Sunteți pe pagina 1din 421

In memoria

MIHAIL M. ANDREESCU

DOCUMENTE MUNTENE
REFERITOARE LA MITROPOLIA ŢĂRII ROMÂNEŞTI,
MĂNĂSTIREA ARGEŞ Şl EPISCOPIA ARGEŞULUI.
ANI11492-1823
(Scoase din Condicile Mitropoliei Ţării Româneşti
şi Episcopiei Argeşului)

BUCUREŞTI
- 2004 -
ABREVIERI
a = avers.
Catalog = Catalogul documentelor Ţării Româneşti din Arhive/e Statului, V-VII, coordona-
tor Marcel Ciucă, Direcţia Generală a Arhivelor Naţionale, Bucureşti, 1985-1999. DIR =
Documente privind Istoria României. B. Ţara Românească, veac. XIII-XVII, Editura
Academiei, Bucureşti, 1951-1956. DRH = Documente Romanise Historica. B.
Ţara Românească, Editura Academiei,
Bucureşti, 1966.
ed. = ediţie.
f. = filă.
ms. = manuscris.
p. = pagină.
pac. = pachet.
v. = verso.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


ANDREESCU, MIHAIL
Documente muntene : Argeş / prof. Mihail Andreescu,
Bucureşti : Publistar, 2005 ISBN 973-87331-0-3

94(498-35 Argeş)____________________________________
flcu/n patrusprezece ani, deci prin 1991, Domnul Prof. Mihail
\lM. Andreescu îmi dăruia la Mănăstirea Trivale un volum plin
de istorie, ca un fagure de miere.
Cu acel prilej i-am făcut rugarea să ostenească, argeşean
fiind, la Documente muntene. După ani de migală a scos la
lumină 293 de documente din Condica Episcopiei Argeşului de
la Arhivele Istorice Centrale.
Ca un mărţişor cu briliante, autorul ostenitor a venit la
Argeş aducând povara anilor de muncă.
Cu mare bucurie ne vom apleca privirea si vom citi cu inima
în comorile de aur ale Argeşului si Muscelului.
Gând bun, cu mulţumiri din inimă, Domnule Profesor Mihail M.
Andreescu pentru munca de ani de zile lucrând în neuitare!

f C a l i n i Ec piscop al
A rgeşului şi M uscelului
CUVÂNT ÎNAINTE

"Mărturisesc - scria Ernest Renan - că mi-ar fi cu neputinţă să locuiesc


sau să călătoresc într-o ţară unde n-ar fi nici arhive, nici antichităţi". Arhivele
ca păstrătoare de vestigii şi antichităţile ca vestigii ale conştiinţei de sine a
popoarelor constituie condiţia sine qua non pentru reconstituirea istoriei
acestora.
Documentele de arhivă, documentele publice în special, au o mare însem-
nătate în întocmirea unei istorii ştiinţifice, ele purtând pecetea autenticităţii, în
timp ce cronicile, povestirile, memoriile, chiar cele ale unor mari cronicari şi istori-
ci conţin uneori aprecieri subiective sau adevărul istoric cedează necesităţii
imaginii literare, documentaţia de arhivă, informaţia din documentele publice este
mai reală, mai obiectivă.
Ideea realizării unei istorii a Episcopiei Argeşului l-a determinat pe Mihail
Andreescu să caute, mai întâi, lărgirea bazei documentare. Este firesc să fie aşa.
Fiecare generaţie de istorici, în funcţie de noi achiziţii documentare şi câştiguri în
metodologia de investigaţii ştiinţifice îşi formează propria ei imagine despre va-
lorile istoriei.
Curtea de Argeş este depozitara unora dintre cele mai originale şi semni-
ficative documente ale artei noastre medievale. De ar fi să amintim numai Bi-
serica Domnească, ctitorită de Basarab l şi Biserica Episcopală, înălţată în vre-
mea lui Neagoe Basarab şi este suficient pentru a ne da seama de rolul jucat de
Curtea de Argeş în evoluţia artei medievale româneşti.
Neagoe Basarab (1512-1521), contemporan cu mari gânditori europeni ca
Erasmus din Rotterdam, Martin Luther, Niccolo Machiavelli a ştiut să stimuleze
iniţiative de creaţie artistică şi literară, care au dat domniei lui o aureolă de care
puţini voievozi români sau alţi monarhi ai lumii ortodoxe au avut parte. El s-a
mconjurat de vestiţi meşteri locali sau străini, care sub supravegherea lui au rea-
Hzat importante opere de artă, tipărituri de mare măiestrie sau au ridicat strălu-
cite monumente. Biserica mănăstirii Argeşului, principala ctitorie a lui Neagoe
asarab care îmbină tradiţia arhitectonică bizantină, dezvoltată de meşteri locali,
cu cea răsăriteană a stârnit admiraţia contemporanilor, socotită fiind în acea
vreme ca cea mai frumoasă creaţie a genului.
Sensibilitatea domnului român pentru actul cultural, dărnicia lui neegalată
faţă de aşezăminte culturale din ţară şi din lumea ortodoxă supusă Imperiului
Otoman a făcut din el un model, creator de tradiţie politică; exemplul lui a oferit
urmaşilor perspectiva de a-i duce mai departe gândul şi acţiunile. Şi acest lucru
îl vor face, printre alţii, cu strălucire Matei Basarab şi Constantin Brâncoveanu.
Documentele cuprinse în acest volum, în parte inedite, transcrise şi pregătite
pentru tipar de un foarte bun cunoscător al paleografiei chirilice, care a întocmit
şi un doct studiu introductiv oferă date semnificative pentru rolul jucat de factorul
cultural în augmentarea mersului înainte al societăţii.
Arhitectura lucrării, informaţia ei bogată şi sistematic organizată o reco-
mandă ca un preţios instrument de lucru pentru orice istoric şi istoric al culturii
interesat în cunoaşterea cât mai deplină a Istoriei Episcopiei Argeşului.
Lucrarea va cunoaşte, sunt sigur, aprecierea pe care o merită.

Academician ŞTEFAN ŞTEFĂNESCU


INTRODUCERE

Prin 1991 Prea Sfinţitul părinte Calinic Argatu episcopul Argeşului m-a rugat
să strâng materiale pentru un posibil istoric al Episcopiei Argeşului. M-a atras
ideea şi am început strângerea materialelor. Dar elaborarea unei istorii a mai
multor instituţii - Mitropolia Ţării Româneşti, Mănăstirea Argeşului şi Episcopia
Argeşului - reunite într-un singur tot nu s-ar fi putut realiza fără o cunoaştere cât
mai completă a documentelor, ceea ce era pe atunci cu totul exclus. Aşa am
început munca de cercetare în arhive pentru că multe documente sunt încă
nepublicate. După mai bine de un an am scos din condicile Mitropoliei Ţării
Româneşti şi Episcopiei Argeşului - ms. 134 şi 168 de la Arhivele Istorice
Centrale - un număr de 293 documente diverse pe care le-am ordonat şi le-am
pregătit ulterior în vederea publicării unui volum de documente.
Chiar dacă sunt copii după actele originale, unele pierdute astăzi, ele pre-
zintă un interes deosebit atât pentru cercetători cât şi pentru publicul larg, mai
ales că unele nu apar în colecţiile de documente publicate. Orizontul care se
deschide cititorului care va parcurge documentele din volumul de faţă este
imens. De la simple danii şi zapise de vânzare-cumpărare la cărţi de judecată,
de hotărnicii, de blestem, la privilegii, întăriri şi scutiri de dări, în care se regăsesc
frânturi de viaţă cotidiană, actele de faţă oferă o adevărată frescă a societăţii
româneşti din secolele XV-XIX. Se regăsesc aici probleme de viaţă, instituţii,
chestiuni de istorie socială, comerţ, meşteşuguri, mentalităţi, dar mai ales spiri-
tualitatea epocii fără de care, credem noi, nimeni nu ar putea să înţeleagă acel
e v
_ mediu şi premodern al societăţii româneşti şi, prin extensie, de ce nu, al socie-
tăţii de astăzi. Toate se leagă într-un mozaic de imagini şi forme care dau icoana
timpului de atunci, cu trimiteri până în zilele noastre, căci nimic în istoria noastră
nu este static şi irepetabil decât în forme nu şi în fond.
_O serie de familii reprezentative pentru judeţele Argeş şi Muscel, dar şi pen-
ru ln
treaga ţară, sunt amintite în aceste documente. Amintim aici, cu titlu de
exemplu, pe Brătieni, Berindeşti, Bucşăneşti, Muşăteşti, Răteşti şi Vâlsăneşti.
Ume
'^portante ale unor foşti mari dregători care au ajuns mai apoi ispravnici
MIHAIl M. ANDREESCU

de Argeş sau Muscel ori care îndeplineau acum alte funcţii în aparatul adminis-
traţiei centrale sau locale, se regăsesc deseori în cuprinsul actelor, unele redac-
tate chiar de către aceştia. De asemenea, sunt menţionate familii de orăşeni din
Curtea de Argeş şi Piteşti - negustori, meşteşugari, clerici, diverşi alţi funcţionari
- care s-au menţinut până astăzi şi au jucat un anume rol în toate epocile ulte-
rioare ca, de pildă, familia Duminică, mai cunoscută până la începutul anilor 70
ai secolului trecut.
Surprinde numărul mare al cărţilor de blestem, mai ales la finele secolului al
XVIII-lea şi începutul secolului al XlX-lea. Utilizarea lor, în special pentru aflarea
vechilor hotare demonstrează că în mentalul oamenilor dintre medieval şi mo-
dern credinţa, blestemul şi pedeapsa divină erau foarte puternice, de multe ori
superioare faţă de legile laice şi de autorităţi. Către finele secolului al XVIII-lea,
în materie de practică juridică apar unele menţiuni despre utilizarea principiului
autorităţii lucrului judecat, care se va statua oficial mult mai târziu. Asemenea
situaţii au fost semnalate de noi în finalul documentelor în cauză. Alte acte, mai
ales hotărniciile, conţin informaţii preţioase privind vechile topice, unităţile de
măsură, metodele de stabilire şi marcare a hotarelor, unele măsurători cadas-
trale. Alte acte conţin informaţii în legătură cu preţul pământului în diferite epoci,
utilizarea unor denumiri noi ale unităţilor de măsură, cum este folosirea pogonu-
lui în locul stânjenului după 1800.
Surprinde grija pentru amănunte a funcţionarilor sau a petiţionarilor, ca şi
birocraţia excesivă care se manifestă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea.
De la finele aceluiaşi secol se înmulţesc referirile la românii de peste munţi,
"ungurenii". Numeroşi locuitori ai Ţării Bârsei au relaţii directe cu locuitorii jude-
ţelor Argeş şi Muscel, fie în ce priveşte proprietatea, fie prin aceea că se sta-
bilesc în judeţele amintite în calitate de arendaşi ori sub alte forme. Fenomenul
era mai larg şi de aici necesitatea unei instituţii speciale pentru ei ca logofeţia
pentru streinii ungureni. Tot din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se gene-
ralizează plasa ca unitate teritorial-administrativă subordonată judeţului. Nu sunt
lipsite de interes nici daniile - multe ale clericilor, dar şi ale laicilor -, făcute cu
cele mai diverse prilejuri.
Aşadar, după cum spuneam mai înainte, actele din acest volum reprezintă o
adevărată frescă a societăţii din judeţele Dâmboviţa, Argeş şi Muscel care poate
fi extinsă la nivelul întregii Ţări Româneşti. Datele oferite de aceste copii vin să
completeze şi să întărească imaginea deja fixată a societăţii româneşti medie-
vale şi premoderne, evidenţiind şi unele aspecte noi de civilizaţie românească la
nivelul multora din celelalte civilizaţii europene ale timpului.
Prin publicarea acestui volum de acte atât de diverse am încercat să pun la
dispoziţia celor interesaţi încă o sursă de informaţii pentru mai buna cunoaştere
a vieţii şi civilizaţiei româneşti ,aşa cum a fost.
Cum spuneam, volumul de faţă acoperă o lungă perioadă: secolele XV-XIX.
Repartizate pe secole actele se prezintă astfel:
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

_ secolul XV - 1 act;
_ secolul XVI - 8 acte;
_ secolul XVII - 81 acte;
-secolul XVIII -169 acte;
_ secolul XIX - 34 acte;

în ce priveşte conţinutul lor, ele se împart în:


- acte domneşti diverse: întăriri, privilegii, hotărâri, danii etc. - 66;
- cărţi de blestem date de mitropoliţi şi patriarhi - 10;
- zapise de vânzare-cumpărare şi schimburi de moşii - 93;
- danii ale particularilor - 35;
-judecăţi, hotărnicii, diverse - 89.
Prin cuprinsul său variat volumul de faţă se adresează, deopotrivă, publicu-
lui larg şi specialiştilor din istorie, drept, filologie,oferind informaţii despre diferi-
tele aspecte ale societăţii româneşti medievale şi moderne. Acolo unde am găsit
cu cale am făcut observaţiile de rigoare prin note de subsol ori am făcut trimiteri
la colecţiile de documente şi cataloage unde unele acte au fost publicate. Nu am
urmărit la toate documentele dacă au mai fost utilizate sau publicate sub diverse
forme deoarece o atare investigaţie depăşeşte puterile unui singur om. Sunt
conştient însă că mulţi specialişti, înaintea mea, au citit şi au folosit aceste doc-
umente, dar pentru noile generaţii de cercetători şi pentru publicul larg ele con-
stituie o noutate. De aceea am şi dorit să vadă lumina tiparului, în caz contrar ele
ar fi rămas cvasinecunoscute şi ar fi constituit, peste vremi, un semn de mirare
pentru cei care le-ar fi redescoperit, pentru motivul că nu au fost publicate mai
devreme.
Cum am mai spus, dincolo de domeniul aparent restrâns la care se referă
volumul, conţinutul documentelor acoperă o problematică extrem de largă. Prin
generalizarea cazurilor şi situaţiilor ele vin să completeze imaginea generală a
societăţii din Ţara Românească în evul mediu şi în prima parte a epocii moderne.
Totodată ele probează, în numeroase situaţii, caracterul european al civilizaţiei
româneşti şi în particular pe cel balcanic, ultimul, din păcate, mult mai puternic,
având repercusiuni în mentalitatea şi spiritualitatea românească până astăzi.
In ce priveşte transcrierea documentelor am păstrat particularităţile de expri-
mare şi de limbă, uneori de grafie - unele instituţii apar scrise cu caractere mari
apoi cu minuscule -, menţinând şi greşelile de exprimare şi de formă ale textu-
ui, ele oferind informaţii interesante despre copişti.
Formulele diplomatice utilizate în titulatură şi în încheiere le-am redat în
avonă sau greacă, dar cu caractere latine, iar în notele de subsol am trecut tra-
U< e rea în lirr
Vj r , iba română. Acolo unde a fost cazul am completat prescurtările cu-
eor ol
* °sind paranteze ascuţite. La fel am procedat şi cu unele cuvinte care
MIHAIL M. ANDREESCU

lipseau din text dar erau subînţelese. La fel, am semnalat în note parantezele
rotunde utilizate de copişti şi lipsurile existente în copii şi marcate prin puncte de
suspensie.
Pentru mai buna utilizare a volumului am ordonat actele cronologic şi nu pe
moşii, aşa cum erau transcrise în condici. De asemenea, am alcătuit un rezumat
al documentelor pentru ca cititorii să găsească mai uşor problemele care îi
interesează. La sfârşitul volumului am alcătuit un indice general - nume de per-
soane, locuri, instituţii -, cu explicaţiile de rigoare şi am mai adăugat un glosar
de termeni pentru cuvintele rare sau ieşite din uz, ori pentru a explica numele
unor instituţii. Am indicat cota copiilor menţionând manuscrisul (condica) şi pa-
ginile, cu precizarea dacă a fost vorba de avers ori revers. Pentru actele fără dată
am pus în paranteze ascuţite data propusă de mine, stabilită fie din conţinutul
actului fie prin comparaţie cu acte similare care erau datate. Nefiind vorba de
acte originale nu am făcut critica externă sau internă a actului şi numai în puţine
cazuri mi-am exprimat îndoiala cu privire la veridicitatea lor, arătând şi motivele
care m-au dus la o atare concluzie.
în speranţa că volumul de faţă va trezi interesul cercetătorilor şi al publicului
larg - nu numai din judeţele Argeş şi Dâmboviţa - şi va deveni un instrument de
lucru util aştept reacţiile şi observaţiile specialiştilor dar şi ale altora, mulţumindu-le
anticipat. Nu pot încheia această scurtă introducere fără a exprima întreaga gra-
titudine faţă de colegii de la Arhivele Naţionale, care mi-au facilitat cercetarea,
cât şi faţă de cei care şi-au spus deja părerea cu privire la elaborarea prezentu-
lui volum.

martie-mai 2004
Autorul
REZUMATUL DOCUMENTELOR

1.
1492(7000) martie. Jupan Mie cumpără de la
mai muţi silişti de casă şi de pomi în Cucuteni.

2. 1512(7021) septembrie
29.
Neagoe Basarab întăreşte mănăstirii Corbii de Piatră satul Corbii de Piatră.
vie în Goleşti şi ţigani.

3.
1515(7023) ianuarie 11, Bucureşti.
Neagoe Basarab întăreşte mănăstirilor Corbii de Piatră şi Cornetu mai
multe sate şi ţigani.

4. 1523(7032) noiembrie
8.
Radu de la Afumaţi dă mitropolitului Ilarion părpărul de la Aninoasa şi
Târgovişte.

5. 1529(7038)
octombrie 31.
Moise vodă întăreşte mitropoliei din Târgovişte satul Aninoasa în urma
unei judecăţi.

6. 1533(7041) februarie 2,
Târgovişte.
Vlad Vintilă întăreşte mănăstirii Argeş satele Prăvălenii şi laşii în urma
unei judecăţi cu Mitropolia din Târgovişte.

7. 1537(7046) septembrie 20,


Târgovişte
Pisania de la Mitropolia din Târgovişte.
MIHAIL M. ANDREESCU

8. 1538(7046) ianuarie 28,


Târgovişte.
Radu Paisie întăreşte Mitropoliei din Târgovişte satul Aninoasa cu viile în
urma unei judecăţi cu Vlad banul.

9. 1547(7055) iunie 25,


Bucureşti.
Mircea Ciobanul întăreşte mănăstirii Argeş moşie la Nucşoara în urma unei
judecăţi.

10.
1605(7113) iulie 6, Târgovişte. Radu Şerban face
o danie mănăstirii Argeş de 41 delniţe în Nucşoara.

11. 1612(7120)
aprilie 25, Târgovişte.
Radu Mihnea întăreşte mănăstirii Argeş nişte vii la Goleşti în urma unei
judecăţi.

12. 1615(7123) aprilie


23.
Radu Mihnea întăreşte mănăstirii Argeş satul Corbii în urma unei judecăţi.

13. 1615(7123)
iulie 14, Târgovişte.
Radu Mihnea întăreşte Mitropoliei din Târgovişte toate satele şi stăpânirile
anterioare.

14.
1616(7124) iulie 22.
Radu Mihnea întăreşte lui Braţul comis şi feciorilor săi două roate de moară
în oraşul Argeş.

15. 1620(7128)
ianuarie 12, Târgovişte.
Gavril Movilă întăreşte mănăstirii Argeş viile de la Goleşti în urma unei
judecăţi cu Teodosie logofătul.

16. 1626(7134)
aprilie 10, Bucureşti.
Alexandru Coconul întăreşte mănăstirii Corbii de Piatră, metohul Argeşului,
Valea Varoşului toată partea lui Cârjău, în urma unei judecăţi cu sătenii din
Corbişori şi Nucşoara.

10
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

17. 1629(7137) martie 25,


Argeş.
Dragotă Buzalău vinde mănăstirii Argeş un loc de casă în oraşul Curtea de
Argeş.

18. 1632(7140) aprilie 24,


Bucureşti.
Muşat vistier al doilea lasă prin testament mănăstirii Argeş satul Muşăteşti
cu rumânii.

19. 1632(7141) decembrie 6,


Bucureşti.
Matei Basarab scuteşte de dări satul Corbii de Piatră al mănăstirii Argeş.

20. 1642(7150) iunie


28.
Matei Basarab întăreşte mănăstirii Argeş dreptul de a cumpăra prima ocini
în satele Corbii de Piatră, Corbişori, Cârstieneşti şi Poienărei.

21. 1643(7151) ianuarie


10.
Matei Basarab întăreşte mănăstirii Argeş satul Corbii de Piatră stabilindu-i
hotarele, în urma unei judecăţi cu megiaşii din Cârstieneşti.

22. 1643(7151)
ianuarie 14, Târgovişte.
Matei Basarab întăreşte mănăstirii Argeş satul Corbii de Piatră şi mănăstirea
Merişul, în urma unei judecăţi cu nepoţii călugăriţii Magdalena.

23.
1643(7151) iunie 27.
Matei Basarab dă carte de hotărnicie la 24 boieri pentru stabilirea hotarelor
mănăstirii Argeş în satele Corbii de Piatră, Nucşoara, Domneşti şi peste munţi.

24.
1643(7151) iulie 29.
Mitropolitul Teofil dă carte de blestem la 24 boieri hotărnici pentru stabilirea
hotarelor moşiilor mănăstirii Argeş.

25.
1644(7152) ianuarie 1. Carte de hotărnicie a 24
boieri pentru hotarele moşiilor mănăstirii Argeş.

11
MIHAIL M. ANDREESCU

26. 1644(7152)
ianuarie 1.
Se repetă cartea de hotărnicie a 24 de boieri pentru stabilirea hotarelor
moşiilor mănăstirii Argeş.

27. 1644(7152) aprilie 6,


Târgovişte.
Matei Basarab scuteşte de dări satul Flămânzeşti al mănăstirii Argeş.

28.
1646(7154) mai, Târgovişte. Matei Basarab
întăreşte mănăstirii Argeş mai mulţi rumâni în Topana.

29.
1648(7156) martie 1.
Hota cu feciorii săi vând mănăstirii Argeş o vie în Goleşti.

30.
1649(7157) mai 18.
Popa Radu din Nucşoara vinde mănăstirii Argeş un loc luat pe nedrept.

31. 1650(7158) ianuarie 2,


Târgovişte.
Matei Basarab întăreşte mănăstirii Argeş stăpânirea peste Valea Varoşului,
în urma unei judecăţi cu sătenii din Nucşoara.

32.
1650(7158) iunie 15.
Ocolnica moşiei Domneşti a mănăstirii Argeş.

33.
1653(7161) mai 13, Argeş. Dumitra lui Tănase cu
feciorul ei Albul vând mănăstirii Argeş o vie în Goleşti.

34. 1654(7162)
ianuarie 6, Târgovişte.
Matei Basarab întăreşte mănăstirii Argeş satul Flămânzeşti stabilindu-i
hotarele.

12
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

35. 1654(7162) iulie 2,


Bucureşti.
Constantin Şerban întăreşte mănăstirii Argeş satul Corbii de Piatră şi meto-
hul Merişul, în urma unei judecăţi.

36. 1654(7162)
iulie 31, Bucureşti.
Constantin Şerban întăreşte mănăstirii Argeş o vie în Goleşti, în urma unei
judecăţi.

37. 1654(7162) iulie


31.
Constantin Şerban dă mănăstirii Argeş dreptul de a lua dijmă de la sătenii
din Nucşoara şi Corbii de Piatră.

38. 1655(7163)
februarie 4.
Neagul din Vişina Seacă şi fraţii lui recunosc mănăstirii Argeş dreptul de
stăpânire asupra satului Corbii de Piatră.

39.
1655(7163) mai 7.
Danciul, Neagul şi Cârstea din Vişina Seacă întăresc mănăstirii Argeş dani-
ile făcute de strămoaşa lor călugăriţa Magdalina.

40. 1662(7170)
aprilie 7, Bucureşti.
Mareş vel vistier dă mănăstirii Argeş o roată de moară în oraşul Argeş, în
urma unui schimb.

41.
1663(7171) ianuarie 19.
Moma, soţia lui Sava Roşul, vinde mănăstirii Argeş o roată de moară în
oraşul Argeş.

42. 1663(7171)
aprilie 26, Bucureşti.
Grigore Ghica întăreşte mănăstirii Argeş satul Corbii de Piatră şi metohul
Merişul, în urma unor judecăţi.

13
MIHAIL M. ANDREESCU

43. 1665(7173) martie


12.
Călugăriţa Caterina şi fiul ei Ifrim diaconul dăruiesc mănăstirii Argeş o
moară şi grădina cu pomi în oraşul Argeş.

44.
1666(7174) ianuarie 8.
Radu Leon întăreşte mănăstirii Argeş stăpânirea asupra unei roţi de
moară dăruite de călugăriţa Caterina.

45.
1666(7174) februarie 3.
Teodosie egumenul Argeşului semnează ca martor la o vânzare de moşie.

46. 1666(7174) aprilie 19,


Bucureşti.
Radu Leon scuteşte de dări satul Flămânzeşti al mănăstirii Argeş.

47.
1668(7176) martie 12.
Teodosie arhimandritul Argeşului semnează ca martor la hotărnicirea unei
moşii.

48. 1668(7176)
august 12, Bucureşti.
Radu Leon întăreşte mănăstirii Argeş satul Domneşti, în urma unei judecăţi
cu mănăstirea Sfânta Troiţă (Radu Vodă).

49. 1669 - 7177


mai 28, Bucureşti.
Antonie Vodă din Popeşti întăreşte mănăstirii Argeş satul Domneşti.

50. 1671
(7179) martie 22.
Albu din oraşul Argeş vinde mănăstirii Argeş cinci răzoare de vie la Gropi.

51. 1671(7179)
mai 1.
Jupâneasa Livera închină mănăstirii Argeş mănăstirea Robaia ca metoh.

14
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

52. 1671 (7179)


mai 4.
Antonie Vodă din Popeşti întăreşte mănăstirii Argeş metohul Robaia.

53. 1672(7180) aprilie 4,


Bucureşti.
Grigore Ghica scuteşte de dări slobozia Flămânzeşti a mănăstirii Argeş.

54. 1672(7180) aprilie


24.
Jupâneasa Voica închină mănăstirii Argeş mănăstirea şi satul Robaia.

PC 55.
1673(7181) mai 24.
Grigore Ghica întăreşte mănăstirii Argeş stăpânirea peste mănăstirea şi
satul Robaia.

56. 1673(7182)
septembrie 6.
Mănăilă paharnic dăruieşte mănăstirii Argeş schitul Robaia.

57. 1674(7182)
iulie 6, Bucureşti.
Gheorghe Duca întăreşte dreptul de samovlastie al călugărilor din mănă-
stirea Argeş.

58.
1675(7184) octombrie 5.
Ilie sin popa Constantin vinde mănăstirii Argeş cinci fălci de moşie "din sus
de crucea Lupeştilor".

59.
1675(7184) octombrie 5.
Samfira Frumosului vinde mănăstirii Argeş un loc lângă cel al lui Ilie feciorul
popii Constantin.

60. 1674(7185)
februarie 24, Argeş.
Patriarhul Dosoftei al Ierusalimului întăreşte dreptul de samovlastie al călu-
gărilor de la mănăstirea Argeş.

15
MIHAIL M. ANDREESCU

61. 1677(7185) iunie


30.
Vâlcan judeţul închină mănăstirii Argeş o livadă "din partea Sasului, de supt
coastă".

62. 1678(7186) aprilie 28,


Bucureşti.
Gheorghe Duca întăreşte mănăstirii Argeş stăpânirea de la Valea Oraşului,
în urma unor judecăţi.

63. 1678(7187) septembrie


10.
Gheorghe Duca întăreşte mănăstirii Argeş dreptul de dijmă de pe moşiile de
la Topana, Barca, Găneasa, Piteşti, Suaş şi Tigveni.

64. 1679(7187) ianuarie 16,


Bucureşti.
Şerban Cantacuzino întăreşte dreptul de samovlastie al călugărilor de la
mănăstirea Argeşului.

65. 1679(7187) aprilie 11,


Argeş.
Mai mulţi orăşeni din Argeş aleg hotarele unei case din oraş a mănăstirii
Argeş.

66.
1681(7189) mai 19. Stroe
Săpunarul vinde mănăstirii Argeş o vie la Goleşti.

67.
1682(7190) mai 12.
Teodosie din Corbeni lasă după moartea lui mănăstirii Argeş casa şi via din
Goleşti.

68.
1683(7192) decembrie 2.
Diata călugăriţii Filofteia pentru mănăstirea Argeş.

69. <1683 septembrie 1 - 1684 august


31.>
Dobrotă din Danul dă unchiaşului Stan moşia Studina pentru o datorie de bir.

16
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

70. 1684(7192) martie


24.
Jupâneasa Stanca Milcoveanu şi soţul ei Preda Milcoveanu închină mănăs-
tirii Argeş moşia lor din Buneştii de Fier.

71. 1685(7193)
mai 3.
Carte de blestem a mitropolitului Teodosie către sătenii din laşi şi Muşăteşti
pentru aflarea hotarelor moşiei Buneştii de Fier.

72.
1685(7193) iulie 28.
Gherghe şi soţia lui Măria închină mănăstirii Argeş toată partea lor de moşie
din Zigoneni.

73. 1685(7194) octombrie


14.
Macarie monahul închină schitului din Alimăneşti, metohul Argeşului, mai
multe moşii din Alimăneşti.

74. 1685(7194)
decembrie 17.
Dumitru diaconu pune zălog la mănăstirea Argeş livada lui din Cerbureni
pentru o datorie de cinci taleri.

75.
1687(7195) ianuarie 1.
Ion Tudorănescul din oraşul Argeş închină mănăstirii Argeş o vie în dealul
Goleştilor.

76.
1687(7195) ianuarie 23.
Tudor stolnicul din Măniceşti închină mănăstirii Argeş moşia lui din Măniceşti.

77. .
1687(7195) iunie 6.
Văsâiu judeţul zălogeşte mănăstirii Argeş o livadă la Cerbureni pentru o
datorie de 200 bani.

17
MIHAIL M. ANDREESCU

78. 1687(7195)
august 2.
Marin Ciutele din Alimăneşti vinde călugărului Ghenadie de la mănăstirea
Argeş o vie în Alimăneşti.

79. 1689(7197) ianuarie 12,


Bucureşti.
Constantin Brâncoveanu scuteşte satul Flămânzeşti al mănăstirii Argeş de
unele dări, stabilind cum să se plătească altele.

80. 1689(7197) iulie 3,


Argeş.
Tudor logofăt din oraşul Argeş vinde mănăstirii Argeş partea lui de moşie din
Zigoneni.

81. 1690(7198) februarie 28,


Argeş.
Gheorghe sutaşul din oraşul Argeş vinde mănăstirii Argeş moşie în Zigoneni.

82.
1691(7199) mai 15.
Ilinca Brezoiasca vinde mănăstirii Argeş şapte delniţe în Muşăteşti.

83.
1691(7199) mai 24.
Neagu şi fraţii lui vând mănăstirii Argeş partea lor de moşie din Muşăteşti.

84. 1691(7200)
septembrie 28.
Tudor neguţătorul din oraşul Argeş dăruieşte mănăstirii Argeş partea lui de
moşie din Măniceşti.

85.
1694(7202) ianuarie 12.
Jupâneasa Ilinca din Brezoi vinde mănăstirii Argeş jumătate de moşie în
Muşăteşti, cu munţii.

86.
1694(7202) martie 6.
Monahia Nastasia dăruieşte mănăstirii Argeş partea ei de moşie din
Vătăşeşti.

18
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

87. 1694(7202) iunie


25.
Diaconul Ion vinde mănăstirii Argeş o moară în oraş "dimpotrivă caselor
domneşti".

88. 1696(7205) octombrie


17.
Ştefan Uşurelu din Alimăneşti dă de pomană o moşie mănăstirii Argeş.

89.
1697(7206) octombrie 2.
Constantin Brâncoveanu întăreşte mănăstirii Argeş dreptul de dijmă pe
moşia Măniceşti.

90.
1697(7206) noiembrie 3.
Ion diaconul dă mănăstirii Argeş o moşie în Cerbureni în locul unui rumân.

91.
1704(7212) aprilie 12.
Mitropolitul Neofit dă carte de blestem mai multora din Cerbureni ca să măr-
turisească dacă au stăpânit oamenii din Cerbureni în satele laşii şi Radovanul.

92.
1704(7212) aprilie 19.
Udrea din Cuştereni dă lui losif de la Robaia partea lui de moşie din
Muşăteşti pentru refacerea chiliilor arse ale mănăstirii.

93.
1705(7213) aprilie 26.
Popa Barbul dă mănăstirii Argeş o livadă în Cerbureni pentru paguba făcută
de porci.

94.
1709(7217) iunie 23.
Paisie monahul dăruieşte mănăstirii Argeş un loc din oraş numit "Prundul
dintre zăgazuri".

95.
1710(7218) martie 2.
Cartea Badii judeţul din oraşul Argeş pentru Ion logofătul din Piteşti ca să ţie
zălog casa lui Stoian, cu prăvălia şi locul, în schimbul unei datorii de bani.

19
MIHAILM. ANDREESCU

96. 1711 (7219)


februarie 8.
Soare şi Stan din Piteşti vând mănăstirii Argeş muntele Basea din "plaiul
Nucşoarei".

97. 1713(7221) iunie


15.
Creaţă Diculeciu vinde lui Dumitraşcu cupeţul din Argeş o moşie în oraş,
lângă casa mănăstirii Argeş.

98. 1715(7223) ianuarie 4,


Târgovişte.
Ştefan Cantacuzino întăreşte dreptul de samovlastie al călugărilor de la
mănăstirea Argeş.

99. 1715(7223) aprilie 23,


Argeş.
Samuil patriarhul Alexandriei întăreşte dreptul de samovlastie al călugărilor
din mănăstirea Argeş.

100.
1715(7223) mai 4.
Cârstea, fiul vistierului Cârstea din Argeş, dăruieşte mănăstirii Argeş un loc
în oraş, cu casă, prăvălie şi pivniţă.

101.
1716(7224) ianuarie 23.
Mitropolitul Antim întăreşte mănăstirii Argeş dreptul de stăpânire asupra a
două vii din dealul Goleştilor.

102. 1716(7224) aprilie 7,


Bucureşti.
Nicolae Mavrocordat întăreşte mănăstirii Argeş dreptul de stăpânire asupra
unor vii la Goleşti.

103.
1716(7224) iunie 17.
Stan din Buneştii de Fier vinde mănăstirii Argeş partea lui de moşie din Buneşti.

104. 1723(7232)
decembrie 22.
Creaţă Duculeciu din Argeş vinde lui Dumitraşcu o moşie în oraş, lângă casa
mănăstirii Argeş.

20
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

105. 1726(7234)
mai 18.
Mai mulţi boieri scriu mitropolitului Ştefan că au dat carte de judecată mă-
năstirii Argeş pentru stăpânirea moşiei Măniceşti, în urma unui proces cu sătenii
de acolo.

106.
1726(7234) mai 19.
Nicolae Mavrocordat întăreşte mănăstirii Argeş dreptul de stăpânire asupra
moşiei din Măniceşti, în urma unei judecăţi.

107. 1742(7251)
septembrie 20.
Scrisoarea a şase boieri hotărnici pentru alegerea hotarelor moşiei din
Cerbureni a mănăstirii Argeş.

108.
1742(7251) septembrie 20.
Cartea de mărturie a lui Constantin Corbeanu că a asistat la hotărnicirea
moşiei din Cerbureni a mănăstirii Argeş.

"'<• 109.
1748(7256) iulie 24.
Grigore II Ghica porunceşte lui Răducanu, ispravnicul judeţului Argeş, să
amâne judecata şi hotărnicirea moşiei de la Muşăteşti a mănăstirii Argeş până la
sfârşitul lunii august.

110. 1749(7257)
august 2.
Carte de judecată şi hotărnicire în pricina dintre mănăstirea Argeş şi Calotă
djn Muşăteşti pentru moşia de acolo a mănăstirii.

111. 1751
ianuarie 26.
Grigore II Ghica porunceşte ispravnicului judeţului Argeş să stabilească
hotarele moşiei din Muşăteşti a mănăstirii Argeş.

