dintre pirinfi cauti suslinere socinld gi incurajdri din partea prie- I
relafii cauzale care, in dcest tenilor 9i 58% impdrtigesc membrilor familiei dificultitile pe care Ie
caz, at stabili c5 prezenta unui copil autist esfe cartza
unuirt.", pur.nu.".igi intAmpind;
mai intens in familia sa. Astfel, Hastings mentioneazd ca
poputagirte studiate
- pirinfii utilizeazi reincndrnrea, care consti in redefinirea evenimentelor I
nu sunt egantioane areatorii de pirinfi cu copii autigii gi
ci qtim prea pufin stresante intr-o manieri pozitivi, pentru a le gestiona mai ugor gi a nu
(adici nimic) referitor la funcfionarea psihiii a acestor
pari.,gi.i.,ainte ae se descuraja;
nagterea unui copil autist. El discuti, de asemenea, rolul
posibil al tulbu16rilor - chiar daci media participan(ilor la subscala ciutarea syrijinului spiritual
de comportament are copirului autist, gi nu rorul autiimului
sdu per se, in este mai redusi decAt norma si sunt numerosi aceia care declard ci nu
apari[ia stresului parental.
participi la serviciile religioase gi nici nu soliciti ajutorul preofilor,
Pe de alti parte, la scurt timp, mai mulfi cercetitori
au sus{inut cd nu se pot 47Yo dintre pdrinfi igi afirmd credinla in Dumnezeu;
generaliza consecinfele negative men!ionate la toate familiile
copil autist poate avea chiar efecte poziti'e. Astfel, sanders
gi prezenta unui - fanilia se mobilizeazd pentru a ciuta qi a obline ajutor, ceea ce rezultd din
qi Morgan (1997) faptul ci 93% dintre participanli susfin ci au solicitat informafii qi sfa-
constati ci, in ciuda faptului cd au o viatd mai stresante, turi de la membrii altor familii care s-au confruntat cu probleme simi-
paring"ii copiilor
autisti nu sunt diferili de pirinlii copiilor cu sindrom Dorun lare, 80% au ciutat ajutorul serviciilor gi programelor comunitare qi
gi nici de aceia ai
copiilor firi probreme psihice in ceea ce prive;te o serie de
aspecte i*po.t*t", 56% dintre participanfi sebazeazd pe informaliile gi sfaturile primite de
coeziunea familiali, conflictere, independenfa, focarizarea la medic pentru a-gi mobiliza familia si caute qi si accepte ajutorul;
.euliru.e, co.,-
trolul sau organizarea familiarir. De aici, Sanders gi Morgan ie participanfii utilizeazi adesea et,itaren pentru a face fa!6 problemelor
trag.o.,.t,rriu .e -
familiile copiilor cu tulburrri de dezvortare dau dovadi
au ."Iili".,[d adap_ dificile (media lor, de 75,37%,la subscala estimare pasivd este mult mai
tAndu-se prezenfei unui astfel de copil. mare decAt norma de 8,55); rdspunsurile date arati cd 690/o privesc la
Intr-o alti cercetare, in care au fost comparate, de aceasti televizor in situaliile dificile qi 87% consideri ci problemele vor dispd-
dati, mamele
unor copii autigti, are unor copii cu retard mental gi are
unor copii ." d;r;;i_ rea daci trece suficient timp.
I
tare normali, \4/eiss (2002) constati ci robustetea mamelor
copiiror autigti
(evaluati prin scorur totar Ia 50 de itemi ai testurui Pe baza acestor rezultate, Tu,oy ef nl. ajung Ia concluzia generalS potrivit
ae rouu'stege 9i p.i.,
r }au constatat diferenfe semnilicahve in cdreia pirinlii copiilor diagnosticali cu o tulburare din spectrul autismului
ceea ce privepte in:plicarea in acti*ititile recreative gi
culturale' Absenla efectului benefic al activitatilorie ."..u".u dau dovadi de reziliengi adaptAndu-se provocirilor generate de ingrijirea gi I
constifuie un factor cronic de stres,
de dezrlortare t.ebue .e ," uaupt"^ j"-n-i,
u'i".,1i,,",., cregterea unui astfel de copil. Acest fapt este cu atAt mai remarcabil cu cAt
I"?,Tr$t:f"i"r$,I;;:X-o*_"
stresul acestor familii este considerabil qi cronic.

SERBAN IoNEScu, MARU STIEFFATRE_NAScrMENro,r

vEnoruteuE GoussE
Tratat de rezilientt asistatl r Rezilienla persoanelor care prezintl tulburEri psihice: perspective de intervenlie
I
sensibili la 275
au:fl'' U"':l1T1l mai Putin egoilti' mai umani' mar
copiilor totodattr, Purctele forte), sunt
in ctrutarea dovezilor de rezilienls in familiile cei dife'riti Anu-
l"' ."r" rn,ri,rr.e.
;; .;;;;;;;;:;
de 175 de mame, tatialti membri ai familiei-cate tngu)esc
ii
;irsta cuprinsi intre 2 ei l8 ani si rssPundtr in scris
la trei
o"ti".""iii tJ*touale
;;;'ilil;;it ;irma
mai mult
9i afirma crli aPreclzl
cl au invalat ce este mai valoros in
Pe
vial'' au descoPerit
negative ale autismului adevrratul sens al vielii' la Dumnezeu'.la o cleltere
i'rrtr-"b'f.i ,"f"rlto"re la: (a) efectele pozitive 'T;;;;;;t de aselliuni (45%; fac referire
li/sau negative ale autismului
,-,nr: vietii lor de familie; (b) efecteie Pozitive'i/sau
I i"'*ierea copilului autist care triierte in p,1,'p"'i,"i ." ;;::lli:l-tltTli::; j"l'""i,i;,:i:1,:ffi:*i"r'i"":::
:::;::ffi'il;",'"'"iJ, analiza
iJ
conlinutului a 167 de rtrsPu nsu ri '.tr:itl ii determintr Pe unil Parrnlr ! nu se ineals!"
i"^lfiu for.'p-niid de la .Primite, mi-a dat ac"st copil ei Dumnezeu
;;r;;;;;;; o serie de factori care contribuie la lezilienta
familiilor res- :::;;;il;";;;'eu cJ mai seveie ale tulburerilor Pervazive de
I capacitSlii farniliei de Chiar si intr-una din form"te
-..riv. Anrorul acestei cerceten subliniaza imPortanta Rett' relatirile Pirintilor dau dovadi' in anumite
qi menlinerea legtrturii intre membrii ,";J"I,";;;;;;;i
5il: ; ffi;r"t,""i" "'t"*" I"^n, i",",,,'".t1 1':""1::::i:{'ilf :*::l,l*1t::Tl ."ii:}il'1:
L#i'"t. i;;;;;;"i" .u"'i, t"gatut' se datora raPtului cr membrii familiei
analize a continutului rtrsPunsurr
I ._ in cele din urmi' Retzlaff observi
conlucrau.
s, colaboreze.li str-gi.utilizeze o fiic, diagnosticattr cu acest 'ini'orn evolulii
r"n.. ca membrii familiei se fie capabili Una rePrezintA "istoria unei lungi
c;lit;ti: flexibilitate ii caPacitatea de a elistenta a douS tipuri de telaUrr' noastrl cu sin-
."rr.r"f", trebuie s; aibe doue care fi rezumatl intr"o ProPozitie: 'yiata
"fi.i""i este indispensabili chinuitoare", Poate
comunica bine unul cu altul' lntr-adevtrr' fiexibilitatea dromul Rett nu este uPoard!"
resPonsa- re-
p""irr'" schimbirile necesare in exercitarea rolurilor 9i Al doilea tip de relatare Poate fi desemnat ca "istoria unui echilibru
"..1p," comunicare
bilitrtilor duPI diagnosticarea copilului lor' Este necesard o

reslpunde intr-o maniertr adecvati la

buntr
noile cerinte adresate ,, ;: ;;;,'"'. ; -' : I :i::: ; lji,:'::,::i'":':""i: ffi i:'.T l';T#
"i l- *
insriiortrtoare' au' p'tin.'ll-".]1til"ili,
ll
;;;;; Pt;",
familiei. tabiltr curstr de la un Profeslonrs
;;;i,;
iqi asumi situati;. Parintii
gisesc prieteni, membri ai familiei
in62%dintrefamiliiesteSemnalateoaPloPieleintlemmbriifamiliei,
de asemenea' c'
observat' incep si se bazeze p" propri" .ornp"i".ltr,
auarJ fr"r"n1"i .opilului autist' Unele familii aucadrul fratrieil' pAni acolo #IJ:;'fi ;;:i"';l''='ll'U;,1'J:'li#.:[1$l'Jl,:";il[:T
I .irptl cregte gradul de apropiere in Rett devine definitiv, intervine
(

""itrJ'"""i
i".li dintre ei i9i saciificd libertatea personaltr Pentru
a se ocupa de
familia traielte un proces care se finalizeazr cu o accePtare
"^tt ;;;;;;;;'", experientele
ratele/sora autist(5). acestui diagnostic si atlizabifitatii fstoria familiei - 9i in sPecial
"-;;';i;
f
a. acestor familii este
a deciziilor
I factor asociat unei functionari reziliente ;;;";;;,;;i."," lesate de boli g;;u"' 'u de 5i e\Perienta
1:9:^':l:::'
inleleagd semnificalia orientarea Profesionaltr) - con-
,"pl"r*,"i o" pro.esul de refleclie prin care incearcd sdatribuie ill,r"e.;, itra* fp"'"t"rn care ut"t"-u leBate
i"li"lri ai'ea un copil autist Familiile
o" reziliente adesea un sens
stituie veritabile resurse
*"tiiU'i" la confruntarea mai adecvata cu
" exPerienia treittr ii lectiile inv6-
pozitiv adversitatii. Acestui sens i se asociazA diatnosticul de sinot:* Iill-
I Toate acestea duc Ia o schimbare
a viziunii -", ,",arerile, p;rintii care dau dovadS de rezi-
i* in ,r*u ,"rp".tivei exPeriente'vielile lor 9i despre lume. qi ii aduce in situa-
Foarte curAnd duPi ce igr rncr
sau adorabile ale fiicei lor 9i insistl
.u." ,"rpona'"n1ii o au despre
iu liente mentioneazi t'p"tt"t" 'i'i'uiite
zilnic Majoritatea datelor citate (63%) schimbat in bine' cI familia a dezvoltat
ir" i" " "i.".o fi"cure mit s'ctes asupra faPtului ci ui"1" a" f"^'ii""-'
de adaPtare, viala familiali 9i
esteconsaclataschimbdrilorpozitiveindusedefaptuldeaaveauncopil un nou sistem de valori. r" p"r.r.*i "rrp"i ce mai
mare compasiune (recunoscAndu-5i' Rett sunt considerate din ce in
autist. ResPondentii decla!A ca au o mai dizabilitatea fetei atinse a" 'i"i'o^'f multe provocSri, pSrintii i9i
normale. viata contin"a ql, ct iar lactii
agteapte
I la aPiruie \tinrSens,ti Halez (200i1
Pomind Ce la propna e\PenenlS clnicS ti de PubUcaFile fatl cu succes
I se'tuiazr intre doi Polir rez ienla sau spun, increzatori, ci le vor face
.rprurit" dau dovadd de roluri flexibile
care
des.riu di\e!'ele Dodali''n a" '""+" 'riri"t'i"i (cu in'cazul tulburlrilor
,bsorbtia Dsihicl a membrilor f"ti'"ii" t'tt"i-artaPul PrecSdere in relatirile analizate de Retziair,
i""" a"'i e\t'cme' w'nlSens tr Halez p'otelJze relalia' ca 9i interesele
individuale'
,,t.t"t.ir" comFrom e
':':""' 'J't'i:' '*lt" qi reuqesc si-9i echiUU'"'" El
descriu adapt:ri mai mult sau mai Putin
reufite' 'e-51

tulburld Psihi(e: pelsPective de intervenlie

rczili.ntl asist'ttr Rezjlienla perso'nelorcate Prezintl
SERsANIONESCU. MARLI STIEFFATRE'NASCIMENTO SIVERONIQUEGOUSsE
Tratat dr '
I
 recurgand, afunci cand e necesar, Ia persoane
care si_i inlocuiasci pentru
a putea se peheaci timp impreuni, deionectAndu-se. gi activitatilor). provocirile mediului inconiuretor
factori ori care impiedici realizarea j" progr"""
sunt-i.,-formate din
ao."rriut
znl
invdftrrii-exte
gi deci ameliorarea competenteror. ir, l.ei"ti
caieeorie intre
Programe de intervenl.ie orientate citre mediile gdllgioase gi/sau aglomerate, absenta spriiinului
rezilienli f"r.',^.o-r-
nicare, accesul redus la persoane care socializeazi
Programul de interventie precoce implementat
la Facultatea.de $tiinlele intervenienti lipsifi de cuhortinte sau de competente.
aseienea lor gi I
Educariei a universiti tii din Aiberta (canida)
urmdrea a-uriorri"i .."iri"r,g"i A doua etape se referd Ia identificarea punctelor
in familiile in care triiegte un copilcu ri". - de sprij,)r, reprezentate
a"
pe tot parcursul vietii (Kysela, McDonatd, "'pr"""rrtu
tufUurlrir'i"r"o,,ur" de resursele personale 9i de mediu. punctele
personaie de lprilin cu_
Acest program, care nu se adrr
ri."--""a fi ai"rliaea rrsl. prind gusturile, preferintele gi punctele fo.t" I
R".urroug_
terea punctelorforteareun efect moderator "t"rlltri.provoctrrilor
"t"efectelor
pervazive de dezv,r,","," b",;::;.;'l"Tli,:1i;1;.;1fi,jx",,:Hi: asupra
(riscurilor) ti poate fi utilizari pentru a motiva
familiati care permite dezvoltarea factoritor erevur si inrlg"l rrn.t"t"
;. ;ilil ;ilr,J rezilienla de spriiin ale mediului sunt reprezentate ae
modiflcariie j-aaaptarite I
stare de risc atunci cind, iarzi",,
;T:1[:*1r ^ri "".1i .l"iruntati cu educationale necesare pentru a asigura ,eugita
"lev,rtui.
'
Programul Collnboratioe Model - A treia etaptr constAintr-o ierarhizore a obiectiittetor
inoigtrir, pe baza unui
for prontotittg Conlpetetlce and Success consens al membrilor echipei.
(COMPASS) {Rubte gi Datrympte, 2002), elaborat"pen,.,i I
cu autism,-a.fost conceput pentru a pror"o"u, i"g"*,na, - A patra Si ultima etapi comport, realiznrea ylnuului
"i"",,
(u) .jruuo.lr"" ,ni.l de ncliuue, odati
gcolii o".r"n",r, obiectivele fixate.
ij pirinfi sau ingrijitori in ceea ce priverte implementur"ulint"rr".,-
atre informatia.obtinr,a i. I
,,:l^.j:lll,i:r:T- ".^" ",.urra;;';;;."r."*",""
rnterventiei; (c) prevenfia comportamentelor_problemi, ,.,.,Y" iI,-rf."", util pentru practicA este inclus in teza de doctorat
prnlni a lui
dezvolta rea- capaciti .r"r. u.."r,t,rf p" Willis (2006), cale prezinti un exemplu.d-e figi de ini"."""1i-"
funcfionale;
lilor (d) identificarea ,1*"gr, modelul rezilienfei. Este vorba de caz,rl lri L,r.u" i""ru,a pu
ca[ionale, odatd ce obiectivele Dlanului
educativ ,"iJ,a""i"", "Or_ L"ri., i; J" U un, 9,
Obiectivul COMpASS este acela d "r;, ""Orr*.
diagnosticat cu autism. pe lAngi datele personale ";;;;
p."",L", 0"" I
u:,i,.. F1 competenrere nagterii/varsti), figa precizeazi cine sunt membrii <.r-",
r";";*i.1T""ff::"::i:i:::I:::"Ji:::ilJ.llr
crpantii:iprin.intermediul unui proces colaborativ comunitar care participa la intervenfie probremere
sistemului famirial gi
* ,"-r,"r" *'O*Oarn", 9i
pacient Fiia contine o parte importanti consacrat6
r".^"i"i"l"r*i,"-" r"
care se construiegte pe baza unor evaluiri punct"f.. i..,"li i".a.if". I
progresive, de taliate,.efectuate de risc identificati. Vom relua aici aceste informagii,
inainte de luarea deciziilor. * titl" J.
Identificarea provociriror (de fapt, a factoriror "_J.if".
. de risc) in raport cu inve-
- Ptnctele forte ole /xi Lrcas: Lucas este un
:"fi:::,'i:,i:::l:l:'ffiff:[: laaic;' u rucio'i'" o-#.,"q,"r ," elev bun, care iubefte gcoala;
detine vaste cunostinte despre- instrument"fu I
;e'pi a" _rr*"r"
(penduJe, ceasuli); este amabil; se joac5
frumos cu fr"*]" "-ii_prrui
.i, ,",,,
are obune capacitate de munc;; r;spunde
- Prima etapr se referi la identificarea proz,o
cdr or persornre are ere.,nr,,i bine la instrucgirni pi *rp".ta
regulile deja dob6ndite; capacit;tile sate ae IimUal I
autist pi a provocirilor ntedi w incoijuritrr.
in [.rr*.urJi"r," i"o; latat expr"r,r, .r, u,
cele trei categorii de manifesreri
clinice ale
'."t1'* sunt apropiare de obiectivete vizate pentru
.opiii-I" ,."""9,
identificare pe parcursut evatuerilor "r,i.-"ili, ar, ::::L,'*)
varsta.
ficarea calitafive a interactiunitor "","ri"r.; i;;;; ;;;u'l'i" -oai - Factori de risc plezen(i iu cazul hti Lucas: I
$i, .".p".;", , .;;;rii.a.ii, .u
sociat" ate o mare nevoie de control
destructure; este rigid; ii Iipsesc cunogtintele Fi
Si de caracterul repetitiv si stereotip al .._p."".""",..,'i"i"."r",o. referitoare la reAulile care
trebuie respectate in relatiile sociale in
li conversagie; este io-a.?e s"nsiUif
I

SERBAN IONESCU, MARU STIEFFATRE.NASCIMENTO

,I VERONIQUE 6OU55E I
I
Tritat d. r.zili.nta .sistitl r Rezilien[. persoanelor prezintl tulbur]ripsihicer peBpe(tive
care
de intetuenle
I
t"
I
I
1,, la ztomot ti la luminii nu gtie sa-$i regleze emotiile intr-o manierd
adecvati; nu gtie sd rezolve probleme sociale.
Punctele forte ale familiei: il sustine mult pe Lucas, iar membrii s5i se
- voltirii sau diagnosticul de schizofrenie lasl se se intrevade in viitor o schim-
sustin reciproc; familia riucleari 9i familia largiti se implicein rezolvarea
I problemelor lui Lucas; membrii familiei sunt gata str atingi obiectivele
fixate in calitate de unitate {amiliali; credinla lor ii intdregte atunci
cand se simt stresati 9i intampinA probleme; se ocupd bine de Lucas;
I intretin relalii bune cu gridinila pe care o frecventeazi Lucas 9i cu
profesorul de la qcoala de duminicii fratele lui Lucas ii este devotat li
are grijtr de el.
- F actori de risc ai fomiliei lui Lucas: programele de lucru ale ptrrintilor lui
I Lucas intri in conflict; Matt, fratele lui Lucas, prezinte fenomenirl de
parentificare; Matt prezintA trtrsAturi depresive; conflictele familiale gi
problemele referitoare Ia Lucas nu sunt tratate intr-omanieri consecventS.
I
- Pturctele Iorte Ile comutilitii'. susfinerea oferita de grtrdinite de pro- li
fesorul de la gcoala de duminica, sustinerea comunittrtii parohiale, care
manifesti bundvointA gi se adapteazA trebuintelor lui Lucas.'
I - Faclori de risc comunitari'. intelegerea greliti a compoltamentului lui
Lucas de citre Your I Men's Christinn Assorialio,r (YMCA) li maniiestdrile
de parentificare ale fratelui siu in acest context.
I Prezentarea acestei file ne aduce in situatia de a menfiona tlavaliul teoretic
intleprins de Ionescu 9i Goussd, tlavaliu care urmeregte stabilirea unui
repedoriu de factoli de risc Ai, respectiv, de protectie, care intervin in evolufia
I persoanelor diagnosticate cu tulburare autisti. Bazat pe publicatiile ap;rute
ii pe observatiile clinice, acest repertoriu - desemnat prin expresia spectru al
factorilor de risc ai de protectie - va permite introducerea in demersul clinic
I a unei noi modalitAli de lucru, avAnd drept obiectiv construirea rezilientei.
Acest obiectiv va putea fi atins examinand balanfa dinamicil a factorilor de
risc ai de protectie, reducAnd factorii de risc ai favorizAnd acliunea factorilor
de prolectie.
I BossP. (1987), Fafiily stress fiatogentent, Newbury Park, Sage.
Elementele prezentate in acest capitol aratA ci, in ciuda faptului ci se afl5
la inceput, interyentia indreptati spre crearea rezilientei va putga aduce
I Burgess A.F. 9i Cutstein S.E. (2007), Quality of life for people with autism: rasing the
'Balanladinamidseinclin:sprepolulvuherabilitiddacefactoriideriscdep,tesccapacitateade
,,tampon" a ansamblului fa.toilor de prote.tie. Din contri, da;, gratie unei intenenfii de
rezitenttr asistat:, factorii de risciercnimentele stresante sunt evident contrabalansati
de protectie, balanta se va inclina spre polul .ezilienlei (lourdanloneso, 2008).
I
I
SERBAN IONESCU, MARLI STIEFFATRE.NASCIMENTO 5I VERONIQUE GOUSSE
o contributie semnificativl la ameliorarea prognosticului evolutiei persoanelor
diagnosticate cu tulburdri psihice. Bilantul cuno$tintelor despre aplicarea
conceptului de rezilienttr ta pacientii prezentand tulburEri pervazive ale dez-
bare radicalS gi plinE de sperant; a demersurilor noastre terapeutice.
Bibliografie
Ahern L. Si Fisher D. (2001), Recovery at your ou,n PACE (Personal Assistance in
Community Existence), lotrrnal of Psycltosocial Nursing oncl Mantal Heallh Sett'iccs,
vol.3, p.50-51.
Asociaiia Psihiatrilor Liberi din Romania (2003), DSM IV-TR. Manrnl de diagnostic ti
statisticd s tulb rdrilor menlale, Bucure$ti.
Andreasen N.C., Carpenter w.T., Kane J.M., Lasser R.A, Marder S.R. 9i lveinberger
D.R. (2005), Remission in schizophrenia: proposed criteria and rationale for
consensus, Anerican loutnal of Psychialry, vo1.162, p. 441449.
Andresen R., Oades L. ii Caputi P. (2003), The experience of recovery from schizo-
phrenia: towards an empirically validated stage model, ,4lrslmlian n d Ncu' Zeelnnd
lournal of Psychiatty, vol. 37, p.586-591.
Anlhony W.A. (1993), Recovery from mental illness: the guiding vision of the mental
health service system in the 1990s, Psychosocinl ReJlobililalion Jorrnnl, .'tol. 76,
p.12-23.
Anthony W.A. si Liberman R.P. (1992), Principles and practice oI psychiatric rehabi-
litation, in R.P. Liberman (coord.), Hardbook of psycltialric rthabilildrio,r, New York,
Macmillan, p. 1-29,
Barnard J., Harvey V., Potter D. 9i Prior A. (200'l), I8i1oftd ot ineligible? The lealit!.for
ndults ioilh arlistll specttltfi ilisotilers. The National Aulislic Society repolt lor Auti.tn
Auarcness W.ek, Londra, NAS Publications.
Bal.at M- (2007), Evidence of resilience in families of children rvith autism, /orl,"n4l o,f
l tellectual Disdbilit! Reseotch, vol.51, nt.9, p.702-714.
Bergman A. (1985), From psycholoSical birth to motherhood: The treatment of an
autistic child with follow-up into her adult life as a mother, in E.J. Anthony $i C.H.
Pollock (coord.), Patetttal itlluen.es: in health and disease, New York, Little Bro\\'n
and Co., p. 91-120.
Bouma R. li Schweitzer R. (1990), The impact of chronic childhood illness on famill'
stress: A comparison between autism and cystic fibrosis, /oulnal of Clitrical Psyci:o-
I o8y, vol. 46, p. 722-730.
standard for evaluaiing successful outcomes, Child afid Adolescenl Menlal Heallil,
de factorii vol. 12 nr. 2, p. 80-86.
Tratat de rzilien!5 asistatl r Rezilienla prsoanelor care prezint; tulbur:ri psihi.: perspective de i.ierve:riie
I
I
i ZgO Burr W., Klein S. gi Associates (1994), Reexanriniry family stress: New theory and iesearch,
Thousand Oaks, Stage.
Chiland C. (1990), L'autisme infantile: une discussion, in C. Chiland 9i ].-C. Young.
(coord.), Nouuelles approches de la santi mentale de la naissance it l'ndoliscence pour
I'enfant et sa famille, Paris, Puf, p. 321-331.
Davidson L., Schmutte T., Dinzeo T. 9i Andres-Hyman R. (2008), Remission and
recovery in schizophrenia: practitioner.and patient perspectives, Schizophrenia
Bulletin, vol.34, nr. 1, p.5-8.
Dumas |.E., Wolf L.C., Fisman S.N. 9i Culligan A. (1991), Parenting stress, child
behaviour problems and dysphoria in parents rvith autism, Down syndrom,
behaviour disorders and normal development, Exceptionality, vol. 2, p. 97-11,0..
Fadden G., Bebbington P. 9i Kuipers L. (1987), Caring and its burdens: A study of the
spouses of depressed patients, British lournal of Psychintry, vol. 151, p. 660-567.
Fitzpatrick C. (2002), A new word in serious mental illness: recovery, Behnaioral
Healthcare Tonrcrrout, vol. 11, p. 1,6-21., 33, 31.
Frith U. (1991), Autian and Asperger syndrom, Cambridge, Cambridge University Press.
Geanellos R. (2005), Adversity as opportunity: living with schizophrenia and
developing a resilient self, Internationnl Journal of Mental Henlth Nursing, vol. 14,
p.7-15.
Govig S.D. (1991), Souls nre made of ertdurnnce. Surz,iz'irrg mental illness in the
famlly,
Louisville, Westminster John Knox Press..
Hastings R.P. (2008), Stress in parents of children rvith autism,. in E. McGregor,
M. Ntfrez, K. Cebula gi J.C. G6mez (coord.), Autism. An ittegrnted oieto from neuro-
cognitiae, clinical nnd interuention resenrclr, \Ialden, Blackwell Publishing,
p.30T324.
Hastings R.P., Daley D., Burns C. gi Beck A. (2006), l\'laternal distress and expressed
emotion: Cross sectional and longitudinal relationships with behavior problems of
children with intellectual disabilities, Anrerican lounrcl of Mental Rletardatiott,
vol. 111, p.48-61'.
Helt M., Kelley 8., Kinsbourne M., Pandey J., Boorstein H., Herbert M. gi lein D.
(2008), Can children with autism recover? If so, horv?, Neuropsycholo!,! Reoieu,,
vol.1& p.339-366.
Hill R. (1949), Fanrilies Under Stress, Nerv York, Harper.
Hill R. (1958), Generic Features of families under. stress, Social Caseu,ork, vol. 49,
p. 139-150.
Hoenig J. qi Hamilton M. (1,966), The schizophrenic patient in the community and his
effect on the household, lnternatiorral lournnl of Social Psychiatry, vol. 1,2,
p. 1,05-176.
Holroyd J. gi McArthur D. (1976), Nlental retardation and stress on the parents:
A contrast betrveen Don'n's syndrome and childhood autism, American lournal of
Mental Deficierrcq, vol.80, p. 431--136.
SERBAN IONE5CU. MARLI ST]EFFATRE-NASCIMENTO VERONIQUE GOUSS
'I
Howlin P. (2000), Outcome in adult life for more able individuals rvith autism or 281
Asperger's syndrome, Autism, vol.4, nr. 1, p.63-83.
Howlin P. 9i Goode S. (1998), Outcome in adult life for more able individuals with
autism and Asperger's syndrome, in F.R. Volkmar (coord.), Autisnr and peroasiue
'
deoelopmental disorders, Cambridge, Cambridge University Press, p. 209-211.
Ionescu S. (2010), Psyclnpathologie de l'adulte. Fondements et perspectircs. Paris, Belin,
,,Psychologie SUP".
Jacobso;r N. 9i Greenley D. (2001), What is recovery? A conceptual model and expli-
cation, Psychiatric Seraices, vol. 52, p. 482-485.
Jobe T.H. gi Harrow M. (2005), Long-term outcome of patients with schizophrenia:
a review, Canadian lournal of Psychiatry, vol. 50, nr.74, p.892-900.
fourdan-Ionescu C. (2008), Importance de la prise en compte de l'hdtdrochronie
. d6veloppementale dans l'dvaluation et l'intervention auprds de surdouds , Diz,eloppe-
ment iles ressources huntnines, vol. 5 (numir special dedicat celui de-al $aselea coloc-
viu intema{ion al), p. 2643.
Kanner L. (1971), Follow-up study of eleven autistic children originally reported in
1.943, lournal of Autism and Childhood Schizophrenia, vol. 1, nr. 2, p.119-745.
Kanner L. (1973), Childhood psycltosis: lnitial studies nnd neut insigltts, New York,
Winston/Wiley.
Kelley E., Naigles L. 9i Fein D. (2010), An in-depth examination of optimal outcome
children with a history of autism spectrum disorders, Research in ,4utism Sltectrwrt
Disorders, vol. 4, p. 52G538.
Koegel R.L., Schreibman L., Loos L.M., Dirlich-Wilheim H., Dunlap G., Robbins F.R. 9i
Plienis A.]. (1992), Consistent stress profiles in mothers of children u,ith autism, I
Jourrul of Autism and Deuelopnrental Disorders, vol.22, p.205-216.
Konstantareas M.M., Homatidis S. gi Plowright C.M.S. (1992), Assessing resources and
. stress in parents of severely disfunctional children through the Clarke modification
of Holroyd's Questionnaire on Resources and Sftess, lournal of Autism and
D eztelopment al Disorders, vol. 22, p. 217-234.
Kysela G.M., McDonald L.. Drummond J. 9i Alexander l. (1996), The child and familv
resiliency research program, The Alberta lournal of Educational Resenrch, vol. XL[,
nr.4, p. 406409.
Liberman R.P. gi Kopelowicz A. (2002a), Recovery from schizophrenia: a challenge for
the 21{ century, lnternational Reaiew of Psychiatry, vol. 1,4, p.245-255.
Liberman R.P., Kopelon,icz A., Ventura ]. gi Gutkind D. (2002b), Operational criteria
and factors related to recovery from schizophrenia, lntenntional Rei,iew o-f
Psychiatry, vol. 14, p. 256-272.
Lord C., Risi S., Lambrecht L., Cook E.H., Leventhal B.L., Dilavore P.C., Pickles A. 9i
Rutter M. (2000), The autism diagnostic observation schedule-generic: A standard
measure of social and communicative deficits associated with the autism spectrum,
lournal of Autisnr nnd Dcaeloprnental Disorders, r,ol. 30, p.205-223.
Tratat de rezilientl asistatl r Rezilienla persoanelor care prezintE tulbur5ri psihice: perspective de intervenlie
I

l*' Lord C., Rutter M. pi Lecouteur A. (1995), Autis/n diagnostic ifiterzri.ear, Revised 3'd ed.,
Short Form, Chicago, University of Chicago Press.
lt{annion E. (1995), Resilience and burden in spouses of people with mental illness,
SandeG J.L. ii Morgan S.B, (1997\, Family stress and adrustment as perceived by
parents of children with autism or Down syndrome: Implications for interventiorL
Child {t Fatnily Behaoior Thel\py, !o1.79, n. 4, p. 15-32.
P sychiottic Rehabilit ation lotrna.l , vol. 20, nr . 2, p. 13-23. SingerC.H.S. (2006), Meta-analysis of comparative studies of depression in mothers of
Marsh D.I., Lefley H.P., Evans-Rhodes D., Ansell V.l., Doerzbacher 8.M., LaBarbera L. children with and without developmental disabilities, Anerican ]outnol of Mentol
I
iiPaluzziJ.E. (1996), The family experience ofmental illness: evidence forresiliencg Retadotio, vol. 711, p. 155-169,
P sychiahic Rehabilit ation lournal , v ol. 20, nt , 2, p. 3-12, SubstanceAbuse and Mental Health Services Administration (2O05), National Consefisus
Mccubbin H.l. qi Mccubbin M.A. (1993), Family coping with health crises: the Confetence on Menlal Heolth Recooery ond Syslems Ttansfor nfior, Rockville,
I resiliency model of family stress, adjustment and adaptation, in C. Danielson, Department of Health and Human Services.
B. Hamel-Bissell qi P. winstead-Fry (coord.), Fa lilies, Heallh and lllness, St. Lotis, Tooth 8., Kalyanasundaram V., Clovcr H. $i Momenzadah S. (2003), Factors consumers
C.V. Mosby, p. 21-61 identify as important to recovery from schizophrenia, Auslrnlasidn Psychiatty,
,v ol. '11 p. 70-77 .
\4ccubbin H.l. $i Patterson J. (t 983a), Family stress adaptation: A double ABCX model ,
of family behavior, in H.l. Mccubbin, M. Sussman li J. Patterson (coord.), So.irl Torgalsboen A.K.9i Rund B.R. (2002), Lessons learned from three studies of recovery
slrcss and lhe jnntil!: ad|orces and ileirelopfiefils in family slrcss lheory onil reseatth, from schizophrenia, Inletnolionnl Reoielo of Psychialry, vol.14, p.312-377.
New York, Haworth, p. 7-37. Tsatsanis K.D. (2003), Outcome research in AsperSer syndrom and autism, Ciild d d
Adolcscent Pslchiatric Clinics ofNorlh Ameri.r, vol. 12, nr. 1, p. 47-53,
Mccubbin H.l. $i Patterson J.M. (1983b), The family stress process: The double ABCX
model of adjustment and adaptation, Mnrinse and Fanily Reuiea,, vol. 6, nr. 1-2,
Twoy & Connolly P.M. pi Novak l.M. (2007), Coping strategies used by parents of
children with artism, Io r nl of Antticar Acddenly of Nurse Practitiottels, yol. 19,
p.7-37.
p.257-260.
Mccubbin H.I., Thompson A.l. si Mccubbin M.A. (2001), Fnntily nrcasures: Stress,.
Weiss M.J. (2002), Hardiness and social support as predictors of stress in mothers of
coping n d resilietlcy. lr.'entoties for research n d praclice lcomputer softwarel,
typical children, children with autism and children with mental retardation,
Honolulu, Kamehameha Schools.
,4 tlsm, vol.6, nr. 1, p. 115-130.
McGlashanT. (1988), A selective review of recent North American long:term follow-up Whitwell D. (1999), The myth of recovery from mental illness, Psychiatric Bulleti4
studies of schizophrenia, Schizophrefiia Buliclirr, vol. 14, p. 515-5,10. vol.23, p. 627-622.
Mundy P. (1993), Normal vs. high-funclioning status in children with autism, ,4rrefl'rat Willis H.N. (2006\, An nllernate theorelical resilience noilel fot autisfi spectrum ilisorilers,
Iour al of Mertlol Rela alion, \'o\.97, p.381-384. Teze de doctorat in psihologie prezentata la Spalding University, Louisville
Nascimento-Stieffatre M.A. (2009), Mnladie ,nenlale el resilience: la riinserlion sociopro- (Kentucky).
fessiornelle iles petsonnes sont'frafils de lroubles nleltlttux grd:.,es, TezS de doctorat in Wintgens A. li Hayez J.-Y. (2003), Le vdcu de la fratrie d'un enfant souffrant de
psiholoSie clinic; ii psihopatologie, nepublicatS, in doul voLume (coord. prof. handicap mental ou de troubles autistiques: rdsilience, adaptation ou santd mentale
S. Ionescu), Paris, Universitd Paris VIII. compromise, Nexropsychiatrie de l'enfance el ile 1'adolescence, ''tol. 57, p.377-381.
New Freedom Commission on i\lental Health (2003), ,4rI ie.,i,18 fhe/rotnise: ltansfoining
flrcnlal health clre ht America. Fi ol lepotl, Rockville, Department of Health and.
Human Services (publication S\{A-03-3832).
Retzlalf R. (2007), Families of children with Rett syndrome: stories of coherence and
resilience, Ia,rilics, Systems [, Heallh, vol.25, nr.3, p.245-262.
Rodrigue J.R., N4organ S.B. qi Geffken G. (1990), Families of autistic children: Psycho-
logical functioning of mothers, lournal of Cltnicol Child Psychology, ,rol. 79,
p. 37 t-379.
Ruble L.A. 9i Dalrymple N.J. (2002), COMPAS: A parent-teacher collaborative model
for students with autism, Foc s ofi Aulisfi afld Other Det'elopfiefilal Disabilities,
v o1. 1,7, nr. 2, p. 7 6-83.

SERBAN IONESCU, MARU STiEFFATRE,NASCIt.AENTO 5I VRONIQUE GOUSSE Tratat de rezilientl asistatS. Rezilienla persoanelor care prezint5 tu burtrri psihice: prspctive de intervenlie

VIlI.
Chei a le rezilientei in deficienta ,
intelectualS
Colette ]ou rda n -lonescu ;i Fra nci ne ] u lien -Ga uthier
Dupi descrierea cadrului rezilienlei asistate in
deficienta intelectuali,
incluzAnd o scurtl definifie a deficienfei intelectuale, acest capitol prezinti
cheile de rezilien{d de-a lungul etapelor ciclului viefii.
Cadrul rezilien[ei asistate in deficienla intelectuali
Defi cienla i ntelectua l5
Deficienfa intelectuali (sau DI, numiti gi retard mental), este caracterizati
de trei elemente (Hodapp qi Dykens, 2003; Ionescu ,1987): un deficit intelectual,
un deficit al comportamentelor adaptative gi debutul sdu in primii ani'de
via!5. in funclie de lucririle consultate, definifiile adaugi anumite elemente.
DSM-IV-R (Asocialia Psihiatrilor Liberi din Ronrknia, 200d) menlioneazd cd
funclionarea intelectuali generali se afli semnificativ sub medie (un I.Q. de
obicei mai mic de 70), c6, se evidenliazi deficite concomitente ale funcfionirii
adaptative in cel pufin doud domenii (dintre cele ce urmeazi: comunicare,
autonomie, viafi domesticd, aptitudini sociale gi interpersonale, utilizarea
resurselor mediului incon;'urdtor, responsabilitate individuald, utilizarea
achiziliilor qcolare, munc6, petrecerea timpului liber, sindtate gi siguranfd),
iar retardul debuteazd inaintea vArstei de 18 ani. in CIM-10 (Organiza(ia
Mondiali a Sdnitdfii, 1,9921L993), in condi{iile in care etiologia gi lradul re-
tardului mental sunt cunoscute, diagnosticul este notat printr-un cod specific
al CIM [de exemplu, retard mental sever (E72) asociat cu un sindrom de
insuficien{d tiroidiani congenitali (E00)].
COTETTE )OURDAN-IONESCU'I FRANCIN E JULIEN.GAUTHIER
I
A 11-a edilie a manualului publicat de American Associatiort of lntellectual 285
and Deoelopmental Disabilifiesr (AAIDD) definegte deficienfa sau, mai exact,
incapacitatea intelectuali (intellectual disability), ca o serie de limitdri semni-
ficative in ceea ce privegte atAt func[ionarea intelectuald, cAt qi comportamenful
adaptativ in planul abilitifilor conceptuale, sociale qi practice (2010, p. 6).
AAIDD adaugi, de asemenea, cd deficienfa debuteazi inaintea vArstei de
18 ani.'Este important si fie luatin considerare contextul tipic al copiilor de
aceeagi vArsti qi din aceeagi culturi. AAIDD subliniazd ci limitirile gi punctele
forte coexisti la acelagi individ. Pentru a alcEtui un profil al susfinerii
individualizate necesare intr-o anumitd etapi a viefii, este esen!iali descrierea
limitirilor; acestea vor permite ameliorarea traiectoriilor de viald ale
persoanelor respective.
in mod obignuit se deosebesc patru niveluri ale DI2. Terminologia ameri-
cani (gi mai veche) face referire la persoane ,,educabile", necesitAnd susfinere
sau supraveghere, sau dependente si reflecti nivelul de functionare in viala
curenti. Ea menlioneazd, de asemenea, ci, in funcfie de gradul de deficienfd,
impactul asupra copilului, familiei ;i mediului siu va fi diferit.
Prevalenfa DI este estimatd la aproximativ 1% (mai frecventi la subiecgii
de sex masculin, cu o ratd de 1,6M/1F) (Tass6 gi Morin,2003). Totodati, diverse
studii au prezentat niveluri diferite de prevalenli in funcfie de definifia
utilizati, metodele de evaluare gi populagiile studiate. in plus, progresele
Etiinfifice vor putea antrena schimbiri majore in prevalenta DI; intr-adevir,
testele de depistare realizate intrauterin ar trebui sd reduci frecventa anumitor
forme de DI (prin avort)3. Pe de altl parte, poate cregte numdrul altor forme
de DI, datoriti salvdrii bebelugilor foarte prematuri. Prin urmare, acest portret
al popula{iei cu DI ar putea sd fie perimat peste cAfiva ani.
I Asociatia Americmi a Dizabilitililor lntelectuale gi de Dezvoltare. (N.t.)
2 Este vorba de gradele de deficien!5 intelectuali: ugoari (IQ inhe 50-55 gi 70, categorie in care se
hscriu 8G{5ol. dintre persoanele cu DI), moderati (IQ inhe 35-40 9i 50-55, crrprinzind 10-12..
din DI), severi (IQ intre 20-25 ;i 3t4O ctt 3-7o/" dintre persoanele cu DI) 9i profundi (Ie<20-25,
3
or 1-2% dintre persoanele cu DI).
Progresul tehnologic permite diagnosticarea precoce (prenatali gi neonatali) a numeroase mo-
malii cromozomiale gi genetice gi genereazi numeroase intrebiri in ceea ce privefte e\.olufia
sociali gi stigmatizarea pdrinlilor care decid totusi aducerea pe lume a unui copil cu deficit.
Articolul lui Shojai, Boubli qi d'Ercole (2005) descrie foarie clar intrebirile ridicate de diagnosticul
de anomalie fetalS, propunerea de intrerupere medicali a sarcinii gi riscul presimilor in favoarea
eutanasiei care ar Putea decurge de acolo. Existi deci riscul unei devieri spre eugenie. Pe de altS
Parte, aceste diagnoshce precoce rispmd ingriioririlor pirinfilor (Maruel Oilivier, 2000) si per-
mit, Printr-o abordare precoce, prevenirea tulburirilor supraadiugate gi o mai buni autonomie
(\{ontgolfier-Aubron rf al., 2000).
Tratat de rezilienll asistattr r Chei ale reziliengei in deficienJa intelectualtr
I

adaptative. Diagnosticul diferential intre tulburarea pervazivi de dezvoltare

t,, Vorbind despre DI, ar trebui mai cutand si ne referim la delicienle in-
telectuale la plural, pentru a subli;ia diversitatea lormelor intalnite in functie
de cauza lor de aparilie. intr-adevdr, existi multiple etiologiii, care Pot actiona
izolat sau pot Ii asociate. Difiritele etiologii li forme ale DI vor influenla
I tlaiectoriile de via!tr ale copiilor cu DI. De exemplu, copiii cu sindromul
Williams'? dovedesc abilitel lingvistice superioare, in detrimentul cognitiilor
spatiale, in timp ce copiii cu sindrom Down (sau trisomie3) au mai des difi;
I culttrli in sfera limbajului (Bellugi gi St-George, 2000). Pe de alte parte, copiii
trisomici sunt recunosculi pentru faptul de a fi fericifi gi sociabili (Carr,
1.995; Hor^by,1996) $i capabili si aducd o mai mare gratilicafie pirinlilor Ioi
(Hodapp et rl., 2001).
I mai degrabi in cei gcolari, este asociat cu specificittr|ile DL lncapacitetile
De{icienfa intelectuali trebuie deosebitd de tulburirile de inv6lare gi de
tulbur5rile de comunicare. in aceste cazuri, nu este vorba de un IQ global
semnificativ inferior fatd de medie, nici de deficite in planul comportamentelor
I
' EtioloSiile pot fi Srupate in tunc.tie de perioada de a.tiune (Dunas, 2009): perioada antenatal,
(aberatii cromozomjale, mutaFi 8netice, boli inJeclioase .ontactate de mam;, precum rubeola,
toxicomania mamei, traumatismle, de exmplu o tentati\': de avorl pre-/post-maturitale); peri
I oada pnnalale (complicatii Ia nagter determinate de anoxie sau hemoragie intracaniantr);
perioada postnatal: (encefalopatii de origine viraltr, t(,rice fi EaumaH.A, fadori socioronomici
care ir luenteaza (onditiile de liati, precum mdhutnha si negliienla trr\':).
l Sindromul Wiliams a fost descris d cardiologul neozeelandez WiUi.ms in l96'l.ln 1962, Beuren,
cardiolog german, descrie, independent, a.etasi tablou. De aceea i vorbefte adesea de sindromul
t Iui Wiliams ti Beuren. Sindromul asociazl stenoza aortica supravasculart DI $i trtsituri faciale
specifice {frunte in$stt obraji rzuti, tura largl cu buza inferioarl rrsfrenttr, nas cam, umJl,turi
periorbitale).
I Trisomia 21este, probabil,forma ceamai cunoscutl de deficienle intelectuau. Descris, de Se$in
in 1845 sub numele de idioli turturacee, fllnoscute in lerile anglo-saxone sub numele de sindrom
I Do\tn, aceaste form; de deficienli intelectuala a fost numiti monSolism de John LanSdon Do$'n
(1856), din cauza asemin;rii faciesului (opiilor trisomici crr.el caracteristiJ poporului monSol.
Astfel se explici de ce, aoim, termenul de mon8o,rsm tinde sa drsparr.ln 1959, Lejeune, Gauthier
$i Turpin arat: (: este vorba de o anomali cromozomjau, caracterizatl de prezenta unui al
treilea cromozom 21, de unde numele de trisomie 21. Retardul mental (de grade diferite) $i
I retardul psihomotor (statul in Sezut in jurul varslei de I an, mersul in jurul varsrci de 2 ani etc.)
devin vizibile pe pardrrsul dezvoltrrii. Se vorbe$te adesa de personalitatea vesel;. d bun:dis-
pozifia persoanelor trisomice (de xemplu, Tass6 9i l,Iorin, 2003). Copiii diaSnosti.afi cu triso-
mia 21 prezhte in genral fragi[tate in plai fizic (sensibilitate la inleqtii otorinoladntolo8ice, la
I cardiopatii congenitale, )a infectii respiratoni, caiaracte et..) Gralie proSreselor medicale, spe-
rania de yiat:: unui copil tisoDic a crescutmult (in anii 1950 speranta de viaiaera de 20 de ani,
a.um depittte 60 de aii). Trisomia 2l esle abrafia .romozomiali cea mai frecr'ent5 (8 milioane
de persoan in lume, o naitere din 650). Probabilitatea de a a\a un copil trisomic cre$te odatl .u
varsta mamei {1.2000 de na$teri da.: mama are in jur de 20 de ani; 1/100 daci mama are 40 de
I ani). ln luna mai a anului 2000 a fost descifrata strucrura cromozomului 21, care nu conline decAt
225 deSene, unele dinbe a.estea fiind responsabile de trisomia2l; tot acst cromozom esteimpli-
cat $ in boala Alzhimer, in anumite cancere si rorme de cecitatesau dsurditate (lourdan-lonescu
ti Iones6r,2005). Exist; trei forme de des.operire a tdsomiei 21: test sangvin in a patra lun: de
sarci ; almio.ented, cu studierea cadoiipuluj Si cariotipul la un copil suspect de trisomie.
I
gi deficienfa intelectuali este uneori dificil de realizat, cu atat mai mult cu cat
este frecventi comorbiditatea celor doutr tulburari. Comparativ cu populatia
generali, se observi o proporlie mai mare a problematicilor asociate, dublul
diagnostic la persoanele cu DI variind de la i0% la 50% (Jacobson, 1992;
Richardson el al., 1979).
Hodapp gi Dykens (2003) subliniazd importanla contextului social:
- existd o suprareprezentare a DI asociati unei lipse de stimulAri gi unei
depistiri tardive in mediile defavorizate;
faptul ctr deficitul nu este intotdeauna diagnosticatin anii preEcolari, ci
-
majoritdtii copiilor cu DI (uloare gi medii) se manifestd in mod deosebit
in perioada achiziliilor tcolare, intr-un context in care poate fi comparat
randamentul copilului cu acela al altor copii de aceeaSi vdrsti.
DI debuteazd pe parcursul copilariei $i persisti in manieri relativ stabili
toati viata. Prin urmare, pentru cea mai mare maioritate a populaliei cu DI,
IQ-ul este relativ stabil. Pe de alti parte, datorite anturajului, anumiti copii
recunoscuti ca avAnd DI pe parcursul intregii lor viefi gcolare au cepitat
competente adaptative care, cu a,utorul unei formeri de calitate Fi al unei
integriri profesionale reuSite, le-au permis purtarea unei vieti adulte inde-
pendente. Ei pierd atunci caracteristicile DI gi, prin urmare, diagnosticul
(Richardson gi Kollet, 1992).
Copilul cu DI nu mai este privit astdzi prin prisma inabilititilor sale, ci ca
o persoane care i$i poate ocupa locul in societate, mai ales daci sistemul siu
familial este in mdsuri si se adapteze pozitiv factorului de stres aditional
care este DI.
Mai multe cadre teoretice au permis imbogS!irea interventiilor. Abordarea
prin prisma teoriei rthrstelor subliniazi paralelele qi diferentele fafi de dez-
voltarea normali (Jourdan-lonescu, 1987, Nader-Grosbois, 2006; Weisz 9i
Zigler,7979) gi permite intelegerea prerechizitelor importante pentru dez-
voltarea copiilor cu DL Abordarea /a,fliiialli a subliniat importanta reac,tiei
membrilor sistemului familial (pelinfi, frati, familie lirgittr) Ia nagtere sau la
aflarea diagnosticului unui copil cu DL Modelut Dublu ABCX' al lui McCubbin
I{odelulABCX al lui Hi[ (1919) descrie reaclia unei familii in fata unei.rize: A este elenimenr!]
'
de \ia!i (aici, diaSnosticul de DI); B, resursele personalc ale familiei, C, sensul dat acesrui
\'eniment si X criza'ins;Si. \ldubbm $i Patterson (1933)imbogllesc modelul lui Hilt, adaugand

I
Tratat de rrilientl asistaG r Chei ale rezilien[eiin defirienl. jntelectua ;
louRDAN-rO\ ESCU 5r TRANCINE IUUEN. GAUTHTER
toLETrE
I
 t-
288 ;i Patterson (1983) pune in lumini, cu precidere, importanfa identiiicerii in pararer cu arte teorii (cognitiv-comportamentali,
factorilor de stres gi a factorilor. care le pot modera influenfa (printre care Richardson (2002) descrie cele trei valuri succesiu"
de exempru ), 289 I
strategiile de adaptare). Prin interesul siu fagi de achiziEia sau disparifia a"...."irrl-prlvitoare ta
teoria rezilienfei. pentru- a rezuma, se poate
spune ci primur var avea drept
comportamentelor gi fafd de conditiile de mediu care le favorizeazi, abordarea obiectiv cdutarea caritd{ilor asociate rezilienqei. pe
parcursul acestei perioade,
comportamentali a permis dezvoltarea unor numeroase programe gi tehnici cercettrrile adesea de.tip fenomenologic
adresate mediului familial, qcolar sau comunitar. Abordarea ecosisieniicd
- -
de calitdfi qi de factori de protecfie indiiriduali
au permis alcituirea unei riste
a permis o privire mai global5, finAnd cont de diferitele sisteme (familial,
lsiima de sine, autoeficienli,
de exemplu) qi ai antura;'ului (susfinere sociali),
care prezic o;;"rrtt" pozitivi
;colar, asociativ gi comunitar, profesional, social gi societal) qi de factorii care in fafa adversitifii. Al doilea val a vizat descrierea
piocesului de rlzirienfr
le sunt asociafi, pentru a obline o mai buni integrare a persoanelor cu DI. balanfa dinamici dintre stres, adversitate, evenimentere Ei
de viafd intarnite qi
Toate aceste aborddri, combinate cu evolufiile conceptuale ;i cu metodele oportunitdfile oferite de factorii de protecfie,
orientati .et." ;;;" echilibru,
de intervenfie (cu precddere, conceptele de normalizarer, de valorizare a bazat pe rezilienfi. AI treilea val se focaliz
eaz6 pe ciutarea pr.,.i"io. forte,
factorilor de protec{ie care permit indivizilor gi a
rolurilor sociale2 gi de dezinstitu[ionalizare3) au permis abandonarea ideii db grupuriror actualizarea de
expert orientat spre vulnerabilitate. Aceasti abordare, bazatl, pe modelul sine gi depigirea intr-o manieri rezilienti a intreruperilor cauzate de
adversi_
medical, avea drept obiectiv deficitele gi tulburdrile copilului gi familiei sale tifi. Aceasta inseamnd ciutarea resurselor gi
strategiilor pentru facilitarea/
gi susfinea ci numai experfii puteau oferi sen'icii, in medii specializate. De alimentarea rez,ienfei. in cadrul acestui ,i
tr"il"r",rur J;';;;,
cAgiva ani insd, poate fi luatl in considerare o interventie bazatd pe rezilienfi, capitorurui defa[i, consacrat intervenfiiror de rezirienEa ,lirt"ia aportul
persoanele cu DI. pentru
realizati in parteneriat cu persoanele implicate (]ourdan-Ionescu,'2001).
- Pe parcursur viefii, sarcina cea mai importantd din punctur de vedere al
dezvoltdrii o constituie cultivarea factorilor
de protecfie care vor constitui
Rezilien!5 ;i deficien!5 intelectualS bariere in fala riscurilor qi vor permite menginerea
stirii de ;in; (Baruth si
Carroll, 2002)' Rezirien,ta este complexi nu
in mod obignuit, rezilienfa face referire la o adaptare reusiti a copiilor care ;i poate fi descrisd ., ;ilil:il
sionali. Este imposibir.de acfionat urrp.u unora
dintre divergii factori de risc I
au suferit o adversitate semnificativi. Copiii cu DI au fost deja expugi la individuali, famiriali gi de mediu (de exemplu,
adversitate, dar pot si intAlneasci alte surse de risc. Rezilienfa, in cazul DI, o meningiti infeclioasi sau o
iradiere pe perioada sarcinii produc o ieficienga
consti in prezentarea celei mai bune dezvoltdri cu putinfi in fa!a adversitifilor ir.,t""f".t,ruii,-iar starea I
copilului nu se poate schimba) care infruenfeazi
specifice care se intAlnesc pe parcursul vielii din cauza existenlei di'ferenfei
dezvortu..u .ofil.,r.ri cu DI I
(vezi figura 1)' in ceea ce privegte DI, trebuie
deci inceput cu un bilanf al
Ior, si aceasta pentru a obline starea de bine gi o deplini intLgrare sociali. factorilor asupra cirora se poate acfiona (de
exemplu, in'ifarea abiritd[,or
sociale), spre deosebire de alte caracteristici
aspectul gestionErii familiale a crizei prin prisma teoriei virstelor. Resursele familiei, de exemplu, de care va trebui tinut cont in
evolueazi gi pot serui ca mediator intre suma cerinlelor gi posibilitifile de adaptare ale familiei. cadrut interven(iei, dar care nu pot fi modificate
1 (d" t"i".J.."r," o"
Conform Ionescu (2010, p. 18): ,,1n acceptiunea scandinavd, aplicarea principiului normalizirii nu
inseamnl ci se doregte ca persoanele cu handicap mental sI devini.normals" gi nici si fie
dezvoltarer). "r";;l;,
Factorii de risc specifici persoanelor cu DI
"vindecateD. APlicarea acestui Principiu semifici, din conkd, accesul la moduri 5i la condifii de amprificd stresul simfit in
viagi cotidiene cAt mai apropiate cu putint; de modurile 5i de condifiile ?e via[5 considerate anumite etape ale traiectoriei de viafi. De
obignuite."
exemplu, perioada pubertali gi
r debutul vArstei adulte reprezinti tranzifii dificile,
!\'olfensberger (1991) definegte valorizarea roluilor sociale ca ,,dezvoltarea, puerea in valoare,
unui copil cu DI (Wikler,
*ui ul", f".1*q ,rrr_"f"
-'--- re^'lr1
menlnerea gi/sau apirarea rolurilor sociale lalorizate a1e persoanelor qi, cu precidere, ale acelora 19g6).
care prezinti un risc de devalorizare sociala, utilizAnd cu predileclie mijloace valoriza'te cultural"
(p. 53). I Heterocronia de dezvortare
r 1ro nescu, 7gg7; Zazzo,
h ritmuri diferite in diversef",*,"*" J" i'",-
Dezinstitulionalizarea este o etaPi citre integrarea sociali, realizati prin deplasarea persoanelor TgTg) desemnar]d
faptur ci persoanere cu DI
se dezvolti
dintr-o insdtufie sprr: ur mediu mai normal. in t994, Par6, Parent, Pilon qi C6t6 au piezentat un
istoric al dezinstitutionalizirii. ji,,"".,".:J;:[i;f":-"1-a seaoareror a" J",..ru."-,.'p';T:lk:.,"iiilXffjilfr"ilXlrT:
I

coLETTE JOURDAN-tONESCU 5t FRANCINE JUUEN-GAUTHIER

Tratat de rezilienli asistatl r Chei ale rezilienlei in deficienla intelectualE
t

DI, trebuie luate in considerare gapte obiective, astfel incat se se rispundi

in
1,, - Diricullatea de a obtine
servi.ii adeo,ate, liPsa
primul r6nd nevoilor lor emotionale:

srviciilor sau distanta

- a leinvi[a sE recunoasci emotiile (proprii si ale altora),
mare fala de a;estea se le exprime Si
se le controleze;
I - Puline ocazii de ParticiPare
a lti cum si le diminuezi anxietatea sau agresivitatea;
so<iah -
in a le ameliora stilul de comunicare;
- Lipsa de cunostinle
inadecvat -
pnvinta Dl -Mediu educativ imbunititi relaliile interpersonalei
(de t@larizare, for.na'c - a le
I -SIresul treit
de Patinli la
profesionalr li lu.ru) - a le ajuta si-gi accepte deficitul
$i limitirile care decurg de acolo;
anuntdea diagnosticului a le invdta stlategii de rezolvare a problemelor;
(sentiment de culPabililate, - Relea sociaH restransl. -
I:.1on de nsc in:nd
depresie, stiSmatizare) - a le ameliora stima de sine, punAndu{e in situalii care
le aduc reuliti.
- Risc de plasamenr
I - Diricull;li asociate o
* StiSrnatizare (izolare Aceasta implicd urmdtoarele abiliteli ale familiei _
asumarea ingriiirii coPilului pe langd capacitatea
familiali de a rlspunde propriilor trebuinfe:
(de exemPtu, mamairi
prrlstre sluiba)
- Funclionare intelectual6
- sI asculteceea ce persoana cu DI trtriegte zi de zi;
-Dificuluti traih
in indiriduali
momenlele d tranzilie
- se implementeze activititi de relaxare, atunci c6nd anxietatea
(incePerea $olii, Puberlatea, - Defi.ite concomitente ale cregte in
fata unor noi provociri sau a unor situatii deosebit de
debutul Yietii adulle) tunclionAni adaPlntive. dificile;
AsiePt;ri reduse din Part'a Helerocronie de dezvoltare
- sd recurgtr Ia psihoterapie, atunci cand apar probleme
mai importante.
- - Existe diverse tipuri de terapie: cognitiv-comportamental;, de grup,
cognitive, de inspiratie psihanalitice, remotivare, terapi; realitetii, urt-terapie,
- Difi.ultlfi
membri ai lratriei cate lentoare, deficit de atenlie
- Alli zooterapie etc.

- Abiliuli sociale defic are

Intervenientii trebuie s;:
- Stare fraSilS de sanelate

romunia'e - asculte persoana cu DI;

- Dificultai de

- iqi ofere disponibilitatea pentru totalitatea problemelor de

- Shma redusi de sine rezolvat
lasocial6 ete<urilor (cdutarea unor servicii, probleme letate de educatie,
financiare, cu
reteaua de sustinere sociale etc.)i
- orienteze, Ia nevoie, membrii familiei sau insdgi persoana
o deficieni' intelectuala in cauzi
Figura 1. Factori de risc ai .oPiilor care Prezinti spre un psiholog, pentru anumite etape dificil de traversat
(anun;area
diagnosticului, consiliere pentru sustinerea cuplului, Iratriei,
difi_
cultatea acceptirii diagnosticului etc.).
lonescu.Fi J:l],9::
Un aspect descoperit de muli iimP ( Arthu r, 20.06;
inc; r'alJil este neglijarea vielii afectir'e -I:t**'
1i a difi- Pe tot parcursul acestui capitol, vom inveta cum se rdspundem
rssTi it":rnri.ht, tieo) ;i varsta trebuinielor
.riiatif", intAmpinate de persoanele cu DI' indiferent de persoanelor cu DI, favorizAnd implementarea factorilor
de protectie. Am
"-"tio"ule decis si prezentim diferitele interventii care tavotizeaza rezilienta
acestora.Maimultestudiiauien.ronstratferdechivocfaPtulcipersoanelecu asistati
Pentru a Permite
OI simt tristetea, anxietatea ii dePresia (lonescu' 2003)' cu
sau,,cheile de rezilien(i,,, urmand etapele de viat; ale persoanei gi
familiei
p.,r,"."u in pr*ti.i a inter\ eniilor de rezjlienti asistati Pentru Pelsoanele

Tratat d re.ilientl asistate. Chej aie rezilienlejin dficierla

intelectualA
J:N'GAUTH1ER
TOLETTE ]OURDAN.IONESCU 5I FRANC]NE ]U
 I

prin analiza interactiunilor cu clienfii lor), schimbiri ale strategiilor de

Sale.cheilecaletayoizeazerezilientatrebuie,binein|eles,inseratelnand
cu Dl Factorii culturali comunicare in functie de trebuintele persoanei I
cont de contextul cultural in care treiette Persoan^a $i de context Qi supervizarea
studiul siu
ooi.*," .ir.*f de resPintele familiald 9i socialtr un copil cuin dizabilitili'
intr-adevir' de cAtre un tutore care cunoagte intervenientul
ii persoana.,, Jt. fuulrur""
rezultatelor a fost efectuattr printr_o evaluare in orb
ia,*tt *4,-, u",rp-,no' familii musulmane cu u aora i.,."g;t.eri uia"o
C-Utr"" tZoOzl "orbeqte despre
stigmatizarea mamei (risc de rePudiere li de de-15 minute a unei interactiuni cu persoana deficientd
intelectuj, inregistriri I
J*tt i," *"- copilului) qi a copilului (segregare)' facilitatd
otagnosticuiui realizate inainte gi dupd formare. Diferentele observate
la finete instruirli sunt
de reliSia musulmanS' cate reco- mai evidente in contextul activftAlilor partarate decat
de religie. Totodatd, iezilienla este facilitati in contextJ de invelare
coPilului' in plus' Frison' Wallander 9i Browne sau de interactiune. persoanele care au profitat cel
-u.,afr.."p,u."u aizabilitltii culturali asociati unei mai vorbeau. pulin (prin gesturi sau c6teva cuvinte).
mai murt sunt acerea care
I
a;;;i;;" iccentul asupra factoiilor de Protectie u6oar5 de intervenienti aratS o cregtere a numarului de intreb;ri
Schimbdrit"- oir"rrrut" tu
i"""'"irp,ar,. Identitatea etnici ar Proteja adolescentii cu o DI inhi- sdu, o diminuare a numlrului intrebirilor inchise),
deschise (si corolarul
prrUf"."il O" comPortament internalizate (dePresie' anxietate' izolare' de o cregte." a.,t'r'_ar,.rful ae
iifi"l ,r, externalizate (hiPeractivitate' delincvente' agresivitate' lipse rlspunsuri acordate unei persoane, o accentuare a comunicirii
nonverbale si I
.o'ntrof). Srrtin"."u intergeneragionali din
partea altor persoane dec6t ptrrin- o sporiie a comentariilor. Chiar daci analizele statistice
." d"^.;;;;;;i;
ar constitui' de asemenea' un factor adev;rat o diferentr pre-/postinstruire, comentariire interr""i""liio,
qi
iil 1"r"r.;tuta a" Urnici, unchi metuqi) prezenta schimbirilor. Autorii recomandi ca formatea
aor"a"r.
- protectie asociat unei mai bune adaptiri' al intervenliei care urmereSte o
de
realizirii unor activititi comune (de exemplu, in cadrul
sd aibi loc in cadrul I
iJ.r u.p".t Putin abordat 9i totuQi esential mrnciif,-sa uiUe in
Purcell; vedere o persoani cu care intervenientul interactioneare
,"riti"r,1e ecosistemicd asistatA este imPlicarea intervenientilor' fr"ar."r,t, iu. rrn
menite sa faciliteze supervizor care ii cunoaste atat pe intervenient, cAi pi
M.Co.rk"y qi Morris (2000) au elaborat o intervenlie pe pe."ourra DI s; I
comunicureu intervenientilor cu Persoanele prezentAnd
DIt AceQii autori au ghideze procesul de instruire. "u
Este esenfiald dedicarea intervenientilor, dar
,^r,*,,rdeinteNenientivoluntari2,cuprecdderefemei(18)'siaducd nu trebuie uitate nici capaci-
tatea Ior de rezilientA. Anumite triseturi de personalitate
schimbdriincomunicareacuoPelsoanacuDl3cunoscut5,cucaleintel- ale interrcnientilor
pot fi predictori ai nivelului stirii lor de bine psihologic
venientulaveacontactefrecvente.stratesiiledeinstluileaucuprins:formiri
Iolosite Ai .f*"f"ii"
.,,oerrizate, pentru a defini 9i a identifica modalitetile de comuricare
zare profesional,i (Chung gi Harding, 2OO9). Noone "i (2OO9j
qi ilastings "p"i-
preztntd
de con$ti- un.studiu-pilot despre o interventie asupra echipelor
l"'p".rornu .u DI 9i de ei inliii 9i functiile acestorar; un travaliu care lucieaz; cu'persoane
deficiente intelectual $i care urm;rerte acceptaiea (bazati
pe travaliul asupra
",'ti,ureaformelordecomunicarefolosite(prinsimulari,vizionerivideoli gandurilor negative ale intervenientului
5i stresului ,irr,;ity. fJ""u i" u fuu ir,
DeremD,U,cer.eiareareaualadellcconley,Nlorris+,lur(eU(laqg)a.arjlallaheanaIize, considerare starea de bine a membrilor echipelor
il;,ii;;;;;i";,aderor intenenient-P;rsoans cu DL L; Persoanere cu DI a!au Puline ir,t.r.a,
o.a2ii de a se.rqa,a in (on, ersa1'e ca pa're""ii egaLi
(f"lo'irea direch\ elorde (itre inlen eruenb' aceasta conditioneaze calitatea ".tu
intervenliilor realizate "r".,giuU.
pentru alte persoane
s, fipL a" a Umlaiului la capdcitaile de intcleSere ale.rr<oane'):.-. (stabilitatea intervenientilor, bune relatii interpersonale,
"'ii"i].rr.'i",l'-!*""p "iustareo cahdcare profesidnar:' iarcea mairnareparte urmase cursrri de oUl".ii.= L" int"._
ir"r)1."t" ^'eauo,s ani de erpenenl; (cu o disPersie dc ra I ra rr ani) ventie mai bine alese etc.).
:;;.";;:^' ";; ;edie ,
rs r''el. crin caJe 6 trisomrce' iar med' de \:rst; a
;H"#;;;r;;;F;"t"r".t"a: ".uri ani)' 7e'" lo'uiau in locuinle
Pentru a avea in vedere rezilien;a asistatA a intervenientilor
care lucreazi
lll,llii'i''.', .r.':s -i rcu o diqpersie mers:nd de la 27 la s5 derocurau cuP:rinFr ii una lo'ura pe 16ngi persoanere prezentand DI gi pe ranga
:::iJl:i:.;,;#;'r1,,*-I''a p.-"'i'"r, pdtru d'|ntreete fam iile lor, p".u oii".,,u" r.
inren'nienhror' rn PIanur ..omu' trebui urmirite pe parcursul formirii. Aceste obiective
:;H;';i5;;;;;;;, p.,o'-a a" din
'i,u" "'tjn;renu ro.ieau Partea
decit rite,a cuunre. r;oo uiih/au se r"f".i f" loUa,_,ai."u
.i1."#:;ii.":;;:;,i lrrrus,v non,erbar.2q% capacititii:
doua trei cu\ inle-proPoT'tii 3l% al\:tuBu ProPozth''
cn6 h,o,^irs (eert, atinq.ere, prrviie, e'prcsie fac'dl' mi{area (aPului 9r Pntrur}
".nverbale a'*r'sr 5i inchi'e' <omenrarii' (on<emne' intariri si
:il;;ffi: il ffi; 'E.t"r" '*?*ti'i ue Cless"5tanden ti Cromby rlogl) ti de \{'Leod' - de a petcepe persoana cu DI ca pe oricaie alt; persoani av6nd, pe Iingi
(lantr.lrj) nu tu\t Lonsrderare rmporrdnre
deficitul sru, ;i resurse;
Houston ti Seyfort (1996).

TRANCINE ]UUEN'GAUTHIER T.atatde rzilienli asistnti. Cheiale rezilienleiin

COLEfi E ]OURDAN.IONESCU 5I deficienta intetectuat:
I

qi trebuinlele
de a ajuta Persoana cu DI si-9i exprime sentimentele asupra informafiei (prin intermediul internetului
1", -
specifice;
li al asociatiilor de pirinti)
ri vor pune multe intrebiri personarului medical, al;ii se vor Iansa intr-o cursa
despre eqecuri 9i pierderi 9i de a oferi sustinerea
- i" ^ uuri gi vorbi
de la un specialist la altul, pe cAnd alfii recunosc dificultitile
pe mdsurA ce
apar- Clinicianul ttebuie sd respecte timpul de adaptare
necesare;
(aiutor acordat a pirinlilor la rana
I
- de a vedea situatia dintr-o persPectivi ecosistemic5 narcisicd resim!itd.
., ot, pirin;ilor sii, Iritriei, personalului didactic' celorlalti '
p"rroun"i {iFrilatga
mamelor copiilo! trisomici al cdror diagnostic a fost dat post_
inter-
intervenienli, familiei lirgite), favoriz6nd astfel realizarea lrnei natal (n = 985) intervievate de skotko (2005) afirmd cd niciun
medic nu a evo-
dezvolterii factorilor de
I venlii individualizate in scopul Protectie; cat aspectele pozitive are acestei boli. circa
ium;tate din mame relateaze ci
altele'
- a" i i.pt"-"nta toate serviciile adecvate disPonibile (Printre in anii 1990, atunci c6nd li s-a comunicat diagnosticul la na$terea
copilului,
ca aceitia se nu
servicii ie suPlinire temPorartr a Pirintitor' Pentru medicul a subliniat numai aspectele negative al,e trisomiei
21 (oferind exemple
devini ePuizali); precum: nu va lti niciodatl si schimbe autobuzele, nu va
avea niciodate loc
I a" u *fi.it" alrto. atrnci cind elementele contratransferentiale
le
de muncd, este foarte posibil se ajunga un adult obez)
- fi a recomandat adoptia
blocheazi capacittrtile de intervenlie' sau institutionalizarea. Din contri, incepAnd cu anii
2000, anumiti medici
subliniaz; aspectele pozitive ale trisomiei 21.
Foarte pertinent; este concluzia
Chei de rezilientt pentru fiecare dintre etapele de
viali trasi de Lev_Wiesel pi Zeevi (2007), con_
form c;ieia pirintii unui copil cu DI sunt mai stresati de aceasti experienf;
.i" i"tto"n.i care prezintl o deficient5 intelectuali decat pirinlii unor copii fdrE DI. Din punct de vedere
psihologic, pirintii care
afteptau un copil ,,normal,, trebuie se facl doliul unui copil
Chei de rezilient; in cazul copilului mic, s;l ,,perfect,,, trebuie
integreze in familie, si faci fa{i sentimentelor de culpjilitate
incepind cu anunlarea diagnosticu lui etiologiei DI (in special in cazul etiologiilor genetice) si reprezinte
asociate
pe tot
9i
parcursul vietii o sustinere pentru acest copil diferit. Din
ChiardacdexistiasemendliintreexPerientelefamiliilor^cuun.copilcu punct de vedere
in studiul feno-
air"uiiiuti, impactul asupra lor difertr de la o familie la alta
social, ei trebuie si se confrunte cu discriminirea pricinuiti
de faptul ci au un
cu varsta cuprinsi copil diferit, ceea ce antreneazi adesea o rur,r.rgu." la activitilile
,n"nofogi. ."uftut usupra a cinci mame cu un copil trisomic sociale.
i^ir" qt opt ani, Joosa 9i Berthelsen (2006) descriu' ca Prime cateSolie'ce Mamele-- principalul spriiin al copilului (Statistici canadiene,20b4y _
aloci
""i ji.
i".".g" lor, impactul diagnosticului de trisomje 21 comunicat mai.mult timp Si energie ingrijirii copilului lor cu DI
Fi, in consecinti, iri
""",,ra
,.,"iu"di.ttr" -ua" p" purau,,,l sarcinii 9i celorlalte Patr'Lt la
naitere- Patru sacrifici adesea locul de munci in detrimentul sigurantei financiare
a familiei.
informatiile lor desPre acest sindrom In mod obitnuit, tafilor le va veni mai greu sd_qi exprime
dintre mame s-au simlii foarte speriate, emotiile, simtindu_se
Sunt men-
fiind mini-e; .incea, degi era infirmieri, a fost coplepite de veste
a
mai putin eficienli in viafa de zi cu zi qi prefe*nd sd evadeze
in munca.
(De-ce eu?)' problema Totuii, tatii trebuie si-9i asume un rol major in urmirirea deplinei
ii.""," iif*""t" frt; de coPilul visat, resPonsabilitatea autonomii
a copilului lor. Stresul parental este corelat cu prezenta
referitoarelacandgicumsacomuniceacestlucluaPloPia}ilor.Lapolulopus, un;i copil deficient
coPiL mai ales iubirea
o mamd spune cd acum a invilat mult Sratie acestui intelectual gi se referi la dimensiuni precum pioblemele
de familie asociate
al unui eveniment
neconditionatA gi observarea aspectului Pozitiv chiar li implementirii asistentei, pesimismul gi o viziune negativi
asupra limitirilor
neSati\'. copilului. Familiile pun totu$i accentul asupra realizirii, asupra
precedd adesea credingelor
inrrnlur"a din ce Precoce a diagnosticului
in ce mai morale gi religioase qi a unor reguri fixe pentru buna funcgionare
a famiriei.
care nu au Putut
intrebirile Plrinlilor 9i este adesea brutale pentru Pirintii Ele pot da dovadi, de asemenea, de o funcfionare
adaptativ; Si rezilienta,
Este imPor-
ir,.; .a .r""r" o ieglturl cu copilul Ior (Maurel Ollivier' 2000)' asa cum a demonstrat Morin in lucrarea sa pe tema
contributiilor pozitive la
tant ca Profesionigt-iisi respecte ritmul diferit al Pirintilor: unii se vor arunca experienta parentalA (2008).

I
coLErrE ]ou RDAN-ION ESCU tl FRANCIN E IUUEN-GAUTHIER Tratat de rezilinti asistata r Chei ale rezilienleiin deficjenla
intelectualE

I

296 La aflarea diagnosticului de DI, majoritatea mamelor au senzafia de rup-
turi (acompaniati de autoculpabilizare, depiesie qi negare a diagnosticului).
Pe de alti parte, aceste experienfe comporti elemente de rezilienfi, mamele
intervievate de Poehlmann, Clements, Abbeduto 9i Farsad (2005) prezentand
factori de protecfie care contribuie la.starea de bine a familiei qi la depigirea '
provocirilor care reprezentau surse de stres. Descrierea ficutd de ele copilului,
ca un copil implicat in relafii sociale, cu umor 9i foarte perspicace, scoate in
evidenfi beneficiile prezen{ei unui copil cu dizabilitifi in familie.
in studiul lor realizat sub forma unui focus grup reunind pirinfi (12 mame
gi trei ta!i) gi intervenienfi (4) in ontario (canada), King, zwaigenbaum, King,
Baxter, Rosenbaum gi Bates (2006) au aritat ci senza[ia pdrinlilor unui copil.
cu sindrom Down sau cu o tulburare pervazivi de dezvoltare este aceea d
,,schimbare a experien{ei de via{i", care permite o amplificare a sentimentului
de coerenli. Este necesari o schimbare in sfera valorilor gi a prioritd{ilor
acestora. Pierderea visurilor legate de viitorul copilului lor (reuqiti;colari qi
profesionald, autonomie, cdsitorie, ideea de a avea nepoli) trebuie si-i aduci
in situalia de a-gi crea noi visuri. Este important ca pirinlii si gtie cd alfi pi-
rinfi recunosc schimbdri in modul lor de gAndire referitor la copil 9i la rolul
lor cle pirinte gi ci aceste schimbiri sunt insofite de un sentiment de control
gi de un nou sens dat viefii.
prima cheie de rezilienla in cazul copilului mic care are o deficien[d inte-
lectuali este intervenlia precoce vizAnd implementarea cAt mai curAnd
- partea copilului (Dunst, Trivette, Raab gi Masiello, 200g) a Ie imbogdfi
posibil - a unui ansamblu de intervenfii multidisciplinare: stimulare Precoce
a dezvolterii copilului, de indati ce a fost depistat riscul de intArziere in
dezvoltare; prevenirea apariliei unor tulbur6ri mai grave; informarea, inshui-
rea ;i susfine.e, aco.daii pirinfilor pentru a continua sI se implice in dez-
voltarea copilului gi pentru a se sim{i mai competenli in rtlurile de mami Ei
tatd. Acest ansamblu de intervenfii - daci este reajustat in mod regulat
trebuinlelor copilutui gi familieit - permite implementarea factorilor de
protec[ie (]ourdan-Ionescu, 2003) care faciliteazS rezilienfa copilului qi a
familiei sale.
Fundamentele rezilien[ei asistate la copilul care are o deficien{5 intelectuald
sunt de naturi tranzaclionald: interacliunile bidireclionale intre copil 9i per-
soanele din mediul siu ii facilite azd dezvoltarea; schimbirile copilului au un
1 Intervenienfii trebuie si cunoasci punctele forte gi stilurile de adaptare ale familiei pentru a oferi
sustinere. Inten,entia trebuie si fi; deci adaptata nevoilor familiei, Pentru ca aceasta s5-9i poati
dezvolta propriile puncte forte 9i propriul stil. Obiectivele trebuie si vizeze sporirea comPetentelor
copilului, a ingrijirilor acordate acestuia, prectrm gi modificarea percepfiilor pirinlilor.
COLETTE JOURDAN.IONESCU'I FRANCINE ]UUEN-GAUTHIER
I
impact asupra mediului qi declan;eazi modificarea percepfiei asupra capa- 297
citdfilor sale, ceea ce antreneazi oferirea unor provociri mai mari, care pot fi
mai interesante gi il pot incita si se autodeieqeascd, pregrtind astfer, pe
parcursul interactiunilor, dezvoltarea unor abiliti[i din ce in ce mai complexe
(Bronfenbrenner, 7996; Conroy gi Brown, l99Z ; W arren, ZOO4).
La copilul mic, abilitetile de comunicare exerciti un rol principal in con_
struirea rezilienfei. intr-o manierd generali, copiii care u,, o a"fi.i"r,{i inte_
lectuali intampini dificultrfi in ceea ce privegte performanfa gi eficienfa
comunicirii (Goldstein, Kaczmarek qi Hepting, 1996). Dificultifile intampi_
nate de copil in achizifia limbajului ii limiteazi infelegerea limbajului celor_
lalli gi invifarea de noi concepte (Brown si Conroy,2002; Rondat,1999).
Aceste dificultdfi ii limiteazi in mod egal capacitatea de a-gi exprima tre-
buinfele, dorinlele qi ideile qi ii afecteazE, in consecinfi, ansamblul achizitiilor
(Julien-Cauthier, 2009).
Din cauza deficitelor in planul atenfiei gi dificultifilor de infelegere a me-
diului social, copilul beneficiazi de mai pufine ocazii de dezvoitare gi de
invdlare. Pentru a-9i stimula copilul, pirinfii trebuie si acorde atentie carac_
teristicilor sale cognitive gi expresive, sd cunoascd formele de interac(iune
utilizate de copilul lor gi si-i observe incercirile de comunicare (Guralnick, I
Neville, Hammond qi Connor, 2008). Clinicianul poate rucra cu pirinfii pentru
a le spori sensibilitatea la tentativele de interacliune gi de comunicare din
9i I
cunogtinfele referitoare Ia practicile parentale care faciliteazd dezvoltarea
acestor abiliteti fundamentale invdlirii (yoder qi warren, 2004). CAteva ore
de
formare pe siptimAnd, rearizate cu pdrinfii sau adurtii care au griji de copil,
I
au un efect multiplicator gi permit dezvoltarea semnificati'i a abilitililor
copilului in plan emofional, social gi comunicagional (warren et al., 2006).
strategiile de invigare integrate obiceiurilor familiale pot, de asemenea, si fie
utilizate de alte persoane, printre care membrii familiei ldrgite, educatoa_ I
rele din serviciile de supraveghere sau personalul atelierelor educative
(Girolametto, Weitzman gi Greenberg, zOO3., 2006).
Copilul mic este mai probabil sd ini{ieze comunicarea sau interacfiunea I
pe tema obiectelor de care are nevoie, pe care le iubegte, care sunt noi
pentru
el sau il atrag in mod deosebit (warren et al., 2o0g). Din aceastd perspectivd,
adultul poate declanga comunicarea utilizand un stimul nonverbal, adicd
aritAndu-i copilului un obiect sau un joc care-i prezintd interes sau ii atrage I
atenfia. El agteapti atunci un moment, permifAndu-i copilurui si inilieze o
cerinta, exprimati printr-o interjecfie sau printr-o expresie nonverbali ce
Tratat de rezilienll asistattr r Chei ale rezilienJei in deficienla intelectuali
 qi suslinere socialS disponibile) 9i cu sinitatea perintilor (sindromul depresiv 299
298 semnifica dorinfa de a avea acel obiect (Kashinath et a1.,2006; Mccathren,
al mamelor, de exemplu).
2000). El incurajeaze astfel aparitia primelor cerinle ale copilului, unul dintre
Cum ptr nfii au - odati cu dezinstitutionalizarea - rolul cel mai impor-
pilonii dezvoltirii comunicirii (Warren, Fey 9i Yoder, 2007). Totugi, adultul
tant in evolutia copilului lor cu DI, este esential sA li se ofere accesul la servicii
trebuie si tind seama de ritmul copilului, adici de viteza cu care el poate
de ajutor (la domiciliu, intr-un centru comunitar sau specializat). Chiar daci
I decoda ceea ce ii este prezentat, $i si-i lase timpul necesar pentru a produce
aceste servicii nu contribuie intotdeauna la rezolvarea problemelor pXringilor
un rdspuns verbal sau gestual (Julien-Gauthier,2009). A-i lisa copilului- (Venet Qi Ddry, 2004), ele reduc supraincircarea familiali. Studiul factorilor
timpul necesar pentru a initia o celinta fi a multiplica ocaziile care sd-i permiti
de protectie care permit pirinfilor si dea dovada de rezilientein fata situaliilor
dezvoltarea acestei abilitSli constituie, de asemenea, fundalia construirii altor
I cotidiene de stres i-a determinat pe Gerstein et al. (2009) si sublinieze
abilitifi, precum initiatil'a sau interactiunea sociali. importanta unei stiri psihologice de bine a pdrintilor gi a unei relatii de cuplu
O structuri de rutine sociale (jocuri repetitive, previzibile, cu schimb de
de inalti calitate. Acestea reprezinttr baza unei interventii eficiente asupra
roluri sau tualuri), realizate in conte\t, poate ajuta copilul si invele gi si-gi
copilului. Studiul de caz 1 ilustreazA implementarea factorilor de protecfie in
I aminteasci noi abilitili (I^Iarren pl ni.,2008). invilarea este astfel inserate vederea facilittrii rezilienler unui cupil mic Ai a familiei sale.
intr-o secrente amuzante sau semnificativa. Este recunoscute importanta Mai multe chei de rezilierrli de pe parcursul copilSriei mici se adreseazi
recunoalterii tustu lor, a intereselor copilului inci de Ia varsta cea mai
pirinlilor. Conform Black 9i Lobo (2008), toate familiile dispun de factori de
fragedA ti a sublinierii reuiitelor sale, pentru a contribui la dezvoltarea altor
I proteclie (de exemplu, o privire optimisti, simful umorului, emotii Poziti!'e,
abiliteti (Tdtreault, Beauprd li Pelletier, 2004). Trebuie amintit p;rintilor cat
coeziune familiali etc.) care permit incurajarea rezilientei. Situatia este simi'
de important este se acorde atentie intereselor manifestate de copilul lor qi
lari pentru familiile care au un membru cu DI. in cazul persoanelor cu DI,
incuraiaF sA utilizeze aceste interese pentru a-i sustine motivalia pe parcursul
numeroase cercettrri s-au ocupat de factorii care determini rezilienfa familiali.
t procesului de invetare. La rAndul lor, pirintii pot impArtipi aceste informafii Adaptarea familiali care permite rezilienta este definite ca rezultat al
altor adulti care au griji de copilul lor.
eforturilor familiei de a stabili un nou echilibru, armonie gi functionare Pe
Aceste cateva stlategii arati cum poate lucra clinicianul cu p;rintii pentru
parcursul situaliei familiale stresante. Aceasta inseamnA caPacitatea de a
I a cregte rezilienta copilului, contribuind la dezvoltarea abilitetilor funda-
realiza un echilibru intre demersul de a rispunde nevoilor specifice ale
mentale invifirii. Totuti, pentru a fi cu adevarat eficienttr, munca sPecia-
copilului cu DI, nevoilor celorlal!i membri qi nevoilor familiei in ansamblul
listului trebuie si se spriJ-ine pe o legituri de incredere stabiliti cu pirintii sAu. Anaut (2006) subliniazi comPetentele de care dau dovadi numeroase
(lvarren rf a|.,2006), Aga cum a fost prezentat mai sus, expertul trebuie, de
I familii in deptrgirea adversitAtii: ,,Caracteristicile familiale care favotizeaze
asemenea, se evite o abordare focalizati pe vulnerabilitate, pentru a privilegia
rezilienla formeazi o relea de protectie bazatA Pe soliditatea valorilor, pe
o inter|entie axat; pe rezilienti 5i realizatd in parteneriat'cu pirinlii 9i cu
stabilitatea structurii familiale, pe solidarititile emotionale 9i Pe sustinerea
ceilalti adulti care au grij5 de copil (Dunst, Bruder, Tr.ivette $i Hamby, reciprocS intre membri" (p. 16-17).
I 2006; Jourdan-lonescu, 2001), precum este ilustrat in studiul de caz 1. Calita-
Lustig (1997) a misurat diverse variabile familiale, printre care sentimentul
tea interacliunii pirinlilor cu copilul lor este fundamentul pe care aPar
de coerenli, sustinerea sociale, sentimentul de coeziune gi adaPtarea familiale.
primele abilitaF de comunicare ale copilului care are o deficienti intelectualA
Rezultatele sale arati ci marea majoritate a familiilor care au un adult cu DI
(\{acDonald, 2004). Pentru a sustine aceste achizitii, clinicianul trebuie si
I pot Ii considerate reziliente gi funcfionale. Cele 115 familii pe care le-a studiat
si acorde totodate atentie calititii interac-
faciliteze utilizarea de strategii gi
pot fi divizate in trei grupuri: familiile coerente (n = 59), cu scoruri ridicate la
tiunii, dat liind faptul ci pirinfilor le-ar putea fi dificil si-i lase copilului sentimentul de coerenli familiald gi sprijin social gi scoruri medii la adapta-
sulicient timp pentru a raspunde unei cerinte care ii este adresati, ?entru a
I biliiate 9i sentiment de coeziune familiali; familiile flexibile (n =,18), carac-
exprima o intentie sau a comunica o emotie (Warren ea di., 2006).
terizate printr-un nivel ridicat al sprijinului social, un nivel mediu al
in mod etident, programele de interventie precoce trebuie si se armonizeze un scor redus la sentimentul coerentei familiale; 9i,
adaptabilitAFi familiale Ei
cu tr;s;txrile specifice copilului, cu resursele familiale (strategii de adaptare
I

I
Tratat de rezilien!5 asistatl . Chej a e rezilienleiin defrcienla inlelectuall
COLETTE ]OURDAN.iONESCU 5I FRANCINE ]UUEN.GAUTHIER