112.
1751(7259) iunie 18.
Tudose şi Stan din oraşul Argeş dau mănăstirii Argeş casa lor din oraş în
schimbul unei datorii de bani.

21
MIHAIL M. ANDREESCU

113. <1751 septembrie 1 -


1752 august 31> (7260).
Dumitraşcu logofăt din oraşul Argeş vinde mănăstirii Argeş locul din oraş,
cumpărat de la Creaţă Duculecioaia.

114. 1752
aprilie 26.
Cartea lui Pârvu Cantacuzino de alegere a hotarelor moşiei din Muşăteşti a
mănăstirii Argeş.

115. 1753
mai 13.
Ocolnica moşiei satului Nucşoara.

116. 1754(7262)
aprilie 25.
Cartea de blestem a mitropolitului Filaret pentru alegerea hotarelor moşiei
Flămânzeşti, partea mănăstirii Argeş.

117. 1754
august 1.
Mihail Gehan Racovită dă poruncă aprodului Stan să meargă să despăgu-
bească mănăstirea Argeş pentru pagubele făcute de popa Vasile.

118. 1754
august 17.
Zapisul popii Vasile Coandă din Flămânzeşti către egumenul mănăstirii
Argeş prin care se angajează să nu mai strice zăgazul morilor mănăstirii.

119. 1755
septembrie 25.
Mihai Gehan Racovită întăreşte mănăstirii Argeş dreptul de stăpânire
asupra moşiei Turburea, primită ca danie de la lordache Berindescul.

120. 1755
decembrie 28.
Zapisul Stancăi Berindeasca de stăpânire a moşiei Turburea de către
mănăstirea Argeş.

121.
1757 august 8.
Zapisul lui Dumitraşcu pentru vânzarea viei şi casei lui către mănăstirea Argeş.

22
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

122. 1759
iunie 24.
Grigore Vâlsănescu şi fraţii săi închină mănăstirii Argeş schitul Brătăşeşti cu
toate moşiile şi bunurile sale.

123. 1760(7268)
aprilie 30.
Popa Vasile Coandă din oraşul Argeş vinde protopopului Ştefan casa din
oraş cu pivniţa şi pământul.

124.
1764 mai 23.
Stan şi Gheorghe Calotescu vând mănăstirii Argeş partea lor din muntele
Muşătescu.

125.
1766(7274) iulie 14.
Carte de blestem a mitropolitului Grigore pentru aflarea hotarelor moşiei
Zigoneni a mănăstirii Argeş.

126.
1766(7274) iulie 14.
Mitropolitul Grigore cere protopopului judeţului Argeş ca să citească cartea
de blestem.

127.
1766(7274) iulie 16.
Scrisoarea protopopului judeţului Argeş în care spune că megieşii au încetat
încălcarea hotarelor moşiei Zigoneni.

128.
1766 iulie 25.
Cartea de hotărnicire a moşiei din Topliţa, părţile sătenilor şi ale mănăstirii
Argeş.

129.
1767(7275) mai 2.
Zapisul unor orăşeni către mănăstirea Argeş de vânzare a unei moşii în
or
aş, cumpărată de ei de la Creaţă Duculeciu.

23
M. ANDREESCU

130.
1767 august 1.
Alexandru Scarlat Ghica porunceşte mai multor egumeni şi ispravnicului
judeţului Argeş să cerceteze pricina dintre mănăstirea Argeş şi rumânii din
Măicăneşti, pentru moşiile ei de la Alimăneşti, Măicăneşti şi Buneştii de Fier.

131. 1767
decembrie 5.
Anaforaoa egumenilor şi ispravnicului judeţului Argeş către Alexandru
Scarlat Ghica prin care arată că au înaintat divanului pricina dintre mănăstirea
Argeş şi rumânii din Măicăneşti.

132.
1767 decembrie 5.
Anaforaoa a doi boieri către Alexandru Scarlat Ghica prin care înaintează
divanului pricina dintre mănăstirea Argeş şi moşnenii din Măicăneşti.

133. 1768(7276)
ianuarie 14.
Boierii divaniţi trimit mitropolitului doi martori care să jure pentru aflarea ade-
vărului în procesul dintre mănăstirea Argeş cu sătenii din Măicăneşti.

134.
1768 ianuarie 15.
Cartea lui Alexandru Scarlat Ghica către 12 boieri hotărnici, pentru stabilirea
hotarelor moşiei Măicăneşti la cererea mănăstirii Argeş.

135. 1768
ianuarie 15.
Cartea lui Alexandru Scarlat Ghica către 12 boieri hotărnici, la cererea săte-
nilor din Măicăneşti.

136. 1768
ianuarie 15.
Alexandru Scarlat Ghica porunceşte boierilor hotărnici cum să facă cer-
cetarea şi alegerea hotarelor moşiilor mănăstirii Argeş de la Măicăneşti şi
Buneştii de Fier.

137.
1768 aprilie 3.
Tudor cupeţul şi fratele său din oraşul Argeş fac un schimb de vii cu mănăs-
tirea Argeş.

24
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

138. 1769
iulie 2.
Mihail monahul dăruieşte mănăstirii Argeş două înţărcători la Berindeşti,
alături de moşia Turburea.

139. 1774
februarie 5.
loanichie monahul dăruieşte mănăstirii Argeş via lui de la Ciuteşti.

140.
1775 noiembrie 26.
Mai mulţi săteni din Ciuteşti recunosc dreptul de stăpânire al mănăstirii
Argeş asupra viei dăruite ei de loniţă Tigveanu.

141.
1776 decembrie 20.
Zapisul lui Chirilă din oraşul Argeş către mănăstirea Argeş de zălogire a
cârciumii lui în urma unei datorii.

142. 1778 martie 13,


Argeş.
Patru Pinţoiul vinde mănăstirii Argeş un răzor de vie lângă via mănăstiri.

143. 1778
martie 22.
Anaforaoa isprăvniciei judeţului Argeş pentru judecarea pricinii dintre
jupâneasa Măria Berindeasca şi cinci moşneni din Turburea pentru moşiile lor.

144.
1778 iunie 6.
Alexandru Ipsilanti scrie ispravnicilor judeţului Argeş să cerceteze plângerea
mănăstirii Argeş în legătură cu încălcarea moşiei ei de la Buneştii de Fier.

145. 1779(7287)
iulie 20.
Carte de blestem a mitropolitului Grigore pentru arătarea hotarelor dintre
Albeşti şi Flămânzeşti.'

146. 1781
august 25.
Anaforaoa ispravnicilor judeţului Argeş către domnie prin care arată că au
cercetat pricina dintre mai mulţi săteni din Buneştii de Fier şi mănăstirea Argeş,
Propunând soluţionarea pricinii de către divan.

25
MIHAIL M. ANDREESCU

147. 1781
septembrie 23.
Anaforaoa boierilor hotărnici către isprăvnicia judeţului Argeş în care
prezintă cearta dintre egumenul mănăstirii Argeş şi sătenii din Muşăteşti.

148. 1781
noiembrie 22.
Alexandru Ipsilanti acceptă împăcarea dintre egumenul mănăstirii Argeşului
şi sătenii din Muşăteşti şi porunceşte hotărnicirea moşiilor.

149. 1781
decembrie 17.
Anaforaoa boierilor hotărnici privind soluţionarea pricinii dintre mănăstirea
Argeş şi sătenii din Buneştii de Fier.

150. <1781-
1782>
Jalba arhimandritului Partenie al mănăstirii Argeş către domnie pentru cear-
ta lui cu sătenii din Buneştii de Fier.

151. 1782
ianuarie 9.
Hotărârea lui Alexandru Ipsilanti privind cearta dintre sătenii din Buneştii de
Fier şi egumenul mănăstirii Argeş.

152.
1782 iunie 11.
Anaforaoa ispravnicilor judeţului Argeş privind pricina dintre Constantin
Orescu şi mănăstirea Argeş pentru moşia Muşăteşti.

153.
1782 iulie 10.
Sima din oraşul Argeş dă mănăstirii Argeş o livadă pentru o datorie de bani.

154. 1782
august 20.
Anaforaoa isprăvniciei judeţului Argeş în legătură cu judecarea cauzei dintre
mănăstirea Argeş şi mai mulţi boieri privind stabilirea hotarelor moşiei Muşăteşti.

155. 1782-7290
septembrie 2.
Schimb de moşii între mănăstirea Argeş şi Constantin vistier al doilea.

26
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

156. 1783
mai 3.
Declaraţia arhimandritului Partenie al mănăstirii Argeş privind stabilirea
hotarelor moşiei lui Constantin Orescu la Muşăteşti.

157.
1783 iulie 7.
Scrisoarea marelui logofăt către ispravnicii judeţului Argeş privind împă-
carea dintre moşnenii din Buneştii de Fier şi egumenul mănăstirii Argeş.

158. 1783
august 2.
Anaforaoa boierilor hotărnici către ispravnicii judeţului Argeş privind hotărni-
cirea părţilor de moşie ale mănăstirii Argeş la Buneştii de Fier şi Muşăteşti.

159. 1783
septembrie 1.
Anaforaoa boierilor divaniţi către Nicolae Caragea în legătură cu cearta din-
tre arhimandritul mănăstirii Argeş şi Pârvu lugulescu.

160. 1783
septembrie 26.
Zapisul lui Ion din Bohari către logofătul lacov pentru vânzarea unei roţi de moară.

161.
1784 iulie 28.
Anaforaoa lui Nicolae vătaf de plai către ispravnicii judeţului Argeş privind
pricina dintre mănăstirea Argeş şi moşnenii din Lăngeşti.

162.
<1785>
Jalba către domnie a egumenului de la mănăstirea Argeş privind sătenii din
satele Corbi şi Domneşti.

163.
1785 iunie 14.
Minai Şuţu porunceşte ispravnicilor judeţului Argeş să cerceteze pricina din-
tre mănăstirea Argeş şi coloniştii străini.

164. 1785
august 28.
Mărturia preoţilor din Lăngeşti privind încălcarea muntelui Şes al mănăstirii
Argeş de către sătenii din Lăngeşti.

27
iv iii irtlL- IVI. MINUKbhSCU

165. 1785
august 28.
Aşezământul sătenilor din Lăngeşti că nu vor mai încălca muntele mănăstirii
Argeş.

166.
1785 septembrie 26.
Anaforaoa isprăvniciei judeţului Argeş privind judecarea pricinii dintre mă-
năstirea Argeş şi coloniştii din Corbi şi Domneşti.

167.
1786 ianuarie 15.
Cozma, episcopul Buzăului, închină mănăstirii Argeş schitul făcut de el în
Bucureşti şi cu casele "în mahalaoa Sfeti Gheorghe vechiu".

168.
1786 decembrie 23.
Anaforaoa lui Carachiaghis Frangulea către Nicolae Mavrogheni pentru
judecata dintre mănăstirea Argeş şi Ilie judeţul din oraşul Argeş.

169. 1787
februarie 20.
Anaforaoa lui Nicolae Frangopulos privind judecata dintre Constantin din
Turburea cu mănăstirea Argeş şi Pandelică Berindescu.

170.
1787 martie
6.
Anaforaoa divanului privind judecata unor săteni din Turburea cu mănăstirea
Argeş şi Pândele Berindescu.

171.
1787 martie 10.
Nicolae Mavrogheni întăreşte hotărârea boierilor veliţi în cauza dintre sătenii
din Turburea şi mănăstirea Argeş.

172. 1787
aprilie 20.
Anaforaoa ispravnicilor judeţului Argeş privind strămutarea unei pricini la
divanul domnesc.

173.
1787 iulie
16.
Popa Marin şi frate-său Ion din Bohari vând mănăstirii Argeş un teren pen-
tru construirea unei biserici la Bădiceni.

28
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

174. 1787
august 7.
Mai mulţi săteni din Berivoieşti vând mănăstirii Argeş o vie cu cramă.

175. 1788
ianuarie 9.
învoiala dintre Dan Dragomir din Corbi şi mănăstirea Argeş pentru păstrarea
uzufructului de la o livadă cu pruni.

176.
1790 septembrie 2.
Isaia monahul din Buneşti închină mănăstirii Argeş partea sa de loc stabilin-
du-i hotarele.

177.
1790 septembrie 30.
Popa Nitul vinde postelnicului Pavel o livadă în Muscel, lângă proprietăţile
mănăstirii Argeş.

178.
1791 februarie 24.
înţelegerea dintre Ion Bârsan şi mănăstirea Argeş pentru stăpânirea unei
livezi de pruni la Corbi.

179.
1791 noiembrie 24.
Zapisul lui Ion din Bohari către mănăstirea Argeş pentru vânzarea şi
stăpânirea unei moşii.

180. 1791(7300)
decembrie 17.
Popa Marin din Bohari vinde mănăstirii Argeş moşie în Bohari stabilindu-i
hotarele.

181. 1791
decembrie 21.
Oprea Brătescu din Brăteşti face un schimb de locuri cu mănăstirea Argeş.

182.
1792 ianuarie 27.
Barbu Brătescu pune zălog la mănăstirea Argeş moşia lui de lângă schitul
Brătăşeşti.

29
MIHAIL M. ANDREESCU

183.
1792 aprilie 28.
Barbu Brătescu dă arhimandritului Partenie de la mănăstirea Argeş un loc
lângă schitul Brătăşeşti în locul unei datorii.

184.
1792 decembrie 13.
Anaforaoa ispravnicilor judeţului Argeş privind judecata dintre egumenul mă-
năstirii Argeş şi Ilie judeţul din oraşul Argeş pentru o moară.

185.
1793 martie 6.
Alexandru Moruzi porunceşte ispravnicilor judeţului Argeş să ceară părţilor
aflate în judecată hotărnici care să cerceteze cauza.

186.
1793 decembrie 29.
Grigore Hrisoscoleu scrie arhimandritului mănăstirii Argeş să trimită un re-
prezentant la judecata cu Bănică Urian.

187.
<1794>
Matei Brătescu vinde arhimandritului mănăstirii Argeş un loc în schimbul
unei datorii.

188.
<1794>
Arhimandritul Partenie al mănăstirii Argeş trimite jalbă la domnie pentru pri-
cina ce o are cu postelnicul Bănică Urian.

189. 1794 februarie 23,


Bucureşti.
Hrisovul lui Alexandru Moruzi privind întemeierea Episcopiei Argeşului.

190. 1794
mai 9.
Ilie judeţul cere voie egumenului de la mănăstirea Argeş să folosească
moara făcută de el în oraş.

191. 1794
august 31.
losif episcopul Argeşului jăluieşte împotriva postelnicului Bănică Urian.

30
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

192. 1794
septembrie 6.
1794 septembrie 6.
Alexandru Moruzi porunceşte ispravnicilor judeţului Argeş să cerceteze pri-
cina dintre Episcopia Argeşului şi Bănică Urian.

193. 1794
noiembrie 3.
Barbu Brătescu vinde arhimandritului Partenie de la Episcopia Argeşului un
petic de livadă la Baltele.

194. 1794
decembrie 19.
1794 decembrie 19.
Anaforaoa episcopului losif al Argeşului către Alexandru Moruzi de pâră
împotriva lui lane Brătianu pentru un loc de la Muşăteşti.

195.
1794 decembrie 23.
Alexandru Moruzi cere ispravnicilor judeţului Argeş să judece pricina dintre
cocul losif si lane Brătianu.
episcopul losif şi lane Brătianu.

196. 1795
ianuarie 19.
1795 ianuarie 19.
Anaforaoa de la mănăstirile Vieroşu şi Aninoasa privind pricina dintre
Episcopia Argeşului şi Bănică Urian.

197. 1795
februarie 8.
1795 februarie 8.
Anaforaoa ispravnicilor judeţului Argeş privind judecarea pricinii dintre
Episcopia Argeşului şi lane Brătianu.

198. 1795
februarie 24.
1795 februarie 24.
Episcopul losif al Argeşului trimite jalbă lui Alexandru Moruzi împotriva lui
Bănică Urian.

199. 1795
februarie 28.
Alexandru Moruzi cere ispravnicilor judeţelor Argeş şi Muscel să cerceteze
pricina dintre episcopul Argeşului şi Bănică Urian.

200. 1795
martie 13.
Gheorghe şi lane Mănicescu vând Episcopiei Argeşului o moşie în Valea
Sasului.

31
MIHAIL M. ANDREESCU

201. 1795
aprilie 19.
Dania arhimandritului Partenie al Argeşului către schitul Brătăşeşti, întărită
de episcopul losif al Argeşului.

202. 1795
octombrie 19.
Anaforaoa boierilor hotărnici către isprăvnicia judeţului Argeş privind jude-
carea pricinii dintre Episcopia Argeşului şi Eutenie Gănoiul din Goleşti.

203. 1795
noiembrie 12.
Popa Hristea din oraşul Argeş vinde Episcopiei Argeşului trei răzoare de vie
la Goleşti.

204. 1795
noiembrie 15.
Jalba episcopului losif al Argeşului împotriva lui Bănică Urian.

205. 1795
decembrie 6.
Jalba episcopului losif al Argeşului către Alexandru Moruzi împotriva mănăs-
tirii Bistriţa, pentru stăpânirea schitului Brădetul.

206. 1795
decembrie 12.
Alexandru Moruzi cere ispravnicilor judeţului Argeş să facă cercetare privind
pricina dintre Episcopia Argeşului şi sătenii din Stroeşti.

207. 1795
decembrie 15.
Mitropolitul Dosoftei dă carte de blestem pentru descoperirea hotarelor
moşiei Episcopiei Argeşului de la Stroeşti.

208. 1795
decembrie 28.
Scrisoarea episcopului losif al Argeşului către ispravnicii judeţului Argeş
privind alegerea hotarelor moşiei Costeşti.

32
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

209. 1795
decembrie 29.
Scrisoarea lui Scarlat medelnicerul către boierii hotărnici privind alegerea
hotarelor moşiei Costeşti a Episcopiei Argeşului.

210.
<1796>
Jalba episcopului losif al Argeşului către domnie pentru încălcarea moşiei
Topana a Episcopiei Argeşului de către săteni.

211. 1796
februarie 13.
Anaforaoa boierilor hotărnici la isprăvnicia judeţului Argeş privind hotarele
moşiilor Costeşti şi Stroeşti.

212. 1796
martie 19.
Anaforaoa veliţilor boieri privind pricina dintre Episcopia Argeşului şi lane
Brătianu.

213.
1796 aprilie 2.
Porunca lui Alexandru Moruzi către ispravnicii judeţului Argeş privind
soluţionarea plângerii episcopului losif al Argeşului.

214.
1796 iulie 12.
Constantin Gălăşescu scrie episcopului losif al Argeşului despre cum a
soluţionat plângerea împotriva lui Dinu Brătianu.

215.
1796 iulie 25.
Isprăvnicia judeţului Argeş aprobă cercetarea reclamaţiei episcopului losif al
Argeşului contra lui Dinu Brătianu.

216. 1796
august 5.
Ispravnicii judeţului Muscel nu aprobă cartea de blestem pentru judecata
Episcopiei Argeşului cu sătenii din Lăngeşti.

33
MIHAIL M. ANDREESCU

217. 1796
august 16.
Mitropolitul Dosoftei dă carte de blestem pentru aflarea hotarelor dintre
sătenii din Lăngeşti şi proprietăţile de acolo ale Episcopiei Argeşului.

218. 1796
august 26.
Anaforaoa lui lordache Ungurel, ispravnic al plasei Argeşului, către isprăvni-
cia judeţului Argeş privind hotărnicirea moşiei Cerbureni a Episcopiei Argeşului
de către sătenii de acolo.

219. 1796
august 26.
Zapisul lui Ion Vâlcan din oraşul Argeş către Episcopia Argeşului pentru vân-
zarea unei vii la Goleşti.

220. 1796
august 29.
Anaforaoa lui Neculcea vătaful către ispravnicii judeţului Argeş privind îm-
părţirea unor munţi între moşnenii din Lăngeşti şi Episcopia Argeşului.

221. 1796
septembrie 1.
Zapisul lui Petru din oraşul Argeş de vânzare a moşiei lui către Episcopia
Argeşului.

222. 1796
septembrie 2.
Anaforaoa lui Constantin Logofătul către ispravnicii judeţului Muscel privind
pricina dintre Episcopia Argeşului şi moşnenii din Lăngeşti pentru stăpânirea
unor munţi.

223. 1796
septembrie 11.
Jalba episcopului losif al Argeşului către căimăcămia Ţării Româneşti pen-
tru despresurarea moşiei Topana a episcopiei.

224. 1796
septembrie 12.
Caimacamii Ţării Româneşti cer ispravnicilor Argeşului să facă alegerea
hotarelor moşiei Topana a Episcopiei Argeşului.

34
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

225. 1796
octombrie 17.
Episcopul losif al Argeşului cere caimacamilor Ţării Româneşti să facă ho-
tărnicirea moşiei Topana a episcopiei de către sătenii din Făgeţeni şi Păroşi.

226. 1796
octombrie 19.
Caimacamii Ţării Româneşti cer ispravnicilor judeţului Argeş să facă cerce-
tare şi cu privire la moşneni din Păroşi.

227. 1796
octombrie 20.
Carte de blestem a mitropolitului Dosoftei pentru aflarea hotarelor moşiei
Topana a Episcopiei Argeşului.

228. 1796
noiembrie 17.
Anaforaoa lui Vintilă Prejbeanu către protopopul Sachelarie al judeţului
Argeş privind alegerea hotarelor moşiei Topana dinspre moşnenii făgeţeni.

229. 1796
noiembrie 17.
Anaforaoa lui Vintilă Prejbeanu către protopopul Sachelarie al judeţului
Argeş privind alegerea hotarelor moşiei Topana dinspre moşnenii din Păroşi.

230. 1796
noiembrie 17.
Scrisoarea moşnenilor din Făgeţeni către isprăvnicia judeţului Argeş cu pri-
vire la stabilirea hotarelor moşiei Topana.

231. 1796
noiembrie 17.
Scrisoarea moşnenilor din Păroşi către isprăvnicia judeţului Argeş privind
stabilirea hotarelor moşiei Topana

232. 1796
noiembrie 18.
Scrisoarea protopopului Sachelarie al judeţului Argeş către Vintilă Prejbeanu
Privind citirea cărţii de blestem către moşnenii din Făgeţeni.

35
MIHAIL M. ANDREESCU

233. 1796
noiembrie 18.
Moşnenii din Făgeţeni semnează în faţa protopopului Sachelarie pentru pri-
mirea cărţii de blestem.

234. 1796
noiembrie 18.
Scrisoarea protopopului Sachelarie al judeţului Argeş către Vintilă Prejbeanu
privind citirea cărţii de blestem către moşnenii din Păroşi.

235. 1796
noiembrie 23.
Ocolnica moşiei Topana cu semnele hotarelor.

236.
1796 decembrie 4.
Anaforaoa ispravnicului Vintilă Prejbeanu către domnie prin care arată că
moşnenii din Făgeţeni şi Păroşi au refuzat ulterior hotărnicirea făcută moşiei
Topana.

237.
1797 ianuarie 13.
Zapisul episcopului losif al Argeşului şi al mitropolitului Dosoftei de vânzarea
caselor Episcopiei Argeşului din Bucureşti şi repararea mănăstirii Tuturor Sfinţilor
metohul Episcopiei Argeşului.

238. 1797
februarie 2.
Jalba lui lane Brătianu către domnie privind alegerea hotarelor moşiei lui de
la Muşăteşti, întărită de domn care dispune soluţionarea ei grabnică.

239. 1797
aprilie 13.
Anaforaoa lui loniţă Ungurel către ispravnicii judeţului Argeş privind hotărni-
cirea şi însemnarea moşiei Topana dinspre Făgeţeni şi Păroşi.

240. 1797
aprilie 14.
Anaforaoa veliţilor boieri către domn prin care resping plângerea lui lane
Brătianu împotriva Episcopiei Argeşului.

36
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

241. 1797
iunie 5.
Alexandru Ipsilanti întăreşte hotărârea veliţilor boieri de respingere a jalbei
lui lane Brătianu.

242.
1797 iunie 10.
Anaforaoa postelnicului loniţă Ungurel către isprăvnicia judeţului Argeş pri-
vind alegerea şi însemnarea moşiei Topana de către moşia Arsénié.

243.
1797 iulie 10.
Jalba episcopului losif al Argeşului către domn pentru o nouă hotărnicire a
moşiei Topana dinspre satele Făgeţeni şi Păroşi.

244.
1797 iulie 18.
Alexandru Ipsilanti hotărăşte să se facă o nouă cercetare a hotarelor moşiei
Topana de către ispravnicii judeţului Argeş.

245.
1797 iulie 20.
Zapisul preotesii Manda din oraşul Argeş către Episcopia Argeşului prin
care-i vinde un loc în Goleşti.

246.
1797 iulie 20.
Zapisul popii Grigore din oraşul Argeş prin care vinde episcopului losif al
Argeşului o fâşie de loc în Goleşti.

247.
1797 iulie 20.
Zapisul lui Nicolae şi Ion din oraşul Argeş prin care vând Episcopiei Arge-
şului trei locuri de vie la Goleşti.

248. 1797
august 7.
Ispravnicii judeţului Argeş cer protopopului Sachelarie să citească cartea de
blestem moşnenilor din Făgeţeni şi Păroşi la biserica domnească din Argeş.

37
MIHAIL M. ANDREESCU

249. 1797
august 8.
Aşezământul făcut de moşnenii din Păroşi şi Făgeţeni cu Episcopia Arge-
şului că vor respecta semnele hotarelor moşiei Topana.

250. 1797
august 8.
Anaforaoa protopopului Sachelarie către ispravnicii judeţului Argeş privind
împăcarea moşnenilor din Făgeţeni şi Păroşi cu Episcopia Argeşului.

251. 1797
august 10.
Ispravnicii judeţului Argeş întăresc împăcarea moşnenilor din Făgeţeni şi
Păroşi cu Episcopia Argeşului.

252. 1797
august 30.
Zapisul popii Niţu din oraşul Argeş către episcopul Argeşului prin care vinde
episcopiei două locuri de vie la Goleşti.

253.
1797 septembrie 12.
Popa Gheorghe din Goleşti dăruieşte Episcopiei Argeşului cinci răzoare de
vie în Goleşti drept mulţumire că a fost hirotonisit preot.

254. 1798
ianuarie 18.
Zapisul de întărire al lui Gheorghe diaconul din Argeş către Episcopia
Argeşului privind moşia Valea Sasului.

255. 1798
ianuarie 18.
Zapisul lui Gheorghe diaconul către soacra lui privind vânzarea moşiei Valea Sasului.

256.
1798 septembrie 12.
Ştefan diaconul din Goleşti vinde Episcopiei Argeşului 14 răzoare de vie în Goleşti.

257. 1798
septembrie 25.
Zapisul de învoială al egumenului de la Aninoasa cu Episcopia Argeşului
privind stabilirea hotarelor la Corbi şi Corbişorii Aninoasei.

38
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

258. 1799
ianuarie 2.
Diaconul Petru Coandă vinde Episcopiei Argeşului un loc în oraş "lângă ţigă-
nia sfintei episcopii".

259. 1799
ianuarie 2.
însemnare despre hotarele şi mărimea unor locuri din oraşul Argeş.

260. 1801
mai 31.
Aşezământul dintre moşnenii din Lăngeşti şi Episcopia Argeşului, făcut în
faţa divanului domnesc, privind stăpânirea unor munţi.

261.
1801 octombrie 19. Mihăilă din Argeş
vinde Episcopiei Argeşului un loc în Goleşti.

262.
1803 august 3.
Ştefan Coandă vinde Episcopiei Argeşului un loc în oraşul Argeş.

263.
1804 martie 16.
Constantin Oescul face un schimb de moşii cu Episcopia Argeşului primind
şi o diferenţă de bani.

264. 1806
august 15.
Zapis de învoială între Ştefan, Petre şi Mirea Coandă privind împărţirea unei
moşii din Valea Frasinului.

265. 1808
aprilie 16.
Moşnenii din Brătieni vând Episcopiei Argeşului partea lor din muntele
Muşătescu.

266. 1809
ianuarie 15.
Oancea Calotă vinde Episcopiei Argeşului partea lui de moşie din oraşul
Argeş.

39
MIHAIL M. ANDREESCU

267.
1810 iunie 20.
Gheorghiţă mazilul din Piteşti vinde Episcopiei Argeşului partea de moşie
din Băiculeşti, a soţiei lui.

268. <1811-
1815>
Mica lugulescu vinde Episcopiei Argeşului moşie la Periş.

269. 1811
ianuarie 17.
Muşat şi Oancea vând episcopului losif al Argeşului o delnită în hotarul Cerburenilor.

270.
1811 martie 6.
Savu Gornescu vinde Episcopiei Argeşului o delnită în hotarul Cerburenilor.

271. 1811
martie 14.
Stan Punicei vinde Episcopiei Argeşului o delnită de moşie în hotarul Cerburenilor.

272. 1811
martie 14.
Radu şi Costache vând Episcopiei Argeş o delnită de şapte pogoane în
moşia Cerburenilor.

273. 1811
martie 14.
Cârstea Vlăsceanul şi preoteasa Ancuţa vând Episcopiei Argeşului un
pogon de loc în Cerbureni.

274. 1811
martie 14.
Barbu pârcălabul cu soţia şi fiul vând Episcopiei Argeşului patru pogoane şi
jumătate de loc în moşia Cerburenilor.

275. 1811
martie 14.
Ion Muşat cu soţia şi fiul vând Episcopiei Argeşului două pogoane şi jumă-
tate de arătură în moşia Cerburenilor.
276.
1811 martie 22.
Stanciu vinde Episcopiei Argeşului trei locuri în Cerbureni, fiecare de câte
patru pogoane şi jumătate şi cinci prăjini.

40
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

277.
1811 aprilie 20.
Petru Coandă vinde Episcopiei Argeşului partea lui de moşie din Frasin.

278. 1811
mai 16.
lane lugulescu din Buneştii de Fier vinde Episcopiei Argeşului partea lui de
moşie din Buneşti.

279.
1811 mai 18.
Petru Funicel vinde Episcopiei Argeş două pogoane de loc la Cerbureni.

280.
1811 mai 23.
Măria preoteasa cu copiii vând Episcopiei Argeşului două pogoane şi cinci
prăjini de loc la Cerbureni.

281.
1811 mai 24.
Oprea Funicel vinde Episcopiei Argeşului două delniţe de loc în Cerbureni,
împreună trei pogoane.

282. 1812
ianuarie 26.
Petru Funicel vinde Episcopiei Argeşului un loc în câmpul Cerburenilor.

283.
1812 martie 6.
Barbu pârcălabul cu feciorii lui şi Stan Funicel vând Episcopiei Argeşului
şapte pogoane de loc în Cerbureni.

284.
1812 martie 6.
Stan Funicel vinde Episcopiei Argeşului o delniţă de 11 pogoane în Cerbureni.

285.
1812 martie 6.
Mai mulţi săteni din Cerbureni vând Episcopiei Argeşului o delniţă de opt
pogoane de arătură în moşia Cerburenilor.

41
MIHAIL M. ANDREESCU

286. 1813
mai 22.
Eftenie din Vătăşeşti vinde Episcopiei Argeşului părţile de loc cumpărate de
el la Jidoştiţa.

287. 1815
decembrie 9.
Pârvu Muşătescu din Muşăteşti vinde Episcopiei Argeşului partea lui de
moşie din Buneştii de Fier.

288.
1819 februarie 24.
Arhimandritul Doroftei dăruieşte Episcopiei Argeşului o moşie în Vâlsan,
arătându-i vecinii.

289.
1819 iulie 13.
loan fiul lui Udrea Titere vinde jupanului lordache o livadă la Condeşti, răs-
cumpărată ulterior de Episcopia Argeşului.

290.
1820 ianuarie 17.
Safta Buşcuneasca dăruieşte Episcopiei Argeşului un loc în oraş.

291. 1820
aprilie 23.
însemnare pentru un schimb de moşii între Episcopia Argeşului şi slugerul
Nicolae Popescu.

292.
1822 aprilie 6.
Ion şi Dinul din Cerbureni fac mai multe danii de locuri şi vite Episcopiei
Argeşului, pentru pomenirea fratelui lor.

293. 1822
decembrie 1.
Gheorghe Ungureanu din Măniceşti vinde Episcopiei Argeşului o ogradă cu pruni.

294.
1823 aprilie 1.
Arhimandritul Doroftei cu fratele său dăruiesc Episcopiei Argeşului o livadă
de fân la Valea Muşii, pentru pomenirea fratelui lor Pavel postelnicul.

42
<titlu>
DOCUMENT
E
1
1492 (7000) martie

Adecă eu Ion zet Cores dat-am zapisul mieu la mâna jupanului Ilie, precum
să să ştie că i-am vândut o selişte de casă în sat în Cucuteni, care selişte ne-au
fost şi noao de cumpărătoare de la Lia şi de la Badea. Să să ştie stânjinii:
căpătâiul despre vale stânjini 25 şi jumătate; despre drum 40. Şi am vândut de
a mea bună voe drept bani gata ughi 6, costande doaosprezece. Şi când am
vândut fost-au cu ştirea tuturor fraţilor din sat.
Şi iar au cumpărat jupan Ilie o selişte cu pomii, a lui Ion fratele lui Cores,
pentru ughi 4, costande cincisprezece. Şi au vândut-o Stan şi Măria şi Dobra
sin Ion cu ştirea verilor lui, anume Ion şi Anghel.
Şi la tocmeala lor s-au întâmplat mulţi oameni buni din sat, anume: Micul ot
Finţea, Hogea Vladul, fiiu-său Radul, Milea Vasilco, Mâinea ot Fiiani, Stoica ot
Bădeani, popa Vasilie ot tam. Am scris în luna martie văleat 7000 (1492).
Eu loan zet Cores, eu Stan, eu Mariia, eu Dobra sin Ion i Braţul Cores. Şi
am scris eu popa Vasilie ot Cucuteni şi sânt mărturie.
DGAN-AIC. Fond Mănăstirea Argeş, ms. 134, f. 185.
Copie românească din secolul XVIII, dar probabil este un
fals, constandele nefiind cunoscute în sec. XV, sau a fost
citită greşit data actului. Actul nu apare în colecţiile DIR şi
DRH.

2. 1512(7021) septembrie
29.

Hrisovul lui Basarab voevod sin Basarab voevod.


Sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri, Preasfintei şi Preacuratei, Preablagoslo-
vitei Stăpânii noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarii Marii şi cin-
stitei şi slăvitei ei Adormiri, mănăstirii ce să chiiamă Corbii de Piatră, pre care au
făcut jupăneasa a lui Hamza, monahiia Magdalina şi cinstitelor ei surori, călugă-
riţelor care vieţuiesc într-acest sfânt lăcaş al monahii Magdalinii, ca să fie al lor
satul anume Corbii de Piatră şi o vie în Goleşti şi nişte ţigani, pa nume: Zămba
cu feciorii lui şi Duşman cu fecioarii lui i Călin cu feciorii lui i Căliman cu feciorii
lui şi Manea Bătrân<ul> cu feciorii lui i Frâcea cu feciorii lui i Nania cu feciorii
lui i Lazăr cu feciorii lui şi Muşat cu feciorii lui, pentru că sânt bătrâne şi drepte
moşii de baştină ale monahii Magdalinii. Iar după aceaia, au venit monahiia
Magdalina

45
MIHAIL M. ANDREESCU

naintea domnii meale de au dat aceste mai sus-zise moşii i ţigani ce-i zise mai
sus mănăstirii de la Corbii de Piatră.
După aceaia iar au venit monahiia Magdalina înaintea domniei meale de au
închinat această mai sus-zisă mănăstire domniei meale, ca de să va întâmpla
cumvaş moarte monahii Magdalinii, acest mai sus-zis sat i ţigani i vie să nu
rămâie pustiuu ci să fie ale sfintei mănăstiri. Şi mănăstirea să fie domnească ca
să fie de mila aceştii bisearici şi de întărire şi pentru mântuirea cea sufletească
şi sănătatea cea trupească. Şi acest mai sus-zis sat şi ţigani şi vie să fie ale sfin-
tei mănăstiri de moştenire, ohabnic<e> şi celor din mănăstire de hrană şi de aju-
toriu şi de întărire, iar noao şi părinţilor noştri vecinică pomenire. Şi de nimeni
neclătit peste zisa domniei meale.
Septemvrie 29 <zile, leat> 7021(1512).
Io Basarab voevod.
DGAN-AIC, Fond Mănăstirea Argeş, ms. 168, f. 275.
Cop. rom. din sec. XVIII, în D/R.B.Tr.Rom., veac. XVI/1,
apare un act cu aceeaşi dată dar cu alt conţinut, care
cuprinde titulatura, arenga, pedepse şi martori, p. 87-88.