I

300
STUDIUL DECAZI
Stimularea precoce a unui copil trisomic
Pablo are doi ani gi jumitate, este un copil jovial 9i sociabil, diagnosticat
cu trisomia 21. De ci.nd s-a niscut, mama sa gi-a intrerupt aciivitilile
profesionale pentru a-l ingriji, dar simte ci lui Pablo ii lipsesc contactele cu
copii de virsta sa. Ea solicittr atunci ajutorul unui intervenient specializat
(psiholog, educator specializat etc.), pentru a-l insofi pe pablo in demersul
de integrare. Pentru a facilita rezilienta briefelului, intervenienhil speciali-
zat ii sensibilizeazi pirintii fafi de necesitatea unei intervenfii precoce,
astfel incat sr dobandeasce abilitaFle care-i vor inlesni intrarea Ia gcoalr. .'
ii a;ute si aleagtr un mediu pregcolar care oferi servicii educative copiilor
cu dizabilitifi, integrindu-i, totodati, printre copiii de aceeagi vArsti.
Intervenientul specializat organizeazd apoi o intAlnire prealabili inclu-
ziunii, intre biiefel, perin{ii sii gi educatoarele care-l vor intAmpina la
gridini[i. scopul acestei intalniri este acela de a implementa factoii de
protecfie ce vor facilita rezilienla copilului in acest nou mediu. lntervenientul
specializat il prezinti pe Pablo 9i le di educatoarelor informa[ii despre
maladia qi abilitdfile sale; el abordeazi apoi caracteristicile isociate
deficien1eiinteIectuale,printrecareofunc!ionaremailent5decAt.aaltor
copii gi dificultifi de intelegere a propriuiui mediu social. pdrinlii men-
fioneazi gusturile, interesele qi preferinfele copilului, fundamente pe care
educatoarele se vor putea sprijini pentru- a-i men;ine motivafia pentru
realizarea sarcinii, pe parcursul invifirii. in primele siptimini, o
toare suplimentari va fi adiugati grupei, sarcina sa fiind aceea de'a "dr."-
im-
plementa condigiile care r.or facilita integrarea bdiefelului. Jinand cont de
dificultetile inerente acompanierii neintrerupte in aceste medii (Giangreco,
2010; Giangreco, Edelman, Luiselli gi MacFarland, L997), ea va colabor'a cu
educatoarea responsabili, pentru a amenaja mediul gi a intrdduce activitEfi
de sensibilizare gi de stimulare a participirii copilului (Julien-Gauthie,r,
2008). Pentru Pablo 9i familia sa, rezilienfa asistatx reprezinti ajutorul oferit
educatoarelor de cdtre intervenientul specializat in vederea amenajirii
spaliului qi sus$nerii familiei. Intervenientul specializat va fi la dispozifia
familiei, ca mediator, de-a lungul intregului proces, fin6ndu-i pe membrii
acesteia la curent gi sugerandu-le modalitigi prin care si contribuie la
reugita integrdrii copilului 1or. Pablo i9i va dezvolta mai intai abilitifile de
comunicare gi va participa in felul siu la activitrfi. Educatoarele, in cola-
borare cu intervenientul specializat, vor adapta activiti{ile curente gi
rutinele; ceilalli copii vor fi gi ei implicafi, odatd cu sosirea lui pablo. Ei
il pot ajuta s5-;i dezvolte abilit;tile de interacliune sociald, intrucAt
coLETTE JOURDAN-tONESCU 5t FRANCTNE IUUEN-GAUTHTER
I
30'I
ptezenla, ca gi acfiunile lor, au un caracter de intirire pentru biiefel (Brown I
gi Conroy, 2002). Strategiile de invifare pentru dezvoltarea comunicirii gi
abiliti[ilor sociale pot fi inserate in activititile curente, contribuind la
dezvoltarea gi educarea tuturor copiilor (Dunst, Bruder, Trivette gi Hamby,
2006). La final, intervenientul ii sugereazi mamei lui Pablo si-gi reia I
"
activitatea profesionalS, mdcar cu timp parfia1.
I
in cele din urmi, familiile vulnerabile (n = 8) cu un sentiment slab al coerenfei
familiale, un slab sprijin social, o slabd adaptabilitate familiali gi o slabi
coeziune familiald. Pentru Costigan et aI. (1'997), rezolvarea activi a proble-
I
melor (incurajAnd membrii si-gi exprime direct opiniile qi interesele, negociind
;i ficAnd compromisuri, totul intr-o manieri cooperanti) determini rezilienfa
.
in fa!a stresului. Aceasta permite infelegerea dificulti{ilor specifice
intAmpinate de mamele singure. I
Grant, Ramcharan gi Flynn (2007) demonstreazi cd rezilienfa familiali este
produsi ;i menfinuti, la nivel individual, de cdutarea sensului, sentimentul
de control gi menlinerea valorilor identitare, la nivel familial, de menfinerea I
granifelor (schemi familiali cu valori, culturi gi eticd; dragoste 9i sus]inere;
reglarea factorilor de sprijin interiori gi exteriori) gi la nivelul mediului incon-
juritor, de oportunitifile;i ameninfirile materiale, sociale, culturale gi politice.
I
Chei de rezilien!5 pe parcursul perioadei ;colare
I
Elevii cu deficienli intelectuali prezinti mai mulgi factori de risc, care le
pot compromite dezvoltarea gcolari gi socialS in cadrul instituliei de invi-
[dmAnt gi pot genera egecuri gi frustrlri. in plan personal, cu cAt este mai
accentuat deficitul, cu atAt ritmul de invifare este mai lent 9i, in consecin!5, se I
dezvolti mai pufine abilitnli intelectuale gi sociale, fdcAnd invilarea mai
dificili. Acestuia i se poate asocia o intArziere in deprinderea limbajului
verbal, a abilitililor debazd qi in maturizarea afectivd globali (Dor6, Wagner I
gi Brunet, 2003). Diferen{ele generate de aceste dificultili se accentueazd, pe
misuri ce elevii cresc gi ajung la un nivel ;colar mai ridicat. CunoscAnd acegti
factori de risc, este oare posibili depdgirea lor, ,,permifAndu-le copiilor gi ado-
Iescentelor sau adolescenlilor sd-qi dezvolte talentele specifice ;i resursele
personale, si devini persoane autonome si creatoare qi si se pregiteasci
I
Tratatde rezilien!tr asistatl r Chei ale rezilienleiin deficien!a intelectualS
I
l:
-I!
 302 pentru rolul lor de cetAteani sau cetltean?" (Guvernul frovinciei Qu6bec,
I 2004, p. 14). Care sunt cheile rezilientei qcolare in deficienta intelectuali?
O educatie reuqiti a elevilor cu deficienli intelectuald necesiti amenajarea
mediului de invitare, dezvoltarea unor practici educative care tin cont de
caracteristicile deficienfei iritelectuale Si aplicarea unor programe care fa-
yotizeaze dezvoltarea socio-profesionalA, pentru a le permite accesul Ia o.
activitate sau la o ocupalie \-alorizante in comunitatea lor (Jourdan-Ionescu gi
Julien-Gauthier, 2010a).
Prima etapi a rezilienfei lcolare este elaluarea elevului, iar rolul psiho-
logului este de prime importantA. Aceast5 etapi permite cunoalterea capa-
cititilor gi limitelor elevului, pentru ca acesta se poatA fi orientat spre o clasd
in care si primeasci o educatie adecvata. E|aluarea unui elev care prezinti'
o deficiente intelectualtr necesiti, mai intai, confirmatea diagnosticului de Dl,
ceea ce implici evaluarea atat a nivelului intelectuall, cat $i a deficitelor
comportamentului adaptatiyr. Odatd confirmat diagnosticul, trebuie verificat
daci existd tulburiri comorbide gi evaluate resursele ti potentialul de invatare
ale copilului cu DL Evaluarea psihologici necesit; un timp pentru stabilirea
unui contact pozitiv cu copilul ti pentru cunoa$terea intereselor sale, ca ti.o
anamnez; detaliati a pirintilor, pentru a cunoaite istoria dezvoltdrii copilului
gi a explora resursele familiale. Rezultatele evaluirii trebuie si se finalizeze
cu recomandiri concrete, bazate pe capa(ii;tile copilului pi pe factorii de
protectie care urmeazi a fi construiti.
O importanttr cireie de re:ilrr'nJri este o pedagogie pentru crearea rezilienlei,
pentru sustinerea invitirii notiunilor. invigarea trebuie considerati deci un
proces activ, creand situafii de invtrfare in care elevul sd poati experimenta in
plan personal, si incerce se dea respunsuri Si si-$i orienteze propriuI demers
spre studierea conduitelor adecvate situatiei (Lemay $i Prevost, 1996).
Utilizarea unor consemne explicite pe parcursul introducerii unor noi nofiuni
inseamni modelarea informatiilor noi, indrumarea elevilor pe parcursul
invSlirii, conceperea unor ocazii de testare autonomi a noliunii (aplica{ii ale
no!iunii) 9i orientarea achizitiei de cunoitinte, corijand erorile li oferind
feedback (Carter, Prater gi Tarlor Dy'ches, 20091. Utilizand exemple concrete
' De obici se foloseite scala \{'echsler adaptat; yar!t.i, inse la fl d bine se pot folosi scala
StanJord-Binet sau NE\fl, care au drept alantaj conthuumul, putand corespunde tuturor
\ e'sielor Si tuturor rur'elLnlor de defrcil.
: Insirumentele obi$uite penrru elaluarea comportamentelor adapiarive s.Jtr]t: Vinelmd, Adnptiie
Bcl,ai ior -d.s.ss,r. t Svsir,fl lABlS, editia a [-a) i EJri.llr Q,/i!l.ors. de co tport. tc t. ndnptati.ft
(EQCr).
COLETTE ]OURDAN.IONES(U'I FMNCINE JUUEN.GAUTHIER
ale nofiunii, se faciliteaze intelegerea acesteia (Smith, Warren, Yode! Qi Feurer,
2004). Integrarea conceptului in activitltile cotidiene permite elevilor core-
larea noilor cunostinte cu nofiunile deja invtrtate, la care pot face referire.
Utilizarea unor activitAti care faciliteazi consolidarea cunogtinfelor, de exem-
plu impirtirea elevilorin perechi, cu rugimintea de a gisi exemple de aplicare
a notiunii de reciprocitate, le di ocazia si o descopere ei inii$i. Utilizarea
graficelor pentru ilustrarea notiunii de interior-exterior sau a aceleia de inrpre-
ufid-izolat este o modalitate de a face apel la competentele lor vizuale. Utili-
zarea scenariilor sociale, in care elevilor li se cere sd se puni in situatia
ilustlate de notiune pi sd redea apoi ce au inteles, este un exercitiu apreciat ii
care permite, de asemenea, consolidarea invit;rii notiunilor.
Pentru a dezvolta memoria elevului cu DI, invtrjarea strategiilor mnezice
permite amintirea informaliei date (Carter ef d/., 2009). Proictarea activitetilor
din clasi trebuie se conline recapitulSri sistematice ale notiunilor invitate ii
reamintiri pe tot parcursul zilei, in manieri cumulativi gi variatr. O alti c,rcir
de rezilienli o reprezinti utilizarea activitAtilor gcolare semnificative pentru
copii (Smith et al., 2004). invdfitorul ii poate invita pe elevi cum si-9i alci-
tuiasci un program, de exemplu, achizitie care-i ajuti si-gi gestioneze orarul
activititilor ii are efecte utile gi funcfionale asupra vietii lor (Lemay gi Prevost,
1996). Aplicarea notiunilor invelate prin intermediul experientelor directe,
cum ar fi asocierea vocabularului cu practicarea unui sport, este apreciati de
elevi (Carter e, nl., 2009).
Pentru a aiuta elevul se-li dezvolte atenlia, invit;torul poate si insiste
asupra punctelor importante, sA le scoatA in evidenld utilizand caractere
ingrosate, un ton al vocii mai ridicat $i se le aminteasce frecvent, pe tot
parcursul procesului de invilare (Smith ct al., 2004). Pentru a mentine atentia,
trebuie si se recurgi la opriri frecvente, in care elevii se r.or migca sau deplasa,
vor raspunde la intrebiri sau vor identifica ilustralii ale celor invetate.
Utilizarea tehnologiilor de asistente la realizarea sarcinilor, mai ales a tehno-
Iogiilor vizuale, permite atragerea $i mentinerea atentiei elevilor (Lancaster,
Schuinaker, Lancaster qi Deshler,2009). Amenajarea spa(iului contribuie la
mentinerea atenliei elevilor: plasarea bencilor in semicerc, in jurul invi-
tatorului, limiteazi sursele de distragere Si orienteazA atentia spre acesta.
Instrucliuni simple, date pe r6nd, utilizAnd un ton vioi al vocii si un ritm
adaptat capacitdtilor lor de decodare, sunt tot atatea strategii care faciliteazi
intelegerea 9i contribuie la menlinerea atentiei elevilor. Acestia pot fi ajutati
sA deprinde modalititi simple de impiedicare a disrragerii atentiei (Smith
et 01.,2004). in cele din urmi, este important si fie recunoscute eforturile
Tratatde rezilienltr asistat5 i Chei a e rezilienleiin deficienla intelectual:

elevilor, si lise ofere intiriri pozitive atunci cAnd se concentreazi asupra
sarcinii sau igi finalizeazd lucrul qi sd se incurajeze conduitele care favorizeaz|
invdlarea (Carter et a1.,2009).
Elevii cu DI int6mpini dificutti[i in tratarea informaliei sociale. Lipsindu-le
abilitilile de interacfiune adecvati cu cei de-o seami cu ei, risci sd fie respingi
qi au tendinta de a se izola. o cheie de rezilienln o reprezinti susfinerea din'
partea cadrelor didactice prin amenajarea unui mediu incurajator de invd{are
gi prin transmiterea intr-o manieri expliciti a abilitdfilor sociale care si-i ajrite
si cunoasci gi sd infeleagi frontierele sociale (Carter et n\.,2009).
o altdcheie de rezilientaestefolosirea umoruluil. Chagnon giJourdan-Ionescu
(2010) subliniazi consecintele unui program de intertentie.bazat pe umor
pentru adolescenlii cu dizabilitifi. Cu o durati de zece gedinfe a cate 90 de
minute, acest program a fost elaborat pentru a verifica daci folosirea umorului
are un impact real asupra achizifiei abilitifilor interpersonale precum co-
municarea, rezolvarea de probleme gi exprimarea adecvati a emoliilor. Cei
cinci tineri care au participat prezentau o deficienld intelectuali (doud fete,
trei biie!i), aveau vdrstele cuprinse intre 14 qi 19 ani si proveneau din medii
socioeconomice eterogene. Patru dintre ei aveau un deficit usor, iar unul un
deficit mediu. Ei frecventau programul Pregdtire ytentnt uialila aceea;i gcoali
secundari. inainte gi dupi finalizarea programului au fost realfzate o evaluare
cantitativi (Questionnnire d'habiletis iflterTtsyeellllsllesz) Ei una calitativi (date
obtinute din observarea inaintea programului gi in timpul acestuia, grili de
lecturi despre umor), datele provenind din mai multe surse (pirihfi, inter-
venienfi, tinerii ingigi, cadru didactic, animatoare, observatoare). in plus, pe
parcursul Eedinlelor a fost elaborat un instrument calitativ de observare
(participare, atitudini, umor, interac{iuni, ini{iative noi, comportamente
deranjante etc.)
Pe langi dezvoltarea abilitetilor interpersonale vizate (ameliorarea comu-
nicirii, a rezolvdrii de probleme, exprimarea adecvati a emofiilor), parti-
cipanfii dau dovadi de o mai bund stimi de sine 9i de mai multi maturitate.
in cele din urm5, rezultatele aratl ci anumiti tineri au cdpitat:
. u;urin{d in perceperea umorului la ceilalli membri ai grupului;
. o mai bund capacitate de a face haz de sine;
I Folosirea umorului se poate aplica indiferent de rArstS. Fitzgerald gi Craig-Unkefer (2008) pre-
zinti exemple de activitifi pentru copiii de varsta pregcolari, care permit invilarea unor
dit'erse ink-un climat foarte agreabil: relafii sociale. abilititi lingvistice, rezoh'are de probleme etc.
1 de a avea un frate sau o sord cu DI Si o viziune asupra .r'iiitrrului. Aceasta
Chcstiornr dt nbilitdti intcryttrs..r;ole. (N.i.)
coLETTE IOURDAN-tON:SCU 5r FRANONE JUUEN-CAUTHIER
i
I
. capacitatea de a aprecia situafiile care stArnesc umor; 3o5
,
. o mai buni infelegere a umorului;
. un umor mai adecvat;
. capacitatea de a-i incuraja pe ceilalli si recurgl la umor-
Umorul le-a permis tinerilor si se integreze mai uqor gi si participe mai
intens la activitifi, i-a ajutat si stabileasci relafii reciproce, a facilitat mult
comunicarea gi, in cele din urmi, a favorizat in(elegerea obiectivelor
activitifilor focalizate pe abilitifile interpersonale.
Pentru familie - in special pentru fratrie - anumite chei dc rezilienld sunt
esenfiale in perioada gcolard. De exemplu, faptul de a fi fratele sau sora unui
copil cu DI antreneazi anumite consecinfe, care pot fi considerate negative:
intrebiri despre diferen(e, culpabilitatea de a nu avea probleme, teama de a
deveni diferit, gelozia stArniti de investifia pirinfilor in copilul diferit (timp,
energie, resurse materiale), jena de a fi fratele sau sora lui, atunci cAnd se
confrunti cu reac{iile de ostracizare ale celorlalli (mai ales ^rn adolescen!5),
dorin{a de a compensa pentru pirin{i prin rezultate excepfionale, limitirile
fratelui sau ale surorii, o anumiti parentificare gi o povari care poate fi purtatd
pAni la sfArgitul viefii. Acestea variazd, desigur, in funcfie de DI gi de tul-
burdrile asociate (Dyke, Mulroy si Leonard, 2009). Aflat printre cei care au
studiat fratriile L'rersoanelor diagnosticate cu DI, Van Ripper (1000) subliniazi
componentele modificabile, asociate stirii de bine a membril-'rr fratriei: soli-
citdrile, resursele, rezolvarea de probleme gi adaptarea. De exemplu, chiar
dacd trebuinfele copilului cu DI au coplegit familia, ea trebuie si rdspundd ;i
solicitirilor venite din partea celorlal[i membri ai fratriei.
Dar a avea un frate sau o sori cu DI reprezintd qi o ocazie de a cunoagte I
diferenfele, de a invSfa de mic toleranfa, de a aprecia via{a, de a at'ea bune
rela(ii fraterne, de a deveni empatic qi a dezvolta strategii pozidve de adaptare
(Fahey, 2005) gi, in cele din urmd, de a-9i asuma responsabiiiii{i prin expe- I
rienfa precoce de persoani de a;'utor. De altfel, nu rareori fratii gi surorile i9i
aleg profesii care au legituri cu diferenfele (Scelles, 1997).
Pentru a incuraja experienfele pozitive asociate faptului de a avea un frate
sau o sori cu DI, pot fi implementate diverse chei de rezilient:i:
. - pentru co;rii, este necesarl o informare adecvatd in prir-in{a DI, o re-
flectare la impactul diferen(ei asupra vielii familiale 9i asupra frafilor;i
teme surorilor, o congtientizare a aspectelor pozitive gi negadr-e ale faptului
Tratat de rezilienli asistatl r Chei ale rezil;e::ei in deficienla intelectualS
I

poate fi realizattr prin intermediul unor cdrti de calitate citite in familie

'o' Chei de rezilienli pe parcursul tranziliei 307
| 9i disponibile permanentl,. prin vizitarea site-udloi de informatii, sau
de discufii3 9i prin intalnirea cu copii aflati in aceeagi situalie, in cadrul c5tre varsta adult;
grupurilor de sustinere.sau taberelor gcolare (vezi, de exemplu, Gascon,
Trecerea de la o functionare copil/elev la aceea de tAnir adult activ in
Pdpin qi Aubd, 2005; Scelles, Bouteyre, Dayan gi Picon,2007). Astfel,
comunitatea sa reprezintA o provocare pentru tandr qi familia sa. El trebuie sA
copilul ipi va putea diminua temerile, fiindu-i ugor si demistifice DI, va
dobAndeasci o identitate de adult adaptat, care si-i permit; o participare
putea reacliona mai bhe la situafiile problematice intampinate in relalie
sociali.Ei o viitoare implicare profesionali adecvate varstei gi culturii sale.
cu fratelestru ori cu sora sa (deexemplu, si poat; respundela intrebAdle
Dezvoltarea identitard necesiti o distantare a tan5rului de celula familiali,
puse de ceilalti). Va putea gisi astfel un cadru in care sd-li exprime
sentimentele (culpabilitate, ambivalenta normalS fatA de fratele siu ori
pentru a lese legituri cu tinerii din teneratia sa. LegAturile interpersonale
care se pot forma in contextul activitltilor de petrecere a timpulul liber, dAnd
sora sa, presiunea exigenlelor prea mari pentru el etc.), favorizand,
totodattr, o bunA legituri gi permil6ndu-i sA-$i asume responsabilittrfile
viefii un sens, se realizeaza li la acest nivel pomind de la procesut de so-
cializare. Aceste letetuti reprezinte o cheie de rczilicrlti importanti a dezvoltirii
adaptate varstei;
pe,llru pirinti, este necesar acompaniamentul, astfel incat sd fie aiutafi
identitare. In plus, apartenenta la un grup conferi un sentiment al valorii
- personale gi contribuie la intirirea identititii tanerului in calitate de persoanS
str mentini o viati de cuplu consacrAnd timp, totodati, fieciruia dintre
cu drepturi egale, care are interese diferite gi liber alese (HaelersYck, Montreuil,
copii, s5-pi valorizeze qi copiii fIrA dizabilititi, la randul lor speciali, sA
Magerotte si Forges, 1994). A.east.l modalitate de a proceda nu diferi prea
desfigoare cu ei activiteli extragcolare, si implementeze li s; conserve
mult de aceea general adoptatd de adolescenti li de adullii tineri, care i$i con-
bune resurse familiale, pentru a rispunde tuturor solicitiiilor (gratie
ajutorului dat de bunici, unchi gi m;tuli, de exemplu, gralie recurgerii solideazl identitatea spriiinindu-se pe grupul de prieteni (model valorizat
la servicii de ajutor etc.);
cultural) in realizarea activititilor de petrecere a timpului liber, care corespund
intereselor lor gi sunt adecvate culturii in care traiesc (Jourdan-lonescu 5i
- ltentru iltlert'enienli, cheile de,"czilierld urmtrresc focaliiarea atenliei ii
asupra celorlalli membli ai fratriei, sensibilizarea intregii familii fat; de Julien-Gauthier, 2010b). in mai multe 1eri, tinerii pot avea acces la activit;ti in
riscu le asociate prezenlei DI la un copil, astfel incAt sd se evite aparitia 8rup, in cadrul serviciilor de acompaniament pentru petrecerea timpului
liber (de exemplu, ,,Parrainage civique" in Quebec, ,,SISAHM" in Belgia sau
problemelor. Intervenientul subliniaze necesitatea ca pirintii s;
desfigoare activiteti cu fiecare dintre copii, si recunoasci reugitele ,,People lirst" in Anglia).
Intrarea in viata adult5 $i cu precidere accesul la statutul de adult implice
lcolare, si le valorizeze punctele forte, si-i inscrie la activitlti de petre-
dezvoltarea responsabilitAtii $i, in consecinti, a autonomiei necesare pentru
cere a timpului liber, si fie atenli la riscul de parentificare etc.
exercitarea acestui nou rol. Autonomia este aptitudinea unei persoane de a
funcliona gi de a decide singurd, firi a recurge la altcineva (Legendre,2005).
Pentru t6nirul adult, dezvoltarea autonomiei este o cheie de r.:ilienti impor-
tanti, care-i permite si facd alegeri in mai multe domenii ale \.ietii sale ii s,
aibl un control mai mare asupra mediului sAu. Cu toate acestea, autonomia
I poate fi definitI ca aptitudinea persoanei de a func{iona gi a decide singuri,
Printre ca4ile de calitate pentr! copii mici, menlionam Gervais, J. (1992), l\larleau. B. (200e-2010),
Nor,iant, E. (1982),Saint Mars, D. (1998). sprijinindu-se, daci este necesar, pe cei din jur. Pentru a o dezt.olta, familia
IatA cateva site-wi tunclionale din data de.l martie 2010r htg://ar(hives.handicap.gouv.frl tanarului adult exercita un rol capital, fiind in acelagi timp un dascil, un
dossiers/{1andi.aps,/handi(aps_de63.htm, hrtpr nnv.aqis-iqdi.qc.a, hftp://w\a'w.dicopsy.com/
model $i,,un spri,in" pentru invitarea activit;tilor vie{ii cotidiene 5i exer-
I dencience-intelectuelle.htm, htrp://dcalin.rr,6iblio/deficience.hbnl, http:/ vl!\r.rfdi.o'gi, http://
rLi'w.handipol.or8i spip.php?arricle10.r5, http://ria!a!-ophq.Bouv.qc.calindex.hhn, http:/ 1'\!1v. citarea responsabilitetilor asociate conditiei de adult. Anturajul Ei mai ales
tnsomie.qc.cal-AJficher.aspx?langue=f r.
familia constituie o sursd de modele pentru invdtarea modalitetilor de actiune
hiip://wrfl {.siblingsaustralia.org.au/.
qi conferi celor invafate o valoare de intirire, datoriti legeturilor afective prin
I

I
COLETTE ]OURDAN,IONESCU'I FRAN(INE ]UUEN.6AUTHIER
Tratat de rezilien!5 asistatS r Chej ale reriliniej in deflcienla in:eleciual;

I

care sunt unili membrii acestora. Perreault (1997) subliniazi importanta
realizirii de activititi impreuni cu persoanele f;re dizabilitdti, av6nd in
vedere ce persoanele care au o deficientA intelectuali invali prin imitare.
Pentru a sustine rezilienla tanirului adult gi a facilita dezvoltarea auto-
nomiei sale, psihologul poate oferi un ajutor psihologic,i pragmatic per_
soanelor din anturai. Ajutorul psihologic vizeazd acceptarea conditiei de
tandr adult pi increderea in posibilititile sale de dezvoltare 9i de invilare.
aFa cum s-a specificat mai devreme. pentru p;rinti, conqtientizarea propiiei
imbitrAniri gi nelinigtile relative la ingrijirea gi supravegherea pe care Ie
necesiti tanErul adult genereazi emolii putemice, care trebuie abordate. La
nivel cotidian, realizarea rutinelor gi intreaga complexitate a sarcinilor do-.
mestice pot p;rea pulin accesibile sau dificil de realizat pentru pirintii unbr
tineri adulli (Rocque, Langevin, Drouin gi Faille, 1999). psiholotul ii poate
orienta atunci spre o inv6lare iterativi, luAnd in considerare caracteristicile
asociate sterii t6nirului adult. invSlarea poate avea drept obiectiv !educerea
alutorului necesar acordat persoanei pentru efectuarea unei activititi do_
mestice sau deprinderea progresivi a diferitelor etape ale realizerii sale.
Invetarea trebuie si fie contextuald, pentru a tine cont de dificultatile de
transfer gi de generalizare prezente la petsoanele care au o deficienti inte_
lectual;. Inv;tarea trebuie si vizeze sarcinile cele mai frecvente Fi s; comporte
activiteti repetitive de practici autonomi, pentru a consolida abilititile
dobAndite. in anumite situatii, realizarea rutinelor cotidiene poate fi facili-
tate cu ajutorul tehnologiilor care oferi un sprijin constant in efectuarea
rutinelor (de exemplu, asistenti pentru pregitirea meselot sau pentru reali_
zarea sarcinilor menaiere complexe; Lussier-Desrochers, Lachapelle, pigot gi
Beauchet,2007).
Intrarea in viata adulti este egalonatd pe parcursul mai multor ani gi com-
port; mize importante, care graviteazd in jurul participerii tanirului Ia viata
comunititii sale, prin exercitarea unor noi roluri sociale: rezident intr-un car_
tier, muncitor intr-o intreprindere, voluntar intr-o organizatie comunitari etc.
Totugi, inv;larea rolurilor sociale, cu precddere a abilititilor sociale si rela-
tionale necesare pentru a c;pita sau a menline un loc de munci, reprezinu o
provocare considerabili pentru tinerii cu deficiente intelectualA (Bouchard
ii
Dumont, 1996). in mediul gcolar, adolescenlii li tinerii adulli efectueazi stagii
de formare profesionali in magazine sau intreprinderi din regiunea lor, sub
supervizarea unor cadre didactice. Realizarea stagiilor in diferite domenii,
linand cont de interesele exp mate de tineri, permite verificarea performan-
telor acestora in exercitarea activitdtii dorite, ca gi a aptitudinilor pentru
COLETTE ]OURDAN.lONESCU FRANCINE ]UUEN GAUTHIER
'i
t-
efectuarea sarcinilor alocate (Coutu, Savoie gi Gravel,2006). Tinerii au ocazia
atat de a-fi dezvolta abilitdfile interpersonale, cat gi de a dobandi maturitatea I
sociali necesali pentru a obtine gi a-fi menline locul de munci. Gascon (1998)
a aretat ci abilitdtile interpersonale, adesea deficitare la persoanele care
prezinte o deficienfi intelectualS, reprezintd o dificultate suplimentari in I
cazul integrdrii lor in munc5. Aceste abilitdli au fost, de altfel, identificate de
Carrier gi Fortin (1991) drept unul dintre principalii factori de e;ec in via[a
profesionali a persoanelor cu DI.
I
Pe parcursul tranzifiei catre viata adulti, dezvoltarea retelei de sustinere so-
cialS a tanarului ii permite se se bazeze pe relatii capabile sa-i ofere diferite for-
me de a]'utor pentru a face fate momentelor dificile ale vietii (lourdan-Ionescu
pi Julien-Gauthier, 2004). Refeaua sociali este un element important, cel mai I
importantal integririi lor sociale (Nervton, Horder, Ard, LeBaron $i Sappington,
1994). Transformarea retelei tandrului adult, odat; cu pirisirea sistemului
gcolar, necesite o sustinere suplimentari pentru contracararea riscurilor de I
izolare sociali (Berger,2003; Vendittoli gi Gamache, 1997). Participarea tine-
rilor cu o deficienlA intelectualA la un program de mentorat condus de tineri
de aceeaqi vArsti evidenfiazi cre$terea retelei Ior sociale (Jourdan-lonescu,
I
Julien-Gauthier, Chagnon gi Huard, 2005) 9i permite imbunEt;tirea calititii
interactiunilor lor sociale qi dezvoltarea unor legeturi sociale de durati
(Hughes ef al., 1999). Pdrinlilor, prezenta unor persoane-resutse le permite se
se simti sprijinili in educatia copilului lor li si profite de momente de rigaz I
pentru realizarea activititilor sociale. Aceasta ar echivala cu o usurare a sen-
zatiei de povarA parental; in zorii vietii adulte a copilului lor. intr-adevdr,
participarea copilului lor la un program de mentorat implicA o crettere a re-
I
lelei de susfinere sociald a pirinfilor, cu precidere a sustinerii extrafamiliale,
putand fi interpretatA drept o mai buna integrare a familiei in mediul siu.
Pentru tanirul adult avand o deficientl intelectualS, participarea la acti-
vititi de integrare socialS impreune cu un mentor - tanAr de aceeagi vdrstS, I
care-gi asumd rolul de tutore de rezilienti - ii ofera posibilitatea de a dispune
de r.in model de identificare, care-i transmite valorile tinerilor din generatia
sa. Pe langi aceasti posibilitate de a internaliza un model de integrare adecvat, I
g;sim, in Interventia Diadici pentru Integrare Sociali (IDIS, de exemplu,
Jourdan-Ionescu, 2001; Jourdan-Ionescu ii Julien-Gauthier, 2004), cAteva alte
in mediul natural, construirea inter-
chei de rezilielltdr o interventie realizati
Yentiei impreuni cu t6nirul, pArintii sai gi membrii comunit;tii, formarea gi I
supervizarea mentorilor. Tinerii cu DI care au avut sansa si participe Ia acest
tip de intervenlie au putut dezvolta factori de protectie (cresterea stimei de
I
I
Tratat de rezilienti asistatl r Cheiale rezilienleiin deficienla intelectu.t;
I
I
I,. sine, ameliorarea abilititilor sociale Ei de rezolvare de probteme). in cele din
urmi, atitudinile membrilor comunititii sunt ,,contaminate" prin frecven-
tarea directe sau indirecti a unui t6nir cu DI $i permit ameliorarea atitudinilor
fati de el (lonescu,'1987).
I De asemenea, se nu uitim factorii de protectie impotriva dependenlelor,
care pot reprezenta chei de rezilien!i de implementat pentru orice persoan;
cu DI. Daci impactul alcoolismului li al toxicomaniei in rindul populatiei
generale este amplu recunoscut Si studiat, cercettrrile care studiazi depen-
I denfele persoanelor cu deficienti intelectual; sunt foarte limitate. Aga cun
este subliniat de Cocco $i Harper (2002), integrarea gcolar; reprezinti pentru
adolescentii cu DI atat o provocare de a experimenta consumul de substante
I legale Ei ilegale, c6t qi un acces mai facil la acestea (existand o prevalenfi de
peste 50oro la adolescentii frrE dizabilitati). in plus, dezinstitulionalizarea pi
integrarea sociald tenereazi, la rdndul lor, situatii de risc, prin creiterea
autonomiei gi reducerea supervizdrii (Christian gi Polin& 1997; Degenhardt,
I la nivel familial
2000). O lecturi a publicatiilor disponibile care trateazi tema dependenlelor
la persoanele cu DI, efectuata in lumina notiunilor de factori de risc Ai de
protectie considerati intr-un context ecosistemic (Bronfenbrenner, 1989), arati
l ci, pe langi factorii de risc individuali (temperament, lipsa abilititilor cogni-
tive ii sociale, autoreglarea deficitari a comportamentelor, dificultiti emo-
lionale, frustrare in fata limitirilor, influentabilitate etc.) existi anumiti factori
I de risc familiali (consumul excesiv la petreceri, model parental bazat pe o
istorie familiald de dependentE, istoric de c minalitate in familie, practici
educative deficitare, nedetectarea unei probleme legate de consumul de sub-
stante, slabi comunicare intre membrii familiei, conflicte, dificult;li de
I acceptare a deficientei) (Bellows, 1996) Si de mediu (cartier defavolizdt sau cu
o criminalitate ridicat;, sustinere socialS deficitartr, afilierea la grupuri
deviante care adopt; comportamente antisociale precum toxicomania pentru
I a avea prieteni, bdutul la volan, relatii sexuale neproteiate, stigmatizare
socialA, dezinstitutionalizare, integrare sociali slabi sau integrare socialA
urbani). Mult mai rare sunt lucririle care evoc; prezenla unor factori de
I protectie la persoanele cu DI. Lawrenson, Lindsay gi Walker (1996) au propus
doi factori de protectie: neincurajarea autonomiei financiare a persoanelor cu
DI gi nici a posibilit6tilor de consum. Aceastd propunele ar echivala cu a le
impune pastrarea statutului de copil lipsit de autonomie! Din contrd, Slayter
I (2007) vorbeFte de ,,demnitatea riscului" ti, pentru a gestiona riscul, sugereaze
realizarea unei pre\'enfii a toxicomaniei in cazul persoanelor cu Dl. Totu$i
este clar
- chiar daci este dificil de intervenit in cazul unei persoane cu Dl
I
I
COLETTE JOURDAN.lONESCU 5I FRANCINE ]UUEN.6AUTHIER
I
care are probleme legate de consumr (Clarke gi Witson, 1999)
- cI pot fi
realizate interventii in sprijinul rezilientei acestor pelsoane in fata situatiilor
de dependenfS. Factorii de proteclie care trebuie favodzati sunt urmdtorii:
- la nivel individual - abilitilile de viatA zilnice, abilitlfile de adaptare/
rezolvare de probleme/gestionare constructivd a emotiilor/luare de
decizii, exercitii pentru crearea deprinderilor de a initia bune relatii
familiale gi sociale, abilitlfi de comunicare, umor (a rade de sine, a re-
fuza cu umor), stimi de sine pozitivS/sentimentul valorii personale/
imagine de sine realist;, enlpowernrcnl, cunoagterea 9i infelegetea pto-
priilor dificultili/deficienfe, cunoa$terea unor tehnici de relaxare2,
cunogtinte despre abuzul de substanle Fi consecinlele sale, educatie
pentru sAnitate gi educatie sexuald, activitate fizice regulatS, abilititi
profesionale li aiutor pentru integrarea in munce, o buni gestionare a
stresului;
- - gestionarea relafiilor familiale, sustinere acordati
familiei (de exemplu, serviciu de aiutor);
la nivelul mediului
- - nivel ridicat de sustinere (in afara celui familial)
cu interyenienti formati, rela{ii amicale diverse, mediu de viati pozitiv
Si contindtor, spriiin profesional specializat (abordare psihoterapeuticd,
de exemplu).
AltA cheie de rezilienll cu precddere utiltr Ia varsta adultA este pregrtilea gi
sustinerea persoanelor in fala doliului - mai ales cAnd e vorba de decesul
unui membru al familiei, ce poate fi dificil dacd nu este bine ingeles, putand fi
triit ca un abandon, in orice caz, este important sI se furnizeze informatia de
bazi qi si i se permiti persoanei cu DI str inteleag; in plan cognitiv Fi afectiv
ce s-a intamplat. CAnd cineva este mort, trebuie explicat, inseamni cd acea
persoani nu mai poate nici sE audd, nici se vorbeasci, nici s; vada, nici sA
simti durere, nici se atinge etc. De asemenea, este necesar si se explice
ritualurile privitoare la moarte (veghe, incinerare/inmormAntare, vizite la
cimitir etc.) (Summers gi Witts, 2003) Qi sd se permitl participarea acompaniati
la acestea.
) Consecinlele in8estiei de alcoot asupra persoanelor cu DI sunt mai grave decat in cazut per-
soanelor frri DI.
: Dintr-o perspe(Hve cognitiv-comportamental:, Didden, EmbreStr van der Toom 5i Laarholen
(2009) recomand; a exercitiile de relationare s: fie asociate cu atentia acoldat, distorsiunilor
.oSniti\e.
Tratat de riljnl5 asistat5 t Chei ale rezilieniei'in deficienla intelectual:
 Chei de rezilientS pentru persoana virstnic5
Ca gi in cazul populafiei genErale, persoanele vArstnice cu DI sunt din ce
in ce mai numeroase (McCausland et n1.,2010). Creqterea numlrului lor
este asociatd, de asemenea,'cu progresele medicale 9i cu ameliorarea con-
difiilor lor de viafi. Pentru a pregiti persoanele cu DI qi anturajul lor si.
accepte schimbirile ce urmeazS, este necesar si fie furnizate informafii
despre imbitrAnire, despre pierderi in plan fizic, dar gi social. Se evidenfi4zi
astfel necesitatea de a fi pregitili mai mulli intervenienti, in scopul asiguririi
unui volum mai mare de servicii de calitate. O formare specifici pentru ingri-
jirile paliative qi demenla care se poate asocia sfArgitului vie{ii se dovedeite
a fi o cheie de rczilien[d pentru persoanele vArstnice cu DI gi pentru echipele
de intervenfie (Fahey-lr{cCarthy, McCarron, Connaire gi McCallion, 2OO9).
Henderson, Acquilano, Meccarello, Davidson, Robinson gi janicki (2009)
amintesc, de asemenea, importan!a menlinerii sindtSfii fizice a celor mai
in v6rsti.
Daci persoanelor vArstnice cu DI li se asiguri bune condifii de viald (un
cimin stabil, o prezenfi afectuoasi, lipsd de griji pentru nevoile de bazi gi
modalitifi interesante de petrecere a timpului liber), este posibil si.se obser-
ve cd sunt fericite. intr-un studiu calitativ intreprins in Australia de Den,,
Llenellvn 9i Gorman (2006), femeile cu DI (13 femei cu vArsta cuprinsi intre
55 gi 82 de ani) au fost intrebate cum percep viala pe misurd ce imbdtrAnesc.
Au iegit la suprafafi cinci teme: sunt exact ceea ce sunt; apreciez sustinerea
familiei ;i a prietenilor mei; fac parte din comunitate; md simt sdndtoasi; am
suficienfi bani pentru a cumpira ceea ce-mi trebuie. Aceste femei in vArsti.au
relafii apropiate gi o viafi reugiti, chiar dacd au intAmpinat adversitdfi legate
de circumstan{ele r-ie{ii qi de dizabilitatea lor. Ele au doriedit capacitifi de
acceptare gi de adaptare la schimbare, capacitili de dobAndire a abilitifilor gi
privesc spre viitor. Optimismul, integrarea lor gi importanfa relelelor pe care
le-au construit gi menlinut le-au permis si-gi imbundt5feascd stima de sine, si
aibi experien{e pozitive gcolare gi profesionale ;i si dobAndeasctr, prin inter-
mediul experientelor reugite, un sentiment al propriei valori:
Concluzie
Chiar daci inten'enlia de rezilienli asistati in DI trebuie sd se bazeze pe
particulariti(ile persoanei, pe etiologie qi pe gradul DI, ea trebuie si vizeze in
CoLETTE IOURDAN-tONESCU 5r FRANCINE IUUEN-GAUTHIER
principal mediul siu familiall gi social. intr-adevir, cheile de rezilientd fin de
persoanS, dar mai ales de contextele de viafi, ca gi de interacfiunile intre
persoane. Principala cheie de rezilienld pentru persoana cu DI, indiferent de
vArsta sa, este deci comunicarea. Ameliorarea capacitSlilor de comunicare
ale persoanei gi stimularea gi ascultarea venite din partea mediului (membri
ai familiei, intervenienfi, membri ai comunitifii) favorizeazS participarea
socialS.
Slneamintim ci rezilien!a asistatdin domeniul DI urmiregte implementarea
unei intervenfii care si permiti dezvoltarea factorilor de protecfie care pot fi
modificafi. Factorii de protecfie ai persoanei, ai mediului familial gi ai me-
diului inconjuritor, asupra cirora trebuie acfionat pentru a inclina balanfa
dinamici inspre rezilienfd, sunt prezentafi in figura 2. Se observi ci nu mai
este vorba de o intervenfie specializati, ci de chei de rezilienli,,ca pentru toati
lumea", ca pentru orice persoani care are ceva de invitat, de lucrat cu sine
sau care este in dezechilibru sau diferitd, necesitAnd astfel adaptiri implicAnd
toate ariile viefii sale. De exemplu, a avea un animal reprezintd un excelent
instrument de intervenfie terapeutici (cAnd pisica toarce, se diminueazd
anxietatea; cAinele stimuleazd plimbirile; indiferent de ce animal are grija o
persoani, i se dezvolti capacitSlile de a-gi asuma responsabilitili).
Printre cheile de rezilienld pentru persoanele cu DI, este importanti recru-
tarea, formarea Ei supervizarea intervenienlilor clinicieni, dar;i a voluntarilor
interesafi sd favorizeze implementarea factorilor de proteclie. intr-adevdr,
voluntarii pot reprezenta tutori de rezilienli gi agen(i mediatori in stare si
schimbe atitudinile societiIii.
Aga cum se poate constata, cheile de rezilienli asistati trebuie sd se adre-
I
seze tuturor persoanelor implicate, iar aceasta pe tot parcursul r-iefii persoanei
cu DI. Una dintre cheile esen(iale de rezilien[i este pregdtirea etapelor
urmitoare. CAnd copilul va trece de la grddini!5 la ;coali, este important ca
aceasti mare trecere (conform expresiei Biankdi Zazzo) sd fie planificata 5i I
pregititi. La fel, trebuie pregitite trecerea de la gcoala primari la cea secun-
dari sau trecerea de la gcoala secundard la serviciu gi de la viala impreuni cu
pdrinlii la autonomia rezidenfial5 si, in cele din urmi, pensionarea. Aceastd
pregitire,,ciclu de viali" este garanlia faptului cd diferitele praguri pe care le
are de trecut persoana cu DI vor fi traversate cu bine, precum si a unei adaptari
reugite la noile roluri.
t Oferta de infomalii gi posibilitatea intervenqiei online imbogilesc paleta r-ariantelor actuale
oferite piringilor (Cascon, 20i0).
Tratat de rezilienli asistatl r Chei ale rezilienlei in deficjenla intelectual;
l,l
l"' -
-
PldnF afeduoli ti o
atmcferi bunn in {amilie
Cuplu pdenral solid 9i
povar: implrtAsiu
- O retea sociaH bogati a
tanerului ti a perinFlor
- Ocazii de participare sociala
Bibliognfie
Asociatia Psihiat lor Liberi din Romania (2003), DSM lV-'lR, Manual de diagsostic li
statisl i cl a tulbur dt il o re,lrie, Bucureqti.
- Csciterea adeclatl ti
- Relatii bune de familie ac.ePtara Persoanelor din Anaut M. (2006), L'dcole peut-elle etre facteur de rdsilience?, Etnpafi, yol.3, r.t.63,
Rutin, structurat nediu (colegi, prieteni, Prrinti
I - ai prietenilor, persoane din
p. 30-39.
- Disjplinl bine stabiliu Althur M. (2006), The emotional lives of people with leaming disability, Btitish lournnl
anturai)
- Sentiment al coerntei
Fo.marea ade6ai6 ti of Learnit g Disabilities,vol.31, p.25-30.
Valori, credinte morale sau -
- experienta profesionali a Baruth K.E.li CarlollJ.). (2002), A formal assessment ofresilience: The Baruth protective
reliSioasr
cadrelor didachce,
I Sentimet implif,ire factors inventory, Trr e lournal of Inditidual Psychology, vol.58, r.t- 3, p.235-244.
- de inte^ enientilot
- Cuo*inle despre DI ti Medi!, stimulant, adaptat Bellows J.T. (1996), Recovery house: Residential facility for persons with mild mental
-

II
accptarea diferenlelor inlereslor persoanei ($coalI, retaldation and substance dependence, The U ion lnslilute. Disserlation Abslracts
.opilului lor forrna.e profes,onala, loc. de lnlernaliofi ol, ','ol. 56, 71-A.
-Capacitat de a oferi o muncI, Ptrecere a timPului
Bellugi U. Si St. Ceorge M. (coord.), (2000), Linking cognitive neuroscience arrd mole-
ingriiire adecvatl atat liber)
.opilului o DI, c:t ri Bun, iniegrare cultural I cular genetics: New perspectives from Williams Syndrome, Syecial Issu: lournal of
I
celorlallicopii -
Ajutor prolesional, respectarea Cogniliue Neuroscience, vol. 12, nr. 1, p.1-107.
prrinle -

ir
- Buntr sbmt de sine ca
per5oanei ri a familiei BerSe! P. (2003), La lrlnsitio de l'tcok A h t)ie acti.,e. Rapporl du cofiili de traoail sur
-O nare psihjci ti fizica buni
- Aspe.le pozitile s.oasein I'impla tation d'une prilique de la plottificaliotr el de ln transiliolt au Quibec, Drum-
pirinlilor

ri
a
evidenli de speci!1irt,
Ihportanta comuniclrii mondville, Office des personnes handicap6es du Qudbec.
- - Prezmla menlorilor a
- Plrinli capabilisa inlele din voluntanlor-modle care s,
Bouchard C. li Dumont M. (1996\, On est Phil, conn ent se porte-t-il el pourquoi? Une
ProPria erFrienl, joa.e rolul tptorilor de itude sur l'ifiliSration socidle el sur le bien-ette des personnes prisentafit une dificiefice
- Capacilate de a aleSe ce tin de meaiul rezilinlI intellectuellc, Qu|bec, Couvernement du Qudbec, MSSS.
priontaiile P8erea la dispozitie a unor
- Brady N.C., Bredin-Oja S.L. li Warren S.F. (2008), Comhunication and Language
- Un largrpertoriu de strategri sen icii adapiate de calitate

I de adaplare (permiEnd
conf runtarea o
situaliile
slresante intampinate)
- Punerea la dispozilie a unor
Development in Infants and Toddlers with Down Syndrom or Fragile X Syndrome,
inJ.E: Roberts, R.S. Chapman fi S.F. Waren (coord.), Speech and Langulge Del)elopnent
t d lnlerT,e lio't ht Doun Syndto and X Fragile Syndrotne, Baltirnore, Paul H.
- Fratrie care sen'tte drpt
Brookes Publishing Co, p,53-76.
- Bun, stima de sine .
Spriiinul oferit copilului de Bronfenbrenner U. (1989), Ecological systems theory,,4r,,als o/child depelopnenl, vol. 6,
I - - Identilate pozitita
cltre p5rinti 9i fraF p.187-249.
-.8un abilita$ relalionale
- Persoan: ru rol de contesor
inleSrare a punclelor
Bronfenbrenner U. (1996), Le modile,,Processus-Personne-Contexte-Temps" dans la
- Lipsa p,oblemelor tinanciare -. Bun: recherche en psychologie du daveloppement: principes, applications et impli-
forte fi a vulnerabilitaljlor
I - Sperantl cations, in R. Tessier Ei G. Tarabulsy (cootd.), Le Modale lcologique dols f itudc d
Folosi.ea umorului
- - Bune st ategii de adaPtare dioeloppefrrcfit de I'efifalf, Sainte-Foy, Presses de l'Universit6 du Qudbec, p.9-59.
- viziunePozitive asuPra
Brown lV.H. ti Conroy M.A.,2002; Promoting Peer-Related Social-Communicative
- BunI maturitate social, Competence in Preschool Children, in H. Coldstein, L.A. Kaczmarek Si K.M.
I - Capacitate de a-ti erprima English (coord.), Promoting Social Commuricalion- Cllildrefi uilh Deoelopnlertal Disabili-
motiile
lies lrom Birth lo Ailolescen.e, Baltitnore, Paul H. Brooks Publishing Co., 173-210.
- Viata a.tiv5, experienle
Cart l. (1995), Do1!,r1's S!ndrofie: Cllildrefi groxoi,,g p, Camb!idge, Cambridge University
Sentiment de control Press.
I -
Carrier S. [i lortin D. (1991), Etude des facteurs de rdussite et dtchec dans l'intdgration
socioprofessionnel le , Reoue t'rancophone de Ia daficience iillellecluelle, vol. 1, nr. 2,
figu.a 2. Factori de prote.ti ai persoanelor care prezinti o deficient: intelectuale
p. 105-118.
I

I
COLETTE ]OURDAN'IONESCU 5i FRANCINE ]UUEN-GAUTHIER
Tratat de rezilienll asistatl . Chi ale rezilienlej in deflcjenla intelectual;

I
316 Carter N., Prater M.A. qi Taylor Dyches T. (2009), Making accontmodations and adaptations
for students with nild to moderate disabilities, Upper Saddle River, N.J., Pearson.
Chagnon M.-L. gi Jourdan-Ionescu C. (2010), Faooriser l'acquisition d'habilitis sociales
grhce i l'humour, Comunica.re prezentati la al Xl-lea Congres al AIRHM, Mons
(Belgia).
Christian L. 9i Poling A. (1997), Drug abuse in persons with mental retardation;
A review, Americnn lournnl of Mental Retardation, vol. 102, nr. 2, p. 126-136.
Clarke |.].qi lVilson D.N., (1999), Alcohol problems and intellectual disability, journal
of lntellectual Disability Research, vol. 43, nr. 2, p. 135-139.
Clegg J.A., Standen P. 9i Cromby I. (1991), The analysis of talk sessions between staff
and adults rvith profound intellectual disability, Australian ard.New Zeeland lournal
of Deoelopnrental Disnbilities, vol 17, p. 391-400.
Cocco K.M. gi Harper D.C. (2002), Substance use in people with mental retaidation:
Assesing potential problems areas, Mettal Health Aspects of Deaelopmental
Disabilities, vol. 5, nr.4, p. 101-108.
Conroy M.A. 9i Brown W.H. (1997), Promoting language for children rvith develop-
mental delays in Inclusive settings: Effective strategies for early childhood edu-
cators, in IV.H. Brown gi M.A. Conroy (coord.), lrrcluditrg and Supporti.ng Preschool
Children with Deaelopnrental Delays in Early Childlrcod Progranrs, Little Rock, Southern
Early Childhood Association, p. 65-78.
Costigan C.L., Floyol F.|., Harter K.S.M. 9i'McClintock J.C. (1997.), Family process
and adaptation to children n'ith mental retardation: Disruption and resilience in
family problem-solving interactions, lournal of Clinicnl Psychology, vol. 11, nr. 4,
p. sl5-529.
Coutu M.-A., Savoie l. gi Gravel C., (2006), La pratique de la transition de l'dcole i la
vie active, in Colloque sur l'adaptation scolaire (coord.), Qu6bec, F6d6ration.des
commissions scolaires du Qu6bec.
Degenhardt L. (2000), Interventions for people rrith alcohol uscnt disorders and an
intellectual disability: A revierv of the literature, Iounnl of lntellectual and Deaelop-
mental Disnbility, vol.25, nr.2, p. 135-146.
Dew A., Llerrelll'n G. Ei Gorman J. Q006), Having the time of my, life: an exploratory
study of rromen with intellectual disability grorving older, Henlthy Cnre for Wonrcn
lnternation al, vol. 27, nr. 10, p. 908-929.
Didden R., Embregts P., Van der Toom M. gi Laarhoven N. (2009), Substance abuse,
coping strategies, adaptive skills and behavioral and emotional problems in clients
with mild to borderline intellectual disabilitl, admitted to a treatment facility:
A pilot stud1,, Research in De;'elopnrental Disnltilities, r'ol. 30, p.927-932.-
Dord R., IVagner S. gi Brunet J.-P. (2003), L'int6gration scolaire des 6ldves pr6sentant
une ddficience intellectuelle: une r6alit6 svstdmique, in ).ltl. Tass6 Ei D. Morin
(coord.), Ln dtficience intellectuelle, Bouchen'ille, Ga6tan Ntlorin, p. 91-106.
COLETTE ]OURDAN.IONESCU'I FRANClNE JUUEN.GAUTHIER
l. (2009), Psychopathologie de l'enfant et de l'ailolescerr, Bruxelles, De Boeck 3t7
Dumas
Universitd.
Dunst c.]., Trivette c.M., Raab M. qi Masiello T.L. (2008), Early Child Contingency
Learning and Detection: Research Evidence and Implications for practice,
.
Exceptionality, vol. 16, p.4-17.
Dunst C.J., Bruder M.8., Trivette C.M. 9i Hamby D.W. (2006), Everyday Acti'ity
Settings, Natural Learning Environments and Early Intervention Practices,
lounrnl
ofFolicy and Practices in lntellectunl Disnbilities, vol. 3, nr. 1, p.3-10.
Dyke P., Mulroy s. gi Leonard H. (2009), siblings of children with disabilities: challen-
' ges and opportunities, Acta Padiatrical Acta Padiatrica, vol. 9g, p. 23-24.
Fahey-Mccarthy 8., McCarron M., Connaire K. 9i Mccallion p. (2009), Developing an
education intervention for staff supporting persons with an intellectual disability
and advanced dementia, lournal of Policy and Prnctice in Intellectual Disabilities,
vol. 5, nr. 4, p.267-275.
Fitzgerald K.L. pi Craig-Unkefer L. (2008), Promoting humor with prekindergarten
children with and rvithout language impairments in classroom settings, yororg
Exceptional Children, vol. 11, p. 1,3-25.
Frison s.L., wallander J.L. gi Browne D. (1998), cultural factors enhancing resilience
and protecting against maladjustment in African American adolescents with mild
mental retardation, Antericnn lournnl of Mentnl Retnrdation, vol. 102, nr. 6,
p.6),3-626.
Cascon H. (1998), Estime de soi, sentiment de solitude et satisfaction au travail chez la
Personne ayant une ddficience intellectuelle l6gEre qui travaille en atelier prot6g6
et chez celle qui travaille en milieu rdgulier, Reuue frnncophone de ln dificience
intellectuelle, vol. 9 (special), p.74-80.
Gascon H. (201 0), La tiliriadaptntion en interuention pricoce: expirimentatiol perspecti..es,
et
' Comunicare piezentati la al XIII-lea congres al AIFREF, Florenla (ltalia), 17-1,9
noiembrie.
Gascon H., P6pin G. 9i Aub6 l. (2005), Evaluation du programme ,,Entraide phratrie,,,
offert dans un contexte de camps de vacances estival, Reisue ftancophone de ln
dificience intellectuelle, numir special (mai), p. 40-45.
Gerstein E.D., Crnic K.A., Blacher .I. gi Baker B.L. (2009), Resilience and the course of
daily parenting stress in families of young children with intellectual disabilities,
lournal of Intellectual Disability Research, vol. 53, nr. 12, p. 9gl-gg7 .
Gervais J.0992), Le nouaeau de la classe, Montrdal, Bor6al.
Girolametto L., weitzman E. 9i Greenberg l. (2003), Training day care staff to facilitate
children's language, Antericnn lournal of speech-Lnnguage patlrclogy, vol. 72,
p.299-311.
Girolametto L., weitzman E. qi Greenberg l. (2006), Facilitating language skills.
Inservice education for early childhood educators and preschool teachers, 6fnrrfs
and Young Children, vol. 19, nr.'1, p.3649.
Tratat de rezilienle asistatl r Chei a le rezi henlei in deficie nla i nte lectua I e
I

Jourdan-Ionescu C. (1987), APPlications de la thdorie PiaSdtienne, in S. Ionescu

319
(cootd.\, L'inletuenlion er difcience nenlole. Vol fie 7. Problimes gitfttaux. Mithodes
H., Kaczmarek L.A. fi HePtinB N H (1996)' Indic-ators of Quality in
t., coldstein
-- io.i,r.ti"utiott Intervention, in S'L baom li M E Mcclean (coord )' Early
ntidicoles et psychologi{rss, Bruxellet Mardaga, P 319-35'1.
Jourdan-lonescu C. (2001), Intrrvention dcosyst6mique individualisde arde
sur la
tnrriiii*lr*ty Cnildhod S1ecial Education Recotl,l/nended Prncli'es' Texas' Pro-Ed' vol.22, fi.1,
rdsilience, Rer,/d qllrlcoise de psychologie, P.163-186.
n.lg7-219.
c".ir"^"."it a, Qudbec. (2004i, PrcSronme edutati[ adaPti aux il'L'es ha di'opis pat lourdan-lonescu C. (2003), L'intervention Prdcoce et les Programmes de Privention, in
I profonde' Ministire de l'dducation' M.J. Tassd ii D. Morin (coord.), La dificience iltellectuelle, Boucherville, Editura
un? dificience ifitellecluelle Qudbec ,
r',l.i:ooz), Resilience in ramilies with children and Gaetan Morin, p. 159-181.
c.#';]R;;;;;;;'i',li'iiy"1'
--lJrl'i"-b"t" elements of a psychosocial Jourdan-lonescu C. 9i Ionescu S. (2006), Les troubles du ddveloPPement de l'enfant ln
*ith inteliectual disabilities: Tracing
Disabilities' vol 20' nr' 5' P 561-575' M. Montreuil $i r. Doron (eoord.\, Psythologie clinique et psycholatllolosic Norr.'en!
I ^.i"t,ii"rrri t epptied Research ifl lntellectual Connu cours de psychologie, Paris, PUF, P. 57-89.
Curalnick'M.J., Neviiie B., Hammond M A ti R T (2008)' Mothet's social
Jourdan-lonescu C. 9i Julien-Gauthier F. (2004), Ddveloppement du risealr de soutien
-
delays'
communicative adjustments to young children with mild, develoPmental '
113,nr'1'P 1-18' social pour faciliter la particiPation sociale de jeunes adultes Prdsentant une
Ametican lournol oiMe al Relarilnlio,.., voL
intdSrd d'une ddficience intellectuelle, in E. Palacio-Quintin, J. M. Bouchard 9i B. Terrisse (coord ),
Haelewvck M.-C., MontreuilN , Magerotte G ii For8es M ' ( I994)' Lokir
";;;l'";.;;i";;.;;tait
I de Qucslions d'idu.ation la iliale, Montr6al, Les liditions Logiques, P. 501-528.
une ddficlence inteilectuille moddrde ' Re,ue hantovhone
ln dificience iilelle.luetle, rol.5, nt 1, p.67-79' Jourdan-lonescu C. giJulien-Gauthier F. (2070a), A tiliorcr leshabilelis dc contnrunicatiotr
Pw' Robinson LM pow Ia.ilitet la silience lors de I'e lfte dans la !'ie adrrlte, Comunicare Prezentati la al
H";;;;;;;.M.,;;;,ir"."
---Jiii.f.i I p., trleccirello ) c' Davidson si
il-lea Congres al Asociatiei Internaiionale de Cercetare 9tiiniificl in Sprijinul
in older
ft4.r. fiOOst Healthstatus and activities of daily living and walking
Persoanelor cu HandicaP Mental (AIRHM), Mons, Belgia.
I
;;;;1; ;ii';;i"l';tual disabilities, Jonrnal of Poticv and Practice in Intettectuot
Jourdan-lonescu C. ti Julie;-Cauthier F. (2010b), Les Ioisirs comme tremPlin
vers la
Disrbiiilie<, vol nr' 4, P.2a2-286'
6,
vie adulte, in M.-C. Haelervyck $i H. Gascon (coord.), ,4doiesrerrrc' el rctail ,tttnlal,
Hrll R. (19.t9), Faflili.s undri slress, New York, Harper and Pt:tl"t: .,., .
'ii"i"pi,
-- i."i. i' Dykens E.M (2003), Mental retaidation (intellectual disabilities)' in Bruxelles: De Bceck, P. 135-148.
Jourdan-Ionescu C., Julien-Gauthier F., Chagnon M -L. 9i Huard Ir{.
(2005), Les Pairs
I e.i. u"trt qi n.i. rarlley (coord;, Child psycho1athology' editia a ll-a' P'.48G519' mentors, tuteurs de rdsilience pour jeunes adultes Prdsentant une ddficience
New York, Cuilford Press
intellectuelle, Relrrey', ncophore de la dtficietrce ittellecluelle, vol. 76, P.11-17 '
Hodapo R.M., Lv T.M., Fidler D J $i Ricci L A (2001)' Less stress' mole
rewaldinS:
' ';;l;ii;;;ild*i *i,tt po*n ,v.,d'ome, Parc th18: scicnce atil Practice' pol l' Julien-Gaulhier F. (2008), Etude des Pratiques 6ducatives en milieu de garde pour
I divelopper la communication et les habiletds sociales des enfants (3-5 ans), qui
p.317-337.
parenting prdsentent un retard Elobal et siSnificatil de ddveloPPement, Teztr de doctorat ne-
UoinUv
' '" C. (1996), A review of fathers' accounts of their exPeriences of
.ilia*.l"iii ir.atilities, oisnDllity a dfldicap qnd society' \ol 7 ' n 4' P'-363-37 4' publicatl: Universitd du Qudbec i Trois-Riviires fi Universitd du Qudbec )r Montrdal.
Derer K R ti H$'anB B (1999)' social Kashinath S., Woods J. si Goldstein H. (2006), Enhancing Generalized Teaching
C- noJl u.s., Lorden s.w., iitkin s.E',.mental
--i"i"r*ir"..
-Hrg-i",
retaidation ind their geneial Strategy use in daily routines by Parents of childlen with autisr 'Iour dl ofSlleech,
I of high-school studenis u'ith
Llflguage a d Heari,l8 Resenrch, vol.49, nt.3, p 455-485.
;;;;;;;;;;.; ;;. rican lournat ol Mentol Rernldntiotr' vor f 0ji nr' 6' P s33_s44'
L'irltetuetni; en dilicie 4 nle tole. .Mn;id de nithodes et de King C.A., Zwaigenbaum L., King S., Baxter D, Rosenbaum P. si Bates A. (2006),
ron"r*
"' i. i.oita.t ir 987)'
A qualitative investigation of changes in the belief systems of families of children
,;;;"lq;r". voiu)ne l. Problimes ginenrri' Methodrs ntitlicnl?s et psychologiques'
with autism or Down syndrome, Child: Care, Health and Deteloltncrl, vol. 32, nr. 3,
I Bruxelles, Mardaga.
r"r".." i. izbogl, l-""PsychoPathologie, in N'l J Tass6tiD Morin (cootd')' Lo difcience
p. 353-359.
Lanlaster P.E., Schumaker J.B., Lancaster S. 9i Deshler D.D. (2009), Effects of a com-
intcltecliretle, Boltihiw ill;, Editura Gaetan Morin, P 281-302'
pute zed on use of the test{aking strategy by secondary students 1\'ith disabilities,
fo.r"..r,
'-" !. Sijo"taunlonescu C. (1987), Ps!'chothdraPies' in S lonescu (coord )' L'irrl'"-
i Learni gDisability Quarte y, vol.32, nt.3, p.165-179.
I *iiiir'i:" itsiri.tce ttrettlale. Volutne Problinis gini'nux Mathodes 'niilicales el
Lawrenson H., Lindsay W.R. 9i Walker P. (1996), The Pattern of alcohol consumPtion
psydoloEiqtes lP 35A23), Bruxelles, Mardaga'
and psyciiatric imPairment within,a develoP- within a sample of mentally handicaPPed PeoPle in Tayside, iulerrlol Hardicap
l-Jtio" l. ir'sazl.'Problem behaviourBehavioi
'- i""t"iry frequency' APPlied Resenrrh ?n Me lal Xessardr, vol. 8, nr. l, p. 54-59.
delayed population: l.
I Y ol. 3, P. 121'139 -
ReI afila! i011,
Legendre R. (2005), Di.tionnai/e dctuel de l'idlcnfiorr, lr{ontrdal, Gudrin.
E. Berthelsen D. (2006), Parenting a child with Down syndromej A Pheno- Leiray J. qi Prdvost L . (1996), Dintarche iducatit'e fat'orisatll l'itttiSratit)tl sociale (DEFIS)
loosa 9i
menotraPhjc slndy,loufinl of Deaeloynte al Disabilitics' vol 12' nr' Qudbec, Ministere de l'Education du Qudbec.
1' supPl 2'
p.-15-53.

Tratat d. rzililnll asistati r Chei tsle rezilienlei in deficjenle inteledual:

TOLETTE JOURDAN-IONESCU 5I FRANCINE ]ULIEN'GAUTHIER


32O Lev-Wiesel R. 9i Zeevi N. (2007), The relationship between mothers and children with
Down syndrome as reflected in drawings, Art Therapy: lournal of American Art
Th*apy Association, vol. 24, nr. 3, p. 1,34-737.
Lussier-Desrochers D., Lachapelle Y., Pigot H. 9i Beauchet l. (2007), Des habitats
intelligents pour promouvoir l'autod6termination et l'inclusion sociale, Rexuc
francophone de la dificience intellectuelle, vol. 18, p. 53-64.
Lustig D.C. (7997), Families with an adult n'ith mental retardation: Empirical family
typologies, Rehabilitation Counseling Bulletin, vol. 41, nr.2, p.138-159,
MacDonald I.D. (2004), Communicating partners, Londra, ]essica Kingsley Publishers.
Marleau B. (2009-2010), Collection: Au ceur des diffirences, St.-Laurent, Boomerang
Editeur ]eunesse.
Maurel Ollivier A. (2000), M6dicin ou devin? Diagnostique tr6s pr6coce et anticipation.
Exemple du syndrome de Williams, Archircs de pidiatuie, vol.7, p. 122L-1227.
N{cCathren R.B. (2000), Teacher-Implemented Prelinguistic Communication lnter-
vention, Foctrs otr Autism nnd Otlrcr Dei'elopmenlal Disnbilities, vol. 15, nr. 1,
p.2t-29.
McCausland D., Guerin S., Tyrrell J., Donohoe C., O'Donoghue I. gi Dodd P. (2010),
Self-reported needs among older persons rvith intellectual disabilities in an Irish
community based service, Resenrch in Detelopnrcntal Disabilities, vol. 31, p. 381-387.
lvlcConkey R., Morris I. gi Purcell M. (1999), Communications between staff and adults
with intellectual disabilities in naturally occuring settings, lournal of lntelectual
Disability Researh, vol. 43, p. 791-205.
i\{cCubbin H.I. 9i Patterson J.M. (1983), The family stress process: The double ABCX
model of adjustment and adaptation, in N{. Sussman, H. McCubbin gi J. Patterson
(coord.), Social stress and the fanily: Adoanccs nnd deaeloptnent in fonily stress theory
nnd research, New York, Han orth, p. 7-37 -
McLeod H., Houston M. gi Seyfort B. (1996), Communicative interactive skills training
for caregivers of nonspeaking adults rvith selere disabilities, lnternational lournal of
Practical Approaches to Disability, vol. 19, p. 5-11.
Montgolfier-Aubron I.D., Burglen L., Chavet \1.S., Tevissen H., Perrot C., Baudon J.J.
et al. (2000), Rdvelation pr6coce par des troubies digestifs d'un syndrbme de
Williams-Beuren, Archiites de pidiatrie, vol. 7, p. 1085-1087.
Morin S. (2008), Incapacit6 et contributions positives A l'expdrience parentale, Rei,rre
francophone de la dificience irtellectuelle, numir special, mai, vol. 5.
Nader-Grosbois N. (2006), Le dircloppenrcnt cognitif et conmrunicntif du jeune enfnnt. Du
normnl au pnthologique, Bruxelles, De Boeck.
NewtonJ.S., Horder R.H., Ard W.R., Le Baron N. Ei Sappington G. (1994), A conceprual
model for improving the social Life of individuals u,ith mental retardation, lvlentnl
Retardatiotr, vol. 32, p. 393402.
Noone S.J. qi Hastings R.P. (2009), Building psychological resilience in support
staff caring for people rvith intellectual disabilities: Pilot evaluation of an
COLETTE JOURDAN.ION ESCU'I FRANCINE JUUEN-GAUTHIER
I
acceptance-based intervention, Journal of lntellectual Disabilities, vol. 13, nr. 1,
p. 43-53.
3zt I
Noviant E. (1982), Le petit fnnt|me noir, Paris,Ilditions du chat perch6, Flammarion.
Organisation mondiale de la santd (199211993), Clnssification Internationale rles mnladies.
Dixiirue rioision. Chnpitre V (F): Troubles mentaux et troubles de conryortements.
Descriptions cliniques et ilirectiues pour le diagnosf ic, Geneva/paris, Masson.
Par6 c., Parent G., Pilon w. qi C6t6 R. (1994), L'influence du processus de desinsti-
tutionnalisation sur l'intdgration sociale de personnes presentant une ddficience
intellectuelle s6vEre et profonde, Reuue francophone de la dificience intellectuelle, I
vol. 5, nr. 2, p.137-154.
Perreault K. (1997), Pour nieux comprendre la diffirence. llne 6tude srtr les besoins des
personnes aynnt une dificience et sur ceux deleurs proclrcs, Qu6bec, Gouvernement de
Quebec, Ministdre de la Sant6 et des Services Sociaux. I
Poehlmann J., clements M., Abbeduto L. 9i Farsad v. (2005), Family Experiences
Associated with a Child's Diagnosis of Fragile X or Down syndrome: Evidence for
Disruption and Resilience, Mental Retardatiotr, vol. 43, nr..l, p. 253_262.
I
Purcell M., McConkey R. gi Morris I. (2000), staff communication n,ith people u,ith
intellectual disabilities: The impact of a work-based training programme, Inter-
national Journnl ofLangunge and Conmrwication Disorders, vol.35, p. 147_15g.
Richardson G.E. (2002), The metatheory of resilience and resiliency,
Jortrnal o.f Clinicnl
Psychology, vol. 58, nr. 3, p. 307-327.
Richardson s. gi Koller H. (1992), vulnerability and resilience of adults who u.ere
classified as mildly mentally handicapped in childhood, in B. Tizard V.p. varma
;i
(coord.), vulnernbility and resilience in hwnnn deuelopment: A
festschrift for Ann anl
Alan Clnrke, Londra, Jessica Kingsley Publishers, p. 102-119.
Richardson S.A., Katz M., Koller H., Mclaren J. 9i Rubinstein B. (1979), Some
characteristics.of a population of mentally retarded young adults in a British cih,.
I
A basis for estimating some service needs, lournat of Mental Deficiency Resenrch,
vol.23, p.275-286.
Rocque s., Langevin J., Drouin C. 9i Faille J. 0999), De l'autonomie i Ia rdduction tles
diyten4onrrt, Montr6al, Editions Nouvelles. I
Rondal l.-A. (1999), Retards mentaux, in J.A. Rondal gi X. seron (coord.), Troubles du
langage: bases thdoriques, diagnostic et riiducation, sprimont, Belgia, pierre Mardaga,
p. s89-537.
Saint Mars D. (1998), AIex est handicapd, Fribourg, Elve{ia, Calligram.
Scelles R., Bouteyre 8., Dayan C. gi Picon l. (2007),,,Groupes fratries,, d,enfants a1,ant
un frdre ou une s@ur handicapd: leurs indications et leurs effets, Retue
francopyone
de la difcience intellectuelle, vol. 18, p.32J4.
Shojai R. Boubli L. si d'Ercole c. (2005), Les fondements du pronostic en m6decine
pr6natale: exemple de la trisomie 21, Gyndcologie, obstitrique et.fertiliti,2005,
lul.-Aug., r,ol. 33, nr. 7-8, p. 514-519.
I
I
Tratat de rezilienli asistattr r Chei ale rezilienlei in deficienla intelectualE
I
Weisz J. li Zi9let E. (19791, Cognitive development in retarded and nonretarded
reflect on their Po;hatal persons: Piagetian tests of the similar sequence hypothesis, Psychological Bullelin,
| ,,, Skotko B. (2005), Mothers of children with Down syndrome
srpport, Pediatrics, vol,175,nt-1, P
(*77' vol.86, p.831-851.
abuse and mental retardation: Balancing risk-manage- Wikler L. (1986), Periodic stresses of families of older mentally retarded children, An
stayte'r'f.U. (2007), Substance exploratory study, American lournal of MefiIal Deficiency, ltol.90, p.703-706,
'ment
with the,,dignity ol tisk", Fontilies ir So'iel, vol 88'nr'4'P 65-1-659'
Wolfensberger W. 17991), La Volotisalion des R6les Socia t. lnlroiluctiot A tn concept de
Warren SlF Yoder P ]. Feurer l (2004)' Teacher's Use
of Naturalistic
I Smith J.D., , 9i
tilirence pour l'organisdlio des senices, Geneva, Editions des Deux Continents.
communicationlnterventionPlactices,/oufnalo|Enflylnler('eliofi,!o|.27,nf.7,. Yoder P.J.9i Warren S.F. (200{), Early predictors of lan8uage in children with and
p. l-14. without Down syndrome/ Atrcti.nn lourfinl on Menlal Relatdalior, vol. 109, n!. 4,
vr'ith the retardates' l lernalio4\l
Stemlicht M. (1966), PsychotheraPeutic Prccedures
l Reou. of Research itt Mental Retotilation, 1/ol' 2, P 279-354' P. 285-300.
ZazzoR. {1979\,Prdlace i la troisilme ddition: savoir ce que parle! veut dire en matiare
with learning
Sr^-".. S.;. $i Witts P. (2003), Psychological intervention for PeoPle
- -'iiruUifiti".'r+fto de ddbilita mentale, inR.Zazzo (coord.l, Les dibilitts mentales,Paris, Armand Colin.
frave exPerienced beriavement: A case study'illustration' Biilis"
Iournal ol ka ing DisaDilili.s, vol 31,P 37-41'
fu"re V.J. qi fr{o.i.t 6. (coord.) (2003), La dilcience i tellcclu'll'' Boucherville' Editura
Caetan Morin.
priParnl ion.i ct
Tdtreault S., BeauPrd P. si Pelletier I'1 -il Pro|ranlne
(2 Oo4), de
.l'inclusiott
de soulien A la ftlttsitiolt desti'1' A tfill/uraS' des enlntis d'ile Pftscoloit' L'il'o t iles

siludlions de hi Universiti Laval'

dicaP, Qudbec,
TheAAIDDAdHocCommitteeonterminolosyandclassificatiorr.(2010),lnldle.lual
D C American
disnbility. Defrtilion, classificotion ol1d systen$ ol sun)orl'Washin|.lon '
Association of Intellectual and Developmental Disabilities'
in siblings of
V";-R;PP;. M. (2000), Family variables associated with well-being
ndt'ome, of Fanlily Nutsittg' 6' P 267-286'
chiliien rvith Down sy lotttnal 'tol
M. Gamache M (1997), Retarce chez les n cie s ilh)es oyant
u e dtJicie'tce
vendittoli 9i
Montrial, Ministlre de l'6ducation' Direction Sdndrale du Montrdal'
htreltecruelle,
qui
M. li Ddry M. (2004), Les ,,seNice de rdPit" offerts aux familles.d'enfants
'--pra"""i"t,
Venet
aeficience intellectuelle ou une trouble envahissant du ddvelopPe-
'merrt, Reua"i"etuopiente ilu handicap menlal, vol 29' P 36-55'
Warren S.F. (200'1), Intervention as exPeriment' in M L Rice ti S f Warre-n Goord )'
Mahwah' Nl' Laurence
De|elopnt)nral langnage ilisotdets FtonphenotyPes io rtiolosil:s'
Erlbaum Associates, P 187-206
tva; S.F., Bredin-oia i.L., Fairchild M, Finestack L H' Fey M E' Brady N C M E'
(2006)'

Responsivity Education/Prelinguistic Milieu Teaching'

in JR N{cCauley 9i
Fey (coord.), Trcahneflt of la'|tgr.aSe disodcrs ?'t cllildrei' Baltimore' Paul H' Brookes
Co., P '17-75.
PublishinB"Eey
M E.. Finest"ck L H', Brady N C ' Bredin-Oja S L $i Fleming
K K'
Warren S.F.,
resPonsivity
(2008), A randomized trial of longitudinal effects oJ low-intensity
and Helril,tg
education/prelinguistic milieu tea:hin8, Iouttl0l oi SPeecll' LafiSunge
R?sen,cfi, vot. 51, nr. 2, P.'151-+70.
Intensity Research:
Warren S.F., Fe1' ){.E. 9i Ylder P.J (2007), Differential Treatment
A Missing iink to Creating OPtimally Effective Communication- lnlerventions'
attd De..clollntcntnl Dislbilil'es Restl7''ch Rcil,iss '
t:ol' 13' p'70-77'
llienl,tl Rinrtlaliott

Tratatde rezilicnll aristatS. Cheiale rezjlienleiin deficienfa intelectuil:

COLETTE ]OUROAN.IONESCU 5I FRANCINE JUUEN'6AUTHIER

 ix.
Preveni rea cond uitelor suicida re'
cum sI venim in sprijinul rezilienlei
Monique S6guin gi lacques Brandibas
Pretutindeni gi dintotdeauna, suicidul a pSrut a fi consubstanlial condigiei
umane. Societ6lile moderne nu dau impresia ci ar fi mai capabile decAt iele-
lalte sd-l stivileascS. in pofida cercetirilor tot mai numeroase gi a multitudinii
de cunogtinle pe care le gen ereaz6., o metodi Ei un tratament unice, susceptibile
si atace consecinfele celei mai puternice dureri morale nu voi exista, fird
indoiald, niciodati (Pitman, 2007; White & Jodoin, 2003): suicidul este ie-
zultatul unei conduite, gi nu un diagnostic; patologiile care-i stau la bazi sunt
lliverse. Prevenirea Sa este o sarcini complexi, intrucAt coniluitele suicidare
se inscriu pe o panti descendenti, care nu este nici liniari, nici previzibili.
\.1ai mulli factori contribuie Ia aparifia unui comportament autodistructiv;
firi indoialS, acesta este motivul Pentru care atAt debutul crizei suicidare,
si trecerea la act sunt dificil de prer'5zut'
Totodati, istoria aduce mdrturie numeroase prezentiri de caz, biografii,
intAmpliri ;i studii clinice ale unor Persoane care au trecut prin situafii
personale gi sociale dificile gi care, in ciuda adversitifilor gi suferinfei, $i-au
clepigit propria tragedie. Cum am Putea intelege mai bine aceste Persoane
care au surmontat dificultilile: indivizi excep!ionali, Prezenta unei proteclii,
combinarea mai multor factori? Aceasti intrebare este importantd, intrucAt
identificarea factorilor de sprijin eficienli ar Putea permite o mai bund
suslinere a persoanelor suferinde, susceptibile de a cidea pradi gAndurilor 9i
comportamentelor suicidare.
MorutQur sEcutN 5t IACQUES BRAN DIBAS
Epidemiologie 325
in fiecare an, in intreaga lume se sinucid peste un milion de persoane
(OMS,2009). in Franfa, cu 11000 de decese gi 150000 de tentative anual,
suicidul este o problemi majori de sinitate publicd. Daci ludm in considerare
consecin[ele acestor comportamente asupra mediului relafional, sute de mii
de persoane se confrunti cu factori de stres capabili si le afecteze sdnitatea
fizicisau mentali (Vaiva, 2005).
in Qu6bec, suicidul reprezinti o cauzd importanti a mortalitetii, eudbecul
inregistrind cel mai inalt nivel al sinuciderilor dintre toate provinciile cana-
diene. suicidul reprezinti 2o/o dintre toate decesele, adici 1 200 pe an. in cazul
adolescentilor qi al tinerilor intre 15 gi 29 de ani, suicidul constituie principala
I
cauzi de mortalitate. De asemenea, reprezinti principala cauzE de deces in
cazul birbafilor intre 30 gi 39 de ani. in jur de 80% dintre sinucideri sunt
comise de birbagi (INSP, St-Laurent, 2008). in acelagi timp, identificarea
factorilor de risc nu permite oblinerea unei perspective de ansamblu asupra I
dezvoltirii progresive a conduitelor suicidare, nici inlelegerea etiologiei si
diferenfelor dintre indivizi. in pofida studiilor din ultimii ani, suntem inci
departe de o inlelegere a etiologiei suicidului.
I
Modele etiologice
I
Problema suicidului a fost examinati sub diferite aspecte pe parcursul
cAt ultimelor decenii, in vederea identificirii factorilor de risc care ar putea
contribui la aparifia acestei conduite. Printre factorii de risc cunoscuti se
numiri apartenenta la sexul masculin, problemele de sinitate mentaid,
dependenta de substanle, prezen[a tentativelor de suicid anterioare, pierderiie,
antecedentele de neglijenti gi violen{6 precoce, antecedentele familiale de
suicid gi prezenta problemelor psihice (Han,ton, 1998; Kim, 2003). I
Modelul stres- predispozi!ie I
Existi pufine modele etiologice in afara modelului stres-predispozilie
propus de Mann (1999). Acest model sugereazr o succesiune evolutili, potri-
vit cireia suma vicisitudinilor indurate pe parcursul copiliriei ar avea un
impact asupra dezvoltirii problemelor de srnitate mentali la debutul ado-
lescenfei qi, in cele din urmi. la varsta adultd. Aceste vicisitudini sunt adesea
Tratat de rezilien!tr asistatl r Prevenirea cond uitelor suicida re: cu m s5 ve nim in sp rijin u' .ezilie n1ei
I

l"' acompaniate de elemente de stres invadabil Prezente in aparilia sau

rea acutd a unei tulburiri Psihice (Mann,2004)' Deli declangarea unui
suicidaresteadeseaasociattrfactorilordestresexteriori,indiviziicurisc
agrava-
episod
de personalitate, precum comportamentele de exteriorizare (impulsiv
agresiv), ar putea permite identificarea riscului suicidar (Vita!o, Carbonneau
gi Assaa, 2006). intrucat aceste elemente nu au fost studiate in mod sistematic,
gi

suicidar prezinti o anumittr PredisPozitie biologicd, cognitivd 9i de dezvoltare modelele propuse la ora actuali nu sunt decat fragmentare. Ca gi modelul
(Turecki, Rouleau, Mari 9i Morgan, 2007) Analizind acegti factori de !isc' propus de Mann (2004), chiar dacA au sens din punct de vedere clinic, nu per-
iar
observdm ce dificultitile apar pe o baztr pusd adesea inci din copilirie' mit explicarea .,tuturor" cazurilor de sinucidere.
comportamentele suicidare care se manifesttr intr-un moment sau altul al
viefii se sprijind frecvent pe o inlinluire de mecanisme comPleie' care.ne
oferd indicii in privinta rezultatelor viitoare' Modelul traseelor de viali
Modelul stuiiilor intreprinse la Grupul McGill de studii asupra suicidului Din aceastd perspectivA de dezvoltare metodologici, am propus pe par-
(Lesage, Sdguin, Turecki, Renaud, Boyer 9i Menard-Buteau, 2009) este
centrat
(evenimente recente de viaftr' cursul unui studiu anterior (Sdguin, Turecki gi Lesage, 2007a) o metodologie
pe ni'velut-individual, cu factori proxirni
traume in copiltrrie)' media- a,,traseului vietii", pentru a schila suma dificulttrtilor qi vicisitudinilor
tulburlri psihice) 9i indepirtali (factori Eenetici, survenite in viata persoanelor decedate prin suicid. AceastA abordare permite
tori, precum trisdiurile ie personalitate, abuzul de substanle ii moderatoti
schilarea unui cumul de indicatori de dificultate gi de protectie surveniti in
precum genul (vezi figura 1).
^ in acJlagi timp, nri toate persoanele la care se intrunesc acelti factori de cursul dezvolterii, conform unei perspective evolulioniste. UtilizAnd un calen-
in ma- dar al vielii, putem retrasa, in fiecare dintre marile sfere ale dezvoltirii, eve-
risc se vor sinucide. Firi indoiali, anumite vulnerabilittrti actioneaz;
fatal Unele tr;sdturi stabile nimentele care au ialonat viafa indivizilor. Printre aceste diverse sfere de
nieri subiacenttr 9i contribuie la deznodimAntul
dezvoltare se numirtr: Iocurile de regedinti, contextul familial, viata afectivd
ti amoroase, contextul vietii cu propriii copii, viafa academici sau profesionali,
viata sociale etc. Acest ansamblu de date permite analiza individual; a fiecirui
traseu de viati. Grupul de specialigti acordtr o coti de risc fiecdrei perioade de
!i viate de cate cinci ani; gruparea tuturor acestor factori in etape de cate cinci
ani duce la atribuirea unui coeficient specific care reprezinttr, conform opiniei
clinice a experfilor, o inctrrceturi de adversitate, cumulul de risc in functie de
severitatea dificultitilor suferite de persoane.
Rezultatele studiilor anterioare indici doui mari tipuri de trasee la

reg
persoanele decedate prin suicid (Seguin er r/.,2007a).
Traseul de viali
de tip I, linia inferioari din figura 2, indicl prezenfa
foarte precoce dificultetilor de dezvoltare care ilustreazA prezenta abuzurilor,
a
ne8lijenlei li/sau violentelor fizice Si sexuale. Ele survin foarte cur6nd in
t viat5, apoi ialoneaz, un parculs a cirui inclrcituri de adversitate este im-
portanttr. Acest tip de traseu de dezvoltare se calacterizeaze prin aparitia
evenimentelor care decurg unul din celilalt: dificultiti de ataSament, rele tra-
tamente, dificultiti in relafiile cu cei de-o seami, cumularea treptatA a proble-
melor gi esecurilor pcolare, valuri succesive de pierderi, separiri gi plasamente,
experiente sexuale precoce, adesea concomitente cu consumul de alcool sau
figura 1. \{odelul bio-Psiho-so.ial al suicidului pe Plan indi|idual de droguri in adolescentS. La aceste persoane, problemele definitorii devin