3. 1515(7023) ianuarie 11,


Bucureşti.

Cu mila lui Dumnezeu, Io Basarab voevod i domn a toată Ungrovlahiia,


feciorul preabunului Basarab voevod. Dat-am domniia mea această poruncă a
domniei meale sfintei mănăstiri ce să chiiamă Corbii, iar hramul şi lăcaşul iaste
al Preasfintei şi Cinstitei şi Preablagoslovitei şi Stăpânei noastre de Dumnezeu
Născătoarei şi pururea Fecioarii Marii şi cinstitei şi slăvitei ei Adormiri şi părintelui
egumenului şi tuturor fraţilor lăcuitori într-acel sfânt lăcaş, ca să fie ei Corbii toţi
şi viile oricâte ar avea. Şi iar să fie ei ţiganii, anume: Căliman cu feciorii săi şi
Voico cu feciorii săi şi Ban cu feciorii săi şi Radul cu feciorii săi şi Ziba cu feciorii
săi şi Şărb cu feciorii săi şi Gudea cu feciorii săi şi Stan cu feciorii săi şi Citea cu
feciorii săi şi Braţul cu feciorii săi şi Voico i Radul i Calici şi Coscun i Frăncea şi
Istrate şi Diliu cu feciorii lor. Pentru că aceste mai sus-zise moşii şi vii şi ţigani
le-au adaos monahiia Magdalina ca să fie sfintei mănăstiri de la Corbi de întărire,
iar egumenului şi fraţilor lăcuitori ai aceii mănăstiri de hrană şi ei vecinică
pomenire.
Şi iar să fie sfintei mănăstiri ce să chiiamă Cornetul sălaşă de ţigani, anume:
Muşat i Neagoe Birta i Tornicitea cu toţi feciorii lor, pentru că aceşti mai sus-zişi
ţigani i-au adaos monahiia Magdalina ca să fie ai sfintei mănăstiri Cornetul de
întărire, iar surorilor călugăriţe lăcuitoare ai aceii sfinte mănăstiri de hrană şi
vecinică pomenire. Iar după aceaia s-au întâmplat ei eşire dintr-această viiaţă la

46
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

veşnicele lăcaşuri. Iar oricine s-ar ispiti a strica şi a dezlipi această puţină danie
să aibă a darea răspuns naintea lui Dumnezeu la înfricoşata judecată, unde nu
iaste făţărie. Şi iar după aceasta, de să va întâmpla a să pustii mănăstirea
Cornetul şi nu să va afla a lăcui cineva într-însa, iar cei mai sus-zişi daţi ţigani să
fie volnici a-i lua călugării din sfânta mănăstire Corbii. Şi de nime să nu fie opriţi
după rânduiala ce am făcut domniia mea.
Martorii: jupan Barbul Craiovescul i jupan Deatco banul, jupan Calotă vel
dvornic, jupan Harvat vel logofăt, jupan Dumitru vistiariu jupan Radul spătar,
jupan Drăghici paharnic, Jitian stolnic, Stroe postelnic.
Şi am scris eu Vreja logofăt în oraş în Bucureşti, <luna> ghenarie 11 <dni,
leat>7023(1515).
Io Basarab voevod.
DGAN-AIC, Fond M. Argeşului, ms. 168, f. 276. Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: DIR.B.Ţr. Rom., veac. XVI/1, p. 106-
107, cu diferenţe.

4. 1523(7032) noiembrie
8.

Cu mila lui Dumnezeu, Io Radul voivod şi domnu. Dat-am domniia mea


această poruncă a domnii meale vlădicăi Ilarion ca să-i fie părpărul de la
Aninoasa şi din oraş şi de la tot omul care are vie pe locul părintelui vlădicăi în
Aninoasa. Pentru că l-am miluit domnnia mea să fie de întărire sfintei mitropolii.
Drept aceaia, nimeni să nu îndrăznească a bântui sau a ţinea sau a opri,
căci că un om ca acela mare şi rea urgie va lua de către domniia mea. Şi voi,
vinericerilor carii sunteţi ai domnii meale, în pace să lăsaţi şi într-alt chip să nu
fie, după cuvântul domnii meale şi ispravnic, Teodor vel logofăt.
S-au scris în luna lui noembrie 8 zile, văleat 7032(1523).
Io Radul voievod.
DGAN-AIC, Fond Mitrop. Ţr. Rom., ms. 134, f. 11. Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: DIR.B.Ţr. Rom., veac XVI/1, p. 177-
178 cu diferenţe.

5. 1529(7038) octombrie 31
zile.

Cu mila lui Dumnezeu, Io Moisi voievod şi domnu a toată Ţara


Rumânească, feciorul preabunului şi marelui Vladislav voievod. Dat-am domnia
mea această poruncă a domnii meale sfintei şi marii biserici <a> mitropoliei din
Târgovişte ca sa-i fie ei satul Aninoasa tot, cu tot hotarul, pentru că-i iaste
bătrână şi dreaptă

47
MIHAIL M. ANDREESCU

moşie, încă cumpărată de răposatul Basarab voievod de la Stoica feciorul lui


Milco, drept 30.000 aspri.
După aceaia, au avut sfânta mitropolie pâră cu Vladul şi cu Bercea şi cu
Stoica feciorul lui Milco înaintea domnii meale pentru mai sus-zisa moşie. Şi pâra
Vladul şi Bercea cum că au fost mai sus-zisa moşie a lor, bătrână şi dreaptă
moşie de moştenire. Iar Stoica feciorul lui Milco aşijderea, cum că au fost a lui
mai sus-zisa moşie.
Iar domnia mea am căutat şi am judecat cu toţi cinstiţii boierii domnii meale
şi cu adevărat am aflat domnia mea cum că au fost cumpărată această mai sus-
zisa moşie de răposatul Basarab voievod de la Stoica feciorul lui Milco cu mai
sus-zisul preţu şi dată sfintei mitropolii. Iar Vladul şi Bercea şi Stoica, ei au rămas
de leage dinaintea domnii meale, ca mai mult amestec să nu aibă în moşia ce
s-au zis mai sus nicicând în veci.
Pentru aceaia şi domnia mea am dat sfintei mitropolii ca să-i fie de moştenire
şi ohabnică şi de nimenea să nu să clătească, după cuvântul domnii meale.
lată <şi> mărturii am pus domnia mea <pe> jupan Drăghici biv vel dvornic i
alţii. Scris în luna octomvrie 31 zile, văleat 7038(1529).
Io Moisi voievod.
DGAN-AIC, Fond Mitrop.Ţr. Rom., ms. 134, f.11. Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: DIR.B.Ţr. Rom., veac. XVI/2. p. 75-76;
DRH.B.Ţr. Rom., Ill', p. 143-144.

6. 1533(7041) februarie 2,
Târgovişte.

t Cu mila lui Dumnezeu, Ion Vladu voievod şi domn a toată Ţara Rumâ-
nească, fecioru marelui şi preabunului Radului voievod. Dat-am domnia mea
această poruncă a domnii meale sfintei mănăstiri de la Argeş, unde să cinsteşte
hramul Preasfintei, Preacinstitei, Preablagoslovitei Stăpânii noastre născătoare
de Dumnezeu şi pururea Fecioară Mariia şi Cinstită Adormire, ca să-i fie moşie
anume Prăvăleanii toţi cu tot hotaru şi laşii toţi cu tot hotaru, pentru că iaste
bătrână şi dreaptă moşie şi de moştenire sfintei mănăstiri <a> Argeşului. Iar după
aceaia, în vremea când au făcut Basarab voievod sfânta mitropolie la Târgovişte,
iar domniia lui au cumpărat jumătate din Băneaşti şi din Ruia de la Ştefan pitar,
drept 20.000 aspri, iar altă jumătate din Băneaşti au rămas vânzătoare de s-au
vândut domnească. Apoi domniia lui au miluit sfânta mitropolie cu Băneaştii cu
toţi, iar sfânta mănăstire de la Argeş să stăpânească laşii şi Prăvăleanii toţi, să
fie sat pentru sat.
Iar după aceaia, în zilele Radului voievod au venit Radul al Mandai înaintea
domniei lui de s-au aşăzat cu părintele Vlădica Ilarion, de au dat Radul Mandai
Băneaştii toţi, de au schimbat sat pentru sat, însă de bună voia lor.

48
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Iar după aceaia, când au fost în zilele lui Moisi voievod, iar Radul al Mandai
au luat făr<ă> de judecată şi făr<ă> de dreptate, cu putearea lui şi Vâlsăneaştii
şi Băneaştii.
Deci domnia mea am luat seama şi am judecat cu toţi cinstiţii boiari şi
îndreptătorii domnii meale şi am cetit domnia mea cartea Radului voievod de
aşezământ. Şi am dat domnia mea sfintei mitropolii ca să stăpânească
Vâlsăneaştii, iar sfintei mănăstiri de la Argeş să stăpânească Prăvăleanii şi laşii,
ca să le fie lor întru moştenire şi ohabnică. Şi de nimenea să nu să clătească,
după zisa domnii meale.
încă şi jurământ am pus domniia mea. După moartea domnii meale pre ori-
carele va aleage Domnul Dumnezeu a fi stăpânitoriu Ţării Rumâneşti, de va cin-
sti şi va întări această carte a domnii meale să-l păzească Domnul Dumnezeu şi
să-l întemeeze întru domnia lui; iar de nu va cisnti şi nu va întări pre acela
Domnul Dumnezeu să nu-l cinstească, nici să-l întărească şi să aibă parte cu
luda şi cu Aria şi cu alţi jidovi.
lată şi mărturii am pus domniia mea: pe jupan Drăghici vel dvornic i jupan
Tudor vel logofăt şi jupan Hamza vel ban i jupan Şărban dvornic i jupan Vâlsan
logofăt i Radul vistier i Drăghici spătar i Radu paharnic i Staico comis i Vintilă
stolnic i Radu Paşadia vel postelnic. Ispravnic Ghiura logofăt.
Şi am scris eu Oprea logofăt în scaunul Târgoviştii, <luna> fevruarie 2
<zile>, leat 7041 (1533).
Ion Vladul voievod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 21, Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: DIR.B.Ţr.Rom., veac. XVI/2, p. 124-125;
DRH.B.Ţr.Rom., \\\, p. 233-234.

7. 1537(7046) septembrie 20,


<Târgovişte>.

Zidirea Sfintei Mitropolii <a> Târgoviştii. S-au scos acest izvod după pisania
de la Mitropolia Târgoviştii şi <s-au> adeverit cu pecetea mitropolitului Antim.
Cu bună vrerea Tatălui şi cu ajutoriul Fiiului şi cu săvârşirea Duhului Sfânt,
eu smeritul, robul lui Hristos, Io Neagoe voievod înpreună cu doamna mea
Despina şi cu fiiul mieu Teodosie voievod, din dumnezeiască îndemnare am
pohtit de am început a face din temelie această sfântă şi mare Mitropolie, muma
besericilor, întru mărirea Celui ce întru slavă s-au înălţat Domnul Dumnezeu şi
Mântuitoriul nostru lisus Hristos, în zilele arhiepiscopului chir Macarie, însă nu o
am săvârşit, ci am eşit dintru această lume deşartă la anul 7018(1509) septem-
vrie 30. Ci mă rog voao sfinţilor părinţi pomeniţi-mă când vă rugaţi. Şi am dat
satul Aninoasa.

49
MIHAIL M. ANDREESCU

Iar după câtăva vreame, când au rădicat Dumnezeu schiptrul domnii meale,
eu smeritul, robul lui Hristos, Io Petru voievod înpreună cu fiiul mieu Marco
voievod, văzut-am că de multă vreame stă nesăvârşită această sfântă casă şi
am dorit cu osârdie, din îndemnare dumnezeiască, ca să să săvârşească
această sfântă mare beserică. Pentru aceaia, o am şi săvârşit şi cu plumbu o am
acoperit şi o am zugrăvit şi cu toată podoaba o am înfrumuseţat desăvârşit în
zilele arhiepiscopului chir Varlaam. Şi încă am adaos lângă ctitori şi domniia mea
sfintei şi marii Biserici balta Săltava şi cu un vad de moară la Căscioare. Şi
hotarul care iaste la deal să fie cu vinericiul nestricat şi neclătit în veci. Şi încă
am cumpărat domniia mea un sat, anume Epinezii, drept aspri 60.000.
Iar cine ar îndrăzni să ia satul acesta de la Sfânta Mitropolie şi ar strica ceale
ce am dat domniia mea, unul ca acela să fie proclet şi afurisit de Domnul
Dumnezeu şi de Preacurata Lui Maică şi de toţi sfinţii şi de 318 sfinţi părinţi de la
Nicheia şi de părintele mitropolitu Varlaam şi parte să aibă la un loc cu bleste-
matul luda şi cu Ariia şi cu cei ce s-au sculat asupra Domnului Dumnezeului şi
Mântuitorului nostru lisus Hristos şi au zis, ia-l, ia-l, răstigneşte-l pre el.
Leat 7046(1537) septemvrie 20. (Pecetea Mitropolitului Antim).
DGAN-AIC, Fond. Mitrop. Ţr. Rom., ms. 134, f. 6, Cop.
rom. sec. XVIII. Nu apare în colecţiile de documente. Data
morţii lui Neagoe Basarab este greşită. Ar trebui să fie anul
7030(1521).

8. 1538(7046) ianuarie 28,


Târgovişte.

Cu mila lui Dumnezeu, Io Radul voievod şi domnu a toată Ţara Rumâ-


nească, feciorul marelui şi preabunului Radului voievod. Dat-am domnia mea
această poruncă a domnii meale sfintei mitropolii, unde iaste hramul Sfânta înăl-
ţare a Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru lisus Hristos şi părintelui nos-
tru sfinţitului mitropolit şi Arhiepiscop Dealul, Varlaam, ca să-i fie satul Aninoasa
tot, cu tot hotarul şi cu podgoria câtă iaste din moşia Aninoasa, pentru că iaste
bătrână şi dreaptă moşie de moştenire sfintei Mitropolii. Şi acest mai sus-zis sat
iaste dat şi adaos de răposaţii domni ce au fost înaintea noastră, de Radul
voievod, sfintei mitropolii.
Iar într-aceaia, domnia mea, cu toţi cinstiţii boiarii domnii meale, am judecat
şi am căutat pe dreptate şi pre leagea lui Dumnezeu şi am aflat cum că iaste
acest mai sus-zis sat Aninoasa, cu tot hotarul, al sfintei mitropolii şi părintelui
nostru sfinţitului mitropolit, arhiepiscop Varlaam, ca să fie de întărire şi de hrană
sfintei mitropolii, precum au fost dat şi adaos şi alţi domni cari au fost mai nainte
de noi.

50
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Pentru aceasta, tu, Vladule bane de la Mărăcini, în ceas ce vei vedea


această carte a domnii meale, iar tu dintr-acel ceas să te părăseşti de satul sfin-
tei mitropolii, anume Aninoasa. Nimic de acum înainte să nu aibi, ci să mergi tu
să-ţi ei de la feciorii lui Milco şi de la Milco ce şti că iaste al tău. Iar sfânta
mitropolie şi pe părintele vlădica Varlaam în pace să-i laşi şi alte să nu faci preste
cuvântul domnii meale.
lată şi mărturii am pus domnie mea: jupan Şărban vei ban al Jiului şi jupan
Vintilă biv vel dvornic şi alţii.
S-a scris în Târgovişte, <luna> ianuarie 28 zile, văleat 7046(1538).
DGAN-AIC, Fond Mitrop.Ţr. Rom., ms. 134, f. 11v.-12. Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: DIR.B.Ţr.Rom., veac. XVI/2, p. 238.

9. 1547(7055) iunie 25,


Bucureşti.

Cu mila lui Dumnezeu, Io Mircea voevod şi domn a toată Ţara Rumânească,


feciorul marelui şi bunului Radului voevod. Dat-am domnia mea această carte a
domniei mele sfintei mănăstiri ce să numeaşte Argeşul, ca să-i fie moşie la
Nucşoară, carea să chiamă din Vadul lui Bujoară până la râu şi până la viile lui
Mănăilă, pentru că au avut călugării de la Argeş pâră înaintea domniei meale cu
Manea pentru acea moşie.
Deci, domnia mea am căutat şi am judecat cu toţi cinstiţii boiarii domniei
meale. Şi am citit domnia mea şi cartea răposatului Băsărab voevod şi am
dovedit domnia mea cum au fost bătrână şi dreaptă moşie de baştină a mănăs-
tirii. Apoi au luat Manea leage dinaintea domnii meale 12 boiari, ca să jure cum
că iaste a lui bătrână şi dreaptă moşie şi de baştină, dar n-au putut să-i aducă
înaintea domniei meale, ci au rămas de leage dinaintea domniei meale.
Drept aceaia, am dat şi domnia mea sfintei mănăstiri ca să-i fie moşie ohab-
nică şi de nimenea să nu să clătească, de pe zisa domnii meale.
lată şi mărturii am pus domnia mea pe: jupan Stan vel ban de la Craiova i
jupan Vintilă vel dvornic i jupan Radul vel logofăt i Barbul spătar i Chirca vistier i
Şteful stolnic i Gherghe comis i Badea paharnic i Radul Paşadia vel postelnic. Şi
ispravnic Radul vel logofăt.
Şi am scris eu, Ivancea, în Bucureşti, iunie 25, <leat> 7055(1547).
Io Mircea voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 297. Cop. rom. sec.
XVIII. Ediţii: D/R. B. Ţr.Rom., veac. XVI/2, p. 360.

51
MIHAIL M. ANDREESCU

10. 1605(7113) iulie 6,


Târgovişte.

Cu mila lui Dumnezeu, Io Radul voevod şi domn a toată Ţara Rumânească,


nepot<ul> răposatului Io Băsărab voevod. Dat-am domnia mea această poruncă
a domnii meale sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri a domnii meale ce să chiamă
Argeş, unde iaste hramul Adormirei Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, ce s-au
zidit şi s-au întemeiat şi s-au făcut de moşu domnii meale Io Băsărab voevod, ca
să fie moşie la Nucşoară care iaste partea megieşască toată, însă 41 dealniţe şi
veri cât s-ar alege partea lor de moşie toată, din câmp şi din pădure şi din apă şi
din munte şi de peste toate hotarăie ce s-au numit mai sus satul Nucşoara, pen-
tru că au fost bătrână şi dreaptă moştenirea lor. Ci au făcut-o satul ce s-au zis
mai sus vânzătoare pe la boiari i la mănăstiri i la megiaşii dinprejurul locului.
Drept aceaia, nimeni nu s-au aflat a cumpăra. Apoi, au venit şi la marele divan
al domniei meale, denaintea tuturor îndreptătorilor domnii meale, de au făcut
vânzarea. Apoi, după aceaia, nici un dregător sau boiariu sau alt nimeni nu s-au
aflat a cumpăra.
Drept aceaia, domnia mea şi maica domnii meale doamna Măria şi doamna
domnii meale doamna Elena am preţuit şi am cumpărat aceaste 41 de dealniţe
drept 41.000 aspri, însă cu dragostea mai sus-zişilor megiaşi s-au luat aceste
zise şi cu dobitoace. Şi aspri, precum s-au putut aşăza. Şi aşa s-au prins ei cum
s-au vândut ei cu toate părţile lor de moşie a fi rumâni domniei meale în veaciii
veacilor neschimbaţi şi de-a pururea, dinaintea tuturor mari şi mici şi dinaintea
marelui arhimitropolit chir vlădica Luca. Şi nimenea să nu fie volnici şi a face răo-
tate de la numita mai sus moşie şi de a da a fi rumâni de alţi boiari. Şi aşa au fost
aşezământul lor: oricâtă moşie va avea atâţia aspri să ia, fieşcarele pe partea lui.
Apoi, întru aceaia, domnia mea am trimis pe îndreptătoriul domnii meale,
jupan Dragomir vel spătar, de au văzut această moşie ce s-au zis mai sus şi deal-
niţele ce sunt mai sus-scrise. Şi s-au scris toţi megiaşii anume, aşijderea cum au
fost moşiile întregi, însă să s<ă> ştie întâiu din satul Nucşoara: Albul al Mircăi,
partea lui de moşie drept 1000 aspri şi partea Sârbului feciorul lui Dragomir toată,
drept 1000 aspri şi partea lui Neagoe toată, fecior<ul> Băncii, drept 2000 aspri şi
partea Oprii a! lui Neagoe toată, drept 2000 aspri şi partea Lăudatului al lui Radu
toată, drept 1000 aspri şi partea lui Dobrotă al lui Badiu drept 1000 aspri şi partea
lui Trandafir toată drept 1000 aspri şi partea lui Neagoe al Nicoarii toată, drept
1000 aspri şi partea lui Stan al lui Cârstian toată, drept 1000 aspri şi partea
Sârbului al lui Stan toată, drept 1000 aspri şi partea popii Mihnii toată, drept 1000
aspri şi partea lui Stănislav toată, drept 2000 aspri şi partea lui Bucur al Ştefului
toată, drept 2000 aspri şi partea lui Stan al lui Dragomir toată, drept 1000 aspri
şi partea Sârbului al Radului toată, drept 2000 aspri şi partea popii Standului
toată, drept 2000 aspri şi partea Radului al Stanciului toată, drept 1000 aspri şi
partea lui Cârstian toată, feciorul<l> lui Stroe, drept 2000 aspri şi partea lui Datco

52
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

al lui Simeon toată, drept 2000 aspri şi partea lui Tomii al Igăi, drept 1000 aspri
si partea Sârbului Mogoşăl toată, drept 1000 aspri şi partea lui Coman al Barii
toată, drept 1000 aspri şi partea Oprinii Porumbului toată, drept 2000 aspri şi
partea lui Neagoe al Radului toată, drept 1000 aspri şi partea Vladului al Oancii
toată, drept 1000 aspri şi partea Banciului al Cârstei toată, drept 1000 aspri şi
partea Cârstei al Oprii toată, drept 1000 aspri şi partea lui Vitan Laiot toată, drept
1000 aspri şi partea Barbului toată, drept 1000 aspri şi partea lui Dobrotă al Frăcii
toată, drept 1000 aspri şi partea lui Tatin toată, drept 500 aspri şi partea Radului
toată, drept 500 aspri. Şi lui Poton au dat boiariul domnii meale Dragomir pitar1,
atunci, aspri 6000 gata. Şi Poton au dat lui cinci cai drept 12.500 aspri gata şi
şase boi drept 12.000 aspri i 6 vaci drept 10.500 aspri, însă să să ştie: calu<l>
po 2500 aspri şi bou<l> po 2000 aspri ş vaca po 1750, face dobitoacele aspri
35.000. Şi cu aceste 6000 de aspri gata fac toate aspri 41.000 pentru 41 deal-
niţe. Şi s-au vândut ei de bunăvoia lor şi fără de nici o silă a fi rumâni în veacii
vecilor.
întru aceaia, domnia mea şi muma domnii meale doamna Măria şi doamna
domnii meale Elena am închinat şi am dat această mai sus-numită moşie din
satul Nucşoara, care însumi am cumpărat-o domnia mea, la sfânta şi dum-
nezeiasca mănăstire ce s-au zis mai sus, a domnii meale, ca să-i fie sfintei
mănăstiri spre întărire, iar dumnezeeştilor călugări de hrană, iar domnii meale şi
mumii domnii meale şi doamnii domnii meale şi tuturor părinţilor noştri vecinică
pomenire. Pentru că însumi am cumpărat domnia mea această moşie ce s-au zis
mai sus din satu<l> Nucşoara, cu aspri şi din dobitoace, din agoniseala noastră
şi din satu<l> şi moştenirea noastră.
încă am pus şi blestem domnia mea. Dupe petrecerea noastră, care cu pace
va muri, pre care va rândui Domnul Dumnezeu a fi stăpân Ţării Rumâneşti, sau
din neamu<l> şi rodu<l> nostru sau, după păcatele noastre din alt neam, de va
cinsti şi va întări această carte şi pomană a noastră pre acela Domnul Dumnezeu
să-l cinstească şi să-l păzească întru domnia lui. Iar de nu-l va cinsti şi nu va
întări această carte şi pomana domniilor noastre, pre acela Domnul Dumnezeu
să nu-l păzească şi să nu-l întărească întru domnia lui şi în veac sufletul lui. Orice
om care va strica şi va lua această moşie, ce s-au zis mai sus, din satu<l>
Nucşoara, de la sfânta mănăstire ce s-au zis mai sus, care i-am închinat domnia
mea, acel om să fie proclet şi anatema de 318 sfinţi părinţi de la Nichia şi să aibă
parte cu luda şi cu Aria şi cu toţi necredincioşii jidovi carii au strigat asupra sân-
gelui Domnului Dumnezeu şi Mântuitorului nostru lisus Hristos, zicând: "luaţi-l,
luaţi-l, răstigniţi pre el". Sângele lui asupra lor şi asupra feciorilor lor iaste şi va fi
în veaci, amin.

1. Mai sus apare trecut ca spătar, dar credem că este corect pitar, spătar fiind pe
atunci Mârzea.

53
MIHAIL M. ANDREESCU

Şi mărturii: jupan Radul clucer, jupan Preda vel ban Craiovii i jupan Cernica
vel dvornic i jupan Stoica vel logofăt i Nica vel vistier i Mârzea spătar i Bărcan
stolnic i Grigore comis i Standul peharnic i jupan Leca vel postelnic. Şi ispravnic,
Stoica vel logofăt.
Şi am scris eu, Stan logofăt, în scaunul Târgoviştii, <luna> iulie 6 <zile, leat>
7113(1605).
Io Radul voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 297-298.
Cop. rom. sec. XVIII. Ediţii: DIR. B. Ţr.Rom., veac XVII/1, p.
176-178.

11. 1612(7120) aprilie 25,


Târgovişte.

Cu mila lui Dumnezeu, Io Radul voevod şi domn a toată Ţara Rumânească,


fecior<ul> marelui şi preabunului, răposatului Mihnei voevod. Dat-am dmniia
mea această poruncă a domnii meale sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri ce să
chiamă Argeşu, unde iaste hramu Adormirei Precistii Născătoare de Dumnezeu,
ca să-i fie zece pogoane de vie şi cu moşiia la satul Goleştii. Pentru că aceste
numite pogoane de vie le-au cumpărat Radul voevod Şerban de la toţi săteanii
din Goleşti, drept 12.700 aspri gata. Iar după aceaia, Radu<l> voevod Şărban au
închinat şi au miluit cu aceste pogoane pe sfânta mănăstire ce s-au zis mai sus,
ca să fie sfintei mănăstiri întru hrană şi întru întărire iar domniei lui şi părintelui
domniei lui vecinică pomenire. Şi tot au stăpânit sfânta mănăstire până acum în
zilele domniei meale cu bună pace.
Iar când au fost acum în zilele domniei meale, iar satul Goleştii ei au avut
pâră înaintea domniei meale cu Teodosie logofăt. Şi încă au fost luat Teodosie
logofăt leage 24 boiari pentru satul Goleştii. Apoi când au adus Teodosie logofăt
acei 24 boiari la marele divan, înaintea domniei meale şi înaintea cinstiţilor
îndreptătărilor domniei meale, iar acei 24 boiari aşa au mărturisit cum că nu au
avut Teodosie niciun amestec cu aceste vii ce s-au zis mai sus, ale sfintei mănăs-
tiri, pentru că nici nu au fost cumpărat, nici nu au avut nici o treabă. Aşijderea au
mărturisit şi Vladu<l> spătaru fecioru<l> lui Teodosie logofăt.
Drept aceaia, am dat domnia mea sfintei mănăstiri ce s-au zis mai sus ca
să-i fie aceaste vii ce s-au zis mai sus ohabnice. Şi de nimeni să nu să clătească,
dupe zisa domniei meale.
lată şi mărturii am pus domnia mea pe: jupan Vintilă vel dvornic i jupan Nica
vel logofăt i jupan Deadiul vel vistier i jupan Cârstea vel spătar i jupan Panaiot
vel stolnic i jupan Bratu vel comis i jupan...1 vel paharnic i jupan Fote vel postel-
nic. Şi ispravnic Nica vel logofăt.

1. Lăsat loc liber în copie. Probabil copistul nu a putut citi numele dregătorului.

54
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Şi am scris <eu>, Cârstea în scaunul Târgoviştii, <luna> aprilie 25 <zile,


leat> 7120(1612). Io Radul voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 203. Cop. rom. sec.
XVIII. Ediţii: D/R. B. Ţr.Rom., veac. XVII/2, p. 61-62.

12. 1615(7123) aprilie


23.

Milostiiu Bojiiu, Io Radul voevod i gospodar sin pocoinom Mihnea voevod.


Davat gospodstva-mi siiu poveleaniiu gospodstva-mi1 egumen<ului> Veniamin
de la sfânta mănăstire din Argeş, ca să-i fie lui tot satul Corbii şi cu toţi rumânii
şi cu tot venitul. Pentru că acest sat Corbii au fost de moşie şi călugăriţii Mag-
dalinii, jupâneasii lu<i> Cârsturoiu, de moşie de strămoşie.
Deci, când au fost tocma în zilele bătrânului Basarab voevod, iar Magdalina
călugăriţa, ia au avut şi o mănăstire la Meriş<ani>. Deci s-au sculat ia de au mers
la Basarab voevod de au închinat mănăstirea şi satul Corbii lui Basarab voevod,
însă deaca era pristăvire<a> ei să-i zacă oasele în mănăstire.
Deci într-aceaia, peste puţină vreme, Magdalina călugăriţa, ei s-au întâmplat
moarte. De aciia, unde au jăluit ia acolo o au îngropat în tinda bisearicii. Şi a
adaos Basarab voevod cu mănăstirea şi cu satul Corbii bucatele Magdalinii
călugăriţii, de le-au dat în sfânta mănăstire de la Argeş să fie pomeană ei unde-i
zac oasele. Şi de atuncea până acuma iaste cursul anilor anii 112. Şi tot au ţinut
sfânta mănăstire, de atunci până acum, cu bună pace.
Iar când au fost acum în zilele domniei meale, iar nişte oameni s-au aflat de
s-au făcut strănepoţi Magdalinii călugăriţii. Şi au ridicat pâră cu igumenul Venia-
min naintea domniei meale. Şi aşa pârâia acei oameni, însă anume Drăgoiu şi
Mircea i Stănil<ă> pre igumenul cum că sunt ei rudenie Magdalinii călugăriţii, ca
să ia mănăstirea Merişul şi satul Corbii.
Drept aceaia, domnia mea am judecat pre dreptate cu toţi cinstiţii dregătorii
domniei meale. Şi am văzut domnia mea şi cartea lui Băsărabă voevod la mâna
igumenului Veniamin, cum au fost dat şi închinat acea mănăstire şi satul Corbii
ce sânt mai sus-scrişi de Magdalina călugăriţa lu<i> Basarab voevod. Iar
Basarab voevod le-au adaos în sfânta mănăstire Argeşului şi i-au îngropat oase-
le în mănăstire. Deci au rămas aceşti oameni ce s<ânt> mai sus-scrişi de leage
Şi de judecată dinaintea domniei meale, pentru că nici au avut cărţi nici nimic.

1. Cu mila lui Dumnezeu Io Radul voevod şi domn, fiul preabunului Mihnea voevod.
Dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele...

55
MIHAIL M. ANDREESCU

Ce văzând domniia mea acea pomană bătrână, aşijderea şi domniia mea


am dat egumenului Veniamin ca să fie sfintei mănăstiri de <la> Argeş satul Corbii
şi acea sfântă mănăstire Merişul. Să fie de ajutoriu şi de hrană călugărilor şi de
nimeni neclătit.
Porizmo gospodstva-mi. l nacoda nest porizmo gospodstva-mi. l i<spravnic>
saam rece gospodstva-mi2.
Scris în <luna> aprilie 23 <zile, leat> 7123(1615).
Io Radul voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 275v-276. Cop. rom.
sec. XVIII. Ediţii: DIR. B. Ţr.Rom., veac XVII/2, p. 382.

13. 1615(7123) iulie 14,


Târgovişte.

f întru Hristos Dumnezeu bunul credincios şi blagocestiv şi de Hristos iubitor


şi singur stăpânilor Io Radul voievod, feciorul marelui şi răposatului Mihnii
voievod, nepotul bătrânului şi slăvitului răposatului Io Alexandru voievod, cu mila
lui Dumnezeu şi cu darul lui Dumnezeu, stăpânind şi domnind toată Ţara
Rumenească, încă şi plaiurile munţilor Almaş şi Făgăraş herţeg. Bine am voit
domnia mea cu bunăvoinţa noastră, cu curată şi luminată inima domnii meale, ca
să proslăvescu pre Dumnezeu, cel ce m-au proslăvit şi cu mărire m-au înălţat pre
scaunul răposaţilor părinţilor domnii meale, iată am dăruit domnia mea acest cu
totul cinstit şi de bun chip şi preacinstit, carele iaste preste toate darurile mai
cinstit, acest hrisov al domnii meale.
Adusu-mi-am aminte domnia mea că adecă mulţi încununaţi domni şi îm-
păraţi au fost mai naintea noastră, ci puţini au fost care au moştenit împărăţiia
cerească. M-am nevoit dar, nu numai această împărăţie a o câştiga, ci şi mân-
tuirea sufletului a o dobândi. Dreapt aceaia dar, mintea la ceriu rădicându-mi, cu
dorirea Sfântului Duh, am înţeles şi mai vârtos către această sfântă beserecă şi
dumnezeiască lavră, mare mitropolie care iaste în oraşul ce să chiamă Târgo-
viştea, unde iaste hramul Sfânta înălţare a Domnului Dumnezeu şi Mântuitoriului
nostru lisus Hristos şi preasfinţitului părintelui arhiemitropolit chir vlădica Luca şi
er<o>monaşilor şi fraţilor ce vieţuiesc într-acest sfânt lăcaş, ca să fie sfintei mi-
tropolii satele şi moşiile sfintei mitropolii. Mai întâi Aninoasa, tot satul cu tot ho-
tarul şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul şi cu dealul cu viile, din hotar până în hotar,
pentru că acel sat au fost cumpărat de răposatul Basarab voievod, ctitorii sfintei

2. Aşa scrie domnia mea. Şi de nimeni neclintit peste scrisa domniei mele. Şi is-
pravnic chiar spusa domniei mele.

56
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA E P. ARGEŞULUI

mitropolii. Apoi iarăşi l-au dat şi l-au adaos la sfânta mitropolie. Şi iar să fie sfin-
tei mitropolii satul Mogoşeştii tot, cu tot hotarul şi cu rumânii şi cu tot venitul, din
hotar până în hotar, pentru că acel sat ce s-au scris mai sus l-au fost dat
iupâneasa Chera şi Vladul comisul din Bârseşti, ca să fie pentru sufletele lor şi
s-au scris la sfânta proscomidie.
Şi iar să fie sfintei mitropolii satul Luciuienii, tot cu tot hotarul şi cu toţi
rumânii şi cu tot venitul, pentru că acel sat ce s-au scris mai sus, el au fost de
baştină al boierilor din Mărgineni. Apoi, l-au dat la sfânta mitropolie, iarăşi pentru
sufletul lor şi s-au scris la sfânta proscomidie.
Şi iar să mai fie sfintei mitropolii satul Băneştii din Ruia tot, cu tot hotarul şi
cu toţi rumânii, pentru că acel sat ce s-au scris mai sus au fost de baştină al
răposatului Io Basarab voievod. Apoi iarăşi l-au adaos şi l-au dat la sfânta
mitropolie, ca să fie domnii sale de pomană.
Şi iar să mai fie sfintei mitropolii satul Sârbii tot, cu tot hotarul şi cu toţi
rumânii şi cu tot venitul, pentru că s-au cumpărat acest sat ce s-au zis mai sus
de răposatul Petru voievod, jumătate de sat de la Nichita drept 33.000 aspri de
argint. Apoi iarăşi l-au dat şi l-au adaos la sfânta mitropolie. Iar altă jumătate de
sat au cumpărat părintele vlădica Anania ce-au fost mitropolit de la jupâneasa
Marga, fata Chircăi vistier, drept aspri gata 30.000.
Şi iar să fie sfintei mitropolii satul Vărăştii al lui Moş, cu Balta Albă şi Perieţii
şi Călugărenii din sud<stvo> Brăila, însă cu toate hotarele de pretutindenea, pen-
tru că au dat aceste sate ce s-au scris mai sus sfintei mitropolii jupâneasa Preda
clucereasa şi s-au îngropat la sfânta mitropolie. Pentru că aceste sate ce s-au
scris mai sus au fost ale ei de zeastre, ca să fie pentru sufletul ei şi al părinţilor ei.
Şi iar să fie sfintei mitropolii satele din Mehedinţi, anume Oreahoviţa şi Bol-
boşanii toate, cu toate hotarăle şi cu toţi rumânii, din hotar până în hotar, pentru
că aceaste mai sus-zise sate, iale au fost de baştină ale jupânesei Măriei din
Fioreşti şi ale fiiu-său jupanului Radului cluceriul. Apoi au dat aceaste mai sus-
zise sate şi s-au îngropat jupan Radul clucerul la sfânta mitropolie, ca să fie
pomană pentru sufletul lui.
Şi iar să fie sfintei mitropolii moşie la Drăgăneşti, toată partea sfintei
mitropolii, însă partea jupâneasii Stanii a lui Tudor logofătul şi a fiiu-său Staico
postelnicul şi partea jupâneasii Călii, fata lui Teodosie banul, toate părţile lor, cu
rumânii şi cu dealul cu viile, du preste tôt hotarul, pentru că singuri au dat aceşti
boiari ce s-au zis mai sus aceaste părţi de moşie şi cu toţi rumânii ce s-au zis mai
sus, ca să fie sfintei mitropolii. Şi s-au scris toţi la sfânta proscomidie.
Şi iar să fie sfintei mitropolii satul Fleştii tot, cu tot hotarul şi cu toţi rumânii
şi cu tot venitul, pentru că acest sat ce s-au zis mai sus au fost de baştină <al>
sfintei mitropolii.
Şi iar să fie sfintei mitropolii satul Spinetul de lângă Dâmboviţă tot, cu tot
hotarul şi cu toţi rumânii, pentru că au fost iarăşi de baştină al sfintei mitropolii.