MONIQUE SEGUTN'I]ACQUES BRANDIBAS Tr.t.t de rzili.nta asistatl. Prevenirea conduitelor suicjdare: cum s: venim'in sprjjin ul rezilienlei
328 evidente odati cu aparitia tulburirilor de sinitate mentali (axele I 9i II din
DSM) care, chiar daci sunt identificate ulterior, nu se ivesc intr-un vid, ci, din
contri, se manifestd cu precidere la persoanele care au cunoscut adesea, inci
din copil6rie, trasee personale, familiale, psihologice gi sociale dificile. Acest
traseu explici aproximativ 45% dintre decesele prin suicid'
Traseul de viali de tip II (linia superioari din figura 2) se explici mai
bine prin intermediul dificultifilor de adaptare gi printr-un Proces treptat de
erodare. in acest caz, vialaincepe relativ bine, dar se degradeazi progresiv,
f}ri ca persoana s6-qi dea cu adev;rat seama. Aceste erodiri apar in urma
utilizirii unor strategri de adaptare ineficiente; Pe termen lung, ele creeazd
dificultifi legate de dependenfa de substanfe care, asociate eqecurilor in-
cercirilor personale dei te dep69i, au drept consecinte amplificarea senii-
mentului de pierdere a stimei de sine. Acest traseu este caracterizat printr-o
alunecare lenti dar progresivd gi prin aparifia, la vArsta adulti, a tulburirilor
psihice, in special a celor de dependen[i gi afective. Acest traseu explici
aproximativ 55% dintre decesele prin suicid.
Persoanele care urmeazi acest traseu triiesc adesea in cuplu, au o familie
sau un loc de munce in momentul decesului. Adaptabilitatea lor este.de
suprafali gi adesea suicidul ii afecteazi intr-un mod dramatic pe cei apropia!i,
devasta{i de un gest pe care nici micar riu gi l-au inchipuit. In cadrul traseului
de tip 2, succesiunea aparifiei in timp a evenimentelor este mai pufin bine
definitd decAt in cel precedent. PAni la urmi, aceste doui tipuri de trasee sunt
jalonate de perioade de adversitate, de perioade de crizi, care plaseazi indi-
vidul in situalii de risc din punctul de vedere al conduitelor suicidare.
cine nu va fi.
Protecfie ridicattr/
risc scezut s
NIYEL
DE RISC
I de risc, de inleles scenariul evolutiv care a dus Ia traume qi suferinfe emof ionale
Risc ridicat/ r t--
proiec.tie scizuti o
ro 16 @ 2530364046&
V6rsttr
Figura 2. Eyolulia celor doui trasee de viati, in funcfie de nivelul de adversitate, in cadrul
unei populalii de persoane decedate prin suicidl
r O curbl descendenti indici o creptere a nivelului de risc.
sEGUIN'I
MONIqU E JACQUES BRANDIBAS
Modelul crizei 32s
Un alt model explicativ al iminenfei trecerii la actul suicidar este modelul
crizei (Aguilera, 1995; Messick, 1964). Criza marcheazi existen[a intre nagtere
gi moarte; ea se rezolvi, de obicei, printr-o modificare a identiti$i individuale
gi sociale. CAnd un subiect a epuizat totalitatea comportamentelor, strate-
giilor gi resurselor, se deschide o perioadi de crizd care trebuie sd-i permiti
invd{area unor noi abiliti{i. Criza suicidari, definiti ca ,,o crizd psihicd al
cirei deznodimAnt poate fi sinuciderea" (FFP, 2000), survine atunci cAnd
persoana are sentimentul ci gi-a epuizat toate resursele, interioare qi exte-
rioare, gi ci nu mai reugegte si giseasci solufii capabile de a diminua senti-
mentul de suferingi, durere gi disperare. Coplegitd progresiv de o suferinfi I
psihici a cirei intensitate este din ce in ce mai dificil de suportat, ea se implicd
intr-un dialog interior caracterizat printr-un du-te-vino intre dorinfa de a trii,
de a gisi solufii la dificultdlile actuale gi sentimentul de neputinld gi disperare
in ceea ce priveqte oportunitatea grsirii eventualelor solufii. Epuizarea acestei
dorin{e declangeazi descurajarea gi ideile de moarte.
O persoani aflatd in crizi nu este spectatorul neputincios gi pasiv al pro-
priei derive. in pofida dezorganizdrii care o coplegegte progresir,, ea cautd in
mod activ solu[ii, datoriti factorilor de protecfie care formeazi rezilien[a
(Ionescu & Jourdan-Ionescu, 2006); astfel, prin competenfele obtinute, devine
mai capabili si infrunte greutdfi 9i lovituri (Caplan, 1964; Lindeman, L995).
Criza este constrAngerea la schimbare: mobilizarea resurselor psihice per-
mite in mod obignuit depdgirea crizei. De aici decurge intrebarea cine va fi
capabil de rezilienli la un moment dat, pus in fafa unei anumite probleme, gi
Rezilien[a in fa[a sinuciderii:
mit sau realitate?
Chiar daci, de acum inainte, este mai usor de decelat prezenta factorilor
gi psihologice importante, printre care prezenta abuzului fizic qi sexual la
vArsti mici, nu toate persoanele care prezintd asemenea factori sau care au
suferit astfel de abuzuri vor recurge, neapdrat, la sinucidere. Fard indoiald c6
existi elemente care contribuie la accentuarea distresului acelor indivizi care
au triit acest tip de adversitate in copilirie gi, in consecinti, la declanqarea
Tratat de rezilientl asistatl r Prevenirea cond uite lor suicida re: cu m sI veni m in sprijin u I rezi lienlei
I
conduitelor suicidare la varsta adulta.r in aceeagi manieri, prezenta elbmen-
I telor de protectie poate sustine persoanele pe parcursul momentelor dificile gi
poate contribui la crelterea rezilientei lor.
Congtientizarea rolului jucat de cuplul ,,factori de risc - factori de Pro-
tectie" pe parcursul dezvoltirii poate permite o mai buni iniele8ere a interac-
I care o pierdere sau respingeri importante, care incep sA interfereze cu stabi-
tiunilo! complexe, susceptibile sd impingi o persoantr la suicid, Rezilienta ar
fi rezultanta acestor fo4e opuse in ceea ce priveFte rdactia in fala adversitAti-
lor, fapt care explice de ce indivizii nu reactioneaze nici in aceeagi manieri gi
I nici cu aceea$i intensitate. Vulnerabilitatea ar fi ansamblul caracteristicilor
capabile si sporeascl riscurile patologiei in prezenta unui agent declanlator.
Capacitatea de a reactiona la o pierdere, de a tolera propria dirrere psihologictr,
I se construielte pe parcursul intregii existente Fi poate fi conceputA ca rezultat
al factorilor psihologici, de dezvoltare, sociali gi biologici. Aceiti agenti diferiti
sunt favorizanti sau inhibitori, in functie de calitatea relaliilor oferite de
anturajul afectiv, conjugal sau social. Modelul vulnerabilitate-rezilienltr su-
I conventie, ,,tutore de rezilienfi"'. Persoana aflatd in dificultate il poate gisi in
gereaztr existenta unui continuum al vulnerabiliteFi, mai cur6nd decat a doi
poli separati.
Inegalitatea in fafa adversitdfii este o realitate: o persoani care a avut
succese, 'inconiuratd de apropiali plini de cSldurd, care pot sd transmite senti-
mente de incredere, stabilitate qi siguranld afectivi este mai capabili si
dezvolte la nevoie atitudini de rezilientA, pe cind aceea care a cunoscut
eqecuri, situatii de abandon gi de respingere va fi mai predispusd si dezvolte
o imagine de sine nesigura.
Capacitatea de a face fate evenimentelor dificile este determinati de factori
biologici, de dezvoltare gi contextuali care, pe parcursul diferitelor etape.ale
vietii, interactioneazi cu ingrijirile, protectia Si continerea afectivA oferite de
mediul familial, conjugal gi social (Rutter, 1995).
Pentru a inteleBe fenomenul rezilienfei, este recomandati adoptarea unei
perspective longitudinale, tinand seama, totodata, de traseul personal de
dezvoltare. Un anumit numir de elemente ale rezilienlei individuale au drept
efect intdrirea sau fragilizarea acesteia:
1) relatiile de atagament care se stabilesc pe parcursul dezvoltdrii;
2) acumularea evenimentelor;
3) impactul bolii psihice.
In le8ihrra cu acest subict, vom fa(e irimitere la lucrara lui 14. Go$'an (2009). Reglarea ePi'
generice a receptorului glucocorticoid din creierul uman mrela* cu abuzul in copilerj, Nnhtrf
Ncurosci.nca 12,211.
MONIQUE sEGUIN 5I JACQUES BRANDIBAS
Astfel, pierderile din copilirie, ranile consecutive abandonului sunt exem-
ple de adversiteti capabile sI provoace declangarea unui sentiment de nepu-
tinti, care contribuie la modificarea deruldrii existenfei. Ca nigte piese de
domino care cad unele peste celelalte, elementele netansei vor continua sA se
acumuleze pe drumuI individual. Acest angrenai are adesea ca punct de ple-
lirea unor relatii de atagament situr $i care pot actiona pe tot parcursul vielii,
generind insatisfactii sau eqecuri relalionale repetate. Prin acumularea de
eiecuri, pierderi sau decep{ii, individul devine cu fiecare zi putin mai
vulnerabil la indoialA, la pierderea stimei de sine gi la dezvoltarea problemelor
de sdndtate mentald, precum tulburtrdle de dependentS, tulburtrrile afective
gi, in cele din urmtr, a conduitelor suicidare, atunci cand intervine un moment
de adversitate.
Nimeni nu este capabil de rezilienli ,,complet singur". incercdrile gi
traumele sunt adesea depdgite gralie intAlnirii cu ceea ce se numegte, prin
anturaiul s;u, dar este datoria profesionistului si-Si asume acest rol. Tutorele
de rezilienltr pronunti cuvinte care redau increderea celui care este momentan
in nevoie. Capacitatea de a incuraja lezilienia unei persoane suicidare ar
putea consta intr-o sustinere terapeuticl pasagere sau pe termen mai lung,
pentru a contracara deriva emotionalS, sentimentele de eSec, credintele false
ii pentru a intrerupe spirala suferinfei psihice.
Cum sE intrerupem ciclul tentativelor suicidare repetate?
Anumite tentative suicidare formeazi un tablou in care se amesteci com-
portamente autodistructive gi automutilante (self-hqrnl)i incizii superficiale,
consum excesiv de substante, comportamente sexuale de risc etc. Descoperirea
unui compo ament suicidar care poate fi ascuns de situatii conflictuale este
dificili. Anumi[i clinicieni pot interpreta aceste comportamente ca pe nigte
episoade de crizi, in timp ce ele apartin unui tablou clinic mult mai complex.
In aceste cazuri, interventia pentru situatii de crizd este inadecvate.
Rela!ia dintre conduitele suicidare repetitive gi tulburirile de personalitate
de tip borderline (stare limiti) in cazul adolescentilor este cunoscuti. intr-ade-
vAr,'numeroase studii au stabilit o relatie intre conduitele suicidare repetitive
' Tutore de rezilienl:: ,,Persoane cu experien!:, .are emana increder Si carp ii acorda incredere
celuj care sufer:" (Manciaux, 2003).
Tratat de rezilienll asistatl r Prevenirea condLritelor suicjdare: cum s5 venim in sprijinul rezjlien:ei
132 gi persoanele cu tulburiri de Personalitate, in special de tipul borderline
(Brent, Perper, Moritz, Allman, Firend el al., 1993; Fonagy, Target qi Gergely,
2000). Factorii precum abuzurile sexuale gi lizice pe parcursul copiliriei
contribuie mai tArziu la riscul apariliei tentativelor suicidare (Joiner,
Sachs-Ericsson, Wingate, Brown, Anestis 5i Selby, 2007). De altfel, conform
diverselor studii, agresiunile sexuale triite in copilirie sporesc riscul de
apalilie a tentativelor suicidare la varsta adulti, iar aceasta indePendent de
orice psihopatologie sau de orice alt factor de risc (Brown, Cohen, Johnson 9i
Smailes, 1999; Fergusson, Horrlood gi Lynskey, 1996; Molnar, Berkman gi
Buka,2001).
Datele actuale alate, totodati, c; expunerea la violenli fizici creqte sub-
stanfial riscul aparitiei unei tulbur;ri de abuz de substante sau de dePendentl
pe parcursul vietii (Kilpatrick Acierno, Saunders, Resnick, Best qi Schnurr,
ZOOOI qi a unei tulburdri de personalitate. Astfel, tulburarea de Personalitate
borderline (TPB) pare s; aib; o legituri mai strAnsi cu prezenta relelor trata-
mente ii neglijlrii pe timpul copiliriei, decat celelalte tulburtrri de personali-
tate (Battle, Shea, Johnson, Yen, Zlotnick, Zanarini et a|.,2004\.
Conduitele suicidare se suprapun peste problemele de sendtate mentale,
precum abuzul de substanle $i tullturerile afective (Brent et rl., 1993). Riscand
comportamentul suicidar, ace$ti tineri sunt utilizatori frecventi ai serviciilor
de ingriire specializate in sanitate mentald (Links, 1998). Dincolo de ciclul
interven[iilor repetitive ii pe termen scurt, de care beneficiazd Pacientii la
aparifia unei crize, este important si acordim atentie unor modele de
intervenlie care se adreseazi in mod specific celor care au avut multiPle
tentative de suicid gi a ciror implicare in tratament ar trebui sA aibi loc 5i in
afara crizei.
Programele de tratament menite se diminueze comportamentele suicidare
ale adolescenlilor se bazeazi adesea pe abordiri cognitiv-compoitamentale
centrate pe rezolvarea problemei sau pe abordiri psihoeducationale vizand
crelterea sustinerii sociale.'in pofida cAtorva rezultate preliminare pozitive,
cercetitorii recunosc necesitatea continulrii elabordrii tratamentelor destinate
tinerilor cu tentative suicidare rePetate.
Potrivit Iui Adler (1994), pacien!ii suferind de tulburare de personalitate
borderline prezinte patru caracteristici comune:
Din aceasl; perspecti\';, Linehan (1999) a elaborat un prog.am de inten'enlie de lung: durat:
' impreuni cu factorii de protectie care urmeazi a fi dezvoltali la pacienti,
(dou;sprzece luni), necesitend crearea unui .adru important in mediul spitalicesc (int;'Ini.i
sipt:manale ale grupului, ht:lniri indniduale $ptamanale fi sprijin la cerere).
[,1ONIQUE SGUIN 5I]ACQUES ERANDIEAS
. protectia precare de care au beneficiat pe parcutsul experienlei lor de
viate a inhibat dezvoltarea unor sentimente reale de protecfie gi de
incredere qi de aceea le este dificil sd se protejeze singuri;
. in momentele de tensiune, stres, singuretate, sunt incapabili si se spri-
iine pe propriile resurse pentru a se calma qi liniqti;
. teama de pierdere, nevoia incontrolabild de a fuziona cu o alttr persoani
creeazi dilema necesitate-pierdere;
. prezenla unui intens sentiment de culpabilitate starne$te reactii de
tipul ,,totul sau nimic", manifestate prin sentimente de ambivalenfi,
clivai, separeri bruqte qi imprevizibile de anturai.
Studiile arati, de asemenea, cd persoanele cu tulburare de personalitate
borderlite este maiprobabil si fi fost supuse in copilirie unor violente fizice li
sexuale precoce. Ele nu au beneficiat de prezenla unor adulti binevoitori gi
protectori care si le poatd ingriji qi alina la nevoie. Atunci, cum poate fi
incurajatd aceasti abilitate, aceasti dorintl de a se prote.ia pe sine? Cum poate
clinicianul, intr-un proces terapeutic, s5-i transmitA subiectutui sentimentul
c; nu are nevoie s; fie protejat de altul, ci este in m;surd se se protejeze singu r,
ce poate gi ci trebuie si invele si o facA? Aceaste abilitate de a se proteja este
esenta rezilienteil
Dezvoltarea acestui sentiment, al necesitilii de a se proteja, trece mai intai
prin achizi{ia cunogtintelor Si competenlelor individuale ceea ce favorizea z;
-
o mai buni identificare a riscului suicidar - ;i prin interventii terapeutice de
tip individual, familial pi de grup.
Identificarea riscului suicidar, a riscului de repetilie
gi a factorilor de protecTie
in domeniul prevenliei si interventiei, speciali;tii, intrucat primesc per-
soane adesea fragilizate de adversititile vielii, trebuie se fie capabili sA
recunoascd qi si evalueze riscul suicidar gi se-gi aduce un spriiin eficient,
intrerup6nd procesul suicidar.
Astfel, o mai buna cunoagtere a factorilor de risc dupi suicid sau dupd
tentative repetate de suicid permite o luare adecvat; in calcul a acestora,
pentru a le asi8ura capacitatea de autoprotectie (tabelul 1).
T.atatderezilieniasiitatl.Prevenireaconduitelorsuicidare:cumslveniminsprijinulrezjlienlei
I
Tabelul 1. Factori de risc dupa suicid
I persoanele decedate prin
De.esul dupA suicid
Simptomele depresive au
I lost identi6cate drept
antecedentul cel mai
Irecvent la persoanele
decedate prin suicid.
I Conform mai multor
studii,60% dinhe
persoanele decedate prin
suicid prezentau o stare
depresivtr in momentul
I
decesului.
Aproximativ doutr treimi
din cazurile de sinucidere
prezintd in antecedente
I
dependenltr (de alcool,
droSuri etc.).
in momentul acfului
suicidar, muli beusere
alcool; au devenit al.oolici
Ia o varste fraged6,
consumul s-a efectuat pe
o perioada prelungite, au
o stare 6zic, detedorate,
se simt deprimati, au o
istorie de f iattr dificiltr $i
haotictr, au suferit recent
o important, pierdere
afective de tipul separe i,
divoriului sau doliului.
Frecvenla in cre$tere a
abuzului de droguri a fost
regasit, in conduitele
suicidare ale
adolescentilor $i adullilor
tine . o ciHtorie, recunoagtere
10% dintre pacienfii cu o
tuiburare de personalitate
borderline se sinucid.
IJON]QUE SEGUIN 5I ]ACQUES BRAND1EAS
factori de proteciie rare
$i
Tntative repeiate de sui(id
50% au o tulburare de
Personalitate.
40% au o alttr tulburare
psihice, printre care
depresia majori.
Un studiu efectuat de
Beautrais (1990) arati c:
90% dintre pacienli aveau
o boah psihictr, cu
niveluri ridicate ale
tulburSrilor afective, abuz
de substanie $i
personalitate antisociale.
56% prezentau o tulburare
comorbide.
.10% dintre prsoanele
caae au recurs la
sinucidere avuseseri deja
o tentativa anterioare.
13 panl la 35Yq
recidiveaza in decursul a
2 ani(7 de 2 orit 2,5Y" de
3 sau mai multe ori; 1% de
5 sau mai multe ori,
Nordstrom, 1995).
Caracteristici asociate:
- probleme legate de
consumul de alcool
- Personalitate
antisociale
- impulsivitale
tratament psihiatric
-
- faptul de a trai singur
urmea* . fi dezvoltali
Factori de protectie aare
urmeaza a fi dezvoltati
Factori individuali:
Sentiment de competenie
personale
Capacitate de planif icare
Competenle cognitive
Capacitate de rezolvare de
probleme
Optimism
Loaul cdntrolului interior
Autodeterminare
Capacitate de a face fattr
stresului
Abilitate de a cruta spriiin
Inteligenltr social,
Umor
armonioase constituie adesea factori de protectie care pot servi la createa
factori familiali:
Relatii armonioase
pirinte-copii
Prezenla cEldu i $i
a afectiunii
Coeziune li sustinere
familiate
Etc.
Factori de spdjin:
Prezenla unor percoane db
nrdejde fi semnific;tive
Mijloace de sprijin care
favo zeaze autonomia,
responsabilitatea $i
controlul
Prezenla unor relalii
semnificative $i armonioase
Euenimente memorabile
Precum un succes,
sociale etc.
(ManSham el al., 1995)
. 30 pana la 50'/. dintre 315
suicid aveau o tulburare
de personalitate.
. In 95% dintre decrele
prh suicid la pacienlii ctl
fu lburAri de personalitate
exista o tulburare
comorbide (Axa I):
depresie majorS, abuz de
substante sau ambele.
Persoanele apropiate ;i riscul suicidar
Publicafiile disponibile insisti asupra faptului ci adversitetile apirute pe
parcursul copillriei reprezinti factori de risc maiori pentru aparitia proble-
melor de slnAtate mentale li a episoadelor suicidare. Invers, rela{iile familiale
rezilientei. in consecinltr, rolul familiilor se afl5, in mod necesar, in centrul
preocupirilor terapeutice, fie ca element protector, fie ca element care poate
spori riscul. Prin urmare, este deosebit de importanti luarea in considerare a
familiilor pi integrarea lor, atat cat se poate, in procesul de ingrijire.
Literatura Stiintifice asociazi adesea familia gi mediul de viaiA cu factorii
de risc suicidar. Mai mulli autori (Brent, 1994, 1997; Shaffer, 1988; Shafii,
Carrignan, Whittinghi[ ii Derrick, 1985) sugereazi faptul ce in mediul
familial al adolescenlilor care s-au sinucis se observe niveluri mai ridicate ale
antecedentelor familiale in ceea ce privegte tulburerile psihice, tulburarea de
personalitate antisociale, tulburlrile depresive, abuzul de alcool gi de droguri,
comportamentele violente Si gesturile suicidare, problemele de abuz, de
neglijenfi gi conflictele familiale importante. in ace]aii timp, este recomandat
si se factr deosebirea intre:
familiile cu trasee de viatl complexe gi dezorganizate, marcate de vicisi-
tudini gi tulburiri psihice severe (a se vedea figura 2), care dispun de o
putere maiori de fragilizare psihologici a membrilor sii;
qi familiile din care provin persoanele cu traiectorii de viatd asociate
dificultEtilor de adaptare. in familiile cu traiectorii de viati mai obig-
nuite, ne putem foarte bine aitepta la posibilitatea aparifiei unei boli
psihice, in absenla oricirei patologii familiale.
Tratat de rezilienri asistati. Prelenjrea conduitelor suicidare: cum sE venim in sprijinul rezilienlei
 Din aceste motive, au fost elaborate mai multe tipuri de interventie tera-
peuticd pentru familii (Bishop & McNally, 1993). Sustinerea familiilor cu risc
sau vulnerabilitate este susceptibiltr de a reduce nivelul sinuciderilor.
Obiectivul programelor intensive de rezolvare a crizelor familiale este acela
de a permite recunoalterea crizei atunci cAnd survine, de a preveni spitalizarea
psihiatrici a unuia dintre membrii familiei, de a oferi noi stratetii de rezolvare
a problemei gi, de asemenea, de a preveni crizele viitoare. in consecinltr, fami-
lia invald sI gestioneze crizele prin intermediul unui proces de erlpouernent,
adicl de insutire a puterii. in special pirinfii deprind noi modalititi
gestionare a conflictelor familiale. Intervenliile de tip educational, adoptind
o abordare comportamentald gi cognitive, permit reduce;ea numerului de
spitatiziri, ca Si costurile ingrijirii. Degi eficiente, aceste tipuri de interven{ii
sunt contraindicate dactr intreata familie tr;ieite o crizi suicidartr, dactr ea
este sursa crizei sau dactr persoana se aflS intr-un risc major de suicid.
DimpotrivS, doliul ce urmeazi unui suicid se deosebegte de celelalte tipuri
de doliu generate de o moarte violente, atat prin continutul tematic (elemente
disthctive ca, de exemplu, ciutarea unui sens ti sentimente de culpabilitate),
cat $i prin intensitatea impactului Si reacfiilor la nivel individual, familial sau
social. in orice caz, studiile comparate intreprinse pAni acum nu. au putut
decideintr-o manieri fermi o simptomatologie generalizate pe termen mediu
qi lung, dintru inceput mai gravi la indolialii prin suicid, in comparatie cu
persoanele indoliate din alte motive. Doliul care urmeazi unui suicid nu va fi
in mod necesar patologic, aSa cum nici pierderea unei persoane apropiate in
circumstante traumatice nu ra genera brusc un doliu patologic.
Procesul de doliu nesurvenind in conditiile unei tnl,ll4 /nsa, ci grefAndu-se
pe un context de viali deja prezent va fi influentat de mai multi factori fi
elemente. Doliul va lua forme diferite nu numai in funttie de ceea ce se
produce dupi deces, dar $i in funclie de persoani, de tipul doliului pe care il
triiette gi de momentul din via!a sa in care intervine doliul. De aceea, printre
altele, antecedentele asociate sanAtAtii mentale qi tipului de atalament l'oace
un rol in cadrul procesului de doliu (Sdguin & Castelti-Dransart,2006).
Astfel, inteNentiile care urmeazi unui deces prin suicid nu vor putea fi
eficiente decat dacA se tine seama de contextele gi de profilurile diferite ale
persoanelor confruntate cu un doliu prin suicid.
MONiQUE sEGUIN'I]ACQUES ERANDIBAS
Rolul protector al specialigtilor 33?
in cazul pacienfilor suicidari I
Datele epidemiologice (Turbelin, 2007) indici faptul cd o mare parte din
persoanele care s-au sinucis au recurs la serviciile unui specialist in luna care
le-a precedat gestul. Astfel, clinicienii formati in preventia suicidului at putea,
I
gratie cunogtintelor pe care le defin, si fie furnizori importanti de,,rezilienttr
asistatd", care s-ar baza pei
de
- bunul simt convingerea ctr pacientul este acela care se afltr in crizi 5i
li
a cdrui g6ndire este tulburati: proiectul lor de sinucidere nu este deci
o altemativS acceptabile;
- formarea in domeniul preventiei conduitelor suicidare gi credinta in
capaciteFle de schimbare ale pacientului;
- capacitatea de a realiza o alianld terapeutic;, de a evalua factorii de risc
gi de protectie adecvati in caz de suicid $i capacitatea de a implica
pacientul in tratament.
Alianta telapeutici este intotdeauna posibili cAnd persoana nu a renuntat
total la perspectiva de a p mi un ajutot din exterior. insu$i faptut de a stabili
o comunicare cu un specialist o plaseaze int!-o situatie paradoxali: in timp ce
traiette un sentiment foarte puternic de izolare, este pe cale si-gi imparte_
Feasci istoria de viafi unui al treilea, capabil, prin reformuldrile sale, se o
puni in cuvinte. Acest paradox ii poate zdruncina convingerea ci nimeni nu
este capabil si o inteleag;.
Reformul6nd naratiunea pacientului intr-un limbai bazat pe emotie, i se
transmite acestuia sentimentul ci a fost inleles. Recunoagterea gi validarea
tristefii, a neputintei de a actiona ii a corolarului sAu, proiectul suicidar, ii
permit clinicianului se sondeze mai in profunzime intensitatea scenariului
suicidar gi uigenfa interuentiei. Duptr aceastd etapA, devine adesea mai facil5
accesarea capacitetilor iationale ale pacientului, pentru a aborda impreuni cu
el problema protectiei sale.
Capacitatea de a percepe, de a recunoagte, de a numi suferinta psihici prin
intermediul unui al treilea poate ajuta o persoane si giseasce singure sensul
propriei crize. Aceaste etapA de ascultare gi de exprimare a durerii impune
clarificarea gi ordonarea evenimentelor dureroase Fi emotiilor asociate.
Evocarea suicidului servegte la intelegerea, evaluarea Ei transmiterea propriei
in[elegeri asupra celor tr;ite de o persoani. A vorbi despre suicid permite
Tratat de rzilienla aristati. Prevenirea conduitelor suicjd.re:cum sA !enim in sprijinu reziiienli
I

l"' cunoagterea
a
motivatiilor care imping spre moalte, a intenliilor ascunse 9i
posibilelor beneficii. Este, totodatS, ocazia de a reflecta asupra calitelii pro-
priilor resurse. Verbalizarea, punerea in cuvinte, recunoagterea suferintei,
a puterii sale, la care ar putea fi refractard. Mai curand este vorba de o atitu-
dine sincerd 9i directi, prin care ii sunt impdrteFit celuilalt intentiile, ceran-
du-i-se, apoi, acordul.
sunt punctul central al interventiei cate vizeaze declangarea rezilienlei. Orice formd de contact cu o persoand suicidari implictr respectarea
Expresia 9i validarea emoliil6r pot permite recuperarea treptatd a voinlei de limitelor, ceea ce inseamni a nu-i cere niciodati nimic aflat in afara puterilor
a se proteja. sale sau ale noastre. Directivitatea, in mod necesar limitata in timp, se impune
O atitudine moralizatoare, discreditante sau care minimalizeazi suferinla doar pentru a rispunde unei situatii de urgente temporare, Si nu pentru
poate impiedica comunicarea, aduc;nd persoana in situatia de a-ti simti arogarea puterii de a lua decizii in numele celuilalt gi de a face alegeri de vial5
eforturile devalorizate li de a crede ce temeinicia gi autenticitatea suferintei in locul lui.
sale sunt puse la indoiali. O persoani suicidari este adesea o persoand disperatd, care nu mai crede
Din punct de vedere tehnic, conducind interventia in situafie de cri25, intr-o schimbare posibili. Ea crede adesea cd a incercat totul, fSrA succes, ii ca
clinicianul: suicidul este ultima cale de a scipa de suferinfI. A putea vorbi cu ea in mod
deschis despre suicid permite transmiterea sentimentului cA nu este singurd
- stabilegte alianta ti mentine implicarea pacientului pe tot parcursul gi ci existi mijloace pentru a o aiuta si-i fie mai bine. ConteazA s5-i transmiti
intrevederii; convingerea ci existe ii alte solutii, alte metode de a-9i reduce suferin{a in
- asigurd realizarea culegerii datelor; afara sinuciderii, pentru a o face tolerabilA gi a rezolva situatia. AceastA discu-
- evalueazi pe tot parcursul intrevederii un anumit numEr de ipoteze de
lie ii permite adesea lirgirea c6mpului cognitiv, lSsand, totodate, sa se intre-
lucru. vade allemative valabile penlru ea.
A transmite speranta inseamni a pune pelsoana suicidari in contact cu
in general, cele trei sarcini se realizeazi simultan prin iniermediul: ceva semnificativ, altceva decat ideea de moarte; inseamne, de exemplu, a per-
mite congtientizarea propriilor calit;li li interese, a valorii sale sau a valorii
- utilizArii intrebirilor deschise; celorlalte persoane din anturajul s;u. A fi in mSsure sA transmite speranla
- unei atitudini empatice;
intr-o modalitate sincerE gi cinstiti este una dintre cele mai mari caliteti pe
- unei valid5ri regulate a emotiilor.
care o poate avea un intervenient in situatia de crizi.

Astfel, pot fi asigurate mentinerea unei aliante telapeutice pozitive gi

intelegerea adecvati a ceea ce pacientul vrea cu adevtrrat sA spund. Adesea,
motivatia pacientului consti in nevoia esentiali de a intalni pe cineva capabil
si-l inleleagi. intilnirea ii permite s; se simta ceva mai putin singur Si ii face
suferinta mai suportabili. A sufe ceva mai pulin inseamnd a gandi ceYa mai
bine, pentru a acorda un spatiu cotnitiilor gi pentru a gAsi solufii alternative
suicidului.
Rezilienta asistat; in domeniul preventiei suicidului presupune
intervenientul sA poati adopta temporar o atitudine direcfivA. ResPectul 9i
cildura umarri nu exclud directivitatea atunci cand o persoani aflati in crizi
Si-a pierdut reperele 9i cand iminenla sinuciderii este ridicatd. Persoana
trebuie si simtA ce aceasti formi de,,autoritate" arati cat de importanti este
ea pentru cel5lalt gi ca nu este vorba nici de o con(runtare $i nici de o negare
Programele de intervenfie:
a invlta si te protejezi
Alte interventii se pot dovedi eficiente pentru sustinerea rezilientei
persoanelor vulnerabile. Terapia de grup poate constitui o form; de interven-
tie adaptati gi promilitoare pentru anumiti adolescenti (Wood, Trainot,
ca Rothwell, Moore $i Harrington, 2001). Studiul lui Wilberg, Friis Ei Karterud
(1998), avend d!ept subiecti persoanele prezentand o tulburare de personalitate
borderline, a demonstrat eficienta terapiei de grup in reducerea ponderii
deceselor prin suicid. invilarea abilittrfilor sociale se face in general prin
observarea celorlalli 9i a lezultatului acfiunilor lor (Bandura, 1989). Grupul
permite crearea unui loc securizant necesar stabilirii unui mod de functionare

MONIQUE 5E6UIN 5I ]ACQUES BRANDIBAS Ttatat de redlienlI asistati . Prevenirea ronduitelor suicidare: cum s: venim in sprjjinul rezilienlei
34o interpersonaltr mai bine adaptat gi ameliordrii regldrii impulsririlor gi
emotiilor.
Noi am dezvoltat (Seguin, Goulard, Bergans gi Links, 2007b) o.intervenfie
destinatl adolescenfilor, centrati pe ameliorarea capacitifii de autoprotecIie,
de Iuare a deciziilor referitoare la propria siguranfi gi de stabilire a unor
limite interpersonale securizante.
Conceptul de autoprotec[ie este primordial pentru elaborarea programului.
Scopul afigat de grup este reducerea intensitetii, duratei gi frecvenfei'epi-
soadelor de autoagresiune gi de crizi suicidarS. Obiectivele intervenfiei
vizeazl invif area participan{ilor:
. sd-!i amelioreze abilitilile 9i capacitifile de a se prot"lu, a se calma, a se
defocaliza in situafiile de stres, pentru a cregte controlul asupra senti-
mentelor de singurdtate gi de abandon;
. si inleleagi gi si respecte limitele interpersonale, si congtientizeze
limitele personale ale celorlalli, pentru a diminua conduitele de risc
asociate dilemei trebuinli-teami evocate anterior;
. si recunoasci ;i si inleleagi propriile stiri tle spirit, pentru a-;i iden-
tifica mai ugor gi a-gi numi sentimentele)
. sd-;i amelioreze propriile abilitdfi de control al emofiilor gi de auto-
control, pentru a inlelege mai bine cd un comportament este rezultatul
unei alegeri;
. sd deprindi noi strategii pentru a diminua nivelul de tensiune pe
parcursul situaliilor stresante gi a congtientiza rapiditatea cu care
nivelul de tensiune se poate intensifica, in vederea dezvoltdrii abiliti!ii
de a-l limita.
Nofiunile de siguranfi gi protecfie personali constituie baza intervenfiei
gi a climatului in care evolueazi grupul. Aceasti actiune, cu o durati de 22 de
sdptimAni (20 de sdptdmAni de terapie gi doui siptimAni de evaluare pre- 9i
post-grup), se intinde pe parcursul unui an ;colar, din octombrie p6ni in mai,
excluzAnd vacantele. Grupul se compune din tiei terapeuli Ei din qase pAni la
opt adolescenfi Ei adulli tineri. Participanlii au intre 14 gi 19 ani gi au avut toti
tentative anterioare de suicid gi episoade de automutilare. Acegti tineri
participanli sunt recruta[i cu acordul pedopsihiatrului care ii trateazd. $e-
dinlele se desfdgoari o clati la doud siptdmAni gi au o durati de 90 de minute.
Ele se deruleazi in doud etape: prima, de tipul psihoeducativ, are drept
subiect o temi precisd; a doua, mai dinamici, permite fiecirui membru sd se
MONIQUE SEGUIN 5I]ACQUEs BRANDIBAS
exprime gi incepe cu intrebarea rituali a unui psihoterapeut: ,,A(i triit in
aceasti siptimAni un eveniment sau o provocare pe parcursul clreia afi reu;it
sI vi protejafi?" Participanfii au mai intAi tendinfa de a evidenlia aspectele
negative, relatAnd evenimentele dificile, sentimentele nepldcute, prin care igi
constati neputinfa. Aceasti neputinfi se transformd pufin cAte pufin.
intrebafi, participanfii:
au mdrturisit ci s-au simlit ,,ascultafi", ,,respectafi", ,,in{elegi" (,,Simt cd
- I
prietenii pe care mi i-am fdcut in cadrul grupului md in[eleg bine'1 ,,Nu
sunt singur");
- au menfionat disponibilitatea mediatorilor (,,lgi fac timp pentru a ne
asculta"); I
- au observat ci, in acest context, au fost ,,capabili sd vorbeasci deschis";
- au avut sentimentul cd se afld intr-un ,,loc in care se simt sustinuti".
I
in total gi in mod general, participarea la acest grup de disculii a permis:
Dezt,oltaren sentimentului de apnrtenenli. Unul dintre participanfi a spus:
,,Am invifat multe despre relafiile interpersonale". Participan{ii au
afirmat cd acest grup era diferit de altele, intrucAt,,nu existd competitie",
,,nu te simfi judecat", ,,eqti tratat ca o persoand, si nu ca un bolnav" gi
ci ,,aici, subiectele de discufie sunt mai semnificative".
DobAndirea capacitdfii de a impirtigi informafii, de a solicita ajutor,
este perceputi ca un moment important al evolufiei lor. Participanlii
recunosc, totodati, ci in afara cadrului grupului este inci ,,dificil sd-{i
impirtdgeqti emoliile", acceptAnd totugi ideea ci ,,sunt momente in care I
nu pot da tot ce am mai bun gi am, intr-adevdr, un motiv intemeiat".
Alte comentarii insisti asupra faptului cd ,,am invilat multe din activi-
tdfi/lec1ii" gi ,,am congtientizat anumite caracteristici ale comporta- l
mentelor mele".
Un mai bun control al entoliilor. Au semnalat, de asemenea, cd umorul era
un element important care permitea crearea unui echilibru in ceea ce
privegte confinutul emofional gi intensitatea intAlnirilor. Teama, pre-
zenti pe parcursul primelor intAlniri, este aceea de a se simfi cuprins de
emolii in cadrul grupului. intr-o manierd generali, programul a permis
modificarea percepliei asupra propriilor emofii. Inifial considerate,,rele",
pe parcusul siptdmAnilor ele au devenit ,,normale" gi ,.controlabile",
participan{ii au devenit mai capabili sd le numeascd gi sa le faci fa(d.
I
'
I
Tratat de rezilien!tr asistattr r Prevenirea conduitelor suicidare: cum str venim in sprijinul rezilientei
t
O cdpocitale de proiectie tecunosc Persistenla dificultitilor,
in uiitot. Deli
1", ei admit cA sunt mai increz4tori in viitor decat la inceput: ,,Simt ce merg
intr-o arumiti directie: nu me mai simt atat de coPleqit". Sau, din nou,
,,Am invitat si nu fiu atat de dur cu mine insumi... Inainte mtr simteam
I un ratat sau un prost, dar nu mtr mai simt aqa".
O cre ere a stinlei de sine. ParticiPantii marturisesc reducerea conside-
rabili a frecventei gi a intensitetii comPortamentelor autodistructive $i
a conduitelor suicidare: ,,Ceva s-a schimbat in mintea mea, dar de
I vreme ce incd mi mutilez, nu este atat de profund"; ,,Nu mai sunt atat
de sever cu mine insumi, $tiu cd detin stratetii Pentru a lace fal'
diverselor situatii'; ,,Credeam cE voi inveta trucuri Pentru a nu-mi mai
face riu, nu am invalat, dar imi Place str vin aici gi acum nici nu imi mai
fac riu'1 ,,Nu qtiu dactr se datoreazi grupului sau voue (arAtand sPre
terapeuti), dar chiar dace mi mai tai, nu am niciun chef si mi omor."
Un anumit numir de particiPanti nu a observat schimbiri, dar niciunul
dintre ei nu a declarat ci starea sa s-ar fi deteriorat.
Toate instrumentele autoadministrate (Sdguin el al., 20O7b\ sugereazl
prezenla unei abateri pozitive intre instrumentele Pre- 9i Post-test. Am cori-
siderat cA tratamentul a avut efecte pozitive.
La finatul celor doudzeci gi doui de slPtlmani, mai mulli tineri ii-au
afirmat dorinta de a continua SruPul. Ar fi atunci oPortuni dezvoltarea unei
a doua etape, urmand interventiei initiale. Dintre cei care au incheiat inter-
venlia psihosociali/psihoeducativi 9i care qi-au demonstrat caPacitaiea de
a se implica intr-o actiune teraPeutici, unii ar Putea continua tratamentul
intr-un cadru care si le permiti intirirea propriilor capaciteti de a se Proteia,
atunci cand nu par inci pre8trtili sA se sePare. 9i-au demonstrat remarcabila
capacitate de implicare, deii sunt caracterizati drePt ambivalenti, neimPlicati
9i indecigi. in consecinti, se Pune Problema prezenlei noastre, Prea adesea Pe
termen scurt, care arfavoriza plasarea acestui an8lenai 9i a acestei demoraliziri
intr-un etem inceput...
MONIQUE SGUIN II ]ACQUES BRANDIBAS
34)
CIi de rezilient6 asistatl in societEtile tradifionale
Rezilien!5 ii sentiment colectiv
in anumite societtrti tradilionale, cAnd interesele de grup trec inaintea
aspiraliilor individuale, poate fi ridicattr problema felului in care elementele
de reziliente colectivl se pot pune in slujba persoanelor aflate in crizi. Nu s-ar
afla, in aceste societati, unde locul controlului individului este mai mult
exterioi decat interior, fermenlii ,,rezilientei asistate", dezvoltate de lonescu
(200{)? Cend functionarea socialS este mai curAnd colectivi. la fel va fi gi
procesul de rezilienftr?
Astfel, in ceea ce prive$te lezilienla femeilor bitute de Pe insula Mayotte
din Oceanul Indian, Lambek (1999) declari cA in aceastt societate matrilocaltr
rezilienla unei femei maltratate de soful siu consti in caPacitatea sa de a
solicita aiutorul li protectia membrilor familiei, care nu Iocuiesc niciodatd
prea departe de domiciliul sdu. Acegtia din urmtr nu intervin decet dacA
femeia (ormuleazi cererea in mod expres. Potrivit traditiei, o femeie b6tuti
care nu solicittr in mod explicit aiutorul $i Protectia familiei sale se comPotti
cd un copil: ea poate fi maltratate in continuare; tecerea sa este interPretati ca
un semn de imatulitate. Cum majoritatea femeilor de Pe insula Mayotte au
integrat acest element de rezilienli, se punea arareori problema maltratAtii
lor. Evolulia societe$i, dar li motivele personale, au detelminat anumite
femei str se indepirteze de mediul in care au crescut, Pentru a trtri in familia
so{ului sau la Mamoudzou, capitala, si emigreze in Franla metroPolitanl sau
pe insula Rdunion. Pe insula Rdunion am constatat ctr femeile venite din
Mayotte, stabilite acolo impreuni cu sotii lor, deParte de propria familie, au
tendinta de a fi mai vulnerabile qi mai expuse la resentimentele Pa enerilor
lor. Prin urmare, aceasta duce la o recrudescenfl a fenomenului maltratdrii $i,
de aici, recurgerea mai frecventA la tribunalele republicii, o noue formi de
rezilienli. Din acest punct de vedere, trecerea de la Protectia familiali, deve-
niti inactiv;, la protectia iudiciari marcheaze o evolutie culturalS in domeniul
rezilientei asistate.
Cadrul traditional recunoagte in mod unanim existenta unor perioade de
crizi 9i de fragilitate in viata fiecaruia: sarcini, nagtere, debutul varstei adulte,
trecerea la maturitate, bAtranetea etc, Astfel, comunitatea este deosebit de
ate;te str supravegheze gi sd se ocupe de fiecare eveniment neobilnuit care sur-
vine in aceste momente speciale: vise deosebite pe parcursul sarcinii, decesul
unui apropiat survenind in aceeagi perioadi sau in preajma nagterii, nalterea
Tratat de rzilien!! aiistatl r Prevenirea condlitelor suicidare: cum sI venim in sprijinul rezilienlei

cu cordonul ombilical infigurat, nagterea gemelari, tardivi, precoce etc. Se
gtie ci aceste semne sunt capabile si orienteze intr-o direcfie nefasti viitorul
persoanei gi felul siu de a fi pe lume. Astfel, in aceste momente de fragilitate,
este de neconceput purtarea unei sarcini sau nasterea unui copil in solifudine,
momente speciale, propice pentru atacul entitdfilor invizibiie, capabile de a
supune unor pericole imuabile persoanele expuse pi a ciror identitate este
fragilizati. Rezilien[a asistati consti, in acest caz,in aplicarea upor ritualuri
de protecfie, ce permit asigurarea ,,coacerii" psihice gi culturale a persoanei
exPuse.
Conduita suicidari ;i rezilienla asistati
Persoanele care nutresc idei suicidare sunt infinit mai numeroase dec6t
acelea care recurg la act, ele depSgindu-9i firi a;'utor exterior suferinfa psihici.
Mecanica suicidari poate fi blocati prin diverse strategii: rafionalizdri, con-
duite, egafodaje individuale sau sociale, intAlniri care contribuie la invingerea
suferinfei psihice. Din perspectiva in care strategiile individuale.de rezilienfl
au eguat, rezilien{a asistati este conceputi ca o ac[iune care vizeazd congti-
entizarea existenfei unui potenlial de resurse personale necunoscut, care se
preteazi a fi mobilizat, pentru ca persoanele suicidare sd gestioneze mai bine
factorii de risc, consolidindu-gi, totodati, factorii de protecfie.
Dubla acliune, interioari gi exterioari, permite modificarea in acelagi timp
a factorilor de mediu gi a factorilor individuali aflafi la originea suferinfei
niscute din stres. Efectul de intirire psihici al intervenfiei in situafie de cr.izd,
limitate in timp, nu se intinde pe mai mult de cAteva siptdmAni de la externarea
pacientului cu tentativi suicidari. Acfiunea sa protectoare este mai curAnd
exterioari, vizAnd protejarea subiectului printr-o intervenlie asupra mediului.
Apoi vine momentul preluirii ambulatorii de naturi psihoterapeutici, care
urmireste si intireasca stima de sine a persoanelor gi si le insufle con;tiinfa
nevoii de a se proteja (ac(iune interioard).
Prin intermediul exemplului tratirii unei conduite suicidare survenite
intr-o societate tradifionali, dorim si aritim in ce fel este pusi in practici
rezilienfa asistati ;i cum acfioneazi asupra factorilor de risc gi de protecfie.
Nathan (2003) relateazi, referitor la cazul unei tinere rdunioneze care.s-a sinucis
aruncAndu-se de pe o falezl, ci, intr-un registru de interpretare comun, gestul
ei fusese pus pe seama acfiunii riu-voitoare a unui suflet rdticitor. in insula
Rdunion, cauzalitatea magici face parte dintre cele mai rdspAndite tulburiri
MONIQUE SEGUIN'I ]ACQUES ERANDIEAS
l-
in randul populaliei bigtinage. Invidia este adesea invocati ca motivagie 345
intr-un atac vrtrjitoresc.t
in acest exemplu, gAndirea comuni se indreaptd spre patrimoniul siu
cultural pentru a gdsi o interpretare a cauzelor suicidului in concordanfi cu
cosmogonia sa gi cu propria ordine a lumii. in acest caz, cum s-ar fi putut ac-
fiona asupra factorilor de risc qi de protecfie? o asemenea acfiune ar fi pus in
joc factori de mediu diferifi de cei obignuifi in terapia occidentald. in cazul
acestei femei, un demers de rezilienfi asistati ar fi implicat, in funcfie de forfa
atacului gi de starea sa de vulnerabilitate, recurgerea la rugiciune, la talismane,
la bri gi la infuzii din plante cu virtufi protectoare. Astfel, rezilienfa asistati
ar fi constat in acfiuni menite sd creascd rezistenfa corpului Ei a spiritului in
fafa atacurilor exterioare gi a intruziunii vreunei entititi.
Exemplu de rezilien!5 asistatl
Datoriti diversitifii care a stat la baza populirii insule.i Rdunion, de-
partament francez de peste miri, originalitatea locuitorilor sdi constd in adop-
tarea mai multor cosmogonii. PdmAnt al migrafiei, acolo se intalnesc, se
intrepitrund si se amesteci uneori diferite modalitifi de a vedea lumea:
diversitatea se exprimi prin intermediul culturilor de origine malgagi, in-
diani, creqtind, africani, sub auspiciile laicitdfii. in afara unui anumit numir
de persoane care au integrat pe deplin secularizarea, multe familii continui
sd explice stresul psihic ai fizic in termeni de cauzalitdEi supranaturale magice
gi animiste.
Exemplul de mai jos este extras dintr-o observafie realizati in cadrul
dispozitivului doamnei Marie, vraci rdunionez, asupra unei persoane care
avusese o tentativi suicidari.
Domnul M. este adus de pirinli gi de cele doud surori ale sale. petrecuse
doud siptimani intr-o institufie publici de sinitate mentald, ca urmare
a unei tentative serioase de suicid, prin ingerarea de medicamente. De la exter-
narei sa, domnul M., creol r6unionez in varstd de vreo treizeci de ani, a cizut
pradi unei imense dureri. Prietena sa il pirisise de trei luni. Durerea separirii
l-a dus la gestul extrem al suicidului. spitalizarea, tratamentele, antidepresivele,
t comportamentul victimei, sublugate de un ,,suflet riuvoitor", devine din ce in ce mai bizar. in
absen$a tratamentului kadifional,-persoana posedati igi pierde treptat forta gi energia. ink-o
cheie de lecturi tradifionali, suicidul intervine atunci c5nd, dupi cel golit-o de substLltr gi s-a
s;turat, entitatea (sufleh:l riuvoitor, riticitor, spiritul unui defurct, demonul) abandoneazi ceea
ce nu mai este decdt un corp stors de sAnge gi de energie (Brandibas, 2003; Nathan, 2003).
Tratat de rezilientl asistati r Prevenirea conduitelor suicidare: cum sI venim in sprijinul rezilienlei
t
nu l-au convins se nu-Ei mai puni captrt zilelor. Pare tot timpul disperat Ei ii
I ameninte pe toti ctr o va lua de la captrt imediat ce va avea posibilitatea. Din
punctul de vedere al perintilor, sistemul spitalicesc a eguat. Din cauza etecu-
lui medicinei, speranla familiei s-a indreptat spre interventia doamnei Ma e,
o vindectrtoare faimoastr, la care familia mai apelase in trecut. Dacd era ca fiul
I lor se fie salvat, aceasta urma si se intample, probabil, grafie tehnicilor de.
ingrijire tradilionale.
El se inchisese irl sine, rdmanand ore intregi intr-o stare de prostratie, timp
I in care refuza orice fel de comunicarei incepuse sE lipseasctr de la serviciu,
iar geful siu, cAnd a aperut beat duptr o absenfd nejustificattr de doui zile, l-a
concediat. De atunci, igi petrecea zilele plingAnd Si inecahCu-ti ama!ul in
I rom, sperand ci va gisi o alinare a suferintei sale. Cand durerea devenea
prea putemice, iar alcoolul il imbita peste mtrsuri, incepea se-gi strige sus Si
tare dointa de moarte.
Discufia intre domnul M. ii doamna Marie s-a tinut intr-una dintre limbile
I
creole. Folosindu-se de ghicitul in nisip, \'indecitoarea a reconstituit seria
de evenimente care a declan$at comportamentul suicidar: separarea cuplului
a survenit dupi ce partenera sa a aflat de relaiia
- promiscui - pe care el o
avusese cu o altA femeie. Partenera sa, manatl de resentiment gi furie/ a recurs
la un atac magic care l-a condus la compdrtamentul suicidar,.ale cerui efecte
au fost amplificate de faptul ci persoana cu care a!usese o relatie episodici,
simtindu-se tridatS, a declaniat un prim atac, sensibilizinduJ. CAnd a fost
atacat a doua oard, capacititile sale de rezistente personald erau deja cu mult
reduse. Conform explicatiei date de vindec;toare, domnul M. era parfial vino-
vat de ceea ce i se intamplase, intrucat nu s-a gandit deloc nici la sentimentele
femeii cu care avusese acea aventuri pasageri, nici la acelea ale partenerei
sale. Propria sa inconsecvent, s-a aflat la odginea atacurilor a cAror victim;
fusese. Consultatia a luat sfartit cu recomandarea de a face b;i de plante $i de
a bea ceaiuri pentru purificarea extelioare gi interioarE Si a fost stabilite
o noud intahire.
O siptdmani mai tArziu, domnul M. areta mai curat, era birbierit gi odih-
nit. Dupd ce au schimbat cateva cuvinte, doamna \{arie a treaut la ritualul de
exorcizare, ce consta in legarea unui dialog cu spiritull posesiv, pentru a-l
expulza apoi din corpul posedatului prin intermediul tehnicii potrivite. Dupd
o ora de stridanii, yindecdtoarea a izbutit sA captureze entitatea, pe care
1 Vindec;toarea a descoperit c: spiritul apartinea unui inecar, deoarece, pe parcursul rjtualuluj,
pcrsoana posedata cerea farl inctar de b;ut.
MONIQUE SEGUIN ]ACQUES BRANDIBAS
'I
a inchis-o intr-o sticlil. pentru a reugi, ea a izolat-o la nivelul vertebrelor
lombare (domnul M. gi-a scos tricoul), sub piele formAndu-se o umfldturA
de
aproximativ trei centimetri diametru. Capturarea se fdcea in prezenta
asis-
tentei. Vorbindu-i fi sugerAndu-i si lase in pace victima, ea conduse
umfldtura
spre v6rful craniului. Ceteva minute mai tarziu, spiritul era
tinut de detetele
vindecAtoarei, intr-o guvilA de pir. Una dintre perioanele prezente
se apropie
cu o foarfecd, tiie iuviia gi o inchise repede intr_un flacon. De acum
inainte,
spidtul captiv nu mai era capabil str face rAu.
Domnul M. este obosit, dar liniftit. Doamna Marie il agazd in fala altarului
gi incepe sI confectioneze un talisman format dintr-o bucattr
de hartie, pe
care o afumi cu r5gini incandescentE, dupi ce scrisese pe ea un
cuvAnt magic
in Iimba strtrmogilor. Talismanul este inchis intr-o pungufi de panze rorie,
pe care-va trebui s-o poarte lange inimi pentru aJ proteji, astfel,
un timp, de
atacurile exterioare.
Dupi ce iSi ltrsi prinosul intr-o farfurie aqezate nu departe de statuile
strimogilor, domnul M. se intoarse la magintr. Av6nd inci pagii nesiguri,
era
sustinut de surorile sale. C6nd l-am revAzut cateva strptimini mai t6rziu im_
preuni cu pirinlii sii, iqi gisise de lucru, renunfase la biuturd gi nu se mai
gandea la sinucidere. VindecAtoarea ia amintit promisiunea de recunogtinfi
pe carea fecut-o strimoqilor in numele Iui, pentru ca ei se accepte
sA_l vindece.
De acum inainte este dator acelor fiinfe invizibile care l_au ajutat.
in tabelul 2, situatia este infdti9ate in termeni de factori de risc pentru
comportamentul suicidar 9i factori de protectie.
Societatea creoli rdunionezi a inscris conduitele suicidare printre
pro_
priile modele culturale. Ea a elaborat tehnici de interpletare a suferinlei
9i a
ingrijirii in coerenti cu viziunea sa asupra lumii. in acest caz, conduita
suicidari este direct legatA de o practicl magici obignuiti, vriiitoria. Inter_
pretarea vindecitoarei acuzi frivolitatea gi nerlbdarea domnului
M. Din
cauza impulsivititii ti egocentrismului sIu, qi_a rAnit amanta
Si partenera.
Atacudle vreiitoregti cdrora le-a cezut pradl au fost consecinta acestora gi
s-au tradus prin aparifia comportamentului suicidar. Cele doutr femei
s_au
rizbunat recurgAnd la vrijitorie. Daci trlsiturile de caracter, impulsivitatea,
eSocertrismul, separarea conjugala, depresia, fac parte dintre factorii de risc
suicidar recunosculi, este interesant de observai cum o anumiti societate
,
l:*:l:e v,otenle Srcrpremahrre:
spune sprfltere posesive sunt adesea suflere ri acrtoarc r a,p:n,r). de-
I*:l: m_condrF'
.eoare
din a(est mnriv, Ie vd fi inrerzrs; inrrdrea in paradi.
*o In acea(ra penoadr pot fi manipulate de vrejiroare, care re trimit s; le
filrHj:,:]-t
Tratat de rzilinta asistati . prevenirea (onduitelor suicjdare:
cum sI venim in sprijjnul rezilienlej
 t:
I 348 Tabelul 2. Factori de risc ai factori de protecfie in cazul domnului M. crizei (reducerea absoluti a ideilor suicidare, renuntarea Ia comportamentul
alcoolicr, reluarea viefii profesionale).
349
I
Factori de risc Factori de risc intirirea intirirea mediului
Exemplul prezentat arate ce, daci nevoia de a se proteja impotriva
interiori exteriori persoanei inconjuitor gi a adver_
Iegiturilor de sitililoreste universali,-mijloacele de dezvoltare a rezilienEei urmeazi
dru_
atagament muri trasate de culturi. in societifile in care lumea este divizati intre
profan
Caracter slab, Aventurtr BIi de plante Grupul familial si sacru, in care locul controlului este mai mult extern decat intern, rezilienfa
impulsivitate, extraconjugaltr T (purificare asistati pare a fi o formi uzuale. Ea intiregte pe fiecare in ceea
egocentrism exterioari) ce prive$te
propria identitate $i sentimentul de apartenente, oferind totodatd,
Nevoie de a Sensibilizare in
E
Ceaiuri Utilizarea limbii in funcfie
de natura problemei, prin ritualul specific de ingrijire, un
parea tare $i urma unui prim N (purificare mateme anumit tip de pro-
putemic prin atac interioarl) tecfie. Din aceastd perspectivd, ritualurile, fie ere de inigiere, de
T protecfie, de
intermediul vindecare, de separare etc., se desfigoari in ritmul existenfei.
A Ele se folosesc
cuceririlor pentru apirarea impotriva riscurilor celor mai diverse, prin consolidarea
feminine, T ata_
gamentelor, a limitelor personale posibil deteriorate de ad'ersitifile
conduiti int6m_
inadecvati I pinate. Din aceasti perspectivi, ritualul ar fi intaia formi de."rilie.,qe
asistatd.
de inttrrire a v
imaginii de sine
A
Caracter Penetrarea de Expulzarea Reafjliere Concluzie
schimbltor, citre un spirit, ca spiritului
care-l expune urmare a atacului D Dintr-o perspectivi ecosistemici, prevenfia conduitelor suicidare sem_
resentimentelor partenerei E nifici, de asemenea, dezvoltarea capacitifilor de rezilienfd a acelora care au
pi atacurilor
trecut prin incerciri qi traume.
Separare Purtarea'
s Exemplele de intervenfie prezentate (in mediur occidentar si
conjugali; talismanului. tradifionar)
incapacitate U (intirirea arati, fiecare in ferul sdu, cd putem stabili condifiile rezilienfei, pe care o
de a controla epilogului) caracterizim mai ales prin capacitatea de a solicita ajutorul de
sentimenful I Ei a se proteja,
in toate etapele procesului:
de pierdere c
Conduitl Tentativi de I Reintirirea
alcoolici, suicid imaginii de sine, inifial, este indicati dezvoltarea abilitigilor profesionistilor capabili si
depresie D prin valorizarea intervini in situafia de crizd., cu scopul dublu de a susline persounele
sentimentului de suicidare.gi de a se proteja ei insigi. Formarea in acest dome.,i,
apartenenti reduce
riscul de suicid in randul pacienfiror gi, de asemenea, ii protejeazi
de riscul
de a dezvolta o tulburare de stres ulterioard sinuciderii unui pacient;
la un al doilea nivel, forosindu-se de priceperea sa, de cuno5tingele
sale in
tradilionali ii inscrie in viziunea sa despre lume, le confere o semnnificalie gi ceea ce privegte sinuciderea, de dezvoltarea capacitifilor sale
empatice,
iiia in considerare din punct de vedere terapeutic. profesionistul ii insufli sinucigagului, prin recunoalterea si validarea
Anturajul accepte explica{iile oferite de vindecitoare, diagnosticul aces- emofiilor sale, puterea de a renunfa la proiectul lui suicidar. Acesta
este
teia, care igi are originea in gAndirea popularl si recunoagte ingrijirea tra-
digionali: toate se hrinesc dintr-un patrimoniu cultural comun. CAteva Renunlarea la comportamentulalcoolic poatea explicati prin faptul
ci, penFu gindirea popu-
IarE rdunionezi, consumur de alcool nu este aI celui care dea,
siptimAni mai tArziu, domnul M. a regisit situafia de echilibru de dinaintea ci it unui
spiat caje ce.e de bert,
alugAnd spiritul, r'indecitoarea spere si-i modifice comportamentul.

MONIQUE SEGUIN'I ]ACqUES BRANDIBAS T'atat de tezilien!5 asistati r Prevenirea conduitelor suicidare: cum sE venim in sprijinul
rezilienlei
I

l"' scopul interventiei in situatie de crizi. Acest demers dificil ii impune

uneori se renunle la neutralitatea sa, ar;tandu-se pe moment mai directiv
Brown, r., Cohen, P., Johnson, J.G.
9i Smailes, E.M. (1gg9), Childhood abuse and
neSlect: Specificity of effects on adolescent and young adult
depression and
stticidality,lournal of the Americax Acaelemy of Child an'd Adoiescetrr psyclhiatry,
vol. 38,
cu persoanele a ciror judecattr este afectatd de intensitatea suferintei lor p. 1490-1496.
morale; Caplar! C. (196,1), Principles ofpt.oentite psychiatry, edilia l, Ne\^, york,
I New york Basic
in celedinurmE, capacitatea de a seproteja se dezvolti gi in etapa ulterioa15 Books.
cdzei. Este vorba, atunci, de a transmite pacientilor suicidari care au FFP (20m), Confdrence de consensus, ,,La crise suicidaire: Reconnaitre
et prendre en
acumulat factori de risc, pierderi ii traume, draSostea de sine, dorinta de a char8e", pe http://psydoc.fr.broca.inserm.fr/conf&rm/conf/confsu
icide/expertsuic.
html (consultat in data de 21 iulie 20
I se protEa, determinAndu-i str-gi recunoasc6, sI accePte gi si-9i stip6neasctr ).
Fergusson, D-M., Hor$ood, L.r. ii Lynskey, M.T. (1996), Childhood
emotiile gi suferinta care le intunectr perspectiva asupra lumii; sexual abuse and
psychiatric disorder in young adurthood: IL psychiatric
outcomes of children
exemplul rdunionez ne determini si recunoaltem ci. persoanele cale sexual abuse, lournnl of thc Antelican Acaileuy of Child antt Adolescent psychiatry,
apartin altor culturi dezvolti forme de rezilien[i inspirate din etica gi din vol. 3t p. 1355-1324.
viziunea lo! asupra lumii. Acolo, semnificatia acordatA conduitelor suici- Fonagy, P., Targt, M. ti Gergely, G. (2000), Attachement and borderline
personalitv
dare se reglseQtein credinlele comune. Din aceasti perspectivtr, recur8elea disorder: A theory and some evidence, psychiat/ic Ctilics of Nnrn
aru,iiro, uol.-ii,
la ritual pare a fi forma maximi a rezilientei asistate. nr. l, p. 10!122.
HawtorL K., Appleby, L., platt, S., Foster, T., Cooper,
J., tr{almberB, A. c, al. (1998), The
psychological autopsy approach to studying suicide: A rer.ie"w
of methodological
issues, Journol of Affecti.'e Disorilers, vol.50, p. 269.276.
Bibliografie Ionescu, 5. (200.1), Rdsiiience(s) et resilience scolaires, Le
lournal des psychologles,
Adler, G. (199.1), Transference, countertransference and abuse in psychotheraPy, p.23-24.
Ionescu, S. 9i Jourdainlonescu, C. (200d), psychopathologies et so.#ti, paris,
Hlft|rd Reoieu Psychintry, vol.2, p.151-159. Vuibert.
loiner, f. Sachs-Ericsson, N., Wingate, L., Brown, J., Anestis, M. Selby, E. (2007),
Aguilera, D.C. ( 1995) , lnter.'entiof efl silualio,l de .rise, Paris, lnterddition. ti
Childhood physical and sexual abuse and lifetime numbers of suicidal
Bandura (1989), Human agency in social cognjtive lheo\', Afiericii Pslchologisl, attempts: a
persistent and theoretically important relationship, BeIariox,
vol. 44, nr. 9, p. I175-l 184. R esearch atd Thirapy,
vol. 4t p. 539-5,17.
Battle, C.L., Shea, M.T.,Jonhson, D.M., Yeo S., Zlotnick, C., Zanarini, M.C..t nl. (200{),
Kilpatrick D. c., Acierno, R., Saunders, 8., Resnick, H.S., Best, C.L. Schnu& p.p.
Childhood maltreatment associated with adult personality disorders: Findings (2000), Risk factoE for adolescent substance abuse
li
from the collaborative longitudinal personality disorders study, lournal of and dependence: Data from a
national sample,,four al ofCottsulting ar Clirical psychology, vol. 68, p. 19_30.
Pcrsotl|lily Disodets, vol. 18, p. 193-211. ,__
Kim, C., Lesage, A, Sdguiq M., Lipp, O., Vanier, C. ir.ocii, C. (2003), patterns
Bishop, E.G. ii N{cNally, G. (1993), An in-home crisis intervention program for children 9i of
suicide compterer s, psychotogicat Medici,,", ,rri. ll,
and their families, Hospilal ald Cornmunity Psychiatly, vol.41, nr. 9, p. 182-18.1. .Lambek,
":iolbjdi-ty-il-ale
M.,-(1999) Like
p.1299_1309.
teeih biting tangue: The pioscription and practice of spouse
Brandibas, ,. (2003), Tniti d.e pstchopatl:@logie et thirapeutiqvs riunio,naises, pe httpi/l abuse in Mayorte, in D.A. Counts, r.K. Brown
9iJ.C. Cimpbel lcootd.), To haz,e axd
tel.ccsd.cnsr.frltel-000989118 (consultat in data de 21 iulie 2011). to hit, culturnl pe6pecti.,es of u,ife beatiry, Urbana and Chicago
Universiiy of Illinois
Brent, D.A. (199.1), Resolved: Several weeks of depressure symptoms after exposure to Press.
a friend's suicide is,,Major depressive desorder", Affrnntii'e loui al ofthe Aneri.a Lesage, A., Sdguin, M., Turecki, c., Renaud, J., Boyer, R. Si Mdnard-Buteau, J. (2009),
Academy af Child and Adolescenl Psychiotry, \tol. 33, nr. 4, p. 582-584. Une comprehension biopsychosociale du r6le des maladies mentales
dans le
Brent, D.A- (1997), The aftercare of adolescents with deliberate self-hatm, lournal of
- . suicide au Qudbec, Lo psychiattie en question. Festshift ptolesseur Fridttic Grufibelg.
Lindeinan, E., (1995), Crisis l ler:,t. tiotl,Londra, Rowman &'Littlefield.
Child Psychology and Psychiatry and Allied Dis.i/li,,es, vol.3& nr. 3, p.277-2a6.
Brent, D.A., Perper, J.A., Moritz, C., Allman, C., Friend, A. el al. (1993), Psychiat crisk Linehan, M.M., (1999), Standard protocol for assessing and treatjng
suicidal behaviors
factors for adolescent suicide: A case-control sl.udy, ]otrfinl ofthe Atlrcricdi Acadelny for patients in treatment, in D.G. Jacobs (coord.), ihe Hnrtard niedical
schoot gride to
ofChild nnd Adolescenl Psychiatry, vol.32, p.521-529. slticide nssess rctll .,llil i,, ter.,en tto,t, San Francisco,
Josser- B a ss I nc ., p. 116_1g2 .

I
MoNrauE stGUrN STIACQUESSRANDTBAS Trrt.t d! re.ilicnrl rsi3tatl. prevenirea cond ujtelo r s uicjda re: cum si venim in spnjinul reatinlei

I
352 Linkr P.S., (1998), Suicide and life: The ultimate juxtaposition, Corlddian. Medicol Turecki, G., Rouleau, C.A., Mari, J.J. fi Morgan, K. (2007), A systematic
Associalion lnutnal,!ol. 15& nr..4, P. 51,1-515. evaluation of 351
linkage studies in bipolar disorder.,4.to psychiatrica Scaidinaoica,
Manciaur, M., (2003), Dela soufrancei la rdsilience. Enquoila rdsilience concerne-t-elle vol. 93, nr. 5,
p:317-326-
les soignants?, Glron lologie, n.128, p.26-31. Vaiva, G. (2005), Psychotru natismes: prise en.harge ef traitefie ts, paris,
Mangham, C., Mccrath, P., Reid, C. Si Stewart M. (1995), Ressort psychologique: Masson.
Vitaro, F., Carbonneau, R. li Assa, J.M. (2005), Les enlants de pare ts offectis d,une I
Pertinence dans Ie contexte de la promotion de Ia sanid, Nrrtlros ilu Bitou de l'alcool, dipen.lance: ploblifies et rtsilience, Monttial, presses Universitaire,
des drcgues et d.s questions de dipendince. du i2rdbec.
White, J. fiJodoin, N. (2003), Cuide des strutigies pronrc tteuses pour la priuentiin
ManrL J.J. (2004), Searching for triSgers of suicidal behavior, Afiericafi loutfial ol du suicide
les ieufies autochtoncs, Calgaty (AL
Psy.hiatry, nr. 161, p. 395-397. -Wilberg,
. .chez ), Centre pour Ia prdvention du suicide.
T., Friis, S. $i Karterud, S. (1998), Out patient groui psychothrapy:
A valuable I
Mann, r.J., Waternaux, C., Gretchen, L., Haat K. $i Malone, K.M. (1999), Toward a continuation treatment for patients with borderline personality disoiders
clinical model of suicidal behavior in psychiatric palienls, Afierican lournal of in_a day hospital, Nordic lournal of psychiatry, vol.52, p.213_22i,
treated
Psychiatry, \o1.156, p. 181-189. ,._
Wood, A., Trainor. C., Rothwell, J., Moore, A. Harrinlton, R. (2001),
$i Randomized
ttessick, S. liso+), ,ts sessntenl in highcr eilu(ation: Issues ol a(ess, quality, slude,,l deoelop- trial ofa group therapy for repetead self-harm in ad olescent s, rnal
of the Anrerican
I
ne t and public policy, Mahwah (NJ), Lawrence Ellbaum. Acatumy of Child and Adoles.cnt psychiahy, vol. 40, nr.
,/o I

Molnar, B.E., Berkman, L.F. $i Buka, S.L. (2001), Psychopathology, childhood sexual I l, p. 1'!6_1253.
abuse and other childhood adversities: Relative links to subsequent suicidal
behaviour in the US, Psyclrological Medicitte, vol. 31, p, 965-977. I
Nathan, T. (2003), Nourrir les morts pou! rigdndrer Ies vivants, in J. Brandibas,
G. Cruchet ti P. Rei8nier (coord.), La norl el les morls i l'ile de la Riuiion et dans
I'Ocea lfidiafi , Paris, L'Harmattan.
Pitman, A. (2007), Policy on the prevention ofsuicidal behaviour; One treatment foi all
may be an unrealistic expectation, ,ol1/rdl of the Royal Sociely ol Medicirre, vol. 100,
p. {61+6J.
Rutter, M. (1995), Psychosocial adversity: Risk, resilience and rccovery, Southern
Alrican lournal of Child and Adolescent Psychiatry, vo|.7, r.2, p.7188.
I
Sdguin, \{. si Castelli-Dransart, D.A. (2006), Ledeuil suite Aun suicide: symptomatologie
et choix d'inte!\,ention, Tnili de psyehiatrie et de pido-psychialrie de I'EncycbpAdie
ntidico-chirurgicale (EMC), vol. 3Z 500-,4-50, 1-8. I
S6guin, M., Turecki, G. ti Lesage, A. (2007a), Life trajectories and burden ol adversity:
l\{apping the developmental profiles and suicide mortality, Psychological Medicine,
vol. 10, nr. 1017, p.'l-9.
Sdguin, M., Turecki, G. ii Lesage, A. (2007b), Group inteNentions for adolescents and
young adults rvith recurrent suicide attempts, in S. Palmer (coord.), S icide:
Stralegies and iierL)elltiotls fot re.lucliol a cl pteoention, Londta, Routledge.
Shaffer, D. (1988), The epidemiology of teen suicide: An examination of risk factors.
loumal of Clinical Psychiotty, vol.49, p.36-{7.
^t.9,
Shafii, M., Carrigan, S., Whittin8hill, J.R. Si Derrick, A. (1985), Psychological autopsy
of completed suicide in children and adolescents, Anterical loutllal of Psychiilty,
\ol.'142, nr.9, p. l06l-106{.
Turbetin, C. l2OO7), Le recours au nftilechr Slllitolisle otont u acle sui.idaire. Etude
i?idimiologiq e rle tqpe cas-croisi, lucrare de doctorat, Paris VI, Universitd Pierre et
Marie Curie.

MONIQUE S66UIN ]ACqUES ERANDIBAs Tratat d. re.ilienla asisiatt r prevenira conduite lo r s uicida re: cum s5 venimin sprjjinul rczilienlei
'I
,l
I

anumite persoane, fie o parte inerenttr a sistemelor de adaptare

X, are indiviziror.
I Rezilimta sugereazl ideea unui proces, a unui,,inainte,, a unui,,dupi,,. Ea
poate varia in funciie de tipul dificultililor care trebuie
ii
depigite, in funcgiede
perioadele vietii gi determintr individul nu s6 fie complet
diierii de ceea ce a
fost, ci si se dezvolte altfel. in cele din urmi, rezilienla este
rl coniunctii de factori individuali Ei de mediu.
rezultatul unei
Duptr ce am definit in mod succint cele doud concepte
Adiclii la su bstanlele psihoactive damentele temei noastre, s6 ne concentrem uar-
care constituie fun_
stabilirii cadrului
l posibilei lor-manifesttrri. Suportul conceptual care ne"".,pr"
;i rezilien!5 serve$te drept axi teore_
tici este notiunea de adaptare, plec6nd de Ia care emitem o serie ie intrebiri.
Isa belle Va rescon DacI este necesar ca persoana sI fi fost confruntati cu o traumA
sau cu
I un context traumatogen pentru a vorbi de rezilienti (Cyrulnik,
2OO1), atunci
toate persoanele care prezinti o dependenli de substanie psihoactive au avut
un parcurs traumatic inainte de a dezvolta o adic{ie? Cum
Mai int6i, termenii ddicrie $i ,'ezilie ti pat se aibe putine lucrud in comun. putem intelege
mecanismele care duc subiectul la abstinenl; (sau la
I un consum controlat)
Ar avea chiar tendinta de a se opune unul altuia. Cel dintai trimite Ia exces, la duptr o perioadtr de adictie li care, mai ales, permit mentincrea
acesteia? Este
lipsa de control, la repetarea conduitei, la dependenla ale cirei efecte nocive suficienti abstinenta pentru a vorbi de reziliengi? Cum se obline
rezilienta gi
la cunoagtem. Al doilea se inconjoartr de un vocabular pozitiv: dePelirea care sunt mi.iloacele pentru a o atinge?
I situatiilor dificile de via!4, invingerea traumelor, avansarea in ciuda difl- FEre se pretindem cd oferim in aceste c6teva pagini r;spunsuri
exhaustive
cultalilor, rena$telea. Dincolo de antagonismele ce par str dezbine ia prima la intrebirile- puse, ne vom multumi cu elemente I" .arpurr.
care, la rAndul
vedere acegti doi termeni, rezilienfa 5i adictia sunt, in realitatd, rnai apropiate lor, vor deschide drumul ctrtre noi perspective de refleclie
teoretico-clinice.
decat ne-am putea inchipui. inainte de a melge mai departe, trebuie se pre- Mai.preciq in cadrul capitolului de fagd, vom insista asupra
I factorilor care
cizim ctr adictiile la substantele psihoactive - a cIror pa iolaritate este cA imping o persoand dependente str-Si depAgeasci adictia prin
diferite milloace,
actioneazi asupra creierului, provocAnd astfel senzalii gi modificdri ale acti- altele decat asistenta clasictr. in acest scop, vom prezenta gi
vom discuta,
vitilii mentale li comportamentului consumatorului - au drept functie pro- Pentru inceput, principarele cunogtinle actuare referitoare la factorii de vutne-
I curarea plAcerii gi alinarea unei suferinte interioare ti se caracterizeaze prin rabilitate gi de protectie in ceea ce privelte dezvoltarea conduitelor
adictive
elecul repetat al controlului Fi prin persistenta lor, in pofida consecinfelor fattr de substantele psihoactive. in faga unor situatii potri\.nice
de viata,
negative. Din toate timpu le, omenirea a recurs la o multitudine de substante anumite persoane vor dezvolta o adicFe, iar altele nu.
Una dintre axele care
extrem de diverse pentru a obtine o stare alterati de conltiinltr care se sprijini ne,permit s; abordam mai_indeaproape problema rezilientei
in adictii este,
pe motivatii individuale gi/sau colective. Considerate remedii, otravuri sau prrn urmare, cunoafterea factorilor de vulnerabilitate pi
de protecgie. in al
ambele, substanlele indeplinesc functii multiple care rlspund agtepttrrilor doilea.rind, vom artrta cum poate fi aplicat in cazul adicliilor
lezultatul
mai mult sau mai putin conitiente ale persoanei care la consumi. Totugi, muncii intreprinse pAni acum in domeniul rezilientei. Apoi, vom
vorbi despre
consumul de droguri nu duce in mod sistematic la instalarea unei adictii. Aici renuntarea la dependenti in absenta unui tratament spe;ific.
in cele din urmi,
ne vor retine atentia problemele dependentei de substante psihoactive qi in vom incheia cu exemple Qi vom discuta ce poate veni in sprijinul
rezilientei
asistate a consumatorilor.
special acelea referitoare la alcool ii/sau la opiacee.
Notiunea de reziliettli, utilizati de un mare numir de autori, cunoa9te
mai multe definifii (a se vedea capitolul I al acestei lucriri). Rezilienla este
considerati fie un aspect stabil al personalititii, o trEsEturi regisiti numai la

ISABELLE VARESCON Tr.t.tdG rczilinll aslst.tl . Adicliila substanlele psihoactive rezilienl,

$i
f- Factori de vulnerabilitate $ de protecfie
Factori de vul nerabilitate
Factodi de vulnerabilitate pot fi in acela$i timp endogeni (letati de Per-
soane) li exogeni (letati de mediu Si de context). Foarte variabili de la o
persoane la alta, ei nu determintr egalitatea subiectilor in fata adictiilor.
ce duce la complicatii medicale, psihologice
Venisse 2005).

Factorii individuali de vulnerabilitate

in
9i sociale (Reynaud, Bailly gi

acest context a fost demonstrat gi constituie o

cale de cercetare mult
I

incuraiatd rolul factorilor genetici gi neurobiologici in

Anumiti autori fac deosebire intre factorii de risc qi factorii de vulne- adicfii. C"nrf a"
asemenea, unul dintre factorii identificafi. Toate studiile "r,",
rabilitate. Adesea, pentru a ilustra aceasti Pozitie se face referire la May gi la arati cd abuzul ,i I
dependenta de substanle psihoactive (alcool gi opiacee)
metafora celor trei pipugi. Trei pdpugi, una din sticl.i, a doua din plastic Ai a s,rnt mai ies intatnite
printre btrrbafi.
treia din otel, primesc o loviturd de ciocan de intensitate egali. Cea de sticltr
Anumite aspecte structurale ale personalitdtii gi temperamentului _
se sparge, cea de plastic rdmane cu o cicatrice, iar a treia rtrmine neschimbati. pre_ I
cum trdsitura de personalitate,, cEutarea senzagiilor,,,
Toate trei sunt expuse aceluiagi risc (lovitu!a de ciocan), totuSi vutnerabiliia- intiodusi de Zuckerman
(1983), mai ales in ceea ce privegte factorii dezinhibar"
tea lor este diferitd (Anthony, 1980). pi
plictisealtr care o compun, precum dimensiunea
li "rr."ptibilitut" Iu
Pe teritoriul adictiilor, sustinem ideea potrivit cireia factorii de vulnera- de Cloniger-(1998)
,,ciutar"u .oul',.ri;; p.opr"a
- sunt indiscutabil identificate 9i impticate in consumul I
bilitate E\iste o vulnerabilitate legate de
gi factorii de risc sunt strans legati.
de droguri. in ceea ce prive9te sfera emolionala, adiciia
componentele personale gi de mediu proprii fiecirui individ, la care se adaugi a putut fifonsiderati
un fel de maladie a emotiilor, in sensul ci reactivitatea
impactul toxic al substan[elor consumate, care Pot fi consideratd un factor de emojionala aindivizilor
dependenti ar fi redusi. pe aceasti directie se inscriu
risc. Daci reludm modelul tripartit al adictiilor, la care subscdem in totalit;te,
."r.*i.ii" u.i,rur".ur"
arate o prevalenti ridicate a dimensiuniror alexitimictr
conform ciruia adiclia la substantele psihoactive rezidi in interactiunea unei 9i anhedonici in cazur
persoanelor dependente (Corcos, Flament li Jeammet,2003; Farges,
vulnerabilitAti personale, a unui context particular 9i a unui produs, factorii Corcos,
Sperenza, Loas gi perez-Dias, 2004). pe de alte parte,
hiper".aiuii"r?u ., a"fi.ia
(le vulnerabilitate includ faciorii de risc. de atentie la copii este consideratl un factoi de vulnerabilitate
Astfel, au fost identificati mai mul{i factori de vulnerabilitate - adicA Molina,2006). LaIel gi in cazul imp_ulsivitAFi, care corelerre lMarshal si
ansamblul determinantilor intra- fi interpersonali care favorizeazd dete- la substantele psihoactive (Dom, Hulstijn qi Sabb, 2006).
p".iti;;;-;;;;i;
rioririle legate de una sau mai multe substante psihoactive - provenifi din Comorbiditatea frecventtr a adicfiilor, a tulburirilor anxioase
gi a tulburir!
sfere disciplinare Fi aborderi teoretice diferite. Si precizim totu$i ci fiind lor de.dispozifie (sau afective) a fost din plin demonstrat;.
i. p."."",, * 9,1"
foarte numeroase ciile ce pot duce la adiclie, este imposibil si numim in cazul cA toxicomanii prezinti, mai des decit populatia
genera16, tu lbu r; ripsifrice qi
unui subiect dat un singur factor de vulnerabilitate capabil si prezici aparilia cA indivizii cu tulburdri psihice demonstreaza
o apetengi mai puter'nicA fali
unui abuz sau a unei dependenfe. Aici se pune problema unui ansamblu de de droguri. P tot parcursul vielii, prevalenta a cel
putin r'.,"iirfUr.r.,
factori care, prin asocierea lor, constituie o vulnerabilitate la dezvoltarea unei anxioase-, unei tulburdri de panici
9i unei fobii sociale este semnliicutir
adiclii. Acestia se impart in trei categorii. ridicati la toxicomani, indiferent de sex. Aceasti prevalent; -ai
," ,grur""ra i.,
func{ie de intensitatea toxicomaniei. in cele din r.-;,
t,.rtU,,.ariii i" p"rro-
nalitate precum personalitatea antisociali, borderline,
narcirice. ia, si s.f,iro-
Factorii de risc asociafi produselor consumate frenia constituie factori de vulnerabilitate pentru dezvolta.",
,.", a"l""a**
(Verheul,2001; De Graat Birl, Ten Have, Beekman qi
Ace$tia sereferi la cadrul legal al produselor ii la disponibilitatea lor, la f,oUebergn, iOd4.
capacitatea unora dintre substante de a induce toxicomania, gtiut fiind
ci unele dintre ele provoaci, mai repede decat altele, o stare de dependenfi

ISAEELLE VARESCON Trat.td. r.rilientl asistat! r Adiclij la substanlele psihoactive,i rezilienll

 I
Factorii lega|'i de mediu
1," Factori socioolturali precum imigrarea, aculturatia, marginalizarea, o situa-
lie sociale plecartr, pot influenla consumul de substante (Booth, Sullivan,
KoeSel li Bumam,2OO2). L; nivel familial, suni considerati factori de risc
:l gradul de izolare sociali, nivelul disfunctional Provocat de lipsa de repere Pi
de inconstanla regulilor, intensitatea conflictelor, PercePtia subiectivl a unei
lipse de apropiere fa[d de pdrinli. Atitudinea Ptrrinlilor fali de iubstanfele
I psihoactive poate, de asemenea, si ioace un rol declanqator, favorizind apa-
iilia unui abuz sau a unei dePendente. Atunci, riscul este corelat cu gradul de
disponibilitate a substantelor psihoactive in mediul familial, cu imPortanta
conduitelor de uz pentru Ptrrinti 8i frati li cu Plecocitatea expunelii copilului
la aceste conduite de folosire a substantelor' Pe de alti Parte, a fost subliniaii
in mai multe studii (Frages,2000) frecvenfa tulburirilor psihice la pirinlii
indivizilor care prezintd abuz sau dependenttr de substan[e.
ln ceea ce privegte anturajul, se gtie ce SruPul de Prieteni ioac5 un rol im-
portant in inifierea pi consumul substantelor Psihoactive in grupul de prieteni
pare str se imparti totul, pare a fi o nevoie de reciProcitate in iurul produsului'
Precocitatea initierii 8i a consumului se dovedesc a fi factorul cu cea mai mate
putere de Prediclie a abuzului sau dependenlei la finalul adolescentei EtaPa
din viati care Pare a fi cea mai expusA riscului este,.desiSur, bdolescenla'
Evenimentele de via[tr gi stresul Pot, de asemenea, se constituie o vul-
nerabilitate fate de conduitele de dePendenltr. Studierea rolului stresului in
adictii se spriihd in parte Pe exPerimentele biologice centrate asuPra reacliei
fiziologice a unui organism supus unui factor de stres (Goeders, 2003) Este
I vorba de studiile asupra modelelor animale, care au Permis demonstratea
procesului de intirire Prin autoadministrarea drogurilor in situatii stresante
(Piazza gi Le Moal, 1998). O abordare centlattr intr-o mai mare misuri asupra
t individului pune in prim-plan teza automedicatiei 5i a alinirii (Khantzian'
1985). Potrivit acestei iPoteze, individul consuma substante Pentlu a face faltr
unei stiri de tensiune asociate unor situalii treite ca stresante 9i/sau unor
I simptome. Oricare ar fi teoriile care sugereztr legitura dintre stres $i adictii,
majoritatea studiilor consideri ci imPactul evenimentelor de viati stresante
contribuie la dezvoltarea gi mentinerea consumului de substanle. Am intre-
prins un studiu Printre Persoanele dePendente de alcool, ale cirui obiective
I au fost duble: pe de o parte, evaluarea, in cazul subieclilor cu o Problematici
leSati de alcool, a eventualelor evenimente de viate suscePtibile si-i fragili-
zeze gi si le lavorizeze dependenfa fali de alcool; pe de alt; Parte, studierea
I
ISABELLE VARESCON
strategiilor de adaptare folosite de subiecfi pentru a incerca si faci faftr
diverselor situatii stresante. Principalele tezultate au scos in evidente nume-
roase evenimente de viatd trdite ca traumatizante gi un stil de adaptare mai
mult centrat asupra emotiei. Adaptarea centrate asupra emotiei se refere la
diversele tentative de a controla sau modifica tensiunea emofionali indusi de
situafie. Dincolo de funcfia inteme a regldrii emotionale, adaptarea servegte
Ia deptrgirea, mai mult sau mai putin eficiente, a unei situatii sau a unei
probleme (Varescon, Camart, Gdrard gi Detilleux, 2005).
Pe de alta palte, mai multe studii au artrtat ce subiectii care suferi de stres
posttraumatic ai de alte sindroame aflate in Iegiturd cu un eveniment trauma_
tizant trrit in copilarie prezintd o probabilitate ridicatA de a dezvolta o toxico-
manie. In 2003, Medrano gi colaboratorii sii au incercat si identifice gradul
9i
tipul de maltratare din timpul copiliriei, suferinta psihologici putand fi
asociate cu abuzul de substante (Medrano, Hatch, Zule li Desmond,2003).
Severitatea formelor de maltratare pe parcursul copiliriei este direct asociattr
cu suferinta psihologici, putAnd explica, de asemenea, utilizarea repetatA a sub-
stanlelor pentru a reduce aceasttr stare de suferinti, mai ales in cazul femeilor
(Comfort, Sockloft Loverro gi Kaltenbach, 2003; Kanterdahl, Burge qi Kellog,
2005; Tucker, D'Amico, Wendel, Golinelli, EIliot 9i Williamson, 2OO5). Astfel,
a fost scoase clarin evidenl, legtrtura intre diagnosticul destres posttraumatic,
ceutarea alinArii suferinlei gi consumul problematic de substante.
Consumul de substanle ar permite adaptarea la o realitate internd, favo-
rizind temporar uitarea sttrrii de riu. in acest sens, adictia poate fi consideratd
o formA de adaptare la stres. instr folosirea substantelor psihoactive poate, de
asemenea, str genereze Si si intretina stresul. Subiectii sunt prinli, atunci,
intr-un cerc vicios in care consumul initial, avand drept obiectiv linigtirea
unei stiri de tensiune interioari, determini, in cele din urmd, amplificarea
consumului (Vdl6a, 2005; Varescon, 2006).
Factori de proteclie
Factorii de p!otectie sunt considerafi moderatori ai riscului gi ai vicisi_
tudinii. Pot vit lui Rutter (1990), facto i de plotectie permit reducerea efec-
tului unei situatii de risc $i, astfel, evitarea repercusiunilor negative ale
riscului asupra individului. La fel ca factorii de vulnerabilitate, factorii de
protectie au naturi diferite, in special individuale qi de mediu. Maloritatea stu-
diilor intreprinse pe aceasti teml acordi importan[6 cu precidere factorilor
Tratat d. ..zilinll .sisl.tl . Adiclji la substanlele psihoactive fi rezilien!:
 ,," psihoafectivi Fi psihosociali care favorizeaztr caPacitatea de adaptare a su-
biectului, capacitatea sa de a traversa exPeriente personale mai mult sau mai
[ pufin dureroase. Astfel, a fost semnalattr existenta unui anumit numir de
factori determinanti implicati in rezistenta fatE de folosirea drogurilor.
Factorii asociali persoa nei
Mai multe studii insiste asuPra unui anumit numer de catititi Psihologice
individuale, precum stima de sine, lncrederea, cunoalterea ti dezvoltarea
propriilor domenii de excelente, achizitia abilittrtilor socia.le, caPacitatea de a
alege gi a deveni autonom, o bund caPacitate de a rezolva Problemele, stratetii
de adaptare eficiente, adoptarea unui model adult cumPdtat, neconsumator
de substante, un nivel de inteliSenti ridicat, capacitatea de a se implica in
diverse domenii de activitate (Reynaud 9i alfii, 2005; Morel Qi Couteron, 2008).
Factorii legali de mediu
Un simt intens de particiPare la viala familiali 5i implicarea in aceaita,
adice sentimentul de a fi un membru care conteaze Pentru intreg grupul
familial li de a avea o suslinere familialE adaPtatS, ar constitui factori de Pro-
tecfie (Kumpfer !i Bluth, 2004). Dar 9i aPartenenta la o retea sociald de
neconsumatori ar fi o reduti de nAdeide imPotriva adic;iei. intr-un mod mai
general, implicarea intr-un gruP in cate Persoana ar avea un rol, ar ciPita un
sentiment de apartenente Ia comunitatea la ale c5lei valori ar adera, ar favoriza
o recunoagtere care constituie un Puternic mijloc de protecfie.
Astfel, identificarea factorilor de Proteclie se inscrie pe deplin in studiul
factorilor determinanti implicafi in procesul rezilienlei. Ei permit, pe de o
parte, depistarea abilitelilor subiectilol de a face fati situatiilor de viat,
dificile firi si fi recurs la substante li, pe de altd parte. mai buna intelegere a
mecanismelor de intrerupere a toxicomaniei Si de mentinere a abstinentei in
cazul celot care au devenit dependenli (Varescon, 2007).
Daci factorii socioculturali, situationali gi de mediu sunt determinanti
pentru experimentarea ii initierea consumului de substante psihoactive,
factorii psihologici, biologici $i Psihiatrici, la r6ndul lor, ioaci un rol Pre-
ponderent in abuz gi dependenfi. Cunoa;terea factorilor de vulnerabilitate
se justifice prin stabilirea misurilor de Prevenlie, dar ace$ti factori constituie,
totodate, elemente importante de diagnostic qi Prognostic, intrucet sunt in
ISAEELLE VARESCON
acelagi timp atat factori de risc pentru dezvoltarea unui consum problematic,
cet li indicatori ai gravit;tii consumului. Ar fi iluzoriu si credem cA am putea
elimina tofi factorii de risc lega[i de aparitia unei dependente. Singura cale
posibili li realistA este studierea lesurselor fiecdrei persoane, pentru a o ajuta
str faci fati adversitAtilor. Factorii de protectie permit nu numai cunoalterea
resurselor subiectului, pentru a face fatA conduitelor de dependenti, ci
constituie 9i factori ai unui bun prognostic, atunci cand unii dintre ei sunt
intAlnifi la subiec{ii consumatori. Ei favorizeazi astfel rezilienta, amelior6nd
stima de sine gi crescend sentimentul autoeficientei.
Cunoa$terea factorilor de vulnerabilitate li protectie permite, pe de o
parte, adoptarea unei atitudini preventive mai vigilente fali de persoanele
cele mai fragile qi, pe de alti parte, luarea in considerare a tendintelor in_
dividuale qi de mediu, in scopul adaptirii metodelor gi oferirii unor moda_
lit.lti de aiutor persoanelor dependente de substante.
Cunogtinle actuale despre rezilienla in cazul adicfiilor
Conform Ionescu gi Jourdan-Ionescu (2006), rezilienta poate fi inteleasi in
diverse moduri, pornind de Ia trei notiuni: abilitatea, rezultatul Fi procesul.
Rezilienta poate fi abilitatea de a se dezvolta in plan psihologic, in ciuda
aparitiei de evenimente qi situatii potriynice, sau abilitatea de a se adapta
intr-un context defavorabil gi de a-gi reveni in urma unor conjuncturi de viati
dificite. Rezilienfa poate fi considerate, de asemenea, rezultatul adaptativ fari
prezenta tulburerilor mentale, in polida situatiilor deosebit de propice
dezvoltirii unor astfel de tulburari. in cele din urmi, rezilienta poate fi
definiti ca un proces provenit din interactiunea subiectului cu mediul 9i cu
factorii de protectie care sunt considera!i, prin urmare, moderatori ai liscului
gi ai adversitilii. I
Ultima acceptiune, rezilienla inteleasA ca u proces scop ndaptnti.,, cores-
punde mai bine, dupi opinia noastri, realititii clinice a patologiilor depen-
denfei gi ne ajute sA intelegem in acelagi timp declaniarea si disparitia lor.
Mai precis, caracteristicile comune persoanelor reziliente pot fi clasificate in
I
trei grupe. in prima sunt incluse predispoziliile persoanei insegi, in a doua,
ale rnediului gi in a treia, ale interactiunilor dintre individ 9i mediul sdu.
De cativa ani sustinem ideea potrivit cireia conduitele adictive pot fi I
considerate in anumite privinte strategii de adaptare la dificultAtile vietii,
fie ele individuale sau asociate mediului. Desigur, datoriti efectului magic al
I
Tratat d. r.ilientE asista6 . Adiclij la substan!ele psihoactive,i re ien!E
I
l,' produsului consumat, adiclia anuleazl toate liPsudle, riul fizic 9i psihologic,
perturbarile imaginii de sine ii dificultitile interPersonale. Persoana de-
pendent5 de substante psihoactive atribuie adicfiei unul sau mai multe roluri
Ietate de capacitatea sa de ainfrunta evenimentele Si rela,tiile interpersonale.
Astfel, studiind legitura dintre rezilienle qi adiclie, propunem, din 2005,
tlei moduri de interpretare posibile:
. primul este acela de a considera adicfia drept un esec al proceatlui de
I
rezilierrfi. Individul nu a gisit resursele necesare Pentrd a dePAqi difi-
cultAtileintalnite, fie ele individuale 6i/sau de mediu. Apadar, persoanele
care dezvolti o adictie ca urma!e a situatiilor dificile.sau a traumelor
I nu sunt reziliente. Adictia lor rePrezinte, cu siSurantS, eiecul rezilientei,
de vreme ce altii, traversand evenimente de aceeagi naturi, nu au
dezvoltat vreo adicfie. CAteva cercetlri au incercat se clarifice diferen-
tele dintre aceste pelsoane. De eriemplu, anumite studii au incercat sd
I
evidentieze variabilele care deosebesc femeile reziliente de femeile
dependente de substante, toate victime ale abuzului sexual (Dufour 9i
Nadeau,200l);
t . al doilea consideri adiclia o fonfi ytradoxali de rezilierlri, co4cePuti ca
o etap; necesari continuirii vietii. Consumul de substante ar deveni
atunci rezilienta fa!5 de ceva mai riu ti ar (i un fel de cArji necesarE
t pentru inftuntarea vietii (Didier, 2003);
. il treilea se relerd la persoanele cnre nu re ulltlt lo ndicfie. intr-un prim
moment, adictia este intelease ca o tentative de adaPtale. APoi, intr-un
al doilea moment, cel mai adesea dupi ciliva ani de consum, subiectul
I dorelte si opreasca dependenla de substantele psihoactive. Poate de-
buta o perioadd de reziliente fati de conduita adictiv;. Se pune proble-
ma reluArii vielii, in lipsa dePendenlei de substante (Varescon, 2005).
t perturb;rile emotionale constituie factori de vulnerabilitate pentru dezvol-
Studiul asupra stopirii dependenlei Pornelte, in esent;, de la trei intre-
beri fundamentale: De ce intrerup consumul? De unde iqi extrag aceste
I persoane fo4a? Cum poate fi continuati viata in liPsa dePendentei de sub-
stante psihoactive?
Din disculsul persoanelor dePendente care doresc si-5i depigeasci adic-
tia, transpar congtientizarea 9i vointa de schimbare. Motivatia schimb;rii este
I strans leSati de evaluarea conduitei adictive din PersPectiva costuri,&ene-
ficii. Astfel, auto precum Cunningham, Sobell, Gavin, Sobell gi Breslin (1997)
au propus un instrument de evaluare a motivatiei de schimbare in cazul
I
I
ISABELLE VARESCON
I
consumului de alcool qi droguri, pornind de la o listd prestabilite a costurilor
9i beneficiilor. Consumatorii ne spun: ,,Am ajuns la fund: daci nu urc inapoi,
sunt un om mort", ceea ce am putea traduce folosind cuvintele lui pddinielli
(2006): ,,moartea sau rezilienta". Energia disperirii provoaca la anumite per_
soane o motivatie a schimberii care se manifestd in forme gi prin mijloace
variate. Perioada postconsum, considerate drept o noue etapi de viatd, poate
permite persoanei sd integreze consecintele dificulteFlor intampinate anterio!.
In momentul de fati, se consideri ci factorii sociali gi de mediu explici cel
mai bine mecanismele rezilienfei in cazul persoanelor dependente (Blomqvist
5i Cameron,2002). Factorii individuali este nevoie sd mai fie studiali. Rim6n
de explorat numeroase axe de studiu. Pentru a lua doar un exemplu, s;-l
citdm pe acela al gestionErii emofiilor. Se admite in mod general ce pertur_
birile emotionale participd la dezvoltarea conduitelor adictive. De exemplu,
prevalenta alexitimiei in calitate de concept multidimensional (caracterizat
prin incapacitatea de identificare Si exprimare verbali a propriilor emotii $i
de deosebire a lor de senza[iile corporale; prin limitarea viefii imaginare; prin
recurgerea la actiune pentru a evita conflictele sau cxprirnarea emotiilor si
prin g6ndul cu conlinut pragmatic) este ridicati in conduitele de dependent;,
aia cum am mentionat in paragraful consacrat factorilor de vulnerabilitate.
Se itie, de asemenea, ci in momentul intreruperii consumului de substan[e
qi al menlinerii abstinentei, dificultatea de reglare a emotiilor gi de control al
impulsurilor constituie un risc de recidere deloc de neglijat (Fox, Axelrod,
Paliwal, Sleeper gi Sinha,2007).
Emofiile reprezinti adevirati indicatori ai stdrii de bine sau de riu a per_
soanei pi au un efect direct asupra calitAtii vietii. in cadrul adictiilor, compo-
nentele elementare ale emotiilor, adici pldcerea-nepltrcerea gi activarea sunt
acelea care vor fi influentate de consunul de substanfe. Ce se petrece, atunci,
in cazul persoanelor dependente care incep un proces de rezilient;? Dacd
tarea gi mentinerea adicfiilor, cum poate fi inteles rolul lor in intreruperea
administririi de substante gi in continuarea abstinenfei? poate fi insinuat c;
rezilienta este imposibili in lipsa accesului la o formi de reglare emotionale?
Este foarte probabil ca studierea simultane a modurilor de exprimare
a emotiilor, a factorilor predispozifionali 5i situationali gi a procesului de
schimbare si aduc; elemente de rispuns. In cele din urmi, definitia remisiei
la consumatorii de substanle psihoactive necesite o precizare: fie se caracteri-
zeazi prin abstinenta totalA, fie printr-o revenire la un consum modetat.
Tratat de r.ilienla asistati. Adiclii la substanlete psihoactjve,j rezilienli
!,* Renuntarea flri tratament la dependenta
de substante Psihoactive
Primele cercetiri publicate asuPra rezilienfei in domeniul adicfiilor s-au
ocupat cu precddere de viitorul gi evolufia copiilor ai cdror pirinfi, in special
mama, prezentau o adicfie. in orice caz, focalizarea pe rezilienfa copiilor
aminteqte ci viitorul gi dezvoltarea lor nu sunt condifionate in mod univoc de
efectele adicfiei pirinlilor lor. Daci aceste studii denoti in mod indiscutabil
un interes pentru acordarea celui mai comPetent ajutor copiilor implica!i,
ele dovedesc, totodatS, un interes redus acordat consumatorilor, ei inqiqi
dependenIi.
in acelagi timp, din 1958, autori Precum Les Drew sau, un deceniu mai
tdrziu, Lee Robins, Heltzer, Hesselbrock qi lvish (1980) atrigeau atenlia asu-
pra faptului cd existi persoane care renunli la adiclie firi si fi recurs la vreun
tratament sau si fie inscrise in vreun Program clasic. Aceasti constatare este
si acum adeviratS: daci anumite Persoane depenclente soliciti ajutorul pro-
fesionigtilor din domeniul slndti{ii, altele pun capit adicfiei'lor firl si fi
recurs la structuri de asistenfi. O serie de termeni din limba englezl sunt
folosili pentru a traduce aceasti modalitdte de a depdqi adicliile. Astfel, mai
mult de zece termeni anglo-saxoni acoperi cu aproximalie acest fenomen,
dintre care ii vom reproduce aici pe cei principali, intAlnili in bazele de date
bibliografice spontnneous remissiorr (remisie spontani), outo+emi.ssiorl (auto-
renrisie), self-chnnge (autoschimbate), natural resolution (rezolvare naturali),
ntntrrittg out (maturizare), burttirtg orrl (epuizare), spontaneous recorery (ins.ind-
togire spontand), natural recorery (insinito;ire naturali), untreated renrissiott
(remisie netratatd), untrented recollery (insinitogire netratati), self-quitters
(autorenunfa re), slrontaneous resolutiott (rezolvare spontani)'
in Franla, interesul Pentru renuntarea la dependen[e fdrd a urma vreun
tratament este de dati mai recenti. Termenii care o descriu sunt ,,remisie
naturali", ,,vindecare spontanS" sau ,,maturizare" care corespund, ata cum
am precizat anterior, amelioririi stirii unei persoane in absenta tratamentului,
evoluliei in timp a traseului siu de persoani dependenti, finalizati prin
oprirea consumului problematic (Prins, 1995; Castel, 1999).
in domeniul dependenlei de alcool, remisia naturali este definita in felul
urmitor: ,,Pentru a fi considerat in remisie naturali, un dependent de alcool
nu trebuie si mai prezinte criteriile de dependenli ale DSM-IV de cel pulin
un an. Caracterul .natural, sau "sl)ontan" al remisiei este dat de absenla
ISABELLE VARESCON
oricirei interven!ii terapeutice specifice, in general participarea la un program
de asistenfi ambulatorie sau rezidenfiali sau orice ajutor psihoterapeutic
venit din partea vreunui profesionist. Participarea la un grup de intrajutorare
este considerati de unii autori drept tratament in adevirata acceptiune a
cuvAntului 9i de al{ii, drept lipsi a tratamentului." (INSERM, 2003).
Fie ci se vorbegte despre remisie naturali sau despre vindecare spontani,
acegti termeni definesc o schimbare a obiceiului de consum adici, individul -
nu mai'este dependent, conform criteriilor de diagnostic recunoscute
-
realizati firi a recurge la vreun ajutor profesionist sau la un grup de intraju-
torare pentru o anumiti perioad6. In privinfa duratei acestei schimbiri
nu existi un consens. Totodati, o perioadi de remisie de cinci ani este
considerati relativ stabill (Klingemann Ei Klingemann, 2008). in ceea ce ne I
prive;te, refinem termenul ,,renuntare fdri tratamentul dependenfelor,,. Este
necesar si definim, in continuare, ce inlelegem prin tratament. Dupi Acier,
Nadeau gi Landry (2008), tratamentul cuprinde toate intervenfiile unui
individ sau ale unui program recunoscut, al ciror obiectiv principal este tra-
I
tarea persoanelor cu probleme de consum de substanle. Printre acestea se
numiri centrele sau serviciile care se ocupd de adictologie, grupurile de
intrajutorare, terapeu[ii liber-profesionigti etc. Dar introducerea grupurilor I
de intrajutorare este inci discutabili, datorit6, in special, absenfei profesio-
nigtilor din aceste grupuri.
Principalele elemente explicative ale remisiei naturale sunt gradul mai
I
pu$in sever de dependenfi, capacitatea cognitivd de evaluare a avantajelor si
inconvenientelor unei schimbrri de comportament, ca gi suslinerea sociali,
consumarea experientei adictive, raportarea la vArstd (intrucAt, imbetranind,
leg6tura de dependenfi se modificd), teama de riscuri, modificarea circum-
stanfelor, o deldsare interioari (Castel, 1999; Klingemann gi Sobell , ZOOZ).
Acier ef nl. (2008) scot in eviden[5 trei metaprocese care determind un
individ si renunle la dependenfi: sinitatea si consecintele consumului
asupra sinitS[ii; evaluarea consumului din perspectiva costuri/beneficii;
consecintele negative ale consumului asupra vielii persoanelor (problerne
relafionale, sociale etc.).
I
Chiar daci pe aceasti teml sunt publicate clin ce in ce mai multe studii. in
majoritate anglo-saxone, ele nu duc la stabilirea unui consens care ar permite
inlelegerea ansamblului mecanismeior ce sunt puse in joc in remisia fara
tratament. Traseele schimbirii sunt numeroase 9i eterogene, la fel cum sunt l
si traseele consumului. Totugi, putem sustine cd depisirea adicgiilor fira
tratament rezultd dintr-o combinare a anumitor factori negativi precum
I
Tratat de rezilien!tr asistattr r Adiclii la substanlele psihoactive s. rezilienli
 problemele fizice, psihice, sociale ti profesionale gi a unor factori pozitivi de
schimbare, precum congtientizarea simlului responsabilittrtii, descoperirea gi
interesul pentru noi relatii sociale, o inclinatie cAtre spiritualitate, o atractie
fa!i de religie etc. (Cloud gi Grandfield, 1994;2001). Noliunea de rezilienti
permite clarificarea acestor aspecte gi, de asemenea, adoptarea unui alt punct
de vedere asupra adicliei.
Nu trebuie subliniate numai motivele pentru care o persoanl va dezvolta
o dependentd, ci $i capacit5tile individului de a profita de pe urma experientei
I obtini starea de abstinenti Si s; o mentin;. Din 1995, Levy, Gallmeier gi
adictil,e. Din punct de vedere pozitiv, rezilienta scoate in evidenti abilit5tile
subiectului de a depigi situafiile dificile, contextul li conditiile existentiale
nefavorabile. Prin urmare, aspectele dinamice gi optimistA ale procesului
rezilientei permit preventia sau chiar restabilirea dupi o perioadi de adicgie.
Rezilienla asistatl in domeniul adicfiilor
Pentru a depSgi adictia, anumite persoane vor avea nevoie de un aiutor
suplimentar (a nu se conlunda cu asistenta), care se poate manifesta sub
diferite forme. Este ceea ce poate fi numit rezilienti asistati. Spre deosebire
de rezilienta naturale, care atesti un proces fAr; interventia .profesionigtilor,
rezilien[a asistata se sprijini pe cunogtintele referitoare la factorii de rezilienli
identificafi deja 1i la factorii de protectie, pentru a le aplica in cazul persoane-
lor cirora Ie sunt necesare. Conform Ionescu qi Jourdan-Ionescu (2006),
rezilienta asistatA se sprijini in principal pe patru caracteristici: dezvoltarea
potentialului persoanelor aflate in situatie de risc, depistarea resurselor
existente in anturaiul persoanei, programele de prevenfie, strategiile de inter-
ventie de tip maieutic.
Dac; majoritatea subiec[ilor dependengi de substante psihoactive avan-
seazi drept principal motor al schimbirii rolul factorilor deteminanti intra-
personali, tofi adaugA importanta sustinerii sociale (partener, membru al
familiei, prieten) pentru abilitatea lor de schimbare (Blomqvist qi Cameron,
2002)- Astfel, a fost sustinut; de citre fogtii consumatori importanta prezentei
unui ,,tutore" de rezilientA. Ajutorul pretios acordat de un tutore de rezilientS
are Ia bazi disponibilitatea acestuia 5i accesibilitatea sa. Presupun6ndu-se ci
este familia zat cu patologia dependentei, adesea el nu este tributar statu-
tului profesional al celui care ofere ajutor. Se aflA acolo pentru a acompania
persoana pe drumul sdu de viati, la un moment dat, neavAnd alt scop decat
ISAEELLE VARESCON
a o aiuta si-gi insu$eascd resursele de care dispune pentru a atinge obiectivele
pe care ea insigi gi le-a fixat.
Investirea acestei persoane permite subiectului sE se elibereze de legetura
cu produsul pentru a investi in legdtura cu celdlalt, si se deschidi in fala
lumii gi si se simti sustinut. Este, de exemplu, rolul jucat de membrii grupului
de intrajutorare, care pare si-gi dovedeasci eficienta in cadrul unei reziliente
asistate (lonescu,2004), Aceste grupuri au avantajul de a fi extrem de
acce_
sibile, necostisitoare gi, dupd cum se Ftie in prezent, pot ajuta subiectul sd
Wiebel vorbeau despre un program bazat pe aiutorul semenilor pentru
consumatorii desocializali, astfel incat si poati beneficia de rezilienta asistat;i
Oulrcoclbossisted peer-s pport,rodcl IOApS). Au fost publicate gi alte modele.
De exemplu, Addictiort Ttauno R.col,ery Lltcgrnte.l Model (ATRUIM), care se
bazeazi pe patru principii: recunoagterea gi intirirea rezilientei, obEinerea
abstinentei, recunoa$terea $i modificarea acelei situatii care nu a putut proteia
subiectul de adiclie, crearea unor legituri veritabile intre viafa acestuia
si
obiecti\.ele sociale.
Tot ceea ce poate permite facilitarea procesului de autoevaluare (de
exemplu, interventiile scurte), aiutarea persoanelor se_$i fixeze obiective de
schimbare realiste, luarea in considerare a contextului de viate al persoanelor,
a susfinerii lor sociale, denotl rezilienti asistati (Tubman, Wigner, Gil gi
Pat,2002).
Rezilienta asistatl nu este o practicA nou;. Un mare numlr de centre de
primire gi/sau rezidentiale reprezinti cel mai adesea un minunat suport al
rezilientei asistate. Prin disponibilitatea gazdelor, acestea constituie una
dintre primele verigi ale procesului de rezilientd.
Toate aceste aspecte ale rezilienfei asistate trebuie Iuate in considerare
studiate in continuare. Avem interesul de a infelege mai bine aportul grupu_
ii
rilor de autoajutorare sau de aiutorare, de a studia rolul comunitAtilor tera_
peutice gi, in cele din urm5, rolul sus[inerii familia)e 9i relationale in procesul
de deconstructie a leglturii de dependent; fate de substante.
A se baza pe ceea ce persoana consideri a fi cel mai bine pentru nevoile
sale inseamni a accepta ci se poate invAta din proprie experiengi. A crede in
autoeficien!a persoanei de atingere a propriilor scopuri inseamni a_i recu-
noatte fortele gi resursele_ Studiile asupra persoanelor care au reugit s;
renunle la dependent; fAri a fi recurs la tratamentul obi$nuit atestA credinta
ci au in ele insele abilititile necesare pentru a-si depipi adictia. A se centra
pe competentele fiec;ruia ridic; din nou problema anumitor caracteristici
Tratet de rezilientl asistatl r Adiclii la sLrbstanlele psihoactive 9j reziljent:

JOO precum neputinta Ei lipsa de control, adesea generalizate la intregul'grup de
consumatori dependenli (Burrlan,'1997)'
citind acest capitol, nu ar trebui sd ne imagindm ci renun[area la depen-
denfi este liniari. Fie ci se intAmpla printr-o rezilienfi naturali, fie printr-o
reziiienli asistati, se Pune problema reciderilor, atAt de frecvente in dome-
niul adicfiilor. Putem vorbi, atunci, de intreruperea rezilienfei daci avem
de-a face cu o recidere in cazul unei persoane care doreqte s6-9i dep6geasci
dependenfa? Rdspunsul nu Poate fi decAt nuantat. Se qtie prea bine ci anumite
p".ro"rr", in cazurile cele mai severe, dupi ce au renuntat la adicfie timp de
calirra ani, redevin dependente. in schimb, Pentru altele, reluarea consumului
problematic de substanfe nu semnificd intotdeauna un eiec al procesului de
rezilien{6. Reluarea consumului de substanfe poate fi considerate ,,o pauzi"
in procesul de reconstructie. Fiecare etapi de abstinenli sau de consum
controlat, asociatd unei perioade resimfite de persoand ca o stare de bine,
indiferent de durata sa, amelioreazd capacitatea individului de a face fafi
situaliilor riscante daci, bineinfeles, dorinfa sa este de a scEpa de dependenfi'
Atunci, de cAnd putem incepe si vorbim de rezilienli Pe.termen lunS?
Raportarea la produse nu Poate fi singurul criteriu. De exemplu, abstingnfa
delu rrn produs nu impiedicS consumul altor substanfe gi nu semnifici neapi-
rat o ameliorare a calitilii vielii subiectului. Trebuie deci ca persoana si fi
regisit un sens al existentei sale, si profite de perioada adicfiei Pentru a invdfa
sele crrnoascd mai bine, cu alte cuvinte, sd inleleagi motivele instalirii de-
penden[ei gi depigirii sale, Pentru a continua si se dezvolte sati pentru a se
reinscrie Pe un traseu de viafd firi dependenf5'
Necesitatea de a intreprinde studii comParative asuPra grupurilbr de
subiec[i care fie au beneficiat de tratamente clasice sau de un ajutor de tipul
grupului de autosus(inere, fie nu au avut niciun fel de asistenli Ei/sau ajutor -
trana i.t.otttiderare relatia lor cu produsul/produsele: abstinenld sau consum
controlat - pare a fi un drum promildtor pentru a infelege mai bine meca-
nismele care le deosebesc. Mirturia persoanelor implicate rimAne singura
sursi de abordare a mecanismului complex al procesului de rezilien[5 naturald
sau asistati.
in loc de concluzie...
Mult timp, psihopatoiogia s-a focalizat in principal asupra tulburirilor,
tratamentelor meclicale 9i tehnicilor psihoterapeutice propuse, ldsAnd la o parte
ISABELLE VARESCON
procesele qi resursele provenite de la persoana insiqi. Daci nu poate fi negat 369
faptul ci anumite persoane care prezinti o adicfie la substanfele psihoactive
necesitd inceperea unui tratament psihologic Ei/sau medical in func[ie de tipul
de adic{ie, de severitatea sa gi de eventuala comorbiditate, nofiunea de rezili-
en{i nu este departe de a invita la crearea unei alte perspective asupra adic$iei.
I
in prezent, principalii factori de vulnerabilitate fafi de dezvoltarea unor
conduite adictive, ca gi factorii de protecfie, incep si fie bine cunoscufi. Se
qtie, de asemenea, ci modalitifile de tratament propuse persoanelor care
l
soliciti ajutor nu sunt intotdeauna eficiente. Cu siguranli, existi mai multe
cii pentru a intrerupe adicfia. Toate formele de rezilienfi asistati aduc resurse
suplimentare gi uneori complementare tratamentelor mai clasice qi nu trebuie
neglijate sub pretextul c6 nu ar face parte din schemele clasice de tratament.
Am sugerat o apropiere intre adic[ie qi rezilien(i in ceea ce prive;te
adaptarea, sprijinindu-ne pe nofiunea de proces. Adic!ia ii permite subiectului
si se adapteze, nu si se dezvolte. Pentru cei care o doresc, rezilienfa asistati
este un ajutor dat subiecfilor in scopul de a gdsi sau regisi resursele necesare
depSgirii dificultdfilor intAlnite, fie ele individuale sau de mediu. in orice caz,
riscul, atunci cAnd vorbim de rezilienfd, este sd ne mul[umim cu ceea ce
afiqeazF" persoana - nu mai consumS, gi-a reluat viafa sociali. Ea este singura
care poate si ne spund cum igi percePe reconstrucfia. Tomkiervicz (2001) ne
amintea ci rezilien[a nu corespunde intotdeauna criteriilor de valoare sau de
reuqiti socialmente acceptabile... I
,,A fi propriul sclav este cea mai penibild dintre sclavii", ne spunea Seneca.
Atunci, trebuie luat in considerare tot ceea ce permite unui individ dependent
s5-;i dezvolte resursele personale ce lucreazi spre bineie sdu, chiar dac6
aceasta ne zdruncinl percepfia despre ajutor gi ingrijire.
I
Bibliografie I
Acier, D., Nadeau, L. gi Landry, M. (2008), La rdmission sans traitement: 6iat de Ia
question pour une consommatiorr probl6matique d'alcool, Artrnles lvlidico-Psrlci:o-
I ogi ques, v ol. 766, p. 727 -7 34.
Anthony, E. (1980), L'enfnnt d haut risque psychiatrique, Paris, PUF.
Blomqvist, J. qi Cameron, D. (2002), Mooving arvay from addiction: Forces, Processes
and contexts, Addiction Resenrch and Tlrcory, r,ol. 10, nr. 2, p. i15-118.
Booth,8., Sullivan, G., Koegel, P. 9i Burnam, A. (2002), Vulnerability factors for home-
lesness associated rvith substance dependence in a communitv sample of homeless
aduhs, Anterican Journal of Drug nnd Alcohol Abuse, vol.28, nr.3, p. 129-152.
I
I
Tratat de rezilien!tr asistat5 r Adiclii la substanlele psihoactive 5i rezilienli
 31O Burman, S. (1997), The challenge of sobriety: Natural recoverv without treatment and
self-help groups, /o rnal of Substance Abuse, val. 9, p. {1-61.
Castel, R. (1999), Les sorties ile la toxi.oma ie, Fribourg, Editions Universitaires.
Cloninget R.C. (1998), Childhood personality predicts alcohol abuse in young adults,
Alcoholism Clitlical a il Etpelinehlal Reseat l, vol. 12, p. .19+505.
CIoud, W. 9i Granfield, R. (1994), Natural recovery from addictions: Treatment impli-
cations, lddicfiors Nutsitlg, rol. 6, p. 712-116.
Cloud, W. Si Granfield, R. (2001), Natural reco\,ery from substance dependency:
Lessons for trealment providers, lout al of Socill lvork Pla.tice i the Ad.li.tiorls,
vol. 1, nr. 1, p. 83-104.
Comfort, M., Sockloli A., Loverro, J. ti Kaltenbach K. (2003), Multiple predictors of
substance-abusing women's treatment and life outcomes. A prospective Iongi-
I Me tal Discase, \ol.193,
tudinal study, ,4ddicti,e Bchaztiours, yol.28, nr.2, p.199-)21.
Corcos, M., Flament, M. Si Jeammet, P. (2003), Lsr.o,rd&it.s de dipetd|fte. Dincnsio s
psychop|lhol ogiq e.orrrllnes, Paris, Masson.
I Cunningham, J., Sobell, L.C., Cavin, D.R., Sobell, M.B. qi Breslin, F.C. (1997), Assessing
Iuotivation for Change: Preliminary development and evaluation of a scale
measuring the costs and benefits of changing alcohol anrl drug use,.Ps.yclrology o/
adilictite beliIaio/s, \,ol- 71, p.707-711.
Cyrulnik, B. (2001), Les z'ilaills ^t.2,
petits canatils, Paris, Odile Jacob.
De Graaf R., Bijl R., Ten Have M., Beekman A. li Vollebergh IV. (200.1), Pathlvays to
comorbidity: The transition of pure mood, anxiety and substance use disorders
I into comorbid conditions in a longitudinal population-based strdy,louftnl of
Affectioe Disor ders, yol. 82, n. 3, p. 167467 .
Djdier, B. (2003), Facteurs de rdsilience dans Ies toxicodipendances, Psl/chotrcpes,
vol. 9, nr.
p.61-76.
1,
Dom, G., Hulstijn, W. ii Sabbe, B. (2006), Differences on impulsivitv and sensation
seeking between early and Iate onset alcoholics, A.ldittr e Behtoiors, tol.31, nt.2,
p.298-308.
Drew, L. (1968), Alcoholism as a self-limiting disease, Qxnlc,-rv ,/o nnl of Stkdies on
Alt ohol, v ol. 29 , p . 956-967 .
Dufour, l,I. qi Nadeau, L. (2001), Sexual abuse: A comparison between resilient victims
and drug-addicted victims, Violence and Viclitlrs, \'ol-76, N.6, p.655-672.
Farges, F. (2000), D{pendance, abus, usage, in P. Angel, D. Richard $i M. Valleur
(coord.), Toticonranies, Pads, Masson, p. l6-22.
Farges, F., Corcos, \I., Speranza M., Loas, G. $i Perez-Diaz F. (200-l), Alexithymie,
ddpression et toxicomanie, L'El1ciplfiIe, voL 33, nr. 3, p. 201-211.
Fox, H.C., Axelrod. P., Pali\,\'al, J., Steeper, I. ii Sinha, R. (2007), Difficulties in emotion
regulation and impulse control during cocaine abstii\ence, Drug and Alcohol
D+,dfl d.r.c, !ol. 69, p. 289-301.
]SABELLE VAR:SCON
Goeders, N. (2003), Theimpact of stless on addiction, EuropeanNeuropsychopharmacology, 37\
vol. 13, p.435-.{41.
INSERM (2003), Alcool. Dofifinges socidux. Abus et Dipetldance, Expertise collective,
Paris, INSERM.
Ionescu, S. (2004), PreIati, in J. Lecomte (coord.), Cuirir de son enfance, Paris, Odile
Jacob, p. 11-16.
Ionescu, S. Fi Jourdan-lonescu C. (2006), La psychopathologie comme processus:
vulndrabilitd et rdsilience, in S. Ionescu $i A. Blanchet (coord.), Nor/i,.nr. .orrs de
psyctiologie cli ique et psyclfipathologifue (volum coordonat de M. Montreuil Si J.
Do!on), Paris, PUF, p. 133-157.
Kanterdahl, D., Burge, S. $i Kellog, N. (2005), Predictors of development of adult
psychopathology in female victim ofchildhood sexual abuse, rortnal ofNcttous anil
p.258-264.
^r.4,
Khantzian, E.l. (1985), The self-medication hypothesis of addictive disorders: Focus
on heroin and cocaine dependence, Ameticnn lournal of Psychinlry, \,o1. 112,
p.1259-1261.
Klingemann, H. 9i Klingemann, J. (2008), L'intervention thirapeutique est-elle nd-
cessaire? La rdmission naturelle ct les systdmes de traitemenl, Psval,cpolropcs,
vol. 14, nr.3-.1, p. 111-126.
Klingemann, H. $i Sobell, L. C. (2007), Prcnlotiltg self-chn gc fron adilictile b.ha-oiours.
Ptdclical intplicatiols for lolicy, lrrctertlio and t/earranl, Nerv York, Klurrer.
Kumpfer, K. qi Bluth, B. (2004), Parent/child transactional processes predictives of
resilience or vulnerability to,,substance abuse disorder", SIll,starrce l)se n d Misuse,
vol.39, nr. 5, p. 671-598.
Le\,),, J.A., Gallmeier, C.P. qi Wiebel, W.IV. (1995), Outreach Assisted Peer-Support
Model for Controlling Drug Dependency, Iourilal olDtug lssrres, vol.25, nr.3,
p. 507-529.
Marshal, M. ii Molina, B. (2006), Antisocial behaviours moderate the deriant peer
palhrvay to substance use in children with attention deficit hyperactivitv djsorder,
lourml of Clinical Child nnd Adol.scent Psvdrology, vol. 35, nr. 2, p.216-226.
Nredrano, M., HatclL J.P., Zule, W. qi Desmond, D. (2003), Childhood trauma and adult
prostitution behavior in a multiethnic heterosexual drug-using population,
A\ftrican lournnl Drug Alcohol Abuse, vol.29, nt. 2, p. 463486.
N,lorel, A. Fi CouterorL J.L. (2008), tds .orr il ites addictit'es: conryrentbe, prlitnir, soigutr,
Paris, Dunod.
Pddinielli, J.L. (2006), Mort et rdsilience, in B. Cyrulnik $i Ph. Dur.al (coord.), Ps.yrirnnn,
lltse et risilience, Paris, Odille Jacob, p. 27-.14.
Piazza, P. Si Le \roal, l\r. (1998), The role of stress in drug self-administration, Ir.,rds
Ph arnttcolo gy 9ci ences, \, ol. 79, p. 67 -7 1.
Pri ns, E. H. (7995), M at rilt S or t: A,t etltpiri.nl sl tulv of lct so110l historics all d lr )i'..ssrs i,r
l1a/d-drtg oddi.tio\, Assen, Van Gorcum qi col.
Tratat de rerilienti asistat5 . Adiclii l. substanlele plihoactive ti rezilienj:
 -t-
I
II
, u, I(eynatrtl, l,tl., lltilly, D. 9i Venisse, I.-L. (2005), Miilicine et additions, Paris, Masson. XI
l{r,l,irrr, L.,lltllzcr, J., I{esselbrock, M.9i Wish, E. (1980), Vietnam veterans threeyears
nftfr Vit'tn.rrn: how our study ihanged our view of heroin, in L. Brill qi C. Winick
, (t.rxr1l.), 'l fu wnrbook of Substnnce Use anil Abuses ll, New York, Human Sciences
l'n'sr'
ttult'r, M. (l,rtr0), I'sychosocial resilience and protective mechanisms, in J. Rolf,
A. Mastt'n, l). Cicchetti, K. Ni.ichterlbin gi S. Weintraub (coord.), Risk and protectiate
futtors irt lltr ln,.'loPnrcnt
of psychopnthology, Cambridge, Cambridge University Rezilienla asistatb in serviciu I
'r1ss' 1'' lt4l 214'
u nei senectuli fru moase
f
.li rrrrlit,wir.z, S. (2(X) I ), L'6mergence du concept, in M. p. poilot (coord.) , La risilience: le
ittlit nn' fu li'sytrntce, Paris, Fondation pour l'enfance, Erds, p.45-66,
,l,ul,1rarr, ., Walirrt,r, ll.F., Gil, A.G. $i Pat, K.N. (2002), Brief motivational intervention
f Colette Aguerre
! (,r llrsl.rn('('-illrtrsing
delinquent adolescents: Guided self-change as a social rt ork
lir't' itrttovittion, Health/Social Work, vol.27, p.208-21,2
: ,rrlr
Il., Wendel, S., Golinelli, D., Ellioft, M. qi Williamson, S. (2005),
l.rr:1.,.r, f., l)'Arrrito, Senectutea umanE: mituri gi realitate
A t,r(lsl,r'('liv(' sludy of risk and protective factors for substance use among
irnlrlvcr isht'rl w(,men living in temPorary shelter settings in Los Angeles Countt,, De mai multe decenii, speranfa de viafi este intr-o crertere
continud, iar
! tt u:i trul Alt ,'ltol [)rpetdence, vol. 8O nr. 1, p. 35-43. imbitr6nirea populafiei occidentale tinde si se accentueze gi
l. (2(xl5), I'srlchopathologie des corrduites addictiucs: nlcoolisnre Ft toxicomnnie, mai murt in
Vrrr(.h(or!, anii care vor urmal. Aceasti crestere constanti a longevitigii
Iirtir' lk'litt' reprezinti o
r6le du stress dans les
perspectivd imbucurdtoare in plan individual, daci senectutea
V;rrr.,.r orr, l. (2(x)(,), l,e addictions aux substances psychoactives: nu este sino_
nimi cu naufragiul. intr-adevir, la ce bun si forfdm limitele existentei
l,,rlrrx,lisnrt ll l.r toxicomanie,2006, in G' Chasseigne, Siress, Snnti, Socidt6, Reims, umane
dac6 nu suntem in mEsuri si triim din plin ultimii ani ai
l'rtrr.r's tIttivcrsiIaircs de Reims, p' 43-69' vietii noastre? Totul
depinde, de fapt, de ferul in care infelegem noi imbrtranirea.
V,rrr.,,r.1, l. (2Oo7), l.cs addictions, in S. Ionescu gi A. Blanchet (coord.), Psychologie Aceasta poate
t ltuitlut, l,tw ltolnllrologie et psychothirapie, Paris, PUF, ,,Nouveau cours de psycho- fi imaginati ca un fenomen inspiimantdtor, impotriva ciruia trebuie
si lup_
1.1"ir"" 1'' llt' l('7' tim, mai degrabd decAt ca o realitate gestionabili.
V.rrr.r,r,rr. 1.,
(',rrnirrt, N., G6rard, C. Ei Detilleux, M. (2005), Ev6nements de vie et Ideea potrivit qireia individur este principalur agent
ar imbitrAnirii sare
r.t r.rlrt1,,ir.s rlt' t opitrg
chez les suiets consultant pour leur probldmatique alcoolique, pe tot parcursul viefii ii sunt oferite posibilitifi de dezvoltare ;i
este actual_
Al't,l,,tir tl Ailrlirlologie, vol' 27, nr. 2, p. 85-91. mente susfinuti de un numir uriag de lucriri care se focarizeazd,
ct addiction, in M. Reynaud, D. Bailly 9i'J.L. Venisse (coord.), asupra
Vrilrr,r, l). (l(tl)5), Slrt'ss identificirii particulariti{ilor psihologice ale indivizilor care par
Mitlrrint rl ttrlrlit lirns' Paris' Masson, p' 69-78' si imbitra_
neasci frumos (a se citi, de exemplu, Aguerre, 2OO2,2}O4,Agrerre
lrr.ill, H. (l{}o l ), i r-morbidity of personality disorders in individuals rvith substance
( Boufard,
Vr.r 9i
Psychiatry, vol. 16, p. 274-282. 2003, pentru o analizd a subiectului in limba francezd)2.
U,,r. rlisorrk.rs, l.uroyaart Daiele provenite din
'/,ttl.rr1t,,rr, N'|. (l(rtt3), Sensation seeking: The initial motive for d.rug abuse, in Iiteraturi ne inva{i, mai ales in aceastd privin{d, cd declinul capaciteliror fizice
lr. ( ioI tlrr.il, K. [ )rtr lcy, T. Skoloda si H. Waxman (coord.), Etiological nspects of nlcol:ol 1 speranfade'iafiafranceziloreste,inprezent, deTT,6arupentrubirbatiqig4,5anipentrufemei.
rrttl ilrut fit1114,9pringfield, Charles C. Thomas, p. 112-119. Conform ultimeror anticipiri realizate-de rnsee (Robert-6ob;;;ro0;;'ffi;r;;fi
p-e^rsoani din parru (25,2y") va atealO de ani sau mai
mult de o
mrlt, iur iin 2036; ili .]" ;ei din zece
(30,2ol") persoane persoaner"
'or avea peste 60 de ani. i" t.a.ru a" ;d;;';t ;;i murt
o Parte mai mare din populafia francezi in anur zo:o
2i; 'or
i.,'.o^pur"6"
2 fl:H'ifiH:,fiiine
In prezent este folosit termenul polisemantic de infuih-init e r"uf iiri, pentru a desemna traseul lor
evolutiv particular. Unii autori preferi si-l numeasci imbitrdni:r" ;i;;;,-rt;;;;,-.,i.ii,n,r,u,
toa-sd, inalt fintcliottold sau robustn. raro_

l',Alll tll VAt{t i(oN Tratat de rezilienp asistatr r Rezirienla asistatl in serviciur unei senectu[i frumoase
l,l
374 gi cognitive nu este ineluctabil, cI persoanele in vArsti nu sunt neapdrat atat
| de depresive pe cit ne-am putea agtepta, nand seama de stresul la care sunt
supuse, qi ci se arati tot atat de satisfdcute ca gi cele tinere de viata pe care o
duc, chiar mai satisficute, conform anumitor studii. Aceste diferite constatiri
pozitive sugereaza faptul ci indivizii care imbatranesc nu suporti in mod
obligatoriu torturile varstei, ci le sti in putere s; intreprindi actiuni care sA le
lim-iteze pierderea progresivi a capacitililor.
In capitolul de fati vom sublinia importanta valorizerii unui anumit tip de
resurse (individuale 9i de mediu), pentru indeplinirea cu bine a acestei sarcini.
In final, vom propune interventii clinice menite sA promoveze o,,senectute
frumoase", incurajAnd persoanele in vArsti str (re)devinl agen!ii propriei
dezvoltiri. Vom vedea, in special, cum pot fi ajutaF si-li construiasci gi si-9i
Sestioneze mai bine bagajul de resurse adaptative, ale ciror particularit;ti li
modalitdti de utilizare odati cu inaintarea in virsti le vom detalia in
continuare.
Rolul tot mai important iucat de resurse
pe parcursul dezvoltirii
Dezvoltarea uman; este conceput; acum ca un proces treptat ti neintre-
rupt, de la naltere ;i pan; la moarte (Goulet li Baltei, 1970), care capitA forme
foarte diferite, in funcgie de varsta indivizilor. in general, nu putem si nu
constatim ci mizele adaptative se multiplici semnificativ odati cu varsta,
in timp ce mijloacele de a le gestiona au, simultan, tendinta de a se diminua.
Pe misuri ce individul imbitranegte, mai multe resurse sunt alocate mentinerji
ii regl;rii pierderilor (Baltes, 1987). Datoritd acestei inversAli a raportului de
forte, imbtrtranirea apare ca un factor de vulnerabilizare daci rezervele
adaptative se doledesc insuficiente ti/sau inadaptate pentru a rispunde
solicitirilor momentului. Astfel, persoanele in varst; trebuie sE aibd trija s;-gi
adapteze stocul de resurse la nevoile adaptative gi si incerce si le utilizeze
competent si creativ, efectu6nd alegeli strategice corecte.
I Preciz5m, inainte de a merge mai depafte, ci termenul de /esltrsd poate la
fel de bine sA includi, conform lui Hobfoll (2002), atuurile personale ale
indivizilor (buni sin;tate fizici, capacit;ti cognitive, bun; stimA de sine, bun
sprijin relational etc.), ca gi mijloacele de care dispun pentru a-si procura
aceste atuuri (stare financiari bun;, sustinere afectiv;, recunoagtere din
partea celor asemenea lor etc.). Poate fi vorba de resurse individuale sau de
C O LETTE AGUERRE
mediur, elementare sau compuser, distale sau proximale. Rezultd, conform
datelor provenite din literatura de specialitate (compilate de Hobfoll, 2002)
cA douA categorii de tesutse vor fi cu ptecidere pretioase la senectute: un
sentiment puternic de autoeficientd personali, o atitudine evident optimista
fatd de existentA gi o sustinere sociale de calitate.
Greenglass (2002) subliniazi mai clar deosebirea dintre trei mari categorji
de resurse ce pot fi exploatate de cEtre persoanele in v6rste: resursele numite
iltterioqre, pe de o parte, releYAnd predispozitii sau inclinatii psihologice gi,
pe de alti parte, resursele numite exterioare, care contribuie in manierd con_
textuali la spoiirea sterii lor de bine. Un puternic sentiment de autoeficienta
este, de exemplu, o resurse i ttrio|rl cate permite crearea unei imagini
pozitive asupra viitorului, cu conditia unei inclinatii marcate cetre optimism.
Convingerea fundamental; de a fi, in general, la originea a ceea ce ni se in_
tampli (locUl ir ern al cotttrolului), sau ideea c; viata continui si ofere opor_
tunitili interesante de crestere, sunt doui credinte s;nitoase care stau la baza
unei atitudini p,'od.filr fatS de riscurile existentei.
Staudinger ct dl. (1993, 1995) subliniazi, la 16ndul Ior, importanta faptului
de a detine dou; calittrti princeps: mai i^tei phsticitatca, care permite adap_
tarea cu flexibilitate la sjtuatiile stresante, facilitand invitarea unor lucruri
noi gi, pe de alti parte, restaurarca, care poate fi definiti drept capacitatea
de a recrpita $i mentine comportamente adaptative dupi un declin sau o
incapacitate tranzitorie cauzati de un eveniment perturbator (dupi o boala
gravi, de exemplu)3.
Baltes (1987) deosebeQte, la rAndul siu, doui marj tipuri de capacitati:
cnpn( ntile de rczena eltnenlnte,la care individul apeleaTii de obicei peniru
a-pi atinge performantele maxime, li capacitilile de rezerci de deztloll arc,latente,
care trebuie activate prin intermediul invdfirii pi consolidate prin exercitiu.
Aceasti clasificare sugereazi ci identificarea qi exploatarea resurselor nu
sunt in mod necesar simple, astfel inc6t este nevoie uneori de asistente
psihologice pentru a le revela gi a le utiliza intr-un mod mai eficient.
1 D exemplu, o susfinere socialS de .alitate esre un atu important penrru menlinerea
sanit5ti in plan somatic (Berkman & Syra, 1979).
unei bune
: Anumite resurse protectoare prezinti mai mutte r:lete ti
,lecr o mare complxitat, precu:'I
n tit ?ntul dc rcuufi allui Anronorski (198t), caredetcrmina
Ferceperea facroirlor de stres ca pe
.eva inteligibil, controkbil fi purutor de lens La fel, conc.prul de robusrere psrhica propus
Kobasa (1979) se .aracterizaz; rotodat; Frintr-o putemj(a rmpticare, ,n se,itrment'laicat
ie
responsabiUtate, capaitatea de a ofed sens experienletor tr;ire, ;n puremic sentimenr
te
I de.ont,.1
asupra situaliilor stresante Fi o anumit, inclinatie citre provoctrri.
1 Astfel, rcst trarca apare ca un caz parricutar atftasiririin
I
Tratat de rzilienll asistati t Re:ilienla asistat: in serviciul unei senectuti jrumoase

3i6 Care sunt celelalte caracteristici ale acestor resurse? Menfionim, inainte de
toate, ci unele dintre ele sunt plurifuncfionale (Steverink et n|.,2005). Emofiile
pozitive, de exemplu, iavorizeazl rezistenga la stres qi totodati accelereazl
procesul ulterior de restabilire, facilitAnd reconstituirea stocului de resurse
disponibile (Ong ef al., 2001,2006). Rela(iile sociale constituie qi ele o resursi
pre(ioasi, oferindule indivizilor suslinere afectivi gi materiali, ca gi un sen-
timent de apartenenli (Thoits, 1986). Aceste exemple ne arati, pe de alti parte,
ci anumite resurse merg adesea bine impreunil, ceea ce poate contribui la
multiplicarea binefacerilor lor separate (prin efectul sinergiei intdritoare),
generAnd efecte pozitive in cascadd. Prezentindu-se ca o sursi potenfiali de
emolii pozitive care faciliteazi abordarea situafiilor stresante (Carstensen,
1992), suslinerea sociali poate, de exemplu, si joace rolul asistenfei pentru
. t'
adaptare (Thoits, 1986). Efectele sale protectoare asupra stirii de sinitate
sunt cu atit mai evidente la subiecfii in vArsti capabili si anticipeze cu sere-
nitate riscurile existentei: (Greenglass et al-,2006).
in acelagi timp, a nu miza decAt pe o singure resursi se dovedegte a fi
foarte riscant. De exemplu, vdduvia antreneazi uneori o brusci diminuare a
suslinerii afective, dificil de comPensat apoi (Steverinket n\.,2005). Recurgerea
exclusivi la anumite resurse poate, pe de alti parte, si anuleze efectul pro'-
tector al altora. Cu precidere pierderea unei fiinfe dragi poate reactiva o mare
nevoie de control, care ta impiedica Punerea in funcfiune'a unui Proces
salutar de acceptare a morlii. Este mai bine deci ca paleta de resurse dis-
ponibile si fie bogati si variatS, Pentru a Putea fi utilizati cu parcimonie gi
flexibilitate. Er-entualul deficit al anumitor resurse va putea fi contracarat
astfel prin recurgerea la alte resurse, mai abundente, uneori de un cu totul alt
tip. Cu titlu de exemplu, persoanele vArstnice care observi diminuarea capa-
citdlilor lor fizice au tendin{a de a recurge la tot felul de ;iretlicuri gi de
stratageme pentru a-gi saiva autonomia (Schiifer et a|.,2006). Or, a face apel Ia
inteligenli pentru a compensa pierderile functionale necesiti mari eforturi
cognitite, nu neap5rat incununate de succes. Un mijloc mai sigur gi mai pufin
costisitor de a-5i dezvolia capacitdlile fizice este acela de a efectua cu regu-
laritate activitili sportite adaptate (Schiifer et n\.,2006).
Obsen'im, in mod inevitabil, ci rolul protector al resurselor nu se dato-
reazi numai volumului lor, ci mai ales modului in care indivizii le folosesc.
1 O buni stimi de she este. .le exemplu, asociati unor sentimente Futemice de autoeficienlS gi
:
unei re[eie sociale s1]stinat(r3ie.
Ne referim aici la a,Joptarea unei adartiri proncliz'c, ale carei principale caracteristici;i binefaceri
It vom descriL' m:: tirziu.
COLETTE AGUERRE
&l
I
(Iopp Si Smith, 2006). O alti modalitate buni de a nu-9i risipi energia este 377
aceea de a nu rdspunde la orice exigenfi adaptativi, structurAndu-qi activitifile
I in jurul unui pol restrAns de obiective atent selecfionate, in funcfie de priori-
titile existenfiale ale momentului. Aceasta explicd par!ial de ce indivizii devin,
I imbltranind, mai selectivi la nivel relafional, preferAnd si cultive cAteva
relagii deja stabilite, decat si-qi cheltuiascd energia incercand sd lege unele noi
(Carstensen, 1992). La fel de posibili pare a fi blocarea pierderii progresive
I
a propriilor capacitifi, menfindnd totodatd un sentiment de autoeficienli,
l prin transferarea experienlei asupra unor noi obiective realizabile (de exem-
i plu, fogtii sportivi se reconvertesc profesional devenind antrenori sau jurna-
I
ligti sportivi).
t
I Invers, o gestionare ineficientd a stresului poate epuiza in mod nefericit I
stocul resurselor disponibile, interzicAnd totodate utilizarea sa in alte scopuri
utile (cerc vicios gi neproductiv). Menfionim mai a]es ci persoanele in vArstd
care nu pun suficient in practici misurile preventive necesare Pentru a evita
confruntarea cu situafii stresante in viitor (adaptare proactiu) aiung si fie
constrAnse sd faci importante eforturi adaptative Pentru a gestiona aceste
situafii atunci cand apar inopinat (adaptare renctiad). Prin urmare, sunt mai
pufin apte si urmireasci obiective Pe care le consideri importante sau si se
dedice unor activitifi pl6cute, dragi lor (Aspinu'all 9i Ta1'lor, 1997).
Care este utilitatea exacti a acestor resurse? Conform lui Thoits (1.991),
principalul lor rol este acela de a gestiona eficient situafiile stresante (opti-
mism, buni stimi de sine, sus[inere sociald de calitate etc.), mai precis de a le
controla (sentiment de autoeficienfi, loc intern al controluiui etc.). Aceastd
utilitate protectoare este, oricum, relativi, intrucAt depinde de PosibiliteFle
de dezvoltare care se oferi indivizilor in funclie de vArsta lor (Marsiske 9i
Baltes, 1995). in mod teoretic, resursele pot servi la atingerea a trei obiective
adaptative diferite, mai mult sau mai pufin antagoniste:
- un obiectiv de crestete, care trebuie abandonat trePtat, pe misuri ce
individul imbdtranegte (in lumina declinului natural al rezervelor
individuale);
- un obiectiv de conseronre a restrrselor (care trebuie si primeze odatd cu
inaintarea in vArsti, Pentru a Ptezetva capacitdfile de renaqtere psiho-
Iogici a indivizilor);
- un obiectiv de reglnre a pierderilor (care, treptat, trebuie sd devind 9i el
prioritar).
Tratat de rezilieniS asistate r Rezilienla asjstat5 in serviciul unei senectuli frumoase
 378 in concluzie, subiecfii tineri pot aspira in mod legitim si devintr mai per-
formanti, datoriti posibilit;tilor de cregtere care li se ofertr (av6nd in vedere
depozitul impo ant de resurse de care dispun), in timp ce persoanele vAtst-
nice trebuie mai degrabi sA -vegheze la mentinerea intacttr a nivelului lor
obignuit de competente gi/sau la conservarea gradului lor obilnuitde activitate
(din cauza pierderii progresive a resurselor lor; Staudinger gi Kunzmann,
2005), ceea ce poate fi considerat un semn de rczilie ti, atunci cand este atins
(Aguerre, 200-1; Cappeliez 9i Aguerre,2006).
Preciztrm ci prilt rezilie,lti intelegem capacitatea unei persoane verstnice
de a-li mentine starea psihologice de bine in circumstante de viate adverse
(Staudinger gi Kunzmann, 2005; Rvff gi Singet 1998), ajungand si modereze
impactul nociv pe care il exerciti e\'enimentele stresante asupra stdrii sdle de
strnltate fizictr $i psihicA (lol tampon al lesurselor, numit D u.ffer effect). Aceast
conceptie asupra rcilienlei este r.alabili in principal pentru circumstante de
viattr obignuite, care pot pune la grea incercare capacitdtile de rezistenttr la
stres ale indiyizilor, atunci cend intervin grjjile cotidiene.
Conform lui Wagnild (2003), principalele resorturi de rezilienlS la femeile
in r,6rsti ar fi: aptitudinea de a merge inainte in ciuda obstacolelor int6lnitej
posibilitatea de a se simti in mare m,suri eficiente, puterea de a-$i conltientiza
unicitatea, capacitatea de a-5i prir.i critic existenta 9i de a-i c6nferi un sens.
Colerick (1985) remarci, la randul siu, ci indivizii imbtrtranesc mai frumos
atunci cand recunosc ci schimb;rile vieIii legate de virsttr sunt inevitabile,
c6nd sunt convingi cA obstacolele intalnite sunt surmontabile pi iau pierderile
gi schimbtrrile ca pe nilte probe care trebuie trecute, mai curand decAt ca pe
I nilte ameninltrri. A cipata un nir.el de instruile mai ridicat decit media
indivizilor 5i a consacra o buni palte din timpul seu activititilor culturale gi
caritabile ar constitui in aceeagi misuri un atu adaptativ valolos.
I Dar, daci luim resursele doar ca pe factori de re;ilienfri ce permit trat.ersarea
cu brio a dificult;lilor intalnite, ele par a putea fi exploatate intr-o modalitate
moderat creatit'e, in misura in care posibilititile de evolutie peisonali par
I relativ restranse. Astfel, mai multi autori impirtigesc ideea potrivit cdreia
resursele indivizilor varstnici pot fi, de asemenea, puse in serviciul cregterii gi
dezvoltirii lor personale (Staudinger fi Kunzmann,2005). De altfel, aceasti
l modalitate utilitari nu se mai inscrie in cadrul unei problematici de supra-
vietuire ;i/sau performant;, sprijinindu-se pe o logici pur matematicd (do-
rind ca profiturile obtinute si egaleze cel pulin pierderile acumulate), ci mai
COLETTE AGUERRE
curAnd in registrul unui proces transformalional, propice dezvoltrrii unei
anumite forme de intelepciuner.
In acest al doilea caz, procesul de schimbare este condus de o motivatie
intrinseci,, spriiinittr pe o putemicE nevoie de autodeterminare. Miza nu
este
aici de a mentine cu orice pret competentele dobandite anterior,
ci mai ales de
a urmtrri o metamorfozi psihologicd gi spirituald, in care
sunt puse in discufie
prio titile existentiale pi sistemul de valori ale individurui. in lumina acestei
logici, dragostea de aproape poate deveni un vector de schimbare psihologici
mai puternic decat o ceutare hedonisti urmirind un scop exclusiv indivi-
dualist. Suferinfa inerentl condiliei umane poate, la 16ndul;i, str fie
depisiti,
fiind consideratA un agent potential (qi nu o condilie indispensabila...
transformirii psihologice. imbitrAnirea este conceputA, aici, ca vectorul
) al
unui
proces de individuare gi de personalizare (Staudinger pi Kunzmann,
2005),
datorit; pretioaselor invlfituri existentiale pe care le oferA (Tornstam, 1997).
Si vedem, acum, pe ce ipoteze teoretice se sprijini demersurile clinice
care
vizeazd stimularea dezvoltirii persoanelor varstnice, indiferent
cart_, ar fi
finalitatea ei evolutivi.
Fundamentele teoretice ale rezilientei asistate
la persoanele verstnice
Conform modelului elaborat de Rowe gi Khan (199g), o imbitranile /e,,;itd
rezulttr din combinarea a trei factori: un risc scizut de aparitie
a bolilor
susceptibile de a genera o pierdere a autonomiei, mentinerea unui angajament
social de calitate qi pAstrarea unui inalt nivel de functionare in plan
cognitiv
gi psihic. Pomind de acolo, ei preconizeazA adoptarea unui
stil de viafi activ
la senectute, pentru a evita imbolnivirea gravl (favorizAnd, de exemplu,
depistarea gi tratamentul precoce al anumitor patologii), declinul inexorabil
al anumitor capacititi (exersanduJe in mod legulat) impulinarea
9i continul
a relelei sociale (intretinand relatiile cu ceilalti). Aceste aserliuni
coreleaztr cu
observatiile clinice realizate asupra persoanelor depresive gi/sau atinse
de
rPntiuBaltesqiSraudinger(2000),srareadinletpciunesecaraclerizeazesenlialmenrpnnfine
abilitati coSnitive, necesil;nd oulostint factual" pi p,oc",tu.at", o
ini"i"e"; ! ._r;
.ontexl, un rektivism al (atorito$i pnorit ai lor e \ isrenliate, ca recunoa5i"r"" ;;;*Fi
fi il,pu"iU itafii a"
:
.unoailere a conscintelor unei decurr asuprd r ielii unei alte persoane.
Este lorba, conJorm R\.an $i Deci (2000), de o mohrahe care nues(e impusa
care rondirionerTr acnUrai tiber alese (num,rc ann,r.Ii..)
de crinrete d mediu,
Tretat d. rezilienti asistatl . Rezihenla asistat: in serviciul Lrnei5enectuli frumoase
380 dureri cronice, aritAnd ci restric[ionarea activitdfii este, totodati, o consecinfi
gi un factor de perpetuare a proastei lor stiri de sinitate (I\rilliamson, 2002)t.
intr-adevir, se constatd intr-un mod ineluctabil ci o activitate fizici adap-
tatd poate menfine starea de.sdnitate gi autonomia persoanelor vArstnice,
ameliorAnd in mod deosebit funcfionarea cardiovasculari, limitind reducerea
masei musculare, crescAnd rezisten{a fizici, intrefinind suplefea ligamente-
lor gi conservAnd echilibrul (ceea ce permite evitarea clderilor). Pe de alti
parte, aceasta este o buni metodi de combatere a hiperponderalita$i 9i a prin-
cipalilor s6i asociafi nocivi (hipertensiune, colesterol ridicat, diabet etc.), dar,
desigur, qi de a intiri eficient apiririle imunitare gi de a ridica pragul tole-
rantei la stres. Conform l4/arburton et al. (2007), actit'itatea fizici reprezinti
o garan[ie a longevitifii, in mSsura in care reduce in mod considerabil riscul
de a dezvolta peste 25 de boli cronice cu risc letal (boli cardiovasculare, cancer,
osteoporozi etc.), a ciror probabilitate de aparilie cregte semnificativ odati
cu vArsta. O metaanalizi, combinAnd rezultatele a 36 de studii, atesti cu pie-
cidere beneficile aduse stlrii de bine a persoanelor in vArstd, exceptate fiind
semnele de demenli (Netz ef n/., 2005). Chiar 5i aceia care par si le manifeste
ar putea avea avantaje reobignuindu-se cu efortul fizic (de exemplu, ar fi
suficiente 15-20 de minute de mers zilnic), potrivit unei recente treceri iri
revisti a literaturii de specialitate (\lechling, 2008).
Exercigiile aerobice, de intensitate moderatd Si crescuti, practicate cu
regularitate, s-ar dovedi deosebit de benefice odati cu virsta (Netz ef a/.,
2005). Foarte probabil, vor contribui la regenerarea capacitifilor cognitive sli-
bite, favorizAnd oxigenarea creierului. Vor contribui totodatl din punct de
vedere psihologic, reinstaurind sentimentul de eficiengi personalS in privinfa
capacitdfilor fizice restante (\etz et nl.,2003). Pe lAngi aceste observalii pozi-
tive, mai multe organisme nalionale (de exemplu, Institutul'canadian de cer-
cetare a condiliei fizice si a modului de viati) 9i intemalionale (de exemplu,
Organizalia },londiali a Sdnatitii) urmiresc in prezent promovarea activitifii
fizice in rAndul persoanelor in vArstS, prin desfigurarea unor actiuni moti-
vatoare. Drept exemPlu, citdm:
- progranlul Elderobics, infiintat in anul 1,979 de un medic cardiolog
(dr. Georges Sheedan), care se adreseazd persoanelor cu rArsta peste
60 de ani (testat cu succes in Halifax, \oua Scofie),
, in schimb, ele nu acordi deloc irrportanti aspirafiilor s:iltuale de perso:nelor h virsti, care ar
merita, conforrr anumitor autori. s! fie mai mult luate h considerare penku a da r::r plus de sens
eforturilor adaPtative desfa$uraie !ie acestea (Williar.s::r, 200i r.
COLETTE A6UERRE
- programul de exercifii strong-for-Lifet, conceput pentru a fi efectuat la 38t
domiciliu, cu ajutorul unui suport video, 35 de minute pe zi timp de
lase luni, elaborat deJette et al.in'1.999;
- programul Fitness Arthritis and seniors Trinl, format din exercifii fizice
special adaptate persoanelor care suferl de artroza genunchiului.
I
o activitate cognitivi, cu griji adaptati gi suficient susfinuti, poate, in
paralel, si contracareze pierderile de memorie cauzate de vArsti, cu condigia
ca acestea si nu fie provocate de un proces demenlial. o viafi sociali relativ I
bogati gi pe deplin satisfdcitoare, poate, la rAndul ei, si constituie o sursi
potenfiald de susfinere afectivi, instrumentali gi informativd in perioadele
dificile (Ryan qi Deci, 2000). Activitifile de petrecere a timpului liber
incurajeazi, pe de alti parte, dezvoltarea emofiilor pozitive ;i autodevenirea.
Ac[iunile semnificative in plan personal, sprijinite de eforturi intreprinse
intenfionat, sunt probabil acelea care favorizeazi intr-o mai mare misuri
dezvoltarea fizicd gi psihici a seniorilor, oferindu-le ocazii pentru a da un
sens propriei vieti. voluntariatul este cu precidere o modalit.rte judicioasi de
a-gi valoriza competenfele gi de a trii un sentiment de utilitate transmifAndu-gi
cunogtinlele gi experienla generafiilor viitoare (Ranzijn, 2002). Acest tip de
activitate poate contribui in mare mdsuri Ia intdrirea stimei de sine si la
consolidarea sentimentului de apartenen!I a subiecfilor vArstnici.
Brandschddter et nI. (2002) pun mai curand accentul asupra faptului ci, pe
misuri ce imbitranesc, indivizii sunt din ce in ce mai mult confrunta(i cu
evenimente incontrolabile, mai exact cu pierderi iremediabile. Cu toate
acestea, persoanele vArstnice ar reugi si pistreze un sentiment de control
asupra propriei existen{e gi o bund stimi de sine, in ciuda dificultdfilor
adaptative la care sunt supugi. Aceasti capacitate de a tolera riscurile vArstei
poate fi considerati conform autorilor citafi o dovadd de rezilienti, mobilizind
doud procese principale:
mai intai, un proces de asimilare, care limiteazi, previne sau atenueazi
-
pierderile asociate varstei, prin activitdli instrumentale in domenii care
favorizeazd stima de sine;i sentimentul de identitate;
un proces de acontodare, pe de alti parte, prin care obiectivele personale
-
;i autoevaluirile asociate (sentimentul de eficientd personali perceputi,
de exemplu), sunt reajustate in func{ie de posibilitdfile de actiune ale
indivizilor.
t Pentru aceasta, consultali site-ul *r*r'.bu.edu/rovbal.
Tratat de rezilienH asistattr r Rezilienla asistati in serviciul unei senectuli frumoase
 I

Cu alte cuvinte, vArstnicii gtiu ci, revizuindu-qi obiectivele inifiale 9i
l*z raportAndu-gi capacitifile adaptative la limita minimi, eviti inconvenientele
ulterioare. Pe scurt, ei igi dau seama cd devine mai avantajos Pentru ei si cotl-
lucreze cu dificultifile intAmpinate (adaptare flexibili Ia scopuri), decAt si incerce
sAse confrunfe cu ele cu orice prel(urmdrire tenace a scopurilor). Conform aces-
I
tei perspective, calitatea imbitranirii depinde in mare parte de alegerile
strategice efectuate anterior Pentru a menfine sau a dobindi un anumit nivel
de competeng5 fa(5 de potenfialul adaptativ disponibil.
l Modelul de optiniznre selectitti cu compensare (SOC) ProPus de P.B. Baltes 9i
M.M. Baltes (1990) subliniazi mai curAnd existenfa a trei metastrategii care
vor sprijini in mod deosebit imbitrAnirea frumoas6, permifAnd limitarea 9i/
I sau compensarea deterioririlor asociate vArstei: seleclia, optimiznrea qi
c0nlPerlsareal
- seleclin (S) este o reducere, deliberati sau nu, a numirului de obiective
urmdrite sau a numdrului de activitdfi practicate, Pentru (re)focalizarea
energiei asupra unor noi scopuri sau prioritS[i, mai adaptate cerinlelor
adaptative care apar la betranete;
- optimiznren (O) consti in perfecfionarea strategiilor la care s-a. recurs,
pentru o mai buni atingere a obiectivelor urmdrite sau Pentru a excela
in domeniile de activitate alese;
I - contllensaren (C) se referi la folosirea unor strategii alternative Pentru
atingerea scopurilor fixate, cu condilia de a putea conta Pe cele la care
personale gi'evantaiul posibilitEfilor de moment, fintind spre o anumiti formi 383
de echilibru (conservarea achizi[iilor). Altfel spus, individul care imbitrAneste
trebuie, ca un bun tatd de familie, sd gestioneze cu aten{ie resursele de care
dispune (cu discerndmant gi la momentul oportun, cu parcimonie gi flexi-
bilitate etc.) gi sd caute, totodatd, si le dobandeasci gi/sau si le dezvolte pe
acelea care ar putea, eventual, si-i lipseasci (resurse fizice, cognitive, sociale).
Tabelul l precizeazd in ce manierd obiectivele vizate sunt inten{ionat fixate
gi cum este posibili optimizarea eficienfei artificiilor desfigurate pentru a ie
atinge, atenuand cu promprtitudine pierderea resurselor adaptative cauzati
de imbitrinire.
Recomanddrile trasate in acest tabel se sprijini pe principiul potrivit ciruia
persoana vArstnici este in mare parte responsabil6 de calitatea imbitr6nirii
sale. Acest postulat nu exclude totuqi posibilitatea de a fi ajutati punctual de
apropiafi qi chiar de personalul specializat din domeniul sirritiiii. Cei din
urmi pot ajuta persoana varstnici si-gi recapete increderea in capaciti[ile
sale de a face fafi si chiar si regiseasci in ea insegi solufiile optime pentru
noile probleme intAmpinate. vom preciza acum modalitilile cte acompania-
ment psihologic al persoanelor varstnice doritoare si preia (din nou) fr6iele
existenfei lor.
Tabelul 1. Sugestii clinice de<-urgAnd din modelul teoretic
al Optimizirii selective i r.r compensare, dupi Freund qi Baltes, 1996
(traducerea $i adaptarea in limba francezi realizate de Colette Aguerre)

,l se recurge in mod obignuitr.

Modelul SOC stipule azd cd persoanele vArstnice congtiente de slibirea

propriilor resurse (biologice, psihologice gi sociale) reduc cu buni gtiinli gama
SeIecIia
obiectivelor urmirite
gi nivelul activitifilor pe care le efectueazi in mod obignuit intr-o manieri
.Identificarea obiectit'elor
I competenti, astfel incAt s6-gi conserve la maximum rezervele adaptative cheie
(Baltes gi Baltes, 1990; Marsiske et a\.,1995). Conform acestei perspective, o im- o Ierarhizarea obiectivelor
bitrAnire de calitate se traduce printr-o minimalizare a deteriorlrilor pro- cheie
vocate de vArsti (strategie de conqtensnre), cuplati cu o maximizare a resurselor
. Focalizarea asupra unuia
sau mai multor obiective
(strategii de selectie 1i optiniznre), pentru a reduce decalajul dintre aspiraliile o Eventuala ciutare a unor
noi obiective cheie
r Cercetitorii citeazi exemplul lui Arthur Rubenstein, pimist talentat, care $i-a urmat cariera pAni
. Anga;'amentul de a-9i
la o virstl de peste 80 de ani. Pentru a-pi contrabalansa memoria nesiguri gi pierderea dexterit;tii, urmiri obiectivele cheie
Rubenstein si-a redus numirul de piese din repertoriu Si a continuat si cinte. Degetele sale . Luarea in calcul
Optimizarea
mijloacelor desfiqurate
pentru obtinerea
obiectivelor vizate
o Focalizarea atenliei
asupra obiectivelor cheie
. Desftrlurarea eforfurilor
. Crearea disponibiliti!ii
(timp eliberat)
. Antrenament (exercitarea
regulattr a competentelor)
. Achizitia unor noi
competente sau resurse
o Identificarea persoanelor
vArstnice care imbitrAnesc
Compensarea
lipsei de resurse necesare
pentru atenuarea pierderilor
gi abandonarea anumitor
obiective
o Intirirea vigilenfei
r Intensificarea eforturilor
defigurate
. Crearea unei
disponibilitSf i crescute
o Utilizarea capacitifilor
sau resurselor latente
pAnE atunci neexploatate
. Achizitia unor noi
comPetente sau noi
resurse

t; nemaiputind parcurge clat'iatura tot atat de repede ca in trerut, gi-a incetinit migcirile lente
pentru a accenh.ra contrastul dintre ritmurile lente qi cele rapide.
a contextului frumos

COLET]E AGUERRE Tratat de rezilien!5 asistatr t Rezilienla asistat5 in serviciul unei senectu!i frumoase
384 I in."L-u, de a corela I . intirirea motivatiei I . Identificarea cu Persoane
obiectivele cheie cu I intrinseci I vArstnice care
posibilitifile de I I compenseazi cu succes
dezvoltare oferite I I' Solicitarea unor persoane
,,resurse"
. Recurgerea la o suslinere
Particu la ritifi ale intervenfiilor clinice destinate
virstnicilor, care decurg din aceste considera[ii'teoretice
Astizi sunt relativ numeroase acliunile preventive destinate promor'5rii
sinitilii fizice a persoanelor vArstnice sau prevenirii aparifiei unor patologii
somatice prin reducerea anumitor factori de risc implicafi (Morley, 2002). De
exemplu, Fries (1989) a fost unul dintre primii care au preconizat adoptarea
misurilor salutare pentru sinitate (activitate fizicd, alimenta!ie echilibratS,
abstinen(i alcoolicd ;i tabagicd, o buni complianfl la tratament etc.) cu titlu
preventir'.
N{ai exact, Kate Lorig gi colaboratorii sdi propun, de cAgiva ani deja, cu
precidere in Statele Unite gi Canada, un Program de autogestionare a poli-
artritei reumatoidel, comportAnd qase gedinle a cAte doui ore (egalonate pe
parcursul a gase siptimini) care trateazd maniera in care diverse probleme
inerente acestei patologii pot fi gestionate de citre persoana insi;i (dureri,
stare depresivi, izolare etc.). Aceasti abordare standardizatd deline nume-
roase avantaje (diminuarea notabili a intensitilii dureroase qi, cu precddere,
a depresiei), atAt pe termen scurt, cAt gi pe un termen mai mult sau mai pu$in
lung (Lorig si Holman, 1993). Efectele sale pozitive pot fi atribuite ISrgirii
repertoriului personal de strategii de confruntare (cognitive gi comporta-
mentale), dar de asemenea, qi mai ales, intdririi sentimentului de eficienfd
personali, care s-a dovedit a fi un atu primordial in gestionarea cu succes
a durerii cronice.
La ora actuali, abordirile cele mai revolutionare se inscriu intr-o alti
logici: ele urmiresc in mod special si promoveze starea de bine a persoanelor
virstnice, mai degrabi decAt si le trateze problemele de sinitate somatici
, Ne referim a:ci la Arlirritis Stl.funnnngcnwrt Progrnrl (AIMS) sat Progranmte d'Initintitc Pasontlle
contre l',{.rtitr:it (PIPA), cum este numii in Canada.
;i/sau si Ie uqureze suferinfa psihologici. Ele se bazeazi cu precddere pe 385
ideea ci o sinitate buni nu se rezumi la absenta bolilor qi/sau handicapurilorr,
ci corespunde, mai curand, unei stdri depline de bine, in aceragi tirrtp
fizice, psihice
Ei sociale, ala cum, de altfel, o sustine deschis organizalia Montlinld a sdnatnlii
incd din79462. Conform conceptualizirilor realizate de Ryff (1995), aceste
abordiri deosebesc gase factori cheie ai stdrii de bine: acceptarea de sine ne-
condifionati, definerea unei oarecare autonomii, sentimentul de a fi stipA-
nul piopriei viefi, intrefinerea unor bune rela[ii cu ceilalgi, urmirirea unor
. obiective indrigite qi, itr firre, aspira{ia cdtre autodezvoltare. pornind de acolo,
ele urmiresc sd intireascd sentimentul de control al indivizilor asupra
evenimentelor care ii afecteazd, si faci astfel incAt si se accepte asa cum sunt,
si le favorizeze cresterea personali, si confere un sens mai amplu propriei
lor existenfe, si-i a;'ute si-gi menfini autonomia gi sd lege relafii armonioase
cu ceilalfi.
in cazul varstnicilor, trebuie observat ci rolul psihologului este in principal
acela de a-i ajuta si capete enrpoioerment3, adici sentimentul (mai mult sau mai
pulin realist...) ci igi pot controla propria existenfd desfigurAnd acliunile gi/
sau luand deciziile care se impun (waters gi Goodman, 1990). Menlionim ci
uneori persoanele varstnice pot fi cu ugurin{d motivate sd se implice gi sa-;i
asume responsabilitdfi. A le lisa posibilitatea si-gi aleagi meniul sau si-si
decoreze pe placul lor camera la azilul de bitrani este, de exemplu, un mijloc
relativ simplu de a le menfine starea de sinitate actuali gi viitoare (Langer gi
Rodin, 1976). Facilitarea accesului la propriile date biomedicale gi descifrarea
acestora sunt gi ele adesea importante, vArstnicii devenind astfel capabili
si-gi gestioneze starea de sdndtate in cunogtinfd de cauzd qi intr-o modalitate
relativ competentil. Dupd opinia noastrd, este bine ca alianfele terapeutice si
fie consolidate, in paralel, de citre npnrlindtori, pentru ca acestea si iie trans-
formate in veritabili parteneri in procesul de ingrijire.
In general, irrtrefinerea refelei relafionale trebuie si faci obiectul unei aten-
lii susfinute, pentru a evita izolarea. Alfi factori-cheie ai unei evolufii pozitir-e,
nespecifici unei orientdri teoretice anume, precum o atitudine empatica 5i
a p.ulea mai ales sugera modelul imbitrinirii reuqite propus de Rorve si Kalrn (199g).
:I !m
Aceasta definifie a sinitd$i figureazi in preambulul statutului Orgnnizngiti .\lotrrliai a Sdndt,i:ii,
care a fost adoptat la Conferinla Intemalionali despre Sdnitate suslinuti la Nerv \brk intre 19
iunie pi 22 iulie 19.16 gi la care au participat reprezentantii a 61 de state.
i De mentionat ce termenul englezesc entpoiutnrcrl igi are originea etimologici in latinescul poi.ri,
care inseamni ;rrrfcrr, mai ales in sensul de pofcntinl.
{ Expresia /lroltlt lila nry, care este uneori tradusi prin n/ftb ctizore in rloneniril sdnntrilii, desemneazd
caPacitatea de a utiliza intr-o maniere competente informafia medicale si sen.iciile de sinitate.

COLETTE AGUERRE Tratat de rezilien!5 asistati r Rezilien!a asistatE in seMciul unei senectui frumoase
 autentice, plini de speranti, cultivarea optimismului Qi Promovarea senti-
mentului de responsabititate, sunt, de asemenea, tot mai mult luati in consi-
derare la nivel clinic in vederea unei utiliz5ri oPtime a resurselor indivizilor
(SeligmarL 2002).
Observim ci primele incerciri terapeutice de crettere a stirii de bine au
fost ficutein cazul indivizilor tratat, in prealabil pentru tulburtrri de anxietate
gi/sau depresive, in vederea ameliorarii substanliale gi durabile a calitAtii
vietii acestora (in faza de remisie), dar Ei a reducerii semnificative a riscului
unei viitoare recideri Ei/sau recidive (Fava, 1999; Eava 9i Ruini, 2003). De
atunci, mai multe lucriri au fost consaclate modalititilor de Promovare a stirii
de bine in cazul virstnicilor (Ronch li Golffit'ld, 2003; Hill, 2OO5 ii 2008).
Din punct de vedere clinic, travaliul intreprirls este axat in mod esenfial
asupra identificlrii factorilor protectori, individuali Ei sociali (trisituri de.
personalitate salutare, sprijin disponibil, exPeriente anterioare reulite, stra-
tegii de adaptare operante etc.), mai degrabi decAt asupra rePeririi vulnerabili-
tetilor sau lactorilor de risc, fdri a eluda totuii elentuala existente a unei
suferinte psihologice. Se urmEreqte conservarea unei bune st;ri de s;nitate,
atat din punct de vedere fizic, cat gi psihic (VaiUant, 200'1). lUai rar, contribuie
Ia obtinerea unei fornle de senindtate sexuali qi conjugali (Trudel ct nl , 2008'),
chiar la incurajarea progresului existential gi spiritual (\{ohg, 1989, 2000;
ii
Parket et al., 2002).
incercirile terapeutice focalizate pe aspectele pozitive ale modului de
functionare al persoanelor v6rstnice rimAn inci oarecum periferice in zilele
noastre, deii un numir tot mai mare de pr,rblica[ii se angajeazi si Ie sublinieTe
particu laritifile Si avantaiele (Pinquart 5i Siirensen, 2001; Ranziin,2002;
I{illiamson, 2002; Vaillant,200.l; Scheibe ct n|.,2009). Se sPriiini, in Senere, Pe
abord;rile teoretice centrate pe resurse (resourccs-lta:cd aPProrrr?cs) sau Pe fo(e'?
i Programul viafi rclitlInln $i bntfrit!. Illnroasr (ttlr'ilal lile a ,?,rsrrs ',rl p,".9r,r, ProPus de
Trudel rl ni. (2003) in cadrul unei preSetin pentru pensionare, \'izead oPtimizarea funcfionrrii
conjuBale, sexuale a cuplunlorin virst;, aclionand Preventn'asuPra dificultitilor relalionale si
comunicalionale pe :are le pot intampina imbttr:nind. Aceast; intenentie PsfioeducaHve, de
orientare cognitiv-comFortamentah, cuprinde 12 Fdinle a cate dou; ore PioPuse unor EruPun
mjcl (formate din cel mult patru, cinci cuplun) Si animate de doi hten'enienh (un b;rbat $i o
femeie). Aceste int:lrin nu sunt menite s: trateze dificult:tile relatonale gvsau sexuale deia
exGlente, ci mai mult $ amelioreze relatiile coniugale $i sexuale ale proasPelilor Pensjonari
Tesiat pe aproximati! patruzeci de cuPluri varstnice, a.est Pro&ram Pare Promi!5tor Pentru
mntinerea vie a dorintei sexuale a seniorilor.
: rlrr:il. sunt predisportii psiholoSice .are falorizeaz; dezYoltarea 9i maiunzarea Psiholo8i.; a
indn-izitor, socialmente dezirabile ri valorizatein toaie c!lturile sr in bate ePo.ile, Promolate de
bate religiile ii toale eticile, doriie de F:rinti Pentr! nou'niscl'rlii I)r si conshtuind aPanaiul
COLETTE A6UERRE
(strenghts-based opproaches), servind drept fundament conceptual terapiilor
numite pozitioe (positire thernpies). Acestea din urme mizeazi pe atuurile
indivizilor, pe care le plaseazd irr centrul metodei terapeutice care le este
destinattr, argumentind ce mobilizarea resurselor personale rdmAne, it
fine,
cea mai puternice pirghie de schimbare a arsenalului terapeutic disponibil
(Seligman, 2002).
Aceste terapii ale stdrii de bine se inscriu adesea intr-o perspectivi profi-
lactice, centratl pe preventia primnri (otientate cetre prevenirea apariliei
tulburlrilor), sec!,rdari (orientati citre identificarea precoce a primelor mani_
festiri ale tulburirilor) sau terl,ri,; (orientatA cdtre impiedicarea atraverii
sau reaparitiei tulburerilor, adic; a recidivelor), care contribuie la prezen,a-
rea resurselor. Ele urmtrresc incurajarea n to otltiei, adic,i a aptihrdinii de
a-Fi pu a singur de griji gi de a se salva in caz de necesitate, fird a,utorul
altcuiva (VAn Rillear, 2000). Observem c5 entuziasmul colosal pe care il sus_
cita de catva timp curentul provenit din Ttsihologia pozifizrir (Seligman gi
Csikszentmihalyi, 2000), atat in ri.dul cercet;torilor ii al clinicienilor c6t ;i ai
publicului general, a contribuit in mare misuri la reinnoirea interesului fati
de potenlialititile indivizilor 5i Ia exploatarea lor optime prin intermediul
unor actiuni terapeutice focal:rzate, urmtrrind stimularea s.i/sau mentinerea
dezvolUrii lor psihice.
In cazul persoanelor v6rstnice, este vorba cel mai adesea de interventii
semistructurate (cu o teme de refleclie abordati in Iiecare gedinti), mai curand
scurte (cel mult 20 de tedinte), centrate pe c;utarea de solufii (mai curAnd
decAt de probleme), propuse in mod obipnuit unor mici grupuri de persoane
\.arstnice (avand in medie cinci, zece membri), moderate de doi animatori: un
specialist in sdnetate psihici gi/sau fizici (psiholog, psihiatru, reumatolog etc.)
$i o persoand care a urmat deja programul si care vorbeste despre avantaiele
sale, Este foarte probabil ca factorul de grup sI potenteze eficacitatea acestor
indn,izilor-consideraF e)(emplari sau eroi ai mitologiitor cu carc muritorii aspiri s; se identifice
(Cottraux. 2007).
\ PsiholoSia Nzitiun $tiintt Fi totodar: un derners pra.ric orienrar spre urm:rirea unui dubtu
este o
obiectiv (Seli8man Csikszenimihalyi, 2000). Ea vizeaze in primut rind incuratarea studiutui
fi
ttiintifi. al resurselor psiholo8i.e ii al capac,tiiFtor adapraiive ate rndrlrzilor, concur:rd la
mentinrea $i/sau ameliorarea strrii lor de sin;tate mentat; somatjce, dar a st;.ii lor de
ii Si bine
$i acalit;lii vielii, pentru a-i ajuta s; dzlotre anumrte tatente irsau (altah. Ea incurareaza tr.
claborarea.interueniidor.hnice sus(ephbrle de a optrmua de:rotrarea. pruSrezuj rezilerrti
rr
psdroroSrci a hinletor umane. Esre inreresati de sen;iatea psihica, dai
Si de cea somati(;, at;t a
tinanlor c;t si a adultilor, de dimensiunea comportamonrai; $i de cea co8!iti\.:, de circumstantele
individuale ca fi de necesirata socierau, aceasta in conte\te de studlu tbarte difire (srota,
profesional, familial, medical rrc.)
Tratat de rzilientS asiiata. Rezilienla asistar: in seM.iul unej senectutj frumoase

388 intervenfii, favorizAnd in cadrul siu invilarea prin imitafie'. Animatorii joacl
aici rolul :g[.lor tutori de rezilienld (Cyrulnik, 7999), care resPecta givalorizeazl,
firi candoare sau naivitate, subiectul vArstnic. Au in vedere stabilirea unei
alianfe terapeutice de calitate cu el (bazati pe o incredere reciprocd, de tip
colaborativ etc.), care favorizeazd exprimarea liberului siu arbitru 9i exerci-
tarea Puterii sale decizionale'
Aceste tipuri de misuri par n priori dificil de aplicat atunci cAnd Persoana
vArstnicd este atinsi de demen!6 gi, in consecinfi, lipsiti evident de discerni-
m6nt. Totugi este important si fie ascultati gi si se incerce oblinerea unei
anumite armoniziri cu ea, Pentru a i se ghida alegerile in mod adecvat 9i a.fi
ajutati sd participe, pe cAt posibil, la procesul decizional. Scopul este acela de
a-i permite si r6mAni, pentru cat mai mult timp, un subiect care gandeqte $i
cloregte, in ciuda deficitelor multiple de care este atinsi. De asemenea, uneori
este dezirabili asistarea npnrtindtorilor, pentru ca sarcina care le revine sd nu
fie triitd ca o povard de nesuportat. Aceasta se Poate realiza prin doui mijloa-
ce, primul constand in a-i invila si se menajeze psihologic (acordandu-$i
de exemplu gi/sau fdcand doliul pirintelui varstnic ideal), iar al
'acante,
doilea, in a le oferi sfaturi referitoare la cea mai buni atitudine de adoptat in
'r.ederea intArzierii procesului de denren[d (stimul6nd, de exemplu, capacitS(ile
mnezice ale persoanei vArstnice de care se ocupi)'
Din punct de vedere practic, este important ca persoanelor vArstnice si li
se ofere un mediu nepericulos, pentru a limita riscurile fizice ce pot aplrea
(cideri, dureri etc.) atunci cAnd se deplaseazi2. un cadru de viali cSlduros 9i
sustindtor poate, de altfel, si le ajute sd giseascd in ele insele resursele neci-
sare pentru a se reconstrui dupi un 9oc psihic (vdduvie, sPitalizare etc.).
Indivizii aiingi de demen(i iubesc cu precidere ambianfeie linigtitoare, sti-
mularea delicati, de tipul ceior oferite de spaliile Snoezeletf , dedicate trezirii
r Ne referirn aici la efectul ntodeling, descris de Bandura (2003). I{ai precis, grupul oferi partici-
panlilor posibilitatea de a-qi sen'i-unul altuia drept modele, trecind astfel de la rolul de asistat la
acela de Persoani care asistS'
: pun intr-un mod mai mult sau mai putin crucial gi asupra tipului particular de
Concrei, deplasirile pedestre pot fi facilitate, de exemplu, teghind la menfinerea intr-o stare
buni a trotuarelor ;i soselelor (pentru a limita sursele Potentiale de pericol), construind spalii
agreaL,ile (dotate cu binci 5i toalete publice), ameliorAnd accesibilitatea 9i conlorhrl anumitor
'erzi
clddiri*(dotate cu ascensoare, spalii climatizate, locuri de stafionare rezen'ate persoanelor cu
diTabilit3ii etc.).
r Termenul Snoc:t'lcrr provine din contractarea a doi termeni olandezi, care semriificd a s/orrii
(srrrrfl..L::) si .? ,,rorlii (ioe:clrn). Conceptul de Sroc:cL'rrO s-a niscut in Jirile de Jos in anii 1970, la
i.i1iiti..u doi psihologi. EI consti in stimularea senzafiilor fizice, intr-un spatiu linigtitor, care
reprezinta" un fel de cocon conforiabil. Acl'asti abordare, destinati inilial acompanierii persoane-
1rr cu pr.-bleme rle inva{are si comunicare, se dezlolti din ce in ce mai mult in institut-iile Pentru
COLETTE AGUERRE
celor cinci simfuri (prin muzic5, jocuri de lumind, vibrafie, senza[ii tactile gi
389
olfactive), aceasta intr-o atmosferi de incredere gi destindere (sacks, 2005).
De asemenea, sunt in general apreciate de varstnici reperele spafio-temporale
(folosirea unui calendar, a unui ceas, a unei semiotici adaptate etc.) gi dis-
pozitivele de teleasistenf5'l, care pot oferi o anumiti formd de reasigurare.
Pentru a veni in ajutorul persoanelor varstnice a ciror mobilitate este
redusi $i/sau ale cdror mijloace financiare sunt insuficiente pentru a-gi per-
mite deplasiri, asistenfa psihologici ar trebui sd {ind cont, totodati, de proxi-
mitatea geografici a serviciului oferit. Noile modaliteti de comunicare pe cale
electronici (cutii pogtale virtuale, forumuri pe internet etc.) oferi, din acest
punct de vedere, o alternativi interesantd Ia modalitdfile obignuite de contact,
ceea ce le permite persoanelor varstnice izolate sd apeleze de la distanli la per-
soane cu rol de resurse in caz de necesitate (consultafii psihologice prin intemet,
de exemplu) si, intr-o manieri mai uzuali, sd menlind contactul cu persoanele
dragi in ciuda distanfei fizice gi chiar si-gi lirgeasci reteaua relafionali.
Ajutoarele domestice (servicii la domiciliu) gi tehnice (deschizitor electric de
conserve, perie de pir cu coadd lung6, indlfitor pentru WC, de exemplu) se
dovedesc tot atat de pre{ioase pentru mentinerea autonomiei persoanelor I
v6rstnicg mai ales a celor care suferi de handicapuri fizice, atunci cAnd doresc
s5-gi continue viafa la domiciliu cAt mai mult timp cu putin{d.
in cadrul programelor care au in'edere promovarea unei senectufi sand-
toase, se utilizeazr uneori materiale de lucru pentru ajutarea persoanelor
vArstnice si-qi fixeze atenfia pe tematicile abordate si si memoreze strategiile
de confruntare invSlate (manual de terapie, tabli gcolard etc.). un suport scris
(self help book) poate fi folosit, de altfel, pentru diseminarea unei informa{ii stan-
dardizate in cadrul abordirilor psihoeducative. Acestea sunt destinate infor-
mirii persoanelor varstnice asupra schimbirilor biopsihosociale care au loc
inevitabil odati cu varsta, asupra noilor mize adaptative pe care le implici2,
asupra eventualelor posibiliteti de dezvoltare, in ciuda problemelor care se
persoanele vArstnice care pi-au pierdut autonomia. Este inci pufin folositi in Franta, dar sus:td
un interes tot mai mare.
r Teleasistenfa implici cel mai adesea ca persoanele r,6rstnice se poarie in pemranenli asupra ior
un emifitor conectat la o centrali de receptie, de unde, in cazul unei probleme (cidere, du:ere
etc.), s,i Poati fi imediat contactati profesionigti din domeniul sendt5tii si apeiate serYicii rle
urgenli gi de asistent; (pompieri, spital, medic etc.).
2 Aceste mize nu sunt o necesitate mai importante dec6t in alte perioade ale r-ietii, dar au aderea
o naturi fuirdamental diferitS.
Tratat de rezilienli asistattr r Rezilien!a asistat; in serviciul unei senectu: frumoase
I

redenumit senectute
1," ajutor psihologic oferitin vederea creQterii posibilitAtilor de schimbare (acom-
paniament indreptat spre stimularea capacitdtilot de rezilientd). tre?yr^e
;i carirated uietii, pentru a sublinia ideea
priviti dintr-o perspectivi de viali globalA (OMS, 2O0O).
cE senectutea 391

La nivelul etapelor care jaloneazi in mod clasic programele de promovare In 2002, OMS a promulgat anumite recomandiri pentru
o
a rczilie tei asislate la persoanele varstnice este dezirabil, in primul rind, ca toasi. pe care este bine se Ie amintim-jnainte de a descrie ""r,".rr," "A.,d_
particularitifile
I indivizii, pe mdsuri ce imbitrAnesc, sd con$tientizeze situatiile 9i circum- modalitifilor de asistentd ce decurg din acestea: 1.1 gri.ia
pJntru reducerea
factodlorsomatici de risc susceptibili si creasc; probabilitai"J
stantele care le creeazi din ce in ce mai multe dificulttrti (adici le conferi un a" upuriEi"
mitor boli li adoptarea unei bune.igiene a vietii fizice (alimenta[i! " "r,,.r-
sentiment de neputinte), dar totodati, 9i mai ales, sd realizeze ce lunt intot- echilibrati,
lipsa obilnuintei de a fuma, activitate fizici, complianf;
I deauna pe deplin capabili si deauncurs Pozitiv existentei lor, gratie resurselor ,"rup*,,.a
2) intrelinerea- fa cultEtilor cognitive prin continuarea ;nv;l;.iil
sau competentelor pe care le detin sau le mai Pot incS dobindi. in al doilea ",..y,
a rezolvArii
anumitor probleme, a transmjterii propriei expedente
rand, sunt invitati se-$i exprime sperantele Pe care le au pentru propria li a exersirii abilititilor
sociale gi verbale; 3) invitarea unei bune gestioniri
per-soantr (aiteptiri terapeutice), in privinta posibilititilor de adaPtare ti/sau a stresului, a anxietigii
a conflictelor interpersonale, cultivand cu prectrdere 9i
dezvoltare care le sunt oferite. in aceasti etapi este imPortant, uneori, si fie emolii pozitiYe, pentru
evitarea aparitiei unor stiri depresive qi combaterea
rectificate anumite stereotipuri negative asociate senectutii, dar Si anumite s",.,ii'r.nJri a".ir,-
guritate; {) intretinerea unor rela(ii armonioase cu ceiralgi
idei treiite relativ la natura travaliului psihologic propus gi la rezultatele I ora-actuala, mai multe programe ;i implicare social.i.
" anglo_saxone .ori; ,; uri"gi unul
aiteptate, ltiind c; majoritatea persoanelor varstnice nu sunt ince obignuite sd altrrl dintre aceste obiective. De sau
beneficieze de un ajutor psihologic. intr-o a treia etaP;, va fi incurajattr invd- mulrumisi,prezentim .ate,,u a.1ii',ii';l;:;:,TJ:;j''#i"'1,1:;'3;u' '* ''"'.
larea unor noi moduri de gAndire gi de acliune, garantAnd mentinerea I12003, Institutul Nafional Suedez de Sinitate public;,
su"9ir., ilu .ornirio
conlpetentelor ii a unei stiri optime de bine, dar 9i Preg5tirea Pentru viitor, europeani qi de doisprezece parteneri (printre care qi OMS),
a Iansat proiectul
anticipand solutii realiste la problemele ce pot aperea in contiruare. Hcalthy ngcittgt. Acesta urm;reste promo'area unei
senectuti sdnatoase ra
persoanele cu varsta peste 50 de ani gi preg;tirea
lor pentru a lucu ,n roi mai
activ in societatea noastrj. Obiectivele principale ul" u.""t,11
CAteva exemple de programe care promoveazi culegerea 9i difuzarea cunoltintelor actuale refeiitoare fro,"., ,ur,,
Ia sanatate'ln contextut
rezilienta asistatE la persoanele virstnice imbitr6nirii, emiterea de recomandiri pe baza cirora s;
politice in favoarea persoanelor virstnice, dar
fi"'lrlie a"cizii
in 1995, organiza!ia Motldinla a Siltititil (OMS) ii-a lansat ambiliosul pro-
li facilitarea
practic;. Acliunile intrepinse in cadrul proiectului H..nlthy
p,rn".ii to. in
og.i,,g r" i.,r.ri,
gram Sexcctxle si sitfitate, axat pe elaborarea unor Politici de Preventie care obligatoriu in sfera a zece obiective prioritare, care ou fort
permit asigurarea celei mai bune calitali a vielii, pentru cet mai mult timP 9i ^"'r.,tinirr",
pentru cit mai multe persoane varshice cu Putint:. intr-o manieri indirecte, 1) incurajarea activitili profesionale un timp cit mai indelungat
cu putint;;
este l'orba in acelafi timp de limitarea substantialS a cheltuielilor c! sinAtatea, 2) prelenirea singuritetii li a izolirii;
aflate in crestere, generate partial de ingrijirile medicale oferite din belqug 3) promovarea s;nitilii psihice qi a srarii de bine;
persoanelor \'arstnice. Actiunile desfaiurate de OMS Pentru atingerea acestor {) crearea unor medii securizante ;i stimulative (spatii verzi, climatiza-
ol'iectiYe au cepetat o turnuri decisive pe parcursul anului international te etc.);

dedicat persoarelor virstnice (1999). in acel an, tema Zilei Mondiale a SinitiIii
5). I;udarea virtufilor unei alimentatii pi a unor obignuinfe nutritionale
senAtoase;
a iost Sd rriri.i,i.rr n.lili Pentru 0 i lbitrAni t'mnos,iar directorul general al OMS
a anuntai lansarea unei misc;ri mondiale de refleclie 9i actiune in sPrijinul I O \ rrsrune in Iinrba fran..za
'+'*t' p*'cllrtat:'
a acsrui rrDr des';rcat'i de
rr.;,;i; Po'1te ri Pc site urH'n/ii'rl
a.estui obiecii\'. Pe parcursul anului 2000, programul Sellect te $i sdllitnte aIost ";';;;j;;;;,,ii iil"'"'

COLEIIE AG UERRE Tratatde rezilienl5 asistata t Rezjlien!a asistat: in serviciul unej senertuti
frumo.sF
 I

activitifii fizice; motivafionald). Testati in cazul persoanelor vArstnice din Olanda, aceasti 393
3sz 6) incurajarea
abordare pare si dea rezultate mai bune decAt un simplu aport informafional
7) prevenirea traumatismelor (provocate de cideri,
accidente, maltra-
despre senectute (biblioternpie). Degi acest program nu reuseste si modifice
tiri etc.);
consumului de radical impresia negativi pe care vArstnicii o au asupra existenlei lor, nici si
8) recomandari pentru renuntarea la tutun 9i reducerea
alcool;
imbogifeasci evantaiul modalitililor in care iqi folosesc resursele, el contri-
tratamen- buie Ia dezvoltarea majoritdfii competenfelor gi abilitiqilor considerate nece-
9) evitarea abuzului medicamentos (supraconsum, neresPectarea
interacfiunilor medicamentoase etc.); sare pentru gestionarea cu brio a propriei senectuti.
tului, neluarea in considerare a
adoptirii unor misuri sanitare preventive (vaccinare anti- La rAndul lor, Fernilndez-Ballesteros et nL (2005) au introdus de peste zece
10) stimularea
ani in Spania, Italia qi Anglia, un program intitulat Vital-Agitrg-M@, destinat
gripali, depistaiea anumitor forme de cancer etc.) ;i utilizirii serviciilor
persoanelor vArstnice care doresc si imbdtrAneascd frumos. Aceasti abordare
de ingriiire intr-un mod competent'
multimodali, esenfialmente psihoeducativi, cu o durati globali de 70 de ore,
De altfel, au fost promulgate gase principii fundamentale:
formati din 22 de ;edinfe sdptdmAnale, laudi virtufile unui stil de via!5 I
sindtos pentru sindtatea fizici 9i mentali. Principalul siu obiectiv este de
a) respectarea persoanelor varstnice, intruc6t ele constituie o resursS a stimula seniorii si rimAni activi gi competenfi cAt mai mult timp cu putinfi,
din punct de vedere fizic, intelectual gi social. Astfel, sunt invifate dit.erse
Pentru soci"tate, 9i nu Povard;
o
qi sdnitate Pentru to!i, fEri vreo formi mijloace care si suplineasci deficitele cognitive, mnezice si funcfionale care
b) garantarea accesului la ingrijire
apar odati cu vArsta (strategii de conrpensare a pierderilor) si sunt propuse
de discriminare;
asociate vArstei, dar 9i ameliorarea ima- modalitef de implementare a ceea ce a fost invifat, pentru a perfectiona com-
c) lupta impotriva discrimindrilor
avea despre senectute; petenfele gi abilit5lile nou achiziqionate (strategii de optimiznre a resurselor).
ginii pe care societatea o Poate
mai indelungat a autonomiei persoanelor Acest program, al cirui con{inut este descris pe scurt in tabelul 2, a fost
cl) menfinerea pentru un timp cAt
vArstnice gi a puterii lor iecizionale, din motit'e de demnitate; pAni acum testat cu succes in cazul a 88 de persoane cu vArsta peste 60 de ani
considerare a nevoilor particulare ale anumitor Persoane (Ferndndez-Ballesteros, 2005). Majoritatea persoanelor vArstnice participante
e) luarea in
sunt de pirere ci memoria li s-a imbundtdfit in mod evident, ci iEi gestioneazd
l'Arstnice;
mai eficient existenfa, ci au inceput si aprecieze mai mult viafa, ci au o ima-
f)prevenirea(pecAtsepoate'..),maidegrabidecitl,indecarea.
gine imbunitdliti despre betranetea lor gi c5, in general, resimt mai multi
conform steverink ef n/. (2005), persoanele r-arstnice pot fi ajutate in primul plicere si o stare de bine mai durabili. Autorii acestui program au remarcat
mai ales pe termen scurt o reluare vizibild a activitifii (la toate nir.elurile) gi
rAndsS-9imenlindstareadebine,aclionAndinprincipalpegaseniveluri:
adesea reduse; 2) oferindu-le o adoptarea unei mai bune igiene alimentare. in schimb, efectele pozitive ale
1.) intirindu-le sentimentele de autoeficienli,
3) incurajAndu-le si ia inifiative; 4) incu- programului asupra sdnitifii nu apar imediat (fiind necesare gase luni pentru
,ririr.,e pozitivi asupra existenfei;
Iirgindu-le repertoriul de observarea schimbdrilor semnificative) gi sunt mai pu{in spectaculoase 1a
rajAnd angajarea loiin activit6li gratificante; 5)
a face fald situa{iilor' stresante gi persoanele vArstnice din azilurile de betrani (avAnd, firi indoialS, mai puline
stiategii de adaptare disponibile Pentru
multifunclionale (precum sprijinul posibilitili de control decAt cele neinstitufionalizate).
6) incitandu_le sd mizeze pe resurse
fost elaborat un multimodal de in Franfa, Philippe Bas, ministru delegat al securiti[ii sociale, persoanelor
social). Pebaza acestor principii, a Program
Progrnnmre)- Acesta mizeazi vArstnice, persoanelor cu handicap gi familiei, anuntatin 2005 implementarea
promovare a stdrii de bine (Grorringen Interuentiort
a

a) o buni stare de sinitate generali (prin unui plan de ac{iune care si le ofere proaspefilor pensionari posibilitatea de a
pe utilizarea optimi a cinci resurse:
de viald, al unui tratament adaptat al durerilor imbdtrAni in condilii bune. Este vorba de planul nafional Biett i'ieillir (infuntri-
intermediul unei bune igiene
mediului etc.); b) activitili fizice 9i mentale plicute rtire frunroosd). Acest proiect dovedegte o congtientizare crescuti si salutari
fizice, alunei securiziri a
din partea institu(iilor publice franceze a provocdrilor ridicate de imbitrAnirea
gi stimulative; c) trei tipuri de spriiin (sustinere afectivi, a respectului 9i