57
MIHAIL M. ANDREESCU

Şi iar să fie sfintei mitropolii satul Săcătura, tot satul cu tot hotarul şi cu toţi
rumânii, pentru că acest sat ce s-au zis mai sus el au fost iarăşi de baştină <al>
sfintei mitropolii.
Şi iar să fie sfintei mitropolii moşie la Săcueni, oricât să va aleage partea
sfintei mitropolii toată, pentru că iaste de baştină a sfintei mitropolii.
Şi iar să fie sfintei mitropolii satul Fotoaia şi satul Cursusul, pentru că aces-
tea mai sus-zise sate, iale au fost de baştină ale <lui> jupan Predii banul cel
Bătrân. Apoi le-au dat sfintei mitropolii şi s-au îngropat la Sfânta mitropolie, ca
să-i fie lui pomană în veci, pentru sufletul lui şi al părinţilor lui.
Şi iar să fie sfintei mitropolii moşie la Grecii de lângă Sărata, de preste tôt
satul şi de preste tot hotarul a treia parte şi din rumâni şi din dealul cu viile şi de
pretutindenea, pentru că au fost bătrână moşie şi dreaptă şi de baştină a sfintei
mitropolii, adaose de bătrânii domni care au fost mai nainte vreame.
Şi iar să fie sfintei mitropolii moşie la Tomşanii de la Răstoacă, partea lui ju-
pan Miroslav logofătul toată, oricâtă să va aleage, cu toţi rumânii, din hotar până
în hotar, pentru că o au dat singur jupan Miroslav logofătul această mai sus-zisă
moşie la sfânta mitropolie şi s-au îngropat la sfânta mitropolie el şi un fecior al
lui, anume Avram postelnicul. Şi s-au scris cu toţii la sfânta mitropolie ca să le fie
lor pomană în veci.
Şi iar să fie sfintei mitropolii moşie la Şerbăneşti, toată moşia câtă au stă-
pânit-o jupan Cernica dvornicul şi cu o moară şi viile şi cu patru rumâni, anu-
me(...)1, pentru că au fost cumpărat Radul vodă Şerban un sat, anume Râca
drept 24.000 aspri de l-au dat la sfânta mitropolie, pentru căci au îngropat pe
muma domnii lui pe doamna Măria şi un cocon al domnii sale, Io Basarab voie-
vod în sfânta mitropolie. Apoi după aceaia, s-au fost sculat atunci nişte judeci din
sat din Râca şi au zis cum că sântu ei mai volnici să cumpere jumătate de sat.
Iar întru aceasta Radul vodă Şerban, domnia lui au slobozit ca să ia banii înapoi,
aspri 12.000 şi au rămas la sfânta mitropolie numai jumătate de sat. Apoi, de
atuncea până acum tot au stăpânit sfânta mitropolie această jumătate de sat şi
n-au fost având nici un folos şi venit sfânta mitropolie de la acest sat. Ci au
socotit însuşi părintele vlădica Luca mitropolitul de au slobozit pe această jumă-
tate de sat din Râca de au luat aspri 12.000 de i-au dat pe această moşie ce s-
au zis mai sus din Şerbăneşti, în mâna jupanului Cernica vel dvornic, aspri
12.000 de au luat moşie pentru moşie şi rumâni pentru rumâni, să fie sfintei
mitropolii. Pentru că aceaste sate şi moşii din vechime sunt date şi adaose la
sfânta mitropolie de blagocestivii şi creştinii domni ctitori şi boiarii ce au fost mai
denainte vreame de noi.
Şi am văzut însumi domnia mea multe cărţi şi hrisoave preste aceaste sate
şi moşii ce s-au scris mai sus, vechi şi rupte şi întunecate, de la toţi blagocestivii,

1. Loc liber în manuscris.

58
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

creştinii domni şi boiari ce au fost mai nainte de noi, carii au fost ctitori, de au dat
şi au adaos aceaste sate şi moşii ce s-au scris mai sus, toate la sfânta mitropolie,
ca să fie pentru sufletele lor.
Drept aceaia şi domnia mea, aşijderea am înoit înşine şi am întărit aceaste
cărţi şi hrisoave toate şi cu acest hrisov al domnii meale şi am dat însuşi
domnia mea sfintei şi dumnezeeştii mitropolii ca să-i fie ei toate satele şi moşiile
ce s-au scris mai sus, de baştină şi ohabnice şi dumnezeieştilor călugări de
hrană şi întărire, iar ctitorilor ce s-au scris mai sus vecinică pomenire.
încă şi blestem am pus domnia mea. După petrecania domnii meale pre
carele va binevoi Domnul Dumnezeu a fi domnu Ţării Rumâneşti, au din roadă
inimii domnii meale au din rudeniile noastre, sau după păcatele noastre, sau alt
oarecine din pravoslavnicii creştini domni, de va cinsti şi va înoi şi va întări acest
hrisov al domnii meale pre acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l
întărească întru domnia lui şi în veacul viitor sufletul lui; iar de nu va cinsti şi nu
va întări acest hrisov al domnii meale, ci îl va ruşina şi-l va strica, pre acela
Domnul Dumnezeu să nu-l cinstească şi să nu-l întărească întru domnia lui, ci
să-i ucigă aicea trupul lui şi în veacul viitoriu sufletul lui şi să fie proclet şi afurisit
de Vlădica Domnul Dumnezeu şi Mântuitorul nostru lisus Hristos şi de 318 sfinţi
părinţi cea au fost la Niceea şi să aibă parte cu luda şi cu blestematul Ariia şi cu
alţi necredincioşi jidovi, carii au strigat asupra Domnului nostru lisus Hristos şi au
zis: "ia-l, ia-l, răstigneşte-l pre el" şi sângele lui asupra lor şi asupra feciorilor lor
iaste şi va fi în veci, amin.
lată dar şi mărturii am pus domnia mea pe: jupan lanache vel ban al Craiovei
şi jupan Gheorghe vel dvornic şi jupan Vintilă vel logofăt şi jupan Dediul vel
vistieriu şi jupan Leca vel spătar şi jupan Mihalache vel stolnic şi jupan Braţul
vel comis şi jupan Lupul vel paharnic şi jupan Berna<r>d vel postelnic. Şi
ispravnic, însuşi am zis domnia mea.
Şi am scris eu Neagoe logofătul în oraşul ce să cheamă Târgovişte, luna
lui iulie 14 zile şi de la Adam curgerea anilor leat 7123(1615).
DGAN-AIC, Fond Mitrop. Ţr. Rom., ms. 134, f. 7v-9v.
Cop. rom. sec. XVIII. Ediţii: DIR. B. Ţr.Rom., veac. XVII/2, p.
418-421.

14. 1616(7124) iulie


22.

Cinstitului boiarului domnii meale Braţul vel comis şi feciorilor lui, câţi
Dumnezeu le va da, ca să fie dumnealui doaoă roate de moară în oraş<ul> dom-
nii meale în Argeş şi cu loc înprejurul morilor, că au ţinut lane Colacusăzu şi
lane călugărul şi Rădivoe. Pentru că au cumpărat cinstit boiaru domnii meale
Bratu vel comis aceaste doaoă roate de moară ce s-au zis mai sus de la lane
Colacsaz

59
MIHAIL M. ANDREESCU

şi lane al călugărului şi de la Rădivoe, drept 180 de oi. Şi au vândut lane


Colacsăz şi lane al călugărului şi Rădivoe aceste doaoă roate de moară ce s-au
zis mai sus de a lor bunăvoe şi cu ştirea tuturor oroşanilor din oraş<ul> domnii
meale din Argeş şi denaintea domnii meale.
Şi încă au fost atuncea la tocmeala lor mulţi boiari mărturie, însă anume: cin-
stit<ul> boiaru<l> domnii meale jupan Costea vel pitar i jupan Tanasie vel
post<elnic> şi Antoche cămăraş şi din Ştoeneşti Dragomir Dolofan şi din Sâm-
botin Ghioca post<elnic>. Şi încă au fost mulţi boiari din curtea domnii meale şi
nu sunt scrişi aici.
Pentru aceaia, am dat şi domnia mea cinstitului boiar<i>ului domnii meale
jupan Braţul vel comis, ca să fie ale lui aceaste mori ce s-au scris mai sus, de
moştenire şi ohabnice, lui şi feciorilor lui nepoţilor şi strănepoţilor. Şi de nimeni
neclătit peste zisa domnii meale. S-a scris în <luna> iulie 22 <zile, leat>
7124(1616).
Io Radul voievod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 39. Cop.
rom. sec. XVIII. Nu apare înD/R. B. Ţr.Rom., veac. XVII/3.
Posibil să fie o copie falsă.

15. 1620(7128) ianuarie 12,


Târgovişte.

Cu mila lui Dumnezeu, Ion Gavrilă Moghila voevod şi domn a toată Ţara
Rumânească, fecior<ul> marelui şi preabunului, răposatului Ion Simeon Moghila
voevod. Dat-am domniia mea această poruncă a domniei meale sfintei şi dum-
nezeieştii mănăstiri ce să chiamă Argeş, unde iaste hramu<l> Adormirei Prea-
sfintei, Curatei, Preablagoslovitei Stăpânei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi
pururea Fecioarii Marii, ca să-i fie sfintei mănăstiri zece pogoane de vie şi cu
moşie la satu<l> Goleştii. Pentru că aceste numite pogoane de vie <le>-au fost
cumpărat Radul voevod ce s-au numit Şărban de la toţi săteanii din Goleşti, drept
12.700 aspri gata. Iar dupe aceaia Radu<l> voevod Şărban, domniia lui au închi-
nat şi au miluit cu aceste numite pogoane sfânta mănăstire ce s-au zis mai sus, ca
să-i fie sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri întru hrană şi întru întărire, iar domnii lui
şi părintelui domnii lui întru vecinică pomenire. Şi tot au stăpânit sfânta mănăstire
aceste vii cu bună pace, de atunci până acum în zilele domniei mele.
Iar cinstit<ul> şi îndreptătoriul boiariul domniei meale jupan Teodosie biv vel
logofăt, el s-au pus şi au luat vinărici dintr-aceste vii ale sfintei mănăstiri. Şi n-au
fost cu cale să ia. Pentru care însumi am văzut domnia mea şi cartea Radului
voevod fecior<ul> Mihnei voevod, cum că au mărturisit atuncea aceşti 24 de
boiari, cum că au fost luat cinstitu<l> boiar<i>u<l> domnii meale jupan Teodosie
biv vel logofăt ca să jure pa satul Goleştii. Şi fecioru<l> lui Teodosie logofătu<l>,

60
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONUIUA tK «rv^y^.-^,

îndreptătoriul domnii meale jupan Vlad peharnic, cum că n-au dat aceaste vii să
dea vinărici a fi datoare.
Apoi, întru aceaia, domniia mea însum<i> am înoit şi am întărit cu această
carte a domnii meale. Şi am dat domniia mea sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri ca
sâ-i fie aceste zece pogoane de vii ce s-au zis mai sus în pace de vinăriciul dom-
nesc şi boeresc. Pentru aceasta am dat şi domniia mea sfintei şi dumnezeeştii
mănăstiri ce s-au zis mai sus, ca să-i fie aceste vii de moştenire. Şi de nimeni să
nu să clătească, dupe zisa domnii meale.
lată şi mărturii am pus domniia mea pe: jupan lanache vel ban Craiovii i
jupan Ivaşco vel dvornic i jupan Papa vel logofăt i jupan Stoica vel vistier i jupan
Miho vel spătar i jupan Mihalache vel stolnic i jupan Buzinca vel comis i Vlad vel
paharnic i jupan (...)1 vel postelnic. Şi ispravnic, Papa vel logofăt.
Şi am scris eu, Stan logofăt în scaunul Târgoviştii, <luna> ghenarie 12 <zile,
leat>7128(1620).
Ion Gavrilă Moghila voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 203.
Cop. rom. sec. XVIII. Ediţii: D/R. B. Ţr.Rom., veac. XVII/3,
p. 459-460.

16. 1626(7134) aprilie 10,


Bucureşti.

Cu mila lui Dumnezeu, Io Alexandru voevod şi domn a toată Ţara Rumâ-


nească, feciorul marelui şi preabunului, răposatului Io Radul voevod. Dat-am
domniia mea această poruncă a domniei meale sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri
ce să chiiamă Corbii de Piiatră, unde iaste hramul Preasfintei, Curatei şi Prea-
binecuvântatei Stăpânii noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarii
Marii şi părintelui episcopului Antonie care iaste nastavnicul sfintei mănăstiri
Argeş, hramul Adormirei Născătoarei de Dumnezeu şi tuturor călugărilor câţi
vieţuiesc într-acel lăcaş, ca să le fie dat lor Valea Varoşului, de unde iaste şăzu-
tul lui Cârjău până în Bradul Slamnii şi de acolea pe Piscul lui Cernât în sus în
munte. Şi de acolea pe Pârâul Gemătului în sus până în plaiu şi plaiul tot. Şi din
Râul Gemătului spre Pleaşă şi Pleaşa toată, pentru că iaste bătrână şi dreaptă
ocină de moşie.
Iar când au fost pren zilele răposatului Radului voevod, feciorul Radului
voevod, iar călugăriţa Magdalina, ia au avut pâră înaintea Radului voevod cu Mir-
ean şi cu Nan şi cu Radul şi cu Barbul. Deci domniia lui i-au dat lui Mirean şi so-
ţilor lui leage 12 boiari. Şi când au fost la zi, iar Mirean şi cu soţii lui nicicum n-au

1. Loc liber în manuscris.

61
MIHAIL M. ANDREESCU

putut să aducă pré acei 12 boiari, ce au rămas de lege. Ce o deteră aceşti boiari
ce scriu mai sus sfintei mănăstiri şi hotarnic le-a fost Dragomir fratele Muicăi.
Şi iar am mai dat la Bujor partea lui Mănăilă toată, pentru că iaste a sfintei
mănăstiri şi a Magdalinii călugăriţii bătrână şi dreaptă ocină. Iar după aceaia,
iar au avut călugăriţa Magdalina pâră cu Ratea nepotul lui Mănăilă. Deci Ratea
au luat 12 boiari jurători, pentru că acea ocină au fost vândută de Mogoş şi de
Cârjău, n-au fost dată numai ca să să hrănească până va fi Mănăilă viu, iar
după moartea lui Mănăilă iar să fie a lui Cârjău şi a lui Mogoş. Deci Ratea iar au
rămas de leage şi au fost făcut şi o carte nedreaptă şi mincinoasă. Deci
răposatul Radul voevod au spart acea carte şi au dat ocina sfintei mănăstiri şi
Magdalinii călugăriţii, cum au fost dată de acei 12 boiari şi de Dragomir
hotarnicul. Şi am văzut domniia mea cartea Radului voevod, de pâră şi de
rămas pre această moşie ce e zisă mai sus, când au fost trecătoarea anilor
7034(1526), veche şi spartă. Iar domniia mea o am înoit şi o am întărit cu
această carte a domniei meale, cum au fost şi mai nainte vreame. Şi de atuncea
încoace tot o au ţinut sfânta mănăstire ce scrie mai sus, acest hotar cu bună
pace.
Iar după aceaia, când au fost acum în zilele domniei meale, iar părintele
episcopul Antonie, care au fost năstavnicul sfintei mănăstiri Argeşul, el au avut
pâră înaintea domniei meale cu Neagoe ot Corbişori şi cu sătenii de la Nucşoară,
pentru aceste hotăra ce scriu mai sus. Şi au venit de să pârăia de faţă. Şi aşa
pârăia Neagoe şi sătenii Nucşoară! cum nu sânt aceste hotăra ocina
mănăstirei, ce sânt pa ocina lor, ce au înpresurat această ocină cu hotarul fără
dreptate, într-aceaia, domnia mea am căutat şi am judecat pe dreptate şi pe
legea lui Dumnezeu, denpreună cu toţi cinstiţii dregătorii domniei meale. Şi am
văzut domnia mea şi am citit cartea răposatului Radului voevod feciorul Radului
voevod, când a fost trecătoarea anilor 7034(1526), pe aceste ocine şi hotăra ce
scriu mai sus. Şi am înfruntat domnia mea pe Neagoe şi pe sătenii Nucşoară! de
să aducă
0 carte bătrână. Şi această carte o au avut ei de soroc de la părintele episcopul
Antonie, pe Neagoe şi pe sătenii den Nucşoară, în trei şi în patru rânduri, să vie
de faţă la divan. Iar ei nicicum n-au putut veni nici cu o carte a să pârî, fără drep
tate într-atâta vreame, ce au rămas de leage.
Drept aceaia, am dat domniia mea sfintei mănăstiri Corbii de Piiatră ca să
aibă a ţinea aceste ocine pe hotăra bătrâne şi pe semne, să le fie mosïe lor,
slobodă şi stătătoare cum au fost şi mai nainte vreame, cum scrie cartea
răposatului Radului voevod, feciorul Radului voevod. Şi să aibă pace călugării
de către Neagoe şi de către satul Nucşoarăi şi de nimeni neclătit preste zisa
domniei meale.
încă şi mărturii am pus domnia mea pe: jupan Papa vel dvornic i jupan Fiera
vel logofăt i jupan Buzinca vel vistiariu i Miho vel spătar i Vartolomeiu vel
stolnicu
1 jupan Braţul vel comis i Apostol vel paharnic i jupan Costandin vel
postelnic. Şi
ispravnic, Fiera logofătul.

62
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

l ispisah Lepădat logofătul în cetate în Bucureşti, <luna> aprilie 10 <zile,


leat>, 7134(1626).
Io Alexandru voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 276v-
277v. Cop. rom. sec. XVIII. Nu apare în D/R B. Ţr.Rom.,
veac. XVII/4.

17. 1629(7137) martie 25,


Argeş.

Scris-am eu, Dragotă Buzalău şi cu feciorii miei şi cu rudeale meale, acesta


al mieu zapis, cum să să ştie că am dat la sfânta mănăstire un loc din târg, Sa-
ş<i> facă sfânta mănăstire o casă. Şi o am dat de a noastră bunăvoe pentru
pomana.
Şi când o am dat acest loc ce e mai sus-scris, pus-am şi mărturii anume:
Costea judeţul cu 12 pisari şi jupanul Manolea comisul şi Badea logofăt şi jupanul
Anghelet, popa Radul i popa Manea i popa Gheorghe i Tudor din târg i Dumitru
biv judeţul i Tudoran Tudorănescul i Dumitru i Negoiu al Velicăi.
Aceasta am scris şi pentru credinţa pusu-ne-am şi peceţile. Şi când am dat
acest loc fost-au egumen părintele Melentie năstavnicul sfintei mănăstiri.
Scris în <luna> martie 25 <zile, leat> 7137(1629).
Pis<ah> Dumitru logofăt. (Sigiliul oraşului).
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 33. Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: D/R 6. Ţr.Rom., veac. XVII, p. 468.

18. 1632(7140) aprilie 24,


Bucureşti.

Vă imea Otţa i Şina i S<vea>tago d<u>ha edinomuvu neraz dealnomu


proino proclanea emomu i slavimomu vă veci veacomu, amin1.
Adecă eu jupan Muşat vtori vistier, după vrerea şi sfatul milostivului Dum-
nezeu Celuia ce ne-au făcut şi ne-au zidit de unde n-am fost şi ne-au lăsat să
viem pre această lume trecătoare şi înşălătoare cât va fi voia Sfinţii sale. De acia
să ne ducem, când va vrea, iar în pământ de unde ne-am zidit.
Deci şi mie tâmplându-mi-să să-m<i> umplu porunca Sfinţii Sale să mă
petrec din ceasta lume spre ceialaltă, mai vârtos spre Domnul nostru l<isu>s

1. în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, treime una nedespărţită şi slăvită


în vecii vecilor, amin.

63
MIHAIL M. ANDREESCU

H<risto>s, cum s-au petrecut moşii şi strămoşii noştri de la Adam până acum, cei
credincioşi. Şi apropiindu-se ceasul, fiind eu cu limbă vie, chiemat-am arhierei şi
preoţi şi boiari de am socotit pentru petrecerea şi îngroparea trupului mieu, să-l
dau supt umbra şi mila lui Dumnezeu la un loc sfânt, unde să slujaşte şi să laudă
numele Lui cel sfânt, ca să poci avea şi eu folos sufletului mieu şi ertare păcatelor
meale, pentru ruga celor sfinţi părinţi ce vor lăcui acolo.
Deci am ales cinstitul şi sfântul hram al Preacuratei şi Preacinstitei şi
Preablagoslovitei şi Preaslăvitei Sfintei Marii, Maicii şi Născătoarei Domnului
nostru l<isu>s H<risto>s, ce iaste în cinstita şi slăvită lavră şi mănăstirea de
Argeş, ca să mi se îngroape trupul acolo, pentru să-m<i> fie Sfinţiia Ei la înfri-
coşatul judeţ înaintea Fiiu-Său, de ajutoriu şi de mântuire din muncile veacului,
făcându-mă lăcuitoriu întru împărăţia Fiiu-Său.
Deci şi eu, cu limbă vie, cu tot cugetul mieu, cu toată inima mea, cu tot sufle-
tul mieu, lăsat-am dintru agonisita mea ce am agonisit pre pământ la acea mă-
năstire, partea mea din sat din Muşăteşti câtă să va aleage, cu toţi rumânii, cu
mori cu tot şi cu tot venitul, cum scrie zapisul mieu cel de cumpărătoare, ca să
fie mănăstirii Argeşului moşie în vechie. Şi iar, partea mea de în Nucşoară cu
rumânii fostu-o-am dat sfintei mănăstiri încă mai dinainte vreame, cu zapise, cu
cărţi cu tot ca să fie dat de moşie. Am lăsat ispravnic de acest lucru să o dea
<pe> preaiubit-fratele mieu, jupan Papa vel logofăt şi <pe> preaiubit-soţul mieu,
jupâneasa Despina şi <pe> preaiubit-fiiul mieu Vasilie spătar, denaintea a prea-
sfinţitului părintele chir Grigorie mitropolitul Ţării Rumâneşti şi chir Teofil episcop
de Râmnic şi chir Partenie episcop Prespoi şi jupanul Hrizea vel dvornic i jupan
Miho vel spătar i jupan Dumitraşco biv vel vistier i Nedelco vel stolnic i Buzinca
vel comis i Neagul vel peharnic i Dumitru Dudescu vel sluger i Grama vel pitar i
Costandin biv vel post<elnic> i Sima biv vtori log<ofăt> i Ivan stolnic i Neanciul
dvornic i Ivaşco dvornic ot Băieţeşti i Drăghici spătar i Cârstiia dvornic i Ivan spă-
tar i Andreiu post<elnic> i Cânda post<elnic>.
însă rumânii ce sunt mai sus-scrişi, de în ceste sate, să fie la mănăstire de
lucru, pre tocmeala Corbilor, să lucreze numai pre tocmeala lor, mai mult nimic
asupreală să n-aibă.
Şi am pus blestem cum după moartea mea cine să va ispiti, din sângele
mieu şi din ruda mea, au frate au sori au fecior au nepot au văr au unchi au mă-
car judecătoriu, a călca şi a sparge această a mea tocmeală şi pomeană, acela
să fie blestemat de Vlădica l<isu>s H<risto>s şi afurisit de 318 sfinţi părinţi care
sânt la Nicheia. Şi să lăcuiască cu luda şi cu Aria la un loc, să n-aibă unde veni
după mine. Şi pietrile să se sfarme şi lemnele să putrezească, iar trupul aceluia
să nu-l mănânce pământul.
Şi pentru credinţa pus-am şi pecetea.
Şi am scris eu Stoica ucenicul lui Lepădat logofătul u Bucureşti ot aprilie 24
<zile, leat> 7140(1632).
Grigorie al Ungrovlahiei adeverim.

64
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Pavel logofătu, Muşat vist<ier>, eu Vasilie spăt<ar>, Nedelco vel stolnic,


Mihaiu spătar, Despina vistier.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. Î50v-
151 v. Cop. rom. sec. XVIII. Ediţii: D/R. B. Ţr.Rom., veac.
;
XVII, p. 550-552, cu diferenţe.

19. 1632(7141)
decembrie 6, Bucureşti.

Cu mila lui Dumnezeu, Io Mateiu voevod şi domn a toată Ţara Rumânească,


nepot preabunului, bătrânului Basarab voevod. Dat-am domniia mea această
poruncă a domniei meale sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeş, unde să cins-
teşte şi să prăznueşte hramul Preacinstitei Adormiri a Preasfintei, Preablagos-
lovitei, Slăvitei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarii Marii şi cinstitului
părintelui ieromonah chir Meletie igumenul şi celorlalţi preacuvioşi fraţi călugări
ce vieţuiesc acolo, ca să-i fie satul sfintei mănăstiri ce să numeşte Corbii de
Piiatră din sud<stvo> Muscel, în pace şi slobozi de găleţi i de fân i de miere i de
ceară i de alte aşăzământuri i de oaia seacă sau stearpă i de slugerie i de bir de
boi i de cai i de caii de olac i de toată dăjdiile şi slujbele i mâncători, câte vor fi
peste an ale slugilor domniei meale, numai să aibă a da bir drept pe lună po t<a>
l<e>r<i>(...)1, bani (...)1. Şi să aibă a da goştinăritul porcilor i de oi i de stupi
dijmăritu, pentru că însumi am ertat domnia mea acest sat ce s-au zis mai sus,
sfintei mănăstiri ce s-au zis, de toate domneştile zise mai sus dăjdii ce s-au
numit, după cum am văzut domnia mea această luminată şi preaslăvită şi înfru-
museţată, făcută de minune, ce s-au zis mai sus mănăstire(...)1.
Cum iaste această minunată mănăstire Argeş întemeiată şi zidită şi înfru-
museţată desăvârşit de răposatul întru fericire moşul domniei meale şi luminat
domnul Neagoe Basarab voevod şi cu luminata şi fericita jupâneasa lui, moaşa
maicii domniei <mele>, Despina, am luat seama domniia mea ca să nu rămâie
aceste minunate şi toate dumnezeeşti lucruri fără de ajutoriu, ci m-am milosâr-
duit domniia mea asupra numitului sat al sfintei mănăstiri şi l-am lăsat de toate
dăjdiile ce s-au zis'mai sus.
Pentru că acest sat Corbii, mai denainte, era toţi datori până în veci ca nişte
plăiaşi. Apoi, aşijderea, m-am milostivit domniia mea pentru sfânta mănăstire şi
am ertat de toate ceale închipuite scrise mai sus, să fie sfintei mănăstiri întru
întărire şi călugărilor spre hrană, iar domniei meale şi răposatului părintelui dom-
niei meale şi ctitorilor vecinica pomenire.

1. Loc liber în manuscris.

65
MIHAIL M. ANDREESCU

încă şi jurământ am pus domnia mea. După petrecerea domniei meale pre
carele va aleage Domnul Dumnezeu a fi stăpânitoriu Ţării Rumeneşti, de-l va
cinsti şi-l va înoi şi va întări această carte a domniei meale, după aşezământul
ce s-au scris mai sus, bine să fie, iar de nu-l va cinsti şi nu va întări, ci-l va
călca şi va sparge această întemeere ce am făcut, acela să fie proclet şi
anatima de 318 sfinţii cei din Nicheia şi să aibă parte cu luda şi cu Ariia la un
loc.
lată şi mărturiii am pus domniia mea pe: jupan Ivaşco vel dvornic i jupan
Gherghe vel logofăt i jupan Radul vel vistier i Teodosie vel spătar i Stroe vel stol-
nic i Nica vel comis i Barbul vel paharnic i jupan Constandin vel postelnic. Şi
ispravnic însumi am zis domnia mea.
Şi am scris eu Dumitru logofăt în scaunul Bucureştii, <luna> dichemvrie 6
<zile, ieat> 7141(1632).
Io Mateiu voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 277v-278. Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: DRH.B.Ţr.Rom., XXIII, p. 639-641.

20. 1642(7150) iunie


28.

Milostiiu Bojiiu, Io Mateiu Basarab voevod i gospodar. Davat gospodstva-mi


siiu poveleanii gospodstva-mi cis<ti>tămu b<lago>jăstvenii monastir<i> zvoe
mago1 Argeş, hramu<l> Uspenie Bogorodiţe i otţu egumenu Leontie, ca să fie
volnic cu această carte a domniei meale, când ar vrea cineva din megiiaşi să
vânză niscare moşie, au den satul Corbii ai mănăstirei au din Cristieneşti au din
Corbişori, veri din Poinării, măcar dintr-alte sate de pre acolo dinprejur, să nu fie
volnic nimenilea a cumpărarea, nici boiariu, nici roşiu, nici slujitoriu, nici alt om,
fără numai egumenul şi părinţii călugări care vor fi în mănăstire lăcuitori,
pentru că iaste mai volnică mănăstirea a cumpăra moşii înprejurul satului Corbii,
căci că iaste moşie moşteană a mănăstirii Argeş, dată şi adaos de răposatul
strămoşul domniei mele Basarab voevod şi de alţi domni bătrâni de atunce
încoace, cum am văzut domniia mea cărţi bătrâne şi hrisoavele altor domni.
Şi au mărturisit părintele Leontie egumenul şi înaintea domnii meale în divan
şi înaintea tuturor boiarilor mari şi mici, cum cine va vrea să vânză şi cine va vrea
să cumpere să întrebe mănăstirea Argeş, să cumpere călugării. Iar cine va
cumpăra pre ascuns, fără ştirea mănăstirii, bine să ştie că acela om i se va lua

1. Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voevod şi domn. Dat-am domnia mea
această poruncă a domniei mele cinstitei şi binecuvântatei mănăstiri ce să cheamă
Argeş...

66
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

moşiia de la mâna lui şi va fi lipsit şi de bani. l nacoda nest. l is<pravnic> saam


rece gospodstva-mi2.
Scris în luna iunie 28 <zile, leat> 7150(1642).
Io Mateiu voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 278. Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: Catalog, V, p. 330, rezumat.

21. 1643(7151) ianuarie


10.

Sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri ce să chiamă Argeş, hramul Adormirei


Născătoarei de Dumnezeu, care iaste zidit din temelie de răposatul strămoşul
domnii meale, creştinul Basarab voevod, vecinica lui pomenire şi părintelui egu-
menului Leontie şi călugărilor ce vieţuesc într-acest sfânt lăcaş, ca să fie sfintei
mănăstiri Argeş ce s-au zis mai sus satul Corbii de Piiatră din judeţul Muscelului,
tot satul cu tot hotarul şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul, pe bătrâne hotăra şi pa
semne, care sânt scrise în cartea răposatului bătrânului Radul voevod, de la
curgerea anilor 7037(1529).
însă semnele anume: de la popa în jos până în Râul Doamnii supt coastă şi
pe râu în jos pan hotarul Cristieneştilor, până la capul lazurilor şi până supt
Coasta cea Frumoasă, pan Mlaca lui Şărb peste Valea Siliştii mai pa sus de
cireş, pa Valea Hudii preste Scrişi pan Barşoi, în Gruiul cel Rău, în gura Văii
Plopului, pa vale în sus, pan Pleaşa Fetii. Pentru că acest sat Corbii de Piiatră,
ce iaste scris mai sus, el au fost de moştenire al monahii Magdalinii, jupâneasii
Cârjoaii de baştină de la strămoşi, încă mai denainte vreame.
Dar când au fost în zilele bătrânului, răposatului strămoşu domniei meale
Basarab voevod, iar Magdalina monahia au avut o sfântă mănăstire ce s-au
chemat la Meriş. Deci ia s-au sculat de au venit înaintea răposatului strămoşului
domnii meale Basarab voevod, de au dat şi au închinat domniei sale acea sfân-
tă mănăstire Merişul, ce iaste scrisă mai sus. Şi au închinat satul Corbii de
Piiatră, cu tot hotarul şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul, însă după petrecerea ei
ca să zacă oasele ei în sfânta mănăstire a domniei sale lui Basarab voevod, în
Argeş.
Deci peste puţină vreame, Magdalinii monahii i s-au întâmplat moarte. Şi
precum au dorit ia aşa s-au şi îngropat, în tinda bisericii, la Argeş. Şi au adaos
răposatul Basarab voevod acea mănăstire Merişul i Corbii şi satul Corbii şi părţile
Magdalinii monahii la sfânta mănăstire Argeş, ca să fie sfintei mănăstiri de hrană
şi de întărire, iar Magdalinii monahii de pomană în veci, unde iaste îngropat şi

2. Şi altfel să nu fie. Şi ispravnic însăşi zisa domniei mele.