Tratat de rezilienll asistatl r Rezilienla asistatE in serviciul unei senectu!i frumoase

COLETTE AGUERRE
 demograficd. in armonie cu ploiectele vecinilor nogtri europeni Ei cu direc- 11. 3 Ameli or ali-1.!i fi emot in
tivele generale ale OMS, obiectivul central al programului Bien vieillir esle 15. 2 E xt)rhn a! i-t'd ct ea lirit at e a
acela de a dezvolta acfiuni preventive pentru limitarea complicatiilor bolilor
16. 3 Sex alitale: dincolo.le g?niloliIate
cronice (hipertensiune, tulbur;ri senzoriale, ale mersului, ale echilibrului
2 Aneliolnti ld relaliile cu fanilia ri cu cei alropiati
etc.), de a incuraja adoptarea unor comportamente benefice sinititii (activitate
fizicd, alimentafie echilibratA etc.) $i de a ameliora semnificativ calitatea vietii'
18. 2 5i ceilalti a neooie de dutnnearoastrd

persoanelor varstnice, oferinduJe in special un mediu de viafi agreabil gi 19. 2 Anlrenali-L'n cteietul pentr a prcI,eni ilegraddrile imbdtrinirii

roluri sociale gratificante. Preconizeaze, de asemenea, desfAiurarea pe o sca!; 20. Moarlea.face de asenletea patte din liatd
mai largl a evaluirilor medicale gerontologice, in vederea identificirii pre- 21. 2 inlel4tcine Siinudtnre pe lot parctnsli detii
coce a factorilor de risc ai dependenteil. Se recomande, de altfel, deschiderea 22. Re.umnt, co clu.ie i tull are
unor birouri unice pentru centralizarea unor informalii sulceptibile sA inte-
reseze Persoanele varstnice (lista azilurilo! pentru senio , de exemplu), aceasta
pentru a le simplifica demersurile administr.rtive ti a Ie facilita accesul la Alte mijloace complementare de promovare
anumite servicii. a rezilienlei asistate la persoanele virstnice
Tabelul 2. Descrierea celor 22 de Eedinle ale programului Yital Agin8-M@ Ca lucrurile si fie cAt mai clare, prezentim mai jos trei mari grupe de
(dupe Femiindez-Ballesteros e, nl., 2005i lrrdus de Colette ASuerre) interventii clinice, care se deoselresc in funclie de importanta relativtr acordatd
trecutului, viitorului sau prezentului indivizilor v6rstnici.
Numirul Durata
tedintelor ledinlelor Continutul iedinlelor
(oic)
A trage inv5lSminte prelioase din propriul trecut
1. Prczentnrea genenld a prcsrnnt ui
2 A inb nl r ini ft u tnos ke ifi t tirut d a c as t a )
s e ? A face o retrospectivl a vietii pentru a trage
Inter'1et l: n flalt t,liilot tb dr un;fift invSl5minte prelioase din trecut
l 2 Despre inryrlanla sentiktd,i.rhti dc ca tpelc,tlll
Retrospectiva vietii conste in revizitarea propriei autobiografii in vederea
l. AuIarespo sobiliInte si arli0r.'i;,od,i/ire
pldfit
favorizirii unei integriri a expe enlelor de viatE trecute si actuale, fird regret
6. A te ocupa de tine cu
sau amir;ciune (Butler, 1974). Mai exact, este vorba de o reconsiderare a
7_ NIlI/ilic fi snnrinl.
istoriei personale, zibovind mai curind asupra evenimentelor fericite, decat
!'i, txir'lc cr.,l:iiirlxir:i.
asupra celor dificile. Subliniind realiz;rile trecute, acest tip de abordare faci-
9. Vir t u lile gatdir ii pozitit.
liteaze acceptarea egecurilor personale gi le relativizeaz; impactul. Totodate,
10. l A a.,ea Rtiil de prcptill co4j
genereazi un sentiment de autoeficienti care incurajeazi rezolvarea proble-
11. 2 Aclil'ilili pl1c k ti state t:ire melor $i stimuleazi urmirirea unor obiective care dau un sens existentei.
11. A face faln stuesullti A ajuta persoanele varstnice sA intocmeasce un bilant constructiv al propriei
13. 2 Deteniti extert h1 L)t.optiil. in i,/.,,,. ,r,r..i.c existente, prin intermediul unei abordiri narative, se prezinte in aceasti
privin{i ca o modalitate de a le dezvolta rezilietlt0.
i Din aceastiperspectivi p parcursul ultimilor treizecide ani. doua case de pensii complementare,
lsir. Si,4r..,au deschisin Franta opt.ntre care p mes. astri.1000 de vizitalori pe an pentru
in cazul persoanelor varstnice, doui forme de retrospective ale vie{ii ar fi
efectuarea evalu;rilor prerentive de s:nataF, atat sub aspe.r mdical, c;t Si psrholo8i.. cu precidere de promovat (Cappeliez et al., 2007): retrospectiva de viatA

COLETTE A6UERRE Tratat de rerilintl .sirlatl r Rezilienfa asistati in serviciul unei senect!li frumoase
 integratiod gi retrospectiva de vial| instrutnentali. Forma integratiod implici
o reevaluare pozitivi a evenimentelor de viafd trecute, in toate domeniile gi
pe fundalul intregii viefi. Ea favorizeazl acceptarea inconvenientelor, apro-
pierea intre idealurile lor gi realitate, congtientizarea prezenfei procesului de
dezvoltare de-a lungul intregii viefi gi construirea unui sens al propriei
existente. Retrospectiva de viafi instrumentald se centreazi mai mult asupra
amintirii episoadelor in care au fost rezolvate probleme. Implici.amintirea
felului in care au fost abordate anumite situa(ii dificile gi apoi solufionat'e.
Astfel, permite dedramatizarea egecurilor, reevaluarea pozitivl a propriilor
capacitifi de gestionare a intorsiturilor importante ale t,ietii, recunoagterea
eficienfei solufiilor testate gi pistrarea unor planuri judicioase de acfiune
pentru atingerea obiectivelor dorite. Aceste doui tipuri de rememorare ajuti
astfel persoanele vArstnice sa geseasce in ele, prin ele insele, solulii adaptate
problemelor pe care le au.
A ierta
Vaillant (2004) ne asiguri ci persoanele care doresc si imbitrAneasci
frumos ar fi mai cAgtigate dacd s-ar preocgpia mai mult de capacitatea lor de
a ierta, decAt de nivelul de colesteroMertarea poate fi, intr-adevir, infeleasi
ca un judicios procedeu salutar pentru a face fa[i adversitilii. Este vorba, mai
exact, conform Enright et aI. (2001, Mufroz Sastre ef al., 2009), de un proces
interindividual gi relativ complex, prin care un individ agresat de un altul
(care are un comportament nedrept fafd de el) alege si renun{e la resentimentul
fa[5 de acesta din urmi, mai degrabi decAt si se rizbune.
Trebuie constatat ci iertarea ajuti adesea la intreruperea propriei suferinfe
psihologice, ajung6ndu-se la emofii pozitive fali de persoana care ne-a rdnit
(precum empatia, compasiunea, bunivoinfa gi iubirea). Iertarea implici, altfel
spus, o schimbare a atitudinii fali de realitate, sursi a unei transformiri de
sine pozitive. Menfionim ci iertarea nu inseamnd negarea existenlei unui
prejudiciu suferit sau, mai mult, lipsa de discernimAnt in ceea ce privegte
situafia suportate. Iertarea autentici nu implici in mod necesar si obliga(ia de
a se impica cu agresorul, de a-l scuza sau de a-l scuti de consecintele faptelor
comise. Nu sunt obligatorii nici convingerile religioase, deqi iertarea este incura-
jati de toate marile religii (cregtinism, mahomedanism, hinduism, budism).
COLETTE AGUERRE
Anticiparea pozitivl a viitorului, 3s7 I
astfelincit sE fie a;teptat cu mai mult5 senin;tate
ouwehand et al. (2007) subliniazd necesitatea adoptdrii unei adaptiri
odati cu v6rsta, inaintea apari$iei unor evenimente perturbatoare,
pronctitte I
mai degrabi decat recurge exclusiv la o modalitate reactittd de a face fa!i, cu
a
scop esenfialmente defensivt. No[iunea de nilnptare proactiad, inilial propusi
de Aspinwall gi raylor in 1997, se referd la un ansamblu de acfiuni strategice
I
(fixarea obiectivelor, planificarea acfiunilor pentru atingerea lor, autointiriri
pozitive etc.), permifand anticiparea situa[iilor adverse intr-o modalitate
constructivi. Acestea sunt percepute atunci ca provociri, 9i nu ca ameninfiri,
ca surse de stimulare gi de dezvoltare, gi nu ca potenfiali factori de risc.
ActivitSfile viefii cotidiene pot, de exemplu, si apard ca oportunitili de dez-
voltare atunci cand sunt percepute ca niqte provociri de depigit, pentru
afirmarea propriei independen[e 9i autonomii.
o atitudine proactiud participi la alimentarea unui sentiment de reuqiti
personali qi de satisfacfie in ceea ce privegte viafa, mai curand decat sE ate-
nueze suferinfa psihologici gi/sau fizicd. Ea contribuie, totodati, la identifi-
carea precoce a semnelor care anunti o probabili deteriorare a stirii de
s5nitate (fizici gi/sau mentali) qi joaci ulterior un rol motor capital atunci
cand trebuie implementate rapid misuri pentru protejarea sa. in contextul
unei reeduciri fizice, ulterioari fixirii unei proteze articulare, atitudinea
pronctizrd favorizeazd in cazul varstnicilor o recuperare mai rapidi a capaci-
tElilor lor func{ionale (Greenglass et a\.,2005).
Atunci cand aceasti competente proactivi lipseste, asisten{a psihologicd
poate contribui la crearea unei perspecti\re pozitive gi mai constructive
asupra viitorului (Greenglass et n|.,2006).ln acest sens, o echipi din eu6bec
a pus la punct un program de intervenlie intitulat ,,Administrnrea scopurilor
personnle", care are drept obiectiv stimularea persoanelor si aleagd, s6 plani-
fice ;i sd urmireasci un scop personal important, concret gi semnificatir,.
Este vorba de o intervenlie de grup (reunind intre cinci gi Eapte persoane),
care se desfigoard pe parcursul a 10-i2 sdptdmani gi este animatd de o
persoani abilitatd2. Avantajele sale asupra stdrii de bine au fost remarcate mai
ales la proaspefii pensionari (Dub6 ef a\.,2007). si menfiondm ci acest tip de
asisten{i face astdzi tot mai mult parte integrantd din programele de pregdtire
t lr{en$onim ci este'orba de tipul de adaptare cel mai des studiat de citre cercetitori.
1 Ghidul nninntorllrt poate fi obtinut de la Laboraiorul de gerontologie al Universitifii din
eudbec,
Trois-RiviEres, C. P. 500, Trois-Rilidres, Qu6bec, C9A 5H7.
Tratat de rezilienttr asistatr r Rezilienta asistatl in serviciul u nei senectufi frumoase
rI
I

I
pentru senectute deja existente, precum in special cel propus de Bodb el al. A medita 3ss
(2006,2007) in Jirile de Jos'.
Potrivit lui Kabat-Zinn (1990),
o modalitate de a cultiva acceptarea, care nu
poate da gre$, este dezvoltarea unei depline congtiin{e a ntonrentului prcztrrt,

I
A te ancora in prezenLpentru a-l aprecia mai bine
A accepta
Pentru Hayes gi Smith (2005), acceptarea necondilionatd a realitdfii, oricAt
t de duri ar fi ea, este o alternativi preferabilS evitirii experienfelor negative,
un prim pas obligatoriu pentru inifierea unui proces de schimbare care.si
genereze mai pufind suferinfi psihici. Conform acestei perspective, acceptarea
I nu constd in negarea existenfei dificultifilor care apar gi/sau in renunfarea la
gestionarea lor. Este vorba, dimpotrivi, de a conEtientiza natura lor, factorii
prin intermediul unei practici meditative adaptate, invitand la indreptarea
atentiei, intr-o manieri intenfionati gi detagati, spre experienfa care se des-
fSgoari moment dupi moment, fie ea negativi sau pozitivi. Aceasti tehnici,
mai cunoscuti sub numele de abordarea mindfulness (meditagie concentrat.l),
incuraieazi contactul direct cu realitatea, mai degrabd decat prin intermc,diul
reprezentirilor sale. Poate fi vorba ..le a-;i menfine atentia, intr-o moclalitate
detaqati, asupra gAndurilor, emofiilor gi senza(iilor sale fizice, ablinind,,r_se
totodati de a emite judecS|i, pentru a fine la distanfd emofiile prea durenrase.
Aceasti abordare contemplativd se prezinti in plus ca un preambul al

ll
I

care Ie intrefin gi consecin]ele pe care le au, pentru a nu le transforma in pro- acliunii, intrucAt contribuie la realizarea unor alegeri strategice neingriclite,
bleme importante. Examinarea minufioasd a ceea ce se petrece permite obser- de mecanismele fobice de evitare. Conform McBee (2008), medita{ia con-
varea veritabilelor mize ale situafiei gi, in acelagi timp, gisirea unor noi centrati ajuti indivizii r,6rstnici si-gi perceapi cu mai multi seniniitate
modalitifi de a le gestiona, de data aceasta constructive. Din punct de vedere betranetea, ferindu-i mai ales de expunerea la recideri depresive ti/sau efi_
motivafional, inseamni a tinde spre un mod de viafi care rispunde mai
I cientizandu-le controlul asupra durerilor fizice cronice. Ea ar contribui, in
curAnd aspiraliilor noastre existenfiale, decAt refuzului orb al suferinfei.
acelagi timp, la indulcirea suferinlei nytnrlirrdtorilor care trebuie si se ocupe
Reversul pozitiv al acceptirii este o implicare activi in acfiuni conforme cu
zilnic de o persoani vArstnicd cu demenfi.
valorile existenfiale de care suntem atagafi. Si lutrm exemplul unui individ
I care suferi de dureri cronice. O preocupare firi limite fafi de durerile sale
cronice poate contribui in mod paradoxal la exacerbarea lor, conferindu-le o
importanti exagerati. Pornind de la aceasti constatare (chiar dacd pape A trii experienle optime
paradoxal), acceptarea durerii fizice va insemna incetarea depunerii unor ci
starea de bine nu rezidi nici in confortul material, nici in
I eforluri colosale pentru a incerca controlarea ei, iar ea nu-i va mai conduce
Constatand
succes, ci a realiza activitifi personale liber alese gi indreptate
in capacitatea de
existenfa ascunzAnd aspectele sale cele mai pldcute. Aceasti congtientizare a
spre realizarea unui scop personal, Csikszentmihalyi (2004) s-a interesat de
propriilor limite se poate dovedi dureroasd dacd determini sentimente intense
binefacerile experienlelor optime (llow exlterience) asupra sinititii fizice ;i psihice
I de neputinli. De asemenea, este adecvati asocierea sa cu un bilan! pozitiv al
a indivizilor. Nu este vorba de simple experien{e hedoniste, ci mai curirnd de
resurselor personale, pentru a incuraja la subiecfii vArstnici procesul de accep-
experienfe generatoare ale unei stiri psihologice apropiate de fericire. Aceste
tare a pierderilor induse de imbitrAnire (Ranzijn giLuszcz, 1999).
experienfe se caracterizeazi printr-un sentiment de fluiditate mentald qi de
I intensi concentrare asupra unor sarcini care mobilizeazd un mare numir de
competente gi constituie provociri surmontabile pentru individ. Ele se pro_
duc atunci cAnd acesta din urmi are in vedere un obiectiv precis, care nece-
I siti o coresponden[i stransi intre abilitdlile sale gi exigenfele unei sarcini gi
r Programul lor intitulat ln nnticipatiotr of the golden yenrs (Anticipintl anii de aur), se adreseazi obtine imediat un efect care-l informeazi despre eficien!a ac[iunii specifice
persomelor cu vArste cuprinse intre 50 9i 75 de ani. desf6gurate.

I
COTETTE AGUEP.RE Tratat de rezilieniI asistati r Rezilien!a asistat; in serviciul ur-r ..r ecru\ifrur,.z.e

t

4OO Aceste tentative de ajustare la ni;te exigenle adaptative, liber consimgite
ne amintesc in linii mari acfiunile strategice preconizate riguros in studiile
in
care se ocupd de imbdtrAnirea frumoasd (exercitarea propriilor competen{e
I'ederea dezvoltdrii qi perfecfionirii lor, elaborarea unor proiecte semnifica-
tit-e la nivel personal, stabilirea unui plan de acfiune;i autoincurajarea pentru
a-9i atinge obiectivele etc.). La virstnici, poate fi mai ales vorba de o modalitate
abili de generare a emoliilor pozitive, adicl de a pune temPorar intre pa-
r.lnteze o suferin[i psihici gi/sau fizici (Csikszentmihalf i, 2004).
Concluzie
Odata cu mirirea considerabili a speran[ei de viafi in lirile occidentale,
a imbetrani sinltos a devenit o provocare importantd, care impune necesitatea
unei politici globale de prevenlie avAnd drept scop Plomovarea unei inrbd-
tr,iriri frrmroase. A intruni condigiile unei imbetraniri de calitate implici adesea
luarea unor inigiative psihologice vizind mobilizarea qi stimularea capaci-
t.ifilor de rezilienli ale persoanelor virstnice, ajutAndu-le sE identifice, sd
multiplice 9i si exploateze mai bine propriul potenlial adaptativ-
Introducerea conceptului euristic de.rezilienld asistati se dovedegte a fi
prelioase pentru ghidarea acestui gen de demers clinic in funclie de anumite
I.rincipii directoare (vezi Ionescu giJourdan-lonescu,2006, pentru o Prezentare
detaliati a acestui concept). Ea intervine amintind ci acompaniamentul
psihologic propus trebuie sd men{ini cu orice pret autonomia indivizilor gi si
respecte in mod fundamental propensiunea lor naturalS citre autodeter-
minare. Importan(a acestui gen de considera{ii se dezviluie pe deplin atunci
ca:rd se stie ci traiectoria de dezvoltare a indivizilor care irlainteazi in vArstd
este profilatd, cel pufin parfial, de obiective liber stabilite gi de alegeri stra-
tegice temeinic gAndite, efectuate in amontele (adaptare proncf iud) sau in avalul
(adaptare renctita) unor situalii perturbatoare. Ea poate fi supusd, de asemenea,
cel pufin parfial, unei atitudini deliberate de deschidere fa!i de experien[a
Lrrezenta, propice unei acceptiri
constructive a iiscurilor existenlei (strategie
cu situatia, putAnd, de exemplu, lua forma unei iertiri).
cle acomodare
Exprimarea reflecliilor noastre clinice prin intermediul unor principii
yalorizate de Ttsihologin Ttoz.itit'i ne inl'itE, in plus, si privim intr-un mod hotd-
rat optimist imbitrAnirea, elogiind intenlionat poten[ialitilile indivizilor
r-irstnici, legitima lor clutare a mai binelui, nevoia lor naturalS de a fi utili,
cle a trii in simbiozi cu ei in9i9i gi in armonie cu ceilalli, si chiar de a atinge
COLETTE ICUERRE
o formi de maturizare sau de gerotranscendenlat, ajungAnd si se inalge in plan 40I
psihologic qi spiritual.
Activitatea de prevenfie in acest domeniu rdmAne, orice ar fi, o intreprin-
dere dificili gi de lungi durati, care, in mod ideal, ar trebui realizati precoce
pentru ca roadele sale si fie trainice (dupi cum subliniazi gtiinfific Friedrich,
2003), implicAnd puternic participarea (pro)activi a seniorilor, eventual sub
supravegherea unei asistenfe psihologice. Pe de alti parte, luarea in conside-
rare a particularitifilor individuale ale persoanelor care inainteazi in vArst5
(resurse exploatabile, obiective indrizne{e, deschidere citre schimbarea ime-
diat5, prioriti[i Ei valori existenfiale etc.), dar gi a diferitelor adversiti[i care le
jaloneazi drumul evolutiv specific (pensionare, vdduvie, aparifia dependenfei
etc.) ni se pare esen{iali, pentru a personaliza qi mai mult serviciile care le
sunt destinate gi a le recentra asupra anumitor problematici foarte probabil si
apari (cideri, pierderea autonomiei, singuritate gi izolare, cle exemplu).
Dupi opinia noastre, o atentie deosebitd ar trebui acordatd populaliei
feminine care imbitrAnepte (suprareprezentati numeric, mai longevivd dec6t
cea masculin6, avAnd in general o stare financiard mai pulin buni etc.) gi
persoanelor trecute de 80 de ani, mai ales acelora care sunt grav bolnave
qi/sau care 9i-au pierdut autonomia, care-gi revendici dreptul de a muri cu
demnitate2 qi uneori solicitd ajutor pentru a-Ei pune capdt zilelor. Ne referim
aici la aspectele morale 5i filosofice ale problemelor legalizdrii eutanasiei sau
suicidului asistat medica13, care ne inviti si ne punem intrebiri despre limitele
rezilien[ei osistnte. Din punct de vedere etic, este oportun, intr-ader,5r, si ne
gAndim dacd suicidul asistat ;i eutanasia sunt acfiuni violente bine-venite,
Termen imprumutat de la Tomstam (1997).
Ne referim aici la persoanele in vArstd care igi doresc cu ardoare si inkerupi un tratament,
paliativ sau vital, relativ impoviritor ;i constrAngdtor (hemodializi sau chimioterapie de
exemplu), in ciuda riscului letal implicat.
Olanda este primrrl stat europem care a legalizat suicidul asistat gi eutanasia, in condifii foarte
stricte li Precise. In Statele Unite, statul Oregon, s-a votat h data de 8 noiembrie 7991Death -a'ith
Dignity Act, care autorizeaze suicidul asistat medical. ln Elvetia, ajutarea unei persoane de a muri
este consideratr o infracgiune, ,,in afara situaliei in care gestul este altruist qi firi mobil egoist".
Cererea de suicid asistat medical este consideratl ,,valabili" daci sunt intrunite cinci condifii:
1) existenla unei boli incurabile gi 2) suferin!e insuportabile, 3) prognostic fatal sau evolutie citre
o invaliditate definitivi ;i ireversibilS, -1) persoana are discemimint 9i 5) dorinla de a-qi pune
capit vielii a fost afirmate in mai multe rAndui. RezumAnd, suicidul asistat este legal in Eh.e[ia
atunci cind se reduce la o complicitate pasive, la care persoana consimte intn: totul. Au fost
formulate obieclii importmte impotriva suicidului asistat. Trebuie mai ales subiiniat ci trecerea
la actul suicidar rdmine m gest de disperare, ceea ce repune pargial in disculie capacitatea de
a lua decizii libere ;i avizate. Poate fi regretatd, de asemenea, o formi de banalizare a morlii
Provocate, Promovarea unei societiti individualiste in care drepturile subiectile ale individului
au prioritate in fala legSturilor solidarititii colective.
Tratat de rezilien!5 asistatl r Rezilien!a asistati in serviciul unei senectufi frumoase
 I
lr
mai rezonabile decAt aceea de a prelungi o vialA lipsitS de sens ih ochii
I persoanei care o triiiegte, aceasta in anumite situalii foarte clar delimitate
(existenta unei boli incurabile Ia o vArsti deosebit de inaintati, de exemplu).
Totuli, tentatia de a accepta toate formele de asistenti in virtritea avan-
taielor lo! psihologice cere o reflecfie mai aprofundati. Si luam, de exemplu,
I serviciile de ,r,rtol sexual direct, ala cum sunt numite pudic, care sunt oferite
deja de douizeci de ani in Statele Unite gi in Europa de Nord, dar, de asemenea,
ii in alte liri europene (Olanda, Germania, Eh.elia etc.) persoanelor cu grave
I handicapuri fizice li/sau mentale, adesea lipsite de contacte afective $i
nesatisf;cute sexual. Aceastd prestatie, decontati de casele de asiguriri in
anumite firi (cu prec;dere cele scandinave), conste in acdrdarea de seryicii
Ir erotice (jocuri senzuale, inAngAieri, masaje, tandrete, uneori masturbare etc.)
pentru satisfacerea nevoilor carnale ale persoanelor care prezinttr o stare de
s;nitate precari. Aceastl form.i de asistenti este controversati in prezent,
deoarece ridic; probleme spinoase. Este moralA promovarea unei sexualiUtr
I
tarifate? Poate fi disociatd sexualitatea de sentimente? Cind este vorba de
dorinlS sexuali? Este datoria societefii sa asigure satislacerea sexuali qi chiar
fericirea acestor conceteleni? Etc.
in concluzie, in ciuda axiomei potrivit cireia indivizii trebuie sA remeni
principalii comanditari ai propriei existente, trebuie recunoscut ci respunsu-
rile societeli sunt uneori tot atat de bine-venite pentru transformarea spaimei
Ior de a imbetrani intr-o ocazie de a se realiza. La acest nivel, guvernele au de
iucat un rol politic capital, ajutAnd persoanele varstnice si-li conqtientizeze
atuurile, acordandu-le locul pe care il merite in societate, incuraiandu-le s;
adopte un stil de viati mai sdnetos, stimulandule si rdmini active cat mai
mult timp cu putinti, facilitand accesul la noi cunoltinte pi oferinduJe, in
genere, oportunititi de cregtere li de dezvoltare psihologicd capabile sa con-
iere o mai mare savoare existengei lor. in acelagi timp, mizim pe o mai buni
coordonare intle cercet5rile fundamentale ii aplica.tiile clinice cirora le dau
na9tere, pentru ca petsoanele r'6rstnice se rAmanA un timp cat nai indelungat
actorii propriei existente, imbdtraniri
$i morli.
Bibliografie
-\guerre C. (2001), Quels sont les facteurs psychologiques garants d,un l'ieillesse
rdussie?, Prrii.i,rcs psvchologiq,s, vol. 1, p. 1S-2;.
-{guerre C. (200-l), Le vjeillissement rdussi: une forme de resilience i l,ege avansd?, rn
A. Lejeune, ll.r1liss.r,.nl cl /..-ilier.e, Ilarsilia, Solal, p. 17-67.
COLETT' IGUERRE
Antonovsty A. (1985), The sense oI cr.:herence as a determinant of health, in l.D.
Matarazzo, S.M. Weiss, J.A. Herd, N.E. Miller li S. Weiss (coord.), Behaoiolal fualth:
a ha dbook of health enhance E t Ntd ilisease preoentior, New york, john Wilev &
Sons, p. 114-129.
Aspinwall L.G. Fi Taylor S.E. (1997), A stich in time: self-regulation and proactiYe
copi^E, Psychologic1l Bulletin, .vol. 121, p.417-.1'36.
Baltes P.B. (1987), Theoretical propositions of life-span developmental psychology: on
the dynamics between gror\'th and decline, Dei'elopmentnl pslriology, vol. 23, nr. 5,
p.617-626.
Baltes P.B. qi Baltes M.M. (1990), Psychological perspectives on succcssful aging: the
model of selective optimization t{ith compensation, in P.B. Baltes ii M.M. Baltes
(coord.), Suc.essrr, agil,g: perspectioes ftonr the behaoioral scirrx.cs, Cambridge,
Unrversity Press, p. 1-3.1.
Baltes P.B. $i Staudinger U.lvl. (2000), Wisdom: a metaheuristic (pratmatic) to
orchestrate mind and vertue to\Lard excellence, A, ericnn Pslchologisl, vol.
-15,
p.122-136.
Bandura A. (2003), Auto-e.fficaciti, Paris, De Boeck.
Br'rkman L.F. Si Syme S.L. (1979), Socinl netrl ork3, host resist.lncc and mortalit),: .r
nine 1,ear follow-up of Alameda County residents, Art.ri./r,r /ottrnal of EpiduriLttrtsy,
\,o1. 109, p. 186-20.1.
Bode C., de Ridder D.T.D. qi Bensing, J.M. (2006), Preparing for agjng: developnrent,
feasibility and preliminarv results of an educational program fo! midljfe and older
based on proactive coping theory, Pntiefit Educatio n,td Cou seling, vol. 61,
p.272-278.
Kuijer R.G. ii Bensing
Bode C., de Ridder D.T.D., J.\.1. (2007), Effecrs of an intervention
promoting proacti\.e coping conpetencies in middle and late adulthood, Ii,l
Cerc,|lologist, v ol. 47, p. 42-51.
Brandsch;dter J. $i Rothermund K. (2002), The life-course dynamics of goal pursuit
and goal adjustment: a trso-process framerr_ork, Deteloltnetrtal Rei'ie-a,, yol. 22,
p. 117-150.
Butler R.N. (1974), Successful aging and the role of life review, laurnal of A rcrici
Geriatric Soiiety, vol.22, 2, 529-535.
^r.
Cappeliez Ph. $i Aguerre C. (2006), La compdtence et la rdsilience ) l'age adulte avancd,
inC. Chasseigne, Sfrass, sa,rld, sociell, vol.3, Reims, Presses Universitaires, p.93-117.
Cappeliez Ph., Rivarda V. 9i Guindon S. (2007), Functions des r6miniscences ) l,ige
adulte avanc6: proposition d'un moddle th6orique avec ses applications cliniques,
Rel'ue.uropie ne de l,sychologie aplliquie, vol.57, nr.3, p. 151-156.
Carstensen L.L. (1992), Social and emotional patterns in adulthood: support for socjo_
emotional selectivitv theoD', Ps.y.rology nrld,-1ri,rs, vol. Z p. 331-338.
Cerrato l.M. Si Fernindez de Troc6niz lr{.L (199S), Successful aBing: but w.h},don,t rhe
elderly get more depressed? Psv./7o/osy i,r S|.1in, \'al.2, p-2712.
Tratat de rezilienti asistati r Rezilienla asisiat: in servjciul ! rj sene(tLtifrum.;::
 -l
Colerick E.J. (1985), Stamina in later life, Social Scicnce and Medicine, vol. 27, HillR.D. {2008), seten strategies for positiae aging: strategies to promote u,ell-being in old
p.997-1006. age, New York, W.W. Norton & Company.
Cottraux t. (2007), Laforce aaec soi: pour une psychologie ltotitil,e, Paris, Odile Jacob. Hobfoll s.E. (2002), social and psychological resources and adaptation, Reuiew Genernl
(L999), Un men:eilleux nnlheur, Paris, Odile Jacob' of Psychology, vol. 5, p. 3A7-324.
Cyrulnik B
Csikszentmihalyi M. (2004), Via\e: la psychologie du bonheur, Paris, Robert Laffont. Ionescu S. 9i Jourdan-Ionescu C. (2006), La psychopathologie comme processus:
Dubd M., Lapierre S., Bouffard L. 9i Alain I'I. (2007), Impact of a personal goals ma-, vuln6rabilit6 et r6silience, in s. Ionescu gi A. Blanchet (coord.), psychologie clinique I
nagement program on the subjective rvell-being of voung retirees, Reoue europienne et psychopathologie, Paris, PUF.
tte psychologie nppli quie, v ol. 57, nr. 3, p. 183-192- lette A.M. et al. (1.999), Exercise - It's never too late: the Strong-for-Life program,
Enright R.D.. Mullet E. 9i Fitzgibbons R.P. (2001), Le pardon comme mode de rdgulation Aniericnn lournal of Public Health, p.89, nr. 1, p.66-72.
tt cognitiae, vol. '1,"1,,
nr. Jopp D. 9i smith ]. (2006), Resources and life-management strategies as determinants
I
dmotionnelle, Journal de thirnltie comPorternentalt 4,
p. 123-13s. of successful aging: on the protective effect of selection, optimization and Com-
Fava G.A. (1999), Well-being therapy: conceptual and technical issues, Psychothernpy pensation, Psychology and Aging, vol. 21, nr.2, p.25Z-265.
and P sy chosonnt ics, v o1. 68, p. 77 7-179 Kabat-Zinn j. (1990), Full cntastrophe liuing: usitrg the uisdom of your body and nrind to
face
Fava G.A. 9i Ruini C. (2003), Development and characteristics of a rvell-being enhancing stress, pait and illness, New York, Dell.

psychotherapeutic strategy: u'ell-being theraPy, Jo:i't:al of Btlnz,iornl Tlrcrapy and
Experinrcntal Psychology, vol' 34, p. 45-63.
Ferndndez-Ballesteros R. (2005), Evaluation of a ,,\rital Aging-\{": a ps1'chosocial
program for promoting optimal aging, Euro|tenn Psychologist, vol. 70, nr.2,
p. 1-16-156.
Fern6ndez-Ballesteros R., Caprara M.G. qi Garcia L.F. (1005), \'ivir con vitalidad-M@:
an european multimedia ptog.r*, Psrlchologv in Sp,iitl, r'ol. 9, p. 1-12.
Freund A.\{. qi Baltes P.B. (1996), Selectitte optini:ntiot;t'tih contpensation ns a strategy of
life-mangenrent: Prediction of subjectiz,e irtdicators o,f -.rtccess-Frtl ngirrg, manuscris
nepublicat, Max Planck Institute for Human Developnent and Education, Berlin.
Friedrich D. (2003), Personal and societal interrention strategies for successful ageing,
Ageing lnternntionnl, vol. 28, nr. 7, p. 3-36.
Fries J.F. (1989), Agirrg -"('ell, New York, Addison-1\'esler'.
Goulet L.R. gi Baltes P.B. (coord-) (7970), Li.fc-s1tntt dtr;llitnrciltnl Ttsyclnlogy: Researclt
nnd theory, New York, Academic Press.
Greenglass E., Ivlarques S., de Ridder M. 9i Behl S. (2005). Positir-e'coping and mastery
in a rehabilitation setting, lnternational lourrrnl o.f R':i:altilitttion Resenrch, vol. 28,
nr. {, p. 331-339.
Greenglass E., Fiksenbaum L. 9i Eaton J. (2006), The relationship betrveen coping,
social support, functional disability and depression in the elderlyi Auxietrl, Stress
and Coltirtg, vol. L9, nr. 1, p. 15-31.
Hartford \,I.8. gi Larvton S. (1997), Groups for the socialization to old age, in J.K. Parry
(coord.), Fronr prelentiorr to u,ellness througlt s'rtrlrP atrr;:. \err'\brk, Hanvorth Press,
p. 33--15.
Haves S.C. gi Smith S.X. (2005), Get out of rlour rrtirrd nrtti it;:o tlour li.fe: the neio acceptnfice
antl comntitntent therupy, Oakland, Neu' Harbinger.
Hill R.D. (2005), Posilire nging: t guide for mentnl he altlt P/.l's-siolldl-( nnd corrsrrrrers, Nerv
York, \\'.W. Norton & ComPanl'.
Kobasa s.c. (1979), stressful life events, personality and health: an inquiry into hardi-
ness, lournnl of Perconnlity and Social Psttchology, vol. 37, p. 1-1 1.
Langer E.J. gi Rodin J. (1976), The effects of choice and enhanced personal responsabilitv
for the aged: a field experiment in an institutional setting, Journnl of Personnlitv rtnd
Social Psychotogy, vol.3,1, nr.2, p.191-198.
Lorig K. qi Holman H. (1993), Arthritis self-management studies; a trvelve-vear revierr',
Henlth Educntion Quarterly, vol. 20, p. 17-28.
Marsiske M., Lang F.R., Bakes P.B. 9i Baltes M.M. (1995), selective optimization rr-ith
compensation: Life-span perspectives on successful human development, in
R.A. Dixon gi L. Backman (coord.), Conryensntingfor psychologicnl deficits nnd declines:
nrannging losses and promoting gnirs. Mahrvah, Larvrence Erlbaum Associates,
p.35-79.
McBee L. (2008), Mindfulness'based cnre: n CAM Model for frail elders and their cnregiters,
New York, Springer.
Mechling H. (2008), Dementia and phl,sical activity, Euro\tean Ret,ieu, of Aging and
I
Physical Actittify, vol. 5, p. 1-3.
Morley J.E. qi Flaherty l.H. (2002), It's never too late: health promotion and illness
prevention in older Persons, Journal of Gerontology nnd Biological lt4cdicine Science, I
vo|.57, p.338-342.
Mufloz Sastre M.T., Mullet E. gi Lecomte J. Q009), Le pardon: une porte ouverte sur
l'avenir, in J. Lecomte (coord.), lntroduction i la Ttsychologie positit,e, paris, Dunod,
p. i83-195.
Netz Y., IVu M.-]., Becker B.J. 9i Tenenbaum G. (2005), Phl,sical activitv and psvcho-
logical rvell-being in advanced age: a meta-analysis of interventions studies,
Psychology nnd Agittg, vol. 20, nr. 2, p. 272-281.
ong A.D. qi Bergeman c.s. (200,1), Resilience and adaptation to stress inlater life:
empirical perspectives and conceptual implications, Ageing Intenmtionnl, vol. 29,
p.219-216.

COLETTE AGUERRE Tratat de rezilienli asistat5 r Rezilienla asistat; in serviciul unei senectut-i frumoase
I
+oe OngA.D., Bergeman C.S., Bisconti T.L. Si \\'allace K.A. (2006), Psychological resilience,
| positive emotions and successful adaptation to stress in later life, lournal of Per'
sonality and Social Psychology, vol.97, p.73o-749.
Ouwehand C., de Ridder D.T. si BensingJ. (2007), A review of successful aging models:
proposing proactive coping as an important additional strategy, Clinical Pslchology
t Reuieo, vol,27, nr.8, p. 873-881.
Organizatia Mondiala a SAn5tetii (2000), Aclit)e ageinS: frofi elidenc. lo aclio/t, OMS,
Ceneva, EIvetia.
Parker M.W., Bellis J.N,l. Qi Bishop P. (200?), A multidisciplina4 model of health pro-
I motion incorporating spirituality into a successful aBing intervention r,r ilh african
american and white elderly groupt Thc G.rcfitologist, voL 12, nr. 3, P. 40 15.
Pinqualt M. Si S6rensen S. (2001), Horv effective are psychotheraPeutic and other
psychological interventions r\.ith older adults? .{ meta-analvsis, lbu n\l of Metltal
Hentth Agi g, v ol. 7 . p. 207 -213.
Ranzijn R. (2002), Towards a positi\'e pslcholo8y of ageing: Potentials and barriers,
Austrolian Psychologisl, vol. 37, nr. 2, p. 79-85.
Ranzijn R. ti Luszcz M. (1999), Acceptance: a ke1'to tell-being in older adults?,
Australian Psychologisf, \,o1. 3{, nr. 2, p. 9l-93.
Robert-Bobde I. (2006), Projections de population pour la France mdtroPolitaine :r
l'horizon 2050: la population continue de croitte et le !ieillissement se Poursuit,
Lrscr P/eruirP, nr. 108q.
Ronch J.L. qi Coldfield J.A. (2003), I4e,,nrl il'.'/l,rrss ir dsi,,8j s//.nihts-bnsed aPPrca.hes,
MSW Baltimore, Health Professions Press.
Rowe J.IV. $i Khan R.L. (1998), Successful Ageing, Nerv York, Pantheon Books.
Ryan R.M. Si Deci E.L. (2000), Sell-determination theory and the facilitation of intrinsic
motivation, socjal development and rrell-being, Ar cricn Pslchalogisl, vol. 53,
P. b6-/6.
Ryff C.D. (1995), Psychological rrell-being in adult ljfe, Cr,r.rl Dircctio s il Psytlto'
lcsi.,rl S(iprr(c, vol. {, nr. {. p.99-101.
Ryff C.D. qi Singer B. (1998), fhe contours ot positi\.e human haallh, Ps!/chalagi.nl
Inquiry, ro1.9, p. 1-28.
Sacks A.L. (2005), Effects of Snoezelen behalior therapv on increasing indePendence
in activities of daily living of elders \'ith dementia on a short term geriatric
psychiatric unit, Dissgrlali!rr Abst/ncl: Ittlerffitirttal: S.ction B: The Sciertces a d
F,r8ir..ri,rE, \'o1.66, nr. 2-8, p. I I58.
Schafer S., Huxhold O. $i Lindenberger U. (2005), Healthl mind in healthy bod]'?
A rc\,iew of sensorimotor-cognitile interdependencies in old age, Etroyenn Rei'ie';o
ofAging afirl Phlsicnl A.fii,itl./, \'ol. 3, nr. 2, p. 45-5-1.
Scheibe S., Kunzmann U. Fi Baltes P.B. (2009), Ne\!' territories of positive lifesPan
development rvisdom and life longin6ls, in S.J. Lopez ti C.R. Snvder (coord.),
]lnndbook of lositiae psq.Iol.,Sr, editia a II-a. n-er\' York, O\ford Lfliversity Press,
p. 171-181.
COLETTE AGUERRE
Seligman M.E.P. (2002), Positive psychology, positive pievention and positive therapy,
in C.R. Snyder $i S.f. Lopez (coord.), Handbook of posilioe psy.rroiog, prima editie,
New York, Oxford University Press, P. 3-12.
Seligman M.E.P. $i Csikszentmihalyi M. (2000), Positive psychology: an introduction,
A erican Psychologist, vol.55, p.5-14.
Staudinger U.M., Marsiske M. fi Baltes P.B. (1995), Resilience and reserve capacity in
later adulthoodi Potentials and limits of develoPment across the lifespan, in
D. Cicchetti ti D.J. Cohen, Det'elopmerlal psychopathology, vol.2i Risk, disorder o tl
adaitalio,l, Oxford,lohn Wiley & Sons, P. 801-847.
Staudinger U.M., Marsiske M. $i Baltes P.B. (1993), Resilience and levels of reserve
capacity in later adulthood: perspectives from Iife-span theory, De|'tloPnent and
Psychopathology, vol.5, nr.,l, p. 5,{1-566.
Staudinger U.M. 9i Kunzmann U. (2005), Positive adult Personality development'
adjustment and/or growlh.?, Eul.opea Psy.lologisl, vol. 10, P. 320-329.
Steverink N., Lindenberg S. ii Slaets J.P.r. (2005), How to understand and impror e
ofder people's self-mana8ement of well-bein9?, EuroPean lournnl of Agehrg, vol. 2,
p.235-214.
Thoits P.A. (1986), Social support as coping assistance,.lollr,tn, o/CotlsulthtSa d clini.al
Psycholog!, vol. 54, p. 416123.
Thoits P.A. (1994), Stressors and problem-solvinS: the individual as Psychological
acli\risl. lounnl of Hcolth ard Social Behnriot vol. 35, P. 143-160.
Tornstam L. (1997), Cerotranscendence: The contemPlative dimension of aging, roll?rri
of Agitg St u dies, v ol. 11 , 2, p . 1,43-151.
^t.
Trudel G., Boyer R., Villeneuve V., Anderson A., Pilon G. $i Bounader J. (2008), The
marital life and aging well program: effects of a BrouP Preventive intervention on
the marital and sexual funationin8 of retired couples, Sexual arcl Relatiollsllip
Therapy, r ol. 23, nt. 1 , p, 5-23.
Vai llant G.E. (20031, Aging iL'eII: surprisittg guideposls to a lqppier life ftoht lhe Landl/,ntk
Hntoard study of adull deoelopnent, Boston, Little, Brown & ComPany.
Vaillant G.E. (2004), Positive aging, in P.A. Lin)ey 9i S. Joseph (coord.), Posilil,e
lsycholosy ii praclice, Hoboken, John lfiley, P. 561-578.
Van Rillaer J. (2000), La Bestioll de soi, Br!\elles, Mardaga.
l\hgnild G. (2003), Resilience and successful aging: comparison among low and high
income older adults, /ounfil of GerotlloloSical Ntrrsi S, vol. 29, nr. 12, p. 12-5"1.
1\'alburton D.E.R., Katzmarzyk P.T., Rhodes R.E. 8i Shepard R.l. (2007), Evidence-in-
formed physical activity guidelines Ior Canadian ad.ul|s, hlterfialiofial lour nl of
Applied Physiolog!, Nutrilion and Metobolisnr, vol. 32, S16-68.
$hteis E.B. 9i Goodman l. (1990), EnryorL,erirtg older atlulls: pnctical stralegies fo/
roorsello,s, San-Francisco, Jossey-Bass.
\\'illiamson C.M. (2002), Aging rvell: outlook for the 21"century, in C.R. Snyder $i S.J.
Lopez (coord.), H7ndbook of positiee ysychology, prima editie, New York, Oxford
University Press, p. 676-686.
Tratat de rezilientl asistattr. Rezilienla asistali in servjciul uneisenectuli fru...,sE

XiI.
Tu lbu ri psihice, creativitate
rE
;i rezilien!5 asistatd
Silke Schauder
Cum poate procesul de rezilienfi asistati sa sus{ini creativitatea popu-
lafiilor fragllizate? Capitolul de fagi abordeazi mai multe situafii cu poten{ial
caracter traumatic, atAt in contextul traumelor individuale, cAt qi colective.
Sunt discutate patru metode de art-terapie prin intermediul prezentirii unor
cercetiri asupra creativitifii cu scoP terapeutic. Fiirrd vorba de programe de
prevenlie disponibile pe plan internafional, r'ont expune, in concluzie, fac-
torii comuni.
Care sunt situafiile c]inice in care creativitatea in sens larg poate contribui
la supraviefuirea psihici a subiecfilor? Pot fi deosebite traumele individuale
gi cele colective (rizboi, lagire de exterminare, catastrofe naturale). Traumele
individuale pot rezulta din pierderea unei fiinte dragi, dintr-o boali gravi
care atinge o persoani apropiati sau Pe subiectul insusi, dintr-o maltratare
sau un abuz suferit; experienfa pierderii, atAt din punct de vedere obiectual,
cAt qi narcisic, pare a se afla cel mai adesea la originea exp'erienfei creatoare
lSechaud, 2005)1.
Creativitate Fi traumi i ndividualS
Numeroase situalii de traume indivicluale sunt sensibile,
art-terapiei, la un ajutor salutar din partea creativititii. in cazul bolilor gtave,
al accidentelor, doliului, violentelor 9i abuzurilor. experien!a pierderii integri-
ti[ii psihice 9i somatice se gdse5te in prim-plan. Aceasta poate fi elaboratd,
: Totu;i, datoriti variafiunilor inteindividuale importante. devine dificil de deteminai ce in-
seamn, traunra Pentru un anumit subiect.
SILKE SCHAUDER
I
atunci, cu ajutorul unor tehnici de mediere, pentru a preveni inchistarea
traumei care risci si sdriceasci, intr-o manierd depresivi, viafa psihicS,
afectivi qi relafionali a subiectului. Roussillon, in prefafa sa la lucrarea
colectivi Cliniques de la criatiort (Brun gi Talpin, 2008, p. VII-VIII), ata;eazi
procesul creator unui ,,increat", unei laten{e a inscrierii I
[...] unei experienle subiective anterioare care nu a putut fi plasatl istoriceste
in prezentul Eului, nici s5-gi gAseasci loc in psihicul epocii pentru a se integra in
{esitura acestuia. [...] Poate fi vorba, in primul r6nd, de urmlrile unei experienf e
I
traumatice, de necreat prin insugi caracterul ei traumatic, de o agonie primitivi
triiti intr-o absenli a posibilitdtii de inlelegere [...].
Urmitoarele doui exemple clinice nu pretind ci ar fi exhaustive, dar sunt
suficient de reprezentative pentru a ilustra ,,increatul" respectiv. Este vorba
de ateliere de art-terapie adresate, pe de o parte, femeilor bitute gi, pe de alti
parte, frafilor qi surorilor copiilor cu dizabilititi.
Art-terapie ;i traumi individuali
Un atelier de art-terapie
pentru femeile bitute
in cadrul recentului program spaniol impotriva violentei conjugale,
Montse Omenat a infiinfat, in casns de ngocida, ateliere de art-terapie pentru
femeile bdtute. Ea estimeazi ci art-terapia este foarte indicati in rAndul
acestei populafii fragilizate, intrucAt, ,,pentru cei care au triit violenla, cu-
vAntul nu este intotdeauna u;or de rostit, el lovindu-se de numeroase rezis-
tenfe. Art-terapia reprezinti deci un limbaj alternativ foarte adecvat in acest
tip de context". Astfel, medierea prin artd le permite acestor femei sd-gi exprime
mai facil emofiile, senzaliile gi sentimentele adesea complexe, ambivalente si
contradictorii. Cu ajutorul suportului creativ, furia, teama, ranchiuna, culpa-
bilitatea iqi pot gdsi o expresie, in timp ce ,,aceste femei au fost mult timp
obligate s5-gi reprime sentimentele si emotiile. Teama le-a ficut sd-qi piardi
in cadrul obignuinfa de a se exprima". Creafia apare acolo unde cuvintele fac prea riu
sau lipsesc. in cazul femeilor imigrante, care nu cunosc intoideauna limba,
acesta este uneori singurul mijloc care le permite profesionigtilor si comunice
cu ele. Totodatd, activitatea creatoare, care nu este perceputi ca directir-d gi
intruzivi, poate contribui la invingerea temerilor gi a neincrederii fa[d de
institu[iile care oferi adipost.
I
I
Tratat de rezilientl asistattr r Tulburiri psihice, creativjtate $i rezilien15 asistatS
I

l"' Este la fel ca o metaforS, precizeaztr lr'lontse Omenat (2006). EIe Pot vorbi de
lucruli foarte rJureroase, prin intermediul unui personai pe care l_au creat. in
plus, majoritatea acestor femei nu au incredere in ele, au o stimS de sine foarte
scezutd, violentele Fi condilionerile psihice Pe care le-au suPortat le-au afectat
mult din punct de vedere psihologic. Cel care le-a maltratat le-a convins ci sunt
I nule, bune de nimic, c5 nu Stiu s; factr nimic gi nu au nicio valoare; atunci, creand,
iFi dau seama cA pot face lucruri, c; pot fi caPabile s; fac5 unele lucruri chiar fru-
moase, c; au numeroase resurse interioare. Adcsea, ele se surprind pe ele insele.
I Totufi, trebuie subliniat cA, Pentru a fi intreaBi, exPerienta art-teraPiei
estein mod necesar insotiti de o reluare, o punere in cuvinte ce are ca scoP
atat distanlarea, cat ii aproprierea.
Un atelier de a rt-tera pie
pentru fralii copiilor cu handicap
Numerosi autori, precum Scelles (2003), Schauder (1998, 2003, 2004),
Ciccone, Korff-Sausse, Missonnier 5i Scelles (2007) au atras aten!ia asuPra
faptului ci sosirea unui copil cu handicap in familie reprezinte un traumatism
nu numai pentru parinti, ci li pentru frati li surori. Astezi se ltie c; acest
eveniment are complexe repercusiuni asupra devenirii psihice a/iecrirrria din-
tre membrii familiei, asupra felului siu de a fi in lume, a identititii sale
sociale, a rolului 9i modalitEfilor sale de relationare. Diferitele lucriri in acest
domeniu ne determini se reflectem la formele $i dtrectiile pe care le !oate lua,
concret, rezilienta asistat; a fratriilor copilului cu handicaP. tntrebarea care
ne cSliuzelte gandurile este urmdtoarea:
Am putea obline instrumente terapeutice, chiar PcdaSogice, dace traditionala
,,luare in evidente" ar fi inlocuita cu o abordare care Yalorizeaze resursele vielii,
potentialitdtile indi\.idului gi ale mediului siu, dezvoltand ,,sPeranla" sub formi
de reparalie sau de creaiie? (Ain, 2007, p. 7)
Pornind in special de la ideea potrivit cireia un travaliu asupra identitilii
poate avea o functie structuranti gi protectoare, Pot fi flcute cateva sugestii
I pldcerii prin procesele secundare dominate de principiul realitatii).
de tratament avind drept ax; central; creativitatea, manifestate in mod
esenlial in metoda de grup.
impirtiqirea experientelor cu persoane aflate in aceeagi situatie Permite
I intreruperea izolerii, crearea unui sentiment unificator de aPartenentA, rela-
tivizarea !i chiar pozitivarea situa!iei fratriei. Astfel, afilierea la gruPul tera-
peutic permite:
t
- lupta impotriva sentimentelqr de respingere gi contribuie, prin inter-
mediul umorului, la dezvoltarea unor mecanisme de apirare mai
mafure;
angaiarea intr-un travaliu de diferentiere Si de construire identitar;,
-
tinand cont de specificitatea expeiientei de frate/sord a unui copil cu
handicap, totuqi firi a-gi limita identitatea la aceasta;
* dezvollarea uncr centre de interes autonome, in afara temei handi-
iapului, pentru a evita o focalizare excesivl asupra acestuia.
Totodat;, este bine si se pistreze o prudentd fati de fenomenele de grup,
acestea putand bloca subiectivitatea $i crea o presiune prin normele impuse
membrilor sAi. De fapt, clinicianul va veghea in acelagi timp la coeziunea
grupului gi la exprimarea individualS a fieciruia, favorizAnd atat experienta
de grup cat gi diferenlierea. in interiorul grupului, un loc specific va fi acordat
creativiteiii, care se inscrie explicit in metoda art-terapiei gi, intr-o manie16
n.rai largi, in activititile culturale axate asupra handicapului,
Astfel, delimitandu-ne de perspectiva patocentrice prevalente, am abordat
in cercetarea gi in demersul nostru clinic mijloace de consolidare a resurselor
9i de favorizare a proceselor de rezilientA in cazul fratilor copilului cu handi-
cap (Schauder, 2009). Trauma necesitand elaborare, asociere, simbolizare Fi
verbalizare, aceste patru procese pot fi sustinute in mod eficient prin tehnici
creative oferite in cadrul unui atelier de art-terapie. Aceast5 metodl favori-
zeazi, conform Iui Sudres (1998,2005):
- transferul 9i contratransferul care sunt controlate prin mediere;
- proiectia conflictelor inconltiente;
- exp marea emotionali;
- reprezentarea conflictelor cu ajutorul unui al treilea obiect;
- sublimarea;
- secundarizarea (substituirea proceselor primare dominate de principiul
In consecinti, art-terapia poate fi recomandati cu incredere fratilor copiilor
cu handicap. Favorizind accesul la mecanisme de apirare mai mature,
precum sublimarea, umorul gi alilierea, productia artistici contribuie la
lenarcisizarea lor gi la valorizarea lor iclentitara, care constituie un factor de

I
SitKE SCHAUDER Tratat de rezilien!5 asistatl r TulbLrrlri psihi(e, cre:tivit;te ti rezilie!15 asistai:

I
4tz protectie eficientr. in funcfie de vArsti gi de parametrii clinici, art-terapeutul
va alege ca tehnici de mediere desenul, colajul, jocul, fotografia, filmul,
teatrul, dansul sau chiar muzica2.La fel, pare deosebit de interesantd utilizarea
unor activitdfi culturale, Precum:
- literatura pentru tineri specializati pe tema handicapului;
- teatrul (de exemplu, Festioalul european de tentru si handicop, care are loc
in fiecare an);
- filmele avAnd ca subiect handicapul (Le Huitiinre jour, care vorbegte
despre experienfa unui subiect trisomic; E//e, documentarul pe care
Sandrine Bonnaire l-a dedicat surorii sale autiste etc.); . Precizdm ci desenul reprezinti, in aceste contexte dramatice, mijlocul
- ciclurile de film organizate de cini-ma difference, deschise familiilor cu'
un copil cu handicap;
- Zilele hnnclicnpultti
Aceste diferite elemente le permit fratilor si surorilor:
in cultural gi in sbcietate;
- sd experimenteze inscrierea handicapului
- si-gi dep5geascX sentimentul de excluziune, respingere gi rugine;
- si lupte impotriva stigmatizdrii dureroase.
Creativitate ;i traum5 colectivE
(r5zboi, lagEre de exterminare, catastrofe)
in aceastd secliune vom aminti pe scurt aspectele istorice ale situafiilor de
traumi colectivi gi le vom ilustra prin exemple clinice actuale.
A dori si tratezi intr-o manieri exhaustivi problemele'iomplexe ridicate
de creativitate in fafa traumelor colectir.e ar fi prezumgios, atAt de vaste gi de
delicat de abordat sunt problemele3. ln cadrul restrins al capitolului de fafi
nu putem aminti decAt cAteva repere, aparfinAnd atAt lucrului cu copilul, cAt
si cu adultul
r Si ne amintim ci Cyrulnik (7999, 2002) identificd, printre mecanismele de aplrare utilizate
preferenfial de citre subieclii rezilienfi, sublimarea, controlul afectelor, altruismul qi umorul,
toate aceste mecanisme fiind stimulate de activitatea creatoare.
r Cf, meloterapia propusi de McFerran, Roberts Ei O'Crady (2010) adolescentilor indoliafi.
r Pentru o discufie mai detaliati a problematicii, citili Altounian J. (2000), La Surz,itonce. Trnduire le
trauma collectit', Dunod Paris; I{aintrater R. (2003), Sortir du gtnocidc, Pa1'ot, Paris; Stem A.-L.
(2001), Viure aprls /cs canps qi num5rul ,138, din ianuarie 2005, al .\Ia.ga:inc littiraire, seria de
articole Ln littiraturc ct lcs cantps.
SILKE SCHAUDER
' in studiul lor de pionierat, Arfred gi Frangoise Brauner au adunat, 4I3
incepand din1937, pe parcursul a 60 de ani, desene ale unor copii aflafi
in situafii catastrofale (copii supraviefuitori ai rizboiului din spania,
supraviefuitorii lagirelor de la Auschwitz gi Buchenr.r,ald, refugiafii din
Liban qi din Afganistan, victimele rizboaielor din Golf gi din Kosovo);
' Anna Freud qi Dora Burlington au pubricat Anstnrtskinder (1,949), care
confine desene ale unor copii orfani. Ele se numdri printre primii
'clinicieni care au pus problema rezilien(ei
acestor copii, obser'ind
capacitatea Ior de adaptare la o situa{ie disperati.
privilegiat al copilului de a exprima gi a reprezenta totodati trauma suferiti, I
pentru ca ulterior sd se poati elibera de ea. TotuEi, dorinfa de ,,a vindeca,,
o traumi, care se caracterizeazi tocmai prin faptul ci lasi o urmi de negters
in psihicul subiectului, este destul de indrdzneafi. in fa{a ireparabilului, este
vorba mai mult de ,,a incerca si faci impreuni cu" decat de ,,a si faci
fird", clinicianul trebuind sd dea dovadd de o mare prudenfd 'rea
9i moclestie in
ceea ce privegte obiectivele sale care, departe cle a-qi propune o restitutio ad
itttegrum, nu vor avea decat o. funcfie paliativd, .u.. ,i inlocuiasci si si I
atenueze suferin[a subiectului. in acelagi timp, reprezentarea evenimentu]ui
traumatizant participd la o renarcisizare a copilului care, dintr-o victimi
pasivi a suferinfei, devine actor care stipaneste nu evenimentul in sine, ci
restituirea sa, care poate lua forme foarte diferite in timp. Clinicianul va fi
atent la mecanismele de apirare desfd;urate, putand trece de la mecanisme
numite primitive, precum negarea qi clivajul, la identificarea cu agresorul gi
apoi, in cel mai bun caz, la umor, altruism gi sublimare
Pentru subiectul adult, repercusiunile nefaste pe care Ie are trauma sub
forma, de exemplu, unei tulburdri de stres posttraumatic (TSpr) pot fi ate-
nuate prin recursul, uneori spontan, alteori indus, la mirturie si povestire.
Din insuportabilS gi distrugitoare, experienta traumatici devine, cel putin
par[ial, comunicabili cu ajutorul creativititii. Care sunt caracteristicile
comune ale acestor mirturii? Activitatea de a relata, de a mdrturi si, de a rinrn,
face parte din strategiile de supraviefuire in condifii de viati atroce. subiectul
incearci sd-gi inscrie suferin{a intr-un context mai larg, chiar universal,
adresandu-se umanitifii cu speranta cd prin mirturia si va putea crea un
docuntentnr al traumei, pentru a preveni repetarea sa. pentru el, semnificatia
este aceea de a opune barbariei un act de civilizare
- scrisul sau, intr-un sens
mai larg, activitatea creatoare care permite realizarea unei legdturi, conferirea
Tratat de rezilienttr asistatr r Turburiri psihice, creativitate
ti rezilienl; asistatl
I
unui sens, care si echilibreze absurditatea evenimentelor triite. AdreiAn-
1", du-gi relatarea celuilalt, supraviefuitorul lasi genera]iilor viitoare o urmi
a experienfei sale traumatizante. schimband perspectiva, i9i muti centrul de
interes de la nefericirea sa individuali, o relativizeazd, chiar ii conferi utili-
I tate prin mirturia altruistdt. Reinterpretarea gi reevaluarea, uneori chiar
pozitivtr, a experienfei sale, eliberarea progresivi ce Permite crea{ia 9i, in fine,
distanfarea favorizati de umor gi de sublimare sunt calitEfi care participd la
insiqi definirea rezilientei, in cazul acesta, spontanS. in ciuda forfei sale intru:
I
zive, destructurante qi devastatoare, trauma este parati, reincadrati, relativi-
zatd - faptul de a exprima, de a depune mirturie, dezviluie o funcfie de
reumanizare, de reparafie prin intermediul simbolizlrii, care permite creatia.
l Totodattr, este interesanta sublinierea unui anumit paradox in aceasti'
apropriere a traumei prin intermediul creativitifii: cu siguranftr, sublimarba2
prin intermediul cireia poate avea loc mirturia este un mecanism de apdrare
mai elaborat din punct de vedere calitativ decAt negarea gi clivajul, care sunt
mecanisme mai primitive, deqi mai des utilizate pentru a face fa[6 traumelor.
Daci se qtie ci valoarea adaptativi a acestora din urmi este redusd qi limitati
in timp, suprainvestirea traumei poate fi tot atat de nocivi pentru func[ionarea.
psihici a subiectului. Acesta risctr atunci. de a-gi construi o identitate cir-
cumscrisi exclusiv experientei sale traumatizante qi de a se inchide in cercul
vicios al victimizirii sale. Nici banalizare, nici dramitizare, nici uitare, nici
hipermnezie, nici minimizare, nici exagerare - o atitudine productivi 9i
sindtoasi fafi de traumi se glsegte, fdri indoiali, undeva la mijloc. Este
important ca in contextul unui travaliu terapeutic, clinicianul si gtie si
I localizeze gi sd ocupe chiar el aceaste pozifie mediani, Pentru a nu Pfovoca
sau alimenta, printr-o atenfie excesivS, reinsufle[irea perpgtui a traumei3.
Invers, o atitudine prea pufin empatici din partea terapeutului va crelte
sentimentul de solitudine gi de izolare al subiectului. Acesta se poate simli
r Trebuie deosebiti relatarea literarS, in care un scriitor recunoscut i$i Poveste$te exPerienla
dureroasi de mirturia pe care o aduce un subiect firi experienti de scriitor, rnai Putin inte-
resat de calitifile estetiie ale textului siu decAt de transmiterea experien[ei sale 9i de urgenla
apelului sEu.
? Mengionim ci nu este cazul aici de sublimarea pulsiunilor sexuale, ci a pulsiunilor distruSStoare,
atat externe, cat $i inteme, acestea din urml fiind mobi[zate cu precidere de identificarea cu
agresorul gi de aspectul disperat gi firi iegire al situagiei. Iar scrisul proteieaze subiectul imPotriva
ideilor suicidare ;i a intoarcerii spre sine a agresiunii prirnite.
I Firi o congtientizare a contratransferului specific mobilizat de abordarea subiectilor traumatizafi,
specialistul poate chiar si cadi pradi vo1'eurismului sau plicerii morbide de a asculta relatirile
repetate ale ororii. Atunci, trauma insi;i va fi transmisi, 5i nu elaborarea sa, cipStind o noui
valoare de traumi (cf Tr.crr_.,lisslon de ln dt ps1chiryrc a*re gin&ations de Ka6s cl al., 2001).
I
SILKESCHAUDER
I
trimis inapoi firi drept de apel la atrocitatea experienfei care il rupe definitiv 415
de celrlalt, chiar gi de umanitate in ansamblul sru, in timp ce, odati cu lucra-
rea princeps a lui Herman (Trnunu and recooery, 1,992), recuperarea traumei
implici in mod necesar restabilirea legiturilor, recrpitarea vitalitdtii qi recu_
cerirea sentimentului de control gi de autonomie al subiectului.
Art-terapie ;i traumE colectiv5
Jos6e Leclerc consacri funcfiei pe care o are arta in elaborarea traunrei
o lucrare despre strategiile de supraviefuire in arta concentrafionari a gase
artigti deportafi in inchisorile gi lagirele naziste. Acest proiect constituie
prima etapi a unui program mai vast pe care ea doregte sd-l dedice studiului
artei produse in contextul unui genocid sau al unui rizboi gi menfinerii
capacitifii de creafie intr-o situafie traumatizanti. pornind de la aceste
situafii, art-terapia a fost utilizati in numeroase randuri, dup6 catastrofe pre-
cum cutremurul de pimant de ia Los Arrgeles (Roje, 1995), tornada Andover
(McDougall, 1992) qi in cazul veteranilor gi civililor care au supraviefuit rdz-
boiului (Collie, Backos, Malchiodi 9i Spiegel, 2006; Baker, 2006). Astfel, r.om
descrie mai aminunfit doui ateliere de art-terapie care au avut loc ulterior unor
traume colective, unul condus de Chilkote (2007) in Sri Lanka, dupr tsunan-riul
din 2004 Ei celilalt de Chu (2010), in Rwanda, dupi genocidul din 1994.
Intervenlia realizat5 de Rebekah Chjlkote
in Sri Lanka
intr-un program finanfat de lnternntionnl Child Art Fortndation, Chilkote
(2007) a asigurat, pe parcursul a patru siptimani, o interven[ie siptimanali
de o ori de art-terapie, in cazul a 113 copii gcolarizafi. pentru ajustifica ale-
gerea art-terapiei, Chilkote (2007,p.157) avanseazd, bazAndu-se pe publica!iile
disponibile, urmitoarele argumente:
- art-terapia ar fi cea mai bine adaptatd pentru tratamentul TSp! per_
mifAnd reducerea simptomelor imediate, precum evitarea fobici gi
anestezia emofionali. Totodati, aceasti metodi ar permite reintegrarea
amintirii traumatizante in experien(a subiectivd a subiectului care nu
a putut sau nu a stiut sd ajungi acolo doar prin verbalizare;
Tratat de rezilientl asistati r Tulburlri psihice, creativitate $i rezilient5 asistar;
416 - art-terapia ar fi indicati mai ales in cazul copiilor care au sufbrit o
traumi dificil de verbalizat gi care ar putea fi perlaborati mai ugor cu
ajutorul suPortului creativ;
- utilizarea imaginilor ar fi foarte eficientl pentru prevenirea sau redu-
cerea TSPT. AvAnd in vedere ci memoria stocheazi trauma sub formi
de imagine, art-terapia ar fi utili pentru a o atinge 9i a o transforma;
desenul, prin calitatea sa de suPort, i-ar ajuta mai mult pe copii si-$i
- gie pentru schimbarea psihici; favorizeazd emergenta materialului refulat;
exprime emoliile gi sd-gi verbalizeze experienfele, decat simplul fapt de
a-i indemna si faci acest lucru in lipsa suportului creativ. Vizualizarea
traumei in desen gi reproducerea sa simbolici ar permite, de asemenea,
controlarea 9i modularea impactului emolional;
dupd conceptul d,e empoi.oernlerrf (apropiere a puterii), art-terapia, prin
- compulsivi a reacfiei Ia traumi.
p.odr."ruu de obiecte valorizate, r'a ajuta la restaurarea sentimentului
de competenli 9i de control al subiectului care a fost profund distrus
de traumS;
cele patru etape ale travaliului terapeutic ar consta in invitafia fdcutd
- grupuri formate din aproximativ opt membri, ea i-a rugat si contruiascd
copiilor (a) de a-9i exprima starea actuali; (b) de a nara, in propriul
ritm, evenimentul traumalizanli (c) de a trata emofiile aferente 9i, in
cele din urmi, (d) de a integra evenimentul traumatizant in povestea
vie!ii lor.
in etapa de control, Chilkote (2007) arepartizat copiii sri lankezi cu vArste
cuprinse intre 5 9i 13 ani in grupuri de aproximatir- 10 copii. S-a apelat la un
traducitor care a servit ca mediator lingvistic 9i cultural gi s-au abordat patru
cicluri tematice: Vin[a nea: cine sutt eW Ziun Pe care nu o t'oi uitn niciodatd;
Locuri si nmintiri sigw'e si, in cele din urmi, Trei dorirtle. Foarte pe scurt, prima
reprezentdrii, d'e'c5tre cei care se
;edinld a fost dedicati prezentirii, a doua
simleau pregdtiti. a experientei tsunamiului, avAnd, totodati, posibilitatea de
a aborda o altd zi care i-a marcat. A treia gedin!5 trebuia si permitd rePerarea
unor amintiri cu rol de sprijin, ultima
unor locuri sigure gi si ajute la aparilia
pedinli realizAnd deschiderea spre proiectarea in viitor. Conform lui Chilkote,
copiii au participat cu plicere la gedinlele proPuse 9i au apreciat cadrul secu-
rizant 9i cdlduros, ca gi atitudinea binevoitoare a teraPeutului. Totugi, numirul
redus de gedin!e, ca si absenta evaluarilor dupi un termen mediu 9i lung fac
dificild aprecierea exactd a eficienlei acestui demers umanitar.
SILKE SCHAUDER
Proiectul din Rwanda al lui Val6rie Chu 417
in proiectul siu de art-terapie, Varerie Chu (2010) sebazeazd.pe lucrarea
de referinfd rrnunn and recouery a lui Herman (1.992), care menlioneazi
exis_
tenta a trei etape salutare ulterioare traumei: restabilirea securitdfli, amintirea I
gi triirea doliului, reatasarea de viafi. Ea estimeazi ci alegerea metodei
art-terapiei comporti mai multe avantaje: este susceptibild de i gu.,"ru
".,"r-
I
sprijini si restaureazd, prin intermediul produc[iei artistice, sentimentul de
identitate care a fost puternic afectat de traumd; permite perlaborarea expe-
rienlei traumatizante intr-un context securizant; in cele din urme, vizeazd
reintegrarea sa in povestea vielii subiectului gi il ajuti sr scape de repetigia I
In acest scop, valerie Chu a propus la Kigali, trei veri ra rAnd, ateliere de
art-terapie pentru tineri cu vArste cuprinse intre 1g gi 25 de ani, supravietui- I
tori ai genocidului. Atenti Ia respectarea contextului cultural, in cadrul unor
nigte cutii individuale, permilAnd lucrul asupra interiorului gi exteriorului,
a imaginii de sine gi a intimiti{ii. intalninclu-se de doui ori pe siptdmani
tie-a
lungul unei perioade de trei pani la opt sdptimani, membrii s-au angajat in
aceasti activitate cu scop renarcisizant, care a constituit, totodatd, suportul
schimburilor in cadrul grupului 9i al exprimdrii individuale atat a experientei I
traumei colective, cat gi a proiectelor de viitor, nrai luminoase. Conform lui
Chu (2010), tinerii adulfi au beneficiat din plin de regularitatea, de ritmul gi
de ambianfa necondilionat binevoitoare a gedinlelor propuse. Ea
descrie mai I
in detaliu ameliorarea a trei dintre pacienfii s6i fird a se putea asigura totusi
de perenitatea progreselor clinice pe termen mecliu si lurr .
Concluzie
Daci incercim, in chip de concruzie, si rezumim punctere comune ale
diferitelor programe mentionate in acest capitol qi bazate pe creativitate,
constatim cd acestea propun, in esen{i:
.- un cadru securizant, cuprinzitor qi binevoitor. Astfel, grupul ofera,
I
prin intermediul unor trdiri similare, o punere in comun a experientei
traumatizante, aceastd reciprocitate avand un scop reumanizant si
reafiliativ important;
I
Tratat de rezilien!tr asistati r Tulbur5ri psihice, creativitate
ti rezilie-:5 asistat:
I

t,, - o abordare in mai multe etaPe, bazatd pe crearea unei relalii deincredere
li Pe o atitudine nonintruziv; 9i emPati(i a sPecialistului care, mai ales
Atingerea acestor obiective participAintr-o maniere complexd la construi!ea
lezilienlei asistate. Astfel, aceasta va trebui si factr obiectul unor cerceteri mai
sistematice gi comparative, pentru o validare in acelagi timp conceptual;,
4t9

prin intermediul unor instrucliuni suficient de ambiSue, resPecti

clinicE gi Stiintifice.
alcetuirea defensivi a Pacientului seu. Aceste instrucliuni trebuie sd-i
I permiti fie si-gi Poat; exPrima treirea traumatizantd, dactr se simte
gata sA o abordeze, fie sA menlini o negare Protectoare Pentru a-$i
indrePta interesul sPre tematici substitutive, mai recreative 9i inde- Bibliografie
I p;rtate de traum;;
Ain I. (coord.) (2007), Risilicnces. Riparatiot, ilaborutiolt o criotiorl?, Ramonr-ille
- o reprezentare a evenimentului traumatizant Aceasta contribuie, [rrin
Saint-Agne, Eris.
intermediul cre;rii ii rePrezentirii, Ia reciPAtarea unui sentiment de Baker B.A. (2006), Art speaks in healing survivors of war: The use of art-therap\. in
control, a unei ,,reinstiPaniri" Fi a unei reinvestiri Progresive $i Pozitive treating liauma survivors, lourunl of /gg/assirrt, Llnl!lea!hrcnt nnd Tro nn, rol. 12,
I 1n proiecte; nr. 1, p. 183-198.
- o detalare progresivi de evenimentul traumatizant, asemtrnitoare Chilkote R. (2007), Art therapy w,th child tsunami survivors in S ri Lanka, Art Tle py:
travaliului de doliu. Reluarea evolufiei trece, cu necesitate, Prin in- loumal ol the Afierican Art Thcnlry Associntion, vol.21, nr. 1, p. 156-162.
I tegrarea e!enimentului in naratiunea autobioBralicA a subiectului ii Chu V. (2010), Within the boxr Cross-cultural art-therapy \\'ith survivors of the Rrvanda
prin abolirea incremenirii PauPerizante ii inhibitoare Pe care trauma Benocide, ,4 /t Therapy: lournal ol the A rcricnil Ar! Therapv Associatiott, t,ol. 27, nr. l,
a produs-o inifial in viata sa Psihice. p.4-10.
Ciccone A., Korff-Sausse S., Missonnier S. qi Scelles R. (2007), Cli iques du rujet
I
Pornind de la aceste Practici de rezilienF asistati, care ar fi factorii care hdndicape. Actltalili dcs pntiques ct des rcchtl.lles, Ramonville Saint-Agne, Eras.

contribuie intr-o manieri mai sPecificA li eficienla teraPeutici a activititii Collie K., Backos A., Malchiodi C. $i Spie8el D. (2006), Art rherapy for combat-related
PTSD: Recommendations for research and practice, Arl Thera|y: lournal o-. the
creatoare? Am obsen'at ci, in cadrul art-teraPiei, tehnicile de mediere au
I drept scop favorizarea simbolizirii traumei, elaborarea sa progresivi prin
An tican Art Tlerapy Associntion, vol.23, nr.1, p.157-161.
intermediul relansirii asociatiilor $i,in cele din urm5, r'erbalizarea e otionalA'
McDougall Herl T.K. (1992), Finding Iight ar the end of the runnel: Ivorking with child
survivors of the Andover tornado, /rf l/ienytq: lournal of the A k,ri.a Arl Therapy
Ansamblul acestor procese are in vedere:
,4ssorinlior, vol. 9. nr.1, p.42-17.
I McFerran K., Roberts M. 9i O'Grady L. (2010), Music Therapy rvith bereaved teenagers:
- o clarificare a unei situatii initial confuze; A mixed methods perspective, Drall Sludies, \'o1.3,1, nr.6, p.5,11-565.
- o ordonare a dezordinii, prin intermediul structuririi'9i fornralizlrii; Omenat M. (2006), Arteterapia con mujeres que han sufrido Yiolencia de gdnero: \'a1or
- o punere in formi a informului care a amenintat subiectul; y uso del objeto artistico, in Francisco J. Coll Espinosa (coorA.), Arteter,ipia.
I
- o Punere in culinte Si o figurabilitate a sentimentelor intime Fi a
Difiamitas ertre creacion y ptucesos lerapiulicos, NIurcia, Servicio de publicaciones de
emo!iilor; la Universidad de Murcia.

- o distantare de conflictele interne, Pdn exteriorizarea Ior; Pagani S. $i Tesjo E. (2007), Au-deli du traumatisme, Ia crdativit6, in A. CiccLlne,

- o proiectie a conflictelor inconltiente astfel ,,exorcizate'1 S. Korff-Sausse, S. Missonnier $i R. Scelles (coord.), Cliltiq es dr sujet hatldicipi.

- un mod de exprimare mai Putin simPtomatic, mai valorizat din Punct Actualita dcs ptati.lu.s ct ilcs ftcherchcs, Ramonville Saint-Agne, Eras, p. t53-17E.
de vedere social: Roje I. (195), L. A. '9,1 earthquake in the eyes of children u,ho u,ere victimis of disasier,
o suferint; subiectild: Arl Thel1py: lournal of the Anerican Art Therapy Associatiolt, r,ol_ 12, nr. -1,
- p.237-213.
- o validare narcisici, Prin intermediul obiectului creat;
Roussillon R. (2008), L'i cl-ii et son i triiw,in A. Brun ;i l.\{. Ia)pin (coord.), C/ixr.;:res
- o plusvaloare estetice generati de opera produsi;
de l0.rialion, Bruxelles, De Boeck, p. VII-VIIL
o reciPrrrciiate, o comunicare cu celilalt Prin intermediul obiectului creat'
-

I
Tratat de rezilienta asistatl r Tulbur:ri psihice, creatjvitare $i reziljE,,];: !sistat;
srLKE ScHAUDER

I
 I

42O Scelles R. (2003), Formaliser le savoir sur le handicap et parler de leurs dmotions: une
question cruciale pour les frres et sceurs, Neuropsycliatrie de l'cnfant et de l'adolescent,
I
vol. 51, nr.7, p.389-396.
Schauder S. (1998), Possibilitds de.prevention aupris de la fratrie de l'enfant h'andicape,
Rez,ue fran?aise de psychiatrie et de la psychologie midicale, vol.28, P.89-96.
I
Schauder S. (2003), La fratrie de l'enfant handicapd - entre mythe est rdalit6, Conlrnste,
reaue de l'ANECAMSP, r'ol. 18, p.75-93.
Schauder S. (2009), R6silience et art-th6rapie: aPPorts et limites d'un dispositif
th6rapeutique, in N. Nader-Grosbois (coord.), Risilicnce, rigulatiotr, qualili de aie,
Pa rtea a treia I
documente prezentate la gedinla celui de-al patrulea Forum internalional,
Louvain-la Neuve, Presses Universitaires de Louvain-la-Neuve, p. 245-252. Tra u me colective
S6chaud E. (2005), Perdre, sublimer..., Revue.frangaise de psychnnnlyse, vol. 69, nr.5,
p.309-1379. I

tl
I

I
SILKE SCHAUDER

I
I

XiII.
I

Rezilienl5 in urma marilor catastrofe:

I joncliuni intre individual ;i colectiv
Michdle Vitry gi Clara Duchet
I
De la mituri gi pAnd la realititile cele mai crude, Peste tot in lume 9i din
toate timpurile se vorbelte desPre catastrofe . Atunci cand se manifesti
mAnia lui Dumnezeu, fantasma omniPotenlei umane este redusi la zero:
tehnica, previziunile, preven(ia, controlul !iscului, gtiinta etc', nu sunt intot-
deauna suficiente Pentru a evita catastrofa naturale (furtune, uragan)'
ecologici. umani (itentat terorist, luare de ostatici) sau tehnologici (pri-
bugirea unui avion, accident colectiv) etc. Destinul oamenilor, in ceea ce are
fiecare unic, dar Ei comunitatea clreia ii apar,tin 9i istoria la care ParticiPA sunt
nereu afectate, marcate, imPietrite gi chiar traumatizate' In acelali timP' ca
in orice eveniment, oricat de traumatizant este in aParente, Pot fi rePerati
germeni ai rezilienfei: comPonente intraPsihice Ei interrelalionale' dimen-
iiuni individuale 9i grupale, desfdqurAndu-se in sprijinul unei metamorfoze
a traumei. Iar unele metode adaPtate le Permit o mai bune manifestare'
Capitolul de fatl i9i ProPune sa le studieze pornind de la jonctiunea dintre
ind'ividual 9i colectiv. Mai intai vom defini caracteristicile sPeciiice acestui tiP
de evenimente Pentru a evidentia astfel principalele lor efecte PsihoPatologice
pe termen saurt gi lung, aPoi factorii de risc observali in literatur; ;i in pro-
priile experienle. Apoi vom aborda factorii de Protectie Fi vom situa rezilienta
in.a*prt practicii noastre 9i in continuare vom detalia diversele planuri de
ingriiire ii tratament derulate in Iume in timpul marilor catastrofe' dintr-o
peispectivi a,,rezilienlei asistate" sau a unei rezilienge Pe care o vom numi
aici, mai curind, nco 1pa11iati.
I

;l

I
Tralat de realienll a3istatl r Rezilienl} in urma marilor catastrofe: jon(!i rniintre individ!al5i
colectiv

t

Ca racte ristici le ;i u nicitatea ma ri lor catastrofe
Pa rtic u I a ritili psi hopatologice ;i soci eta e I
Sprijinindu-ne pe diferite diclionare, din diverse epoci, ne amintim ci ter-
menul cntastrofd (provenit din grecescul katastroplft - bulversare) igi are
originea in teatru gi literaturi, unde desemna ,,deznoddmAntul".principal qi
final al unei piese, al unui poem, inscriindu-se in general in registrul tragicului.
Bineinfeles, apar apoi accepfiunile mai cunoscute de ,,dezastru inspiimAnti-
tor, calamitate, flagel, negansd, dezastru etc.", care afecteazd un mare numir
de persoane. Modul sdu literar de utilizare, interesant din punctul de vedere
al practicii noastre, scoate in evidenfd doui elemente:
- evenimentul se situeazi pe scena publici, adresAndu-se popula{iei
(precum mesajul trimis de zei in mitologie) gi
- marcheazl un final printr-o rupturi brutali, un deznodimAnt tragic.
Evolu[iile ulterioare pun accentul, in plus, pe:
- dezastru gi intensitatea durerii;
- ca gi pe caracterul de;ansi potrivnici al acestei buiversdri.
Din punct de vedere psihopatologic, evenimentul traumatizant - atunci
cAnd implici o colectivitate - genereazi nu numai o bulversare psihici
individuald, ci creeazd gi efigia ideii de traumi colectivi (Crocq, 1999; Navarre,
2007). Evenimentul catastrofic, oricare ar fi el, suspendi.migcarea cotidiani
a unei populafii: ii opreqte cursul... marcheazi simbolic sfAr;itul unei epoci
(ca o revolufie), sfArgitul unui ideal (,,riscul zero", de exemplu), finalul unei
crize, al unui mod de funcfionare etc. Nimic nu va mai fi apoi ca inainte pentru
comunitatea loviti de o catastrofi. ,frebuie trase invifdminte, lecfii" se poate
citi din loc in loc in presi, pentru ca ,,niciodati;.. " sd nu mai apari o astfel de
incercare; pentru ca, am putea spune, colectivitatea si se poati reinscrie
intr-un mit, intr-un ideal, si reia dezvoltarea, care va reintroduce pu(in cAte
pufin perspective de viald qi de viitor la un popor marcat de o intrerupere
(a unei activitSli aeroportuare, a cotidianului, a unui anumit tip de viafd, de
exemplu), de moarte (a compatriofilor, familiilor, prietenilor, apropia(ilor etc.)
gi de pierdere (a bunurilor, caselor, habitusului, legiturilor etc.). Dar, inainte
MICHELE VIRY 5I CLARA DUCHET
l
de revenire, prevaleazd constatarea pagubelor, a daunelor, a ireparabilului, 42s
cufundAnd colectivitatea intr-o etapi marcati de traumi. I
Trauma individualE
;i colectivi I
Firi a relua aici toate principiile lucrdrilor freudiene necesare pentru
infelegerea traumei psihice individuale (Duchet, 2009; Vitry, 2007a), r'om
puncta principalele caracteristici asociate bulversirilor induse cu precddere I
de catastrofele colective. Trauma - ca eveniment in r,iata unui subiect sau
a unei colectivitdli
- loveqte cu violen(d, intensitate gi surprizd (importanfa
caracterului imprevizibil gi incontrolabil), distrugand prin aceste trei procedee
conjugate intreaga func[ionare obignuiti qi anterioard (mecanisme de apirare,
I
comportamente, atitudini, obignuinfe, gAnduri, valori, fantasme etc.). in plus,
evenimenful traumatizant,,sparge" cadrele:
I
- un invelig psihic gi corporal la nivel individual;
- un invelig societal, familial gi de grup la nivel colectiv.
I
Acest fenomen efractionar ne va determina si ludm in considerare noliu-
nea de rnrrri (psihicd gi fizici, la toate nivelurile), dar gi pe aceea de reytar,ttie
necesari a acestei sfAsieri care poate - ca toate efracliile
- sd lase urme, o cica- I
trice pe termen mai lung. Apoi, trauma are particularitatea de a confrunta
subiectul cu propria sa moarte: realitate fdri imagine sau reprezentare in
psihic (intrucAt, ca reguld, nimeni nu revine din lumea mor{ilor) care se
situeazi, astfel, de partea inexprimabilului. Limbajul purtitor de sens este
atacat, la fel ca si inveligul protector.
Persoana care trdieqte un eveniment cu caracter traumatizant nu rimAne
intacti. Tofu,si, este necesar sd insistim asupra importanfei rezonantei subiec-
tive a unui eveniment: pentru individ, ca gi pentru colectivitate, acesta inter-
vine intr-o poveste de viafl gi, totodatd, trezeste triiri anterioare (traumatice
sau nu!), care pot fi de naturd foarte diversi (persecu{ie, abandon, teami
arhaici, culpabilitate, rugine, neputin{d etc.). Evenimentul, oricare ar fi el, nu
va putea cipita treptat un sens pentru indivizi decat daci este elaborat in
triiri, evenimente etc. gi se ia in considerare
relafie cu alte fapte, apartenenta
lui la acestea (Cyrulnik gi Seron,2003; Duchet,2006a; Hanus, 2002; Vitn-,
2002). Dacdinsistim aici asupra impactului, in mod necesar subiectiv, al er-e-
nimentelor traumatizante, aceasta este gi pentru a intelege mai bine datele
Tratatde rezilienttr asistatl r Rezilienl5 in urma marilor catastrofe: joncliuni intre individual 5i colectiv
 426 cantitative expuse in continuare: nu fiecare persoane confruntate cu acelaqi eve-
niment, oricAt de tragic ar fi acesta, manifesti neapirat tulburlri Posttrauma-
tice sau psihopatologice (Anaut, 2003; Baccirro & Bessoles, 2003; Duchet, Jehel
;i Guelfi, 2000).
I Totugi, la nivelul colectivitilii, trauma pistreazi o mare putere dezorga-
nizatoare, mai ales cAnd aduce cu sine moartea. Astfel, efraclia traumatizantd
poate provoca fracturi in interiorul unui grup, al unei comunitifi, al unei !dri,
fesitura unor leglturi sociale realizatl cu migali se poate destrima, cadrul
social poate fi distrus sau atacat.
Moartea colectivE, o catastrofi specific5:
pornind de la exemplul din Haiti
Anumite catastrofe naturale, precum seismul din China anului 2008 9i,
mai recent, dramaticul seism din Haiti, se caracterizeazi printr-un numir
foarte ridicat de morfi, de neimaginat, 9i o distrugere parliali a Posibilitetilor
de viala pe un pimAnt devastat, generAnd o rupturi radicali in'modul de
viafi al supraviefuitorilor, dar si in ritmul lor psihic. Aceste ,,morfi colective"
ascund un mare proten(ial pentru dezordine nu numai din cauza distrugerii
'tructurilor sociale, ci 9i ca o consecinfd a impactului.psihologic pe care il au
lsupra oamenilor (Clavandier, 2004; \ritrv, 2007a).
La nir-el sociologic, actele de violenli exogeni irrtreprinse asuPra fiinfelor
umane penetreazd in domeniul emofiilor, in principal datoritd aspectului lor
iremediabil. in mod progresir,, in zilele care urmeazd, ameninfarea capdti
contur ca forfi atotputernica, independenti de orice voin!6 umani. Reperele,
atAt spaliale, cAt pi temporale, sunt perturbate, iar structurile viefii colective,
de exemplu in orasul Port au Prince, sunt deteriorate, chiar distruse Pe Por-
liuni intregi printr-un proces de aglutinare, pierzAndu-9i astfel funclia de
reglare a viefii sociale.
Urgenla sociali necesiti stabilirea unor prrioritili gi o ierarhizare a inter-
ven{iilo; care se presupune ci regleazi in parte problema traumei colective,
printr-o cursd contra cronometru pentru salvarea de vie!i gi pentru numirarea
gi identiiicarea t,ictimelor. Se trece de la un ritm al vie{ii obignuite la un ritm
de urgentd. Daci structurile publice nu se ocupd rapid de catastrofi, daci
I nu este transformati intr-o problemi a societifii, riscurile apirute se pot
multiplica. fiind ca gi cum ea 9i-ar urma actiunea cataclismici, firi posibilitatea
vreunui control. Aceasti reprezentare are un imPact aSuPra comportamentelor
,l
I I
I
. VITRY -qi C'-ARA DUCHET
"iICHTLE
I
I
colective: in Haiti, numirul morfilor, imposibilitatea de a Srupa toate ca- 427
davrele intr-un loc denumit ,,capele", peregrinarea supravieluitorilor firi
locuinfi au constituit tot atatia factori de risc, in condifiile in care perioada de
reconstructie a trebuit si fie amAnati. AtAta timp cAt cadavrele rimin pe loc,
o revenire la ordine este imposibili. Se ne amintim temerile de epidemie
apirute in Haiti, vddind angoase puternice in jurul pericolului pe care il poate
reprezenta proximitatea cadavrelor, atata timp cAt nu poate fi realizatd
separarea dintre morfi qi vii. A fost observati o migcare oscilatorie, pe de o
parte avind loc acfiuni de solidaritate gi mobilizdri in sprijinul reumanizirii,
pe de alti parte o risturnare a situafiei de partea dramei, un exemplu consti-
tuindu-l jafurile. Anumite familii au inventat solulii, ca acelea care au dat foc
ruinelor caselor lor, gisind astfel un ritual de incinerare a cadavrelor remase
sub dirAmituri.
Atunci cAnd viafa sociali poate prevaia asupra catastrofei dezumanizate,
incepe timpul amintirii: cu cAt mai distrugStoare sunt catastrofele, cu atAt
intArzie mai mult procesul comemorativ.
in fiecare dintre aceste etape pot fi direct observafi factori de rezilien!.i
colectivi:
- in etapa imediat5, factorul de protecfie exogen al mobilizdrii rapide a
structurilor publice permite o responsabilizare socialS qi colectivS, care
va duce, progresiv, la aparifia ordinii din haos;
- in etapa postimediati, factorul de protecfie endogen reprezentat de
migctrrile de solidaritate este esenfial in fafa sentimentului de abandon
pe care il are populafia. A putut fi observat un alt factor de rczilicnfd
colectivi: supraviefuitorii s-au adunat sPontan in anumite locuri, marea
piafi din Port au Prince, de exemplu, recreAnd astfel o colectivitate in
care legiturile sociale de sustinere reciproci deveneau posibile in pla-
nul protecfiei qi al impirtiqirii nevoilor fundamentale, dar 9i protejarea
persoanelor '.'ulnerabile, cum sunt copiii sau persoanele vArstnice;
- in etapa de comemorare, un factor de proteclie esen[ial, facilitator al
reludrii semnelor de via(ii, il reprezinti ritualizarea in jurul separirii
dintre morli gi vii, prin ceremonii de trecere cu un inalt potenlial
simbolic.
Tratatde rezilien!tr asistati r Rezilien!5 in urma marilor catastrofe: joncliuni intre individual 5i colectiv
428 Consecinfe psihopatologice previzibile
ale factorilor de risc
Date epidemiologice '
Prevalenfa tulburirilor psihice dupi o catastrofi colectivi, redati de cer-
cetirile publicate, este intotdeauna subiect al problematizdrilor 9i cunoagte
mari variafii, intr-o asemenea misurd depinde de:
- tipul de eveniment care poate fi provocat de om (rdzboi, terorism, luare
de ostatici etc.); de naturi (cutremur, avalangi, aluneciri de teren etc');
de tehnici (explozia unei uzine, un accident de avion, pribuqirea unei
clddiri etc.);
- tulburirile diagnosticate (stres acut, stres posttraumatic, tulburiri de-
presive, anxioase etc.);
- criterii (internafionale, specifice unei epistemologii etc.);
- momentele de evaluare a simptomatologiei (la cAteva zile, luni, ani de
Ia eveniment);
instrumentele de misura qi modalitifile de administrare (chestionare,
- Dupi expunerea datelor epidemiologice care subliniazd amprle2ls6 1.a..-
scale de autoevaluare sau heteroevaluare, interviuri directe, telefonice
sau prin curier etc.);
- evaluatori (specialigti sau nespecialiqti, cu o formare mai ampli sau mai
redusi etc.).
Totuqi, aceste date - chiar fluctuante de la un studiu la altul - se dove-
desc a fi indicatori utili, cu precddere pentru ci permit explicarea amplorii
unui fenomen intr-o anumiti societate. Conform criteriildr DSM, prevalen[a
tulburirii de stres posttraumatic (TSPT) in rAndul populaliei generale 9i in
lume, pe durata intregii vieti, evolueazi in general intre I qi 9%, cu niveluri
mai ridicate la femei, subieclii tineri (intre 15 Ei 24 de ani) qi in mediile de-
favorizate, atingAnd 10% din populalia nord-americani (Breslau, 2001;
Kessler, Sonnega, Bromet, Hughes gi Nelson, 1995; Pri6to, 2001; Vaiva, Jehel,
Cottencin, Ducrocq, Duchet, Omnes, Genest, Rouillon 9i Roelandt, 2008).
Aceasti prevalenfi, misuratd in termeni de tulburdri anxioase gi de comorbi-
ditate psihopatologici, se ridicd la nivel de 15 pAni \a 44% (Demyttenaere,
2004; Iehel, Ducrocq, Cenest, Duchet, Omnes, Rouillon gi Roelandt, 2008a;
Jehel, Ducrocq, Duchet, Patemiti ;i Vaiva, 2008b). Pe cAnd cercetitorii se ocupi
I trdirii traumatogene individuale, ele trebuie examinate gi in tunctie de alte
de grupuri de populalie e\Puse la evenimente specifice, prevalenta TSPT
MICHELE VfiRY CLARA DUCHET
'I
devine evident mai ingrijoritoare, intrucAt variazd. in cazul rizboaielor de la 429
2la 71"/o, la refugiafi intre 26 Ei 86%, la profesiile cu grad ridicat de risc intre
7 qi17%,la victimele atentatelorintre 18 9i 43% qi atinge 80% in cazul victimelor
violenfelor sexuale (North, Nixon, Shariat, Mallonee, McMillen, Spitznagel qi
Sn'rith, 1999; Duchet et aI.,2000; Duchet, 2002; Ionescu 9i Jourdan-Ionescu, I
2006). Comorbiditatea este, atunci, cu atAt mai ridicati: tulburlri anxioase 5i
depresive in primul rAnd, tulburiri de comportament, cu precidere adictive,
in al dbilea rAnd. in cele din urmi, pe lAngi considerabila suferinfi in care ii I
cufundi pe pacien[i simptomatologia psihotraumatici, lucririle prezinti
consecinfele psihosociale uneori dezastruoase Pentru ei (Beckham, Moore,
Feldman, Hertzberg, Kirby gi Fairbank, 1998; Breslau , 2001,; N{arshall, Olfson,
Hellmann, Blanco, Guardino qi Struening, 200L; Prieto, 2001). Totalitatea I
acestor date ridici tulburarea de stres Posttraumatic la rangul de veritabild
problemi de sinitate publicd gi dovedeqte necesitatea unei ingrijiri adaptate
gi eficiente. I
Date nosografice
I
cusiunilor catastrofelor in termeni de sinitate mental6, sd examindm Pe sc-Jrt
caracteristicile acestei simptomatologii. Conform DSM, dacd perturbdrile du- I
reazi mai mult de o luni, socotind de Ia o lund dupi eveniment, este instaiatd
tulburarea de stres posttraumatic (TSPT). inaintea acestui inten'al sau Pentru
tulburiri pasagere, in clasificdrile internafionale se preferi utilizarea ter-
menului de stres acut. Patologia posttraumatici se particularizeazi, inainte
de toate, prin prezenla la individ a unui sindrom de repetilie (numit pato-
gnomonia nevrozei traumatice), comPus din imagini ale scenelor traurna-
tizante, evociri ,,inlinfuite", coqmaruri traumatizante, amintiri intruzir-e,
porregti repeiitive etc. Un al doilea ansamblu de simptome caracterizeazi
sindromul de eviiare a locurilor, persoanelor, obiectelor, gAndurilor, discu-
fiilor, imaginilor etc., care amintesc trdirea traumatici. Evitarea se nagte in I
general ca o apirare impotriva intruziunilor sindromului de repetilie. Urrr.ea-
zi, in cele din urmi, un cortegiu mai mult neurovegetativ de tulburdri care
inscriu trauma in corpul victimelor (tresdriri, hipervigilen!d, comportamente
I
automate etc.). Daci toate aceste complicafii psihopatologice sunt speciiice
criterii: cultura, grupul de apartenenfd, toleran[a societS!ii, ritualuri]e care
Tratat de rezilien!tr asistatl r Rezilien!5in urma marilor catastrofe: joncliu:ri intre individ-al gi colectiv
 I
I
I
',1 Bo vor ac[iona intr-un fel sau altul asupra acestor dificultd{i (intirindu-le sau
diminuAndu-le). Vom trata mai departe in capitolul de fafd importanfa
factorilor de protecfie colectivi care ar putea influen{a destinul acestor tul-
buriri. PAnI atunci, sI nu .uitim si subliniem gi importan{a acestor dis-
funcfionalitSli individuale gi uneori cronice (de-a lungul mai multor ani)
care invalideazi funcfionarea sociali, profesionali, familiali, relalionali a
individului traumatizat.
Factori de risc
Factorii de risc responsabili de aparilia unei TSPT, r+nanim accepta[i in
literatura internafionald (Birmes, Klein gi Schmitt, 2005), sunt urmitorii: sexul
(femeile prezinti, in medie, o prevalenfd de doui ori mai ridicati a TSpT decAt
I vidual dar gi la nivel social, a efectelor traumei. Planurile de salvare, sus{inerea
birbagii), antecedentele psihiatrice (tulburiri depresive gi anxioase, cu prci-
I dere), antecedentele traumatice infantile, ca gi antecedentele psihiatrice famili-
ale. in ceea ce privegte severitatea fulburirilor, este de refinut mai ales influen[a
triirii subiective a evenimentului gi a reacliei emofionale a subiectului, ca gi
factorii suferinfei peritraumatice, de intensitatea unei tulburiri de stres acut
Ei de disociere peritraumatici. Putem constata cI cercetirile se ocupi in
continuare de descoperirea factorilor de risc individuali, factoiii colectivi fiind
mult prea dificil de operafionalizat (Ga1, gi Duchet, 2007; Bromet, Sonnega gi
Kessler, L998; Scelles, 2002). in acelagi timp, abordarea factorilor de protecfie
9i a metodelor care favorizeazi rezilienfa va permite discutarea cAtorva.
in faEa riscului, fiinla umani a recurs adesea in organizarea sa psihicd la
mecanisme de apirare care accentueazi banalizarea, chiar negarea sau mini-
mizarea riscului. Aceste mecanisme care se gisesc la nivelol individului gi Ia
nivel colectiv au drept funclie menfinerea a ceea ce numim ,,mitul nostru perso-
nal de invulnerabilitate" (Lebigot, 2005), care permite fieciruia evitarea con-
fruntirii cotidiene cu angoasa existenfiali de a se gti muritor (Combalbert,2OOg).
Nofiunea de factori de proteclie corespunde aspectului preventiv, asociat
I acfiunii factorilor de risc in diferite situafii de vi:11d. Aceasti.nofiune este mai
mult o stare de spirit individuali gi colective raportati la situafii concrete,
decAt liste de ac{iuni recomandate: este I'orba, din punct de vedere individual
gi colectiv, de a anticipa, adici de a menline in conqtiinfa individuald qi
I colectivi realitatea factorilor de risc inconjuritori, oricare ar fi locul sau tipul
activitifilor (petrecere a timpului liber, r'iafi profesionald etc.). De exemplu,
domeniile Center Park oferi oaspefilor lor o schimbare de peisaj sub formi de
MICH ELE VITRY 5I CLARA DUCHET
petrecere a timpului liber in aer curat sau sub o bolti care recreeazi un context
tropical, cu o grijd ridicatd pentru siguranfi. Aceasti noliune de siguranfr
431
;i
de buli evocd un recipient matern protector, care participi la aceasti pro-
punere de ,,vis" impdrtdqit de oaspe[i qi de salariali. Dac6 realitatea (accident,
intruziune nedoritd) vine sd tulbure aceastd atmosferd de ,,vis", reaclia psihici
poate fi violentd. Factorii de protecfie nu se manifestd numai in crearea sis-
temelor de protec{ie, ci gi in luarea in calcul a factorilor de risc inevitabili in
realitate;.pentru ci, daci trebuie prevenitd catastrofa, este nevoie si se creadi
in posibilitatea sa inainte ca aceasta si se produci. Dacd, pe de altl parte, se
reugegte prevenirea sa, irealizarea sa o menfine in domeniul imposil'ilului, iar
eforturile de preveqfie par, retrospectiv, inutile" (Dupuy, 2003, p. 13).
Factorii de proteciie se vor situa, de asemenea, in domeniul preven[iei se-
cundare, adici in acela al abordirii imediate qi postimediate, la nivel indi-
psihosociali, dar qi ingriiirile medicale gi sociale sub formd de asistentd
psihologici oferite chiar la locul evenimentelor srrnt tot atAtea metoce care
pot ajuta persoanele si recapete o pozifie de subiect, iar grupurile gi conru-
niti!ile si regAndeasci cadrul gi limitele periclitate.
De la factorii de protecfie individuali ;i colectivi
la rezilienli
Factori de proteclie
Studiile epidemiologice au dovedit-o: un numdr important de persoane
dezvolti tulburrri specifice dupi un eveniment colectiv, potenlial trauma-
I tizant. Aceasti prevalenfi nedepiqind, din fericire, 80%, subliniem gi ci datele
respective scot in evidenfi faptul ci o parte considerabild a acestei populafii
(intre 20 gi 60% in medie) adopti o cale diferiti de cea a TSPT, a sindromului
depresiv sau anxios etc. Pornind de la acest tip de constatare, cercetetorii s-au
interesat de viitorul copiilor care, in ciuda condi(iilor de viaf6 extrem de
nefavorabile gi a acumulirii factorilor de risc, se dezvolti intr-o manierd
armonioasi in plan psihologic, somatic gi social (Rutter, 1985; \ /erner, j.993).
Explorarea resurselor prezentate de acegti copii a permis, incetul cu incetul,
decelarea factorilor de adaptare, de proteclie gi a factorilor de rezilientd
(Jourdan-Ionescu, 2001; Korff-Sausse, 2002; Manciaux, 2001). Rezilienta ar
implica nu numai o nttunritd rezistenfi la qoc, ci mai ales ar determina subiectul
Tratat de rezilienttr asistati r Rezi lienli in u rma ma ri lor catastrofe: jo ncli u ni intre i ndivid ua I ;i cotectiv

si metamorfozeze trauma, dandu-i sens gi depitind-o (Duchet, 2006a). in acest
context, un eveniment traumatizant colectiv este inevitabil ,,medjatizat,,,
,,filtrat" imediat de grup, familie, culture fi societate, spre deosebire de o
agresiune individual6, care are tendinta de a izola individul in suferinfa sa.
Diverse relatdri redau aceste elanuri de solidaritate ii tesetura de legaturi
afective intre victime, dup; o dramE colectivi. in acest sens, s-ar putea con-
sidera ci insupi faptul de a trai un eveniment ,,in colectivitate'l at tavoriza
rezilienta individuali. in acelaqi timp, ,,trauma colectivi" pdtrunde ilicit
intr-un grup constituit in prealabil (familie, echipi de profesioni;ti etc.):
atunci, locurile ocupate de fiecare in mod obi;nuit pot fi destabilizate,. re-
negociate, cu precedere in funclie de rea(tiile imediate si de reorganiz;ri, mai
mult sau mai putin adaptate situafiei pi indivizilor. Relatarea colective poate
si gi impiedice elaborarea individualS (Duchet 9i Payen, 1999). in acelagi timp,
intr-o manieri generali, toate studiile care se ocupi de reziliente insiste
asupra calitS!ii legeturilor, relafiilor de intrajutorare, de sustinere (cu preca-
dere extrafamiliale) Ei a importantei coeziunii grupale dupi un eveniment
potential traumatizant. Factorii individuali completeaze in pod evident
,,tabloul" persoanei reziliente, aceqtia fiind, conform autorilor (Marty,20Q1):
aptitudinea de a trezi simpatia gi de a suscita conduite de protectie din partea
anturarului, capacit;lile de reverie !i de imaginatie care contribuie la conferirea
unui sens experientei traumatizante, umorul gi sublimarea, stima de sine,
proiectul de viaf; sustinut de un elan (credin(d, militantism etc.).
RezistenlE versus rezi lienle
Anumiti autori au lisat de inteles ci persoanele rezili.ente sunt petsoane
netraumatiza te de evenimentele qi de vicisitudinile pe care le traverseazd. .. in
domeniul nostru clinic axat pe traumi, noi nu imperta;iin aceastl abordare,
ea generalizand gi creAnd confuzie asupra notiunii de rezilient.i, care se con-
fundi asifel cu rezistenta. Din contri, afirmim ci importanta rezilientei
rezidi in destinul metamorfozat, transfotmat, al traumei. $i pe;ttu a ilustra
aceast5 conceptie, si plecim de la un exemplu clinic.
Plimul studiu de caz
Ca ;i ctilalli locuitori ai clpitalei TaiiL,nhului, William n fost oictinn u ui
cutlefiur. Noi il infilnim la aproximatio zece zile rie Ia cele mni oit lefitc seisnc,
MICHELE VTTRY 5I CLARq DUCHET
I
433
in codrul u|ui plan de saloare destinat expatriatilor: se tealizeozd o eoaluore I
psihologicd qi psihiotricl a salarialilot fiancezi, pentru o decide sau nu lepatrierea
l
lot. William are 50 de oni, ior sttilucita i eoolutie in firma de comert ht care
l deazi i-o ot'erit tn loc t'oarte confortobil pe aceastd iflsltli, pe care il ocupd de
aproxinntio ase ltfii. in limp ce opartamentul sdu a suferit numeroase pagube pe
I
cdre nu poate spero sd le rcmedieze k fost deia conlitmatd ilemolarca iointea
rcco sltuirii), iar solin so - iltcdingtozild de eoefiinente - il.sisti sd seintoorcd
in Franla - William banalizeazi cutrefiurul (,,se iifitnpld mercu aici, dar sunt I
bine prcgiliti, .lo.,oda, fapttl cn ttiitt!") ti neagd impaclul acestei colastrcfe
asupru lui (neacuzitd nicio ttlburarc de sonn, nicio pettutbare cognitioi, corn-
portamefitald sau psihic ... Intelegefi rcpede pe parcursul intrc.iederii pe ce se
bazeazi ,,echilibrul" siu: ?naifite de toate trebuie si-Fi incutajeze sotia, s-o con- I
tlillgd si-i rdtfiA d aldturi, apoi copildria, pe care a trdil-o Si pe carc o considefi
tl1ult ptea dificili ti nefeticiti, i-a construit o ,,cafipace", de atuflci itdestntctibild.
O inlilni pe sotia sa .le nai itulte ori, la it$istenta sa de afi rcpatiali, tintp in
I
care fragililatea gi rugdrllinlea n, i-au putut fi intelese de sotll siu, neclintit la
orice ifiteroefi!ie difiportea oastri (,,0 cunosc, ii oa t rcce r epede, nu od. fielinittiti" ).
ln cele din tnd,infala deteriordriiprogresioe a stdrii sotiei sale,ne.licul psihiattu
ii Ltn decide repalrierea (cate zta dura doud luni) 5i il ttom ldsa pe Williant
nemullumit, dar agdlindu-se de discursul sdu ,.pe tru fii e lotul e bine". $ase
luni mai tirziu, Willian este repalriot la findul lui, iar noi il oom itthlni in
Franta pefitrt o exarnifiare postlti flatici. Atufici, el ero mdcinat de o puternicd
ru;ine: oceea de a nu fi litut liepl... El, carc a suportat atitea in copillrie, care
,,a rezistat la tot ,i s-a construit singltr", nu poate accepta ceea ce el nufiette
,,sldbiciunea" ltti. Psihoternpia acestti om flu o fost sifipli, ior truseul siu a fost
narcat de recdderi: fiai ales pentru cd nu a putut ileloc tecunoaqte gocul produs de
seisn , sefilitfiefilul de leroare pe care i l-a indus acesto, teroirea ci ,,l crurile o oor
llu de la capit" (lrecutul, fietlotocirile sale etc.). Aceastd forrnd de reziste ld
i-a indepitfat sifiptotnele tta fialice clasice, dar l-a cufundat ifitt-o sla/e
anaios-depresiad, dezorganizindu-i funclionareo obilluiti, intdrind ufiele trds1-
luti de perso alitnte inlpregnate de rigiditate ,i de lleificrcdere li impiedicitdu-l
si rcuini liniltit lo lucru... De altfel, el nt mai ocupi un loc pritlilegiat h firnld,
pe carc o acuzd de rele tratame te, nerecutroscindu-Si starea patologicd ti
diminunrea capacitdlilor sale cogtlilioe. La chestionarele de ettaluare, el bifeazd
fiereu,,nicio tltlbware".
Pe acest bdrbat il considerim,,rezistent": el neat; orice legitura intre
evenimente gi orice implicare personali in schimbErile pe care Ie constatA.
William cumuleazi factori de risc, precum o fragilitate anterioari individuali
9i familiali, nu ia in calcul trecutul siu subiectiv !i emotional, rimAnind
Tratat d rezilienl5 asi5tatl r RezilienlS in urma marilor cataslrofe:joncljuniintre individu;l tj colectiv
 intr-o formi de disociere care indepirteazi impactul avut de catastrofe asupra
lui; acest eveniment s-a petrecut, de asemenea, departe de el li de reperele
sale, i-a fragilizat cuplul ii pozilia profesional:. in paralel, nu observim sau
observim pufini factori de protectie in afari de faptul de a fi erut ajutor, dar
intr-un fel matic (vindecafi-mi, dar modul meu de functionare va rimine
intact), astfel devenind dificil lucrul cu metodele mai flexibile precum creativi-
tatea, umorul, proiectarea in viitor etc.
Iati cum rezilienta necesite componente jndividuale si colective care nu
pot fi complet create, atunci cand un aspect (care
tine in acest caz de individual)
rezistd oricirei propuneri de rezilien[i,,asistatA,,.
In timpul anumitor catastrofe aeriene, precum aceea de la Halifax din
septembrie 1998 sau aceea de la Sharm El Sheikh clin ianuarie 200J, patticu
lariUtile datelor de zbor, precum intoarcerea din concediile din luna august
sau revenirea dupi sirbitorile sf6rgitului de an, au determinat disparilia unui
numdr ridicat de familii in accident. in urma unor astfel de pierderi, procesul
de doliu ulterior traumei desine extrem de dificil ii de dureros, familiile
victimelor rimdndnd cu o uriagi suferinti (Vitr),,2002b). Acest proces aparte,
legat de circumstanfele dramatice ale mortii care a inteNenit brutal
Si a pro,
yocat distrugerea cadavrelor, declangeazi inYadarea tealului
de citre moarte
prin efect vi(ariant
Al doilea studiu de caz: domnul gi doamna H.
in timpul cerenoniilor ile comemorare a pribulirii aoiotnini 111 itt golful
Halifax, la un ax dupi catastrofi, utl cuplu de proasleli pe sionori de nayiotriliiate
eloeliand s-tl ifibarcat penlru Conada, cu dorifila de a rimane'aZolo. Vizitind
rirnd\itele carlingei at)ion ui, ei au etplicat cd Si-au pierd in aceastd cntdstrofll
toti copiii ri epotii, care reoefieau ilintr-o ilacnnld la Neu york. prinele luni
li le-au petrccut irlt/-o st|re de suleri ti ti durere in care ,,le -oe,lea sl wle,,, cu
lungi perioade pe parcursul ci:,ora nu putenu si-ti oorbeasci. Apoi, de cofiult
acortl, s-au izolat socinl, aloc|rdu-li ufi tintp de gdhdire ,rccesat pentru elaboraled
I uflui prciect care se rllaterinliza azi. itt zilele ime.liot urntitottre catastrofei, ei
i'eniserd la Halifux pentru ptinele ceremofiii
:i ii infil isefi pe pescarii din salul
Peggy's Cooe, cei care au plecat din proprie inilialit:d pe mare it data de
1 seplembrie 1998, la oru 1 dimineala, dupd ce au a1/z pr\bu:irea arioinlui.
Atrtnci, locuitotii din Peggy's Cotte le-au ndrturisit disperarca l1e care o si [eau
.And ili oedeau satul sti gAfidu-se, iar receit ,i resliuro,ttul, inchizittdu-se
I,IICHEtE VITRY 5I TLARA DUCHET
415
defrnilio. Dl ti dto H, at decis si-fi
oA dd casa,ibuflurile pe tru a se nuta la
Peggy's Cove qi a rcinoio restaurantul din acel sat, gdsind astlel ,,ut sens ultirnei
etape aoietii lor" in dorul ficut acestor locuitoti, care s-au conlruntat cu realitateo
morlii aducind pe uscat afit rdndrile umane, cit Oi ldmtgite din carliflgi.
Din aceasti vigneti clinici se degaia un factor individual !i intern de
rezilientA specific, acela al aptitudinii de,,a-9i schimba viata" in functie de o
noue ctrutare a sensului, devenitE necesarE prin consecinlele catastrofei triite.
Aceasti capacitate interioard de transformare se va traduce printr-o schimbare
. radicaltr a vietii asociatl urmitoarei constateri, la care aiung majoritatea
victimelor traumelor psihice: ,yiata nu va mai fi niciodattr ca inainte". Acest
factor fundamental de rezilienti se spriiini pe aptitudinea de a g6ndi: .,aju-
torul dat gandirii" (Maqueda, 1997) este, fArI indoiale, unul dintle obiectivele
fundamentale ale oricirei acfiuni umanitare.
Unaltfactor de rezilien!5 remarcabilin acestexemplu il reprezinte alegerea
solidaritilii, raportarea la celtrlalt printr-o reciprocitate care tine de,,aiutorul
dat gendirii", adici ajutorul mutual in adoptarea unor gesturi bazate pe o
gandire care ar putea contribui la reunirea aspectelor fragmentate de expe-
rienta locului traumatizant.
Rezilienta acompaniatE in cazul unei catastrofe:
diferite sisteme practicate in lume
Conceplia Fra n!ei
Pe parcursul catastrofelor colective, majoritatea terilor europene au dez-
voltat metode de senatate pubtici de tipul ,,abordare psihosociale" (Crocq,
2007; Ponseti-Gaillochon, Duchet 9i Molenda, 2009). Obiectivul acestor
metode este reluarea cat mai rapide a unei viefi sociale adaptabile. Pentru
adulti, se pune problema favorizirii rolului social, atunci cand reluarea
muncii este imposibili, gi a rolului parental, mobilizAnd forlele sociale Ei
resursele individuale ti colective, dintr-o preocupare in primul rAnd colectivi.
Pentru copii, se pune problema reorganizirii activitAtilor comune de inv;lare
ti comunicare pentru ca viata - inclusiv aspectele sale ludice - se-Qi poat;
relua cursul. Cu cat o catastrofA se soldeazi cu un numer mai mare de morti,
Tr.tat lerilienla asistati r RezjlienlS in urm. marilor c.tastroferjoncliuniintre jndjvjdual
d 5i colectjv
I

436 de rinifi grav, de persoane implicate qi de victime primare qi secundare,
persoane care au pierdut totul, cu atat aceste planuri de ajutor pentru re-
construirea $es6turii sociale sunt fundamentale pentru evitarea dezordinii gi
dezintegririi structurilor societifii. Aceste planuri psihosociale nu sunt
destinate persoanelor in individualitatea lor psihici. or, trauma psihicd
atinge fiecare fiinfi umani expusi in ceea ce are ea mai vital, integritatea sa
psihicd gi capacitatea sa de a gAndi.
in acceptiunea francezd., ideea de ,,asisten{i medicall psihologici,, a per-
mis dezvoltarea nofiunii fundamentale de .,asistenli psihici imediatd,
postimediati Ei supraveghere amAnat-cronicA,,, rispunzAnd unor nevoi
psihice de elaborare pornind de la triirea individuali a gocului traumatic gi
de la rinile specifice provocate de acesta aparatului psihic (Duchet Qi vitry;
1999 ; lehel qi Lopez, 2006).
In cadrul asisten{ei imediate, se cauta punerea in cuvinte a unei triiri
inexprimabile, favorizand o continere emofionali, pe parcursul unor qedinle
de psihoterapie scurti sau aprofundati, pentru persoanele ale ciror perturbdri
psihice necesiti o interventie psihoterapeuticd (Louville gi Ducl-ret, 2006). pe
parcursul asistenfei postimediate, in perioada scursi intre 2 si 30 de zile (in
cazul unei catastrofe colective), psihologul va acompania intr-un travaliu de
elaborare Persoana r6niti psihic, ajutAndu-o sI gAndeasci triirea catastrofic6,
Pentru a-i da un sens, a o situa in istorie 5i a-i restabili o coirtinuitate (\/itr1,,
7999;2007a).
Aceasti idee dezvoltati de Crocq a deschis calea, dupd atentatele din 1995,
creirii refelelor de celule medico-psihologice de urgen{d (CUMp), care
intervin prioritar pentru a oferi asistenti persoanelor rinite psihic (Crocq,
1998). in cadrul CUMP, primirea haitienilor gi a francezilor care se intorceau
din Haiti a fost special organizati la aeroportul orly pentru fiecare ar-ion
aterizat, intr-un cadru realizat impreuni cu \4linisterul Afacerilor Externe,
Crucea-Rogie gi diverse asociatii. Principalele problematici clinice obiervate
erau asociate uneitriiri traumatice, pierderii (pierderi materiale, pierderi de
statut), numeroaselor dolii, separdrilor familiale, sentimentului de culpa-
bilitate, agravdrii patologiilor anterioare, dificultdtilor pirinlilor de a-9i con-
{ine propria angoasi si pe aceea a copiilor lor. Am putut constata cd persoanele
care au beneficiat de asistenti medico-psihologici pe parcursul trecerii lor
prin Martinica pdreau a incepe si-gi gandeasci viafa, mediul afectiv, in ciuda
unei suferinfe si a unei disperiri intense.
in cazul unor catastrofe majore, aceste actiuni de asistenli psihici com-
portand mrsuri psihoterapeutice de urgent; sunt integrate intr-un sistem mai
MICH ELE VTTRY'I CLARA DUCHET
I
global de planuri de salvare, in care ocupd un loc fundamental suslinerea 437
psihosociali asiguratd de personal format in organizafii precum Crucea Rosie. I
O modalitate concreti de clasificare a intervenfiilor fine cont de gravitatea
rinii: daci ne referim la stresul normal, o simpld intervenfie psihosociali de
reasigurare, de satisfacere a nevoilor elementare pe parcursul situafiei, este
suficienti pentru a preveni riscul unei suferinfe ulterioare excesive. Coordo-
narea susfinerii psihosociale cu asistenfa medico-psihologici va permite o
trecere permanentd de la individual la colectiv, sursi de migcare si de reluare
a procesului vital, factor de rezilien{i fundamental.
O enumerare a modelelor europene
sta bilite gralie cercet; rii
Majoritatea cercetirilor europeene care se ocupi de organizarea abordirii
- V-Net, Eutopa, Eureste, Tent etc. - re-
victimelor psihice ale catastrofelor
comandi linii directoare tinzAnd si unifice ,,bunele practicil' bazate in
principal pe suslinerea psihosociald. in cadrul proiectuiui ,,Raport european
asupra dezvoltdrii" (RED), un atelier de discu[ii a inlesnit punctarea diferitelor
accep{iuni ale stresului gi traumei. in cadrul programului de acliune comu-
nitari a Sindtif ii Publice, proiectul lnrproue the Prepnredttess f o gile Psy chologicnl
Help itt of Crisis (IPPHEC) a prins formi in septembrie 2007 qi s-a
cnse of E-oent
finalizat in decembrie 2009, cofinan{at de Comisia Europeani gi mai ales de
Direcfia Generali pentru Sdnitate gi Protecfia Consumatorului (DG Sanco).
I
Acest proiect european - la care au participat parteneri specializafi in pro-
blematica traumei l,eniti din Italia, Franfa, Marea Britanie, Olanda, Norvegia, I
Spania, Bulgaria 9i Portugalia - avea drept obiectiv perfecfionarea pregdtirii
intregului personal implicat in susfinerea psihologicd a victimelor pe par-
cursul unei situalii de crizd majord. El urmdrea deci congtientizarea impor- I
tan{ei oferirii unei susfineri psihologice imediate, odatd cu sosirea la spital a
victimelor catastrofei colective. Unul dintre obiectivele IPPHEC era acela de a
culege date gi de a genera cuno;tinle referitoare la asistenta psihologici de
urgenfi pe parcursul unor catastrofe sau accidente co]ective, cu precidere in I
sAnul serviciilor spitalicegti de urgenli. Un prim demers in cadrui cercetirii
l-a constituit conceperea gi administrarea unui chestionar personalului rds-
punzltor de asistenla psihicd (psihiatri, psihologi gi infirmieri) din serviciile
spitaliceqti de urgenfd dintr-un anumit numdr de spitale selectate dupi o harti
a catastrofelor, sub indrumarea experlilor de la Universitatea ,,La Sapienza"
Tratat de rezilien!5 asistatl r Rezi lien15 in u rma ma ri lor catastrofe: joncli u ni intre individ u ai ti colectiv
I
maiore care au fost retinute citdm accidentul
dh Roma. Printre evenimentele
I AZF din Toulouse din data de 21 sePtembrie 2001, atentatete de la Madrid din
martie 2004, ca atentatele de la metroul londonez. Un al doilea proiect
ii
a constat in culegerea datelor existente'in diverse firi europene, dar 9i in
I literatura mondialS, Pentru a confrunta diferitele puncte de vedere referitoare
la psihotraumS, ca 9i diferitele tipud de organizare a primului aiutor acordat
pe parcursul catastrofelor maiore, Pentru a descoperi cele mai bune Pra.tici.
Odati cu finalizarea cercet5lii au fost publicate doul culegeri, una de reco-
I mandiri generale gi una de recomandlri referitoare la formare.
in principal, se observi ci teoriile fundamentale ii Practicile diferi de la o
tari europeantr la alta. Majoritatea tirilor euoPene se ralieze la concePtia
I anglo-saxoni asupra traumei, fi anume o agravare a reactiei de stres care, de
regultr, trebuie str se resoarba in mod natural, de unde o viziune asupra
asistentei Psihologice imediate, bazati Pe altePtarea aParitiei unor simPtome
I consecutive traumei ii pe evaluarea lor. Tehnicile de asistente imediati Pun
astfel accentul pe planurile psihosociale destinate restabilirii unei viefi
colective, iar in cazul TSPT, asistenfa psihologic; PosttraumaticA Si cea ulteri-
oarA sunt bazate pe abordiri cognitive 9i comPortamentale. Asistenta me-
I
dico-psihologice imediatA este adesea contestati, Prefelandu-se o.Pozi[ie
neinterl'entionisttr, de observare li agtePtaie.
in Franla qi in mare parte din Italia, teoria trat;rii traumei, bazate Pe o
I conceptualizare teoretici a function;rii psihice ca Seneratoare de sens, adice
de semnifica{ie li directie, a condus la elaboralea unei asistente psihologice
specifice, ,,medicosociale", practicate chiar la locul catastrofei imediat duP:
I producerea gocului, urm.lrind prevenirea dezvoltlrii sindromului Posttrauma-
tic, astfel incat individul confruntat cu un eveniment traumatizant se va simti
insotit in cAutarea sensului 9i in restabilirea caPacititii de a gindi 9i de a vorbi'
I
Programul original al Naliunilor Unite
in cadrul colocviului ,,suslinerea medicoPsihologic; in crize)e majore",
I care favorizeazd rezilienta acomPaniati atAt 1a nivel colectiv, cat 9i individual'
care s-a derulat la Paris intre 10 9i 11 decembrie 2009 sub inaltul Patronai al
\linisterului Sdnitdtii, s-au reunit mai mulli exPerti internationali ai traunlei
psihice pentru a-Si imPArtaqi exPelientele. Aceastd intAlnire a devenit nece-
I sar; datoritd dezvoltedi 5i mondializirii catastrofelor. ExPertii, veniti din
intreaga lume, Qi-ar,r prezentat conceptiile, modelele de interventie ii tehnicile
Llentru a le dezbate si ale imbogifi, obiectivul fiind acela de a imPlementa,
I
I
I/:CHELE ITIRY 5I CLARA DUCHET
I
pdntr-o colaborare interna!ionalA, cele mai bune proceduri de intervenfie 9i
acompaniament in cazul PoPulaliilor victime.
Profesorul Moussa Ba, coordonator al Crilicnl Incident Sttess Managenrctlt
Urrilt (CISMU) din cadrul Departamentului de San6tate $i Securitate al Nafiu-
nilor Unite, ne-a prezentat modelul siu. Creat in anul 2000, ca urmare a unei
hotSrari adoptate de Ansamblul General al Natiunilor Unite, GruPul de Eestio-
nare a stresului traumatic a Primit mandatul de a concepe, organiza 9i coor-
dona un sistem integrat de control al incidentelor critice Pentru totalitatea
programelor gi agenfiilor Natiunilor Unite in lume, inclusiv in firile aflate
in rizboi.
Principiul fondator este acela de a Putea rispunde intr-o manieri unificati,
prin actiuni coordonate, pornind oe la rolul profesionistului in sinetate
mentali pe langd factorii de decizie in mediul de instabilitate actuale' Este
vorba de instalarea unui sistem oPerational de teren, in zona de interventie,
in parteneriat cu resursele locale, inclusiv in domeniul coordonirii intregul
sistem cuprinde trei niveluri strateBice: acela al pre-crizei (coresPunzetor
intervenliei primare), acela al crizei (coresPunzand preventiei secundare) si
acela al post-crizei (coresPunztrtor Preventiei tertiare).
Tralaliul de Pre-crizI este centrat in principal, pe de o parte, asuPra Pro-
gramelor de formare in domeniul stresului 9i traumei ;i, pe de alta, asupra
icliunilor de organizare gi asociere a resurselor rapid mobilizabile in caz de
catastrofe, accidente sau rezboi.
Travaliul de crize este bazat in principal, Pe de o Parte, Pe sustinerea
psihosociald, adic; Pe reabilitarea grupurilor Ei comunitililor vulnerabile 5i
pe restaurarea institutiilor 9i serviciilor publice 9i, pe de altd Parte, Pe
iccepliunea Franfei in ceea ce Privelte triirea traumaticA Qi asistenta
medico-psihologici propusi Persoanelor afectate Psihic, in scoPul de a ajuta
fiecare victimA sA geseascA un sens renii sale.
Travaliul post-cri zd. se bazeazi pe evaluarea TSPT, pe supravegherea
medico-psihoiogicd a celor mai afectate Persoane, Pe eYaluarea sistemului de
asistent; cu ocazia ree\Periment;rii.
Prin conceperea 5i modul siu de aplicare, acest model reprezinti un sistem
' Cntr lf;Ttnt coSt'.:rlttiCa .at dt ltttidenlc Cri,i... (N't)
Tritat de rzilienla .sistatI . Rezilienl: in ulma marilor catastrofe, joncliuniintre indivic -al tj (ole':'
 Mo Concluzie
Rezilienfa se inscrie intr-un'proces psihic individua] de restructurare
a personalititii, care va permite unui subiect si-gi revinE dupi confruntarea
cu o realitate care l-a copleqit. Aceastd capacitate de reconstrucfie de sine, de
restaurare a funcfiei de creare de legituri, de ciutare a sensului, sebazeazd
pe reluarea g6ndiri gi a exprimdrii verbale, reluare facilitatd de procesele
colective. Am vizut, prin intermediul exemplelor individuale qi colective,.cl
apanajul situafiilor critice este acela de a ameninta sau de a distruge activitatea
Seneratoare de legdturi: ci aceasta din urm6 se manifesti la nivel intrasubiec-
tiv sub forma amenin!5rii ruperii legiturilor psihice sau la.nivel intersubiec-
tiv, sub forma ameninfirii ruperii legiturilor familiale gi'sociale. Astfel,
capacitatea de rezilienli depinde, de asemenea, de refacerea leglturilor in
colectivitate gi de restructurarea cadrului sociai periclitat de efectele violente
ale situafiei traumatogene.
Diferifii intervenienfi, profesionigti sau voiuntari, a ciror funcfie este
aceea de a acorda celorlalgi asisten[d psihologici, sunt obligati s5-9i g6ndeasc6
impreuni interventiile de susfinere psihologici, intr-un spirit de reciprocitate
qi de complementaritate: intr-adevir, gi ei sunt confrunta!i fie direct, la locul
unde se oferd ajutorul umanitar, fie indirect, prin intermediul povegtilor
victimelor, cu riscul de a suferi gi chiar de a avea o traumi vicarianti. insigi
condigia ajutorului pe care il pot acorda se bazeazd pe capacitatea lor de
a conceptualiza acompaniamentul individual gi colectiv, ca gi organizarea
metodelor ca pe veritabili vectori de rezilientS. Functia elabordrii qi a cuvin-
tului trebuie si fie mereu prezenti in raportul cu sine ;i in raportul cu celilalt,
pentru a incuraja un acompaniament ,,elaborativ" al indivizilor gi colectivi-
iStilor si, de asemenea, pentru a inlesni procesul de rezilien{i. Dupi spusele
lui Roisin (2005, p. 212), ,,[...] asa cum nu fiinfim, ca oameni, dec6t pentru ci
vorbim, nu vorbim decSt dacE apartinem unei comunitd{i de oameni incirca!i
de umanitate, care suporti abisul neantului gi ne invitd la viafi".
Bibliografie
Anaut M. (2003), La risilience, stn'ilrcnter les trauntatisttte-c, Paris, Nathan.
Baccino E. Ei Bessoles P. (coord.) (2003), Victime-a1gresseur. Traumntisnte et risilience;
lien psychique - lien socinl, Nimes, Champ social.
Beckman 1.C., I\{oore S.D., Feldman N,1.E., Hertzberg \4.A., Kirbv A.C. qi Fairbank J.A.
(1998), Health status, somatization and severitv of posttraumatic stress clisorder in
MICHELE VrrRY 5I CLARA DUCHET
Vietnamcombat vetemas with posttraumatic disorder, Arn ericanlournal of Psychiatry,
vol. 15t p.1565-1,569.
Birmes P., Klein R. qi Schmitt L. (2006), Stress et troubles de l'adaptation, in J.D. Guelfi
9i F. Rouillon (coord.), Manuel de psychiatrie, Paris, Masson, p.197-201.
Breslau N. (2001), Outcomes of posttraumatic stress disorder, lournal of Cliilcal
Psychiatry, vol. 62 (supl. 17), p. 55-59. I
Bromet E., Sonnega A. gi Kessler R.C. (1998), Risk factors for DSM-III-R posttraumatic
stress disorder: findlngs from the national comorbidity survey, Anrcrican lournal o.f
Epidemiology, v ol. 747, nr. 4, p. 353-361.
I
Clavandier G. (2004), La mort collectiae, Paris, Ed. CNRS.
Combalbert N. (coord.) (2009), Ln souffrance au traz,nil, Paris, Armand Colin.
Crocq L. (1999), Les traumntismes psychiques de guerre, Paris, Odile Jacob.
Crocq L. (198), La cellule d'urgence m6dico-psychologique. Sa cr6ation, son organi-
sation, ses interventions, Annales midico-psychologique, vo1.156, nr. 1, p. 48-53.
Crocq L. (coord.) (2007), Traunratismes psychiques. Prise en charge Ttsychelogique des
ztict imes, Paris, Masson-Elsevier.
Cyrulnik B. gi Seron C. (coord.) (2003), Ln risilicnce ou conmrcnt renaitrt de sa soufrance?,
Paris, Fabert.
Demyttenaere K. (2004), Prevalence of mental disorders in Europc.: Results from the
European study of the epidemiology of mental disorders (ESE\IeD) project, .icl;
Psychiatrica Scnrtdinnaicn, r,ol. 109 (supl. 420), p. 27-27.
Duchet C. (2002), Le psychotraumatisme collectif, Annales midico-Itsychologique,
vol. 16O nr. 5-6, p. 167469.
Duchet C. (2006), Du psychotraumatisme ir ia r6silience: perspectives cliniques, in
L. Jehel 9i G. Lopez (coord.), Psychotraunntologie: italuatiorr, clinique, traitentent, edifa
a II-a, Paris, Dunod, p.57-66.
Duchet C. (2009), Eclnirages psychanalytique-s, in A. Ponseti-Gaillochon, C. Duchet ;i S.
Molenda (coord.), Le debriefing Ttsychologique; pratiques, bilnn et ilolutiorr des siitis I
pricoces, Paris, Dunod, p.27-57.
Duchet C., fehel L. qi Guelfi J.D. (2000), A propos de deux victimes de l'attentat parisien
du RER Port-Royal du 3 d6cembre 7996: vulnerabilit6 psychotraumatique et
I
rdsistance aux troubles, Anttales nrtdico-psychologique, vol.158, nr. 7, p. 539-5.15.
Duchet C. qi Payen A. (1999), Intervention mddico-psychologique irr situ lors de la
guerre civile du Congo, Midecine de cntastroTtlrc, Urgence Collectites, vo|.2, nr. -=-4,
p. t92-796.
Duchet C.9i Vitry M. (1999), Le psychologue clinicien dans l'urgence, lounnl dt:
Psychologues, vol. 167, p.16-20.
Dupuy J. P. (2003), P o ur un ca t as t r o1th isnre i cl ni r i, P aris, Seuil.
Gay S. gi Duchet C. (2007), Intervention ps),chologique lors d'er'6nements traumatiques,
in S. Ionescu si A. Blanchet (coord.), Psychologie clinique, psycholtnthologie et psuci;t-
thirnlrie. Nouzteau cours de Ttsychologie, Paris, PUF, p. 511-52-1.
Tratat de rezilienll asistatl r Rezilienltr in u rma m a ri lor catastrofe: joncli u ni intre i ndivid u: l s' colectiv
l

Hanus M. (2002), La rdsilience it quel prix? Sunrittre et rebondir, Paris, Maloine. Rutter M.D. (1985), Resilience in the face of adversity, British lournal of Psychiatry,
l/g,'z Ionescu S. qi Jourdan-Ionescu C. (coord.) (2006), Psychopathologie et sociiti, Paris, vol.147, p.598-611.
Vuibert. Scelles R. (2002), Processus de r6silience: questions pour le chercheur et le practicien,
Pratiques psychologiqnes, vol. 1, p. 1-6.
Jehel L., Ducrocq F., Duchet C., Paterniti S. 9i Vaiva G. (2008), Attentats et psycho-
traumatisme: prdvalence des troubles, leur 6volution et leur prise en charge en Vaiva G. |ehel L. Cottencin O., Ducrocq F., Duchet C., Omnes C., Genest P., Rouillon
l France, Reaue francophone du stress et du trawna, r'ol. 8, nr. 1, p. 5-1 1. F. 9i Roelandt I.L. (2008), Pr6valence des troubles psychotraumatiques en France
jehel L., Ducrocq F., Genest P., Duchet C., Omnes C., Rouillon F. qi Roelandt J. L. mdtropolitaine (in ancheta OMS, ,,Sant6 mentale en population g6n6rale"),
(2008), Trauma related disorders and suicide in the French WHO study ,,Santd L' Enciphale, vol. 3il, nr. 6, p. 577-583.
mentale en population ginirale", European Neuropsychopltnrmacol.ogy, vol' 1& Vitry M.'(1999), Le debriefing psychologique: une methode, Neraure, vol. 12, nr.6,
I nr. 4, 5188. p. 48-51.
Vitry M. (2002), L'icoute des blessures inpisibles, Paris, L'Harmattan.
Jehel L., Lopez G. (coord.) (2006), Psyclrothirapie des t'ictinrcs: traitements, iztaluatiotrs,
accontpagnemenf, a doua edilie, Paris, Dunod.
Vitry M. (2007a), Les deuils post-traumatiques, in L. Crocq (coord.), Traunntisntes
psychiques. Prise en charge psychologique tles aictinrcs, Paris, Masson-Elsevier.
Jourdan-Ionescu C. (2001), Intervention dcosystdmique individualis6e axde sur la
r6silience, Reaue quibicoise de pstlchologie,vol.22, nr. 1, p. 163-186.
Vitry M. (2007b), Suivi psychothdrapeutique en diff6r6-cronique, in L. Crocq (coord.),
Traumatisntes psychiques. Prise en chnrge psychologique des oictintes, Paris,
Kessler R.C. Sonnega A.. Bromet 8., Hughes M. 9i Nelson C.B' (1995), Posttraumatic
Masson- Elsevier.
stress disorder in the National Comorbidity Survet', Archius of Genetal Psychiatry,
Werner E. (1993), Risk, resilience and recovery: Perspectives from the Kauai longi-
vol. 52. p. 10{8-1060.
tudinal study, Det'elopment nnd Psychopothology, vol. 5, p. 503-515.
Korff-Sausse S. (2002), Les processus psychiques de la rtisilience, Prttiques Psycho'
logiques, vol. 1, p. 53-6{.
Lebigot F. (2005), Trniter les lrnunntisnrcs psychiques. Clinique et prise en chnrge, Paris,,
Dunod.
Louville P. qi Duchet C. (2006), Les interventions immediates, in L. Jshel qi G. Lopez
(coord.), Psyclrctraumalologic: imluatiorr, clinique, traitement, edilia a II-a, Paris,
Dunod, p. 173-180.
Manciaux M. (coord.) (2001), Ln risilience, risister et se cotstruire, Ceneva, Cahiers
medico-sociaux.
Maqueda F. (1997), Carnels tl'un psy dnns I'hunnnitnire, Toulouse, Eres.
N{arshall R.D., Olfson \t|., Hellmann F., Blanco C., Guardino M. 9i Struening E.L.
(2001), Comorbiditt', impairment and suicidality in subthresho'ld PTSD, Anrcricort
lournal of Psychiatrv, vo|.158, p.1167-7173.
l\,larty F. (coord.) (2001), Figrrrcs et trnitements du truumntisnte, Paris, Dunod.
Navarre C. (2007), ,,Psv" des cntastrophes. Dix nnnies aupris des i'ictinrcs, Paris, lnngo.
North C.S., Nixon S.J., Shariat 5., Mallonee S., McMillen f.C., Spitznage! E.L. 9i Smith
E.M. (1999), Psvchiatric Disorders Among Survivors of the Oklahoma City
I Bombing, lournnl of the Anuricnn hledical Association, vol. 282, p.755-762.
Ponseti-Gaillochon A., Duchet C. qi N{olenda S. (2009), Le debriefing pstlclrologique:
pratique, bilan et it'olution des soitts pricoces, Paris, Dunod.
Pri6to N. (2001), Epid6miologie du traumatisme psychique, in M. De Clercq 9i
I F. Lebigot (coord.), Les traunntisnres psvchiques, Paris, Masson , p. 65-77 .
Roisin J. (2005), Apprc.che pslchanalitique des personnes traumatisdes, Reuue Frnttco'
phone du Slrc-ss cf t7u Traunn, r'ol. 5, nr. a, p.235-219.

I
MICHELE VITRY 5I CLARA DUCHET Tratat de rezilienli asistati r Rezilienli in urma marilor catastrofe: ioncliuni intre individual gi colectiv

XIV.
$omaj Si
,
rezilienlE asistatE
Serban Ionescu ;i EvelYne BouteYre
Nofiunea de gomajr incepe si-qi fac6 aparilia - mai intai in Anglia 9i apoi
in celelalte firi industri alizate - in timpul lungii perioade de depresiune
dintre anii 1880 9i 1890. Aceasti nofiune i;i gise5te desivarqirea in lucrarea
lui Beveridge intitulati llnenryloyment: a problem o.f industry, publicati in 1909,
care va deveni un fel de biblie pentru cei interesafi de acbasta problemi'
$omajul involuntar este considerat ,,un fapt social ireductibil
la mhnifestdrile
sale individuale gi care necesiti remedii colectire" (Topalov, D9a, p.16). Cti
timpul gi cu fluctuafiile sale periodice (adesea ioarte importante), gomajul
devine un fenomen economic cu consecin[e sociale 9i psihologicb dezastruoase.
Problema impactului gomajului asuPra sinitilii nu este noui. Ea a apdrut
incd de la inceputul anilor 1930, in timpul ,,marii crize" care afecta Statele
unite qi Europa, iar de atunci susciti un considerabil interes. Primele studii
dedicate relaliei dintre qomai 9i s|nitate au fost cele conduse de doctorul
Destouches (cunoscut ca scriitor sub numele de Louis-Ferdinand Celine2), apoi
acela intreprins de Lazarsfeld, Jahoda gi Zeisel (793317982)'asupra qomerilor
din Marienthal. CAliva ani mai tArziu, Eisenberg 5i Lazarsfeld (1938) publicd
un studiu consacrat in particular efectelor psihologice ale gomajului.
Capitolul de fa[a, dedicat rezilien[ei (naturale 9i asistate) in situaliile de
gomaj, debuteazi cu o exPunere a celor mai recente cunoEtin{e referitoare la
I Conform Biroului Intemafional al \luncii, termenul de s..:r:.:j caracterizeazi situagia persoanelor
fari loc de munci, disponibile pentru muncS qi aflate in cautarea unui loc de munci. Aceasti
definifie a fost adoptati in octombrie 7982,\a a XIII-a Conrerinti Intemafionali a statisticienilor
din domcniul muncii.
r in decembrie 1932, Destouches peraselte Parisul, indreptirn,3u-se spre Geneva. Doctorul Raichman
ii incredinleazi o misiune in Austria si in Germania, ilurma cireia scriitorul-medic scrie articolul
,,Pentru a ucide Somajul, vor ucide ;omerii?", articol apd.rut in Lc Mois
(februarie-martie 1933,
p. 'c740);i in Rqrrr['/i4llj 119 martie 1933)'
sERBAN IONESCU 5l EVELvrue BoUTEYRE
t;
efectele gomajului asupra mentale, ca gi cu modele explicative ela-
siniti(ii 445
borate pe marginea acestui subiect. Continud cu o Prezentare a foarte pufin
numeroaselor pubticafii consacrate rezilienfei persoanelor care 9i-au pierdut
locul de munci. Ultima parte a capitolului este dedicati modalitifilor practice
de construire a rezilien[ei la gomeri: Programe sprijinite pe o serie de factori
de protecfie vizAnd prevenirea tulburdrilor psihice gi reangajarea, precum 9i
tehnica scriiturii numite expresive.
$omai gi s5nitate mentale
Efectele tomajului asupra sIn5tElii mentale
I
Pierderea locului de muncd este un eveniment cu caracter traumatizant.
Conform clasamentului realizat de Holmes gi Rahe, gomajul este al optulea
din cele 43 de evenimente de viafd despre care se considerd ci au un efect I
potenfial stresant. Tofi autorii care au studiat ce se intAmpli atunci cAnd o
persoani afli cd i9i va pierde slujba (Eisenberg gi Lazarsfeld, 1938; Hopson ;i
Adams, 7976;Hill, 1977,1978) vorbesc de o stare de goc. Persoanele respectil'e
nu pot infelege qi controla ceea ce li se intAmpli si folosesc expresii care videsc
intensitatea sentimentelor trdite: ,,mi-a tdiat cu adevdrat respirafia", ,,e ca ;i
cum [i-ar fi tdiat gAtul", ,,e ca gi cum as fi primit un Pumn in stomac". Odati
pierdut locul de muncd, multiplele consecinfe ale gomajului reprezintd serii
de traume mai mult sau mai pulin intense.
in fafa acestei realitdgi, numeroase cercetdri au fost dedicate efectelor
qomajului asupia sdndtifii mentale. Pentru a formula concluzii cAt mai solide
cu putinfi, mai mulgi cercetitori au realizat metaanalizel: Murphy gi Atanasou
(1999), McKee-R1,an, Song, Wanberg gi Kinicki (2005) 9i Paul gi Moser (2009).
Cea mai recentd dintre aceste metanaanalize - aceea realizati de Paul Ei
Moser - inglobeazi 237 de studii transversale, in care au fost comParate
grupuri de persoane aflate in gomaj cu grupuri de persoane care lucreazi.
Aceste studii cuprindeau in total 458 820 de Persoane. Ele au fost efectuate in
25 de [iri care sunt, in ordine, in func{ie de numdrul de studii publicate: I
Statele Unite, Marea Britanie, Germania, Australia, Finlanda, Canada, Olanda,
Irlanda, Austria, Suedia, Italia, Noua Zeelandi, Danemarca, India, Norvegia,
I I
Este vorba de un procedeu care permite combinarea sintetizarea rezultatelor unui anumit
^sau
numir de studii asociate unei probleme specifice. In cadrul unei metaanalize, cercetatorul
evalueazi dimensiunea sau amploarea efectului.
Tratat de rezilien!5 asistat5 r $omaj 5i rezjlienlS asistat;
l^
r
- Studiile longitudinale arate cd existe foarte putine dovezi in favoarea
Israel, Franta (care ocupi, deci. locul 17), China/Hong-Kong' Mexic'
BelSia'
1", Turcia, Chiie, Spania, Japonia, Grecia ti Elvetia Acestor 237 de studii li se unui fenomen de dezvoltare psihologici ulterior gomajului.
intenalul mediu scurs intre evaluiri
adauge 86 de studii longiiudinale in care
a fost de 16luni. Modele explicative
Metaanaliza intrePrinsi de Paul ;i Moser ajunge la urmatoarele concluzii:
Potrivit bine-cunoscutului model al privArii propus de rahoda (1981, 1982),
Efectul negativ al gomajului asuPra sinitetii mentale este de 0'51'
ceea
- sentimentul de abandon al persoanelor firi loc de munci este rezultatul
ce corespunde unei cre+teri de la 16 la 3f a Procentului Persoanelor care ' faptului ci in situatia de gomai aceste persoane sunt private de diversele
prezinti Probleme Psihice; funcfiibenefice ale muncii. Jahoda considerl cd munca are cinci functii latente:
- icest efect se traduce Printr-un sPectru larg de manifestiri (sentiment
de abandon, dePresie, anxietate, simPtome Psihosomatice' diminuarea - slruct rclzi lir p l (deternin;ora de trezire, orele petrecute in afara
stlrii subiective de bine 9i a stimei de sine); casei, modul de ocupare a timpului si structureazd timpul pe termen
Pe parcursul ultimilor 30 de ani, efectul negativ al qomaiului
asupra
- societetile nu obi;-
mai Iung);
sinitilii mentale a rimas stabil, ceea ce aratA cA
"se
- fat'orizcnzd contactele so.idle, constituind astfel o sursi de satisfactie
nuiesc" cu niveluri ridicate ale gomajului; pentru cei care muncesc;
Efectele obsen'ate sunt de mai mare amploare in cazul blrbalilor'
al
- - pernlite ntitlgeren ltt ii scol .o!ctliit,iI]trucatmuncaasiguriunlocintr-ua
lucritorilor manuali 9i al Persoanelor aflate de mult timP in iomaj; grup pi ii permite celui care munceSte s; se simtd util Qi si participe la
Ia un
- Efectele variazi in functie de durata Somajului Ele se stabilbsc ' viata colectivS;
nivel ridicat Pe Parcursul celui de-al doilea an de gomaj' iar o noui creS-
al treilea al la persoa- - Jurnizeozi n stnhtt, deoarece exercitarea unei profesii hrineite iden-
tere intervine pe parcursul celui de 9i Patrulea.an titatea, ofer5 o indicafie importanti referitoare la statutul persoanei Si
nele care Prezinti un gomaj de lungi durati; chiar al familiei sale;
Efectele qomaiului asuPra senititii mentale sunt mai imPortante
in
- in cele in care rePartilia veniturilor - satisface lrct'oin de actit,ilnte, indep;rteaz; plictiseala gi permite investi-
tArile mai Putin dezvoltate economic, rea energiei fizice sau psihice.
este inegali sau in tArile in care sistemul de Protectie a gomerilor
este

putin dezvoltat; Totodati, a5a cum subliniazi Ha1'es gi Nutman (1981), munca reprezinti o
ii4etaanaliza studiilor longitudinale arata ci dacd pierderea locului
de
- a senititii mentale' gAsirea unui sursi de venit (ii actioneaz; deci in vederea creiterii bunistirii materiale),
munc; se asociazi cu o deteriorare permite dominarea sau modificarea mediului in care tr;iesc indivizii Si con-
nou loc de muncd se asociazi unei ameliorari a acesteia;
tribuie la satisfacerea nevoii de a crea. Fryer (1986, 1997),la fel ca 9i Fryer gi
Persoanele a ceror senitate mentali este afectatd Prezinte un
risc mai
- munci sau de a rimAne fird loc de muncd Payne (1986) sustin cA dificult;lile financiare care decurg din Eomaj au un
mare de a-gi pierde locul cle
jilor; efect primordial asupra sinitatii mentale. Din aceast; perspectivi, un rol
dupd iinalizarea stud
determinant in aparitia sentimentului de abandon este atribuit neexerciterii
La persoanele firi loc de muncA, o s;n;tate mentalA afectate diminueazi
- functiei manifeste a muncii, aceea de sursi de venituri si deci siriciei care
gansele gisirii unui nou loc de munci;
decurge de aici.
- Prog.ani"l" de interventie au efecte Pozitive asuPra senitetii mentale a
O alt; varianti a modelului privirii este propusi de Warr (1987, 2007) care
peri'our,e1o. care se afla de mult timP in situatia de a nu avea loc
de
a descris noue, apoi doisprezece factori considera{i necesari pentru senetate
munce;
i; este corelat cu suferinta PsihologicS' dar o si in ielatia individului cu munca. Warr a propus o analogie intre acesti doi-
- $omajul nu numai
sprezece factori gi efectele vitaminelor asupra st;rii fizice a persoanelor.
Pro!oace;

Tratat de rezilien!5 asistatS r 50majSi rezi i.i: .sistat:

SERBAN IONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE
 M9
MB intr-adevir, 1aniveluri reduse de ingestie, deficitul de vitamine generazi $omaigi rezilienf5
tulburiri(numite,,afecfiuniprindeficitdevitamine,,),darodatiingerati Relafia intre qomaj gi rezilienfi face obiectul unor foarte pufine publica{ii.
nici benefice'
cantitatea zilnicd recomandatd, cantiti[ile suplimentare nu sunt
vitaminele C qi E, pentru care Prima referire la aceasti relafie este legati de conceptul de robustetel gi figu-
nici nocive. Warr include in aceastd categorie
recomandati au acelasi efect' Din reazd intr-o lucrare realizati de Maddi gi Kobasa (1984).
dozele care depdgesc cantitatea zilnica
nocive pentru sdnitatea fizicd atunci c6nd sunt in1975 a fost inifiat un studiu longitudinal pe un egantion de 450 de cadre
contri, alte vitamine devin
cazul vitaminelor A D, care devin toxice ale companiei Bell din Illinois. AnticipAnd dereglementarea2 industriei tele-
absorbite in cantitate mare. Este 9i
in cantiti[i care depd;es c doza zilnicd recomandati' fonice, cercetitorii au examinat anual aceste persoane. ln 1981 dereglementare a
atunci cind sunt ingerate
s-a produs cu schimbiri importante - printre care pierderea locului de
Deficitul tuturor celor 12 factori descrigi de warr are efecte negative asuPra
in munci sau transferul - considerate cataclismice pentru persoanele aflate in
funcfionirii psihice a persoanelor, iar acest lucru este adevdrat mai ales
acea situafie. Doui treimi dintre angajafi au prezentat tulburdri (tulburiri
situa[ie de gomaj. Totodatd, efectele acestor factori nu mai sunt 4celeagiatunci
cind sunt prezen!i in exces. $ase dintre factori sunt comParali de \Alarr psihice, suicid, manifestiri violente, crize cardiace, accidente vasculare ce-
cu.

viiaminele A gi D, excesul lor fiind nociv, in timp ce restul de gase

factori sunt
corrsiderafi similari vitaminelor C 5i E, excesul lor nefiind nici benefic' nici
nociv. in prima categorie figureazi posibilitatea de a controla activitifile 9i
evenimentele care se deruleazi in mediul persoanei, iar in a doua,
siguran{a
fizici(condiliibunedemediu,absentapericolelor'ariscurilor)'
in analiza intreprinsi asupra efectelor gomajului, ]ahoda qi warr se foca.-
lizeazd,asupra rolutui muncii 9i al mecliului muncii. O abordare alternativd
prn. u...r,1rrl asupra individului consid6rat proactiv (deci, sursi de initia-
tiIe1, mai curAnd decat reactiv. in fala gomajului, individut se gisegte
intr-o
situa[ie de ,,restriclionare a acliunii personale" 9i cauti solufii, a]ternatil'e
care-i permit sa faci fald situaliei in care se afli. Cum indivizii sunt
diferiti in
ceea ce priveste graclul lor de proaciivitate, Ei acliunile lor
in situalie de ;omaj
sunt diferite.
Agacumamprecizatdeja,Fr'1'er(1986,1997)'cagiFryerqiPayne(1986)sus-
finAnciare ;i adesea
{in ci lipsa unui loc de muncd genereazi dificuiti[i
sirdcie. Aceasta impiedici anticiparea viitorului, favorizeazl pesimismul 9i
a situatiei'
ingreuneazd pr.,"rui in p.actici a strategiilor proactive de gestionare
(acelea aie
Cercetdrile intreprinse pentru l,alidarea modelelor prezentate
rebrale etc.) Pe de alti parte, o treime nu numai ci nu a prezentat tulburiri, ci
stresul triit a constituit o oportunitate de dezvoltare, de progres personal.
Acest studiu a aritat deci cd stresul generat de dereglementare nu duce I a
tulburiri in intregul egantion studiat, ci poate ocoli o parte din acesta, fiind
insolit de o dezvoltare personali.
O a doua referire, mai curAnd impliciti, la relalia dintre rezilienld qi gomaj
a apirut in contextul polemicii dintre Albee gi Heller pe tema prevenirii
tulburirilor psihice. intr-un articol semnat impreuni cu Perry, Albee suslinea
ci o preven[ie eficienti a acestor tulburiri ar necesita o schimbare sociald ;i o
acfiune politici vizAnd egalitatea drepturilor gi diminuarea stresului legat de
discriminare gi de exploatare (Perr1' 9i Albee, 1994). Heller (1996) rdspunde
scriind ci adversitatea sociali ar trebui depdgiti utilizAnd mai curAnd ,,ini!ia-
tiva gi responsabilitatea individuali".
in replica sa, Albee (1996) - care a fost pregedinte al Asocialiei Americane
de Psihologie in 1969 gi in 1970 - dezaprobi aceasti pozifie, care-i amintegte
,,mitul romantic al lui Horatio Alger3", potrivit ciruia oricine poate depigi
r
Termenul de rolrrisfcfr, a fost utilizat, pAni in 2003, in Tt:aru'ulbincii de date PsyclNFO, penrru a

pri'a[iunii si ale reslrAngerii acliunii personale) sunt rare 9i rezultatele nu ne

desemna rezilienla psihici. Apa cum a fost descris de Kobasa (1979) 9i de Kobasa si Pucetti (19S3),
personalitatea robusti are trei caracteristici: controlul, angaiamentul gi considerarea schimbirii
considerate
permit inci s6 ne pronun[im asuPra ponderii diferitelor variabile drept o provocare, mai curind decat o amenintare.
I Din punct de vedere economig dercglenrntarca reprezinti acliunea de suprimare a anunitor
i se afla la originea suferinlei psihice in situalie de qomaj' reglementiri care guvemeazi o achvitate (de exemplu, dereglementarea transporturilor aeriene).
I Conform anumitor autori, ridicinile culturale ale conceptului de rezilien!5 s-ar gisi in scrierile
pastorului unitarian american Horatio Alger (1832-1688) care prezinte, in numeroasele sale
lucriri, r'iziunea americani optimisti asupra viefii, clSditi pe virtuti traditionale. Din aceasti
perspectivi, conceptul de rezilien!5 ar fi aparut in contextul cultural al societifii americane, unde
accentul este pus pe individualism gi pe eforturile indreptate citre mobilitatea sociali ir crestere,
rmde reuqita este determinati de eforturile personale ale individului.

Tratat de rezilienlS asistatl r $omaj $i rezi lien !; asjstat;

SERBAN 1ONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE

J-
I

reduce riscul de aparifie a depresiei, rezultat din egecurile repetate

singur dificultdfile vie{ii. Albee susfine cd acest mit nu mai este credibil $i ci in
I o,o singura solulie pertinenti este inlaturarea barierelor de mediu pe care le
gisirea unui loc de munci;
intAmpini diverse categorii de persoane cu risc ridicat (dintre care muncitorii - $omerul care detine caracteristicire personale ale unei persoane rezi_
liente - hotirAre, independenfi, ingeniozitate, perseverenfi, incredere
concediafi, muncitorii agricoli nomazi, femeile vArstnice sirace etc')'
in sine - obgine scoruri mai ridicate la scala Becker (ceea ce dovedegte
I Albee (1980, 1985) propusese, de altfel, o formuli de calcul al inciden{ei
o mai mare incredere in sine pe parcursul cdutirii unui Ioc de munci).
tulburirilor psihice, .u.u fi.,. cont de mediul social gi deschide calea cdtre o
preventie eficienti:
Moorhouse gi Caltabiano considerd ci serviciile de ajutor pentru gisirea
l factori organicil + stres + exploatare
unui loc de munci gi personalul care le oferi trebuie si propund intervenfii
incidenfi
strategii de adaptare + stimi de sine + grupuri de susfinere psihologice axate pe cre$terea rezilientei persoanelor aflate in gomaj. Accentul
ar trebui pus pe urmitoarele aspecte:
Reluand aceasti formuli (cunoscutd, de asemenea, drept ecualia lui Albee),
Gullotta (2008) precizeazi c6 aplicarea sa implici utilizarea a patru mijloace
de preven{ie: - combaterea gAndurilor negative;
- in fafa evenimentelor negative, inlocuirea evalurrilor care se opun
scopului urmirit, cu evaluiri realiste. Astfel, de exemplu, dupi un in-
educnlin (orali, vizuali, scrisi) care amelioreaza cunoqtinfele, schimbd
- terviu lipsit de rezultate, candidatul nu va trebuj sr tragi concluzia ci
ocazional atitudinile qi rar comportarnentcle; nu va gisi uiciodatd de lucrui
- ameliorarea conrpetenlelor sociole prin dezvoltarea stimei de sine, cultivarea forfelor persoanei, pentru creqterea siimei sale de sine;
incurajarea utilizirii unui loc al controlului intern 9i implementarea' -
- utilizarea unor strategii de adaptare bazate pe rezolvarea de probleme
unei perspective centrate Pe comunitate; in vederea inlesnirii reangajdrii, ceea ce implicd o cdutare de informagii,
- utilizarea njutorului informal (prieteni, cadre didactice, clerici etc.), per- gedin[e de,,stimulare a gandiriir" pentru gisirea unor solu[ii alternative,
soanele care il oferi trebuind sprijinite gi (daca este necesar) formate; elaborarea unor scenarii de interviu gi utilizarea jocului de rol,
ciutarea
- recurgere ala orgnnisnte comunitnre (care recunosc necesitatea schimbirii gi utilizarea feedbackului;
politice gi sociale) qi la o inten'enlie de tip sistemic' utilizarea relaxirii in vederea diminudrii anxietdtii pe parcursul unui
-
interviu de angajare;
oreferire directi la rezilien[i in situalie de gomaj apare in analiza unei utilizarea unor strategii de adaptare bazate pe emo!ie pentru prevenirea
-
cercetari intreprinse in Australia de Moorhouse 9i Caltabiano (2007), pe 77 de dispozifiei depresive.
persoane aflate in ciutarea unui loc de munci (31 de blrbati 9i 45 de femei),
cu o vArst6 medie de 31,73 ani. Aceste persoane erau in gomaj de 9,55 ani, in
medie. Participanfilor la cercetare ]i s-au administrat trei instrumente de Interventii ce favori zeaze rezi lienia
evaluare: scnla cle rezilien[d a lui wagnild qi Young, scnln de nfirmnt'e. de sine ,,irt Procedeele de intervenfie care figureazd, in aceasti sectiune a capitolului
qi scnln tlispoziliei deltresit'e
I ln.ocesti rle cdutare a tuuri loc de mwrcn" , a lui Becker, nu au fost concepute de autorii lor ca nigte instrumente destinate in mod
a lui Radloff. Rezultatele oblinute duc la urmitoarele constatlri: special unei facilitiri a construirii/dezvolterii rezilientei. Examinarea obiec-
tivelor vizate gi modul lor de derulare permite totusi constatarea fapfului ci
- Un nivel mai ridicat al rezilienlei (precum cel misurat cu scala lui pot fi incluse in aceasti categorie.
I \Vagnild gi Young) permite gestionarea adversitilii generate de gomai Ei
I Gullotta (2008) noteazi ci factorii genetici sunt din ce in ce mai mult luati in calcul, aflAndu-se, r EclrivalentultemenuluienglezescDrninsforrling.
totodata, in centrul mei imPortante controVerse.

Tratat de rezilienlt distattr r

SERBAN IONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE $omaj 5i rezilienl5 asistatl
452 Programe cu un dublu obiectiv,
sin5tatea mentalS ;i reangajarea
O echipi de cercetitori a Universitd[ii din Amsterdam (Audhoe, Hoving,
Sluiter ;i Frings-Dresen, 2010) a intreprins un studiu comparativ al progra-
nrelor de interventie care vizeazd revenirea in cAmpul muncii gi reducer'ea
suferinfei psihice a adullilor aflali in gomaj. i.t ,r.*a examinirii publicaliilor
disponibile s-au gdsit numai cinci studii, constatare care subliniazi necesitatda
promovdrii acestui tip de cercetiri. Studiile reperate sunt urmitoarele:
controlate (ERC) realizate in Statele Unite
- doui lucriri randomizate1995; Vinokur, Schul, Vuori gi Price, 2000)
(Vinokur, Price 9i Schul, 9i,
respectir,, in Finlanda (Vuori, Silvonen, \'inokur gi Price, 2002)'
- un studiu nerandomizat gi necontrolat, realizat in Australia de Creed,
Hicks Ei Ir{achin (1998).
doui studii longifudinale cu evaluiri pre- 5i post-test efectuatein Finlanda
- episod depresiv. Acegti subiecfi au fost identificali cu a;'utorul unui scor de risc
(Vuori gi Yesalainen, 1999; Vuori, Price, N{utanen gi Malmberg-Heimonen,
2005).
in celedoui studii de tip ERC - ceie'realizate in Statele pnite (Vinokur
et nt.,7995 9i 2000) 9i in Finlanda (Vuori et nI.,2002) * a fost utilizat Progra-
mul de intervenlie JOBS. Acest program a fost elaborat la Universitatea din
N{ichigan, la Centrul de cercetdri in domeniul prevenliei din Michigan (MPRC)
gi avea doui obiective: (a) prevenirea deteriorarii sinitifii mentale a sala-
rialilor care 9i-au pierdut locul de muncd 9i care se gisesc in situalie de gomaj
prelungit gi (b) promovarea unei reangajSri de inaltd calitate.
Intertenfia a fost conceputd sub formd de saninarii avArid drept obiectile
ameliorarea capacitetilor participanlilor de a-si ciuta un loc de munci gi mai
ales deprinderea de cltre acegtia a unor noi strategii, mai eficiente, pentru
gdsirea unor locuri de munci adecvate. Seminariile conlineau, de asemenea,
anumite componente concepute pentru a ameliora stima de sine, sentimentul
cle control, eficienla personali a participanlilor in activitatea de cdutare a
unui loc de munci gi pentru a-i ,,vaccina" impotriva infrAngerilor. Aceste com-
ponente ale programului au fost considerate eserrfiale pentru menfinerea
motivafiei 9i perseverentei in ciutarea unui loc de munci
Programui cle intervenfie JOBS a fost testai in cadrul unui studiu intre-
prins pe un egantion considerabil de persoane firi loc de munci, recrutate
prin intermediul birourilor pentru someri din sud-estul statului Michigan.
SERBAN IONESCU 5I EVETVruC BOUTEYRE
La verificirile realizate dupi o luni gi dupd patru luni, Caplan, vinokur, price 453
gi van Ryn (1989) au constatat ci participanfii la acest program au fost
reangajafi in posturi foarte bune din punctul de vedere al veniturilor gi al
satisfac[iei in raport cu postul ocupat gi cd, pe de a]ti parte, motivafia celor
care nu aveau inci un loc de muncd era puternici. Analizele adilionale ale
datelor culese pe parcursul acestor sfudii de control pe termen scurt au aritat
ci participanfii in cadrul programului aveau o mai buni sinitate mentali
decat cei din grupul de control (vinokur, Price gi caplan, 1991). o verificare
realizati dupi doi ani qi jumitate a aratat cd efectele benefice continuau si se
manifeste la nivelul salariilor gi prin numirul mai redus de schimbiri ale
locurilor de munci (Vinokur, Van Ryn, Gramlich gi price, 1991). I
intr-o publicafie ulterioard, Price, van Ryn qi vinokur (1992) au observat ci
efectele benefice ale interventiei asupra sdnitifii mentale a participanfilor la
seminarii au fost constatate in principal la subiecfii unui subgrup considerat
I
cu risc ridicat de prezentare a unor problme de sinitate mentali, precllm un
calculat pomind de la scorurile parfiale ale simptomelor depresive, tensiunii
financiare gi afirmirii de sine pretest. Aceste trei variabile ar reprezenta
factori importanfi de risc in cazul pierderii locului de muncd.
Programul de intervenfie joBS a fost inci o datr aplicat ca JoBS II. Este
vorba de o extindere pe scari largi, care se deosebeqte de JoBS I printr-o serie I
de caracteristici:
- Gralie unui procedeu de selectare a somerilor cu risc ridicat de prezen-
I
tare a unor probleme de sinitate mentali, echipa de cercetare a obtinut
o suprareprezentare a acestor subiecfi in eqantionui initial, iar in conti-
nuare subiectii cu riscl inalt gi cu risc scdzut au fost repartiza[i aleatoriu
in grupurile ,,interven[ie" gi ,,control,,. Menfionim, de asemenea, ci I
subiecfii cu un indice de depresie mai mare de 3
derat un semn clinic semnificativ pentru depresie
- ceea ce este consi-
- nu au fost selectati
1
Evaluarea riscului s-a realizat cu o formuli elaborati de Price ci al. (i992), care utilizeazd scorurile
subscalei de depresie cu 11 itemi a Hopki ns Symptom Ctrccktist, scorul presiune financiari (calculat
cu un chestionar cu trei itemi) gi scorul afirmare (calculat cu un chestionar cu patru itemi, elaborat
pe baza unor instrumente publicate). Subieclii considera$ in situafie de risc cle a dezyolta o
depresie in viitor sunt aceia care obfin scoruri ridicate la depresie si Ia presiune financiari si
scoruri scizute la afirmare de sine. Pentru a fi inclugi in categoria de risc ridicat, subiectii trebuiau
si aib5 un_scor de risc egal cu sau superior lui 1,38. Cu un icor mai mic de 1,3s, participangii au
fost considerafi cu risc scizut.
rt
I
It
Tratat de rezilienti asistattr r !omaj 5i rezilien;5 asistati
I
l.' pentru ParticiParea la programul JOBS II, concePut ca un prograrir de
preven[ie primarE;
b vatidare convergente a informatiilor obfinute de subiecfii ParticiPanti
-
la programul de intervenlie JOBS II a fost realizate culegind datele de
I la parteneri gi de la ,,celelalte persoane semnificative", care cunoiteau
bine subiectii qi Puteau oferi informalii despre funcfionarea lor psihic6;
DeFi o rePlici a cercetirii JOBS I, JOBS II s-a foializat pe: (a) cre$terea
-
I sentimentului de control, ameliorarea autocontrolului 5i a eficacititii
personale in cautarea unui loc de muncS; (b) ameliorarea eficacititii
?ormdrii, selec;ionAnd o noud echiptr de lase formatori ;i crescAnduJe
numirul de ore de formare, care a sdrit de la 80 in cazul programului
I
JOBS I la 2,10 Pentru Programul JOBS II (formarea
a fost realizati de'
membrii echipei de cercetare); (c) reducerea numdrului de ore de
interventie, care a scezut de la 28 la 20 in cazul JOBS Il (cinci Sedinle a
I cate Patru ore); (d) o schimbare - independenttr de echiPa de cercetdtori
9i asociati contextului socioeconomic - constand
intr-o imbunitetire
a pielei muncii in anul de dupa JOBS I ii intr-o deteriorare a acesteia
dupa JOBS ll.
Toate persoanele ParticiPante la grupul de interventie al Programului
JOBS lI au primit, prin Poite, o invitatie de participare
la seminar' Au fost
informate, d" ua"a"n"", cI le vor fi rambursate taxele de transport 9i cA vor
primi 20 de dolari (dacd vor fi Prezente la cel Putin Patru din cinci Fedinte
organizate pentru fiecare grup), precum qi un certificat de ParticiPare (inmanat
in ultima ledinta).
Seminariile au fost orSanizate in regiunile de unde proveneau sirbiectii
gi se desfi;urau in lcoli, centre comunitare li sili de conferinle din hoteluri'
Spatiul trebuia si Poate Primi 25 de persoane aiezate la mese-$i sd.Permite
dupiurur"u., u5r,rinfi a icaunelor. Seminariile erau sustinute de trei Perechi
de formatori (barbat li femeie), in fata unor SruPuri formate din 72-22 Pa:ti-
cipanti (cu o medie de 15,6 Persoane). Formatorii erau asistenti sociali' con-
siiieri pedagogici 5i profesori de liceu, ei in9igi in 5omaj qi aflali in ciutarea
unui loc de munc;. Formarea pe care o Primisera cuprindea cuno5tinte despre
procesele de grup gi despre bizele teoretice ale interventiei propuse in cadrul
numeroase repetitii Formatorii au Practicat, in dou; etaPe'
iOSS II, .u :i
o sectenti de instruire de cinci gedinte cu PafticiPantii'
in total, grupul interventie a cuprins 671 de ParticiPanti, iar Sedinfele de
intervenfie s-aIdesfiiurat de-a Iungul a 22 de siPtimani, Pe parcurstrl anului
SERBAN ]ONESCU Sl EVELYNE EOUTEYRE
1991r. $edinlele cuprindeau o largi paleti de probleme: exemple
,i exercitii
de identificare li de comunicare a capacititilor personale asociate muncii,
4ss
utilizarea relelelor sociale pentru obtinerea de informafii referitoare la posturi,
manieta de a contacta posibilii angajatori, intocmirea unor cereri de lucru gi
CV-uri, sfaturi despre cum poate fi susfinut cu succes un interviu pentru un
post. Fiecare gedinta de patru ore a fost standardizati pentru formatori, sub
forma urui text de opt pani la douAsprezece pagini. Toate detaliile referitoare
la selectia li la formarea intervenientilor formatori ;i la progr.rmul de formare
fac obiectul unui manual de 370 de pagini (Curran, 1992). O editie mai recenti
a acestui manual a fost publicati in 1999 (Curran, Wishart
9i Gingrich, 1999).
Examinarea continutului gi implementirii programului JOBS II pune in
evidenli urmitoarele cinci elemente de baz;:
, o formareoo1,d dftl,t olticctfu altilititile de cdutare a tntri loc de ntuncii.
Cum maioritatea gomerilor au abilitlti $i cunoitinte insuficicnte in acest
domeniu, participantii la seminarii sunt invitati s6 do[rindeascd aceste
abilit;ti, esentiale pentru ciutarea eficient; a unui loc de munci;
netode actit'e tle prednre;i dtinfi!nre. Aceste metode le permit participantilor
-
sAprofite de cunoltintele 9i de abilititile pe care le au ceilalti participanti.
Discutiile in grupuri mici pi mari pi exercitiile de joc de rol sunt esentiale;
- Jornatori conlPetenti. Acelti intervenienti trebuie sd fie bine formati
pentru a construi increderea gi a facilita dinamicile grupului, care spri_
iini participanlii. Ei trebuie s; promoveze invi(area abilit,!ilor de
ciutare a unui loc de munc; ii strategiile de adaptare utile pe parcursul
acestei ceut;ri;
- w nediu de iwitorc prietern-c. Formatorii depun eforturi pentru a crea
un mediu de invdfare pozitiv, cu ajutorul exercitiilor care genereazi
oportunit;ti pentru ca participantii si-i invele gi s;-i sustin; pe ceilalti.
Mediul prietenos este ingredientul cheie pentru invilare si pentru a
face fati provocirilor pietei muncii, cu precldere acelora care submi_
neazi motivalia persoanelor de a-qi ciuta un loc de munci (\,inokur si
Caplan, 1987). Sustinerea sociali este unul dintre factorii imDortanti
pentru mentinerea sin;titii mentale a 6omerilor (Atkinson, Liem si
Liem, 1986);
.
1 C,rupul de conrrol a primir prin posr: o mic: bro;ur; cu dcscricrta merodelor .j::tr p.nrru
c;utaiear]nui loc d! munc5. Accast; brotur; a fost ttistribuit: ti persoar,.i.r care f;(t;r :.ri..lin
grupul de ntervenrir
Tratat de rezilientl asiii . 50m;j ,, :ezilienl: asistat5
 lE
456 daci este capabil si apeleze la prieteni sau Ia alte persoane pentru a
- o pregdtire pentru a fald infrfrngerilor, ilezamdgirilor. Mai multe srudii
foce
gisi angajatori care au nevoie de competenfele sale, daci poate alcitui
au ardtat ci qomerii foarte motivali pentru glsirea unui loc de muncd,
o listi cu competenfele definute, pe care s-o foloseasci apoi in clutarea
ale ciror demersuri egueazi, cunosc un risc mai mare de a dezvolta
unui loc de munci;
probleme psihice decAt.cei care sunt mai pu$in motivafi (Vesalainen 9i
stima ile sine, misurati cu un instrument al scalei Rosenberg format din
Vuori, 1999; Vinokur gi Caplan, 1987)' Programul de interven$ie )OBS -
opt itemi;
oferd formare Pentru ceutarea unui loc de munci, urmirind creqterea
motivatiei pentru aceasti ciutare. Din cauza riscului menlionat, ]OBS - locul controlului, evaluat cu zece itemi ai scalei lui Rotter, alegi in funcfie
de maniera in care definesc orientarea personald interior-exterior;
le oferi participanfilor la seminarii informafii despre procesul de rezol-
stipfrnirea de sine, misurd compoziti bazat6. pe cei trei indici preceden{i
vare de probleme, astfel incAt si fie pregitifi si faci fali stresului -
(eficienfi personali, stimi de sine, locul controlului);
asociat qomajului, ac{iunii de ciutare a unui loc de munci gi inevitabilelqr
- perceplia asupra procesului de interuenlie avutd de subieclii care au
infrAngeri pe care le vor avea. O parte importanti a procesului rezolvirii
beneficiat de programul ]OBS II, indice care acoperi aspecte diverse, I
de probleme in grup este dedicatd identificarii qi anticipirii barierelor
precum comportamentul formatorilor Ei al membrilor grupului ciruia
posibile gi ciutirii unor solufii de depiEire a acestor probleme. ,,Vacci-
ii aparfine subiectul evaluat, modul de derulare a seminarului (libertatea
narea" impotriva infrAngerilor este deci o comPonenti importanti a
formirii oferite. cuvAntului, ascultarea din partea celorlalli membri ai grupului, exer-
sarea abilitdfilor de ciutare a unui loc de muncd), impactul intervenliei
asupra eficienfei personale in ciutarea unui loc de muncd, asupra stimei
Pentru a menfine conformitatea intervenliilor cu protocolul de cercetare
de sine gi optimismului fagi de ciutarea unui loc de munci, asupra
stabilit, membrii echipei de cercetare au recurs, pe parcursul tuturor celor
increderii in propria capacitate de a gestiona infrAngerile;
cinci luni de intervenfie, la o observare regulati a ;edinfelor, urmati de un
reongajarea, considerati realizatd daci persoana lucreazi cel pufin 20 de
feedback constructiv. Pe de alti parte, formatorii se intAlneau, in fiecare -
siptimAni, cu o persoani din echipa care ii formase, pentru a discuta aspectele ore pe slptimAni gi socotegte ci ,,lucreazi suficient".
particulare care apireau in lucrul cu stagiarii.
Rezultatele ob[inute prin intermediul programului de interventie jOBS II
Pentru a evalua efectele apticirii programului JOBS II, au fost utilizali mai
multi indici: au fost evaluate dupd gase luni 9i dupi doi ani. Datele obfinute dup5 Sase luni
arati ci subiecfii grupului intervenfie au niveluri ale stdpAnirii de sine sem-
nificativ mai ridicate decAt cei din grupul de control. Totugi, datele culese nu
serrtinrcntele de abandofi, care au fost evaluate cu un instrumeirt de 18
- permit si se precizeze cate componenti a programului aplicat se afli la ori-
itemi care fdcea referire la simptome de suferinli psihici Precum
ginea acestui rezultat. Aga cum arati rezultatele verificirilor realizate la doui
agitalia, anxietatea gi neatenfia;
gi la gase luni de la intervenfie, JOBS II are efecte semnificative asupra sindtifii
- funclionnrea in raport cu rolul persoanei gi iuncfionarea enroliornli, eva-
mentale gi reangajirii. Beneficiile sunt evidente pentru subiecfii considerali
Iuate cu ajutorul unui instrument format din 15 itemi, urmirind modali-
cu risc ridicat, dar nu gi pentru cei cu risc slab. in plus, beneficiile subiec(ilor
tatea in care subiectul face fagi responsabilitililor sale, rispunsurile pe
cu risc ridicat au fost obtinute printr-o intervenlie mai scurtd decAt in cazul
care le da soliciterilor vielii cotidiene, pistrarea propriului echilibru qi
adoptarea unor decizii bune etc.
programului IOBS I. Cercetitorii implicafi in aplicarea gi evaluarea progra-
eficienla persorrali in ciutarea unui loc de munci, misurati cu un mului ]OBS II presupun ci participarea subiecfilor cu risc slab la grupurile de
- intervenfie a putut favoriza apari(ia efectelor pozitive la participanfii cu risc
instrument de qase itemi, care evalueazi in ce rnisurd subriectul are
incredere in el insugi Pe Parcursul unui interr-iu de angajare, in ce ridicat. Aceasta se poate explica prin incurajarea interactiunilor eficiente 9i
care susfin participanlii cu risc ridicat gi prin faptul cd subiec[ii cu risc redus
misuri este capabil si convingi un angajator ci se potriveqte carac-
teristicilor postului, dacd soliciti un post sau trimite un CV cu incredere, pot constitui modele pozitive de identificare.