67
MIHAIL M. ANDREESCU

trupul ei, precum am văzut domniia mea cărţile Magdalinii monahii de moştenire
şi cărţile strămoşului domnii meale Basarab voevod de închinăciune la sfânta
mănăstire Argeş şi cartea bătrânului, răposatului Radul voevod, de hotărnicie cu
12 boiari hotărnici, pa hotăra şi pa semne, cum scrie mai sus. Şi de atunci până
în zilele răposatului Radu vodă Mihnea, trecând ani 112, tot au ţinut sfânta
mănăstire Argeş acest mai sus-zis sat Corbii cu bună pace, dinpreună cu mănă-
stirea Merişul.
Iar după aceaia, când au fost în zilele răposatului Radului voevod Mihnea,
la curgerea anilor 7123(1615), atunci s-au sculat cu pâră nişte oameni, anume
Drăgoiu i Mircea i Stănilă, de s-au făcut strănepoţii Magdalinii monahii, zicând
cum că sânt mai volnici şi după rudenia Magdalinii monahii şi mai bine să ţie ei
mănăstirea Merişul şi cu satul Corbii, decât mănăstirea Argeş. Şi s-au pârât de
faţă înaintea răposatului Radu vodă Mihnea, cu egumenul Veniamin de la sfânta
mănăstire Argeş.
întru aceaia răposatul Radul voevod, domniia sa au căutat şi au judecat
după dreptate şi dupe legea dumnezeiască, înpreună cu toţi cinstiţii boiarii dom-
niei sale. Şi au văzut şi domnia, Radu vodă, cartea răposatului strămoşului dom-
niei meale, Basarab vodă, în mâna lui Veniamin egumen, cum că au dat şi au
adaos domnia sa acea mănăstire Merişul şi satul Corbii la sfânta mănăstire
Argeş, unde s-au îngropat şi oasele ei. Şi cartea răposatului Radul vodă cel
Bătrân, de hotărnicie pa semne, după cum scrie mai sus. De care au fost rămas
aceşti mai sus-zişi oameni de lege şi de judecată denaintea răposatului Radu
vodă Mihnea, din divan. Pentru că n-au avut ei nici o treabă, pe cum am văzut
domniia mea şi cartea răposatului Radului vodă Mihnea, de pâră şi de rămas, la
leat 7123(1615). Şi tot au ţinut sfânta mănăstire satul Corbii cu bună pace.
Iar când au fost acum, în zilele domniei mele, iar nişte oameni din Cârstie-
neşti, anume: Şărb i Stan, ei au ridicat pâră, zicând cum că le-au călcat moşia
lor mănăstirea Argeş cu hotaru şi cum că nu iaste moşia mănăstirii pa unde iaste
scrisă cartea bătrânului, răposatului Radul voevod. Şi au venit naintea domniei
mele în divanul cel mare de s-au pârât de faţă cu egumenu Leontie ot sfânta
mănăstire Argeş. Şi au scos acei oameni nişte cărţi ale Mircii vodă acela Răul
carele cărţi nu s-au crezut, nici s-au prins în seamă la nici un domn.
întru aceaia, domnia mea am căutat şi am judecat după dreptate şi după
legea dumnezeească, înpreună cu toţi cinstiţii boiarii domniei mele. Şi am trimis
domnia mea de aici un boiariu de credinţă, anume Standul vtori portar, ca să
meargă acolo la satul Corbii, să caute hotarăle şi să vază semnile satului, care
sânt bătrâne. Sânt după aşazământ cum scrie mai sus în cartea răposatului
bătrânului Radul voevod au nu? Deci boiarul domniei mele, ce s-au zis mai sus,
el au umblat de au aflat cu sufletul lui cum că iaste dreaptă moşie a sfintei
mănăstiri Argeş, pa hotar şi pa semne, cum scrie mai sus.
Pentru aceaia, am dat şi domnia mea sfintei mănăstiri Argeş ca să aibă a
ţinea satul Corbii cu tot venitul, pa hotarăle ceale bătrâne, cum au ţinut şi mai

68
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SGOAbb UIN

înainte vreme, din zilele domnilor celor bătrâni, de demult. Şi au rămas aceşti mai
sus-zişi oameni Şărb i Stan de lege şi de judecată dinaintea domniei mele din
divan, ca mai multă pâră sau gâlceava să nu mai aibă în veci. încă şi de va
scoate ei vreo dinioară niscai cărţi, să nu să crează, ci să rămâe mincinoase şi
în deşărt.
Şi de nimeni neclătit peste zisa domniei mele.
<S-a scris în luna> ghenarie 10 <zile, leat> 7151(1643).
Io Mateiu Basarab voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 279-280. Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: Rezumat în Catalog,, V, p. 387-388.

22. 1643(7151) ianuarie 14,


Târgovişte.

Milostieiu Bojieiu, Io Matei Basarab voevod i gospodar. Davat gospodstva-mi


sie poveleanii gospodstva-mi ci<n>stitomu i blago<jă>stvenii monastiri zvoe
mago Argeş i otţu egumena Leontie i vse inocom1 ca să fie sfintei mănăstiri satul
Corbii de Piatră şi mănăstirea Merişul şi cu toţi rumânii şi cu toţi ţiganii şi toate
bucatele Magdalinii călugăriţii, care s-au chemat Cârjoaie. Şi să aibă pace sfân-
ta mănăstire şi satul Corbii de către Drăgoiu i Stănilă i Mircea şi de către toţi
feciorii lor şi de către toată rudenia lor din Vişina Seacă, mai mult val să nu fie]
Pentru că satul Corbii şi mănăstirea Merişul fost-au dat şi adaos de Magdalins
călugăriţa Cârjoaie, încă mai denainte vreme, la mănăstire la Argeş penta
pomeană, cum am văzut domnia mea cărţi bătrâne de închinăciune de la ace|
răposaţi domni. Şi tot o au ţinut cu pace.
După aceaia, când au fost în zilele răposatului Radului voevod, iar acest
oameni ce scriu mai sus, ei au rădicat pâră că s-au făcut nepoţii Magdalini
călugăriţii şi s-au pârât de faţă cu călugării de la Argeş. Şi au rămas ei de lege]
Şi i-au scos Radul voevod cu rea scârbă de la divan.
După aceaia ei, acum în zilele domniei mele, iar au venit în pâră la divan, să
ia mănăstirea şi satul Corbii de la mănăstire de la Argeş. Iar domnia mea \c i-am
scos cu rea ruşine de la divan, ca pre nişte oameni răi şi paraţi, neavânj nici o
treabă.
Şi am dat domnia mea mănăstirei Argeş ca să ţie satul Corbii tot cu te
rumânii şi mănăstirea Merişul. Şi alt val să nu mai aibă, pentru că au rame

1. Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voevod şi domn. Dat-am domnia me
aceasta poruncă a domniei mele cinstitei şi blagoslovitei mănăstiri ce să cheamă Argeş |
părintelui egumenului Leontie şi tuturor călugărilor...

69
MIHAIL M. ANDREESCU

aceşti Vişineari de lege din divan, l nacoda neast l is<pravnic> saam rece
gospodstva-mi2.
Pisah u Târgovişte, <luna> ghenarie 14 <zile, leat> 7151(1643).
Io Mateiu voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop, Argeş, ms. 168, f. 280. Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: Rezumat, Catalog, V, p. 391.

23. 1643(7151) iunie


27.

Milostieiu Bojieiu, Io Mateiu Basarb voevod i gospodar. Davat gospodstva-mi


siiu poveleani gospodstva-mi bolearenului gospodstva-mi1 Lăudat comis, ca să
fie volnic cu această carte a domniei mele de să meargă înpreună cu 24 de boiari
hotărnici, ce sunt scrişi pre răvaşă domneşti, să hotărască ocinile sfintei mănăs-
tiri Argeşul de la satul Corbii de Piiatră şi de la Nucşoară şi de la Domneşti şi la
munte şi pre unde va mai avea mănăstirea moşii. Să le hotărască, să le în-
pietrească şi să pue pietri şi semne cum va fi mai pre dreptate şi cum va afla ei
cu ale lor suflete. Şi să dreagă hotarăle şi pietrile, să le pue pa unde au fost de
moşie şi mai denainte vreme.
Aşijderea şi dumneavoastră 24 de boiari hotărnici, încă să căutaţi, dacă veţi
vedea această carte a domnii mele şi boiarinul domniei mele Lăudat comis, să
căutaţi să săriţi toţi să mergeţi acolo, să hotărniciţi şi să ascultaţi de boiarinul
domniei mele ce scrie mai sus, întru ce vă va da învăţătură, că aşa iaste învăţă-
tura domniei mele. l nacoda neast. l is<pravnic> saam rece gospodstva-mi2.
Scris în <luna> iunie 27 <zile, leat> 7151(1643).
Io Mateiu voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 278v. Cop.
rom. sec. XVIII. Nu apare în Catalog.

24. 1643(7151) iulie


29.

Teofil, Bojieiu Milostiiu, arhiepiscop-mitropolit vâsoe zemle Uggrovlahiscoe.


Scris-am vlădicia mea la dumneavoastră 24 de boiari care sânteţi luaţi pre
răvaşă domneşti de sfânta mănăstire Argeşul, anume: ot Albeşti Condilă postel-

2. Şi de nimeni neclătit. Şi ispravnic chiar zisa domniei mele.


1. Din mila lui Dumnezeu, Io Matei Basarab voevod şi domn. Dat-am domnia mea
această poruncă a domniei mele boierului domniei mele...
2. Şi de nimeni clintit. Şi ispravnic chiar zisa domniei mele.

70
DOCUMENTE MUNTENE - ANN 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

nic i ot Argeş Anghelet i din Budeasa Arsénié postelnic i ot Aninoasa Pârvul spă-
tar i ot Rătivoeşti Dragomir comis i ot Lereşti Oancea i ot Corbeni Neagoe logofăt
i ot Vlădeni Tudor paharnic i Ştefan postelnic i ot Piteşti Duminecă i Zaharia i
Dumitru popa Sava i Tudor i lane stolnic i ot Găleşăşti Ivan postelnic i ot Câlceşti
Ivan stolnic i ot Argeş Sava i ot Coteşti Vlaicul i ot Condreşti Albul i ot Jugur
Constandin i ot Uliţa Vladul i ot Poenărei Radul logofăt i Badea i Lazăr postelnic,
ca să căutaţi şi să adevăraţi cu sufletele voastre cum va fi cu dreptul, să otărâţi
ocinile sfintei mănăstiri de la satul Corbii de Piatră şi de la Nucşoară şi de la
Domneşti şi la Muntele Sasul, pre unde va mai avea sfânta mănăstire moşii, tot
să le hotărască şi să le înpietrească şi să pue semne.
însă cine va căuta de ocinile sfintei mănăstiri cu toată dreptatea, nimica să
făţărească, nici să asuprească ocinile sfintei mănăstiri măcar o palmă de loc sau
mai puţin, unii ca aceia să fie ertaţi şi blagosloviţi de Vlădica lisus Hristos. Iar carii
vor călca dreptatea lui Dumnezeu şi legea sfântă, să făţărească, să înpresoare
ocinile sfintei mănăstiri ce scrie mai sus, măcar cât de puţin, unii ca aceia să fie
supt anatema şi tricleţi de vlădica lisus Hristos şi de 318 sfinţi părinţi de la
Nicheia. Aşijderea să fie şi de vlădicia mea. Şi să aibă parte la un loc cu luda şi
cu Ariia. Să fie după moarte neertati şi nedazlegati, după cum scrie blestemul.
Pietrile şi fierul şi lemnile şi toate făpturile lui Dumnezeu să s<ă> petreacă şi să
s<ă> topească şi să putrezească, iar acele trupuri care vor întră într-acest
blestem nici să s<ă> mai petreacă, nici să mai putrezească, nici să să mai
topească, ci să stea în veci neertate ca nişte tâmpene. încă să moştenească
bubele lui Ghiezi şi să aibă blestemul lui Datan şi Aviron pre cărei i-au înghiţit
pământul de vii.
Iar mila lui Dumnezeu cu toţi creştinii cei adevăraţi.
<Scris în luna> iulie 29 <zile, leat> 7151(1643).
Vlădica Teofil.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 278v-279.
Cop. rom. sec. XVIII. Ediţii: Catalog, V, p. 462.

25. 1644(7152)
ianuarie 1.

Adecă noi aceşti 24 de boeri hotărnici, carii am fost luaţi pre răvaşăle dom-
nului nostru Io Mateiu Basarab voevod i gospodar, de sfânta mănăstire de la
Argeş şi de părintele Leontie arhimandritu, nastavnicul sfintei mănăstiri ot Argeş
şi de Şărb cu frate-său Stan ot Cristieneşti, anume: ot Albeşti, Condilă
postelnic i ot Argeş, Anghelet i Sava i Lazăr postelnic i ot Budeasa, Arsénié
postelnic i ot Aninoasa, Pârvul spătar i ot Rătivoeşti, Dragomir comis i ot Lereşti,
Oancea postelnic i ot Corbeni, Neagoe logofăt i ot Stoiceani, Stepan
postelnic i ot

71
MIHAIL M. ANDREESCU

Vlădeni, Tudor peharnic i ot Piteşti, Duminecă i Zaharia i Dumitru al popii Savei


i Tudor postelnic i lane stolnic i ot Găleşăşti, Ivan postelnic i ot Câlceşti, Ivan stol-
nic i ot Coteşti, Vlaicul i ot Lăngeşti, Albul i ot Jugur, Constandin i ot Uliţa,
Dragomir Vlădău i ot Brătiani, Radul logofăt i Badea, ca să căutăm şi să hotărâm
ocinile sfintei mănăstiri de la satul Corbii şi de la Nucşoara şi din munţi, pre unde
are sfânta mănăstire ocine şi moşii.
Deci noi, aceşti boiari carii scriem mai sus, înpreună cu boiariul măriei lui
domnul nostru, anume Lăudat comis ot Vladeani, carele au fost trimis de măriia
lui ispravnic la aceste hotăra, mers-am înpreună toţi de am căutat şi am călcat
ocinile de la aceste sate ce scriu mai sus şi de la munte. Şi am citit cărţile ceale
bătrâne ale sfintei mănăstiri, care au avut pre aceste moşii.
Deci am aflat şi am adevărat cum au fost vrut să înpresoare Şărb şi cu frate-
său Stan ot Cristieneşti ocina mănăstirii de la satul Corbii, să mai ia 620 stânjeni
şi să pue pe alte hotăra cu o carte mincinoasă care o au fost făcut ei la Leon vodă
singuri, fără ştirea nimunui. Iar noi am căutat şi am umblat de am călcat hotarăle
pre semnele cele bătrâne ce scriu în cărţile mănăstirii. Şi am aflat cum n-au avut
aceşti oameni treabă să între între moşiile mănăstirei, nici au avut alte cărţi
bătrâne să pue alte hotăra, ci au rămas mincinoşi.
Deci noi am ales şi am hotărât şi am înpietrit, pre unde s-au căzut şi pre
unde au scris semnele cele din cărţile bătrâne ale mănăstirii, însă din jos să să
ştie hotarul: din popa în jos până în Râul Doamnii, pre salcea înfierată. Apoi
despre Cristieneşti, prin pietrile ce am pus noi hotar şi pren sălcii, prin capul
Lazului în jos, pre supt Coasta Frumoasă, pren Mlaca lui Şărb, prin piatra înfiera-
tă, preste Valea Siliştei, pre din sus de cireş, pre Valea Hudei preste secărişte,
pren Lacul Barşii, pren Gruiul Rău, prin gura Văii Plopului pre vale în sus până
în Pleaşa Fetii. De acia pre deal în sus, prin pietrile gemene şi pre muche în sus
pan munte, în Căpăţână.
Iar de rândul munţilor am căutat şi am călcat pre unde au scris cărţile
bătrâne, cu mulţi oameni buni înpreună şi cu megiaşii de prin prejurul locului. Şi
am adevărat cum să aibă a ţinea sfânta mănăstire ot Argeş din Piscul Gemătului
în sus pan plaiu şi pre Apa Gemătului în sus iar pan plaiu. Şi plaiul tot. Şi din Apa
Gemătului spre Pleaşa şi Pleaşa toată.
Iar pentru ocina de la satul Nucşoara, care a fost cumpărată de Şărban
voevod şi de muma dumnealui şi de doamna dumnealui şi dat şi miluit la sfânta
mănăstire, căutat-am şi am strâns toţi sătenii de acolo de i-am întrebat. Şi s-au
aflat 41 dealniţe adevărate ale mănăstirii şi cu rumânii, câţi să află vii pre acele
delniţe, cum scrie şi cartea lui Şărban voevod în sfânta mănăstire, să aibă a
ţinea.
Aşa am aflat noi şi am adevărat cu ale noastre suflete. Şi am hotărât şi am
înpietrit, cum scrie mai sus, semnele. Şi am dat noi să aibă a ţinea sfânta mănăs-
tire aceste moşii, cum scrie mai sus.

72
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Şi pentru credinţa, am făcut noi această scrisoare a noastră la mâna părin-


telui Leontie arhimandritul, carele iaste egumenul în sfânta mănăstire la Argeş,
ca să s<ă> ştie, <luna> ghenarie 1 <zi, leat> 7152(1644).
Lăudat comis, Condilă postelnic, Anghelet, eu Neagoe logofăt, Sava
Dragomir cămăraş, Arsénié postelnic, Pârvul spătar, Dumitru, Duminecă postel-
nic, Zaharia, Badea, Vlaico Burdea, Ivan, Oancea logofătu, Dragomir Ulitu, Tudor
postelnic, Lazăr postelnic, Ivan postelnic, Constandin postelnic, lane, lane stol-
nic, Radul logofăt, Tudor paharnic.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 280v-281.
Cop. rom. sec. XVIII. Ediţii: Catalog, V, p. 501.

26. 1644(7152)
ianuarie 1.

Adecă noi, aceşti 24 boiari hotărnici, carii am fost luaţi pre răvaşul dom-
nu<lui> nostru Io Mateiu Basarab voevod i gospodar, de sfânta mănăstire ot
Argeşu şi părintele Leontie arhimandritul, nastavnicul sfintei mănăstiri şi de Şărb
cu frate-său Stan ot Cârstieneşti, anume: ot Albeşti, Condilă postelnic i ot Argeş,
Anghelet i Sava i Lazăr postelnic i ot Budeasa, Arsénié postelnic i ot Aninoasa,
Pârvul spătar i ot Rătivoeşti, Dragomir cămăraş i ot Lereşti, Oancea postelnic i ot
Corbeni, Neagoe logofătu i ot Stoiceni, Stepan postelnic i ot Vlădeni, Tudor
paharnic i ot Piteşti, Duminecă i Zaharia i Dumitru al popii Savei i Tudor postel-
nic i lane stolnic i ot Găleşăşti, Ivan posteln;c i ot Câlceşti, Ivan stolnic i ot Coteşti,
Vlaicul i ot Lăngeşti, Albul i ot Jugur, Constandin i ot Uliţa, Dragomir Vlădău i ot
Brătiani, Radul logofăt i Badea, ca să căutăm şi să hotărâm ocinile sfintei mănăs-
tiri ot Argeş de la satul Corbii şi de la Nucşoară şi din Muntele Şăsu, unde are
sfânta mănăstire ocine şi moşii.
Deci noi, aceşti 24 boiari carii scriu mai sus, înpreună cu boiarinul mării sale
domnului nostru, carele au fost trimis de măria sa ispravnic la aceste hotăra,
anume Lăudat comis ot Vlădeni. Mers-am înpreună toţi de am căutat şi am căl-
cat ocinile de la aceste sate ce scriu mai sus şi de la munţi. Şi am citit cărţile sfin-
tei mănăstiri, ceale bătrâne care au avut pre aceste moşii.
Deci am aflat şi am adevărat cum au fost vrut să înpresoare Şărb şi frate-
său Stan ot Cârstieneşti ocina mănăstirii de la satul Corbii, să mai ia 620 stânjini
şi să pue alte hotăra, cu o carte mincinoasă care o au fost făcut ei la Leon vodă,
singuri, fără ştirea nimănui. Iar noi am căutat şi am umblat de am călcat hotarăle
pre semnele cele bătrâne ce scriu în cărţile mănăstirii. Şi am aflat cum n-au avut
aceşti oameni treabă să între în moşiile mănăstirei, nici au avut alte cărţi bătrâne
să pue alte hotare, ce au rămas mincinoşi.
Deci noi am ales şi am hotărât şi am înpietrit pa unde s-au căzut şi pre unde
au scris semnele cele din cărţile bătrâne ale mănăstirii, însă din jos să să ştie

73
MIHAIL M. ANDREESCU

hotarul: de la popa în jos până în Râul Doamnii, prin salcea înfierată. Apoi despre
Cristieneşti prin pietrile ce am pus noi hotar şi prin sălcii, prin capul Lazului în jos,
pre supt Coasta Frumoasă, prin Mlaca lui Şărb, prin piatra înfierată, preste Valea
Siliştei, pre din sus de cireş, pre Valea Hudei, preste secărişte, prin Lacul Barşii,
prin Gruiul Rău, prin gura Văii Plopului, pre vale în sus până în Pleaşa Fetii. De
acia pre deal în sus, prin pietrile gemene şi muchia în sus până în Muntele Şăs,
în izvorul(...)1, tot pre calea Făgăraşului până în curmătură la cruce. Şi de acolea
să întoarce în stânga şi merge drept pa Piscul cel Pietros al Refenicului până în
Râul Doamnii, înpotriva Drăghinii, pre unde au scris cărţile bătrâne, cu mulţi
oameni buni şi megiaşi dinprejurul locului. Şi am adevărat cum să aibă a ţinea
sfânta mănăstire ot Argeş din Piscul Gemătului în sus până în munte şi pre Apa
Gemătului în sus iar până în munte. Şi muntele tot. Şi din Apa Gemătului spre
Pleaşa şi Pleaşa toată până în Râul Doamnii, cum scriu şi cărţile mănăstirei.
Iar pentru ocina de la satul Nucşoara, care o au fost cumpărat Radul voevod
Şărban şi muma dumnealui şi doamna dumnealui şi o au dat la sfânta mănăstire
pentru pomeană, căutat-am şi am strâns toţi oamenii de acolea, de i-am întrebat.
Şi s-au aflat 41 delniţe ale mănăstirei adeverite şi cu rumâni, câţi să află vii pe
acele delniţe, cum scrie şi cartea Radului voevod Şărban în sfânta mănăstire, să
aibă a ţinea cu bună pace.
Aşa am aflat şi noi şi am adeverit cu ale noastre suflete. Şi am hotărât şi am
înpietrit, cum scriu mai sus semnele. Şi am dat noi să aibă a ţinea sfânta mănă-
stire aceste moşii ce scriu mai sus, cu bună pace.
Şi pentru credinţa, făcut-am noi această scrisoare a noastră la sfânta mănă-
stire şi la mâna părintelui Leontie arhimandritul, carele iaste egumen în sfânta
mănăstire la Argeş, ca să să ştie.
l pisah az Dragomir cămăraş ot Rătivoeşti, <luna> ghenarie 1 <zi, leat>
7152(1644).
Lăudat comis, eu Neagoe logofăt, eu Stan postelnic, eu Duminică postelnic,
eu Dumitru, eu Albul, eu Radul logofăt, eu Arsénié postelnic Badea paharnic,
Dragomir judeţ ot Argeş, Pârvul spătar, eu Tudor postelnic ot Piteşti, eu Lazăr
postelnic, Dragomir cămăraş ot Rătivoeşti, eu Ivan logofăt, eu Ivan postelnic, eu
Pătraşco logofăt, Anghelita, Sava, Ivan postelnic, Constandin postelnic, lane,
lane stolnic, Radul logofăt, Tudor peharnic.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 281-282.
Cop. rom. sec. XVIII. Apar diferenţe faţă de copia anterioară
a aceluiaşi act. Ediţii: Catalog, V, p. 501.

1. Loc liber în manuscris.

74
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

27. 1644(7152) aprilie 6,


Târgovişte.

f Cu mila lui Dumnezeu, Ion Mateiu Basarab voievod, domn a toată Ţara
Rumânească. Dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei şi
dumnezeeştii mănăstiri ce să cheamă Argeşul, hramul Adormire! Născătoarei
de Dumnezeu şi cinstitului părintelui igumenului Leontie arhimandritul şi tuturor
călugărilor câţi lăcuesc într-acest lăcaş, ca să-i fie satul Flămânzeşti! din
sud<stvo> Argeş sfintei mănăstiri ce s-au zis mai sus, în pace şi slobozi de bir,
de talere i de găleţi de fân i de miere i de dijmăritu stupilor i al ramatorilor i de
oeritul oilor i de vinărici i de oi i de cai i de olac i de slujba domnească i de banii
din judeţ i de podvoade i de mertice i de pocloane i de toate slujbele şi dările câte
vor eşi peste an în ţara domniei mele, bântuială să nu aibă în veci. însă să s<ă>
ştie numele <rumânilor>, anume: Dragomir Goiciul i Vâlcan i Andrea i Badiul
Căul i lachim i Stan i Arvat i Nedelco i Dumitru i lacov i Vladul Standului i
Dragomir i Oprea pârcălabul i Opre sin Dăile i Oprea Sicheriş i Vâlcan i Stan i
Stoica i Vlad i Francul i Braţul i Dragomir i Stan Bârdacea i Vlad i Tudor i Vâlcan
i Dumitru i Sava, cu toţi feciorii lor şi cu toate bucatele lor.
Pentru că m-am milostivit domnia mea şi am ertat satul Flămânzeştii cum s-
au fost ertat şi de alţi bătrâni domni, de răposatul moşul domniei mele Io
Basarab voievod. Aşijderea am ertat şi domnia mea, pentru că această sfântă
mănăstire Argeş au fost făcută şi zidită din temelia ei de răposatul moşul
domniei mele Ion Basarab voievod.
Apoi, când au fost acum în zilele domniei mele, dăruindu-mi Domnul Dum-
nezeu şi cinstitul împărat pe domnia mea cu stăpânirea şi cu schiptrul a stăpâni
Ţara Rumânească, în scaunul moşului domniei mele Ion Basarab voievod,
atuncea au fost leat 7141(1632). Iar domnia mea văzând această sfântă mănăs-
tire, fiind o mănăstire(...)1 altor stăpânitori, iar domnia mea am ertat pe acest sat
Flămânzeştii, cum au fost sfintei mănăstiri Argeşul, de toate slujbele şi dăjdiile
câte s-au numit mai sus, să fie în pace în zilele vieţii domniei mele, numai ca să
fie de posluşania şi de hrana sfintei mănăstiri, cum s-au scris mai sus, să nu ia
nimeni de nici unele, făr<ă> decât să fie pe seama sfintei mănăstiri ce s-au zis
mai sus acel sat Flămânzeştii, cu tot venitul şi cu tot veri ce ar avea, în pace de
către toate slugile domniei mele şi de către toţi oamenii, satul Flămânzeştii, de
atuncea încoace.
Iar când au fost acum, iar satul Prăvăleanii şi satul laşii, ei s-au sculat cu
pâră şi au venit înaintea domnii mele la marele divan de s-ag pârât de faţă satul
Prăvălenii şi satul laşii cu satul Flămânzeştii. Şi aşa pâra satul Prăvăleanii şi
satul laşii cum că au avut ei oameni fugiţi în satul Flămânzeştii(...)1, ca să strice

1. Loc liber în manuscris.

75
MIHAIL M. ANDREESCU

mila şi pomana domnii mele, ca nişte oameni răi şi vicleni. Iar satul Flămânzeştii,
ei aşa arăta înaintea domnii mele, la marele divan, cum că nu iaste nici un om
dintr-altă ţară sau sat adus de când s-au scris hrisovul încoace. Şi au arătat şi
hrisovul domnii mele, cel de milă, de când era curgerea anilor 7141(1632).
Apoi, întru aceia domnia mea am luat seama şi am judecat dupe dreptate şi
dupe legea lui Dumnezeu cu toţi cinstiţii îndreptătorii boiarii domniei mele şi cu
tot divanul. Şi am dat domnia mea acestor oameni ca să fie în pace şi slobozi de
toate câte s-au scris mai sus însă numai câţi oameni sunt zişi mai sus, de către
toate slujbele domniei mele. Câţi vor umbla, veri cu ce slujbă într-acest judeţ, nici
birari, nici găletari i nici fânari i nici mierari i nici dijmari i nici goştinari i nici vină
riceri i nici de poclonul bănişor i nici olacari i nici un om, fără numai să fie
posluşnici sfintei mănăstiri ce s-au numit mai sus. Iar oricarele să va cerca din-
tre dânşii, acel om rea urgie va lua de către domnia mea. Şi de nimeni să nu să
clătească dupe zisa domniei mele.
lată şi blestem am pus domnia mea. Dupe petrecerea domniei mele pre cine
va alege Domnul Dumnezeu a fi stăpânitoriu Ţării Rumâneşti, sau din inima şi
rodul domniei mele sau din neamul nostru sau, după păcatele noastre din alt
neam, să aibă a înoi şi a cinsti şi a întări această carte a domnii mele de milă şi
de ertare. Pre acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l păzească întru
domnia lui, iar în veacul cel viitoriu sufletul lui. Iar carele nu va cinsti şi nu va înoi
şi nu va întări această carte a domniei mele, ci o va călca şi va strica, acela să
fie proclet şi anatema şi afurisit de 318 sfinţi părinţi de la Nicheia şi să aibă parte
cu luda şi cu afurisitul Aria la un loc.
lată şi mărturii am pus domnia mea pe: jupan Barbul vel ban Craiovei i jupan
Dragomir vel dvornic i jupan Radul vel logofăt i jupan Stroe vel vistier i jupan
Preda vel spătar i jupan Socol vel clucer i jupan Dumitraşco vel stolnic i jupan
Radul vel comis i jupan Drăguşin vel paharnic i jupan Constandin vel postelnic.
Şi ispravnic, jupan Radul vel logofăt.
Şi am scris eu, Soare logofătul în scaunul Târgoviştii, <luna> aprilie 6 <zile,
leat> 7152(1644).
t Io Mateiu voievod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 22-23.
Cop. rom. sec. XVIII. Ediţii: Rezumat în Catalog, V, p. 539,
cu data de 7 aprilie.

28. 1646(7154) mai 16,


Târgovişte.

Milostiiu Bojiiu, Ion Mateiu voevod Basarab i gospodar. Davat gospodstva-mi


sie poveleanie gospodstva-mi1 sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeşul şi părin-

1. Din mila lui Dumnezeu, Ion Matei voevod Basarab şi domn. Dat-am domnia mea
această poruncă a domniei mele...

76
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

telui igumenului Leontie arhimandritu, ca să fie sfintei mănăstiri nişte rumâni, po


imea: Drăgan cu fraţii lui Nedelco i Voico, feciorii unchiaşului Papei din sat den
Topana, ei şi feciorii lor, pentru că aceşti oameni ei au fost rumâni de moşie ai
sfintei mănăstiri Argeş încă mai denainte vreme.
Iar când au fost acum în zilele domniei mele, ei s-au fost scris la slujitori, la
ruşală, ca să scape de rumânie. Şi au fost mers la părintele igumenul Leontie de
au dat mănăstirii 2 cai şi 4 bivoli ca să-i lase în pace de rumânie. Iar după aceia
au venit de faţă înaintea domniei mele în divan cu părintele igumenul.
Deci domnia mea aşa am judecat cu tot divanul şi n-am dat domnia mea ca
să răscumpere igumenul rumânii mănăstirii, ci să fie rumâni stătători la mănăstire
cum au fost şi mai nainte vreme. Deci am scos domnia mea pe Drăgan cu fraţii
s<ăi> şi de la slujbă din vistăeria domnii mele. Şi am dat domnia mea din divan
pre Drăgan cu fraţi<i> s<ăi> să fie rumâni la sfânta mănăstire, înpreună cu alţi
rumâni ai mănăstirii, cum au fost şi mai nainte vreme părinţii lor.
Şi au rămas Drăgan de lege dinaintea domniei mele din divan, cum scrie mai
sus. într-alt chip să nu fie, că aşa iaste porunca domniei mele.
S-au scris în Târgovişte, <luna> maiu 16 <zile, leat> 7154(1646)
Ion Mateiu voievod, milostiiu Bojiiu.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 244. Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: Rezumat, Catalog, VI, p. 190.

29. 1648(7156)
martie 1.

Adecă eu Hota, înpreună cu feciorii miei pre anume: Stepan i Tudoran i


Radul i Stanciul, scris-am zapisul nostru ca să fie de mare credinţă la mâna
părintelui egumenului arhimandritului Leontie, năstavnicul sfintei mănăstiri ot
Argeş, cum să să ştie că i-am vândut via noastră care am avut noi şi au fost
lângă vie sfintei mănăstiri carea <o> au fost cumpărat domna Mina a răposatului
Şărban voevod la sat la Goleşti, însă răzoare de vie 5. Şi le-am vândut de a
noastră bunăvoe.
Şi am vândut locuri cu vie la Cornet, locuri două, unde s<unt> cinci scoruşi
şi silişte den sat. Şi o am vândut în bani gata unghi 20. Şi ne-au pus în pomenec
5 oameni <care> fac iar unghi 20.
Şi mărturii: judeţul Oprea, Albul judeţul, Sava judeţul, Dumitru judeţul i
Dumitru Roş, Vladul ot Goleşti, Rad Techescul ot tam i Dumitru popa Crăstea.
Şi pentru credinţa ne-am pus şi degetele.
<S-a scris în luna> martie 1 <zi, leat> 7156(1648).
Hota, Stepan, Tudoran, Radu, Stanciul
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 203v-204.
Cop. rom. sec. XVIII. Ediţii: Rezumat în Catalog, VI, p. 394.

77
MIHAIL M. ANDREESCU

30. 1649(7157) mai


18.

Adecă eu popa Radul ot Nucşoară scris-am zapisul mieu denaintea părin-


telui egumenului, arhimandritu Leontie, cum să s<ă> ştie că am dat eu, popa
Radul, 208 bani Radului tatăl lui Sorea pe un petec de loc. Şi am ţinut acel puţinei
loc pentru acei bani.
Iar când au fost acum, având părintele L<eontie>(...)1 delniţe n-au suferit să
fie acel puţinei loc la mine, ci mi-au dat banii îndărăt, tocma 208.
Şi când mi-au dat egumenul banii fost-au popa Stănislav i popa Radu ot
laşii i Gherghe cupeţ şi iar doi megiaşi ot Danul, poim Şărban i Voico şi soborul
sfintei mănăstiri, toţi fraţii.
Şi am scris eu, Voinea logofătu, <luna> maiu 18 <zile, leat> 7157(1649).
Eu popa Radul.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 298v. Cop.
rom. sec. XVIII. Nu apare în Catalog, VI.

31. 1650(7158) ianuarie 2,


Târgovişte.

Cu mila lui Dumnezeu, Io Mateiu Basarab voevod şi domn a toată Ţara


Rumânească. Dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei şi
dumnezeeştii mănăstiri ce să chiamă Corbii de Piatră, unde iaste hramul Prea-
sfintei şi Preacuratei şi Preablagoslovitei Stăpânii noastre Născătoarei de Dum-
nezeu şi pururea Fecioarii Marii şi părintelui egumenului Leontie care au fost
năstavnic în sfânta mănăstire Argeş, hramul Adormirea Născătoarei de Dum-
nezeu şi tuturor călugărilor ce lăcuesc într-acest lăcaş, ca să fie sfintei mănăstiri
la Valea Varoşului, de unde iaste Stoian Cărjău, pa pârău şi de unde iaste
Stoian Cârjău, pa Bradul Oslatunii, iar de aici pa Piscul Gemătului de Sus, pa
munte. Şi de aici la Pârâul Gemătului la Cornii, pa munte şi muntele tot. Şi
din Râul Cernatul la Pleaşă şi Pleaşa toată. Pentru că iaste bătrână şi dreaptă
moşie de moştenire. Iar după aceia când au fost în zilele răposatului Radului
voevod feciorul Radului voevod Bătrânul, iar monahia Magdalina, ea au avut
pâră înaintea Radului voevod cu Mirean şi cu Nan şi cu Radul şi cu Barbul.
Drept aceia, domnia mea am dat Mireanului şi altora ai lui lege 12 boiari. Iar
când au fost la zi iar Mirean şi cu ai lui, ei n-au putut aduce 12 boiari, ce au rămas
de lege. Şi au dat acei boiari ce s-au zis mai sus sfintei mănăstiri să-i fie de
moştenire. Şi hotarnic au fost Dragomir braţ Şuicăi.