Tratat de rezilien!5 asistati r tomaj gi rezilienlS asistati

l,
SERBAN IONESCU EVELYNE BOUTEYRE

'I
 45a La doi ani dupd finalizarea JOBS II, Brupul cale a beneficiat de aceasti
interuentie prezint5, in ansamblul siu, niveluji semnificativ mai ridicate ale
reangajirii Ei veniturilor lunare, mai putine simptome depresive gi o pro-
babilitate mai redusd de a prezenta un episod depresiv major pe parcursul
I anului scurs, functioneazl mai bine in raport cu exercitarea rolului gi in plan
emotional decat Brupul de control (Vinokur et nl., 2000).
Programul de interventie JOBS I1 a fost.utilizat, de asemenea, in Finlanda,
de Vuori e, al. (2002'), sub numele de programul Tydh6nr. Nu sunt multe
I diferenle de mentionat intre maniera in care JOBS II a fost administrat in
aceasti tare $i in Statele Unite. Dace in Statele Unite JOBS ll se adresa
persoanelor aflate de relativ putin timp in $omai (mai putin de 13 s;ptAmani),
l in Finlanda intervenlia a fost realizatA asupra unor participanti aflati in tomaj
de o perioadd mai lungl de timp (in medie 10,7 luni). Pe de alt,i parte, pro-
gramul Tyiihiin s-a derulat in institutii Scolale situate in regiunea de unde
proveneau iomerii-
I Rezultatele obtinute in Finlanda dovedesc qi ele o ameliorare a sAnatitii
mentale a persoanelor care au beneficiat de JOBS Il, iar acest efect pozitiv
apare, Ia fel ca in cercetarea desftrqurati in Statele Unite, numai la subiectii
cu risc ridicat. In urma analizei efectuate de Audhoe et 0,. (2010) reiese c;
I duminica, lis6nd astfel si se scurgi 2-3 zile intre doui gedin!e;
noi dispunem de fapt de dovezi limitate cu.piivire la eficienfa programelor de
interventie axate pe suferinla psihologici a persoanelor care $i-au pierdut
locul de munc5.
I -
Utilizarea scrisului
l La fel ca in cazul divorlului qi abuzului sexual, persoanele care fac faiS
pierderii locului de muncd nu sunt pregltite si vorbeasci despre lucrul acesta,
inhibitie care poate face dificil5 ciutarea unui nou loc de munci (Spera,
Buhrfeind gi Pennebaker, 1991). Soper 9i Von Bergen (2001) menlioneazi ce
I o bune capacitate de ascultare.
exprimarea scrisE poate aduce un ajutor important in cazul exPerienlelor cu
caracter traumatic ai in special in cazul gomajului. Ei subliniazi faptul ci
exprimarea emo,tiilor netative are, in general, un efect pozitiv. AcedstA consta-
l tare se bazeazi pe numeroase dovezi referitoare la efectele pozitive asupra
sin;titii, a stirii psihologice de bine, a funclionirii fiziologice (tensiune arte-
rial;, ritm cardiac) sau a function5rii generale (gEsirea unui nou loc de munc5,
I de exemplu). Din contr;, inhibitia emotionali poate avea efecte aontrare
asupra tuturor aspectelor mentionate.
i Culantul finlandez tvoiron s.mniii.a ,.a munci" sau ,,si lrecem Ia mun.;".
I
I
5ER!{N IONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE
I
in ciuda tuturor acestora, Soper qi Von Bergen (2001) atrag atentia asupra 459
faptului ci exprimarea emotiilor se poate dovedi ineficienti, mai ales in cazul
persoanelor care prezint5 tulburiri ale trattrrii cognitive a informatiei, al celor
care prezinte o depresie severi, al persoanelor aflate de putin timp in doliu
sau il cazul persoanelor in varsti. In aceste circumstante, autorii citati reco-
mand, alegerea atenti a celor cirora le este propusd aceastd metodd de inter-
venfie gi observarea lor ulterioarS. in cazul persoanelor cu o mai mare Iabilitate
emotionau, scrisul poate fi recomandat in cadrul gedinfelor de consiliere.
Pentru maioritatea Eomerilor, aceastA metodA poate fi aplicate sub forml de
lucru individual la domiciliu, tocmai prin natura private a exercifiului. in
acest caz Soper Qi Von Bergen fac urmetoarele recomandiri:
- si se geseasce un loc confortabil, permitand asigurarea intimitltii Si
aunui moment al zilei propice pentru derularea exercifiului;
si se efectueze exerciiiul pe parcursul a 15-20 minute, o date sau de
-
doui ori pe siptiman5, in mod ideal pe parcursul a cet putin 3-4
siptim6ni;
- ledinlele de scris sI fie planificate lunea gi vinerea sau mierculea ii
sA nu se acorde important5 formei (ortografie, sintaxi, scriere de mane
-
sau la computer);
atenlia si fie menfinutd asupra gAndurilor fi sentimentelor celor mai
intense aflate in relafie cu experienta gomajului gi modului in care
aceasti expelienti afecteazi viata cotidianai
tranzitia de Ia scris la alte activitdti si fie realizati treptat;
-
dactr nevoia de sustinere se manifesti in timpul sau dupa exercitiu,
-
aceasta poate fi satisficutd telefonic sau prin poita de cdtre un specialist
(desigur, asigurindu-se confidenfialitatea) sau chiar de un prieten cu
Speta et nl. (1994) dovedesc utilitatea scrierii numite expresive in situatiile
de pierdere a locului de munce. Cercetarea lor a avut drept subiecti 63 de
profesionigti (din care 62 de birbati, cu virsta medie de 54 de ani), r.oluntari
intr-un proiect care utiliza scrierea, implementat de o asociatie de alutorare
pentru reinse4ia profesionalS a persoanelor aflate in gomaj. Cei 63 de 5omeri
au fost impirti!i aleatoriu in trei grupuri: un grup experimental scriere
(N = 20), un grup de control scriere (N = 21) Ei un grup de control f2;d scriere
(N = 22). Acest ultim grup era format din qomeri care nu puteau participa la
Tratat de rezilienlt asistatl r 50n ;'!j rzilientE asistatl

faza acestei cercetiri consacrate scrierii, dar au completat chestionare iriainte
qi la finalizarea cercetirii gi au avut acces la serviciile societifii de ajutor
pentru reinsertie.
Cu o siptlmAni inainte de.etapa consacrati scrierii, avusese loc o int6lnire
individuali pe parcursul cireia cercetitorii au explicat participanlilor ci vor
trebui sI scrie timp de cinci zile consecutive,20 de minute pe zi. Pe parcursul
acestei intAlniri, subiecfii au completat: (a) un chestionar referitor la starea lor
de sindtate qi (b) un chestionar referitor la cdutarea unui loc de munci
(conlinind intrebiri care urmireau activitatea de cdutare a unui loc de muncd,
motivafia, nivelul de anxietate Pe Parcursul acestei perioade, anumite
comportamente - precum consumul de biuturi alcoolice - .care se Puteau
manifesta pe parcursul siptimAnii precedente acestei intAlniri). Au fost in.
registrate, de asemenea, vArsta, inillimea, greutatea, tensiunea arteriali ;i
ritmul cardiac.
O siptimAnd mai tArziu, incepea exerci{iul de scriere. Cu pu{in timp
inainte, participanfii s-au intAlnit cu unul dintre cercetitori Pentru a li se
reaminti instructajul exerciliului de scriere:
- subiecfii aparfinAnd grupului experimental de scriere trebuiau si-5i
descrie gAnduriie gi sentimentele profunde stArnite de concediere, ca 5i
misura in care aceasta le afectase viala personali gi profesionali. in
instructaj, se insista asupra necesitilii de a-gi ,,sonda" in profunzime
emo!iile;
- subieclilor grupului de scriere de control li s-a spus sd scrie despre ce
iqi propuneau si faci pe parcursul zilei, ca gi despre activitifile legate de
ciutarea unui loc de muncd. In acelagi timp, s-a precizat cd trebuiau sd
e.r,ite si-gi dezviluie opiniile sau sentimentele referitohre la situatia lor.
Dupi fiecare gedinli de 20 de minute, subiec[ii trebuiau si completeze un
chestionar zilnic referiior la simptomele lor fizice (tahicardie, tulburiri
digesti'r,e, de exemplu) si la eventualele manifestiri ale unor stiri psihice
negative (anxietate, stare de oboseald etc.). In a ciricea zi, pe lAngd chestionarul
zilnic, subieclii trebuiau si completeze un chestionar al ultimei zile de scriere
(cu intrebiri despre ce simfiserd scriind, ca gi fa!5 de acest studiu) gi chestio-
narul comportamentului de ciutare de lucru (acesta din urmi era completat
gi de profesionistul responsabil de subiectul respectiv).
Douisprezece zile mai tArziu, participanfii completau inci o dati chestio-
narul comportamentului de ciutare a unui loc de munci. in acelagi moment,
sERBAN IONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE
lE
li se nota greutatea, tensiunea arteriald gi ritmul cardiac. Aceasti proceduri 461
a fost repetati in fiecare ultime siptimAni a urmitoarelor trei luni. in plus, I
subiecgii au finut jurnale in care Ei-au notat interviurile la care au participat.
Centrul de ajutor pentru reangajare a inregistrat o serie de indicatori legafi de
ciutarea unui loc de muncd (numirul de apeluri telefonice primite de
participanfi, ca qi numirul de scrisori scrise de acegtia). Informafiile care
figurau in ;'urnale (referitoare, cu precidere, la interviurile susfinute de
subiecfi), apelurile telefonice date gi scrisorile trimise au fost considerate buni I
indicatori ai activit;tii de clutare a unui loc de muncd.
La patru luni de Ia etapa de scriere, proiectul a trebuit finalizat deoarece
subiec[ii din grupul experimental de scriere au fost angaja{i ]a un nivel
semnificativ mai ridicat decAt cei care ficeau parte din cele doud grupuri de
I
control. Dupd opt lun| 52,5% din grupul experimental de scriere, 23,8% din
grupul de scriere de control gi numai 13,6o/o din grupul control fdrd scriere
aveau locuri de munci cu normi intreagd. Probabilitatea de a g6si un loc de
munci in lunile urmitoare ;edinfelor de scriere, pentru gomerii care scriu
li
despre ceea ce simt dupd pierderea locului de muncd este deci semnificativ
mai mare decAt aceea a grupurilor de control. Acest rezultat nu pirea a fi aso- I
ciat unei motivafii mai ridicate. intr-adevir, subiecfii din grupul experimental
de scriere nu au dat mai multe apeluri telefonice, nu au avut mai multe in-
tAlniri gi nici nu au trimis mai multe scrisori.
I
Rezultatul obfinut de Spera ef n/. subliniazi importanla luirii in considerare
a consecinfelor psihologice ale pierderii locului de munci, pentru ca gomerii
si fie din nou angajafi. Rezultatele obtinute in aceasti cercetare sugereazi
faptul ci persoanele care isi abordeazi emoliile qi care isi reevalueazi situafia
din punct de vedere cognitiv au mai muite ;anse de a gdsi un nou loc de
munci. Scrisul ar permite elaborarea sentimentelor negative rezultate din pier-
derea serviciului, prevenirea revenirii lor (ceea ce ar putea sabota ciutarea I
unui loc de munci) gi adoparea unei noi perspective, pozitive, mai ales pe
parcursul unui interviu de angajare.
Totalitatea datelor prezentate in acest capitol arati ci problematica 5o- I
majului poate constitui un domeniu important de aplicare a metodelor de
lucru aparlinAnd rezilienlei asistate. Este de evitat totusi si se creadi sau si
se dea impresia ci un fenomen atAt de complex poate fi redus la aspectele sale
I
psihologice, chiar daci acestea - cu precddere suferinla psihici - sunt impor-
tante. Orice formi de reduc[ionism este nocivi si poate duce la stigmatizarea
persoanelor care triiesc aceastd situatie. $omajul este o situafie complexi care
rl
I
Tratat de rezilienli asistatl r $omaj 5i rezil':n!5 asistaii
I
I
l*, necesit, o multitudine de mijloace pentru a fi rezolvatd, iar demersul pdiho-
lotic nu reprezinti decat unul dintre acestea.
Bibliografie
Albee C.W. (1980), A comPetency modei must rePlace the defect model, in L A. Bond
9i J.C. Rosen (coord.) , Contlelencc a d colitg durirry adulthood, Hanover, Univetsity
Press of t.\ert England, p. 71-104.
Albee C.w. (1985), The argument for lirimary prevention, ,lolr nral of Prinnry Ptez'enlion'
,4 tticotl Psycho-
and counterrevolutions in prevc
^-::Lt;1ii;:;*volutions ^tion,
losist, vol. 51, nr. 11, p. I I30-1133.
Atkinson T., Liem R., $i Liem J. (1986), The social costs of unemPloyment: ImPlications
for social support, /or nfil o.f Heallh a d Sotidl Behn.'iol, \'o1.27, P- 317-331.
Audhoe S.S., Hoving J.L., Sluiter J.K. $i Frings-Dresen \I H.lV. (2010), Vocational
interventions for unemplol ed: effects on work ParticiPation and mental distress'
A systematic revier\', Ioulfr,al ol O,:cLtl'itional Rcl,nlililrtior, \'ol. 2tl, P. 1-13
'Longmans,
Beveridge rv.H. (1909), lJnen+1lovrtl.ttl A problen ol industry, Londra,
Green and Co.
Caplan R.D., Vinokur A.D., Price R.H. $i Van RYn M. (1939), Job seeking, reemplol'ment
and mental health: A randomized field erPeriment in coPing rrith'job loss, /o /trnl
of Applied P:ychology, vol.71, p. 759-769.
Creed P.A., Hicks R.E. $i Machin \|.A. (1993), Behavioural plasticity and mental health
outcomes for long'term unemPloYed attending occuPational training programs,
lounnl oJ O.cupnlionnl a d Olta1li.nlin.r'l Ps!choloty, \'o1.71, P.771-191.
Curran ]. (1992), ,lOB S: A na al lot tfithing Peo\le succtssftl iob scnrch slrnlsgids, Ann
Arbor, tr{ichigan Prevention Research Center, Institute for Social Researchl
Curran J., lVishart P. si Cingrich J. (1999), ,IOBS: A ltttt unl for tenchhls people successfti
job saa/th :trltegies, Ann Arbor, Universitatea NlichiSan. Institute for Social
Research, \lichigan Prevention Research Center'
Eisenberg P- 9i Lazarsfeld P.E. (193S), The Ps)'chological effects of unemPlovment,
Psy.lnlogical B lletilt, nr.35, p.35s-390.
Fr1,er D. (1936), Emplol'ment dePril ation and Personal agencv durinS unemPloyment,
Social Beha!ioul, \cl.7, p.3-23.
F-rl.er D. (1997), Agency restri(tions, in -{. Nicholson (coord.), fli. Blackuell ettcycloyedic
tli(tio110rv or ntganiznlionni ps;,rclroltr31i, Oxford, Black\rel1, P. 12.
Fr]er D. ii Pa|ne R. (1986), Being unemPlo)'ed: A re\ieN of ihe litelatuie on the
psychological erPerience of une Ployment, in. C.L. CooPer Si LT. Robertson
(coord.), i,rlanrntio,r,l/ reiittt' c.f ilduslriol n ti o,Sn iaaliottnl ltsvalolosv, Chichester,
Wilel', p. 2.!i 273.
5ERBAN IONESCU 5I EVELYNE BOUTEYRE
Cullotta T.P. (2008), From theory to practice, Treatment and prevention possibilities, .a6l
in T.P. cullotta 9i c.M. Blau (coord.), Handbook ol childhood behaoioral issucs. Eoi-
ilencc-bosed approaches lo yrcrentio anil lftatrrena, New York, Routledge, p. 3-17.
Hayes l. ti Nutman P. (198111983), Comprcnclre les chbmeurs, Broxelles, Pierre Mardaga.
Heller K. (1996), Coming of age of prevention science: Comments on the 199{ National
Institute of Mental Health Institute of l\'ledicine prevention reporls, A Erica
Psychologist, v ol. 51, p, 1123-7127.
Hill J. Q977), The social and psychological ifilpact of unernyloyfienl:
a pilot studlt, doc,2T74,
Londra, The Tavistock Institute of Human relations.
Hill J. (1978), The psychological impact of unemployment, N.a, So.icly (19 ianuarie
19781, p.118-'t20.
Hopson B. ii Adams J. (1975), To\yards an understanding of transition: dFining some
boundaries of transition dvnanimcs, in J. Adams, J. Hayes ii B. Hopson (coord.),
Transilio : Underslottding and nantgifig personal chottge, Londra, Martin Robcrtson,
p. t25.
Jahoda M. (1981), IVork, employment and unemployment: Values, theories and
approaches in social research,,4,ru|icrlt Psy.Io/osisl, vol.36, p. 184-191.
Jahoda M. (1982), Er\rloyfilent nnd u dt4llovtltcnl: Asocinl psv dnlogi.al ,rnlysis, Cambridge,
Cambridge University Press.
Kobasa S.C. (1979), Stressful life events, personality and health: an inquiry into hardiness,
lourrnl of Personalily and Socinl Pslchologll, vol. 37, p. 1-11.
Kobasa S.C. ti Puccetti M.C. (1983), Personality and social resourccs in stress resistance,
]o nnl of Petso alil! a d Sociil Psvcltology, vol.,15, p.839-850.
Lazarsfeld P., )ahoda M. $i Zeisel H. (193317982), Les ch6, eu$ de Maric,ltha:, Paris, Les
Editions de Minuit.
j\raddi R.S. qi Kobasa 5.C. (7981), The hqftl1t execulitte: Hcnllh uider slress, Homewood,
Dorv ,ones-Irvin.
McKee-Ryar F.M., Song 2., Wanberg C. 9i Kinicki A. (2003), Psvchological and physical
rvell-being during unemployment: A meta-analvtic stud\', ,Jorr[ni i.f Applied
Pslcllolo\Y,,'t ol. 90, P. 53-/- 6.
Nloorhouse A. ii Caltabiano I\4.L. (2007), Resilience and unemployment: Erploring
risk and protective influences for the outcome variables of depression aiC assertive
iob searching, /oilnrnl of Enyloqntettt Coutls.li,rs, \'ol.
,1+, nr. J, p. 115-12:.
\4urphy G.C. Qi Athanasou J.A. (1999), The effect on unemplo\ ment on me:.:al health,
lournal of Occu|alionnl afid Oryanizational PsycholoEy, r01.72, p.83-99.
Paul K.l.;i lvloser K. (2009), Unemployment imPairs mental health: \,letaanal)'ses,
I ournal of Voc nt i ornl Beh nt'i our , t ol. 71, p . 264-282.
Perry M. 9i Albee G.1V. (199.f), On ,,The Science of Prelenlion", /i ttlcticirt i:.)chalogist,
'i,ol. 49, nr. 1087-1088.
Price R.H., Van Ryn M. li Vinokur A.D. (1992), Impact of preventile'rb search
intervention on the likelihood of depression among the ;remplor ec. i,rr rnl o/
Hcnlth al So(ialBeharior, \,o1.33, p.158 167.
Tratat de reuilien!: asistatS t 5cr, :, reziljen!: asls:.ii
 Soper B. 9i Von Bergen C.W. (2001), Employment counseling and life stressors: copinS;
through expressive n'riting, lournnl of Employnrcnt Counseling, vol. 38, p. 150-160.
Spera S.P., Buhrfeind E.D. gi Pennebaker f.W. (1994), Expressive rvriting and coping
rvith iob loss, Acade nty of Mnnagement lournal, nr. 37 , p. 722-733.
Topalov C. (199{), Nnissnnce du cftbnreur:1880-1910, Paris, Albin N{ichel.
Vesalainen |. 9i Vuori J. (1999), Job-seeking, adaptation and re-employment experiencis
of the unemployed: A three-r'ear follorv-up, lournnl of Conrntunity t Aytplied Socinl
Psychology, vol. 9, p. 383-394.
Vinokur A.D. gi Caplan R.D. (1987), Attitudes and social support: Determinants bf
job--seeking behavior and u'ell-being among the unemployed, lournnl of Sociol
P sy cholo gy, t'ol. 77, p. 1007-1 02-1.
Vinokur A.D., Price R.H. 9i Caplan R.D. (1991), From field experiments to program
implementation: Assessing the potential outcomes of an experimental intervention
program for unemployed persons, Anterican Journal of Conmrunily Psycliotogy,
vol. 19, p. 511-562,
Vinokur A.D., Price R.H. 9i Schul Y. (1995), Impact of the JOBS intervention on
unemployed u'orkers varying in risk for depression, Americnn lourtnl of Commurrity
Psvchology, r'ol. 23, w. L, p.39-71.
Vinokur A.D., Schul Y., Vuori J. 9i Price R.H. (2000), Tn'o years after a job loss:
Long-term impact of the JOBS program on reemployment and mt'ntal health,
Journnl of Occupational Healtlt Psyclrclogv, vol. 5, nr. 1, p.3247.
Vinokur A.D., \'an Ryn N{., Gramlich E.\1. 9i Price R.H. (1991), Long-term follon,-up
and benefit-cost analysis of JOBS Project: A preventive inteivention for the
unemployed, lourrttil of Applitd Psychologv, r.r.76, p.273-219.
Vuori I., Price R.H., i\Iutanen P. Si Malmberg-Heimonen I. (2005), Effective group
training techniques in iob-search training, Jounrnl of Occupational Henlth Psychologrl,
r,ol. 10, nr. 3, p.261-275.
Vuori.l. pi Vesalainen J. 0999), Labor market interventions as predictors of reem-
plovment, job seeking activih'and psvchological distress among the unemplol,ed,
Journal of Occupational and Or;:snizationrtl Prirlchology, vo1.72, p. 3Za-SSA.
Vuori J., Silvonen J., Vinokur A. si Price R. (2002), The Tyohon ]ob Search Program in
Finland: Benefits for the unemplol,ed u,ith risk of depression or discouragement,
lournnl of Occitltatiorral Henlth Pstlchology, vol. 7, p.5-1.9.
Warr, P.B. (19871,\\/ork, unemplovtlent nnd nrcntnl ltealth, Oxford, Clarendon Press.
\\Iarr, P.B. (2007), I|ork, hnpPiness ,ittd rnlut:rtltirlss,s, \lahn'ah, Laurence Erlbaum.
SERBAN IONESCU $I EVELYIiE BOUTEYRE
XV.
I
Rezilienta in situatii de genocid
I
Serban Ionescu, Eugdne Rutembesa
;i Yvonne Kayiteshonga
in ciuda numeroaselor progrese gtiinfifice gi tehnologice realizate pe
parcursul secolului XX qi consecinfelor lor asupra caliti[ii viefii unei pirfi din
populafia mondialS, aceaste perioadd a istoriei rimAne marcati de mai multe I
tentative infioritoare de exterminare a unor grupuri umane. Acestea debu-
teazi cu genocidul populafiei herero din Namibia (1904-1905) 9i se finalizeazi
cu acela al populafiei tutsi, in 1.994,in Ru'anda. I
RispunzAndu-i intr-un fel lui Winston Churchill care, in 19t14, vorbea despre
ororile nazismului ca despre o crinfi attottinri, Raphael Lemkinl, profesor de
drept internafional in State]e Unite, introduce in acelagi an cuvAntul genoc:d2.
Dar, aga cum scrie Kuper (1981),,,cuvAntul este nou, insi conceptul este
vechi" (p. 9). intr-adevir, practicile exterminatorii au o lungi istorie gi pot fi
gdsite chiarin cele mai vechi societe[i organizate (Brunetau, 2004). Menlionim,
de asemenea, ce trecerea in secolul XXI nu le-a oprit, Darfour reprezentand I
dovada acestei oribile continuitS!i.
Genocidele3 constituie traume enorme, care afecteazi intr-o manierd
importantd (gi adesea persistenti) senetatea mentali a supravieluitoriior.
Acest capitol igi propune si ilustreze efectele acestui gen de traumi asuPra
l
1 Evreu polonez, Raphael Lemkin (1900-1959) gi-a pirisit lara de origine in momentul in c:re
Europa cidea, progresir', sub jugul nazist 9i, dupi o cilitorie de poveste care l-a Purtat, succe-.ir',
in Lituania, Suedia, Uniunea Sovietici gi Japonia, ajunge in Statele Unite. Dupi o perioadi iil ::re
a lucrat Ia negru... la Facultatea de Drept a Universitdlii Yale, Lemkin devine profeso: la
Universitatea Duke (Jones, 2006). O selecfie a pri:rcipalelor opere ale lui Lemkin asuPra g.;1o-
eidului poate fi consultati la http://nrvrv.preventgenocide.orgllemkin.
r Acest cuvAnt a fost creat pornind de la cuvAntul grecesc gcnos (rasi, popor) gi sufixul latin r;.i: de
la cacdere, a ucide).
; in data de 9 decembrie 1918 a fost adoptaii Convenfia care, in articolul siu 11, consideri c-i:ept
genocid orict, act,,comis cu intenfia de a distruge, total sau parlial, un grup national, etnic, ra-.ial
Tratat de rezilientl asistatl r Rezilienla in situaS' de genocid
t-
I| oaa sinitilii mentale a supravieluitorilor, pornind de la studii intreprinse asuPra
doui genocide: cel al cambodgienilor (1975-7979) 9i cel al populaliei tutsi,
^
din Rrvanda (1991). Totodati, capitolul de fali aduce dovezi referitoare la
| *unifestirile de rezilienli ale supravieluitorilor, descrie factori de protecfie
I fula de genocid gi prezinti o serie de metode ce permit dezvoltarea rezilienfei
la nivel de societater.
Impactul genocidelor asuPra sinitEfii mentale
Studii referitoare la genocidul cambodgian
Studii intrepri nse asu pra diferitelor po pu lalii
Mollica, Donelan, Tor, Lavelle, Elias, Frankel 9i Blendon (1993) au studiat'
utilizand criteriile DSM-III-R, prevalenta tulburirii de stres posttraumatic
(TSPT) gi a depresiei intr-o populalie de 993 de cambodgieni cdre locuiesc in
taberele de la frontierea Thailandei cu Cambodgia. Rezultatele arati o pre-
valenti de'1.5% pentru TSPT qi de 55% pentru depresie'
Alli cercetitori au realizat studii epidemiologice asuPra refug.iafilor.'
Astfel, Clarke, Sack gi Goff (1993) au obginui o prevelenfi a TSPT de'32o/ola
adolescenfii cambodgieni refugiafi in Statele Unite, care ficeart parte dintr-o
comunitate. Din32oh,7o/oprezentau o comorbiditate cu depresia. In alt studiu,
intreprins asupra a 223 de refugiafi cambodgieni in Noua Zeelandi, Cheung
(1994) menfioneazi o prevalenfi a SSPT de 72%.
sack, Mcsharrv, Clarke, Kinney, seeley gi Lervinsohn (1994) studiaza pte'
valenfa TSPT qi a depresiei in doui populalii de refugia[i cambodgieni in
statele Unite, populafii reprezentate de doui generalii. Prim4 era formati din
209 persoane iadolescenEi gi tineri adulgi cu vArste cuprinse intre 13 gi 25 de
ani), iar a doua cuprindea 1,77 de persoane (mame sau tali ai subieclilof din
prima populafie). Pentru TSP! prevalenla este de 18% in popula[ia de ado-
i.r..nfi qi tineri :i de 14% in rAndul celei de-a doua populafii.(TSPT era
prezenti la mai mult de jumitate din mame Ei la Sproximativ 1/3 din ta!i). In
iazul depresiei majore, prevalenla este de L0% la cei intre 13-25 ani ;i, res-
pectir,, de 18% la pirinfii lor.
sau religios". Aceast; conventie, intrat; oficial in vigoare in data de 12 ianuarie 1951, recunoa$te
,,ci in tiate perioa,jele istorice genocidul a Provocat mari pierderi umaIritifii"'. .
I Numeroase'put,licatii aduc iniorma;ii despre alte aspecte asociate genocidelor--ln acest sens,
cititorul poaie c(rnsulta lucririle lui Staub i1SSSIZOOZ), Bruneteau (200'1), Jones (2005) 9i trValler
(2007).
sERBAN TONESCU, EUGENE RUTEIIBESA 5l WONNE KAYrESHONGA
Un studiu comparativ al prevalenfei tulburirilor psihice in patru ]iri in 46i
care au avut loc conflicte - Algeria, Cambodgia, Etiopia 9i Palestina - a fost
realizat de De Jong, Komproe gi Van Ommeren (2003)t' in cazul Cambodgiei2
au fost studiate 510 persoane (din care 55,9% femei), cu vArste cuprinse intre
16 gi 60 de ani (cu o medie de 36,3 ani gi o abatere standard de 1'2,9). Aceqti
subiecfi proveneau din trei regiuni din Cambodgia care se considerX ctr au
populalii sirace, cu un nivel socioeconomic mediu gi, respectiv, relativ ridi-
cat; timp de mai multe decenii fuseserd expuqi violen$elor, inclusiv genocidu-
lui comis de khmerii roqii. Participantii din cadrul acestei cercetiri care
fuseseri expuEi la violenla asociati conflictelor (81% din total) erau mai in
vArsti gi aveau un nivel de ;colarizare mai redus.
Datele referitoare la prevalenfa tulburdrilor psihice privesc ansamblul
populaliei (N = 510) gi, separat, subiecfii care fuseseri victime ale violentei
asociate conflictelor armate (N = 494) qi cei care nu triiseri acest tip de violenfi
(N = 115). Pentru ansamblul popula[iei, prevalenfele constatate sunt, in ordine
descrescitoare,4Oo/" Pentru tulburirile anxioase, 28,4oh pentru TSPT, 11,5%
pentru tulburdrile de dispozifie $1,6% Pentru tulburirile somatoforme.
in toate cazurile, prevalenfele inregistrate Ia subiecfii victime ale violenfei
asociate conflictelor armate sunt mai importante decAt cele constatate Pentru
grupul care nu a trait acest tip de violen$6. Astfel, in cazul tulburirilor
anxioase, aceste cifre sunt de 42,3oh (in comParatie cu 30,20/"), iar in cazul
TSPT, 33,4% (comparativ cu 6,9"/o). Rezultatele oblinute arati, de asemenea,
numeroase tipuri de comorbiditate. De exemplu, in cazul persoanelor care
fuseseri victime ale violenlei asociate conflictelor armate, TSPT este asociatd
tulburdrilor anxioase (in 9,3% din cazuri), tulburirilor de dispozifie (in 6,9%
din cazuri) gi, simultan, acestor doud tipuri de tulburlri (in 4,5% din cazuri).
Studiu epidemiologic realizat asupra unui etantion nalional
Datorite importangei sale, cercetarea intreprinsd de Sonis, Gibson, De Jong,
Field, Hean qi Komproe (2009) va fi prezentati aici in detaliu' Este vorba
I Detaliile referitoare la metodologia acestei cercetiri sunt Prezente in Jong, Komproe, Van
Ommeren, El Masri, Aral'a, Khaled, Van de Put 5i Somasundaram (2001).
I Acest capitol fihd consacrat genocidelor, expunem aici doar rezultatele privind cambogienii. Cu
titlu informativ, se notam ci prevalenlele diferitelor tulburiri I'ariazi de la o zoni la alta. Pentru
TSPI prevalen{ele estimate sunt de 37,4% in Algeria, 28,496 in Cambogia, 77,8"/"inPalestina 5i de
15,8% in Etiopia. Ordinea regiunilor rimane aceeagi qi Pentru tulburirile de dispozigie, preYa-
lentele fiind de 22,7"/", 77,5"k, 9,1'o 9i, respectiv, 5,2%.
Tratat de rezilientA asistate r Rezilienla in situafi de genocid
 corespund, fiecare, unui simptom-cheie necesar, in DSM-IV-TR, pentru
a 469
468 despre un studiu epidemiologic realizat in 2006-2007, pe un eqantion nalional la
determina prezenta TSPT. Un scor de 44 a f.ost relinut de care
ca Punct se
reprezentativ al populagiei cambodgiene adulte triind in comunitate (necon-
incluse poate stabili Prezenta unei TSPT probabile'
ti;and deci persoanele institulionalizate sau locuind in tabere). Au fost Chestionarulutilizatin acest acest studiu permitea, de asemenea, evaluarea
persoane in varsti de cel pufin L8 ani, cu rezidenfa permanenti in Cambodgia'
unei serii de alte variabilet potenfial asociate cu TSPT qi cu cele doui
tipuri de
Cum autorii acestui studiu s-au concentrat in mod deosebit asupra persoanelor
incapacitate (mentali 9i fizici):
care aveau cel pu[in trei ani in 1,975, cAnd a inceput teroarea khmerilor ro9ii,
persoanele peste 35 de ani au fost in mod deliberat suPrarePreTentate in _ExpunerealaevenimentetraumatizantePeParcursulregimuluikhmeri-
eqantionul format.
loi rogii a fost evaluat6 cu itemii variantei cambodgiene a Harttnrd I
Grupafi in doui echipe, asistenfii de cercetare, formali in prealabil pentru
Tr aum a Qu e st i ortn nir e ;
aplicarea individuald a chestionarului gi supervizali in mod constant Pentru _ExpunerealaevenimentetraumatizantedupisfArgitulregimului
a asigura calitatea datelor culese, s-au deplasat in cele 24 de provincii al
khmerilorrogiiafostm6surat6cuadaPtareacambodgiandaTraunatic
Cambodgiei. Din 1 017 interviuri, gg7 (98%) au fost realizate intrb 25 decembrie I
Life Euents and Socinl History Qrrestionnaire (au fost utilizali gapte itemi,
2006 gi 2i ianuarie 2007. Din motive logistice, 20 de interviuri au fost realizate
intre 7 gi 29 august 2007.
printre care dezastrele naturale 9i agresiunile fizice);
Maniera in care fiecare resPondent PercePe cd i se face dreptate Pentru
Egantionul iotal de 1 0L7 persoane era format dintr-o serie de tineri (cu
varste cuprinse intre 18 gi 35 de ani, cu o varsti medie de 25,8 ani) 9i dintr-o
-
tot ceea ce a suferit, el sau familia sa, Pe Parcursul regimului khmerilor
rogii (condamnarea tortionarilor la pedeapsa cu inchisoarea, scuze
t;
serie de persoane cu varste peste 35 de ani (varsta medie de 50,6 ani). Din
exprimate de acegtia sau comPensalii materiale primite in calitate
de
prima serie fdceau parte 204 persoane, dintre care 51,4o/" femei; din seria
persoanelor cu vArsta peste 35 de ani, 813 persoane, dintre care 57,3% femei, victima;afoststabiliticuoscalaconcePutispecialPentruaceasti
ireste 70% de persoane din egantionul total aveau un venit mai mic de 100 de cercetare gi formati din trei itemi;
dolari, 85,5% locuiau in zona rurald, 97,8o/o erau budigti. Aproximatir, 76,1olo - Dorinla de rdzbunare fafi de autorii atrocitdlilor comise in epoca
dintre birbali erau cdsatorifi, proporlie care se diminua la 67,1o/o in cazul khmerilor rogii a fost evaluata cu subscala rdzbunare a Trntrsgrcssiorr-
femeilor. Procentul persoanelor nescolarizate Sau care nu frecventaserl decAt Related lnterpersonnl Motiuntion Scale;
era
qcoala primari era de 43% pentru seria L8-35 de ani 9i de 81,1% pentru cei - Gradul de informare in privinla Proceselor intentate khmerilor roqii
peste 35 de ani. considerat satisficitor daci respondentul dddea un rispuns corect la

Chestionarul urmdrea stabilirea prezentei unei ,,probabile TSPT", ca 9i una dintre cele doui intrebiri relativ la acest subiecU
gradul de incapacitate mentali 9i fizicdl a persoanelor din egantionul studiat' - Atitudinea fali de tribunalul care urma sd ii judece pe khmerii rogii a
Exp.esia ,,TSpi probabild" a fost utilizati deoarece PCL-C (PTSD Checklist - fost evaluatd cu o scald2 formatd din intrebiri despre mdsura in care
vaiianta civilir), instrument ales pentru depistarea TSPT, deqi cu excelente respondenfii considerau ci aceste tribunale vor fi echitabile, capabile
si
proprietifi psihometrice, este o listi de bifare a itemilor, 9i nu un interviu faci dreptate pentru crimele comise 9i si promoveze reconcilierea.
iiagnostic care si permiti stabilirea unui diagnostic de TSPT. Utilizat deja in
Cambodgia de Field gi Chhim (2008), PCL-C este format din 17 itemi care Principalele rezultate ob[inute de Sonis ef nl' sunt:
t Incapacitatcn nrtrtnld afost evaluati folosind sechunea consacrat; fturc;ionarii mentale a.llcdicnl
Otrt;ones Sturty 12-itcm Short Fornt Health Sun'rt (SF-7!, z'trsion 1. Aceaste sectiune misoari a) prevalenfa TSPT probabile pe Parcursul unei luni, calculate pentru
vitalitatea, functionarea emoqionali 9i starea de sen;tate mentali pe parcursul ultimelor 30 de egantionul total, este de "1I,2%. Degi mult mai slabi decat prevalen[a
zile. Pentru a eyalua incal,acitnturg:ic,i, Sonis rt nl. au utilizat componenta SF-I?- consacrate
s6nit5lii fizice, care misoari firnclionarea fizici, durerile de la nitelul corpului 9i starea generali Toate instrumentele care fac parte comPozi!ia chestionarului au fost traduse in limba khmerS'
de sinitate pe parcursul ultinrelor 30 de zile. 'lin in studiile lui
: Aceasti scali a fost compuii din itemi iare figurau in instrumentele utilizate
Aceasti varianii (Ruggiero, Del Ben, Scotti 9i Rabalais, 2003) este numiti civilS pentru a o deosebi
de varianta utilizati Pentru militari.
CiUr"" i. Africa de Sud 5i ale lui Pham, \4leinstein ;i Longman (2004) in Rrvanda'
tZOO+l

rl
t
I
Tratat de rezilienli asistatl Rezilienla in situalii de genocid
SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA WONNE KAYITESHONGA
'I
I
TSPT raportati pentru o comunitate de refugiafi cambodgieni in Statele
l'" Unite (Marshall, Schetl, Elliot, Berthold 9i Chun, 2005), aceasta Pre-
valenti este de aproximativ cinci ori mai ridicati dec6t prevalenfa TSPT
pe parcursul unei luni in Statele Unite (2,3'l"), aga cum este estimat in
I cadrul Anchetei na[ionale asupra comorbidititii (Kessler, SonneSa,
Bromet, Hughes gi Nelson, 1995). Este imPortant de mentionat ci Pre-
valenta (14,2%) in rAndul celor cu varsta Peste 35 de ani este mai mare
decat cea evidentiati in randul subiecfilor intre 18 li 35 ani (29%).
I
b) Dupe controlul variabilelor precum nivelul de Scolarirare, sexul,
cunogtintele asupra procesului ;i exPunerea la evenimente traumatice,
TSPT pare a fi asociati cu gradul de informare despre procesele inten-
tate khmerilor roiii. Aceasta coreleaztr cu faptul ci un Procenta, mai
ridicat al celor care detineau mai multe cunoltinte in Privinla Proceselor
considera ci procesele pot induce ,,amintiri dureroase" Si ridici pro-
I blema unei posibile cregteri a TSPT probabile ca urmare a proceselor. In
acelali timp, nu este clar dactr delinerea unui bagaj mai mare de cunog-
tinte cleFte probabilitatea de aparilie a TSPT sau dacA se consideri c;
t
respondenlii cu TSPT gtiu mai mult referitor la procese, tocmai Pentru.
ci supravietuitorii sunt mai interesati de aceastl problemtr.
c) Convingerea ci a fost ficuti dreptattise asociaztr cu o pro.babilitate mai
redusi de aparilie a TSPT. in acelaqi timP, resPondentii care simt o
I dorinti de rizbunare sunt mai inclinali sE Prezinte TSPT, dar aceastS
relatie nu este semnificativS. Acest rezultat coreleazi cu cel obtinut de
Pham ef 01. (200.1), care au constatat existenta unei relatii inverse intre
I atitudinile pozitiye referitoare la Tribunalul lnlernn!ionnl pentnr RiL'nttia
ii prezenta simptomelor TSPT gi cu rezultatele unui numAr de cercetiri
care scot in evidenti o lelatie intre furie sau dorinfa de rizbunare 9i
prezenta TSPT intr-o multitudine de contexte (Lopes Cardozo, Kaiser.
Gotllay li Agani,2003; Orth, Montada ti Maercker, 2006; Ouimette,
Cronkite, Prins si \{oos,2004). Mentionem, totodate, ce intr-un studiu
realizat asupra supravietuitorilor r)zboiului din fosta Iutoslavie,
I
BaSoglu, Livanou, Crnobarii, FraniiSkovii, Suljii, Duiic pi VraneBii
(2005) au constatat absenta relaiiei intre TSPT, pe de o Parte,5i, Pe de
alt; parte, dreptatea infiptuitd sau dorinta de rizbunare. Diferenfa
I mentionati intre rezultatele acestor diverse cercetA!i s-af Putea exPlica
prin diferenlele intre modurile de evaluare a percepliei asuPra drePtitii
inf;ptuite gi a dorintei de rizbunare.
SERBAN IONESCU, EUG.NE RUTE[1BEsA 5I WON N E KA}TIESHONGA
Studii asociate genocidului rwandez 471
Studii pe diferite populatii
Doui studii au fost efectuate asuPra unor PoPulatii de coPii ti/sau
adolescenti. Primul (Dyregrov, GuPta, Giestad ti Mukanoheli, 2000) a fost
realizat pe o populatie de 3 030 de Persoane cu varste cuPrinse intre 8 9i 19 ani,
provenite din 11 prefecturi. Aceste Persoane au Iost intervievate la aProximativ
t3luni dupi genocid, in limba kinyanvandezd, punAndu-li-se intrebiri despre
triirile gi reactiile pe care le-au avut. ResPondentii fuseserl exPuli unor
niveluri extreme de violen[tr: 79,7o/" auziseri de o persoanl care fusese ucisi
sau rinite, 79,1"k auziserA Persoane care solicitau ajutor gi 69,8% fuseseri
martori oculari ai unor situatii'in care alte persoane fuseserd ucise sau rinite.
O pondere importante din aceaste PoPulatie a Pierdut un membru al familiei
(78,3o/ol tatil (55,4o/"), mama (.15,3%) sau ambii (36,5%), Din 3030 de tineri care
au pa icipat la aceasti cercetare, 90,3% au crezut c, vor muri.
Pentru a studia efectele acestor evenimente, Dyregrov el a/. au utilizat Scnln
rel)izuili a ifitpactului crenill?n fu'lo,', instrument utilizat in general Pentru stu-
dierea efectelor situatiilor traumatizante $i adaPtat la populafiile de copii
expugi la dezastre ii la rAzboi. Rezultatele Pun in evidentA Prevalenta a nume-
roase simptome: evitarea situatiilor sau lucrurilor care trezesc amintiri leSate
de evenimentul tra tmalizant (67,1"k), incercarea de a evita Sandurile asociate
evenimentului (57olo), incercarea de a nu vorbi desPre eveniment (48,7%),
incercarea de a indepirta evenimentul din memorie (39,5%), gindul nedorit
1a eveniment (34,9%), faptul ci lucrurile care amintesc evenimentul Provoace
sau declangeazA reacfii Iizice (PalPitatii, tremur;turi). Per total, rezultatele
obtinute aratd cA, Ia treisprezece luni dupi expunerea la evenimente, o bune
parte dintre subiecti continuA si Prezinte imagini, 96nduri $i sentimente in-
truzive, in ciuda incercdrii de a indePerta evenimentele din memorie ii de a
evita aceste amintiri. NumeroEi subiecli constate simPtome de hiPeractivitate,
precum incapacitatea de a se concentra sau de a fi atent.
La aproximativ zece ani dupi Senocid (intre decembrie 2003 9i ianuarie
2004), Schaal ii Elbert (2006) au studiat 68 de adolescenli orfani (33 biiefi 9i
35 fete) care supravietuisere genocidului 9i care traiau la Kigali. .Jumitate
dintre acegti orfani, cu varsta cuPrinse intre 13 Ei 23 de ani, locuiau in cimine
gospodirite de un copil ti jumEtate locuiau la orfelinat. Autolii acestei cerce-
t; au utilizat Sc.r/ n rcdzuild t1 itfiPnctttlui e|e11il e11tulor (adaptati de Dyregrov
et nl.,20OO) gi partea consacrati TSPT din Conl|asite lllternational l11l(rrit:il'
Tratat de rezilien!5 asistatl r Rezilienla 1n situalii de 8er?:ri

(c/DD (organizafia Mondiali a Sinitilii; 1997). Cu acest al doilea instrument,
schaal qi Elbert au evaluat prevalgnfa TSPT pe parcursul ultimelor 12 luni.
Conform instructajului, participanfii trebuiau si-gi aminteascl evenimentul
cel mai neplicut pe care il trdiseri pe parcursul genocidului din 1994.
O proiorlie semnificativi dintre participanfi (44%) satisflcea toate
criteriile bSu-tv pentru diagnosticul de TSPT. Tofi tinerii trecuseri prin
evenimente traumatizante (criteriul A din DSM-IV) 9i toti au afirmat cd re-
triiesc cel pufin un simptom din DSM-IV (criteriul B). S-a observat, de aseme-
nea, ci 57% dintre respondenfi Prezentau cel pufin trei simptome de tipul
evitare/paralizie (criteriul C) 1i 62% prezentau cel pu[in doud simptome de
activare neurovegetativd (criteriul D). un numir mai mare de.simptome al6
TSPT a fost declarat de: (a) tinerii care triiau in cimine gospodirite de un
copilr; (b) fete (care au dat dovadi de mai multe simptome ale TSPT); (c) par-
ticipanlii mai in vArsti. Au fost constatate rela!ii semnificativeintre intensitatea
traumei (definiti prin numirul de evenimente traumatizante trdit) 9i numdrul
de simptome ale tspt. in incheiere, schaal gi Elbert prezinti o serie de limitdri
ale studiului lor: efectivul redus al popula(iei studiate, faptul ci era vorba de
orfani, tineri aflafi intr-o mai mare situafie de risc decat atlii (atenudt totugi de
provenienla lor din Kigali, care fusese mai pufin afectatd decAt alte.regiunl
din Rnanda) gi faptul ci studiul fusese intreprins la zece.ani dupi genocid.
in1996, Hagengimana a realizat o cercetare de tipul ,,din poarti-n poartd"
gi a cules date de la 157 de Persoane cu varste cuprinse intre 8 9i 60 de ani care
locuiau in suburbiile oragului Kigali 9i in mai multe alte localitili (Wulsin qi
Hagengiman a, L99B). in cadrul interviurilor ce au avut loc cu aceste ocazii au
fosi administrate, in limba kinyaru,andezd, Hnruard Trarnna Questiorutnire qi
stnndardized Psychiatric Interuiew. Rezultatele obtinute arati ci 50% dintre
persoanele intAlniie satisficeau criteriile DSM-IV Pentru un diagnostic de
iulburare psihicd. Tulburarea cea mai frecventi (25%) era reaclia de doliu,
urmati de depresie (22%) qiTSPT (20%). Numeroase persohne prezentau, de
aSemenea, actze fizice minore. Numdrul mediu de evenimente traumatizante
triit pe parcursul genocidului de un subiect era de 15. Patru dintre aceste
evenimente se asociau semnificativ cu diagnosticul de TSPT: izolarea for$atd,
faptul de a fi fost martor neputincios al atrocitililor, violurilor qi pierderii
membrilor familiei.
in februarie 2002, la aproximativ opt ani de Ia genocid, in cadrul unei
cercetiri efectuate de Pham et nl. (2004), o echipi de 26 de Persoane a suslinut
1 in acelagi timp, nu era o diferenli semnificatil,S in ceea ce priYe;te expunerea la evenimente
traunrahzantsintre ace$h tineri 5i cei care triiau la orfelinat'
SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA WONNE KAYiTESHONGA
'I
lH
interviuri pebaza unui chestionar standardizat, in patru comune alese pentru 473
a reprezenta diversitatea din Rwanda si implicate cu precddere in evenimen- I
tele asociate genocidului (grade diferite de expunere qi, respectiv, de protec{ie,
in raport cu violenla si cu evenimentele traumatizante). Pentru a Ie fi evaluati
expunerea la evenimente traumatizante specifice, participanfii trebuiau sd
I
indice daci au trecut prin una sau alta din cele gapte situa$ii urmitoare: distru-
gerea sau pierderea proprietdfii; evacuare forfati; boald gravi; asasinarea
unui membru apropiat al familiei; moartea unui membru apropiat al familiei
I
cauzati de o boali; violenli sexuali; rinire. Pentru a evalua prezen(a simpto-
melor TSPT, Pham ef a/. au utilizat PCL-C.
Din 2 091 de persoane care au participat la aceastd anchet6, 24,8"/o prezenlau
simptome corespunzitoare criteriilor diagnostice ale TSPT. Prevalenla acestei
tulburiri varia intre 1,2,2%la Buyoga 9i 33,8% la Ngoma qi era mai ridicatd la
t,
femei. Printre persoanele care coresPundeau criteriilor diagnostice ale TSPT,
92,8o/o segiseau in Rrvanda in momentul genocidului, restul aflAndu-se in
exterior, mai ales ca refugiafi in Republica Democrati Congo.
lr
Rezultatele obfinute de Pham et al. indicd. faptul ci prezenta simptomelor
TSPT poate fi prezisi de:
I
- caracteristicile sociodemografice (prevalen!a nrai ridicatS in cazul
persoanelor mai vArstnice gi al femeilor);
- expunerea la multiple evenimente traumatice (expunere cumulativi);
I
- proximitatea fizicd pe parcursul evenimentelor (prezenfa in Rn'anda in
1994, intr-o comuni cu un inalt nivel de expunere);
- etnia (a fi tutsi, cu alte cuvinte a apar(ine grupului finti) 9i distanla
etnici (stabiliti pornind de la rdspunsurile date la gapte intrebiri pri- I
vitoare la tendinlele persoanelor intervievate in situalii care implicd
prezenta membrilor unui alt grup etnic).
I
in cele din urm6, rezultatele obtinute arati ci violenfa in masi are,
probabil, efecte psihologice pe termen lung, dat fiind ci genocidul fusese
produs cu mai mult de opt ani inainte de realizarea acestei cercetdri.
Daci cercetdrile descrise mai devreme se centreazd pe TSPT, Bolton,
J:
Neugebauer;i Ndogoni (2002) fac o estimare, la cinci ani dupd genocidul din
1994, a prevalenlei tulburdrii depresive majore. Autorii acestei cercetSri au
intervievat un egantion aleatoriu de adulli (N = 368) dintr-o regiune rurali a I
Rrvandei, utilizand Hopkirrs syntptonr Checklist si un instrument de evaluare
a afectlrii funcfionale adaptat pe loc. Rezultatele acestei evaluiri arati ci
It
I
Tratat de rezilien!tr asistat, r Rezilien!a in situa$i de genocid
I
I

t_o'ro maiore liale populatiei N.2 (73,e DS = 8) este semnificativd. Pe baza rezultatelor
II 15,5% dintre participanti satisfac criteriile A, C qi E ale dePresiei obJinute, De Jong et al. estimeazA la aproximativ 507o Prevalenta Problemelor
actuale gi cA aceasti tulburare are un efect incaPacitant serios
2003) urmi- de sanitate mentalA in populatia nr. 2
- O alttr cercetare (Hagengimana, Hinton, Bird, Pollack li Pitman'
este
I ,"E," un asPect mai restrins: atacurile de PanicA' Punctul de Pornire
| ,"prer"ntut de observalia realizat5 de Hagengimana' Potrivit c;reia reactia
Studiu epidemiologic pe un etantion national
rwandezilor la traumi este adesea somatictr Qi Poate imPlica simPtome de
panicS. Aceaste cercetare, intrePrinsi Pe o sute de membri ai Asociatiei Munyandamutsa pi Nkubamugisha, in Parteneriat cu Biroul din KiEali al
I Organizatiei Mondiale a Sinititii (2009), au realizat un studiu imPortant,
I u;aru"lo. genocidului din aPrilie, a constat in administrarea unui chestionar
pentlu atacurile de Panici (adaPtare a Panic Disordt S:l.t'ey)' a Int'e arulrti primul de o asemenea amploare intrePrins in Rwanda, Pe un eiantion de
I de de4esie B*k, a sectiunii ,,SimPtome" a Hori'ard Traufia Qttestio'lt1aire Ql'
a I 000 de persoane. a cdrui dimensiune a fost calculatl in functie de PoPulalia
Listei de sinrytotrle alt tulbut'dtii dc s!rts y"slttr;,rrr nlir ((uPrinT'ind
l7 simPto- rrvandezi cu vArsta egali sau mai mare de 16 ani ln constituirea acestui
t eSantion au fost luate in considerare toate Provinciile terii Qi Pentru fiecare
me-criterii ale DSM'lV).
Rezultatele obtinute arati ci, in cele Patru sAPtimani care au Precedat dintre ele au fost retinute doue districte. Pe lange varstd, au fost retinute doue
evaluarea,40 de vtrduve au prezentat unul sau mai multe atacuri de acuze alte criterii de includere: fluenla in limba kyniarrvandeze 9i nationalitatea
somatice, coresPunzAnd unui echivalent al atacului de panic5 35
dintre aceste r\candezi. Au fost excluse persoanele care au refuzat str semneze consim-
femei satisfac criteriile DSM Pentru tulburarea de Panice Dace jumEtate t;mantul informat;i acelea care Prezentau un handicap mental care le im-
dintre femeile care Prezinti atacuri de Panici au 5i TSP! numai un sfert din piedica se lispundi Ia intrebirile puse de echipi.
de TSPT Scorurile DouA instrumente au fost administrate. Mirti lttternationnl Neuropsychiattic
60 de femei fird aticuri de Panici Prezinte diaBnosticul '

ridicate la Hor-Lntd Ttnuun Qtrcstionnait.e, la Listn de sil1lPto 1e ale fulburirii Illteroiew (sa]r MINI) 9i Srort Fortlt 36 Health Suroey (SF-j6)t. -11IN/ a fost
TSPT qi Ia hri'ertarul de tlepresie Bec[ in grupurile de vdduve cu
atacuri de preferat altor instrumente diagnostice datorite utilizirii sale pe scard largi, in
panici arate ci aceste femei manifesti tulburlri comorbide' numeroase teri, in studierea efectelor traumei. MIN/, ca Si SF-36, au fost
De Jong, Scholte, Koeter ii Hart (2000) au studiat situatia persoanelor
din revizuite gi adaptate in contextul rrvandez. Au fost imboSStite Pentru o mai
taberele de refugiati. De faPt, aceiti cercetdtori au comParat douA populafii: buni explorare a problematicii comorbidititii (alta decat dePresia). Traduce!ea
(a) populatia nr. 1, care era imP;rtiti in trei tabere de refugiati
qi era formati lor in limba kynianvandeza a fost realizata Prin intermediul procedeului
dir,'23 d" persoune care Primiseri ajutor in cadrul ProSranului de suglinere retroversiunii.
psihosociali desfSSurat de sectiunea olandeze a Mddicins Sans Fronti'res; Dupi verificarea modului in care au fost comPletate chestionalele, dimen-
de refugiati alesi aleatoriu' siunea finali a egantionului a fost de 981 de persoane. Acesta era format in
ib) populalia nr. 2, formatd dintr-un eiantion de 854
cu vAista minimi de 15 ani (5i cu o varsti medie de 31,3 ani), imPirtili in majoritate din persoane de sex feminin (58,92%) Grupul cu versta cuPrinstr
patru tabere. Acestor dou; PoPulalii le-a fost administrate versiunea cu 28 de intre 21 li 35 de ani reprezinti 52,2% li este urmat de grupul de Persoane
itemi a Gerernl Health Qttesliollltlire GHQ-23) al lui Goldberg 9i Williams mai in valsti de 35 de ani (45%) qi de acela cu vArsta intre 16 9i 20 de ani
(1988), traduse in limba k1'niarrvandezi folosind procedeul retroversiuniil' (3%)'?. Repartitia egantionului Pe niveluri de studii arate ci 60,96% dintre
Diferenta dintre scorurile medii la GHQ-28 ale populaliei nr' 1 (19'4; SD ='1'3) persoanele care il compun au efectuat in totalitate sau Partial studii Primare,
in timp ce numai 1,63% au ficut studii suPerioare. DuPA ocuPalie, 63,53%
l,Rfho?{,lsit,ncnesie{olositaPentruaasisuraechnalenlasemanti.iPeParcur5ullradu'ceriiinstnr.
<ingu'5 PersodnJ sau o mi(; I
mcntetor. A(est frocedeu rmphca mai muhe elaPe' Pentru inLePut' o Rezultatele SF 35, instrumenl.are pmite evaluarea calit:lii subiectile r \ielii uner PoPulatii, fie
t i',i.:; t"a*" din limba a in limb? B APoi' o all) Persoana sau o alta
i"str,.:mentul la un moment dat, fie dupa implementarea llrlui Program de sinltate, nu sunt Plzenlale ;i ni.i
".iip,
..hD;bilms\; iradu(e unr nou rnsrrumcntul drn limba B u) Umbd A In final' un r^mrtet
J(
dis.otate in acest capitol.
i;l;;,."-a ."r" .r",: versiuni ale instrumenhrlui (\'arsiunea orisinal; in I
;ffi,iliilsl Cand inlerlievalorii ajun8au intr-o familie, numai o Persoani era rugati se rasPi.dr.
limba Asi rersiirea tra,iusa in limt'a A) fi elaluead concordanta fie'irui
item'

Tratatde rezilienlt asistat6. Rezilier:ain situalii de geno(id

SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMEESA 5I WONNE M\TTESHONGA

476 dintre respondenti erau cultivatori qi 10,19% salariafi. Mai mult de 10% din
egantion avea un trai precar. Stu.diul egantionului arati cd 89,02% dintre
persoanele mai in vArsti de 35 de ani au pierdut cel pufin o rudi. Acest
procentaj scade, rdmAnAnd totu.gi important Ia cei intre 16 gi 20 de ani(56,25%).
Situafia aceasta se datoreazS, in mare parte, evenimentelor din 7994.infunc{ie
de statutul marital, se observi cd 57,17Y" erau Persoane cdsitorite,2J,,81Y,
celibatare qi 13,73% viduve. Aproape jumitate dintre viduve/viduvi aveau
acest statut din cauza asasinirii partenerului lor, in marea majoritate (88,47%),
in timpul genocidului.
Rezultatele ob[inute arati ci 28,54% din eqantion satisficea criteriile
necesare pentru diagnosticul de TSPT. O proporfie importanti a egantionului
(79,41%) a fost confruntati cu evenimente traumatizante (ameninfdri cu moar-
tea, rdni periculoase, asistarea la moartea sau violarea unei persoane apro-
piate). Este deosebit de important sd se sublinieze cd numai 35,94"/o dintre
persoanele care au fost confruntate cu un eveniment traumatizant au dezvol-
tat TSPT.
Prevalenfa TSPT variazi in func;ie de provincie: 40,I9% pentru provincia
din Sud,31,48"1, pentru cea din Est, in timp ce pentru provincia'din Nord
prevalenfa este de numai 18,52%. Au fost, de asemenea, constatate diferenle
in funcfie de sex, prevalenfa la femei fiind'de 32,01% (comparativ cu23,57o/o
la birba{i). in grupul persoanelor cu vArsta peste 35 de ani prevalenla atinge
32,49Yo. La fel, in rAndul persoanelor recisitorite ;i divor[ate se inregistreazi
cea mai mare prevalentd (43,48% gi, respectiv, 42,96%), ca qi in cazul per-
soanelor care gi-au pierdut ambii pirinfi (32,1,2%). Absenfa veniturilor este
asociati cu un nivel de 48,57qb, iar in cazul studenlilor prevalen[a este de
numai '1.6,98o/".
Rezultatele acestui studiu aratd, de asemenea, c620,49o/" din egantion satis-
face criteriile diagnostice ale stdrii depresive ma;'ore actuale..AnalizAnd datele
referitoare la prevalenta depresiei majore, s-a putut constata ce aceasta este
mai mare: (a) la femei (25,78%, comparativ cu 12,9"h la birbafi); (b) la per-
soanele cu virsta peste 35 de ani Qa,9a%); (c) la vlduve/vdduvi (40%) ;i la
divor{afi (39,02""); (d) la persoanele care-pi pierduseri ambii pirin{i (25,74%)
qi (e) in anumite regiuni ale Rrvandei (28,23% in provincia de Vest ;i 26,69%
in provincia de Sud, in raport cu oragul Kigali, unde prevalenta nu este decAt
de 6,19'/").
Un alt rezultat imporiant se referi la faptul cd 53,93% dintre persoanele
suferind de TSPT prezintd 9i diagnosticul de depresie majori. in acest context,
autorii studiului i9i pun intrebarea daci clepresia nu ar fi mai mult decAt
SERBAN IONESCU, EU6ENE RUTEMEESA KAYITESHONGA
'IWONNE
t"
o tulburare comorbidi reprezentAnd, de fapt, un rdspuns (logic, chiar daci
patologic) la multiplele pierderi (umane, materiale, inclusiv a sensului viefii)
suferite de persoanele respective. MergAnd qi mai departe, ei se intreabi daci
nu ar fi vorba de o entitate clinici independenti, formati din manifestdri ale
depresiei qi ale psihotraumei.
Studiul intreprins de Munyandamutsa gi Nkubamugisha aduce, de ase-
menea, informafii despre prevalenfa abuzului de alcool (7,14%). Studiul lor a
abordat, totodati, dependenfa de substanfe psihoactive: canabis, droguri
licite gi anxiolitice. Prevalenfa este de 3,06% in ceea ce privegte abuzul de
aceste substanfe ;i de 4,79% in ceea ce privegte dependenfa. Nu a fost
constatati nicio dependenfi de droguri puternice. Abuzul gi dependenfa de
alcool 9i de substanfe sunt mai frecvente la bdrbali Ei ating mai mult grupa
de vArsti 21-35 de ani, urmatd de aceea peste 35 de ani. Este de remarcat, de
asemenea, cd abuzul qi dependenfa de alcool gi de substanfe sunt mai frecvente
la persoanele care prezinti diagnosticul de TSPI comparativ cu acelea care
nu au acest diagnostic.
O alti categorie nosograficd scoasi in eviden[d in egantionul stucliat de
Munyandamutsa gi Nkubamugisha o reprezinti tulburdrile somatoforme:
cefalee, pierderi de cunogtin!d, gAfAiali si afonie. Cefaleea constituie, de altfel,
unul dintre motivele pentru care persoanele traumatizate intri in legiturd cu
medicul. in egantionul studiat, 70,71,% dintre persoanele diagnosticate cu
I
TSPT prezintd cefalee. O predominanfi netd a cefaleelor este intAlnitd in I
rAndul populafiei de sex feminin.
Genocid;i rezilienlE
Cercetirile prezentate in secliunea precedenti a acestui capitol arat5,
firi nicio excepfie, cd un procent semnificativ dintre persoanele care au su-
ferit trauma.genocidului nu prezinti tulburiri psihice. Aceasti observafie I
este valabili atAt in cazul cambodgienilor, cAt gi al rrvandezilor gi este
confiimati de o importanti metaanalizd despre efectele Shoahl. Pe baza
datelor culese de la 71 de epantioane (adici 12 746 de persoane), o echipi de I
cercetitori a universitifilor din Haifa qi Leyde (Barel, Van Ijzendoorn,
Sagi-Schn,artz gi Bakermans-Kranenburg, 2010) constati ci supravie{uitorii I
Holocaustului, degi pot prezenta mai multe simptome de stres posttraumatic I
decit subiecfii grupului de control (care nu trecuserd direct prin Shoah),
I Shoah (,,catastrofi") este denumirea ebraici a Holocaustului. (N.t.)
Tratat de rezilientl asistat; r Rezjlienla in situalii de genocid
I
I
I
I oru dideau dovadi de o buni funclionare in diferite sectoare - de exemplu,
I sinitatea fizici sau func[ionarea cognitivi - li manifestau o remarcabili
rezilienfi in viafa personali gi socialir.
I a.easti a doua parte a capitolului va fi consacrati factorilor de proteclie in
I situalie de genocid, prezentdrii unui caz de rezilienfd ,,naturali", metodelor
create pentru restabilirea legiturilor distruse de genocid 9i unei scurte Pre-
I zentdri a cAtorva propuneri de vindecare gi construire a rezilienlei unei
societifi care a suferit efectele devastatoare ale unui genocid'
I aceea a.sofului siu, un adult s-a putut ocupa de orfanii de
Factori de proteclie in situalia de genocid:
rezultatele unui interviu
2010, 15 masteranzi in psihologie la Universitatea Nafionali
in februarie
din Rrvanda au rispuns la intrebdrile ,,Cum vi explicafi cd anumifi rwandezi
nu au prezentat tulburiri psihologice dupi genocidul din 1994? Cirui fapt
atribuili rezisten(a lor in fala acestei incerc6ri?"
Rispunsurile oblinute scot in eviden!i qase factori de proteclie: (a) prezen$a
unei refele sociale active; (b) disponibilitatea resurselor materiale. gi/sau'
suslinerii materiale; (c) o educalie familialS care Pune accentul pe independen-
ta qi pe anumite valori; (d) mesajul anumitor
pirin[i inainte de a inuri; (e) valo-
I rile culturii n{andeze gi (f) o politici nafionali orientati spre unitate 9i
reconciliere. Respondenfii sub]iniazi faptul cI niciunul dintre acegti factori
nu este suficient Pentlu a explica de ce o persoand nu prezinti tulburiri psiho-
logice in urma genocidului. Pe de alte Parte, atrag atenfia ci diferitele Persoane
nu au fost confruntate cu aceleagi situafii traumatice. Precizim, de aserhenea,
ci prezentarea acestor factori nu coresPunde unei ierarhii Cdre decurge din
ponderea pe care o pot avea in preven[ia tulburdrilor psihopatologice.
Relearrn socinld cle suslinere poate fi formati din membri ai familiei, din
prieteni sau din membrii unei asocia[ii, mai ales din supravie{uitori ai geno-
cidului. Membrii unei relele se viziteazi, i9i comunici noutili; se susfin
i Alte doui metaanalize arati ci - in ciuda unei opinii larg rispandite - nu existS 0 transmitere
a traumei generate de Shoah asupra copiilor suPlaviepitorilor (van Iizend_oom,_Bakermans-
Kranenbur[ gi Sagi-schrvartz, 2003) sau-nepogilor acestora (Sagi-Schrtartz, Van Iizendoom
pi
BakermanslKraneiburg, 2008). Traumatizarla secundari nu a fost obsen'atl decat h anumite
e5antioane clinice, inse"mnAnd ci, atunci cind trec prin situalii in care viala le este amenintatS,
coplii zupraviefuitodlor ar putea fi mai rrrl.nerabili, dezvoltAnd simPtome ale tulburdrii de stres
portt.ur^uti.. bin contrS, traumatizarea secundari este absenti in eqantioanele neseleqtionate,
nonclinice.
SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA YVONNE KAYITESHONGA
'I
reciproc in plan moral gi material. igi impdrtigesc trririle, vorbesc despre 4.z9
apropiafii care au dispirut. Rr,r,andezul se simte puternic qi protejat dacl
,,aparfine", iar forfa sa se mdsoari mai pufin prin bunurile materiale pe care
prin calitatea gi dimensiunea refelei sale sociale.
le posed5, ci mai curand
formati din membrii familiei, este important de men-
Referitor la refeaua
fionat ci, dupi genocid, pufine familii nucleare au rimas complete. in acest
context, membrii familiei lSrgite s-au organizat pentru a compune noi farnilii.
Astfel,'o mdtu;i a putut adopta copiii devenifi orfani din familia sa pi din
1-re ds3lu1 ,.6.
locuia. in alte cazuri, copilul cel mare clintr-o familie in care toii aaullii tlispi-
ruseri s-a autodesemnat capul familiei. Principiul este deci acela de a re-
constitui o familie gi de a incerca si ducr o viafi cat mai apropriatd de aceea pe
care o ducea o familie rrrandezi inainte de genocid.
DupI genocid, numeroase asocia{ii au vizut lumina zilei: Asociafia
viduvelor genocidului din aprilie (AVEGA)', Asociafa studenlilor salva[i
de la genocid (AERG), ,,Aminteqte-gi" (lbukn), asocia{ia ,,Cei care au curai,,
(Benishyaka) etc. Crearea acestor asociafii rispundea nevoilor ru,anclezilor
care trecuseri prin genocid de a avea locuri de int6lnire pentru a-;i pune in
cuvinte suferinta, pentru a-qi impdrtiqi experien[ele, pentru a primi gi a oferi
sustinere morald, materiali 9i sociali. Aceste asociafii igi reprezinti membrii
;i igi apird interesele. Ele faciliteazi, totodati, asistenfa psihosocialii a mem-
brilor lor. Grafie sprijinului asocia]iilor nonguvernamentale sau al altor
sponsori, anumite asocialii au implementat activititi de dezvoltare. prin
intermediul unor mici proiecte aducrtoare de venituri, membrii Ior ajung
si-Ei satisfacd nevoile materiale qi si se integreze din punct de veclere
socioeconomic.
O alti formd de refea socialS este formati din grupurile de rugiciune.
Numerogi ru,andezi afirmd cd grupul de rugiciune le-a dat nu doar un motiv
de a continua si nutreasci speranli, dar gi posibilitatea de a gisi o a doua
I
familie gi de a obline sustinere. Unii spun cd rugiciunea le-a permis sd depi-
geasci suferinfa provocati <le genocid.
I Disponibilitatea resurselor moterinle gi/sau a sustinerilor nratcrinle reprezinti
un alt factor de protecfie. Aceasta s-ar explica prin faptul ci siricia sau mize-
ria amintesc trauma gi amplifici suferinla psihici. Ajutoarele primite din
partea diferitelor organiza!ii nonguvernamentale nvandeze gi interna!ionale,
ca gi din Fondul de asistenli pentru cei salvafi de la genocid (FARG) au permis
i Adesea este adeugat termenul Agnln;o, cu semnificalia de ,,consolare".
Tratat de rezilientl asistatl r Rezilienla in situalii de genocid
I
I

48o reducerea problemelor asociate habitatului, gcolarizlrii copiilor, ingrijirilor
de ordin medical. Existi totugi persoane care dispun de o situafie materiali
satisficitoare, dar care continui si sufere de pe urma pierderii persoanelor
apropiate.
AI treilea factor de proteclie mentionat este rePrezentat de educa[ia
familiali care pune accentul pe independen fn qi pe anumite t'nlori morale care
au permis persoanelor respective, chiar inainte de genocid, si inve[e si gestio-
neze incercirile dificile ale viefii. Copiii care invifaseri si fie suficient de'
independenfi, si ia decizii, care cipitaseri o buni stimi de sine, au scapat
mai utor, adulfi fiind, de suferinla in care ii cufundase genocidul. Este, de
asemenea, cazul celor provenifi dintr-o familie in care nu existau conflicte sau
care Etiau si le rezolve, dintr-o familie echilibrati, solidari, in care relaliile
intre divergi membri erau cilduroase, dintr-o familie in care practicile educa-
!ionale erau coerente, care promovau valorile pozitive ale culturii ru'andeze -.
precum munca, respectul fali de ceilalli, curajul - o familie care suslinea,
care incuraja copiii. Conform traditiei, in familiile rrvandeze biie[ii se iden-
tificau cu tatil sau cu unchiul lor, pentru a deveni adevirali birbafi.curajoqi.
in aceeagi manier6, misiunea tinerelor fete era de a spori familia'
Proiectele pirinlilor pentru copiii lor 9i, mai ales, ultimele cucinte dinaintea
morfii in timpul genocidului, fie ale pirinlilor, fie ale altei persoane sem-
nificative, reprezintS, pentru anumili supraviefuitori, un punct de sprijin
care-i ajutd si triiascS, in ciuda tuturor suferinlelor triite. Acesta este cazul
ului tAnir de 21 de ani care i-a mirturisit unuia dintre studenlii partlcipanfi
Ia cercetare (E. Nsabimana) cd forfa sa de a lupta 9i de a-5i depigi suferinfa se
datorezS dorinlei de a nu-si dezamdgi tatil. intr-adevar, inainte de a muri,'
acesta ii spusese: ,frebuie sd fii birbat, fiulel" in aceste condifii, copilul
supravieluitor s-a simlit int,estit cu o misiune care i-a perriis si reziste la
a<lversitate qi sd se reconstruiasci dupi evenimentele triite. Cei care au rimas
in via!5 considere deci c5 au o misiune importanti: sd reugeasci in viafd, si
aibi griji de copiii supraviefuitori, se obline diplome de studii la un nivel cAt
mai ridicat cu putinfi, si nu-i dezamSgeasci niciodati pe cei morli etc.
Aceasti misiune ar fi aceea care le-ar da forla necesarS Pentru a depigi
suferinla gi a nu mai prezenta tulburdri de pe urma genocidului'
Rezilienfa anumitor persoane se explicd prin intervenlia t'nlorilor culturii
yi{antleze in calitate de factori de protectie. Intr-adevir, mediul cultural se
presupune cd trebuie si pregdteasci rn,andezii si reaclioneze cu calm in fala
situafiilor dificile. Cultura nlandezi este o culturi de interiorizare, o culturi
a ticerii. Rn'anclezii sunt Lrersoane cirora nu le place si se dezvdluie, nu le
SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA 5I \^VONNE KAYTIESHONGA
lh
place si-gi arate suferintele, care trebuie sa-qi mascheze sentimentele. Per- 481
soanele care aparlin acestei culturi trebuie si dea dovadd de refinere, curaj, I
indrizneala, trebuie sd lupte pAnd la capdt. Nu trebuie si-gi mirturiseascd
furia sau suferinfa, nu trebuie si se increadd in oricine. Rrvandezii spun ade-
sea, in situafii cu caracter traumatizant: ,,Fii curajos, {ine-te tare Pentru a nu fi I
luat drept lag". Expresii precum Amarira y'unrugnbo atenrba njya munda (,,Un
birbat igi ascunde lacrimile cAnd plAnge") sau ,,Lacrimile unui birbat curg
spre interior" , lnrpfirn isheningirn ishira (,,lndividul irepogabil suferd, dar nu
I
se plAnge"), Nta nruzirtdrttsi wa knre wntnshye ku nnttimn w'undi (,,Inima este de-
. parte, numai omul ;tie ce-i in sufletul lui"), Nseknnfunbnye (,,Zdmbesc, chiar
daci sunt trist"), Hishnnutnda (.,Ceea ce nu pofi impdrtigi, [ine ascuns adAnc
in burti") sau Agnhinda k'inkoko knnrcnywa n'inkike yntoyenrc (,,Nu cunogti I
suferin[a celuilalt decAt atunci cAnd ii eqti aproape") redau temeliile acestei
culturi. Daci spune despre sine ci nu prezinta tulburiri, cd nu arati, ci nu-9i
exprimi suferin[a nu inseamnd, deci, cd persoana nu suportd efectele traumei.
Maniragaba (1987) vorbegte despre patru concepte care reprezintS valorile
culturale de bazh ale rtvandezilor, veritabile borne de referinfd ale unei
'r,iefi cu sens: Kubnho (a exista, a trii), Krrbnna (a Fti si triieqti cu 9i printre
ceilal{i), Gntturgn (a avea, a prospera), GtrtrmganiriL'n (a trdi fericit, in pace, in
prosperitate). in ciuda pagubelor Provocate de genocid - 9i, in special, a fap-
tului ci viala supravieluitorilor nu mai are acelagi sens ca inainte - aceste
valori culturale trebuie sI fie luate in considerare Pe Parcursul interventiilor
terapeutice (Nsabiyeze, 2009).
Al gaselea factor de protec{ie citat pe parcursul acestui interviu este politica
nnlionnli orientntd cdtre unitnte gi reconciliere, care a pus accentul pe:
I
- Justilia gncacal, implementati in 2001. Instanfele iudecitore;ti naIionale
gi internalionale au reugit sd descurajeze obiceiul de a-i lisa nepedepsifi
I
r Genocidul.din Rrvanda a ridicat problema judecirii a peste i20000 de persoane considerate
vinovate de a fi parficipat, sub o formi sau alta, Ia evenimentele din 199.1. Imposibilitatea fizicd
de a aduce in faga tribunalelor toate aceste persoane a determinat autoriii$le nvandeze si se
orienteze spre utilizarea unei forme tradilionale de justitie, cunoscui; sub numele de g.:cnca
(pronunlati ,,gachacha), cuvAnt care inseamni ,,gazon" fi, Prin extensie, reuniunea vecinilor
&-ti p" iarbi, in timp ce iudeci litigiile dintre vecini. Obiechvul siu principal eraincautarea
alte tiri
adevirului gi apoi reconcilierea pirgilor. Sisteme tradi!ionale apropiate sunt intakdte
africane: bushiignntohe, in Bunrndi, si irtkrndla, in Africa de Sud. Procesele gncnca riscl totusi si
. reinsufleleasci iSnile psihice provocate de evenimentele tr;ite fi si fie insofite de o recrudescenfi
a mani{estirilor tulburirii de stres posttraumatic, aga cum se intimpli adesea in perioada de
comemorare a genocidului. Congtiente de aceste implicalii, autoritifile nvandeze au elaborat un
-de
plan strategic intervenqii psihosociale, care define;te acfiunile de intreprins in I'eCerea
minimizirii problemelor de sinitate mentali care pot aPirea.
prevenirii sau
I
Tratat de rezilienlt asistatl r Rezilienla in situa-ii de genocid
I
I
I I
I

[ ,,, pe cei vinovafi de genocid. Tribunalele Sacnca a! avut drept obiectiv

nu Un caz de rezilien!5 naturali 483

numai infiptuirea dreptifii, ei 9i reconstruirea re{elei sociale'

- Comemorarea, in fiecare an, a genocidului din 1994. intr-adev5r, din
7 pAnd 14 aprilie s-au organizat activitili de comemorare la car'e
in
I aprilie 1994, K. are o copilirie fericiti gi igi amintegte de acea perioadi cu o
purti.ipa nu numai serviciile statului, ci 9i intreaga societate rwandeza.
Aceste activitdfi continui pe parcursul a trei luni la nivelul comuniteFlor
locale gi in familii.
I - Practica inhumirii in demnitate a Persoanelor ucise Pq Parcursul
genocidului. Comemordrile din luna aprilie permit realizarea unor
ritualuril care nu au putut fi efectuate in cazurile ,,mor[ii urAte"2 pe
care au cunoscut-o numeroase victime ale genocidului. Aceste ceremo-
nii sunt migcitoare: ,,Lacrimile mult timp blocate, sentimentele de furie
'
rapid refulate, regretele niciodati exprimate, devotamentul secret, totul
poate fi exprimat, in sfArgit" (Baque. 2002, p' 71'2)'
I Crearea unor structuri care favorizeazi SruParea Ei deschiderea reci-
- asemenea, foarte mult pentru familia ei.
proci a persoanelor. Taberele de solidaritate (Irlgnrldo) au mobilizat
patriotismul r$,andezilor (gi mai ales al tinerilor studenfi, al repatria-
t litor;. in prezent, aceasti mobilizare vizeaz1 practic intreaga
societate'
rrYandez6, prin intermediul gcolii culttirale (ltoreto). Obiectivul'princi-
pal al acestor structuri este acela de a permite inlelegerea faptului ci
I
t iegitura dintre nt'andezi (care impart aceeaqi tari, aceeaqi limbi 9i
aceleagi valori culturale) este mai imPortanti decit diferenlele. Astfel,
taberele de solidaritate contribuie la atingerea obiectivelor Comitetelor
Nafionale ale UnitSlii 9i Reconcilierii' in acelaqi timp, incurajeazd
I munca gi actit,itilile de dezvoltare Pentru reconstruc!ia !irii'
Originari din sudul Rwandei, K. este mezina unei familii cu patru copii,
doui fete qi doi biie{i. Mama ei este infirmieri, iar tatdl, invdlitor. PAni in
anumite nostalgie.
in aprilie 1994,lainceputul genocidului, intreaga familie a lui K. a fugit in
pripi de ucigaqi, membrii ei impri;tiindu-se care incotro. K. este ascunse de
nigte vecini. Igi petrece timpul in podul casei acestora, tot acolo fiindu-i servite
gi mesele de citre gazdele sale. in fiecare seari, asculti povestiri macabre
legate de uciderile qi de torturile la care era supusi populafia tutsie din sat.
Unele victime sunt vecini, altele, prieteni ai pirinfilor sdi. Povestegte cd timp
de trei luni a fost convinsi cA putea veni gi rAndul ei in orice moment. K. treia
o angoase de moarte, ,,pe care cuvintele nu ar fi Etiut s-o exprime", pentru
a-i relua spusele. intr-adevir, nu numai viafa ei era in pericol. Se temea, de
Trei luni mai tArziu, cAnd genocidul a incetat, ea gi-a regdsit mama, sora ;i
pe unul din frafi, fratele mai mare fiind ucis. Fratele care scipase asistase la
asasinatul tatilui lor, care fusese agilat cu picioarele de un camion qi tArAt
cu capul pe pimAnt. Mama sa gi to(i membrii familiei care scipaseri sufereau
ingrozitor. K. avea impresia ci toati lumea din casa va innebuni. De altfel,
chiar aga s-a intAmplat cu fratele lui K., care a trebuit si fie luat permanent in
eviden[i de un serviciu de sinitate mental;.
K. a suferit mult in timpul genocidului 9i dupi aceea. ,,Dar cum sd suferi
gi si triiegti?" Aceasti intrebare a torturat spiritul lui K., pAni cAnd alternativa
,,a trdi" a inceput sd atArne mai greu. Dupi ce trecuse la un pas de moarte,

I, pentru a inlelege dificultatea supra'ie;uitorilor de a se separa de mor;iiior, trebrrie inleleastr

complexitatea frocesului nor*il .1" doliu in cultura rrr'mdez5. Acest doliu

iamilie (nuclearl qi lergitl): nu se consuma came, sare,

debuteazl cu
periiada tz,n'nlr'lrrn (innegrire), care se referi la culoarea neagri ce simbolizeazi.dur,ere-a'tristetea
ii nenorocirea. pe parcu"rsul perioadei de doliu, sunt instaurate o serie de interdiclii pentru
ulei, nu se bea lapte' sunt interzise
I
principala sa preocupare era sd geseasce rdspunsuri la urmitoarele intrebiri:
,,Cum mi-ag putea trii pe deplin via(a?"; ,,Cum i-ag putea ajuta pe ai mei
si continue si triiasci?"
K. s-a implicat in activitifile Asocia{iei studen}ilor gi elevilor salvafi de la
."po.triil" sexuale, culiivarea pimAntului sau-oricare alte activitate lucrativi; ni: se pot incheia genocid (AERG) ;i, grafie hotirArii sale gi sustinerii Fondului nafional de
i9i spaJi miinile'
t ci'snicii sau organiza distractii.tAnd se intorc de la inmormintare, Participanfii asistenfi a persoanelor salvate, ea gi-a reluat studiile in primul an lcolar ulte-
geful familiei
iar toli cei care";i-au oferit aiutorul sunt sen'ifi cu c6te o bere. Se fin discursuri, apoi
u.*ia dut, incetirii doliului. Acesta dureazi gapte zile pentru un adult 9i\'in,in patm zile pentru un rior genocidului. A absolvit ;coala secundar5, a urmat studii superioare gi
copil. Dupi deces qi dupi inmormintare, familia, t"cittii 5i Prietenii, vizite in casa a obfinut, in anul 2000, diploma de tehnician de laborator medical. Angajati
defunctului. Unii dintre ei vor petrece chiar citeYa noPti acolo. incetarea doliului este
desemnatd

t de un ritual de purificare). Totodati, sunt in cauza supraviefuitorilor genocidului gi a altor grupuri vulnerabile, K.
f.i. t"r-"nrl lz,cra (,,albire", intrucat este
'orba
at'cLite interdic[iile. urmeazd o formare de asistent social, dupi care se implici in activitifi de
semnifica: a muri departe de ai tii, a muri firi mo5tenitori' firi a
bene-
O ,,moarte rrit;" poate consiliere in domeniul traumei gi acompaniere a femeilor infestate cu HIV. in
ficia de onorurile datorate mortilor, a muri dupi ce ai fost torturat si ai pierdut pirli
din corp
(Urrmlirigira, 2002). 2OO5, il cunoagte pe birbatul viefii sale Ei se mdritd. in 2006, dd nagtere unei

t
Tratat de rezilien!5 asistatl r Rezihenta in situaii de genocid
I SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA'IWONNE KA\TTESHONGA

I
 -t
psihic 9i sora care nu Teatrul Forum reprezinti o metodd tot mai utilizati in inchisoarea pentru 48s
fete. iqi ajuti financiar mama pensionari, fratele bolnav minori de la Gitarama. Rezultatele sunt foarte incurajatoare: prin intermediul I
gi-a terminat studiile Ei igi creqte siriguri cei doi copii' diferitelor teme imaginate gi propuse de copii, aceqtia au posibilitatea de a-;i
Amintirea tatilui sau rePrezinti o resursi importanti Pentru
K', ea afir-
retrasa viafa, de a vorbi despre prezent gi de a se proteja in viitor. Pe parcursul
mand foarte direct: ,,Tatil meu rhi iubea mult... era inteligent;i integru' Eu ii gedinfelor, tinerii igi pot exprima emo{iile, sentimentele, furia. Pot denunla
SemanqitrebuiesipistrezmogtenireaPecaremi-alisat-o,adoptAndun nedreptifile pe care le triiesc, igi pot dezvolta creativitatea gi stima de sine. Pe
comportament demn". Amintirea acestui tati iubitor 9i
inteligent, resursele
sceni se autodepiEesc, intrucAt igi prezintd spectacolul in fafa unui public
psihologice Pe care le de[ine, altruismul ei, resursele mediului siu familial 9i
care-i apreciazi, care ride, care-i aplaudd.
veritabili factori de protecfie care-i permit lui K' si'
profesional au devenit Din cauza distrugerii refelei sociale provocate de genocid, metodele care
suferite pe parcursul genocidului. Ea spune ci
triiasc5 in ciuda tuturor celor fac apel la grup sunt mai eficiente in reconstruirea legiturilor gi reperelor. in
sentimentul cd a reuqit'
vrea se-Qi triiasci viafa din plin ;i are acest scop, au fost instaurate doui metode: ubuhede (,,a lucra impreuni") gi
amatorero (,,gcoald culturali"). in cazul ubuhede, este vorba de un grup format
in vederea realizirii unei acfiuni solidare cum ar fi, de exemplu, cultivarea
Reconstruirea legiturilor distruse: rapidi a unui cAmp. DupI activitate, beneficiarul le servegte participanfilor
metodele imPlementate bere de banane sau de sorg, preparatd de el, grupul devenind astfel un loc de
dezafilierii' convivialitate gi de reciprocitate. Membrii grupului de intrajutorare igi vor-
Genocidul se afid la originea distrugerii raporturilor sociale, a
a dus la crearea unei serii de metode besc ;i intAlnirea devine un spaliu in care circuli cuvAntul. intAlnirea oferd,
Constatarea distrugerii refelei socialel
Este vorba de crearea spa-. de asemenea, gansa de a se apleca asupra conflictelor care existd in familia
orientate spre reconstruirea legiturilor distruse.
concepute de asocialia l)yisengn, a teatrului lSrgiti sau in comunitate qi de a fese legituri intre membrii acestei comunitSfi.
tiilor pentiu schimburi, a taberei in trecut, rrvandezii invdfau, de la cea mai fragedi vArsti, si fie abili,
Forum, a grupurilor de suslinere gi/sau intra;.utorare, a re]uirii
metodelor
curajogi gi indrizne[i cAnd infruntau problemele vie[ii, invilau stdpAnirea de
traclilionalePrecum\,e8hea(lllitnrnnto)giarborelecuvintelor. sine, stoicismul, simful umorului gi cum si gestioneze rela{iile sociale. Aceste
spaliile destinate schimburilor sunt formate din grulturi de irrthlrtire care
cunogtinle erau transmise in anratorero, veritabile scoli ale vie{ii. Aceasti
permitimpdrtiSireaemoliilorprinintermediuldiscugiei,cAntecuiui,dansului, educafie producea oameni de calitate, curajo;i, capabili si infrunte dificultilile
unei noi
poeziei. i.rprrl, in calitate de conlinitor, retraseazd contururile viefii, capabili si amortizeze gocurile, oricare ar fi fost intensitatea 1or. in
apartenenge ii faciliteazi reafilierea' Si tuim exemplul
Asocialiei viduvelor I
a Rrvandei' formula noui, amatorero se inspiri din aceasti veche practici, scopul fiind
genocidului din aprilie (AVEGA-Agahozo) din regiunea de. Est acela de a retese legiturile intre rrvandezi. in fiecare celuld administrativd,
cinci zile,
care a luat iniliatir,a de a aduna, in fiecare an, Pentru trei
sau
reprezentantii diferitelor generafii se reunesc pentru a discuta despre via(a
adolescen!ii salr-a!i de 1a genocid. Pe parcursul acestor intAlniri,
tinerii vorbesc
comunitari gi pentru a incerca sd minimalizeze efectele genocidului. l
despre angoasele, suferinlele, furiile lor' Totodati' ipi acordi
momente de
Dupi cum am ardtat mai devreme, rrvandezii tind si evite exprimarea
plicere prin intermecliul dansului, cAntecului' P-o"'11lot-:u1 scenetelor' suferinfei. inainte de genocid, societatea rrvandezd dispunea, totugi, de cadre
sociald in
Pentru a scoate copiii orfani rima;i cap de fanrilie din izolarea precum serile de Lteghe,in care cuvAntul nu era in niciun fel constrAns gi pot'e5ti
de tineri si se
care se afli, Asocia{ia l)yisenga n'l\4anzi2 inviti anual 400-500 care permiteau desprinderea in grup de realitate. Dupi genocid, aceste cadre
intAlneasci, si vorbeasci ;i si se amuze timp de o lund' Datoritd acestor
au fost pierdute. AvAnd in vedere utilitatea serilor de veghe, aceasti practicd
grupuri de intalnire, orfanii dezafiliafi sunt readusi in circuitul comunitar'
tradilional5 a fost reintrodusi sub forma metodelor care aduc impreuni
I 6516blul relaliilor de interdeperrclenti si de dependen[i care leagi
adulli Ei copii, adulgii povestind intAmpldri care-i poartl inapoi in timp in
Releaua sociali reprezinl5
i.dir.izii in interlorul difeiit.,lor grupuri din care fac parte in si.ul unei naqiuni (Gashema' 2000)' vremea stribunilor gi care, totodati, ii ajutd si vadi cu alli ochi evenimentele
: Denumirea Asocialiei u1.i.L,.g"i.'ri""zi provine cle la numcle
tinerilor Uvisenga si l\'[anzi (dar
cap'atril de orice 1i rimanc curajos")'
care au intunecat istoria Rrvandei. Metoda ,,arborele cuvintelor" este un
se m.ifici, tlt, asen,"."u, .C.ll.'o." se roagi
lui Dumnezt'u estc'

I
r

l-
Tratat de rezilien!5 asistatl Rezilienla in situafi de genocid
sERBAN IOhIESCU, EUG EN E RUTEMBESA 51 WONNE KAYITESHONGA
t
I
I Esp6rance gi-a dorit ca, intr-o zi, toti cei care au fost ucigi gi cei prezenti
loau
' miiloc de autoreconslructie social; care conste in reuniuni Pe Peluz; sau
gazont, reuniuni organizate pentru dezbaterea unol subiecte care ameninte
r echilibrul familiei largite sau al comunitelii'
Dlferltele metode prezentate in aceastd secliune a caPitolului arati
II importanla abordirii de gruP, comunitare, Pentru reconstruirea legiturilor
sociale distruse de genocid.
t celelalte de pand atunci, au fost traduse in englezi), ci dupi genocid nu mai
I
Eficienla u nei metode unice
Starr Wood (2007) prezintl o situaiie in care o metodS, la prima vedere
inadecvatA din Punct de vedere cultural, di rezultate Wood (care este ame-
rican) 9i doi dintre colegii sii o insotesc in Rwanda pe lacqueline' refugiate
tutsi care se intoarce in tara sa in 2004. Cu aceasti ocazie, Wood remaic'I o
mtrtulA a Jacquelinei, Espdrance, Aceasta se distinge prin ochii ei trigti care
privesc cu atenlie, dar fugitiv, Pe aceiti straini venili din Statele Unite APoi'
privirea lui Esp6rance seindreapttr sPre un sPatiu gol pe care are obiceiul de
a-l privi in ticele.
Erp"run." a triit atrocit;tile Senocidului $i, Pentru a-9i salva viata' s-a
ascuns intr-o mlagtine. Familia sa o descrie ca Pe o femeie modest5' care
vor-
begte pulin ii munce5te mult pentru alfii. CAnd Starr o intreabi pe Jacqueline
ce v6rsti are Espdrance, ea ii r;sPunde cd ar trebui sA aibl in
jur de 60 de ani
gi ii spune ci in Rrtanda data naQterii nu era inreSistlatd la starea civilS. Wood
inlelege, atunci, ci Esp6rance nu 9i-a serbat niciodata ziua de naStere'?-
ii vine
ideea sd stabileasci o datA aniversar5 (care este fixattr Pentru siptimina
urmetoare) gi se organizeze o Petrecere cu aceaste ocazie
i., searu ., pricina, se ,ernesc in jur de treizeci de Perslane A9ezati in
cerc, ei o privesc pe Esperance, tortul li cadourile care i-au fost aduse
Timidi'
Erp".un." iqi lurd .apul in piept pentru a-9i ascunde jena 9i il ridice Pentru a-i
privi rapid pe memb;ii familiei ei. Acettia, din contri, sunt foarte imPresionati
de situatie, rad, strigi, o aclami pe Esp6rance'
intre accese de ris gi lacrimi, Jacqueline ii explicl mdtu$ii sale cA trebuie
si-Qi puni o dorinti, apoi si sufle in lumanirile aEezate Pe tort Dac'a
reuseqte
si ie stingi dintr-un suflu, atunci dorinta i se va implini "Nu trebuie
si-ti doretti un milion de dolari sau o maqina! Trebuie sA-ti dorelti ceva ce
Dumnezeu iti Poate da, altfel dorinta nu [i se va realizal", ad;u86 ea' Pozna$'
sc rmtun{ o leqihrrJ .!identJ ru trrbunalcle }.rr,?
'eceasia'i:mjn'ie:reluihoodc;buni.asace;tristedinAF'rlasra'r\ulPriniulrortla80deanj'
SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMEESA 5t WONNE XAYIIESHONGA
la aceaste sdrbitoare - inclusiv oaspelii din America - s; fie din nou im-
preuhi 9i... fedciti. Toti participantii la ,,aniversarea sa" au izbucnit in lacrimi.
Dupi aceea, Espdrance a suflatin lumanEri ;i le-a stins dintr-o singurA suflare.
Toti invitatii au aplaudat.
DupA primirea cadourilor gi dupi ce toata lumea s-a delectat cu tortul Qi
sucurile, Esp6rance a dorit sd mai adauge ceva. Ea a spus (cuvinte care, ca $i
avusese niciun moment de bucurie. Era prima datl cand Esp6rance pronunta
cuv6ntul ,,genocid", cuvint Ia care nici m;.at nu ficuse aluzie.,,Astizl,
addugd ea, mA simt fericittr qi am decis si ma simt aga in fiecare dintre zilele
care mi-au mai rimas de triit." Ea a anuntat li alte decizii proaspete: va merge
din nou la biserici li va reintra in corul bisericii, igi va cumpira haine noi
pentru aceasta, va pistra o parte din banii pe care Jacqueline i-i trimitea lunar
din Statele Unite (bani pe care pani atunci ii impi4ea altora).
incepAnd cu acel moment, Espdrance s-a schimbat, iar schimbarea ei
a fost permanenti. Wood a aflat acest lucru anul urmtrtor, la o nou; vizit.i in
Rrvanda. Ceea ce l-a uimit initial pe Wood a fost ci schimbarea s-a produs
intr-un context in care regulile competentei culturale in asistenta sociali
fuseseri incilcate. intr-adevir, Wood !i colegii sAi nu volbeau limba lui
Espdrance (au avut nevoie de interpreti la toate intAlnirile lor), nu cunosc
obiceiurile locale 6i nu au cerut nici sfaturi, nici permisiunea de a actiona ala
cum au ficut-o.
Atunci, cum se poate explica schimbarea produsi la Esperance? Cum s-a
putut schimba aceasti femeie timide, tristS, care vorbea foarte putin, dupi
punerea in scenl a ,,aniversidi" sale? Wood pune aceast; schimbare in seama
a patru factori. Primul este inaltul nivel de rezilienfi personali de care didea
dovadi Esp6rance. Provenea dintr-o familie in care tela{iile erau afectuoase,
unde exista stabilitate ii in care reuniunile erau importante. Al doilea factor
este momentul ales. Vizita lui Wood ii a colegilor sii coincidea cu un moment
aniversat, cea de-a zecea comemorare a genocidului din 199.1. Acest moment
putea corespunde, pentru anumili supravie{uitori, cu sfarsitul procesului de
doliu. Putea fi un moment de finalizare a unei lungi perioade in care efectele
genocidului se ficeau inci simtite. Al treilea factor ar fi locul, sentimentul de
conexiune cu ceilalti, care atenueaze izolarea gi constituie o veritabile cheie de
rezilient;, de reinstalare a sperantei. Aceast; conectare la ceilal[i faciliteaz;
creativitatea, esentiale pentru punerea in actiune a procesului de transfor-
mare gi de reinnoire. Schimbul creativ intre Espdrance, familia sa, cultura sa
Tratatde rezilienl, asistata. Rezilienla in situalij de genocid

gi oaspelii sii gi cultura lor ar rePrezenta, dupi Wood' al patrulea factor
explicativ al schimbirii
Un an mai tArziu, cAnd Wood a avut posibilitatea si discute despre cele
intAmplate cu un consilier rwandez specilizat in traumi, au cdzut de
acord c5,
in ciuda diferenfelor culturale, factori Precum cildura autentici, atenlia
pozitivi gi respectul profund transcend limbajul 9i cultura 9i vindec6' Wood
noteaz6 de asemenea, ci diferite obiceiuri rwandeze pot reprezenta
inlocuitori
mai ales in restabilirea legiturilor cu ceilalli;
eficienIi ai ,,petrecerii aniversare",
Citeva propuneri pentru vindecarea unei societe.li
;i transformarea eiin una rezilienti
pe parcursul unei analize a problemelor Senerate de conflictul care a avut
locinaniilgg0inBosnia-Herzegovina,Kristen]uhl(2009)puneproblema
creirii, dupi conflictele interetnice, a unor societd!i reziliente in fa[a diverselor
pericole qi ameninliri. Al[i autori, Precum Giddo (2009) - care analizeazl'
situalia de la Darfour - evoci vindecarea unei societd{i care a triit tragedii
provocate de oameni.
Cum trebuie procedat, ce cdi sunt de urmat Pentru a atinge_obiective atat
de ambigioase ci acelea propuse de Juhl gi Giddo? Psihologii specializa{i
in probleme asociate picii recomandi ca, dupd tragediile sociale Provocate
de tameni, si fie puse in aplicare o serie de mdsuri Precum menlinerea
pdcii,
rezolvarea conflictelor, reconcilierea, educalia in favoarea pdcii, migciri
nonviolente de justi[ie sociali, reducerea traumei 9i reconstrucgia sociali
(Rutar.isire, 2009). Aceasta necesiti, a9a cum subliniazi Christie (2006), o abor-
dare iistemici indreptati spre incurajarea relafiilor umane la toate nivelurile
societilii, mergand de la relafii interpersonale la relalii intergrupuri.
Unul dintre elementele majore ale procesului de abordare la nivelul
societifii esle recotcilierea, definiti ca o accePtare reciprocd manifestati in rela-
liiledintregrupurileanteriorostile(Staub,Pearlman,GubingiHagengimana,
2005). Pentru worthington (2001), reconcilierea este restaurarea increderii
intr-o relagie in care increderea a fost afectati, adesea destul de grav. Dupi o peri-
oadi de violente intergrupuri intense, reconcilierea intervine treptat, progresiv'
O viziune asupra reconcilierii care decurge din definifiile prezentate
implici nu numai atitudini pozitive, ci Ei transpunerea lor in acliuni pozi-
tivl, e'ident atu.ci cAnd circumstanlele o permit gi o soliciti (Staub 9i
Pearlman,2001).
t Tratat de rezilienll asistatl
SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESASIWONNE KAYITESHONGA
I
Este imposibil sd se vorbeascd despre reconciliere fdri a se face referire la 489
conceptul de iertare. intr-adevdr, definifia iertirii cuprinde de obicei - ca qi
aceea a reconcilierii dezvoltarea unei atitudini pozitive fafd de ceilalli
-
(McCullough, Fincham gi Tsang,2003). Dar asa cum remarcd Giddo (2009), ierta-
rea poate fi conceputi ca un rispuns emo[ional, in timp ce reconcilierea este
un rispuns comportamental. A ierta implici renuntarea la furie 9i la dorinla
I
de rizbunare. in contextul social care ne refine in mod deosebit atenfia aici,
t
este important de precizatci procesul de iertare implici trei stadii: indivi-
dual, comunitar/al grupului etnic, la nivelul societd(ii (Worthington,2005; I
Volkan, 2001).
Daci a ierta nu este ulor, a fi firi mil5 este ddundtor (Worthington, 2006).
Iertarea apare ca eliberarea dintr-o inchisoare emolionali (Enright, 2001); ne
elibereazi de un trecut care ne bAntuie qi, atAta timp cAt spiritul nostru este
prizonier al amintirilor celor petrecute, nu este liber pentru a dori reconcilierea
(Smedes, L984). BazAndu-se pe publicafiile existente, Giddo (2009) arati cd
persoanele care iarti sunt mai fericite qi au o sdnitate mai buni decAt cele care I
nu iarti sau nu pot ierta. Persoanele care iartd iqi controleazd mai ugor furia,
acordi mai multd atenlie celorlalgi, prezintd evolufii mai favorabile atunci
cAnd au probleme psihologice.
I
Reconcilierea nu este posibili firi confesiune (mlrturisire) qi ciire din
partea autorilor crimelor (Ionescu, 2004; Rutayisire, 2009)' Supraviefuitorii
genocidului incep si se simti elibera[i atunci cAnd cildii igi mirturisesc actele,
ciindu-se gi fiind gata sd ceari iertare. In acela;i timp, trebuie menlionat cd,
in cazulin care confesiunea este dificild, cei care orealizeazd simt o eliberare
in plan psihologic.
Conform Pbarlman gi Staub (2001)1, Pentru a exista vindecare 9i apoi re- I
conciliere, este necesar si se ofere ajutor psihosocial. Acest ajutor este furnizat
de consilierii pentru situalii traumatice aparlinAnd populaliei autohtone 9i
formali de experli in domeniul traumei. Consilierii intervin pe lAngd liderii
comunitari formali sau potenliali (care servesc, la rAndul lor, drept sprijin al
I
populafiei generale) 9i se ocupi de persoanele care prezinti tulburiri. Srrsf i-
,lered comportd diferite forme. Un ONG deschis in Africa a organizat un
,,Atelier de vindecare a amintirilor". Suslinerea Poate fi psihologici, medi- I
cali, religioasi.
Cum dupd o traumd colectivd este necesari o acliune la nivel comunitar/al
societi[ii, aceasta implicd existen[a unui numir important de intervenienfi.
r
L.A. Pearlman qi E. Staub (2007\, The gacaca l,rocr-ss is on ni,cttltt tozt nrd hrnling and rccortcilintiott.
Brirf deso-ilttiott (http://ulrv.heal-reconcile-nlmda.orglgacaca.htm, publicat in data de 15 irrlie 2010).
I
I
r Rezilienla in situa!ii de genocid
I-
loro Staub el al. (2005) au elaborat un program de formare a intervenientilor' multe instrumente administrate inainte Si duPe derularea formirii qi ta doui
Cona"pr, pentru a Promova vindecarea 9i reconcilielea' programul s-a derulat luni dupi finalizarea ei.
' 32 de ComparAnd datele culese inainte de debutul programului de formare cu
sub forma unui seminar care a durat noue zile gi la care au ParticiPat
, cele culese doud luni mai t6rziu, s-a observat cd ParticiPanlii distribui!i in
I Persoane
situatia ,,experimentaltr" Prezentau o reducere a simPtomelor, in timP ce
I A,, fort tratate trei teme cu ajutorul prezentirilor interactive cu o durati
de

45 pAni la 75 de minute, disculii in gruP mare 9i disculii in grupuri mici participanfii la cele doud situatii de control raPortau o amplificare a simpto-
melor. TotodatA, particiPantii din situatia ,,experimentale" Par mai disPugi
I a""p." aspectele abordate pe parcursul Prezentdrilor; raPortate ta triirile
decat aceia din cele doui situa[ii control sd se reconcilieze cu ParticiPantii
I inaiuiarui" ale ParticiPantilo; la seminar in timPul genocidului 9i dupi"
(b) efectelor traumei apar[inind unui alt grup etnic. Pe baza acestol rezultate, Staub cl di. considerS
Aceste teme se refereau la inteleterea: (a) genocidului;
drumurilor care conduc spre vindecare; (c) nevoilor psihologice.de bazi' ci programul de formare pe care l-au concePut 9i evaluat ar Putea fi util 8i in
9i
Seminariile au abordat alte doul teme. Prima, imPlrtiiirea triirilor dureroase
alte contexte in care cetAtenii se confruntd cu consecintele conflictelor,
uciderilor in mastr sau genocidelor.
intr-un context emPatic, a fost tratati utilizAnd mirturiile scrise 9i desenele
realizate de Pa iciPanti, care au fost rugati s; se gindeasci la cele
treite in
timpul genocidului. Prin urmare, in grupuri mici, fiecare ParticiPant i5i
cu empatie la Povestirile lor' Bibliografie
i^pa.U9", trairea celorlal!i ii rdspundea
A <loua temi a fost traumatizarea vicarianti, concePt care face referin!5 la Baque S. (2002), Rlhabilitcr fu tnonic. L.5 I.),r.tiJ,rs s(Jilirr,rl.5 t{cs dislll.ilrr rrrl1r,rrs- dd,Is

efectul negativ pe care il are asuPra celui care i6i oferi ajutorul faptul
de a l.s silualiot9 tle oiol?ncts najtttts,llaPo de cercetare_actiune

lucra cu suPravietuitori. in acest caz, scopul era acela de a le oferi participanfi- ' Barel E., Van ljzendoorn N{.H., Sagi-Sch['artz A. $i Bakermans-KranenburB \'1.J. (2010),
Surviving the Holocaust: A mcta_analysis of the long_term sequelae of the Eenocide,
lor un cadiu Pentru intelegerea propriei experienle in calitate de personali
caPacititii Pslchologictll Btlletin, ro1.736, N.5, P. 677-698
care oferl ajutor gi de a incuraja sustinerea reciproci 9i dezvoltarea
Bafoglu M., Li!anou M., Crnobarii C., Franaiikovic T., Suljii E., Durii D- 9i VraneSii
lor de a-li pulta de griji. N'I. (2005), Psychiatric and coSniti!e effects of \\'ar in former YuSosla\ ia,IAMA: ThP
Eficienla programului a fost evaluate pe o populagie de 194 de.rr,'andezi lofflral of lhe A tu:rican Ltltdical Associaliott,
(ol. 29'1, nr. 5, P 560-590.
care locuiau in mediul rural. Aceste Persoane au fost rePartizate
astfel incat sd L. (2012), PreYalence of dePression in rural
Bolton P., Neugebauer R. $i Ndo8oni
se integreze intr-una din urm;toarele situatii: Rrvanda based on symPtom and functional criteria,,lor/r)rnl if \trrto!t atd Menl0l
Discns., vol. 190, nr.9, P. 631-637.