1. Loc liber în manuscris.

78
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Şi iar să-i fie la Bojoară partea lui Mănăilă toată, a fi iarăşi sfintei mănăstiri
şi Magdalinii monahii bătrână şi dreaptă moşie.
Iar dupe aceia, iarăşi au avut Magdalina monahia pâră cu Ratea, nepotul lui
Mănăilă. Şi aşa au luat Ratea 12 boiari să jure cum că acea moşie a lui au fost
vândută de Mogoş i de Cârjău, iar nu au fost dată numai să s<ă> hrănească
până va fi Mănăilă în viaţă şi după moartea lui Mănăilă să fie iarăşi a lui Cârjău
şi a lui Mogoş. Iar Ratea au rămas de lege. Şi au făcut o carte făr<ă> de ispravă
şi mincinoasă. Apoi răposatul Radul voevod au spart cartea şi au dat moşia sfin-
tei mănăstiri şi Magdalinii monahii, precum au fost dat şi de acei 12 boiari şi de
Dragomir hotarnic, cum am văzut domnia mea şi cartea Radului voevod de
parale şi de rămas <a> aceştii moşii ce s-au zis mai sus, de când au fost curge-
rea anilor 7034(1526), vechi şi stricate. Ci au înoit Alexandru vodă feciorul
Radului vodă Mihnea. Aşijderea şi domnia mea iarăşi, însum<i> am înoit şi am
întărit cu această carte a domniei mele, cum au fost şi mai denainte vreme. Şi de
atunci tot au stăpânit sfânta mănăstire ce s-au zis mai sus aceste hotare cu bună
pace.
Iar după aceia, când au fost în zilele lui Alexandru vodă feciorul Radului
voevod, iar părintele episcopul Antonie, când au fost nastavnic în sfânta mănăs-
tire Argeş, el au avut pâră înaintea lui Alexandru voevod cu Neagoe din Corbişori
şi cu satul Nucşoara pentru aceste hotare ce s-au zis mai sus. Şi de faţă să pâra.
Şi aşa pâra Neagoe şi satul Nucşoara cum că nu sânt aceste hotăra pe moşia
mănăstirei şi sânt asupriţi cu aceste hotăra făr<ă> de dreptate, întru aceia
Alexandru vodă, domnia lui au luat seama şi au judecat dupe dreptate şi dupe
lege cu toţi cinstiţii îndreptătorii domniei lui. Şi au cetit domnia lui cartea răposa-
tului, bătrânului Radului voevod feciorul Radului voevod, când au fost leatul
7034(1526), pentru aceste numite hotăra. Şi încă au nevoit Alexandru vodă pe
Neagoe şi pe satul Nucşoara ca să aducă cărţi bătrâne, oricine le va avea. Şi
încă au fost sorocit părintele episcopul Antonie pe Neagoe şi pe satul Nucşoara
la trei-patru rânduri să vie în faţă în divan, iar ei nicicum nu au putut veni nici cu
o carte, ci au fost pârât făr<ă> de dreptate, dintru atâta vreme trecută. Apoi au
fost rămas de lege şi de judecată. Şi am văzut domnia mea şi cartea lui
Alexandru voevod feciorul Radului voevod de pâră şi de rămas la sfânta mănăs-
tire, la curgerea anilor 7134(1626).
Pentru aceasta am dat şi domnia mea sfintei mănăstiri din Corbii de Piatră
ca să stăpânească această moşie după hotarăle şi semnele cele vechi, cum au
fost mai denainte vreme şi cum era scrişi în cartea Radului voevod feciorul
Radului voevod, să-i fie întru moştenire şi ohabnică întru întărire. Şi să aibă
călugării pace de către Neagoe şi de către satul Nucşoara. Şi de nimeni să nu să
clătească, dupe zisa domniei mele.
lată şi mărturii am pus domnia mea pe: jupan Dragomir vel ban Craiovei i
jupan Dudescu vel dvornic i jupan Radul vel logofăt i jupan Stroe Fiera vel visti-
er i jupan Preda vel spătar i jupan Socol vel clucer i jupan Dumitraşco Filipescu

79
MIHAIL M. ANDREESCU

vel stolnic i jupan Radul Mihalcea vel comis i jupan Marco Danovici vel
paharnic i jupan Costandin vel postelnic, l ispravnic, Radul vel logofăt.
Şi am scris eu, Dumitru logofăt, în scaunul Târgoviştii, <luna> genarie 2
<zile, leat> 7158(1650).
Io Mateiu Basarab voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 282-283.
Cop. rom. sec. XVIII. Nu apare în Catalog, VII.

32. 1650(7158) iunie


15.

Moşia Domneştii sud<stvo> Muscel (copie).


Semnele hotarului Stăneştilor: despre Domneşti la Fântânele. De aci pre
faţă pre la ulm. De acia pre muche pre la Răsturniş. De acia pre la Poiana
Ţugurii. De acia pre cale prin Poiana Dealului, pre la Prihodeşti pre lângă Lacul
Mieru, pre obârşia Văii Lupului ce iaste la Teiu spre Corbuşori. De acia iar pre
muche prin dămb şi din dămb în jos la Corbuşori, pre lângă grădina Vlaicului. De
acia trece râul la Bolduri. De acia pre muchea Văii Dracului. De acia iase în
Toaca. De acia la Capul Boeriului despre Poenărei. De acia pre obârşia Văii
Teiuşului. De acia pre matca Văii lui Năpaste. De acia pre Valea Rea în jos. De
acia pre Groşi în sus, pre lângă Cărbune, alăturea cu hotarul Muşăteştilor ce
iase în făget. De acia pre Valea Romanaţilorîn jos, pre muche despre Domneşti.
De acia pre Coasta Lazurilor, pre despre Domneştii în jos. De acia»pre matca Văii
Lupului până în râu. De aciia trece râul, iar la Fântânele.
Au mai fost şi nişte munţi într-această ocolniţă din care s-au scos aceasta.
Şi aceia nu i-am scris aici.
<Scris în luna> iunie 15 <zile, leat> 7158(1650).
Gheorghie vel ban.
Aceste semne ce scrie mai sus s-au luat după ocolniţă mănăstirii
Câmpulungului.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 263. Cop.
rom. sec. XVIII. Nu apare în Catalog, VII.

33. 1653(7161) mai 13,


Argeş.

Adecă eu Dumitra, fămeia lu<i> Tanasie, înpreună cu fii-meu Albul. Scris-am


şi mărturisim cu acesta al nostru zapis, să fie de mare credinţă la mâna părintelui
egumenului Nicolae, năstavnicul sfintei mănăstiri de la Argeş, hramul Uspenii
Bogorodiţe, şi a tot soborul sfintei mănăstiri, cum să s<ă> ştie că i-am vândut o

80
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

vie ce am avut în dealul Goleştilor, cu tot locul deînprejurul vii şi delniţe de în


selişte, cât să va alege, în preţ unghi 32. Şi o am vândut de a mea bunăvoe,
făr<ă> de nici o silă şi cu ştirea tuturor megiaşilor şi de sus şi de jos, ca să fie
sfintei mănăstiri moşie ohabnică în veci.
Şi la această tocmeală fost-au mulţi boiari şi megiaşi mărturii anume: popa
Dragomir ot Argeş, Dumitru Roş ot tam, popa Mihnea ot tam, Dumitru Tudo-
rănescu ot tam, Oprea fiu-său ot Goleşti, Albul Ghioroiul, Nedelco ot tam, Oprea
feciorul Morii, Pavel ot tam, Duca ot Argeş.
Şi pentru credinţă pusu-ne-am şi peceţile mai jos, în loc de credinţă.
Şi am scris eu, Dumitru logofăt ot Argeş, <luna> maiu 13 <zile, leat>
7161(1653).
Eu Dumitra, eu Dumitru Tudor, eu popa Ilie ot Arghiş, eu Oprea Tudor, eu
popa Mihnea.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 204. Cop.
rom. sec. XVIII. Ediţii: Rezumat în Catalog, VII, p. 331.

34.
*"' 1654(7162) ianuarie 6, Târgovişte.

f Cu mila lui Dumnezeu, Ion Mateiu Basarab voievod şi domn a toată Ţara
Rumânească. Dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele sfintei şi
dumnezeeştii mănăstiri Argeşu, unde iaste hramu Preacinstitei Adormiri a Prea-
sfintei Stăpânei noastre şi de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarii Măriei,
şi părintelui igumenului Nicolae şi tuturor călugărilor câţi lăcuesc într-acest lăcaş,
ca să-i fie sfintei mănăstiri moşie, însă Flămânzeştii toţi şi cu toate hotarele. Şi
semnele moşiei încă să s<ă> ştie dintâi. Din Podul lui Stănislav până la Piatră şi
din Piatră până la Bisearica lui Stănislav şi de la bisearică până la piatra din stân-
ga şi de la Piatra până la piatră din Măgură şi din Măgură până la Cernaţi, unde
să hotărăşte cu satul Cosmeşti. Şi de aici pre pisc până la Crucea lui Băsărab
voievod cel Bătrân şi din cruce până la Valea Albului. Şi de aci pa usdolena până
la Usdolena laşilor (adcă pa Valea laşilor să zice usdolena). Şi din Valea laşilor
peste câmp până în Calea Albeştilor. Şi de aci tot cărarea până în hotarul
Albeştilor. Şi iar să s<ă> ştie: din Podul lui Stănislav peste râu la silişte şi din
silişte până la Dealul Cornetului. Şi de acia până la frasin şi din frasin aşijderea
pe Stricatul şi din Stricatul până la Corbul. Şi din Corbul aşijderea pe dealul
Topologului, unde să hotărăşte cu Tigveanii.
Pentru că această moşie ce s-au zis mai sus, din Flămânzeşti, au fost bă-
trână şi dreaptă moşie şi de moştenire sfintei mănăstiri Argeşu încă mai denainte
vreme. Iar după aceia, când au fost în zilele răposatului Patru voievod, atuncea,
întru acea vreme, au avut călugării de la sfânta mănăstire pâră înaintea domniei
lui cu toţi oroşanii din oraşul domnii mele din Argeş. Şi aşa pâra atunci oroşanii

81
MIHAIL M. ANDREESCU

înaintea lui Patru voevod, cum că i-au năpăstuit călugării, cum că au avut şi ei
moşie amestecată cu călugării.
Drept aceia Patru voevod, domnia lui au luat seama şi au judecat după drep-
tate şi după lege cu toţi cinstiţii îndreptătorii boiarii domniei lui. Şi au dat Patru
voevod călugărilor 24 boiari hotărnici şi au fost ispravnic jupan Milco pârcălabul,
să ia seama şi să umble să aleagă cu sufletele lor pa unde au fost hotarăle şi
semnele cele vechi, cum sunt scrise. Şi au umblat acei 24 boiari cu Milco pâr-
călabu şi aşa au aflat cu sufletele lor cum iaste bătrână şi dreptă moşie şi de
baştină a sfintei mănăstiri ce s-au zis mai sus după cum s-au numit mai sus
hotarăle şi semnele. Iar oroşanii din oraş din Argeş, ei niciun amestec n-au avut
la moşia ce s-au numit mai sus, din Flămânzeşti, şi au rămas atuncea oroşanii
de lege şi de judecată dinaintea lui Patru voevod. Şi cum au fost rămas mai
denainte vreme şi dinaintea răposatului Radului voevod ce au périt la Râmnic şi
dinaintea răposatului Pătraşco voevod, cum însumi am văzut şi am cetit domnia
mea la divan cartea lui Patru voevod de pâră şi de rămas pentru această moşie
ce s-au zis mai sus, vechi şi stricată.
Drept aceia am dat şi domnia mea, încă am înoit şi am întărit acea carte
bătrână cu această carte a domniei mele, ca să fie sfintei mănăstiri moşie de
moştenire şi ohabnică în veci. Şi de nimeni să nu să clătească, după zisa dom-
niei mele.
lată şi mărturii am pus domnia mea pe: jupan Spahiul vel ban Craiovei jupan
Preda vel dvornic jupan Radul vel logofăt jupan Bunea vel vistier jupan Diicul vel
spătar jupan Gheorma vel clucer jupan Pană vel stolnic jupan Radul vel comis
jupan Radul vel paharnic jupan Constandin postelnic. Şi ispravnic, Radul vel
logofăt.
Şi am scris eu Dima logofăt în scaunul ce să chiamă Târgoviştea, <luna>
ghenarie 6 <zile, leat> 7162(1654).
f Ion Matei voievod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 23. Cop.
rom. sec. XVIII.

35. 1654(7162) iulie 2,


Bucureşti.

Milostieiu Bojieiu, Io Constandin Şărban voievod i gospodar văsoe zembli


Uggrovlahiscoe. Davat gospodstva-mi siiu poveleanii gospodstva-mi ci<n>stito-
mu bojestvenii monastir zvoe mago Argeş, hramul Uspeniei Bogorodiţe i otţî egu-
mena Nicolae i vseam i nocom alţii jăvuştii vă obiteali to1, ca să fie sfintei mănă-

1. Din mila lui Dumnezeu, Io Constandin Şerban voievod şi domn a toată Ţara
Ungrovlahiei. Dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitei şi dum-

82
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

ştiri tot satul Corbii de Piatră cu tot hotarul şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul şi cu
toţi ţiganii şi cu metohul Merişul, însă pre hotar şi pre semne ce au hotărât 24
boiari hotărnici în zilele răposatului Mateiu voevod şi om domnesc hotarnic
Lăudat comis. Pentru că acest sat Corbii de Piatră şi cu metohul Merişul fost-au
de moşie al Magdalinii călugăriţii jupâneasa lui Cârjoi, de moşie de strămoşie.
Iar când au fost tocma în zilele răposatului bătrânului Basarab voevod, iar
Magdalina călugăriţa s-au sculat de au mers la Basarab voevod de au închinat
metohul ei Merişul şi satul Corbii lu<i> Basarab voevod, însă dacă era pristăvirea
ei să-i zacă oasele în mănăstire în Argeş. Deci preste puţină vreme Magdalinii
călugăriţii i s-au întâmplat moarte, ce unde au fost jăluit acolo i s-au întâmplat de
o au îngropat, în tinda bisearicii. Şi au întărit Basarab voevod mănăstirea Argeşul
cu satul Corbii şi cu metohul Merişul şi cu rumânii şi ţiganii şi cu toate bucatele
Magdalinii călugăriţii, ca să-i fie pomană ei unde-i zac oasele. Şi tot au ţinut
călugării de la Argeş cu bună pace până în zilele răposatului Radul vodă Mihnea,
trecuţi ani 112 de când s-au fost închinat Corbii şi acest metoh Merişul de
Magdalina călugăriţa.
Iar când au fost la răposatul Radul voevod sculatu-s-au nişte oameni,
anume Drăgoiu, Stănilă, Mircea de s-au făcut strănepoţii Magdalinii călugăriţii. Şi
au ridicat pâră cu egumenul Veniamin, zicând că sânt mai volnici ei a ţinea aces-
te moşii decât mănăstirea Argeş, într-aceaia răposatul Radul vodă, domnia lui au
căutat şi au judecat pre drept şi pre lege înpreună cu tot divanul şi cu răposatul
mitropolitul vlădica Luca. Şi au văzut domnia lui şi cartea de închinăciune a
răposatului Basarab vodă la sfânta mănăstire ot Argeş. Deci au rămas aceşti
oameni de lege, cum am văzut domnia mea şi cartea de rămas a Radului vodă
la mâna lui Nicolae egumenul, când au fost văleatul 7123(1615). Şi tot au ţinut
mănăstirea Argeş cu bună pace satul Corbii şi cu metohul şi tot.
Iar când au fost în zilele răposatului Mateiu vodă, iar nişte oameni din
Cârstieneşti, anume Şărb şi Stan, ei au ridicat pâră tot pentru aceste moşii cu
egumenul Leontie, zicând că le-au călcat mănăstirea Argeş moşiile cu hotarăle
şi cum nu scrie cartea bătrânului Radu vodă pre unde le-au fost hotarul. Şi s-au
pârât de faţă la divan, într-aceia şi răposatul Matei vodă, domnia lui încă au cău-
tat şi au judecat pre drept şi pre lege cu răposatul părintele Teofil mitropolitul şi
cu toţi dregătorii domnii lui. Şi au văzut şi au adevărat că umblă aceşti oameni
făr<ă> de nici o treabă. Ci au rămas de lege, cum am văzut domnia mea şi cartea
răposatului Matei vodă de rămas, văleat 7151(1643). Şi tot au ţinut călugării
argeşani cu pace.
Iar când au fost şi acum în zilele domniei mele Şărb şi Stan i popa Danciul
cu frate-său Radul şi cu ceata lor din Vişina Seacă, ei au ridicat pâră de faţă la
divan cu egumenul Nicolae de la Argeş, tot pentru Corbi şi pentru Meriş, zicând

nezeeştii mănăstiri ce să cheamă Argeş, hramul Adormirii Fecioarei şi părintelui egumen


Nicolae şi tuturor călugărilor care trăiesc acolo...

83
MIHAIL M. ANDREESCU

ei că n-are mănăstirea treabă a le ţinea. Intr-aceia, domnia mea am căutat şi am


judecat pre drept şi pre lege dumnezeiească, înpreună cu toţi cinstiţii dregătorii
domniei mele, văzând la mănăstire la Argeş atâtea cărţi bătrâne şi cărţi de pâră
şi de rămas <de> la toţi domnii. Iar ei numai ce trăgea pâra cu gura, fără de cărţi
fără de nimic.
Deci am adevărat şi domnia mea şi am cunoscut că umblă ei tot cu minciuni.
Ce au rămas de lege şi dinaintea domnii mele din divan, cum mai mult treabă să
n-aibă de acum înainte cu mănăstirea şi cu aceste moşii, nici ei nici feciorii lor în
veac.
Sej isvedătel postavit gospodstva-mi2: jupan Gheorma vel ban, jupan Preda
dvornic, Stroe logofăt, Bunea vistier, Hrizea portar, Gheorghe clucer, Chirca stol-
nic, Radu comis, Pană peharnic, Istrate postelnic, l ispravnic Stroe vel logofăt.
Pisah Dumitru logofăt Boldiciu u Bucureşti, <luna> iulie 2 zile <leat>
7162(1654).
Io Constantin voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 283. Cop.
rom. sec. XVIII.

36. 1654(7162) iulie 31,


Bucureşti.

Milostiiu Bojiiu, Ion Constandin Şărban voevod i gospodar. Davat gospodst-


va-mi siiu poveleanie gospodstva-mi1 sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeşul,
unde iaste hramul Uspeniei Bogorodiţă, şi părintelui egumenului Nicolae şi tutu-
ror părinţilor cari vor fi lăcuitori la sfânta mănăstire, ca să fie sfintei mănăstiri o
vie care iaste în dealul Goleştilor, ce o au fost cumpărat egumenu Leontie de la
muerea lui Tanasie, anume Dumitra şi de la fiu-său Albul, carii sânt din oraş din
Argeş, drept bani gata unghi 32 şi cu zapis de la mâna lor, de vânzare şi cu multe
mărturii. Pentru că după ce o au fost cumpărat această vie părintele Leontie, tot
o au ţinut părinţii de la sfânta mănăstire cu bună pace, din zilele răposatului
Mateiu voevod, pre vremea ce au fost cursul anilor 7158(1650), până acuma în
zilele domniei mele.
Iar când au fost acum sculatu-s-au Dumitra, fămeia lui Tanasie şi cu fiu-său
Albul cu pâră. Şi au venit de faţă cu părintele igumenul Nicolae de s-au pârât
înaintea domniei mele. Şi aşa pârâia această fămeie, care scrie mai sus, cum că
au fost cumpărat cu sila şi au fost lepădat banii făr<ă> de voia ei părintele

2. Deci şi mărturii am pus domnia mea.


1. Din mila lui Dumnezeu, Io Constandin Şerban voievod şi domn. Am dat domnia
mea această poruncă a domniei mele.

84
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Leontie, vrând ca să întoarcă banii îndărăt la sfânta mănăstire. Intr-aceia, dom-


nia mea am căutat şi am judecat pre dreptate şi pre legea dumnezeiască, din-
preună cu toţi cinstiţii dregătorii domniei mele şi dinpreună cu părintele vlădica
chiar Ignatie arhimitropolitul. Şi foarte bine am adeverit domnia mea, înpreună cu
tot divanul, cum că au fost vândut această fămee via care scrie mai sus de a ei
bunăvoie, făr<ă> de nici o silă, precum scrie şi zapisul, de s-au plătit cu acei bani
de datoriile bărbatului ei, precum au mărturisit singur şi părintele proigumenul
Leontie în divan şi mulţi boiari cari au ştiut de rândul acei vii. Şi au rămas această
fămee Dumitra şi cu fiu-său Albul de lege şi de judecată din divan şi dinaintea
domnii mele, că au fost umblat ca nişte oameni făr<ă> de ispravă.
Drept aceia, domnia mea am dat ca să aibă a ţinerea sfânta mănăstire
această vie cu bună pace, precum o au fost şi cumpărat. Şi să-i fie moşie stătă-
toare şi ohabnică în veci. l ne ot kogojdu nepocleabit po orizmo gospodstva-mi.
l nacoda neasti po reci gospodstva-mi. l ispravnic saam rece gospodstva-mi2.
Pis<ah> u Bucureşti, <luna> iulie 31 <zile, leat> 7162(1654).
Ion Constandin voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 204. Cop.
rom. sec. XVIII.

37. 1654(7162) iulie


31.

Milostieiu Bojiiu, Io Constandin Şărban voevod i gospodar. Davat gospodst-


va-mi siiu poveleanie gospodstva-mi1 sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeşului,
unde iaste hramul Uspenia Bogorodiţă, şi părintelui igumenului Nicolae şi tuturor
călugărilor cari vor fi lăcuitori într-acea sfântă mănăstire, ca să fie volnică sfânta
mănăstire cu această carte a domnii mele să aibă a-ş<i> luarea dijma şi tot
venitul ce va fi de preste tot hotarul satului Nucşoara, pre cât se va alege partea
sfintei mănăstiri şi den tot hotarul Corbilor de Piatră din toate veniturile ce vor fi
pre aceste moşii a zecea, şi din grâu şi din fân şi din pădurea cu brazi şi de pe
râu şi cu tot venitul plaiului acestor hotăra tot a zecea. Şi din zece peşti unul, din
carele să va vâna pe apa acestor hotăra, precum iaste legea şi obiceiul.
Pentru că aceste moşii care le scriu mai sus fostu-le-au cumpărat răposatul
părintele domniei mele Şărban voevod şi muma domnii lui doamna Măria şi
le-au fost dat la sfânta mănăstire Argeşul pentru pomeană, ca să fie sfintei
mănăstiri de întărire şi călugărilor de hrană şi domnii<lor> lor în veci pomenire.

2. Şi de nimeni neclintit peste scrisa domniei mele. Şi nimeni să nu treacă peste zisa
mea. Şi ispravnic chiar zisa domniei mele.
1. Din mila lui Dumnezeu, Io Constandin Şerban voievod şi domn. A dat domnia mea
această poruncă a domniei mele...

85
MIHAIL M. ANDREESCU

ïntr-aceia şi domnia mea văzând cartea răposatului părintelui domnii mele


lui Şărban voevod, de cumpărătoare şi de închinăciune la sfânta mănăstire, mai
înoit-am şi am întărit şi cu această carte a domnii mele, ca să aibă a-ş<i> ţinea
sfânta mănăstire aceste moşii cu bună pace şi cu tot venitul, dijma şi zeciuiala
brazilor ce va fi pre dânsele, din toate a zecea precum scrie şi mai sus.
Aşijderea şi voao satul Albeştilor şi voao Câmpulungeanilor cari sunteţi do-
gari şi supăraţi de tăiaţi doage de pre plaiul acestor moşii care le scriu mai sus,
încă să căutaţi să aveţi a vă darea zeciuiala lemnelor, din zece una. Iar de nu vă
va plăcea voi veţi lăsa din plaiurile sfintei mănăstiri dacă nu veţi da datul. Iar fără
ştirea părintelui igumenului nimica treabă să nu aveţi pre moşiile sfintei mănăstiri
că aşa iaste învăţătura domnii mele. l is<pravnic> saam receh gospodstva-mi2.
<Scris în luna> iulie 31 <zile, leat> 7162(1654).
Io Consandin voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 299. Cop.
rom. sec. XVIII.

38. 1655(7163)
februarie 4.

Adecă eu Neagul, înpreună cu fraţii miei ot Vişina Seacă. Scriem acesta al


nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mâna părintelui igumenului Nicolae de
la sfânta mănăstire de la Argeş şi a tot soborul sfintei mănăstiri, cum să să ştie
că am avut multă gâlceava şi pâră naintea mării sale domnu nostru Io
Constandin Şărban voevod pentru satul Corbii de Piatră, zicând noi că acel sat
cu tot hotarul au fost al strămoaşii noastre Cârjoe. Şi n-am crezut că au fost închi-
nat acel sat sfintei mănăstiri, ci iaste al nostru. Şi ne-am pârât în doao rânduri
naintea mării sale.
Iar când au fost al treilea rând măria-sa ne-au făcut carte domnească, ne-au
dat portar al doilea, Simeon portar, de am mers la sfânta mănăstire la Argeş. Şi
au scos părintele egumenul toate hrisoavele cele bătrâne de le-au citit naintea
noastră. Şi am văzut şi hotarele toate pe rând, scrise şi date de pomeană sfintei
mănăstiri.
Deci şi noi încă, dacă am văzut cărţi bătrâne pre acel sat Corbii daţi de
pomeană moaşii noastre, deci acum ne-am împăcat şi am lăsat toate. Să fie
satul sfintei mănăstiri moşii în veac, cum au fost şi până acum, să fie tot de
pomeană moaşii noastre şi noao.

2. Şi ispravnic, chiar zisa domniei mele.

86
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Şi la această tocmeală au fost mulţi boiari mărturii: Simeon vtori portar, Ivan
iuzbaşa Vucmir, popa Ilie ot Argeş, Ivan postelnic ot tam, Hrizea peharnic ot
Pitrişani şi tot satul Corbii de Piatră.
Şi am scris eu Ion iuzbaşa ot Corbişori.
Aceasta am scris. Pentru credinţă pus-am şi iscăliturile.
Pisah fevruarie 4 <zile, leat> 7163(1655).
Eu Neagul.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 284. Cop.
rom. sec. XVIII.

39. 1655(7163)
mai 7.

Adecă eu popa Danciul şi eu Neagul şi Cârstea din Vişina Seacă. Scris-am


acesta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la sfânta mănăstire ot Argeş şi
la mâna egumenului Nicolae şi a tot soborul al sfintei mănăstiri, cum să s<ă> ştie
ce au închinat strămoaşa noastră Magdalina călugăriţa Carjoae la sfânta mănăs-
tire la Argeş pentru pomeana ei să fie închinat şi de noi.
Iar carele, să va scula, din noi sau din feciorii noştri a spargerea această
pomeana care au făcut strămoaşa noastră Carjoae să fie proclet şi anatema şi
blestemat de Vlădica Hristos.
Şi la această tocmeală fost-au mulţi oameni buni mărturie, anume: Standul
ceauşul, Muşat vătaf, ieromonah Dionisie clisierul, ieromonah loanichie, monah
Vasilie.
Şi pentru credinţă pusu-ne-am şi peceţile şi iscăliturile.
Pisah luna maiu 7 <zile, leat> 7163(1655).
Eu Neagul, eu popa Danciul, eu Cârstea, eu Standul ceauşu.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 284. Cop.
rom. sec. XVIII.

40. 1662(7170) aprilie 7,


Bucureşti.

Adecă eu Mareş vel vistiariu scriu şi mărturisesc cu acest zapis al mieu ca


să fie de bună credinţă la mâna părintelui egumenului Teodosie de la sfânta
mănăstire Argeşul, unde iaste hramul Uspeniei Prea<cin>sti<tei>
B<ogo>r<odi>ţe şi a tot soborul sfintei mănăstiri ca să să ştie că având noi o
roată de moară acolo în oraş în Argeş, aproape de mănăstire, cari moară fostu-
o-am cumpărat pre bani gata de la Neacşul din Piteşti şi cu zapis de cumpără-
toare. Deci fiindu-ne şi noao această moară preste mână, fâcut-am tocmeală cu

87
MIHAIL M. ANDREESCU

părintele Teodosie egumenul şi cu voia a tot soborul sfintei mănăstiri de am făcut


schimb, de am dat sfintei mănăstiri această roată de moară iar mie mi-au dat o
moşie ce să cheamă Drăgoteasca, însă stânjeni 300, cari iaste între Cosa şi între
Brezoe şi cu 2 roate de moară în apa Dâmboviţii, cari sunt în moşia Miţicoşilor,
însă cu locul cât stă casa morilor şi din sus şi din jos, făr<ă> de moşie.
Pentru că această moşie fostu-o-au cumpărat răposatul Mateiu vodă sfintei
mănăstiri de la Stoica iuzbaşa şi de la fraţii lui Sima comis şi Ivan din Budăneşti,
iar morile cumpăratu-le-a de la Anghel din Bucureşti.
Deci fiind călugărilor preste mână şi departe făcut-au schimb cu noi de le-am
dat roata de moară care scrie mai sus şi ei ne-au dat această moşie şi aceste
doao roate de moară, ca să fie moşie pentru moşie şi schimbul la loc. Că s-au
socotit cum va fi potrivă moşia cu morile cu acea roată de moară ce am dat noi
schimb sfintei mănăstiri. Şi zapisul şi cărţile ce am avut de cumpărătoare pre
această roată de moară datu-l-am la mâna părintelui Teodosie, ca să fie sfintei
mănăstiri de întărire şi lăcuitorilor călugări de hrană.
Şi am făcut această tocmeală şi schimb de a noastră bună voe, făr<ă> de
nici o silă, denaintea cinstitului părintelui nostru chir Ştefan mitropolitul şi denain-
tea tuturor boiarilor divanului, cari vor iscăli mai jos. Şi pentru credinţă pusu-mi-
am pecetea şi iscălitura.
Pis<ah> Dumitraşco logofăt u Bucureşti, <luna> aprilie 7 <zile, leat>
7170(1662).
Mareş vistier am iscălit cu mâna mea să s<ă> crează.
Vlădica Ştefan, Preda vel ban, St<r>oe vel dvornic, Badea vel clucer, Ivaşco
vel sărdar, Chirea vistier, az Constandin vel comis, vel peh<arnic>(...)1.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 41v-42.
Cop. rom. sec. XVIII.

41. 1663(7171) ianuarie


19.

Adecă eu Moma, fămea Savei Roşul şi înpreună cu feciorii miei, Radul i


Dumitru. Scriem acesta al nostru zapis ca să fie de bună credinţă la sfânta mă-
năstire ot Argeş şi la mâna părintelui egumenului Teodosie, cu tot soborul sfintei
mănăstiri, cum să să ştie că am avut o roată de moară în apa Argeşului, care au
fost cumpărat de la Voicica.
Deci, dacă m-au ajuns vremea de nevoe eu o am vândut de a mea bunăvoe
şi cu feciorii miei sfintei mănăstiri Argeşului, drept bani gata unghi 62 pol<ovină>,
ca să fie sfintei mănăstiri moşie stătătoare în veci. Şi aceşti bani cari s-au fost dat

1. Loc liber în manuscris.

88
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

pe moară fost-au ughi 30, de la dumnealui Mareş vel vistier. Aceşti bani s-au dat
pentru o sfită care au fost grăit să o facă la mănăstire pentru schimbul morii de
la Brezoe. Deci, de acum înainte nimeni să n-aibă nici o treabă din rudele mele,
că am dat şi zapisul cel de demult.
Şi la această tocmeală fost-au mulţi preoţi şi boiari şi oameni bătrâni de oraş,
po imea: popa Ilie, Stoian portarul, Neagoe judeţul, Albul Maruşcăi, Dumitraşco
postelnic ot Cepari, Albul lui Ion Drăghin, Radul braţ Neagoe, Dumitru sin Ivan
judeţul, Radul croitorul, Marin logofăt, Badea al lui Bolovan, lane logofăt şi alţi
mulţi oameni buni, cari îşi vor pune mai jos iscăliturile.
Şi am scris eu Dragomir logofăt.
Şi pentru adevărata credinţă pusu-ne-am şi degetile mai jos, ca să s<ă>
crează. Aceasta am scris, <luna> ghenarie 19 <zile, leat> 7171(1663).
Eu Moma, eu Radul, eu Radul, eu Dumitru.
Neacşul vel vistier, popa Ilie, eu Neagoia judeţul, Arsénié arhimandrit,
Neacşul ot Piteşti, eu Stoian, Albul, lane logofăt, Albul, Dumitraşco Cepariul,
Gheorghie ot Cozia, eu Va<sile> monah.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 41. Cop.
rom. sec. XVIII.

42. 1663(7171) aprilie 26,


Bucureşti.

Milostieiu Bojieiu, Io Gligorie Ghica voevod i gospodar vâsoe zemble Uggro-


vlahiscoe. Davat gospodstva-mi siiu poveleanie gospodstva-mi cinstitomu
bâjestvenii monastir zvoe mago Argeş, hram Uspenie Bogorodiţe i otţu egume-
na Teodosie i vsea im nocom eliţii ăvuştă vă obitealito1, ca să fie sfintei mănăstiri
tot satul Corbii de Piatră, cu tot hotarul şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul şi cu toţi
ţiganii şi cu metohul Merişul, însă pe hotar şi pe semnele ce au hotărât 24 boiari
hotărnici în zilele răposatului Mateiu voevod. Şi om domnesc hotarnic, Lăudat
comis. Pentru că acest sat Corbii de Piatră şi cu metohul Merişul fost-au de
moşie al Magdalinii călugăriţii jupâneasa lui Cârjoiu, de moşie de strămoşie.
Iar când au fost tocma în zilele răposatului, bătrânului Basarab voevod, iar
Magdalina călugăriţa s-au sculat de au mers la Basarab voevod de au închinat
metohul ei Merişul şi satul Corbii lui Basarab vodă, însă dacă se va pristăvi ea
să-i zacă oasele în mănăstire în Argeş. Deci peste puţină vreme Magdalinii
călugăriţii i s-au întâmplat moarte. Ci unde au fost jăluit acolo i s-au întâmplat de

1. Din mila lui Dumnezeu Io Grigore Ghica voievod şi domn a toată Ţara Ro-
mânească. Dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele cinstitei şi dumnezeeştii
mănăstiri ce să cheamă Argeş, hramul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu şi părintelui
egumen Teodosie şi tuturor părinţilor călugări ce se află acolo locuitori...