- situatia ,,experimentali", in care grupurile constituitP a' ut"ut dr"pt
formatori Persoane care au ParticiPat la programul inifial de formare
de formatori;
- situatia ,,control-abordare traditionale", in care formatorii nu Partici-
paseri la seminarul initial, nu Primiseri nicio alte formare din partea
echipei lui Staub 9i au utilizat o abordare otrignuiti;
- situilia ,,control fAr; formare", in care ParticiPantii nu au fost decat
evaluali.
Participan[ii distriburti in situatiile ,,experimentali" Ei de control "abordare
tradilionali" au intahit de doue ori Pe s;Pt;mani un formator' pe parcursul
a doui ore, timP de trei saPtimani. Toti particiPantii au fost evaluati
cu mai
Bruneteau B. (200{), Le siirle dc's Sertoridcs, Paris, Armand Colin'
Cheung P. (199.1), Posttraumatic stress disorder among Cambodian refuBees in New
I
Zeeland, htenfiliol1l lounal of Social Psyclrinl,-y, \'ol. {0, nr. 1, P. l7-16.
CIarke G., Sack W.H. 9i Goff B. (1993), Three forms of stress in Cambodizn adolescent
relugees,lolual of Ab on al Child Ps!.l1olo.qy, vol.21, nr. 1'P.65-77.
I
Chrjstie D.J. (2006), lvhat is peace PsycholoS\' of? lottttal o/ Sorinl I:r:res, vol. 62,
p.1-17.
De Jong J.T.V.M., Komproe LH. 5i Varr Ommeren \I. (2003), Common mc.tal disorders
in postconflict settinEs, Tlrc Loncet, vol- 367, p- 2182-2130.
I De Jong J.T.V.I{., KomProe I.H , Van ommeren \I-, El \lasri l!L, -{rava \: , Khaled N.,
Van de Put lV. $i Somasundaram D. (2001), Lifetime eYents ans Posttrz jmatic stress
disorder in -t Postconflict settinBs, JA\fA: The lotrrxal ol lltr A,x:':cntt l',1.dirnl
A.io(iaticr- \'o1.28b, nr 5, p. iic-5r'2.

I
KA\TTESHON6A T.atat d e rezilien!5 asistaG r Rezilit _:3 i n situalii de gen ocid
sERBANTONESCU,EUGENERUTEI\4BESAtIWONNE

,
I
 A.A.M. (2000), The prevalence of
4g2 De Jong J.T.V.M., Scholte w.F., Koeter IU.W.I. qi Hart
problems in Ru'andan and Burundese refugee camps, Acta
mental health
Psychiatrica Scandinaoica, vol. 102, nr.3, p' 1'71'-777'
DYregrov A., Gupta L., Gjestad R gi \,Iukanoheli E. (2000), Trauma exposure and
psychological reactions to genocide among Rwandan children, lournal of Traumatic
Stress, vol. 13, nr. 1, P.3-21.
Enright R. (2001), Forgiueness is a choice, lvashington, American Psychological
Association.
Field N.p. 9i Chhim S. (2008), Desire for revenge and attitudes tou'ard the Khmer
Rouge tribunal among Cambodians. lournal of Loss nnd Trauma, vol. 13, nr. 4,
P.352-372.
Cashema J.C. (2000), Le r6le de Ia famille dans la reconstitution du tissn soiial ru,andais de
l,npris-guerre et ginocide de 1994. Cns ties communcs lr4ukingi et Nyanrnbuye 0994-
7 999), Butare, Universitatea Nafionali din Rrvanda'
Giddo (2009), Darfour: efforts to forgive and reconcile iu an unresolved conflict, in A.
Kalal,jian 9i R.F. Paloutzian (coord.), Forgircness and reconciliation. Psychological
lntlwalis to conflict trntsformatiotr nnd pcace ltuilding, New York, Springer Science,
p.189-206.
Cibson J. (2001), Orcrconitg aparheid: Cnn truth recotcilc n diz:ided nationT , Nerv York,
Russell Sage Foundation.
Goldberg D.P. 9i Williams P.A. (1988), A user's gt)ide to the Gerrcral Health Questionnaire,
\Vindsor, NFER-Nelson
Hagengimana A., Hinton D., Bird B', Poilack M. 9i Pitman R'K' (2003), Somatic
panic-attack equivalents in a community sample of Rrvandan widows rvho survived
the 199-1 genocide, Psychiatry Research, 'r'ol. 117, p' 1-9'
Ic,nescu S. (2001), lvlal collectif et ps1,cfi6166.apie societale, Reaue de psychologie de la
ntotiutiotr, r'ol. 38, P' 102-109.
Iones A. (2006), Genocide. A contprehensiu introductiotl, Nerv York, Routledge.
Iuhl K. (2009), The problem of ethnic politics and trust: the Missing Persons Institute
of Bosnia-Herzego.r,ina, Genocide studies atd Prettentiorr, vol. 4, nr. 2, p.239-270.
Kessler R.C., Sonnega A., Bromet E., Hughes \1. 9i Nelson C.B. (1995), Posttraumatic
stress disorder in the National Comorbiditv Survev, Archiaes of General Psychiatty,
vol.52, nr. 12, P.10'18-1060.
Kuper L. (7981,), Genocide: lts politicol use it the tu,entieth century, Harmondworth,
Penguin.
lc.pes Cardozo 8., Kaiser R., Cotrval' c.A. 9i Agani F. (2003), N{ental health, social
functioning and feelings of hatred and revenge of Kosovar Albanians bne year
after the rvar in Kosovo , lournnl of Trarnntic Slress, I'ol' 76, nr ' 1, p' 351-360'
\laniragaba B. (1.987), l)ntoco nyaitanda t'ingingo znit,o (7) Urrtttco ntzL'iza ntu Bantu ni
is/ringiro nt'nnrajynniltete rlvnyo, RuhenBeri, Ed. UNR.
WONNE KAYITESHONGA
SERBAN IONESCU, EUGENE RUTEMBESA
'I
Marshall G.N., Schell T.L., Elliot M.N., Berthold S.M. qi Chun C.-A. (2005), Mental 493
health of Cambodian refugees 2 decades after resettlement in the United States,
lAMk The loumal of the Anterican Mcdical Association, vol. 294, nr. 5, p. 571'-579.
McCullough M.E., Fincham F.D. gi Tsang J. (2003), Forgiveness, forbearance and time:
The temporal unfolding of transgression - related interpersonal motivations,
lournal of Personnlity and Social Psychology , vol. 84, p.540-557.
Mollica R.F., Donelan K., Tor S., Lavelle |., Elias C., Frankel M. 9i Blendon R.I. (1993),
The effect of trauma and confinement of functional health and mental health status
of Cambodian living in Thailand - Cambodia border Camps, I AMA: The lorrrnal of
the American Medical Associatiotr, vol.270, nr.5, p. 581-586.
Munyandamutsa N. Ei Nkubamugisha M. (in parteneriat cu biroul din Kigali al OI{S)
(20091, Pritalence de l'itnt de stress post-traumntique dnns ln ytopvlnlion ru,nttdaise.
Dioersiti de figrfies cliniques, abus de drogues et autle conrcrbiditis. (raport de cercetare
nepublicat), Kigali, Ministerul SindtS!ii, Programul Na!ional de Sinitate Mentali.
Nsabiyeze S. (2009), Riflexion nutour de Kubaho et Knbann, Gutunga ct Gutunganir,r'a h
traoers l'nction psychothirnpeuliqrre, Disertalie de masterat, Universitatea Na(ionalS
din Rwanda, Departamentul de psihologie clinicS.
Organizafia MondialS a SinitS!ii (1997), Conrytosite ltternotittrtal Diagnostic Intert'ie'at
(CIDI), Version 2.1., Geneva, WHO.
.
Orth U., Ir{ontada L. 9i Maercker A. (2006), Feelings of revenge, retaliation motive and
posttraumatic stress reactions in crime victims, lourtml of ltrterytersonal Violertce,
vol. 21, nr. 2, p. 229-243.
Ouimette P., Cronkite R., Prins A. qi Moos R.H. (2004), Posttraumatic stress disorder,
anger and hostility and physicai health status, lourtnl of Neri'ous nttd Merrtal Disease,
vol. 192, nr. 8, p. 563-566.
Pham P.N., lVeinstein H.M. 9i Longman T. (2004), Trauma and PTSD symptoms in
Rrvanda: implications for attitudes tos,ards justice and reconciliation,lAlt4.1: Tlrc
lournal of the American Medicnl Associntiotr, t,ol.292, nr. 5, p. 602412.
Ruggiero K.f., Del Ben K., Scotti J.R. 9i Rabalais A.E. (2003), Ps1'c1lo*",.'. properties of
the PTSD Checklist - Civilian Version, lournal of Traunntic Sfress, vol. 15,
p.495-s02.
Rutayisire A. (2009), Rwanda: repentance and forgiveness - pillars of genuine recon-
ciliation, in A. Kalayjian 9i R.F. Paloutzian (coord.), Forgit,ertess and recorrciliatiotr.
Psychological pnthit,oys to conflict transfornration nnd peace building, Nen' )'ork,
Springer Science, p. 171-787.
Sack W.H., McSharry S. Clarke G.N., Kinney R., Seeley J. 9i Les'insohn P. (1994), The
Khmer Adolescent Project: I. Epidemiological Findings in tu'o generations of
' Cambodian refugees, Journal o.f Neri,otts artd Merttal Disertsc, vol. L82, nr.7,
p. 387-395.
Sagi-Schrr;artz A., Van Iizendoorn M.H. qi Bekermans-Kranenburg r"\{.J. (2008), Does
intergenerational transmission of trauma skip a generation? No meta-analr-tic
i I
Tratat de rezilienli asistatS r Rezilienla in situaiii de genocid
_t
 XVI,
evidence for tertiary traumatization with third generation of Holocaust sur!ivors'
Attochfient onil Hunla}l, DeoeloPtuefit,.vol. 10, P. 1-17.
and
Schaal S. 9i Elbert T. (2006), Ten years after the Senocide: trauma confrontation
posttraumatic sfress in R\^'and?n adolescents, lounfit of Trnu'nnlic Slrsss' \'ol l9'
nr. 1, p. 95-105.
Smedes L.B. (1984), TIls relationshiP bctuee fotiit'e'rcss and 4(o cilialiott' Oxford'
Oxford University Press
Sonis.J., Cibson J.L., De Jong J T.V.l\'l., Field N.P., Hean S' 9i Komproe l (2009), Probable Rezilienla in situalie de dictaturl
posttraumatic stress Jisorder and disability in Cambodia' Associations rvith
perceived justice, desire for revenge and attitudes to!\'ard the Khmer Rouge trials'
Serban Ionescu ti Ana Muntean
jaM.t: fhe loutnal of lhe Anrcricln Lledical Assorirrlio'r, 1'ol- 302, nr .5, P 52;-336'
'

Starrb E. (1989/2007) , The roots of c'oit. T,rc orisi,,s oJ genocidc n d other'g/ouP ''iolt 'e'
Cambridge, Cambridge University Press
Staub E. 9i Pearlman L A. (2001), Healin& teconciliation and f!\rgiving after genocide
and other collectiYe violence, in R.C. Hel ick ii R L' Petersen (coord-)' ForSiit'trcss
alld recofl.ilialiott: Religion, yubtic Poliirl a d coit-flicl lt'ltttlorn]otiorr' Radnor'
Templeton Foundation Press, P. 195-217.
Staub E., Pearlman L.-{., Gubin A. 5i Ha8engimana A (2005), Healin& recon'iliation'
for8iving and the PreYention of violenae after tenocide or mass killing: an
intervention and its experimental et'aluation in R\r'anda' Iowtl..l of S"'inl and '
Cli ical Psycllology, \ol. 2'1, nr' 3, P. 297-331.
cl
Uu,anyirigira E. (2002), Lo sorirance ysycltoloSiiirri drs Ra.n dais srti"unnls drr G.,r.)ridc
,1",,rr,lsrorrrr. Pour t e thlorie locr,le iht lr,irtttolis tt, Teza de doctorat nePublicatS'
Saint-Denit Universitatea Paris 8.
van Ijzendoorn M.H., Bakermans-Kranenburg MJ $i Sagi-Schwartz A (2003)' Are
children of Holocaust survivors less t{ell_adaPted? A meta_analrtic inrestiSation
of secondary traurna isation, Iottrri]rl ofTfirl,,nlir Sl/css, vol' 16, P {59J69'
Volkan V.D. (2001), I lind a d hu n,t illcmrtio,, Charlottesville, Universiil of virginia'
I{aller J. (2007), Buoni,.g eitil. Hoit ordin4l ytttple connnit genocide ptd ''laJs lilli".g' a
doua editie, Oxford, Oxford Uni|ersity Press.
\Vood S.A. (2007), \laking a $'ish in Rrtanda The restauration of hoPe' '-1f/rlr'r; ltrarrrnl
of lNon en ar d Soc ial l|ttt k , t ol. 22, nr - 2, p. 220-225 '
Wo;thington E. L. (1001), Fii'd slePs lt,/orgii'r,,css: The atl nni:iitttce of.i"r.{iiliS' ^"e$'
York, Random House/Crortn.
Worthington E.L. (coord.) (2005), Hn,rdl,ool o/[o,8ii'e"css, Ne\\ York, Boutledge
\Vorthinlton E.L. (:006), Forgii'enrss a1ld rtcotttilintioll lJrrcrr nrrd dl'i'li'n'r(1rl' East
Sussex, TaJ'lor & Francis/Brunner-Routledge-
\'\'ulsin L.R. fi Hagengimana A. (1997), PTSD in surviYors of Rl\'anda's 199-l war'
Psychial ric Tines, r o1 15, nr. 't, P. 12-13.
Cuno$tintele noastre despre efectele avute de dictaturi in Plan Psihologic
I
provin din marturiile culese dupi incetarea dictaturilor, ca 9i din anchetele
iealizate in perioada Postdictaturi. intr-adevdr, cerceterile sunt imposibil de
efectuat in perioada in care regimurile dictatoriale sunt la Putere Cercetltorii
care lucreazi in dorneniul ltiintelor umane ti sociale nu numai c: sunt
impiedicati si studieze efectele dictaturii, dar munca lor este, in general,
controlati, iar migcarea meditatiei transcendentale - care face obiectul primei
sectiuni a acestui caPitol - arati pAni unde Poate merge oPresiunea'
Capitolul de fati este cu deosebire centrat pe regimul dictatorial comunist
romin, pe care cei doi coautori ai articolului l-au cunoscut bine ln RomAnia,
ca peste tot in lume, instaurarea comunismului s-a bazat Pe teloare ca instru-
ment de putere politici (Deletant, 2001). Instaurat duPtr cel de-al Doilea Rizboi
\londial, duPI ocuParea tirii de citre truPele sovietice (ocuPatie Prezentati
ca o,,eliberare"), comunismul romAnesc s-a caracterizat Printr-o Perioadl de
opresiune violenti, de abuzuri gi crime care au ficut un num5r imPortant de
!ictime. Atrocitatea acestei Perioade va fi ilustrat; in a doua sectiune a caPi-
tolului, printr-o scurtA Prezentare a ,,fenomenului Piteiti", care aratA metodele
barbare utilizate, cu precidere Pentru crearea ,,omului nou, multilateral
dezvoltat", obiectiv pe care gi l-au fixat toate regimurile comuniste, in sPiritul
politicii practicate de Stalin in Uniunea Sovietici.
Exercitarea terorii Pentru mentinerea regimului a continuat pAni in 1989,
anul cAderii regimului Ceaugescu. Terorii initiale, aPlicate intr-o manier5 bru-
taI;, i s-a substituit cu timpul, o politici mai discreti de rePresiune, caracteri-
zatA prin existenta unui climat de permanenti teami (Bartosek, 1999; Deletant,
2001), avand gi astizi ecouri in comPortamentul 9i psihicul romAnilor' Din
acest motiv, a treia sectiune a acestui caPitol va fi dedicatA contextului social

I
Tratat de rezilienl: asistat; . ReziLienla in situalie de dictaiur,
IONESCU, EUGENE RUTEMBESA 5lwoNNE (AYfTESHONGA

IsERBAN

496 traumatogen al dictaturii comuniste 9i factorilor care au un impact asupra
funclionirii psihice a indivizilor.
Indivizii dezvolti o serie de strategii pentru a face fali adversitililor triite
de-a lungul perioadelor de dictaturd. Ele vor fi prezentate in a patra sec[iune
a capitolului, incepand cu ce se petrece in inchisori gi in gulag. in continuare,
a cincea sec[iune a capitolului va fi consacrati strategiilor dezvoltate de per-
soanele ce trliesc,,in libertate". Umorul colectiv, important factor de protec!ie,
9i contextul postdictatorial vor face obiectul ultimelor doud secliuni ale
acestui capitol.
Migcarea meditatiei transcendentalel
OcupAndu-se de suflet, psihologia - ca de altfel toate gtiiniele umane 9i
sociale - a fost intotdeauna o disciplini suspect5, chiar periculoasi, pe timp
de dictaturd. Aceasta a ieqit in evidenld in ultima perioadi a dictaturii comu-
niste din RomAnia. La finele anllor 1970, departamentele universitafe de psiho:
logie (ca gi acelea de pedagogie gi sociologie) au fost inchise. Astfi:l - prin
intermediul unei insceniri politico-juridice cunoscute sub numele de migcarea
meditaliei transcendentale - intreaga cercetare in domeniul psihologiei a
fost interzisi, cercetdtorii din aceste domenii pierzAndu-gi locui de munci 9i
vdzAndu-se obliga[i si accepte posturi fdri nicio legituri cu comPetenfele lor.
Drept urmare, in anii 1980 RomAnia devine singura !arI europeani in care nu
se mai studiazi psihologia 9i in care orice formi de cercetare in acest domeniu
devenise imposibili. Chiar gi cuvAntul psihologie fusese interzis.
Cum s-a ajuns la o astfel de situalie? in1,979,Institutul de Cercetiri'Peda-
gogice gi Psihologice (ICPP) din Bucuregti primegte misiun'ea de a include
meditagia transcendentali: in planul siu de cercetare. Totul pleacl de la pro-
punerea pe care o persoani de origine romAni stabilitd in Elvefia (Nicolae
Stoian), care s-a prezentat drept profesor universitar specializat in aceastd
metodi, a inaintat-o Consiliului Nalional de Cercetare gi Tehnologie (CNRT),
organism condus de Elena Ceaugescu, so{ia dictatorului. Doi cercetdtori ai
ICPP, \4adimir Gheorghiu 9i Ioan Ciofu, specializali in relaxare, sugestie 9i
psihofiziologie, au intocmit un raport despre cunoqtin[ele definute la acea
1 in textul consacrat acesteia, r-eculau (2004) beneficiazi de mirturiile unei serii de psihologi
implicafi: V. Cheorghiu, G. Nicola, A. Liiceanu, N'I. I\lotescu 5i G. Pogorilovschi.
r Lucrarea lui Berghmans (2010) oferi toate informatiile necesare pentru infelegerea tehnicilor de
meditatie si a aplicafiilor lor practice.
SERBAN IONESCU 5I ANA MUNTEAN
I
vreme in domeniul meditaliei transcendentale. Acest raPort, adresat CNRI
--l 197
t
I
atrigea atenlia asupra diferenlei existente intre, pe de o parte, aspectele gtiin-
lifice ale acestei metode 9i, pe de alti parte, practicarea sa 9i mai ales limbajul
folosit pe parcursul utilizirii sale. Gheorghiu gi Ciofu recomandau circum-
speclie gi propuneau o testare a meditaliei transcendentale Pe un mic grup de
cercetitori. Tonul adoptat in acest raPort didea de inleles cd includerea medi-
taliei transcendentale in planul de cercetiri al ICPP ar fi trebuit abandonatd.
Cu toate acestea, in 1981, Ministerul Educaliei 9i invildmAntului decide ca
ICPP si examineze medita[ia transcendental6. in ciuda reticenlelor anumitor
funcfionari superiori din acest minister, printr-un ordin venit ,,de sus" aceaste
experienld devine inevitabild. Ea incepe cu cercetitori ai ICPP, cirora li se
aldturi cercetitori din alte centre de cercetare. Experimentarea meditatiei
I
transcendentale incepe cu o conferintA a lui Stoian gi dureazd cinci zile' intr-un
raport preliminar realizat la finele acestor cinci zile se manifestl rezerve fati
de ritualul utilizat de formator gi totul se opregte acolo.
Citeva luni mai t6.rziu, revista Pentru pntrie, editati de Ministerul de
Inteme, publici o serie de articole in care este dezvdluit cum, la ICPP, sub pre-
textul unui experiment gtiin!ific, s-a derulat o acfiune de,,propagandi subver- I
sivi" in favoarea unui ,,guvern mondial al picii gi inlelegerii universale",
participanlii jurAnd si pistrezesecretul celor intAmplate. in realitate, era
vorba numai despre angajamentul scris de a nu divulga rezultatele inainte de
finele experimentului.
Urmirile acestor articole sunt dramatice. Ceaugescu insugi decide ca toli
cei care s-au aflat ,,in contact" cu meditalia transcendentald sd fie pedepsi[i.
Este lansat zvonul ci ,,transcendentalii" ficeau parte dintr-o sectd periculoasi,
ci se plimbau prin sediile ICPP invegmAntali in linloliuri albe 9i Purtau torte.
Unii se deplasau in aceeagi manierd noaptea, pe strdzile Bucuregtiului. Matttrnl
a fost considerati de anchetatori un cod secret Pentru comunicarea intre I
membrii ,,sectei".
Misurile punitive ordonate de Comitetul executiv al partidului au fost
extrem de dure: ICPP a fost inchis oficial in data de 5 mai 1982, cercetdtorii au
I
fost deposedali de titlurile lor gi orientali citre locuri de munci necalificate,
in uzine, pentru a fi reeducali. Celor aproximativ 30 de persoane care au
participat la experiment - in majoritate psihologi'? - le-a fost interzis si
I
, G*p de silabe lipsite de sens repetate pe parcursul relaxirii de cei care practici meditalia
transcendental;.
I $i oameni de ;tiin.ti din alte domenii au suferit represalii.
I
Tratat de rezilienll asistattr r Rezilienla in situalie de di.::rrI
I
t-"
I

incepe si-9i isPtrqeasca Pe- 499

I arestat li condamnat la gapte ani de inchisoare. reeducare mai curAnd
Lt profeseze 5i si publice. Lucririle care erau pe punctul de a fi Publicate au fost l-""p"" i. irr.i iaourea de la Suceava, unde avea loi o
' marxiste a deti-
iirt.rr", iur.ete deja aPrrute nu trebuiau citate sau mentionatel' ,u.ifir,a. in acest cadru, Jurcanu se implici in reeducareagrup
. in iur de 15 psihologi s-au adresat justitiei, solicitAnd anularea interdictiei irulilor pi se remarc5 drePt leninistul cel mai invergunat
din
I d" r-sl "t"..ita profesia, insi firi succes' in februarie-martie 1983' cercetAtorii GruDul cdruia ii apailine Turcanu este transferat la inchisoarea Jilava'
I .u," lra.r, in uzine au p rimit posturi de secretari, d ocumentarigti' bibliotecari ' auPe Ierunca' el a fost dus la BucureSti'
f"ri""llttp"t" p"nt*.iteuu tite 9i,generalul Nicollcli' Scof;l acestora era
Dar nimeni nu a fost reintegrat in invildmAntul universitar sau in celcetare' p*,i.ip"i Ia intrevederi cu
I ""i" " infiin-
intors la Jilava' Jurcanu
;;;i";;;;.J unui alt mod de
I 'eeducar" cotllutliste (ODCC)' formattr din
1eiz| Organizasio detilt4itor cn cottt'ingeri
' ,,F"nor"nul Pite;ti" enroximativ dou;zeci de tineri
"t';i;l;,;;.,;*ul care a inf iinfat ODCC' impreunh cu alti.studenti
din
Evenimentele care s-au derulat la inchisoarea Pitetti - ti Pe care memo- fusese aleasi
cd;t'iltil;, este transferat la PiteEti Aceasti inchisoare
rialistul Ierunca le descria drePt ,.transformarea sistematici a victimei in
celeu
situate in afara oraEului' inchisoarea de la
gi dezagregarea sa psihici" - au constituit obiectul a numeroase publicatii' iutirrita tocatirfril sale. Izolat6,
(1978)' On"qr, pr*" a fi locul ideat pentru a incepe
noul mod de reeducar: tipetele
pdntre-ca; le citim Pe acelea ale lui Bacu (1963, 1971), Dumitrescu bine
i"rii't-"'ti'[, * puteau fi auzite cle vecini 9i' astfel' secretul putea fi mai
Goma (1990) Fi, in sPecial, lerunca (199012007)' detinutii nu Pri-
Aceasttr distrugeie psihic, a detinutilor, numiti ,,reeducare"' a
fost initiate prri.",. in plrr, fur"r" instaurat un regim strict de izolare:
sovietice nreau nici P;rchete, nici scrisori'
-- -ifrn
de Alexandru Nicolscht (1914-7992)'z, lost mcmbru al Politiei Politice mai refractari delinuli ai inchisorii
15 cei
lui noiembrie, cei
(NKVD), devenit general in Seutritntea romAnd in realizarea acestei opera- ^ilto.rt au fost luati din celulele lor qi grupali
dorinfa de a se afirma prin ain iltegti,in maloritate vechi legionari,
iiuni, Nicolschi s-a servit de ambitia feri mar8ini, de celelalte' transformate in
orice mijloace, inteliSenta ie$iti din comun 9i ,)sPiritul demonic" al detinutului
in -i"frf. n.. + ,pital", celulS relativ izolati fali
al noului mod de reeducare
locul unde t.eb.,ia.tr aibi loc primul exPeriment
Eugen Jurcanu (ler inca,2007, p.26). Elev fiind, Jurcanu se inscri'e in "Frater- lui
c"iri g;r".. in aceaste noui celultr algi ts dellnuli - de faPt' grupul
nitilile crucii", create in Romania de Codreanu, conducitorul Partidului de nigte frali Unul dintre nou-veniti' Sandu
extremtr dreaPtA ,,Garda de Fier", care avea misiurlea de a Pregtrti 'tinerii Jurcanu - care ii Primesc ca Pe retalista' este
,lr,-geler.r, arestat pentru ca ficuse Parte dintr-o organizatie
lieeni pentru inrolarea in migcarea paramilitari ,,legionari" CAnd.miqcarea ur Ptici - Pat ludimentar
imediat C"frf"i nr. 4 spital' Aceasta congine
legionaie intre in ilegalitate, Jurcanu ruPe orice let;turd cu aceasta ii' '
"i"ii"i "f la un Perete la altul - ti
un
in partidul comdnist pentru mai multe Persoane, care se intinde de
du"pd schimbarea regimului in Rom5nia, se inscrie
singur pat individual, rezervat gefului ales' Angelescu'
St;dent strilucit Ia drePt, Turcanu este foarte aPreciat de autofititile locale ii falsa ldentitatea de opi-
SPiritul camaladeresc este general' firl nicio not;
devine mernbru al Biroului regional de la IaQi (numit in trecut in francez; de regimul comunist'
gcoali diplo- nii este total6; se bazeazA Pe o oPozitie absotuti fatA
Iassv) al Partidului comunist. Este trimis apoi la BucureEti, la o iii gAndurile
matice, fiind chiar proPus Pentru a ocupa un post la Berna'
ii.i,r" r" dezleagi, tinerii codelinuli vorbesc mult' Povestesc
."i" .ui intl-" giiot felul de lucruri ascunse in timPul anchetei'
in mai 1948, cind sunt arestati legionarii din centrele universitare din Totul se schimbe in data de 6 decembrie 1949 cAnd'
duPe ce a adus hrana
Rominia, Politia aflA ci gi Jurcanu a ficut Parte din aceastd migcare' Este se adreseazi gefului celulei'sandu.Angelescu'
intrebAn-
delinufilor, gardianul
"poarti
un pulover verde' simbol al aPartenentei la milcarea
I llisurile adoPtate au avut, de asemenea, consecinle asuPra san:t;tijiiumitor P,ersoane'
El
Jr-t a" ." atunci cand
' i.""isis tt 1'153,
^-l.olschi
a fost director adjunct al Drr;(ic' Generale-a s-ea-uirahI PoPorului
(1953-1qol)' Trccut h rcTena in
lpoionarlr. Anselescu a raspuns ce era imbricat cu acest Pulover
tlnralal\lD1'rorulur Afacerilor lnleme domnea
drt;ne dPoi\crclar
1961, a tJn decorat d;Nicolae Ceauwsor Pentru,,menle deosebit in 'orrslruirea
so'ialismuluj"' t"?"t"1*.i"i-i. ."le din urmi iar aceasta' in ciuda frigului
-
care

rtoarc c,r o ziinaintea audierii sale in dosiml ,,Procesul comunismului ' intrun rnleniu
realizat
i" ira" H..- L*gr., .are a avui loc duP, ctderca regimului Ceaust!'u Nkolshi neag; orrc ) tagionarii Purtau c;m;li lerzi'
frrrt,Ifd,el,d ti;enr<lc Je la I'trerti rHo'su I ongin' 200: f lll-l'12'rllA-l1o)'

Tratatde rezilienti asistatl i Rezilienl' in sjtualie de diclatu15

IoNScu 5IANA MUNTEAN

rRBAN

5OO in inchisoare - Angelescu cedeazi gi intinde puloverul gardianului. Dupi ce
gardianul a pirdsit celula, Angeles.cu ii adreseazi o injuriturd: 9i i9i exprimi
profunda nemulfumire la adresa gardianului. in momentul acela totul se
ristoarnd. Turcanu il pilmuie.gte pe cel care ii fusese ,,ftate" timp de trei
sdptimini, il numegte ,,bandit" 9i, pe un ton foarte agresiv, il intreabi cum i;i
permite si profereze o injurdturi la adresa gardianului. Acesta a fost semnalul
de inceput. S-a iscat o incdierare generali gi a intervenit o echipi formati din
gardieni gi membri ai direcfiunii inchisorii. Definufii, dezbricali, au trebuit si
se intindi pe culoarul de ciment ;i au fost Iovifi firl mili timp de o jumitate
cle ord. Trupurile lor insAngerate au fost readuse in celuli gi expuse astfel.
reeducatorilor, membrii echipei lui Jurcanu, care asistaseri ld spectacol.
A incepu! atunci, procesul de reeducare, comportAnd Patru etaPe:
demascarea exterioarn, pe parcursul cdreia definutul trebuia sd-qi dove-
- la capdt, degi comportamentul lor contravine propriilor convingeri 9i qtiu cu
deasci loialitatea fali de partid 9i de ODCC povestind gi apoi scriind
tot ceea ce ascunsese in timpul anchetei;
- ilentascarea interionri, cAnd definutul trebuia si dea numele acelora care
il ajutaseri sd reziste in interiorul inchisorii;
demascaren nrorald publicn, etapi in care de{inutul trebuia sd calce in
-
picioare, sd murddreasci tot ce avea o valoare Pentru el familia, sofia
-
sau partenera, prietenii gi pe Dumnezeu (daci.era credincios). Mama
sa, de exemplu, trebuia prezentatd ca o prostituatd 9i trebuiau descrise
in detaliu scenele de dezmi! la care ar fi asistat;
pe parcursul celei de-a patra etape a reeducdrii sale, reeducatul trebuia
- patogen: (a) supravegherea, controlul permanent al indivizilor; (b) lipsurile;
sd conduci proceail de reeducnre nI ytrietenului sdu cel nrai bwr, torturAndu-.1
;i devenind, astfel, la rAndul lui, ciliu.
Turcanu dirija operafiunile, cu colaborarea personalului inchisorii. pe
altfel, direcliunea primise ordine de la Bucuregti ca toate lumea si-i dea
ascultare lui Turcanu.
Autorite$le au incercat si extindi procedeul de reeducare experimentat
la PiteEti gi la aite inchisori gi reugesc la inchisoarea Gherla gi la gantierul de
tristi amintire al canalului Dunire-Marea NeagrS. Ierunca (1,99012007) sem-
naleazd, de asemenea, cazulinchisorii Pentru tuberculogi de la TArgu-Ocna 5i
al inchisorii Ocnele N{ari, unde experimentul a eguat.
,,Fenomenr.rl PiteEti" se sfArSi in mod nealtePtat Pentru principalii Prota-
gonigti. Spre mijlocul anului 1952, Jurcanu gi ceilalgi ,,r'eterani ai reeducdrii"
au fost adugi la Bucuregti, unde credeau ci vor intra in Securitate (lurcanu se
SERBAN IONESCU 5I ANA MUNTEAN
vedea deja colonel...). Autoritifile le-au spus ci era atAt de extraordinar ceea 5OI
ce realizasere, incAt era necesar si descrie, intr-o manieri detaliati, experien!a
avutd gi metodele utilizate. Aceasta trebuia sd serveascd drept model tuturor
cadrelor Securitetii. in aceastd situa{ie, se pare ci Jurcanu a scris in jur de
2 000 de pagini. Toate aceste documente, ca Ei declaraliile individuale date au
trebuit sd fie astfel concepute (de forma, li s-a spus...), astfel incAt si se in-
feleagi ci totul fusese ficut firi cunoqtinta autorit;tilor statului, partidului
sau inchisorii. Dar toate aceste documente au servit la instrumentarea unui
proces in care Turcanu gi acolilii sii au fost prezentali ca agenfi ai gefului
legionar Horia Sima. Procesul a debutat in octombrie 1954 qi a avut loc in cel
mai strict secret. Sentinla a fost pronunlatd in luna decembrie a aceluiaEi an.
furcanu qi mai mul$i dintre companionii sdi au fost condamnali la moarte.
.,Fenomenul Piteqti" ne poarti cu gAndul la experimentele lui Stanley
Milgram care arati ci subieclii pot, in anumite condiqii, si se supuni pinl
certitudine ci victima suferi. Milgram explici aceasti suPunere, scriind ci
,,individul care intri intr-un sistem autoritar nu se mai consideri responsabil
cle actele sale, ci mai degrabi executantul voin(ei altuia" (197a, p.167).
Adversitatea cotidia nH
a vielii cotidiene in timpul anilor dictaturii comu-
o analizi aprofundati
in evidenld mai mulli factori cu efect poten{ial
niste din RomAnia scoate
(c) reglementarea autoritari a spafiului individual 9i colectiv; (d) controlul
sexualiti!ii.
supraoegheren pernnnentd era asigurati de serviciile polifiei secrete, Secu-
ritatea. Via[a cotidian5 a indivizilor era controlatl atAt la serviciu (unde existau
I
informatori qi agenli ai Securiti[i), cAt gi acasi, in familie, unde adesea tele-
fonul era pus sub observalie. Conform datelor oblinute dupd 1989, in fiecare
departament Qudel) al RomAniei, o persoand din 30 juca rolul de informator'
Descoperirea cea mai dramaticd a fost aceea cd 98 de copii cu vArste cuprinse
intre 9 gi 15 ani fuseseri recrutali ca informatori (Deletant,2001). Admi-
nistratorii blocurilor erau qi ei informatori ai Securiti{ii (Kligman, 2000).
Informarea populaliei - 9i, cu precddere, cea dinspre striinitate - era
complet controlatS. ]urnalele nu publicau decAt documentele 9i discursurile
oficiale, televiziunea nu transmitea decAt seara, cAteya ore, iar in cea mai mare
Tratat de rezilien!5 asistatS r Rezilien.ta in situalie de dictaturi
I
parte a timpului micul ecran era mijlocul prin care Ceaulescu intra in casele
I'o' rominilor.
Chiar gi imbricimintea era controlati, mai ales la tineri. Erau organizate
controalein icoli li chiar adevErate razii pentru a identifica biielii care purtau
I plrul prea lung sau fetele cu fuste prea scufte. Aceste razii se sfArgeau uneori
la comisariatele de politie cu betii repetate administrate tinerilor considerati
,,recalcitranli" (Chirot, 1978).
Una dintre tehnicile de control era aceea de a se solicita Periodic angaiatilor.
I sa-gi intocmeasci autobiografia detaliati, pentru a le comPara li a detecta
eventualele omisiuni sau modificiri, cate deveneau obiectul unor anchete
aprofundate.
Ne putem intreba, pe buni dreptate, care era oriSinea nntltiplelor lipsuri
treite de romani in perioada comunist;: o politici economic; dezastruoase
(cauzati de incompetenta lesponsabililor Politicir) sau instrument de control
utilizat cu bune ttiinte? intr-adev5!, dupS 1918 ,,arma foametei" a fost adesea
utilizati 9i a dus la moartea a sute de mii sau chiar a milioane de Persoane.
Produsele alimentare de bazi lipseau li Penuria a dus la introducerea (in
timp de pace!) a cartelelor de repartitie. in timp ce carnea de Porc era exPortatS,
in RomAnia nu erau vindute decAt copitele de porc numite, cu umorul.carac-
teristic epocii, ,,adidaqi". Produsele de origine streini - precum cafeaua sau
citricele - erau importate in cantitate foarte mici, intrucet eiau Plitite in
dolari. Produsele de igienA -sapun, detergenti, hartie igienice etc. - se 8i-
seau cu dificultate gi erau de proaste calitate. Conform raPortului Tismeneanu,
in documentele oficiale se stipula cd igiena unui cetitean romen Putea fi asi-
gurati cu 1,9 kg de sipun pe an (Comisia prezidentialS Pentru analiza dicta-.
turii comuniste din Romania, 2006).
in locuintele situate in mediul urban, unde distributia aPei, apei calde pi a
celdurii era centralizatA, aceasta a fost strict rationalizat;, mai ales duptr 1980.
in special apa caldi era distribuit5 doui ore pe zi sau chiar o datl la doui zile.
Consumul domestic de electricitate era li el limitat la scurte Perioade de tinP
dimineata li seara, iar intreruperile de electricitate erau frecvente.
Al treilea factor cu caracter poteniial Patogen era reglcnenl.nrea 0uloritnri
a spatiului 11ersL1 0l i coieclii,. Introducerea ,,colocatarilor" in intimitatea clmi-
nului familial a constituit o incercare de rezolvare comodi a penuriei de
locuinle, dar, de asemenea, gi o tehnic; de control subtil al vietii cetAtenilor
' Politica de industrialzare,,cu orice pret" a dus Ia ne8liiarea aSriculturii. La aceasta s ad;u8a
faprul ci, pentru rambursarea datoriei exteme, majoritatea Phlilor se faceau in Produse alimen-
tare, deja dehotare pe piata intem:.
I
I I
5ER8II,J ]ONESCU 5i ANA IJUNTEAN
I
romani. Limitarea drePtului la spaliul locuit - o disPozitie a regimului co-
munistil stabilise la opt metri Petrati gi aceasta chiar in casele sau aPartamen-
tele proprietate personali - a creat nu numai o stare de Promiscuitate, ci 9i
posibilitatea de a controla mai bine indivizii 9i familiile (Slama-Cazacu, 2004).
Se afla, astfel, cine vizita o Persoani sau o familie, cu cine intretineau ace$tia
rela[ii, daci respectau sdrbdtorile religioase Precum Pa$tele sau Criciunul,
daci ascultau posturi de radio striine considerate subversive (,,Europa liberi"
sau ,,Vocea Americii"), care era nivelul cheltuielilor lor, dacd Posedau obiecte
de valoare (tablouri, covoare, mobile, monede de aur), daci sofii se infelegeau
bine sau aveau rela(ii conflictuale, dac; intretineau relatii cu cetiteni striini'
in acelaqi timp, Ia nivel nalional, a fost elaborate o PoliticA de sistematizare
a tlriir. Aceasta viza oragele - 9i a dus la demolarea a numeroase monunente
istorice, dintre care multe biserici - 5i satele, 5 400 din 6 400 trebuind si dispa-
rA pentru a crette, astfel, suPrafata agricolS (Ronna, 1989). Satele rSmase trcbuiau
se se transforme in orage agroindustriale. De faPt, era vorba de o sistematizare
fo4ati, ne8andite, care nu tinea cont nici de realitatea socioeconomici a t.lrii
5i nici de opinia cetatenilor.
Al patrulea factor care actiona in viata cotidiani a persoanelor 9i a cuplu-
rilor era controlul sex nlitilii, Prin interzicerea producerii 5i importului de
mijloace de contracePtie, Prin controlul ginecologic obligatoriu al muncitoare-
lor in multe uniteti de productie industriali Pentru a verifica daci erau
insircinate, prin pedepsirea oricirei incerciri de intreruPere a sarcinii2 Aceste
mdsuri care urmdreau cregterea demografici a RomAniei comuniste au afectat
in mare mrsura comPortamentul sexual al indivizilor 9i viata cuPlurilor'
incercirile de avort realizate cu metode arhaice 9i in conditii Precare au dus
Ia cregterea ratei mortalititii mateme li infantile.
Mention:m, de asemenea, ciutarea activl a homosexualilor, pedepsirea
acestui mod de exprimare a sexualititii gi utilizarea informaliilor referitoare
la homosexualitatea anumitor Persoane,,interesante" Pentru Securitate, in
incercarea de a le recruta ca informatori, sub ameninlarea unui Proces Penal'
I Ptanul national de sistcmatizare a fost concePut in 1972 $i a delenit le8e in 1971
: intreruperea sarcinilor a iost reglementata Prin Decretul 770 din 29 soPtembri 1966-
Tratat de rezilienlS atiitatl . Rezilierla in situalie de dict,t!r:
so4 Strategii pentru a face falE detenfiei in inchisoare
sau in gulag
in timpul regimurilor dictatoriale, numeroase persoane au fost incarcerate
gi n-rai multe au fost distruse de aceastd teribili experienli, pletind cu viafa
opozi[ia fati de dictaturS. Altele s-au ales cu sechele psihice mai mult sau mai
pu!in importante.
Dar ce gtim despre strategiile folosite pentru a face fafd detenfiei in in-
chisorile politice? Rezultatele unei anchete intreprinse asupra a 20 de fogti
definufi romAni (lr{acarie, 2004) scot in eviden[i diferite strategii. in ma.ea'
majoritate a inchisorilor, ratia alimentari zilnici nu depigea 600-700 de calo-
rii pe zi. Pentru a-gi crea iluzia unei mese mai bogate, delinufii agezau sfertul
de 1,11." primit zilnic pe o batisti, pe genunchi, gi-l imbucitifeau. Grimada
care rezulta (pugin mai mare decAt bucata iniliali) didea iluzia unei cantitd[i
mai mari de piine.
De[inu[ii nu aveau voie nici si se deplaseze, nici si citeasci. in plus, qtiau
ci unii dintre colegii de detenfie erau turndtori. in aceste condifii, pbntru a-gi
ocupa timpui. definulii se rugau zi gi noapte, invdfau limbi strdine sau practi-
cau activititi stereotipe precum aceea de a-Ei descoase in mod r.epetat panta-
lonii :i de a-i coase la loc.
Cum discufiile intre detinufi erau supravegheate, controlate gi puteau duce
la interogaiorii, atunci cind abordau un subiect interzis, delinufii se a$ezau
pe lingi preolii catolici care discutau cu voce tare in latind, acoperindu-le
astfel cuvintele. Totodati se infelegeau si declare, dacd erau interogafi, cd
vorbiserd despre... rizboaiele dintre dacil gi romani!
Inierdictia de a scrie a dus la aparilia altor activitili de su6stitufie: dezba-
teri in jurul unor probleme filosofice, invitarea de poezii,.compunerea de
versuri transmise altor doi-trei delinu!i care Ie invd[au (unii au ajuns si invele
tapte-opt mii de versuri). Poetul Radu G1'r a compus in felul acesta, in inchi-
soare, trei r-olume de versuri. Al{i delinuli politici compuneau muzic5. Pentru
a o scrie, igi acopereau gamela cu DDT2 praf gi, cu un pai sau cu un ac (ascuns
cu griji) trasau portatir,ul 5i apoi notele.
r Loruitori ai Daciei, regiune d.i:i sud-estul Europei, situati pe malul stang al Dunirii pe'teritoiiul
a!:Jalei R!1::.4:1ii, care, dupi cucerirea sa de cAtre impiratul roman Traian in urma a doui
campanii nu=.ite rizboaiele dacce (i01-102;i 105-107), devine provincie romani.
: Diriorodiferricloroetan, in n',..1 uzual denumit DDT, este primul insecticid modem, inventat la
inieputul ce.:: dc-al Doilea Rizboi \Iondial.
SEREAN IONESCU 5t AN.r r./iUNTEAN
Un alt factor de protec[ie, relativ pufin cunoscut, este teatrul.Importanla 5o5
sa ca factor de rezilienfi e subliniati de piesa de teatru a lui Judith Depauler,
,,Cine nu muncelte nu minAnci. Analizl a teatrului din gulag." Ea povestea
cum zercii (definufii) creau gi jucau spectacole in gulag.
Cum qi de ce era posibili realizarea unor astfel de spectacole in laglre? I
Existi trei rispunsuri posibile. in primul rAnd, in scopul foarte pragmatic de
a stimula definufii, deci din motive de productivitate. in al doilea rAnd, deoa-
rece arta era considerati o armi puternicd de propagare a ideilor comunisie.
Scopul era acela de a crea un om nou/ de a transforma definufii in buni cetifeni
sovietici. O importanti literaturi - printre care o lucrare a lui lr{axim Gorki
publicati in 1934 - povestegte aceasti reconversie qi procesul de transformare.
I
in cele din urmi,
deoarece guvernatorii inchisorilor, gardienii, polifigtii, se
plictiseau. Plictiseala punea stdpAnire pe arhipelagul gulag...
ln aceste condilii, un prizonier pe nume Serghei Armanov propune, in
1923, instalarea unui teatru in Catedrala Transfigurdrii de pe Marea Insuli
a Arhipelagului Solovki, in Marea Albd. Experien!a continud cu Boris
Gloubogovski gi mai tArziu cu Igor Terentiev, ciruia Judith Depaule ii consacri
tezasa de doctorat. Igor Terentiev, regizor rus arestat in 1932, este trimis pe
gantierul canalului de la lr{area Albd, unde devine conducitorul unei brigizi
de agita$ie culturali. Dupi eliberare este arestat pentru a doua oard qi im-
pugcat in1937.
Piesele de teatru sunt interpretate de actori profesionigti definu(i in lagdre
gi de amatori recruta[i dintre delinufi gi uneori chiar de oameni liberi (angajali
I
cu contract), in general fogti definufi eliberafi. Dar ce se juca in acest teatru?
I Ir{enlionim, mai intAi, ci no[iunea de teatru includea, in acest caz, toate artele
scenei: muzici, dans, teatru propriu-zis, cAntec, marionete si circ. De ase-
menea, erau jucate scene de propagandi, interpretate de detinufi sub formd
de iurnal animat. Programul cuprindea, desigur, piese de toate felurile. Spec-
tacolul Obseroatorul din Solotki obline cu timpul o extraordinari popularitate.
Punerea in scend ilustra, cu o ironie acerbi, ordinea, moravurile din lagir qi
caricaturiza chiar gi direcliunea.
r Absolventi a unui master in limbi slavice gi posesoare a unei DEA (diplomi de studii aprofundate)
in artele scenei, Judith Depaule scrie o tezi de^doctorat in Arta spectacolului despre ,Ieatml in
' Iagirele staliniste" (la Universiiatea Paris III). Impreuni cu compania \Iabel Octobre pe cde o
fondeazi h 2001, Judith Depaule creeazi, printre altele: Mntiriau Goulag (.),intcrial Gulag) (lectura,
concert, 2003), Qrti ne tratoillt pns ne nmnge pas (Cine nu ntunce:te nu nfiniritd, analizi a teatrului
din gulag 2004), Ce que j'ni t,u ct o1rpris nu Goulag (Ce am xdzut Fi am ?nL)ntnt in Grlng) (exercifiu de
memorie,2005).
I
Tratat de rezilienll asistatl r Rezilienfa in situafie de dictaturE
I
{
t
I
I (2004) a intervievat 22 de fogti defrnufi politici (cu vArste cuprinse intre 50 9i
I soo Spectacolele puteau avea loc intr-o catedrali dezafectati, dar 9i in sala de
' -"r" sau in barici. Erau utilizate mijloace improvizate. sticle sparte de
vodki deveneau medalii. Din carton 9i din sfoard se realiza un aqa-zis mobilier.
I O creangd de mesteacin reprezenta o pidure... 9i, intr-un cuv6nt, imaginarul
I completa lipsurile.
Dupi marea teroare din 1937-19381, implicarea culturali qi educativi
a inceput si scadi. Teatrul reaPare in lagire dupe 1945'
Experien[ele prezentate ne indeamni si
punem problema semnificafiei'
teatrului intr-un lagir. Pentru actorii-definu[i aceasta insemna sd lucreze la
cilduri, si scape de cele douisl.rrezece ore zilnice de munci extenuantd,
.
si-gi pistreze parul, se poarte haine civile, Pe scurt, sd supravieluiascd 9i sd
pistreze pufini demnitate umani. Pentru definulii clin lagire, actul teat/al
d",run"" un act vital. Captivat de magia reprezentafiei, care-i propulsa pe
actori qi spectatori in lumea liberi a imaginarului, publicul intra intr-o
comuniune absoluti. Mesajele transmise pe sceni il atingeau ca garanlii ale
unei viefi care fusese gi care nu mai era, dar in a cirei revenire credea cu tirie'
Spectacolele intrefineau speranta, ficeau si fie uitate lagdrul 9i foaqea.
Teatrul devenea un loc de via!a adevirat6 unde. pentru un moment, fie-
care, pe sceni gi in sald, se Putea simli din nou om' Formula ,,r'ia!a este un
teatru" devenea in gulag ,,teatrul este viali": r'iata reali se aii.i pe scend qi
tot ceea ce o inconjoari de'r-ine ireal'
I
Strategii de supravieluire,,in libertate"
I si vedem, acum, ce strategii foloseau cei care se gSseau,,in libertate".
Aceasti libertate este foarte relativi 9i societatea romAneasci, in perioada dic-
taturii comuniste, cvasiizolati intre frontierele lirii, a fost adesea comparati
cu o imensi inchisoare in care indivizii se giseau sub o permanenti observalie'
Pentru a studia viafa cotidiani a fogtilor delinuti dupi eliberarea lor, ca qi
strategiile de adaptare utilizate dupS isti... lor din inchisoare, Dana Bichescu
1 Anii 1937-1938 sunt cunoscu,E drept perirlada,,luarii Terori". Cel pufin un milion trei sute de mii
de persoane au fost arestate in Uniunea fut'ietici Pentru ,,cr:le impotriva stahrlui". Conform
unor statistici incomplete, cel pulin 651 692 de p".to"n" au iost exeotate, iar popuJatia din
lagirele de munci 9i din coloruiie gulagului a creicut de la 1 1:i 369 la 1 881 570 persoane (firi a
gi de :.umirul necunoscut demorfi din
I $rie cont de cei cel pulin 140 0G) di mo-rri in aceste lagire
iimpul drumului citre lagire;. Originile \larii Terori sunt, ct:.:orm Figes (2007120.09), multiple.
Printre acestea, teama lui Sta]ln d; o axlenintare interioal;. :rai ales in regiunile rurale 9i in
special teama sa pararoici de ..dugmani". \larea Teroare era :entru stalin si ai sil, o PreSefire
pentru rizboiul care urma sa \-in5.
I
I
IoNEscu 5l ANA MUNTEAN
ltr*to^
5o7
80 de ani). VArsta lor medie in momentul arestarii era de 19,9 ani. Detenfia lor
durase, in medie, 59,1 luni gi fuseserd eliberafi, in medie, cu 44,5 ani in urm5.
Dupi iegirea lor din inchisoare, Persoanele intervievate au utilizat o serie de
strategii pentru a se adapta noii lor viefi. Cea mai frecvent citate este impli-
carea in viala de cuplu. Celelalte strategii sunt, in ordinea frecven[ei:
crearea unor relafii de prietenie cu fogti prieteni, fogti colegi de detenfie,
-.
colegi de serviciu sau alte Persoane;
interesul pentru politici (se implicau in disculii Pe teme politice, spu-
-
neau/ascultau bancuri cu caracter politic, ascultau emisiuni la postul de
radio,,Europa liberi");
implicarea activd in rezolvarea problemelor intAmpinate (se adresau
-
autoritaFlor sau mobilizau re{ele de sus[inere sociali Pentru a-;i gisi
de lucru sau Pentru a-9i continua studiile);
evitarea contactelor sociale 9i manifestarea unei prudenle excesive au
-
fost utilizate de fogtii definu{i, conqtienfi de existenfa modalitdgilor de
monitorizare indirecti a vie!ii lor sociale prin infiltrarea informatorilor
Securitifii in toate mediile socioprofesionale'
Pentru elaborarea acestui capitol, a fost realizati o anchetd-pilot care
urmirea descoperirea strategiilor individuale utilizate in perioada comunisti
in vederea favorizirii rezilienfei. A fost folosit un chestionar compus din
18 itemi referitori la factorii de stres prezenfi pe parcursul perioadei respective:
lipsa de hrani, de incdlzire, de ap5 curentd, interzicerea practicilor religioase,
I stramutarea anumitor populalii, interzicerea 9i controlul relafiilor cu Persoane
I care locuiau in giri occidentale, indoctrinarea obligatorie cu filosofia marxistd,
etatizarea artei, intruziunea in viaga familiali, slaba calitate a serviciilor
sanitare, starea Proasti a refelei de comunicalie, interzicerea mijloacelor
contraceptive, nalionalizarea a numeroase clidiri 9i terenuri, ca 9i a comertului
9i indusiriei. Togi acegti factori pot fi considerali traumatizan[i
intrucAt
neputin(i sau chiar
ameninfi via[a gi insdgi evocarea lor declan;eazi teami,
groazd (Nutt, Davidson $i Zohar,2000). in plus, au acfionat asuPra a doud
generafii (Benoit, 2004).
subieclii aveau sarcina de a ordona factorii incluEi in chestionar 9i de a
preciza strategiile utilizate pentru a face fa!i situaIiilor respective. Chestionarul
i fost trimis la 32 de intelectuali romani, cu vArste cuprinse intre 41 9i 68 de
ani. 15 dintre ei au risPuns.
Tratat de rezilienle asistate I Rezilienla in situafie de dictaturl
 Rispunsurile obfinute arati ci responden{ii au utilizat o multitudine de
strategii pentru a-gi asigura rezilienla pe parcursul perioadei comuniste. Aces-
tea sunt douisprezece gi au fost ordonate in funclie de numdrul de aparitii.
- ,,Acceptarea inacceptabiiului" cu o resemnare apatici (11 rispunsuri)
este prima dintre aceste strategii; exprimatd prin ,,indiferent cum, este
bine", ,,ne vom descurca". Aceasti strategie implici renuntarea la dem-
nitate, la adevir, la proiecte, Ia idealuri profesionale, la apdrarea celor
mai slabi, la practicarea religiei, Ia sensibilitate gi empatie. Atunci cAnd
opozilia, rezistenfa sunt imposibile, resemnarea, acceptarea regulilor.
impuse de cel mai puternic ar reprezenta strategia de elecfie.
Afilierea (10 rispunsuri), exprimati prin intAlniri frecvente Ei prelun-
- mijloace de incilzire, de a pregiti prdjituri fird ingredientele de bazi,
gite intre prieteni. in momenrul in care reu9eau ,,si faci rost de" hrani,
erau organizate adevirate festinuri. Acest mod gregar de via{d, dezvol-
tat ca reac{ie la dificulti$le cotidiene, didea ocazia de a comunica, de a
se plAnge gi de a-gi menfine astfel sindtatea mental6. Refelele sociale
au jucat un rol major in construirea rezilienfei romAnilor pe parcursul
perioadei comuniste. Datorita acestor relele puteau fi obtinute produ-
sele alimentare de baz5, medicamentele, ca gi numeroase servicii. Pen-
tru a suplini anumite lipsuri, au luat amploare reteaua relalionali,
trocul, pia!a neagri pi clientelismul. Inventivitatea reprezenta o ade-
virati strategie de supraviefuire. intr-o culturi a penuriei (concept pro-
pus de Miller, 1995), persoana dispune de mai multe alegeri: ,,sd stea la
coadi", sd procedeze la o inlocuire fortatd a produsului, si caute alte
surse, si amile cumpirarea sau si... abandoneze.
- Cultura (8 rispunsuri), mai precis literatura, artele plastice, muzica au
devenit parte integranti a vielii curente a numeroqi indivizi, permi-
tAndu-le si scape de rigorile sistemului, si evadeze dintr-un cotidian
frustrant. Poirivit filosofului romAn Noica, ,,nu existi sinitate dec6t
prin culturi". Cultura era pe vremea aceea un mod de viatl disident,
permigAnd luga de indoctrinarea permanenti 9i de frustrdri.
in acest contexi. menlionim dezbaterea declangati de urmdtoarea intre-
bare: ,,A avut loc in RomAnia o rezistenfi culturald?" Acest tip de rezisten!5
a luat forme diverse. Au existat atitudinile trangante ale intelectualilor pre-
cum, de exemplu, Paul Goma sau Doina Cornea. Alte acliuni au fost mai
discrete, chiar daci au avut un impact major. Este cazul cercului de filosofie
creat de Noica, $coala de la Piltinigr, care-gi avea sediul intr-o cabani izolatd soe
din munte, deveniti una dintre cele mai importante institufii culfurale neofi- I
ciale ale firii. Dar, in acelagi timp, menfiondm ci puterea comunisti a utilizat
diferite subterfugii pentru a seduce qi a inrola intelectualii, oamenii de culturd.
in a sa ,,Antologie a ruginii", Ierunca (y'. Meriganu gi Talog, 2009) numegte I
mai multe personalitigi ale literaturii romAne - Cdlinescu, Arghezi, Vianu,
Cioculescu - care, pentru a cdpdta protecfia regimului, pentru a beneficia de
onoruri din partea regimului comunist gi pentru un anumit confort material,
I
s-au pus in slujba opresorilor.
Celelalte noud strategii sunt:
- creativitatea (menfionatd de 7 ori) nu avea limite - ,,se inventau" I
de a cildtori. O veritabild piafi neagri ,,ajuta" populafia sd supraviefu-
iasci, sd giseasci un minimum de produse alimentare debazl, si pro- I
cure medicamente etc.;
- sistemul familial (5 rdspunsuri), singurul loc unde subiecfii au mdrturisit
ci se simt in siguranf5;
credinfa (menfionatd de 6 ori), in ciuda dificultdfilor practicirii ei, mai I
-
ales in ceea ce privegte frecventarea bisericii;
- suspiciunea generalizati (4 rispunsuri), care permitea autoproteclia qi
proteclia familiei, neacordAnd incredere niminui; I
- umorul (menfionat de 4 ori) era frecvent practicat, sub forma a nu-
meroase bancuri (spuse cu voce scizuti);
- implicarea in munci (4 rispunsuri);
- hobby-urile (3 rispunsuri);
ascultarea posturilor de radio care emiteau in limba romAnd din stri-
-
initate (2 rdspunsuri), alternative credibile la mass-media interni,
aserviti puterii comuniste;
speranta, mai ales aceea cd lucrurile se vor schimba (menfionati de
-
2 din cei 16 responden{i), permitea depigirea dificultSlilor cotidiene.
I
Umorulcolectiv
in psihologia clinicd, umorul este considerat un mecanism de apirare. I
in lista elaborati de Valenstein (Bibring, p11ryer, Huntington si Valenstein,
r Liiceanu (1983/2003) descrie aceasti veritabili institutie culturali in,,Jumalul de la P.iltini5".
I

I
I
SERBAN IONESCU 5t ANA MUNT-Jr.r Tratat de rezilien!5 asistattr r Rezilien!a in situalie de dictatur;
I
 pe lAngi alte 43 de mecanisme de apirare, figureazl' mecanismul proliferare uriagi in societatea comunistd, cenzura gi lipsa de libertate repre- 511
1967)1,
F, ,,a face-pe clovnul, a ridiculiza", definit ca utilizare
excesivi sau curenttr zentAnd condifiile care favorizeazi dezvoltarea acestui gen. Cilin-Bogdan
a cuvintllor de spirit, pentru a reduce anxietatea consecutivi
unor situafii $tefinescu (1991) care a realizat, intre 1979 gi 1989, culegerea celor 950 de
am6rican bancuri care circulau in RomAnia, ne furnizeazi cAteva date statistice:
stresante sau unor gAnduri sau afecte perturbatoare. Psihanalistul
vaillant (1971,, L975, 1992) qi apoi Asocialia Americani de Psihiatrie includ 1

umorul printre mecanismele de apirare de nivel superior. Vaillant il plaseazi - Media de aparifie pe 10 ani este de un banc la fiecare 4,71 zile;
Bancurile pot fi asociate cu evenimentele care le origineazl. Bancurile
- -apar,
printre mecanismele mature, iaiautorii DSM IV-TR (American Psychiatric
uneori, chiar in ziua urmitoare evenimentului;
Association, 2OOOl2OO4), printre mecanismele de nivel adaptativ ridicat' suntin majoritate creatia intelectualilor (in67% dintre cazuri).
Cu mult timp inainte, in tsos, Freud prezenta umorul ca pe mecanismul - Bancurile

de apirare cel mai inalt dintre toate. Cauva ani mai tArziu (in 1908)'
Freud
opreiiunea existen- Doui teme predominau: penuria cronici a tuturor produselor de folosinfi
,euine asrpra acestui subiect, afirmAnd ci adultul scapi de
deja avansat,
cotidiani (gi mai ales a alimentelorl) qi personalitatea conducdtorilor (gi firesc,
gei datoriti plicerii aduse de umo.. in 7927, c?nd cancerul siu era
a cuplului Ceauqescu). Iati un banc despre penuria de carne:
Freud publici un articol intitulat ,,Umorul". Deci, in DSM-IV-TR, Asociafia
spre gAndirea freudiani introducand - Ce diferenfi este intre miceliriile de acum gi cele de pe vremuri?
Americana de Psihiatrie se intoarce
- (interlocutorul nu rispunde)
?t?
umorul printre mijloacele defensive de funcfionare cele mai adaptate' inainte, la poartl scria ,,La Vasile". Intrai gi inluntru gdseai carne. Acum,
Cunr poate fi definit umorul? in sensul restrans la care s-a referit Freud,
-
la poarti scrie,,M5celSrie" gi iniuntru il gisepti pe \uasile!...
umorul consti in prezentarea unei situa[ii triite ca traumatizante astfel incAt
in evidenfi aspectele sale plicute, ironice, insolite. intr-o perioadi in care mizeria ajunsese la culme, circula acest banc,
si fie scoase
prezentat sub forma unui anun[ de micd publicitate:
in cazul umorului, asistim la o transformare a umorului - apirare psihic6'
intrapsihici, individuald - intr-o apirare Pe care o regisim, in aceeaqi epoc6' ,,Schimb scobitoare utilizatd la un capit pe hArtie igienici utilizati Pe o Parte".
la un mare numir de indivizi 9i care imbracd astfel o formi colectivizata, Incultura lui Ceaugescu, obsesia sa de a demola cartierele vechi din
I in
socializati, cu precadere eficace in societdfile suPuse dictaturii. In 1962, Bucuregti, pasiunea sa pentru vAnitoare, dorinla sofiei sale, Elena, de a trece
Notes et cot'ttre-notes (Nole gi contrnnote), Eugen Ionescu scria: ,,Acolo
dnde nu
drept un mare savant, se afli la originea a numeroase bancuri. Iati un
este umor, nu este umanitate; acolo unde nu este umor (aceasti libertate asu- exemplu:
mati, aceasti detaqare fafd de sine), este un lagdr de concentrare"'
intr-o zi, Ceaugescu i9i povestegte faptele de vAndtoare: ,,Am vAnat tot felul
Acest umor colectiv, concePut ca factor de rezilien(i, va fi abordat Pe scurt lei, tigri, dar ce mi-a plicut cel mai mult a fost vAnitoarea de
de animale: urgi,
in textul de fa[i. Mai precis, r,om discuta aici de bancurile politice in calitate Cei din jur se privesc incurcali unul pe altul, nu irrfeleg gi, in cele
"plizno!i,!..."
de formi colectivi de umor. Bancurile sunt produse folclorice tipic
citadine'
din urmi, unul dintre cei prezenfi indriznegte si intrebe: ,,Dar, tovarSge pre-
Folclorice... intrucAt bancurile se transmit oral, iar autorii lor sunt anonimi' gedinte,69 5unl .pliznofii"?" ,,Oh, rispunde Ceaugescu... eram in Africa... i-am
Bancurile sunt o categorie moderne a culturii populare, categorie foarte gonit pAni s-au c5|irat intr-un copac. Le era foarte frici gi strigau Please, not!
Plense, not!"
prolifici gi bogatd in plan tematic.
Bancurile politice, o categorie care depa;eqte prin diversititea sa Ei prin Studiul bancurilor aduce la iveali un personaj foarte interesant: Buld, veri-
interesul care i-a fost acordat toate celelalte categorii tematice, au cunoscut
o
tabil disident al regimului comunist (Tdnase, 2006). De obicei, este vorba de
1 formi de glosar in anexa B a unui articol semnat de G' Bibring, Drq'er,
un copil, de un elev de la care nu se agteaPti prea multe 9i care este agezat in
,Aceasti listi apSrea sub
H,ntington qiValenstein (1951),-reieritor la procesele psihologice studiate Pe parcursul sarcinii 5i fundul clasei. Naiv, prost chiar, el vede ;i spune lucruri pe care nimeni altcine-
la relaflIle precoce mami-<opii. intr-o note ilin josul paginil se men$oneazi
ci glosarul respectiv
aPartinind lui E' va nu are curajul si le spuni. $i cum este sirac cu duhul, nu poate fi tras la
a fost realizat in principal d! \'alenstei., pomind de 6o lucrare nePublicat;,
Bibring qi Valenst"i.. 5i u."asta se bazeazi, pargal, pe lucrarea Annei Freud
(1936/1993). rispundere pentru cuvintele sale. Universalitatea lui Buli a fost demonstrati

Tratat de rezilien!5 asistatl r Rezilienta in situalie de dictatu15

IONESCU tl ANA [4UNTEAN
tSERBAN
I
I

in
512 de succesul spectacolelor jucate in Statele Unite cu piesa ,,Un transilvdnean
principal'
Silicon Valley" de $tefan Cenfiu, in care Buli era personajul
in perioada comunist6, bancurile lePrezentau singura modalitate de expri-
*ur" I opiniilor interzise. Aveiu o funcfie catartici, oferindu-le oamenilor
in relaliile
o e.rada.e acceptabili social. Bancurile reduceau tensiunea existenti
unor situafii extrem de dificilel' Pe
sociale, permifand, totodati, traversarea
po..rrrrrl acestei perioacie, oralitatea rePrezenta libertatea, spontaneitatea,.
(1952)':considerd ci
creativitatea. Dintr-o perspectivi psihanalitici, Ernst Kris
bancurile permit un control temPorar al angoaselor insuficient controlate.
Interuen[ia duPi dictaturi
sfirqitul dictaturilor nu duce la disparigia factorilor care ar putea
funcfionarea psihic6. in lucrarea sa de disertalie pentru DEA, Cecile Marotte
(1gg0) insisti asupra faptuiui c6 sfarqitul dictaturii Duvalier in Haiti
(7 fe-
bruarie 1986) n-a Prezentat finalul unei situafii patogene:
neincetate Socuri pe
[...] postdictatura se arati, prin intermediul unor
violente, pe atAt de ucigitoare, tot atAt de patogeni din punct de vedere psihologic
ca gi ciictatura [...] sensul situatiilor se pierde, se ruPe, este discontinuu;
nu mai
si te comporli 5i trebuie si recunoqti ci
Stii in ce si te increzi; nu mai gtii cum
nu s-n terninnt!
Propunerea ca supraviefuitorii dictaturilor s6 impdrtiqeasci cu ceilalli
membri ai comunitilii experienlele traumatizante triite poate fi asociati cu
utilizarea tehnicilor narative in clinici. Pentru Brorvn (2006), care enun{6
aceasti recomandare vorbind de ,,terapia narativi naIiona15", teatrul 9i filmul
ar permite realizarea unei intAlniri potenfial terapeutice, plasAnd experienlele
traumatizante Provocate de dictaturi intr-un cadru naratir' 9i prezentandu-le
intr-un forum comunitar. Reprezentarea publica a povegtilor victimelor, poveEti
pani atunci finute sub tScere, le-ar face nu numai cunoscute marelui public,
ci le-ar confrunta cu istoriile oficiale fabricate de regimurile dictatoriale 9i ar
amorsa un proces terapeutic care s-ar continua in afara zidurilor teatrului'
1 De fapt, in domeniul clinic sunt utilizate mai multe programe de interYentie bazate
(Jourdan-lont'scu, 20 l0)
, ijsihanalist ;i istoric c-le arti ,le origine austriaci, Kris (i900-1957) a lucrat la BBC-ca expert
Nerv York, un
analizei propagandei naziste, fondi]rd apoi, la Nen'School for Social Research din
program dc cr'rcetare a Propagandei totalitare'
SERBAN IONESCU 5I ANA MUNTEAN
I
I Brorvn (2006) constati ci discursul dominant al dictaturilor din Argentina, 513
I Chile gi Spania impunea o versiune oficiali a istoriei, care glorifica forfele
aflate la putere gi nega suferinfele victimelor acuzate de infamie. Or, cum in
postdictaturi segmentele importante ale societifii continui si triiasci cu
sechelele atrociti{ilor organizate de stat pe parcursul dictaturii, este necesar
sI se faci public ce s-a intamplat sau, cu alte cuvinte, si se restabileasci
adevirul. Este ceea ce mai multi autori si cineasti au fdcut in cele trei tiri
men[ionate.
Un prim exemplu este Ariel Dorfman, scriitor gi profesor universitar
niscut in Argentina qi devenit cetetean chillian, in prezent profesor de lite-
raturi latino-americand la Universitatea Duke, in Statele Unite. Din 1,970 pintt
I
in 1973 a fost consilier cultural al pregedintelui chilian Salvador Allende.
O buni parte dintre operele lui Dorfman se referi la ororile tiraniei, aduc6nd
afecta mirturiile celor dispiru{i, ale supraviefuitorilor sau ale tortura[ilor elibera[i.
Astfel, in piesa sa de teatru,,TAndra fati gi moartea"l
- una dintre-pdrfile
lucririi sale, ,,Trilogia rezistenfei" - Dorfman poveste$te intilnirea unei foste
militante arestate si torturate (Paulina) cu bdrbatul in care crede ci-9i recu-
l
cAt de noa$te fostul tortionar (doctorul Miranda). ,,Procesul" declangat de aceasti I
intAlnire ii permite lui Dorfman sd povesteasci, utilizAnd discursul Paulinei,
ce a insemnat tortura in timpul dictaturii militarilor argentinieni.
Un al doilea exemplu este acela al filmului argentinian ,,L'histoire offi-
cielle"2, realizat de Luis Puenzo dupd un scenariu de Aida Bortniki. Actiunea
se petrece la Buenos Aires in 1983, cu pufin inainte ca regimul militar sd
inceapi si slibeasci. Alicia, profesoarA de istorie, accepti intotdeauna, atAt in
viala privati, cAt gi in cea profesionali, istoria oficiald. Pulin cAte pufin, ea
vede dirAmAndu-se lumea care o inconjoari, o lume alcdtuiti din adevdruri
menite si ascundi realitatea. Pulin cAte putin, ii elevii ei pun Ia indoialS
r-ersiunea.istoriei oficiale oferitd de ea, vorbind despre ,,istoria pe care o scriu
asasinii". Inilial indiferenti, naiv6, ignorantd, Alicia iqi di seama cd in mo-
mentul respectiv este complice.
in lucrarea sa de doctorat, Brorvn citeaz6, in acelagi sens, mai multe piese
de teatru, precum ,,Voces", a dramaturgului gi psihiatrului argentinian
Eduardo Pavlovsky, ,,Atando Cabos", a dramaturgului argentinian Griselda
pe umor
: .{ceastS piesi a fost tradusi in francezi gi publicati, in 1999, in Actes Sud. A fost trmspusa pe
ecran de Roman Polanski.
al
: Acest film a primit, in 1985, premiul Oscar pentru cel mai bm film striin si Norma Aler,dro,
interpreta Aliciei, a primit premiul de interpretare feminini Ia Cannes.
i
I
Tratat de rezilien!5 asistatl r Rezilienla in situaiie de dictaturl
I
I
 en el labe- Bichescu D. (2004), Aspecte ale viefii cotidiene gi strategii de adaptare dupd eliberarea 515
gi
Gambaro gi trei lucriri - ,,El tragalu z", ,,LaFundacion"l "Lazaro
L. din detenfia politici pani in 1989, in A. Neculau (coord.), viala cotidiand in comu'
rinto,,_aleautoruluispaniolAntonioBueroVallejo.Consideratdreptdrama- nism, laSi, Polirom, p. 290-305'
XX' Buero
turgul spaniol cel mai important din a doua iumitate a secolului Brown M.L. (2006), Dams, doors and divans: Staging a nationale narrative therapy in
condamnarea sa la
vutlio a fost arestat la sfAigitul rizboiului civil spaniol, iar Chile, Argentina and Spain. (Ariel Dorfman, Aida Bortnik, Eduoardo Pavlovsky,
moarte a fost transformati in gase ani de detenlie in
inchisorile franchiste' Griselda Gambaro, Antonio Buero Valleho), Dissertation Abstrncls hrternntionnl
Sectiotr A: Hrtnrnnities and Social Sciences, vol. 66, nr' 8-A, p' 2925'
si consta- chirot D. (1978), social change in communist Romania, socinl Forccs, vol.57, nr.2,
studiul existenlei in condiliile extreme ale dictaturii ne permite
unei palete largi d9 strategii' p.457499.
tim ci rezilienfa naturala este posibili datoritS
in timpul dictaturii Comisia Prezidentiali pentru Analiza Dictaturii Comuniste in RomAnia (2006), Rnltort
Mihai Botez (citat de Plequ ,1'ggi)sPunea ci supraviefuirea
y'rral, Bucuregti (wrvrv.presidency'ro).
q critici a cSrei
comuniste ar fi o arti care combini suPunerea bine calculatd, Deletant D. (2001), The Securitate legacy in Romania, in K. Williams Ei D. Deletant
persoani, men[inerea tactici a
intindere este in mod constant controlati de (coord.), Statrity inttlligcnce seruices it teit' denrocrncies.The Czech Republir, Sloi'nkin
unuiprofilmarginalqiutilizareainteligentiaoportunitiIilor.DaciintervenIia and Romania, Londra, Ivtacmillan, p. 159'211.
in dictaturi, cunoaEtelea Dumitrescu G. (1978), Donascnren, Mi.inchen, Editura Ion Dumitru'
care vizeazi rezilien$a asistati este practic imposibili
istorice ne imbo- Figes o. (2007l2oog), Les clurchoteut's. viure et surttiute sotts stnlitt, Paris, Deno6'1.
strategiilor utilizate pe parcursul unor astfel de perioade
asupra factorilor de pro- Freud A. (793612002), EuI si mccnnismtle de npdrare, Bucuregti, Editura Funda[iei
gegeqte intr-o manieri semnificativi cunoqtinlele
Cenera(ia.
tec[ie,iaracestecunoqtintePotfiutilizateinaltecontexteqi'inspecial'in Freud s. (1go5l2o1o),,,Cuvantul de spirit gi raportul siu cu incon;tientul", in oPr'r'g
perioada Postdictatoriali. esenlinle vol. 4, Bucuregti, Editura Trei.
Freud S. (1908/2010), Scriitorul qi activitatea fantasmatica, in Opere esenlinle vol. 10,
Bucuregti, Editura Trei.
Freud S. (192712070), Umorul, inOpcre esenlinle vol.'1, Bucuregti, Editura Trei'
Bibliografie Goma P. (1990), Patinrile ttu1td Piteqti, Bucuregti, Cartea Romineasci'
Mnrrrrnl de diagnostic
Asocialia Psihiatrilor Liberi din Rominia (2003), DSM IV-TR. Hossu Longin L. (2007), Menrorinlil durerii. O istorie cnre rru sc irtttatd ln ;coald, Bucuregti,
Si

stnt ist ic d n trill, ur drilor nrcnt nl e, Bucureqti' Humanitas.

Madrid' Graficas Benzal' Ierunca V. (199012007), Fenomcttttl PilcSfi, BucureEti, Humanitas'
Bacu D. (1963), Pite,<fi; Centrtr de recdttcnre studenleascd'
l Bacu D. (1971), Ttrc nrtli-humarrs stutlettt re-eclucntiotr inr Ronranian prisorts, Engle$'ood' Ionesco E. OSOZ), Noles r'l coiltre'nofcs, Paris, Gallimard.
les enfants i
Soldiers of the Cross. Jourdan-Ionescu C. (2010), L'humour comme facteur de risilience pour
risque et leur famille, Bulletin de ltsyclrcIogie, r'ol. 63, nr' 6, p' '149-455'
BartosekK.(1'gg9),CentralandSouthesternEurope,inS.Curtois,N.l{erth,L'J..L.Palrnd,
I A.Paczkorvski,K.BarosekEiJ'-L'Margolin(coord')'Theblackbookofconmtunisnt' Kligman G. (1998/2000), Politica duplicitalii. Controlul reytroducerii irr Rornhnia lui
rtltrassiorr, Cambridge, Harvard University Press'
p' 394457' Ceausescil, Bucuregi, Humanitas.
Crinrcs, terror,
Benoit J.C. (2001), Gregory Bntesorr, ln crise des icosystimes htnraitrs' Geneva' Georg' Kris E. (1952), Psychoannlytic explorations itt nri, Nerv York, International Universities
Press.
BerghmansC.(2010),Soignerpnrlnmiditation'Thirapiesdepleineconscience'Paris'
Elsevier Masson. Liiceanu G. (1983/2003), Jutnolul tle ln Pdltittis, Bucureqti, Humanitas'
Bibring G.L., Du'r'er T.F., Huntington D'S' 9i Valenstein A'F'
(1961)' A study of the \lacarie G.F. (2004), N{emoria represiunii politice din perioada comunistS, in
A. Neculau (coord.), Vin!n cotitlinnd in conrutism,Iagi, Polirom, p' 306-320'
ps1'chologicalProcessinp,eg'''at'cyandoftheearliestmother-childrelationships'
psycho1tathologiques de la Ttost-tlictnture cn Haiti, \{6moire
\larotte C. (1990), Incitlences
The Psychoattitttic Stutty of the Child, vol' 16, p' 9-72'
de DEA (sub conducerea Pr. S. Ionescu), Saint-Denis, Universit6 Paris 8'
I Numai ,,Fundalia,, este tradusi in timba francezS. \/eritabili
tragedie contemPorane, aceasta \leriganu N. qi TaloE D. (2009), Antologia ru;inii dupd l'irgil leruttca, Bucuregti,
., misuri autobiografici 5i cea mai
piesi de teatru este, r;.a i"a.rai "p"iu in .ou mai mare
Humanitas.
originali.

I
Tratat de rezilien!5 asistatl r Rezilien!a in situalie de dictaturS
sERBAN IoNESCU 5l ANA L',,uNrEAN

I
 t,
516 Milgram S. (7974), Soumission i l'autoriti, Paris, Calman-Ldr"r"
N{iller D. (1995), Introduction: Anthropology, modernity and consumption, in D. Miller
I
(coord.), \\,orlds apart: Modernily through the prisnt tt-f the local, oxon and New York,
Routledge, P.l-22.
Neculau A. (2004), Afacerea ,,Meditatia transcendentali" - o rSfuiali cu psihologia 9i
I
psihologii, in A. Neculau (coord.), \/in!n cotidiand in connttism, Ia9i, Polirom,
P.261-286.
Nutt D., Dar.idson J. 9i Zohar J. (coord.), Post-traumatic strtss-disorder. Diagirosis, nta-.
ntd trentmett, Londra, \Iartin Dunitz'
,lngenrc.nt I
plegu A. (lggl,25 noiembrie-l decembrie), Viala intelectualS sub dictaturA ll, Dilema,
nr. 98.
Ronnas p. (1959), Tuming the Romanian peasant into a new socialist man:An assessment
of rural deYelopment policy in Romania, soaiet studies, r'o1. 41, nr. 4. p. 543-559. I
Slama-Cazacu T. (2001), Institulia colocatarilor, in A. Neculau (coord.), Vintn cotidiand
itr cotuunisnr, Iaqi, Polirom, p. 770-11,7.
C.B. (1991), 10 ani de ufior negt'u romdnesc. lurtnl de bancuri polilice, Bucureqti,
$tefinescu I
Metropol-Paid ei a.
Tinase N,1. (2006, 2]-27 aprilie), Cu nostalgie despre Buli, Diltnn z'eclrc, nt.117.

Vaillant G.E. (1971), Theoretical hierarchy of adaptive ego mechanisms, Archit'es of

Genernl Psychiatry, vol. 33, p. 535-5'15. I
vaillani C.E. (1976), Natural historl' of male ps1'chological health: The relation of
choice of ego mechanism of defence to ailult adjustment, Arclt.i-oes of Genetnl
Psr1chittrq, r'o1. 33, P. 535-545.
\:aillant G.E. (coord.) (1992), Ego nrcchnnisnts o-f de.fenct, \Vashington, American I
Ps1'chiatric Press.

I
SERBAN IONESCU 5I ANA MUNTEAN

I
I I