89
MIHAIL M. ANDREESCU

o au îngropat, în tinda besericii. Şi au întărit Basarab vodă mănăstirea Argeşul


cu satul Corbii şi cu metohul Merişul şi cu rumânii şi ţiganii şi cu toate bucatele
Magdalinii călugăriţii, ca să-i fie pomană ei unde-i zac oasele. Şi tot au ţinut
călugării de la Argeş cu bună pace până în zilele răposatului Radu voevod
Mihnea, trecuţi 112 ani de când s-au fost închinat Corbii şi acest metoh Merişul
de Magdalina călugăriţa.
Iar când au fost la răposatul Radu vodă sculatu-s-au nişte oameni, anume
Drăgoi, Stănilă, Mircea de s-au făcut strănepoţii Magdalinii călugăriţii şi au
ridicat pâră cu egumenul Veniamin, zicând că sunt mai volnici ei a ţinea aceste
moşii decât mănăstirea Argeş, într-aceia răposatul Radu vodă, domnia lui au
căutat şi au judecat pe drept şi pe lege, înpreună cu tot divanul şi cu răposatul
mitropolitul vlădica Luca. Şi au văzut dumnealui cartea de-nchinăciune a
răposatului Basarab vodă la sfânta mănăstire, la Argeş. Deci au rămas aceşti
oameni de lege, cum am văzut domnia mea şi cartea de rămas a Radului vodă
la mâna lui Teodosie igumenul, când au fost văleatul 7123(1615). Şi tot au ţinut
mănăstirea Argeş cu bună pace satul Corbii şi cu metohul cu tot.
Iar când au fost în zilele răposatului Mateiu vodă, iar nişte oameni din
Cârstieneşti, anume Şărb i Stan, ei au ridicat pâră tot pentru aceste moşii cu igu-
menul Leontie, zicând că le-au călcat mănăstirea Argeş moşiile cu hotarăle şi
cum nu scrie cartea bătrânului Radul vodă pe care le-au fost hotarul. Şi s-au
pârât de faţă la divan, într-aceia şi răposatul Mateiu vodă, dumnealui încă au
căutat şi au judecat pe drept şi pe lege, cu răposatul părintele Teofil mitropolitul
şi cu toţi dregătorii dumnealui. Şi au văzut şi au adevărat că umblă aceşti
oameni făr<ă> de nici o treabă. Ce au rămas de lege, cum am văzut domnia
mea şi cartea răposatului Mateiu vodă de rămas, văleat 7151(1643). Şi tot au
ţinut călugării argeşeni cu pace.
Iar când au fost în zilele lui Constandin vodă, iar Şărb i Stan şi popa Danciul
cu frate-său Radul şi cu ceata lor ot Vişina Seacă, ei au ridicat pâră de faţă la
divan cu egumenul Nicolae de la Argeş, pentru Corbi şi pentru Men's, zicând că
n-are mănăstirea treabă a le ţinea, într-aceia Constandin vodă, dumnealui au
căutat şi au judecat pe drept. Şi văzând la mănăstire la Argeş atâtea cărţi
bătrâne de pâră şi de rămas au dat sfintei mănăstiri ca să-ş<i> ţie satul Corbii
cu metohul Merişul cu bună pace, precum am văzut domnia mea şi cartea lui
Constandin vodă de pâră şi de rămas, văleat 7162(1654).
Iar după aceaia, când au fost acum în zilele domniei mele sculatu-s-au cu
pâră Neagul şi Crâstea i(...)2 fustaşi. Şi au venit în divan de faţă cu părintele igu-
menul Teodosie de la Argeş, tot pentru acest sat Corbii i metohul Men's, zicând
ei că n-are mănăstirea treabă a ţinea, într-a-ceia domnia mea am căutat şi am
judecat pe drept şi pe legea dumnezeiască, înpreună cu părintele Ştefan
mitropolitul şi cu toţi cinstiţii dregătorii domniei mele. Şi văzând domnia mea la
mănăstirea Argeş atât<e>a cărţi bătrâne şi cărţi de pâră şi de rămas de la toţi
domnii,

90
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

iar ei numai ce trăgea pâră cu gura făr<ă> de cărţi şi făr<ă> de nimic. Şi am


cunoscut domnia mea că umblă ei tot cu minciuni. Iar domnia mea am dat sfin-
tei mănăstiri Argeş ca să aibă a ţinea satul Corbii de Piatră şi metohul Merişul cu
bună pace, precum au ţinut şi mai denainte vreme, pentru că au rămas Neagul i
Cârstea i (...)2 de lege şi de judecată din divan, l ne ot cogojdeniom ne po-
coleabim proizmi g<o>s<pods>tva-mi. Sej ubo isvedeatele postavilor gospodst-
va-mi3: jupan Gheorghie vel ban Cralevschi i pan Stroe vel dvornic i pan Radul
Creţulescul vel logofăt i pan Mareş vel vistier i pan Toade<r> Sturzea vel
spătar i Badea clucer i Drăghici Cantacuzino vel peharnic i Preda vel stolnic i
Con-standin vel postelnic i Papa vel sluger i Stoia vel pitar, l ispravnic Şărban
Cantacuzino vtori logofăt.
l napisah Pavlache logofăt vă na stol grad u Bucureşti, <luna> aprilie 26,
, leat>7171(1663).
Io Gligorie Ghica voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 284v-285.
Cop. rom. sec. XVIII.

43. 1665(7173) martie


12.

Adecă eu Caterina călugăriţa, înpreună cu fiu-meu Ifrim diaconul fata Stoicăi


ot Argeş, scriem şi mărturisim cu al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la
sfânta mănăstire den Argeş, unde este hramul Uspeniei B<ogorodi>ţe şi părin-
telui egumenului Teodosie şi la tot soborul, cam să să ştie că am avut o moară
rămasă de la părinţii noştri. Deci fiind noi amândoi călugări am socotit cu a noas-
tră voe cum că nu ne este de nici o treabă a <întra> în valurile lumii. Deci, pen-
tru pomana şi pentru sufletele părinţilor noştri dat-am moarta sfintei mănăstiri şi
cu grădina din josul morii, să fie pomană în veci, pentru că ne-au pus părinţii
noştri şi pe noi la sfântul pomeanec.
Şi la acest zapis al nostru, când s-au făcut, fost-au mulţi oameni buni, preoţi
şi boiari şi oameni bătrâni din oraş şi denprejurul locului, cari îşi vor pune mai jos
iscăliturile. Şi noi, pentru credinţă, ne-am pus degetele.
l pis<ah> az popa Mie, <luna> martie 12 <zile, leat> 7173(1665).

2. Loc liber în manuscris.


3. Şi de nimeni neclintit peste zisa domniei mele. lată deci şi martori am pus domnia
mea pe:

91
MIHAIL M. ANDREESCU

f V. Arsénié arhimandrit Tismeanschi, t(---) 1 egumen ot Bistriţa, f ieromo-


nah Vasilie egumen ot Doigopol, f eu pop<a> Vlasul i pop<a> Calotă, Albul
judeţul, Ghinea aprodul, eu Radul logofăt, eu diaconul Tudor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 42. Cop.
rom. sec. XVIII.

44. 1666(7174)
ianuarie 8.

Milostiiu B<o>jiiu, Ion Radul Leon voievoda i gospodar vâsoe zemle


Uggrovlahiscoe, davat gospodstva-mi siiu povelenie gospodstva-mi1 sfintei şi
dumnezeeştii mănăstiri ce să cheamă Argeşul <în> care să prăznueşte sfântul
hram Adormirea a Preacinstitei şi de Dumnezeu Născătoare Mama noastră,
pururea Fecioară Măria şi părintelui egumenului Teodosie şi altor călugări, câţi or
fi lăcuituri în sfânta mănăstire, ca să fie sfintei mănăstiri o moară de la oraş ot
Argeş, în apa Argeşului şi cu grădina din josul morii. Pentru că această moară şi
cu grădina fost-au de moşie a Catrinii călugăriţii şi a fiu-său Efrim călugărul dia-
conul încă mai dinainte vreme, de la părinţii lor, de o au ţinut tot cu bună pace.
Iar după aceia, ei amândoi fiind călugări, lăcuind care-şi pe la postrigul lui,
socotit-au cu a lor voe cum că nu li să cade a umbla în valurile lumii, nici le este
acea moară nici de o treabă. Dat-au acea moară şi au adaos în sfânta mănăstire
Argeş pentru pomana şi pentru sufletul părinţilor lor şi al lor, ca să fie sfintei
mănăstiri de întărire şi lăcuiturilor călugări de hrană, iar lor şi părinţilor lor în veac
pomană. Şi încă întâmplându-se moarte Catrinii călugăriţii îngropatu-s-au oase-
le ei în sfânta mănăstire, precum am văzut domnia mea şi zapisul lor la mâna
egumenului Teodosie şi a tot soborul sfintei mănăstiri.
Drept aceea şi domnia mea încă am dat această carte a domnii mele, ca să
fie această moară şi cu grădina, precum scrie mai sus, sfintei mănăstiri de-ntărire
şi călugărilor de hrană, l is<pravnic> saam rece gospodstva-mi2.
Scris în <luna> genarie 8 <zile, leat> 7174(1666).
Ion Radul voievod.
Az Rad<ul> vel logofăt Creţulescu.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 42v. Cop.
rom. sec. XVIII.

1. Loc liber în manuscris.


1. Din mila lui Dumnezeu, Io Radul Leon voievod şi domn a toată Ţara Românească,
am dat domnia mea această poruncă a domniei mele...
2. Şi ispravnic chiar zisa domniei mele.

92
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

45. 1666(7174)
februarie 3.

La 3 februarie 1666(7174) Teodosie ieromonahul egumenul Argeşului sem-


nează ca martor la o vânzare de moşie între Efrem diaconul şi Gherghe din
Argeş.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 52. Cop.
rezumat din sec. XIX. cu cerneală de altă culoare.

46. 1666(7174) aprilie 19,


Bucureşti.

t M<i>l<o>stiiu B<o>jiiu, Ion Radul voievod i gospodar vâseiu zemli


Uggrovlahiscoe, sin velicavo i preadobravo staravo pocoinom Ion Leon Ştefan
voievod, <davahom> g<os>p<o>ds<t>v<a>mi <siiu> poveleanie
g<os>p<o>ds<t>v<a> mi1 sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeş, unde este hra-
mul Uspeniei B<ogorodi>ţe şi părintelui igu<menului> Teodosie arhimandritul şi
tuturor călugărilor câţi sunt lăcuitori într-acest sfânt lăcaş, ca să fie satul Flă-
mânzeşti! ot sud<stvo> Argeş, care este al sfintei mănăstiri Argeşul, în pace şi
slobozi de bir de taler, de găleată şi de fân, de miere şi de ceară, de împrumută,
de dijmă de stupi, de goştin<ă> de ramatori, de oerit, de vinărici, de sulgiu, de
cai de olac, de lucru domnesc, de bănişorii de judeţ, de podvoade, de mertice,
de conace şi de toate dăjdiile şi mâncaturile câte vor eşi peste an în ţara domnii
mele, de nimica val sau bântuială să n-aibă, pentru că m-am milostivit domnia
mea de am ertat acest sat Flămânzeştii, cum au fost ertat şi de alţi domni bătrâni
mai denainte vreme, numai să aibă a posluşi şi a sări la toate ce vor fi treburile
sfintei mănăstiri. Iar alt nimeni să nu între întru dânşii cu dăjdii sau cu altceva,
fără numai să fie pe seama sfintei mănăstiri cu tot venitul, ca să fie sfintei
mănăstiri de hrană şi de întărire şi călugărilor de îmbrăcăminte iar domnii mele
şi răposaţilor părinţilor domnii mele de pomană în veci.
Aşijderea şi voi, toate slugile domniei mele, veri care cu ce slujbe-ţi umbla
într-acel judeţ, în vreme ce veţi vedea această carte a domnii mele iar voi să aveţi
a vă feri şi în pace să lăsaţi acest sat Flămânzeştii de toate, precum scriu mai
sus. într-însul nimeni să nu între, nici boiari, nici găletari, nici fânari, nici mierari,
nici dijmari, nici olăcari fără numai posluşnicii mănăstirii cari scriu mai sus. Iar
cari să vor ispiti a învălui peste această carte a domnii mele acela om bine să
ştie că va avea mare certare de către domnia mea. l ne ot kogojdo ne pocleabi-

1. Din mila lui Dumnezeu, Io Radul voievod şi domn a toată Ţara Românească, fiul
marelui şi preabunului, bătrânului de bun nume Ion Leon Ştefan voievod, am dat domnia
mea această poruncă a domniei mele.

93
MIHAIL M. ANDREESCU

mo po orizmo g<os>p<o>ds<tva>mi. Sej ubo izvediteli postavihom


g<os>p<o>ds<tva>mi2: jupan Gheorghie vel ban i Mareş vel dvornic i Radul vel
logofăt i Drăghici vel spătar i lanache vel vistier i Neagoe vel clucer i Şărban vel
postelnic i Ghiaţă vel stolnic i Necula vel paharnic i Gheorghie vel comis i Badea
vel sluger i Stoian vel pitar, l ispravnic Radul <vel logofăt> i Toma Năsturel
v<tori> logofăt.
Pis<ah> az Goran logofăt Olănescu u grad Bucureştiscom, <luna> aprilie 19
<zile, leat> 7174(1666).
t Ion Radul voievod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 23v-24.
Cop. rom. sec. XVIII.

47. 1668(7176) martie


12.

La 12 martie 7176(1668) Teodosie arhimandritul Argeşului semnează ca


martor la stabilirea hotarelor moşiei vândute de jupâneasa Samfira jupanului
Gherghe din Argeş şi arătate de Vladul din Cerbureni.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 52v. Cop.
rezumat sec. XIX, scrisă cu altă cerneală.

48. 1668(7176) august 12,


Bucureşti.

Milostiiu Bojiiu, Io Radul Leon voevod i gospodar vâsoe zemli Uggro-


vlahiscoe, davat gospodstva-mi siiu poveleaniiu gospodstva-mi1 sfintei şi dum-
nezeeştii mănăstiri Argeşul, unde este hramul ci<n>stitnoe Uspenie Bogorodiţe
şi părintelui egumenului Eutemie şi tuturor călugărilor câţi vor fi lăcuitori într-acest
lăcaş, ca să fie această carte a domniei mele de mărturie sfintei mănăstiri
Argeşul pentru ca să să ştie. Când au fost la venirea domniei mele în domnia din-
tăiu fost-au ridicat pâră egumenul loachim de la Sfâtna Troiţă, dinpreună cu toţi
călugării de acolo, pentru satul Domneşti ot sud<stvo> Argeş, care este satul
mănăstirii Argeş, dat şi adaos de răposatul Io Băsărab voevod. Şi aşa pârâia
călugării de la Sfânta Troiţă cum că este al lor, scoţând şi o carte a părintelui
domniei mele Io Leon Ştefan voevod.

2. Şi de nimeni neclintit peste porunca domniei mele. Deci şi martori am pus dom-
nia mea.
1. Din mila lui Dumnezeu, Io Radul Leon voievod şi domn a toată Ţara Românească,
a dat domnia mea această poruncă a domniei mele...

94
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Deci viind înaintea domnii mele şi egumenul de la mănăstire de la Argeş,


dinpreună cu toţi călugării, arătând înaintea domnii mele în divan cărţile care au
avut de miluituri pentru satul Domneşti de la acei răposaţi domni ctitori, care au
adaos şi au miluit cu acest sat Domneştii pe sfânta mănăstire Argeşul. Iar dom-
nia mea neştiind seama ţării, fiind domnia mea îndemnat de mozaviri, mai vârtos
de banul Mânui care n-au poftit binele domniei mele, luat-am domnia mea cărţile
de la mâna egumenului şi a tuturor călugărilor de la mănăstirea Argeşului şi le-am
dat domnia mea călugărilor de la Sfânta Troiţă nefăcându-le domnia mea jude-
cată cu boiarii divanului precum este legea şi obiceiul ţării, ci am făcut domnia
mea pe gurile nepoftitorilor de binele domniei mele.
Deci aducându-mă mult-Milostivul Dumnezeu cu a doa domnie, aici în ţara
domniei mele şi viind călugării de la sfânta mănăstire Argeşul, jăluindu-să nain-
tea domniei mele pentru mare nedreptate şi mărturisind toţi boiarii divanului cum
acest sat Domneşti este al mănăstirii Argeşul, iar călugării de la Sfânta Troiţă n-
au nici o treabă. Deci domnia mea temându-mă de păcat am dat domnia mea
sfintei mănăstiri Argeşul şi părintelui Eutemie egumenul şi tuturor călugărilor, câţi
vor fi lăcuitori, ca să ţie satul Domneşti cu bună pace, precum l-au ţinut şi mai
nainte vreme. Iar când ar scoate călugării de la Sfânta Troiţă cărţile domniei
mele, cele ce am făcut domnia mea fără de dreptate, acele cărţi nici într-o seamă
să nu să bage, ci să fie toate călcate şi puse jos. Şi încă să aibă a darea călugării
de la Sfânta Troiţă şi cărţile satului Domneşti: cartea lui Patru voevod şi cartea
Radului vodă şi a lui Mateiu vodă, coajnică, care s-au luat de la călugării ot
mănăstirea Argeşului. Ne ot kogojdo ne pocleabimo po orizmo gospodstva-mi.
Sej ubo izveditelie postavlihom gospodstva-mi2: jupan Gheorghie vel ban i Mareş
vel dvornic i Radul vel logofăt i lanache vel vist<ier> i Şărban vel spătar i Neagoe
vel clucer i Mihaiu vel post<elnic> i Gheorghie stol<nic> i Papa comis i Stoian
pitar, l ispravnic Radul Năsturel vel logofăt.
I napisah az, Goran logofătul u grad Bucureştiscom, <luna> avgust 12 <zile,
leat> 7176(1668).
Io Radul Leon voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 263. Cop.
rom. sec. XVIII.

49. 1669 - 7177 mai 28,


Bucureşti.

Hrisovul lui Antonie voivod.


Sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeşul, unde este hramul Uspeniei
Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioară Măria şi părintelui

2. Şi de nimeni neclintit peste scrisa domniei mele. lată şi martori am pus dom-
nia mea.

95
MIHAIL M. ANDREESCU

egumenului Efrem şi tuturor călugărilor, câţi vor fi lăcuitori într-această sfântă


mănăstire, ca să fie sfintei mănăstiri ce scrie mai sus satul Domneşti toţi, din
judeţ Muscelului, tot cu tot hotarul şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul din câmp, din
pădure, din apă şi din munte şi din vaduri de mori şi de pretutindenilea, oarecât
să va alege de peste tot hotarul, din hotar până în hotar, pe hotarele cele bătrâne,
însă de către Slănic pe unde s-au hotărât în zilele răposatului Basarab voevod,
pentru că acest sat Domneşti fost-au bătrână şi dreaptă ocină şi moşie a sfintei
mănăstiri Argeşul, cumpărată de răposatul Basarab voevod ctitorul sfintei mă-
năstiri, de la Vasiiu din Stăneşti drept 30.000 aspri.
Iar după aceea, când au fost în zilele lui Petru voevod sin Mircea voevod
avut-au călugării de la sfânta mănăstire Argeşul pâră cu Slănicenii anume
Drăghici şi Mirca şi Ivaşco înaintea răposatului Radul voevod din Râmnic. Şi au
luat atunci aceşti ce sunt mai sus-zişi oameni lege 12 boiari de să jure cum acest
ce scrie mai sus sat şi hotăra, care sânt puse din zilele răposatului Basarab
voevod nu sânt bătrâne şi drepte ocine sfintei mănăstiri Argeşul. Iar ei nicicum
nu s-au putut apuca să jure ce au rămas de lege.
Deci într-aceia, răposatul Patru voevod sin Mircii voevod, când au fost cursul
anilor 7068(1560), iar dumnealui au căutat cărţile cele bătrâne ale sfintei mănăs-
tiri Argeşul, de cumpărătoarea satului Domneşti şi hrisoavele şi sfitocul răposa-
tului Basarab voevod, cu mare blestem. Deci într-aceia răposatul Patru voevod
au socotit şi n-au vrut să calce şi să între într-acel blestem <al> acelor răposaţi
domni mai denainte, ci au dat Patru voevod satul Domneşti, ce scrie mai sus,
sfintei mănăstiri Argeşul să-i fie ocină ohabnică, precum am văzut domnia mea
şi cartea lui Patru voevod de pâră şi de rămas pe satul Domneşti, de când au fost
cursul anilor 7068(1560). Şi tot au ţinut sfânta mănăstire Argeşul satul Domneşti
cu bună pace.
Iar după aceia, un Ivaşco ce au fost vornec mare din Goleşti, el au fost
înpresurat pe satul Domneşti al sfintei mănăstiri Argeşul în sila lui, fără de drep-
tate. Deci când au fost în zilele răposatului bătrânului Alexandru voevod, tatăl
Mihnei voevod, iar Ivaşco vornecul din Goleşti, el au fost vândut acest sat
Domneşti şi satul Bora răposatului Alexandru voevod drept 60.000 aspri pentru
nişte bani ce au fost Ivaşco vornecul datoriu atunci la domnie. Şi n-au fost avut
Ivaşco vornecul cu satul Domneşti nici o treabă de să-l vânză, pentru că au fost
dreaptă moşie a sfintei mănăstiri Argeşul, cumpărat şi dat la mănăstire de
răposatul Basarab voevod. Şi l-au fost dat răposatul Alexandru voevod pe satul
Domneşti la sfânta mănăstire Sfânta Troiţă din Bucureşti, de l-au ţinut mănă-
stirea Sfânta Troiţă până în zilele răposatului Alexandru voevod Iliaş.
Iar după aceia, când au fost atunce la Alexandru voevod Iliaş, iar părintele
egumenul Meletie de la sfânta mănăstire Argeşul, el au tras pâră cu egumenul
Gavriil de la mănăstirea Sfânta Troiţă pentru satul Domneşti, pentru că l-au fost
dat răposatul Alexandru vodă la Sfânta Troiţă. Şi au fost mers înaintea lui
Alexandru voevod Iliaş în divanul cel mare de s-au pârât de faţă. Şi au fost scos

96
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

egumenul Meletie în divan cărţi bătrâne: cartea răposatului Patru voevod sin
Mircii voevod de mărturiseală pe satul Domneşti, când au fost cursul anilor
7068(1560), cum au fost cumpărat Basarab voevod şi l-au dat la sfânta mănăs-
tire Argeşul, precum scrie şi mai sus. Iar călugării de la Sfânta Troiţă n-au avut
cărţi bătrâne pe satul Domneşti, ci l-au ţinut fără de dreptate. Deci într-aceia,
răposatul Alexandru voevod Iliaş dumnealui au căutat şi au socotit pe dreptu şi
pe lege dumnezeiască înpreună cu părintele Gligore, care au fost atuncea mitro-
polit ţării şi cu toţi cinstiţii dregătorii dumnealui. Şi bine au adevărat dumnealui cu
tot divanul cum au fost satul Domneşti dreaptă ocină cumpărată de răposatul
Basarab voevod şi miluit la sfânta mănăstire Argeşul cu tot hotarul iar călugării
de la Sfânta Troiţă n-au avut nici o mestecătură. Drept aceia, Alexandru voevod
Iliaş au socotit cum au fost pe dreptate de au dat dumnealui sfintei mănăstiri
Sfânta Troiţă ca să ia satul Goleştii, partea lui Ivaşco vornec pentru satul
Domneşti ce l-au vândut lui Alexandru voevod şi treabă n-au avut. Iar sfânta
mănăstire Argeşul să ţie satul Domneşti cu toţi rumânii şi cu tot hotarul, cum au
fost dat de răposatul Basarab voevod. Şi au fost rămas egumenul GavriiI de la
sfânta mănăstire Sfânta Troiţă de lege şi de judecată dinaintea lui Alexandru
voevod Iliaş, din divan, precum am văzut domnia mea şi cartea lui Alexandru,
voevod de pâră şi de rămas, văleat 7137(1629). Şi tot au ţinut sfânta mănăstire
Argeş satul Domneşti cu bună pace.
Iar când au fost în zilele lui Leon voevod, iar egumenul Tănasie de la Sfânta
Troiţă el s-au ridicat cu pâră pentru satul Domneşti. Şi s-au pârât de faţă cu egu-
menul Meletie de la sfânta mănăstire Argeşul, într-aceia, Leon voevod fost-au
făcut judecată lui Tănasie egumenul în făţărie, neavând mănăstirea Sfânta Troiţă
cărţi bătrâne pe satul Domneşti. Şi au luat satul Domneşti de la mănăstirea
Argeşul de l-au dat la mănăstirea Sfânta Troiţă fără de nici o dreptate.
Iar după aceia, când au fost în zilele răposatului Matei Basarab voevod, iai
egumenul Gligorie de la sfânta mănăstire Argeşul, el au avut pâră cu egumenu
Cozma de la sfânta mănăstire Sfânta Troiţă pentru satul Domneşti. Şi s-au pâra
de faţă la divan naintea răposatului Mateiu Basarab voevod. Şi au arătat egu
menul Gligorie de la Argeş înaintea răposatului Mateiu voevod cărţi bătrâne pe
satul Domneşti şi pe toate moşiile sfintei mănăstiri Argeşul, cartea răposatulu
Radul voevod sin Radul voevod leat 7031(1523) şi cartea răposatului Pătn
voevod leatu 7068(1560). Şi au fost scris în cărţi cum au fost căutat Patru voevoc
cărţile cele bătrâne ale sfintei mănăstiri Argeşu de cumpărătoare şi hrisoave ş
sfitocul lui Basarab voevod făcut cu mare blestem.
într-aceia, răposatul Mateiu Basarab voevod dumnealui au fost căutat şi ai
judecat pe dreptu şi pe lege, dinpreună cu arhiereii ţării şi cu toţi cinstiţii dregă
torii domniei lui. Şi bine au dăsluşit dumnealui, cu tot divanul, cum au fost satu
Domneşti al sfintei mănăstiri Argeşul de moşie, cumpărat de răposatul strămoşu
dumnealui Basarab voevod. Iar călugării de la Sfânta Troiţă n-au avut nici o cart*
să scoată în divan înaintea răposatului Mateiu Basarab voevod, ci au înpresura

97
MIHAIL M. ANDREESCU

acest sat Domneşti fără de dreptate şi n-au avut nici o treabă. Deci au fost rămas
equmenul Cozma de la Sfânta Troiţă de lege şi de judecată dinaintea răposatu-
lui Mateiu voevod din divan, precum am văzut domnia mea şi cartea lui Mateiu
voevod de rămas leat 7143(1635). Şi de atunce încoace tot au ţinut călugării de
la sfânta mănăstire Argeşul satul Domneşti cu bună pace.
Iar când au fost în zilele Radului Leon voevod, iară egumenul loachim de la
Sfânta Troiţă el au ridicat pâră pentru satul Domneşti. Şi s-au pârât de faţă cu
părintele egumenul Teodosie de la sfânta mănăstire Argeşul, numai aşa fără de
cărţi fără de nimic, numai cu o carte a lui Leon voevod. Iar părintele Teodosie de
la Argeş, el au fost scos cărţi bătrâne, tot de pâră şi de rămas: cartea lui Patru
voevod sin Mircii voevod leat 7068(1560) şi cartea lui Alexandru voevod Iliaş leat
7137(1629) şi cartea răposatului Mateiu voevod leat 7143(1635). într-aceia
Radul voevod n-au vrut să caute pe dreptate şi pe cărţi ci au luat aceste cărţi de
la părintele Teodosie egumenul de la Argeş de le-au dus în taină de le-au spart.
Şi au făcut după voia lui ce au ştiut. Şi au luat acest sat Domneştii de la sfânta
mănăstire Argeşul de l-au dat la mănăstirea Sfânta Troiţă fără de nici o dreptate.
Şi au fost dat şi cărţile sfintei mănăstiri Argeşul, sparte, la mâna egumenului
loachim de la Sfânta Troiţă.
Iar după aceia, când au fost acum în zilele domniei mele, după ce ne dărui
şi pe noi Milostivul Dumnezeu cu domnia Ţării Rumâneşti şi ne mântui Sfinţia Lui
de streinii şi de neprietenii ţării, greci, iar părintele egumenul Efrem de la sfânta
mănăstire Argeşul, el ş<i>-au căutat dreptatea pentru acest sat Domneşti. Şi au
ridicat pâră şi au venit înaintea domniei mele în divanul cel mare de s-au pârât
de faţă cu egumenul Damaschin şi cu călugării de la mănăstirea Sfânta Troiţă,
spuind domniei mele şi mărturisind naintea a tot divanul cinstitul părintele nostru
Teodosie mitropolitu Ungrovlahiei care, sfinţia lui au fost egumen la Argeş în
zilele Radului voevod, tot lucrul cum au fost de s-au luat satul Domneşti de la
mănăstirea Argeşul. Iar egumenul şi cu călugării de la Sfânta Troiţă ei alte cărţi
n-au adus naintea domniei mele fără numai cărţile mănăstirii Argeşul, ce au fost
luat Radul voevod de le-au spart. Care cărţi, ale acelor răposaţi domni ce sunt
zişi mai sus, de s-au citit toate pe rând naintea domniei mele în divan şi s-au ade-
vărat, fiind cărţi bune şi făcute cu judecată dreaptă, ci le-au fost spart Radul
voevod fără de nici o judecată.
După aceia, domnia mea am socotit foarte bine de tot lucrul acestui sat
Domneşti dinpreună cu toţi cinstiţii dregătorii domniei mele şi cu tot divanul. Şi s-
au adevărat foarte cu bună şi dreaptă judecată cum au fost acest sat Domneşti
al sfintei mănăstiri Argeşul precum scrie cărţile cele bătrâne ale acelor răposaţi
domni mai denainte vreme. Iar mănăstirea Sfânta Troiţă n-au fost avut nici o tre-
abă a ţinea, nici Ivaşco vornicul a-l vinde răposatului Alexandru voevod că se
adeverează cum au fost dreaptă cumpărătoare a răposatului Basarab voevod,
ctitorul sfintei mănăstiri Argeşul. Şi au rămas egumenul Damaschin de la Sfânta

98
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Troiţă şi călugării de acolo de lege şi de judecată dinaintea domniei mele din


divan.
Şi am dat domnia mea sfintei mănăstiri Argeşul ca să-i fie satul Domneşti tot,
cu tot hotarul şi cu toţi rumânii şi cu tot venitul moşie ohabnecă, stătătoare în
veci precum l-au dat şi l-au miluit răposatul Basarab voevod. Iar dă ar mai
scoate călugării de la Sfânta Troiţă altădată niscare cărţi, să nu să crează căci
nu s-au adevărat că au fost umblat tot cu înşălăciuni de au fost înpresurat
acest sat Domneştii, al sfintei mănăstiri Argeşul, fără de dreptate, l ne ot kogojdo
ne pocol-iubimoe po orizmo gospodstva-mi. Sej ubo izvedetelie postavleaiem
gospodstva-mi1: Mareş velichie ban Cralevschie, Gheorghie Bălean biv vel ban,
Neagoe Săcuianul vel dvornic, Radul Creţulescul vel logofăt, Şărban
Cantacuzino velichie spătar, Hrizea vel vistier, Gheţea vel clucer, Mihaiu
Cantacuzino vel post<elnic>, Gheorghie vel peh<arnic>, Pană vel stolnic i
Papa vel comis. Ispravnic Radul Năsturel vtori logofăt.
l napisah Dumitraşco logofăt vă na stol Bucureşti, <luna> maiu 28 <zile>, de
la Adama <văleat> 7177 şi de la întruparea Fiiului lui Dumnezeu văleat 1669.
Io Antonie voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 263v-265.
Cop. rom. sec. XVIII.

50. 1671 (7179) martie


22.

Adecă eu Albul feciorul diaconului Albul, din oraş din Argeş, scris-am şi măr-
turisesc cu acesta al mieu zapis ca să fie de bună credinţă la mâna părintelui
egumenului Efrim de la sfânta mănăstire ot Argeş, cum să s<ă> ştie că i-am vân-
dut via la Gropi, unde este stupina mumii, rozoare 5, în sus până în muche şi în
jos până în carpăn. Şi din colţul gardului pe cale în jos până înpotriva carpenului
şi cu pometul cât iaste împotriva celor 5 răzoare. Şi am tocmit de a noastră
bunăvoe pe bani gata ughi 60, fără nici o silă. Şi o am vândut cu ştirea tuturor
oamenilor mei şi a înprejureilor ca să-i fie sfintei mănăstiri moşie stătătoare în
veac.
Şi când am făcut acest zapis fost-au mulţi oameni mărturie poim cari vor
pune mai jos degetele şi iscăliturile. Şi pentru mai adevărată credinţă pusu-mi-
am mai jos degetele să s<ă> crează.
<Scris în luna> martie 22 <zile, leat> 7179(1671).
Eu Albul.

1. Şi de nimeni neclintit peste porunca domniei mele. Deci şi martori am pus dom-
nia mea.

99
MIHAIL M. ANDREESCU

Eu Badea Ghiocoiul, eu Gheorghie sin popa Vlaicul, eu Marin Roşul ot Argeş


mărturie, eu Oprea Bochinţul, eu lane sin Oncii, pisah az diaconul Badea
Buzalăul, eu popa Albul ot Vlădeşti, eu Manta cizmar, eu Radu Gorgoiu, eu
Dumitru Negoiţă, eu Calciul Dimei.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 204v-205.
Cop. rom. sec. XVIII.

51. 1671(7179)
mai 1.

Adecă eu jupâneasa Livera, care am fost jupâneasa Savei şifariul ot


Furdueşti, dinpreună cu fiu-meu Mihaiu logofăt, scriem şi mărturisim cu acest al
nostru zapis cum să să ştie că fiindu mănăstirea noastră Robaia rămasă pustie
de tot închinatu-o-am metoh sfintei lavre Argeşului, părintelui egumenului Efrem.
Şi o am dat de a noastră bună voe denaintea divanului domnu<lui> nostru Ion
Antonie voevod şi denaintea părintelui mitropolitului chir Teodosie arhiepiscop
zembli Uggrovlahiscoe, ca să fie de acum înainte sub posluşania sfintei mănă-
stiri Argeşului cu satul şi cu moşiile, cu rumâni cu tot. Iar şi igumenii care vor fi
nastavnici aceştii sfinte mănăstiri Argeşul să aibă a căuta şi a întări precum este
obiceiul mănăstirii şi cu preoţi să să facă sfintele slujbe.
Şi am pus şi mulţi boiari mărturii, cari ş<i>-au pus mai jos peceţile şi iscăli-
turile.
Pis<ah> az loil s<c>himonah, <luna> maiu 1 <zi, leat> 7179(1671).
Eu jupâneasa Livera, eu Mihaiu logofăt.
Vel ban martor (...)1, Radu Creţulescu vel logofăt.Papa vel vistier, vel postel-
nic Radul Năsturel mărturie, vel stolnic (...)1 mărturie, vel agă(...)1 mărturie,
Stoia comis.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 125v-126.
Cop. rom. sec. XVIII.

52. 1671(7179)
mai 4.

Milostieiu B<o>jieiu, Ion Antonie voevod i gospodar zemble Vlahiscoe, davat


gospodstva-mi siiu povelenie gospodstva-mi1 sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri ce
să cheamă Argeşul, unde este hramul <Adormirii Născătoarei de Dumnezeu> şi

1. Loc liber în manuscris.


1. Din mila lui Dumnezeu, Io Antonie voevod şi domn Ţării Româneşti, dat-am dom-
nia mea această poruncă a domniei mele...

100
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

părintelui Efrem egumenul şi tuturor călugărilor de la această sfântă mănăstire,


ca să fie sfintei mănăstiri Argeşului metoh sfânta mănăstire ce să chiamă
Robaia, hramul Sfeti Gheorghe, care este făcută din temelia ei de Sava Şufariul
împreună cu jupâneasa lui Livera ot Furdueşti. Şi tot au fost pre seama lor. Şi
premenindu-să călugării, unii şi alţii, au rămas mănăstirea pustie. Şi fiindu-se
petrecut şi Sava Şufariul încă mai denainte vreme.
Deci când au fost acum în zilele domniei mele, iar jupâneasa Livera a Savei
Şufariul împreună cu fiu-său Mihaiu logofăt, ei văzând că s-au pustiit mănăstirea
şi le strică pomana, ei de a lor bună voe au venit denaintea domniei mele şi nain-
tea cinstitului părintelui nostru chir Teodosie mitropolitul ţării de au închinat
această mănăstire a lor Robaia metoh sfintei mănăstiri Argeşul şi părintelui
Efrem egumenul, cu moşii şi cu rumâni cu tot ce ar avea. Şi au făcut şi zapis de
la mâna lor cu mulţi boiari mărturie <şi> iscăliturile lor în zapis.
Drept aceia şi domnia mea încă am dat această carte a domniei mele sfin-
tei mănăstiri Argeşul şi părintelui Efrem egumenul şi altor egumeni ce vor mai fi,
ca să aibă a fi mănăstirea Robaia supt posluşania sfintei mănăstiri Argeşul cu
satul, cu moşia, cu rumânii cu tot. Iar egumenii care vor fi nastavnici la mănă-
stirea Argeşul să aibă a căuta şi a întări precum este obiceiul şi cu preoţi să să
facă sfintele slujbe. Şi să aibă a ascultarea rumânii de toate ce le-ar porunci
părintele egumenul ot Argeş, pentru ce ar fi trebile mănăstirii Robaii. Iar cari nu
vor asculta să fie volnic părintele egumenul a le face certare fieştecăruia dupé
vina lor. l nacoda neast. l is<pravnic> saam rece gospodstva-mi2. <Luna> maiu
4<zile, leat>, 7179(1671).
Ion Antonie voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 126. Cop.
rom. sec. XVIII.

53. 1672(7180) aprilie 14,


Bucureşti.

t Milostiiu B<o>jiiu, Ion Grigore Ghica voevod i g<o>sp<o>d<a>r vâsoe


zemli Uggrovlahiscoe, davat g<os>p<od>st<va>-mi sie poveleanie
g<os>p<od>stva-mi1 sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri ce să cheamă Argeşul
unde este hramul Uspeniei B<ogorodi>ţe şi părintelui igumenului Efrem şi tutu-
ror călugărilor câţi vor fi lăcuitori într-acest sfânt lăcaş, ca să fie sfintei mănăstir
slobozia ce să cheamă Flămânzeşti, care este lângă mănăstire, ei şi bucatele loi
ce ar avea în pace de bir, de taleri, de miere cu ceară, de găleată cu fân, de dijma

2. Şi astfel să nu fie. Şi ispravnic chiar zisa domniei mele. 1. Din mila lui Dumnezeu
Io Grigore Ghica voevod şi domn a toată Ţar; Românească, am dat domnia mea
această poruncă a domniei mele...

101
MIHAIL M. ANDREESCU

de stupi, de goştină de ramatori, de oerit, de vinărici şi de semănărie şi de cai de


olac şi de podvoade, de mertice, de conace şi de toate dăjdiile şi mâncaturile
câte vor fi peste an în ţara domnii mele. De nimic val sau bântuială să n-aibă,
pentru că această slobozie ce scrie mai sus fost-au ertată şi miluită încă mai
denainte vreme de alţi pravoslavnici şi creştini răposaţi domni de toate, cum scrie
mai sus, pentru ajutorul şi întărirea sfintei mănăstiri şi pentru hrana călugărilor ce
să vor afla lăcuitori într-această sfântă mănăstire. Şi tot au avut pace.
Iar când au fost în zilele răposatului Radului Leon voevod, iar cinstitul părin-
tele nostru chir Teodosie mitropolitul Ţării Rumâneşti, fiind sfinţia sa nastavnic
sfintei mănăstiri Argeşul socotit-au dimpreună cu slobozianii dintr-această
slobozie Flămânzeşti, văzând că nu vor putea trăi pentru multele măsuri şi nevoi
ce sunt în ţară, mers-au înaintea Radului Leon voevod de s-au tocmit de ş<i>-au
luat bir cu ruptul din vistierie ughi 50, să aibă a darea într-un an odată la vremea
haraciului. Iar de alte să aibă pace precum scrie mai sus, mai vârtos de samă,
precum am văzut domnia mea şi cartea Radului voevod şi cartea lui Antonie
vodă iscălite, făcute pe această tocmeală şi ruptoare.
Drept aceia şi domnia mea încă m-am milostivit de am ertat şi am lăsat
această slobozie Flămânzeşti pe tocmeala şi ruptoarea ce scrie mai sus. însă să
dea într-un an de doao ori: la Sfete Gheorghie ughi 25 şi la Sfete Dimitrie ughi
25. Iar de alte de toate să fie în pace şi ertaţi, cum scrie mai sus. Mai vârtos să
fie în pace de seamă că pentru aceea le-am făcut domnia mea ruptoare, să dea
cu ruptul într-un an de doao ori, ca să fie sfintei mănăstiri Argeşului de întărire şi
de ajutor iar domnii mele şi răposaţilor părinţilor domnii mele pomenire în veci.
Şi în urma domnii noastre pe carele domn va milui Dumnezeu a fi domn şi
stăpânitor Ţării Rumâneşti încă îl rog, cu numele lui Dumnezeu ce e în Troiţă
slăvit, să cinstească şi să înoiască şi să întărească această carte a domnii mele
pe această milă şi tocmeală care scrie mai sus. Care va cinsti şi va înoi şi va
întări milă şi cinste să aibă de la Domnul Dumnezeu ca un făcător de bine. Iar dă
nu va înoi nici va întări ci va călca şi va strica să fie supt blestem, anatema,
părtaş cu luda, lăcuitoriu cu Ariia la un loc.
Sej ubo izveditel postavleaiem g<os>pod<stva>-mi2: Gheorghie vel logofăt i
Stroe biv vel dvornic i Vintilă vel ban i Neagoe vel dvornic i loader Sturzea vel
spătar i Hrizea vel vistier i Badea vel clucer i Curuia vel paharnic i Preda vel stol-
nic i Stoia vel postelnic i Matei vel comis i Mateiu vel sluger i Staico vel pitar, l
ispravnic Radul v<tori> logofăt.
Şi am scris eu Manta logofătul în scaunul Bucureştilor, <în luna> aprilie 14
<zile, leat>, 7180(1672).
t Ion Grigorie voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 24-25.
Cop. rom. sec. XVIII.

2. Deci şi martori am pus domnia mea.

102
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

54. 1672(7180) aprilie


24.

Adecă eu jupâneasa Voica fata Predii vornicului Balomirescului, scris-am şi


mărturisesc cu acesta al meu zapis ca să fie de mare credinţă la sfânta mănă-
stire la Argeş şi la mâna părintelui egumenului Efrem, cum să să şti că am închi-
nat mănăstirea ce să cheamă Robaia cu tot satul şi cu toţi rumânii veri câţi să vor
adevăra, du peste tot hotarul şi plasa de sus şi plasa de jos, ca să fie închinaţi la
această sfântă mănăstire ce este mai sus-zisă.
Pentru că acest sat Robaia şi această mănăstire fost-au a tătâne-meu Predi
dvornecului Balomirescu de baştină de la tată-meu. Şi alţi feciori n-au mai avut
fără de mine. Ci văzând eu că nu poci căuta de sfânta mănăstire închinatu-o-am
acolo de a mea bună voe, fără de nici o silă ca să caute de dânsa şi să dreagă,
să nu să spargă pomana părinţilor mei şi moşilor şi a strămoşilor şi să ne scrie
numele nostru la sfântul pomeneac să ne pomenească şi ale părinţilor noştri.
Şi această tocmeală s-au făcut denaintea sfinţii sale preasfinţitului părintelui
nostru chir Teodosie mitropolitul şi mărturie cari vor iscăli mai jos. Şi pentru mai
adevărata credinţă pusu-mi-am pecetea şi iscălitura. Iar cine s-ar scula din
oamenii mei să facă alte lucruri să n-aibă niminea treabă a strica această înch-
inăciune ce am închinat eu.
Pis<ah> mes<ea>ţa aprilie 24 <zile>. leat 7180(1672).
Eu Voica fata Predii dvornicul mărturisesc.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 155. Cop.
rom. sec. XVIII.

55. 1673(7181) mai


24.

Milostiiu Bojiiu, Ion Gligorie Ghica voevod i gospodar davat gospodstva-mi


siiu poveleanie gospodstva-mi1 sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeşul şi părin-
telui egumenului losif şi tuturor călugărilor câţi vor fi lăcuitori într-acel sfânt lăcaş,
ca să fie volnic cu această carte a domniei mele de să ţie şi să oblăduiască
mănăstirea Robaia cu toată ocina ei şi cu rumânii câţi vor fi, să-i pue să lucreze
la această sfântă mănăstire ce vor fi trebile şi posluşaniile sfintei case, pentru că
această sfântă mănăstire Robaia este făcută din temelie de Sava logofăt
Cuştereanul şi miluită cu moşii şi cu rumâni. Deci după petrecania Savei logofăt
rămâind acea sfântă casă pe seama fiului său Iu Mihaiu logofăt a fi ctitor şi

1. Din mila lui Dumnezeu, Io Grigore Ghica voevod şi domn, dat-am domnia mea
această poruncă a domniei mele...

103
MIHAIL M. ANDREESCU

stăpân şi lui fiindu-i peste mână a căuta de ea, deci el, de bună voia lui, datu-o-
au pe seama sfintei mănăstiri Argeşul, să caute părintele egumenul de ea, să
poarte grijă, să dea învăţătură oamenilor ei, rumânilor, posluşnicilor, să slujească
la ce vor fi trebile sfintei case. Iar carii nu vor asculta să fie volnic a le face şi
certare după vina lor. Şi de către nimeni opreală să n-aibă.
l is<pravnic> saam rece gospodstva-mi2.
<Scris în luna> maiu 24 <zile, leat> 7181(1673).
Ion Gligorie voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 24-25.
Cop. rom. sec. XVIII.

56. 1673(7182)
septembrie 6.

Adecă eu Mănăilă păh<arnic> împreună cu jupâneasa mea Voica, fata


Predii vornicul Balomirescului, dat-am zapisul nostru la sfânta mănăstire
Argeşului şi la mâna sfinţii sale părintelui egumenului Efrem ca să fie de mare
credinţă, cum să s<ă> ştie că având noi o mănăstire ce să cheamă Robaia unde
este hramul sfântului mare mucenic Gheorghie şi neputând să căutăm de dânsa
precum să cade, socotit-am de bună voia noastră de o am dat şi o am închinat
la sfânta mănăstire ce este mai sus-zisă, cu moşie cu rumâni şi cu alte ce va fi,
mult-puţin la dânsa. Datu-o-am de pomană cu toate să fie închinată şi să s<ă>
scrie numele noastre la sfântul pomelnic, să s<ă> pomenească şi ale părinţilor
noştri.
Şi această tocmeală s-au făcut dinaintea sfinţii sale preasfinţitului părintelui
nostru chir Teodosie mitropolitul. Şi mărturie, câţi vor iscăli mai jos. Şi pentru mai
adevărată credinţă iscălit-am mai jos.
Şi am scris eu Mănăilă paharnicul cu mâna mea, sept<emvrie> 6 <zile, leat>
7182(1673).
Eu Mănăilă păh<arnic>, eu Voica fata Predii vornicul Balomirescu.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 155. Cop.
rom. sec. XVIII.

57. 1674(7182) iulie 6,


Bucureşti.

Pentru a să păzi buna orânduiala sfintei mănăstiri Argeşul.

2. Şi ispravnic chiar zisa domniei mele.

104
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

t Milostieiu Bojjiu, Io Duca voevod i gospodari văsoiu zemle


Uggrovlahiscoe, davat gospodstva-mi siiu povelenie gospodstva-mi1 sfintei şi
dumnezeeştii mănăstiri ce să cheamă Argeşul, unde este hramul Uspeniei Sfintei
şi de Dumnezeu Născătoarei pururea Fecioară Măria şi părintelui egumenului
losif şi tuturor călugărilor care să vor tâmpla a fi lăcuitori într-această sfântă
mănăstire, pentru că această sfântă şi dumnezeească mănăstire este zidită şi
înălţată, preaînfrumuseţată de alţi domni încă mai dinainte vreme. Iar după ce au
dăruit mult-milostivul Dumnezeu, stăpân şi cap tuturor, pe creştinul şi răposatul
Mateiu Basarab voevod a fi domn şi biruitoriu acestui cinstit scaun al domnii Ţării
Româneşti, cari s-au tras şi domnia lui dintr-acel neam <al> acelor bătrâni şi
vrednici de pomană domni care au zidit şi au înălţat sfânta mănăstire care scrie
mai sus.
Deci văzând dumnealui răposatul Matei voevod sfânta mănăstire veche de
nesocotiţi ani şi stricată şi cu multă cheltuială o au înoit şi cu sfinte vase şi bucate
şi cu multă danie o au împodobit, stătătoare şi umblătoare, ca să aibă el şi părinţii
lui pomană neîncetată de <la> cei de acolo lăcuitori părinţi. Şi nici unul din cei
după urmă viitori domni să n-aibă voe a face vreo mişcare părinţilor de acolo, sau
bucatele şi avuturile şi daniile mănăstirii să le streineze şi într-altă parte să le dea
sau la vreo săpunere să le aducă, sau într-a lui stăpânire să le ţie, sau pre egu-
menul aceştii mănăstiri să-l scoată şi pe altul să-l pue, fără cât părinţii lăcuitori
aceştii mănăstiri, ieromonaşi şi călugări, având voe şi aşăzământ de <la> acela
ce este mai sus-zis ctitor şi căutătoriu aceştii sfinte mănăstiri, creştin<ul> Matei
Basarab voevod. Când ar vrea să pue egumen să-şi aleagă den mijlocul lor <pe>
care vor afla vrednic a chivernisi mănăstirea şi părinţii. Şi niciunul veri boiar sau
veri cari din lăcuitorii ţării să <nu> cuteze a bântui mănăstirea, sau pe egumen
să-l scoată să-l schimbe sau să umble cineva cu niscareva mită a-l schimba pe
egumen făr<ă> de voia soborului al sfintei mănăstiri.
Pentru acestea pentru toate care mai sus sunt zise, fost-au făcut răposatul
Matei voevod şi hrisoavele dumnealui şi cărţi patrierşăşti şi cu mare legături şi cu
afurisanie asupra tuturor din lăcuitorii ţării, măcar domni să fie au boiar au
arhiereu s-ar ispiti a călca şi a strica aceste tocmeli şi legături ce au tocmit sfin-
tei mănăstiri care scrie mai sus, unii ca aceia să fie supt acel blestem.
Iar după ce ne dărui şi pe noi Mult-Milostivul Dumnezeu a fi domn şi biruito-
riu acestui cinstit scaun al domniei Ţării Rumâneşti iar părintele egumenul losif,
el au venit la domnia mea de au adus cărţile şi hrisoavele ce au avut pe aceste
tocmeli şi legături care scrie mai sus, hrisovul răposatului Matei Basarab voevod
şi cartea părintelui Partenie patriarhul Ţarigradului Romei ceii Noao şi a toată
lumea patriarh, care s-au cetit toate pe rând dinaintea domniei mele. Aşijderea şi
domnia mea încă am înoit şi am întărit cu această cinstită carte a domniei mele

1. Din mila lui Dumnezeu, Io Duca voevod şi domn a toată Ţara Românească, dat-
am domnia mea această poruncă a domniei mele...

105
MIHAIL M. ANDREESCU

tocmeala şi aşezământul aceştii sfinte mănăstiri, ca să fie sfintei mănăstiri de-


ntărire şi de folos iar domniei mele şi părinţilor domniei mele în veci pomană.
Şi în urma domniei noastre pe care va dărui Milostivul Dumnezeu a fi domn
ţării aceştia încă-l rog cu numele lui Dumnezeu ce este în Troiţă slăvit să aibă a
cinsti şi a <î>noi şi a-ntări această carte a domniei mele, pe tocmeala şi legătura
care sunt mai sus-zise. Pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l
întărească întru domnia lui şi la cela veac să fie ertat sufletul lui. Iar carele nu va
cinsti nici va întări nici va înoi, ci va călca şi va strica această carte a domniei
mele, unul ca acela împreună cu îndemnătorii lui afurisit să fie de Sfânta şi
nedespărţita de viaţă făcătoarea Troiţă Celui dintru o fire unul Dumnezeu, să aibă
cinste cu luda şi cu afurisitul Ariia şi cu alţi necredincioşi ovrei, cei ce strigară
asupra Domnului şi Mântuitorului nostru lisus Hristos zicând: "<luaţi-l, luaţi-l şi-<l>
răstigniţi pe el", sângele Lui să fie asupra lor şi feciorilor lor în veci. Şi să aibă
blestemul celor 318 sfinţi de Dumnezeu purtători părinţi.
Sej svedeatele postavlenie gospodstva-mi2: jupan Chirca vel ban i pan
Radul Creţ<u>lescul vel dvornic i Radul Năsturel vel logofăt i Vâlcul vel vistier i
Mihai Cantacuzino vel spătar i Tudoran vel clucer i Lascarache vel postelnic i
Vintilă vel paharnic i Preda vel stolnic i Barbul vel comis, l is<pravnic> Pârvul
Cantacuzino vel logofăt.
l napisah eu lane sin Gherghe biv şuf<a>riu ot Târgovişte. Pis<ah> u
grad<om> Bucureşti, <luna> iulie 6 <zile, leat> 7182(1674).
Ion Duca voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 9. Cop.
rom. sec. XVIII.

58. 1675(7184)
octombrie 5.

Scris-am eu Ilie sin popa Constandin acesta al meu zapis ca să fie de mare
credinţă la mâna părintelui arhimandritului chir Leontie nastavnicul sfintei mănă-
stiri ot Argeş, cum să să ştie că i-am vândut un loc de 5 fălci în câmp, din sus de
mănăstire şi din sus de Crucea Lupeştilor. Şi în capul locului sunt doă magii de
pietri despre drumul Albeştilor. Şi despre cela cap de locu în capul locului este o
rovină şi pe margine de amândoă părţile sânt şiruri de mărcini. Şi I-am vândut în
bani gata 900 de a mea bună voe, să fie al sfinţii lui şi al sfintei mănăstiri. Şi am
pus şi pe tata popa Costandin şi pe mama Ivana în pomelnic, ca să fie ale sfintei
mănăstiri în veac neclătit, amin.

2. Deci iată şi martori a pus domnia mea.

106
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Şi pentru credinţa mi-am pus şi pecetea. Octomvrie 5 <zile, leat>


7184(1675). t Ilie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 25. Cop.
rom. sec. XVIII.

59. 1675(7184)
octombrie 5.

Scris-am eu Samfira Frumosului acesta al meu zapis ca să fie de mare cre-


dinţă la mâna părintelui egumen cum să să ştie că i-am vândut un loc în capul
mănăstirii, alăturea cu un loc ce i-au fost vândut Ilie fecioru popii lui Constandin,
pe din sus. Şi i I-am vândut de a mea bună voe. Şi i I-am vândut în bani gata 308,
cum să fie al sfintei mănăstiri în veac şi pentru că m-au pus sfinţia lui în pomenec.
Drept aceea I-am dat şi eu la sfânta mănăstire. Şi pentru credinţă mi-am pus
şi degetul. <Luna> octomvrie 5 <zile, leat> 7184(1675).
Samfira.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 52v. Cop.
rom. sec. XIX. Scris schimbat şi cerneala şi stilul.

60. 1677(7185) februarie 24,


Argeş.

t Dositeiu, cu mila lui Dumnezeu patriarh al Sfintei cetăţi <a> Ierusalimului


şi a toată Palestina.
t înaintea patrierşiei noastre veni cuviosul catigumen chir Varlaam al sfintei
şi dumnezeeştii mănăstiri Argeşului unde este hramul Preasfintei şi Preaslăvitei
biruitoarei noastre şi de Dumnezeu Născătoare pururea Fecioară Măria împre-
ună cu alţi cucernici părinţi care se află de obârşe lăcuitori într-această sfântă
mănăstire, ieromonaşi şi monahi, spuind obiceiul aceştii sfinte mănăstiri, cum să
chiverniseaştiu cu obşteasca socotinţă şi cu a soborului adunare precum să află
şi la alte sfinte mănăstiri întru această bună tocmeală şi pe adevărată urmare
obicinuite şi aşezate. Şi de faţă arătând şi hrisovul înoitorului ctitor şi răposatului
creştin Matei Basarab voevod făcut sfintei mănăstiri pe această tocmeală şi
obicină de întărire şi pururea dovedeală şi hrisoavele preasfinţilor patriarşi ai
Ţarigradului cu blestem neertat.
Şi mai pe urmă arătară şi cinstit hrisovul mării sale bunului creştin şi
preaslăvitului şi prealuminatului domn atoatei Ţării Rumâneşti Io Duca voevod,
pohtitul fiu întru Duhul Sfânt al Patriarşiei noastre, iar de înoirea şi întărirea obştii

107
MIHAIL M. ANDREESCU

şi obiceiu<lui> sfintei mănăstiri, deci pohtind şi cerşind şi al patrierşiei noastre


înoitoriu hrisov pe tocmeala sfintei mănăstiri ce este mai sus-zisă.
Pentru care lucru iată dar şi patrierşia noastră am făcut şi am dat şi acest
hrisov al patrierşiei noastre sfintei mănăstiri de întărire ca niciunul din domnii cari
vor fi viitori după mutarea vremilor să nu cuteze nici să aibă voe a mişca pe
părinţii cari să vor afla întru această sfântă mănăstire, au să înstreineze lucrurile
şi dobitoacele şi sfintele daruri ale aceştii mănăstiri au să le închine altora au să
le aducă la altuceva lucru au să le păzească întru a sa domnie au să scoată pe
egumenul al aceştii mănăstiri, carele să va întâmpla după vremi şi să aducă altul,
fără numai când le va trebui lor igumen să-şi aleagă din sobor dintru mijlocul lor
pe carele ar găsi vrednic ca să chivernisească sfânta mănăstire şi pe fraţii
trupeşti şi sufleteşti şi să pue igumen şi acela să fie ieromonah şi nastavnic.
Iar carele ar hi fost popă de mir şi mai pe urmă să va fi făcut ieromonah, pe
unul ca acela să nu-l pue igumen, nici să cuteze nimea dintru a săborului
adunare a-l pune igumen. Şi la prepunerea igumenilor să aibă a luarea seama
mănăstirii mitropolitul ţării, carele va fi pe vremi pentru ca să nu facă vreounii din
igumeni pagubă mănăstirii, neluând nici acela mitropolit nici un dar den mănă-
stire, necutezând nimea alt den boiari au slugă au popă au mirean să bântuiască
zisa mănăstire, au pe părinţii cari să vor afla într-această mănăstire după vremi,
au pa igumenul lor să-l bântuiască, au să înstrăineze din lucrurile şi sfintele
daruri ale aceştii mănăstiri şi să ia niscare lucruri din ea, au să nu cinstească şi
să gonească undevaşi departe această mănăstire.
Pentru aceasta dar pricină şi patriarşia noastră primind cererea lor precum
este dreaptă şi iubită de Dumnezeu, cum scrie într-acest de faţă hrisov şi ade-
verează cu obştească socotinţă şi a soborului adunare celor ce s-au întâmplat
lângă noi dintru cei preacinstiţi şi preasfinţi arhierei iubiţilor fraţi şi denpreună slu-
jnici întru Duhul Sfânt, ca să fie pentru chiverniseala aceştii mănăstiri şi pentru
stăpânirea ei şi pentru porunca şi zisa ctitorului ce e mai sus-zis. Iar pentru igu-
menul şi pentru alte lucruri şi sfinte daruri ale aceştii mănăstiri, care are adeve-
rinţă şi dovedeală nemutată şi într-altă vreme şi pomană răposaţilor ctitori şi a
părinţilor lor, care să pomenească de părinţi desăvârşită la fieştece slujbă a bi-
sericii şi din lucrurile şi sfintele odoară şi din sfintele daruri, să rămâe toate într-
această sfântă mănăstire nescoase şi nerăpite întru veci.
Iar cineşi vreodată ar vrea să întoarcă şi să nu crează aceste ce scriu mai
sus, ca să supue mănăstirea altora, au să scoată pe igumenul carele va fi într-
această mănăstire şi să aducă altul strein, făr-de voia părinţilor cari să vor afla în
mănăstire, au să zădărască scandelă şi lucru de pagubă şi de stricăciune, aces-
ta au domn de va fi au arhiereu au alt boiaru au slugă au popă au călugăr popit
au altcinevaşi din bisericeasca strângere, acela să fie afurisit, proclet şi anatema
de Sfânta şi întru o fiinţă dătătoarea de viaţă şi nedepărţită şi nemişcată- Troiţă
Celui întru o fire Dumnezeu şi blestemat şi neertat şi nedăzlegat după moarte,
într-acest veac şi în cel viitoriu. Şi să aibă blestemul al sfinţilor 318 părinţi celor

108
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

de la Nichela şi a altor sfinţi părinţi, aşijderea şi de patrierşia noastră, cutremurul


lui Cain să aibă în veci, să crape pământul să-i înghită de vii ca şi pe Datan şi
pe Aviron. Şi hiarăle, pietrile să putrezească, munţii să să risipească iar trupurile
lor în veci să stea după moarte netopite şi nedezlegate, parte şi lăcaş să aibă la
un loc un luda şi cu afurisitul Arie.
Pentru aceasta s-au scris acest săbornic hrisov ca să fie de adeverinţă şi
pururea dovedeală şi s-au dat la dumnezeiasca şi domneasca mănăstire care e
mai sus-zisă, a Adormirei Preasfintei şi de Dumnezeu Născătoare, pururea
Fecioară Mărie, locul temeiului Argeşul.
Pis<ah> m<e>s<ea>ţa fevruarie 24 <zile>,veleat ot Adam 7185(1677).
t Dositeiu patriarh.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 10-11.
Cop. rom. sec. XIX, cu unele greşeli de traducere.

61. 1677(7185) iunie


30.
Adecă eu Vâlcan scris-am acest al meu zapis ca să fie de bună credinţă la
mâna părintelui losif şi împreună cu tot soborul sfintei mănăstiri, cum să să ştie
că am dat şi am închinat din moşiile mele livada din partea Sasului de supt
coastă, care am cumpărat de la uncheaşul Mihnea. O am dat sfintei mănăstiri de
pomană şi m-am scris la pomeneac de a mea bună voe, ca să n-aibă feciorii mei
treabă cu acea moşie ci să fie a mănăstirii moşie stătătoare în veci şi noao şi
părinţilor noştri pomenire.
Iar cari să vor scula din feciorii mei cu vreo gâlceava sau din rudeniile mele
să fie afurisit şi anatema. Şi fierul şi lemnele să putrezească iar trupul aceluia să
nu putrezească, căci o am dat eu de bună voia mea.
Şi pentru adevărata credinţă mi-am pus şi iscălitura mai jos ca să să
crează. Şi mărturii, care îşi vor pune iscăliturile mai jos.
Şi am scris az Varlaam ieromonahu cliseru. Şi cu nuci împrejurul livezii. Iunie
30<zile, leat> 7185(1677).
Eu Vâlcan judeţ.
Jupan Gheorghie mărturie, eu Radul cupeţ mărturie, Dragomir logofăt judeţ,
eu Dumitraşco logofăt mărturie, eu Badea Popa.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 52. Cop.
rom. sec. XIX.

62. 1678(7186) aprilie 28,


Bucureşti.
Hrisovul Ducăi voevod.
Ca să fie sfintei mănăstiri din Valea Oraşului de unde au şăzut Cârjău
până în râu. Şi de unde au şezut Cârjău pe râu în sus până în Bradul din
Slatin<ă>. Şi

109
MIHAIL M. ANDREESCU

de acolea pe Piscul Gemătului până în munte şi de acolea pe Râul Gemătului în


sus în munţi. Şi muntele tot până în Râul Doamnii. Şi iar din Râul Gemătului spre
Pleaşă şi Pleaşa toată, pentru că sânt bătrâne şi drepte ocine şi de moşie ale
sfintei mănăstiri Argeş date şi adaose de jupâneasa Cârjoe, ce i-au zis monahia
Magdalina, pentru că au fost ale ei de moşie de strămoşie. Şi tot au ţinut sfânta
mănăstire cu bună pace.
Iar după aceea, când au fost în zilele răposatului Matei Basarab voevod
fostu-s-au sculat cu pâră Şărb şi cu frate-său Stan din Cârstieneşti ca să ia din
moşia mănăstirei din satul Corbii de Piatră stânjeni 620 şi să aşeze alte hotăra
cu o carte mincinoasă care o au fost făcut ei la Leon vodă singuri, fără de ştirea
nimunui. Deci într-aceea vreme fiind în sfânta mănăstire Argeşu nastavnic un
părinte Leontie arhimandritul, el au fost mers de faţă cu acei oameni care scriu
mai sus naintea răposatului Matei vodă în divan, de ş-au fost luat 24 boiari hotăr-
nici, anume: din Albeşti Condilă postelnic, din Argeş Anghelet şi Sava i Lazăr
postelnic şi din Budeasa Arsénié postelnic şi din Aninoasa Parvul spătar şi din
Rătivoeşti Dragomir comis şi din Lereşti Oancea postelnic şi din Corbeni Neagoe
logofăt şi din Stoiceni Stepan postelnic şi din Vlădeni Tudor postelnic şi din Piteşti
Duminecă i Zaharia i Dumitru al popii Savei i Tudor postelnic i lane stolnic şi din
Găleşeşti Ivan postelnic şi din Câlceşti Ivan stolnic şi din Coteşti Vlaicul şi din
Lăngeşti Albul şi din Jugur Costandin şi din Uliţa Dragomir Vlădău şi din Brătiani
Radul logofăt i Badea, ca să caute aceşti 24 boiari şi să hotărască ocinile sfintei
mănăstiri Argeş de la satul Corbii şi din munţi, pe unde ar avea sfânta mănăstire
ocine şi moşii, fiind ispravnic trimis de răposatul Matei vodă din divan Lăudat
comis.
Şi au mers acei 24 boiari, toţi împreună, de au căutat şi au călcat ocinile şi
moşiile, ale acestui sat ce scrie rnai sus, şi munţii. Şi au fost cetit şi cărţile mănă-
stirii, cele bătrâne, care au avut. Şi aşa au fost adevărat acei 24 <boiari> cu
sufletele lor, cum au fost aceste moşii şi munţi ce scriu mai sus şi sfintei mănă-
stiri Argeş bătrâne şi drepte ocine şi de moşie, de strămoşie pe semne şi pe
hotăra, cum scriu mai sus. Şi de atunci încoace tot au ţinut sfânta mănăstire cu
bună pace.
Iar când au fost acum în zilele domniei mele iar feciorii lui Ion stolnic Vrabie
din Corbuşori, anume Parvul şi lane cu fraţii lor ei s-au ridicat cu pâră pentru
aceşti munţi ce să cheamă Filipop i Bândea, care sânt în hotarăle munţilor sfin-
tei mănăstiri. Şi au venit naintea domnii mele în divan de s-au pârât de faţă cu
egumenul Varlam de la Argeş, zicând ei cum că acei munţi Filipop i Bândea este
ai lor de cumpărătoare din zilele Radului Leon voevod, arătând şi o scrisoare a
6 boiari cum că le-au fost ales acei munţi şi cartea Radului Leon voevod făcută
pe acea scrisoare <a> acelor 6 boiari, ca să moştenească ei. Iar Varlam igu-
menul, el au scos cărţi bătrâne ale sfintei mănăstiri de s-au cetit toate pe rând
naintea domniei mele în divan, întru care scria aceşti munţi ai sfintei mănăstiri,
pe semne şi pe hotăra, cum scrie mai sus, cum sânt bătrâne şi drepte ocine ale

110
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

sfintei mănăstiri. Întâi cartea Radului voevod sin Radul voevod leat 7034(1526)
şi cartea lui Alexandru voevod sin Radu voevod Mihnea leat 7134(1626) şi cartea
răposatului Matei Basarab vodă, leat 7158(1650) şi zapisul acelor 24 boiari
hotărnici şi cartea lui Constandin voevod, leat 7162(1654) şi cartea lui Gligorie
voevod, leat 7171 (1663).
într-aceea, domnia mea văzând atât<e>a cărţi a<le> celor răposaţi domni pe
aceste ocine şi munţi ale sfintei mănăstiri, hotărâte şi aşăzate încă mai denainte
vreme şi socotind domnia mea cu tot divan<ui>, cum nu să cade să calce acei 6
boiari pe cei 24, domnia mea am căutat şi am judecat pe drept şi pe lege dim-
preună cu toţi cinstiţii dregătorii domniei mele şi am dat domnia mea sfintei
mănăstiri Argeş ca să-i fie acei munţi pe semne şi pe hotăra, precum scrie mai
sus, moşie ohabnică şi stătătoare în veac. Şi am luat domnia mea scrisoarea
acelor 6 boiari şi cartea Radului Leon voevod de la feciorii lui Ion stolnic Vrabie,
ce au avut făcute pe acei munţi Filipop i Bândea pentru că au rămas de lege şi
de judecată dinaintea domniei mele din divan. Şi au fost vândut feciorii lui Vrabie
acei munţi Filipop i Bândea boiarinului domniei mele Vâlco biv vel dvornic. Deci,
de să vor scoate niscare zapise de vânzare să nu să ţie în seamă ci să rămâe
necredincioase. Şi să n-aibă Vâlcul dvornic nici o treabă, să s<ă> caute la vânză-
torii lui.
Sej i sveditelie postavleaem gospodstva-mi1: Neagoe vel ban, Badea vel
dvornic, Chirca vel logofăt, Hrizea vel vistier, Laţcar vel spătar, Stoia vel clucer,
lordache vel postelnic, Corue vel peharnic, Alexandru vel stolnic, Ralea Ştirbeiu
vel comis, l ispravnic Radul vtori logofăt i Dumitraşco logofăt.
Pisah vă stolnic is nom u Bucureşti, <luna> aprilie 28 <zile, leat>
7186(1678).
Io Duca voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 285-286.
Cop. rom. sec. XIX. Omis începutul actului.

63. 1678(7187) septembrie


10.

Milostieiu B<o>jieiu, Ion Duca voevod i gospodar davat gospodst-va-mi sie


povealenie gospodstva-mi1 oamenilor ai părintelui igumenului de la sfânta mănă-
stire Argeşul ca să fie volnici cu această carte a domniei mele de să strângă toată
dijma de pe moşia sfintei mănăstiri ce are la Topana, la Barca, la Găneasa, de
pe moşia de la Piteşti şi Suaş şi de la Tigveni, de la tot omul veri fie boeriu veri

1. lată şi martori am pus domnia mea.


1. Din mila lui Dumnezeu, Io Duca voevod şi domn, dat-am domnia mea această
carte a domniei mele...

111
MIHAIL M. ANDREESCU

slujitoriu veri ţăran, măcar veri ce om ar fi având bucate pe aceste moşii ce este
partea mănăstirii, de la toţi să le ia dijma din tot ce ar fi având, din zece una pre-
cum este obiceiul. Şi de către nimenea opreală să n-aibă naintea cărţii domniei
mele.
Iar cine ar sta împotrivă a nu-şi da darea dijma după obicei unii ca aceia să
ştie bine că voi trimite domnia mea de va da făr'de voia lui şi va da şi treapăd şi
va petrece şi certare, pentru că aşa este porunca domniei mele. l is<pravnic>
saam rece gospodstva-mi2.
Scris în luna septemvrie 10 <zile, leat> 7187(1678).
Ion Duca voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 244v. Cop.
rom. sec. XIX.

64. 1679(7187) ianuarie 16,


Bucureşti.

t Milostieiu Băjiiu Ion Şerban voievod i gospodar vâsoe zemle Uggro-


vlahiscoe, vnuc velicavo i preadobravo, pocoinavo Ion Şerban voevod, davahom
g<o>sp<o>ds<t>v<a>-mi siiu povelenie g<os>p<o>ds<t>v<a>-mi1 sfintei şi
dumnezeeştii mănăstiri ce să chiamă Argeşul, unde este hramul Uspeniei Bo-
gorodiţe i prisnodeaveavi Măria şi părintelui egumenului loasaf şi tuturor călu-
gărilor câţi vor fi lăcuitori în sfânta mănăstire, pentru că această sfântă mănăstire
ce este zidită şi înălţată, prea înfrumuseţată de alţi domni încă mai denainte
vreme, iar după ce au dăruit mult-milostivul Dumnezeu pe creştinul Matei Ba-
sarab voevod a fi domn Ţării Rumâneşti, care s-au tras şi domnia lui dintr-acel
neam<al> acelor bătrâni şi vrednici de pomană răposaţi domni care au zidit şi au
înălţat sfânta mănăstire care scrie mai sus.
Deci văzând dumnealui răposatul Matei Basarab voevod sfânta mănăstire
veche de nesocotiţi ani şi stricată, cu multă cheltuială o au înoit şi cu sfinte vase
şi bucate şi cu multă danie o au împodobit, stătătoare şi umblătoare, ca să aibă
el şi părinţii lui pomană neîncetat de <la> cei de acolo lăcuitori părinţi. Şi nici unul
din cei după urmă viitori domni să n-aibă voe a face vreo mişcare părinţilor de
acolo sau bucatele şi avuturile şi daniile mănăstirii să le înstreineze şi într-altă
parte să le dea sau la vreo supunere să o aducă sau într-a lui stăpânire să le ţie
sau pe egumenul aceştii mănăstiri să-l schimbe şi pe altul să pue, fără cât părinţii

2. Şi ispravnic chiar spusa domniei mele.


1. Din mila lui Dumnezeu Io Şerban voievod şi domn a toată Ţara Românească,
nepotul marelui şi preabunului, slăvitului Io Şerban voievod, am dat domnia mea această
poruncă a domniei mele...

112
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

lăcuitori aceştii mănăstiri ieromonaşi şi călugări având voe şi aşăzământ de la


acela de este mai sus-zis ctitor şi căutător aceştii sf<inte> mănăstiri, creştinul
Matei Basarab voevod. Când ar vrea să-şi pue egumen să-şi aleagă din mijlocul
lor <pe> care vor afla vrednic a chivernisi mănăstirea şi părinţii şi nici unii veri
boiari sau veri care din lăcuitorii ţării să <nu> cuteze a bântui mănăstirea sau pe
egumen să scoată să-l schimbe sau să umble cineva cu niscare mită a schimba
pe egumen fără de voia săborului al sfintei mănăstiri. Pentru acestea pentru
toate care sânt mai sus-zise fost-au făcut răposatul Matei Basarab voevod şi hri-
soavele dumnealui şi cărţi patrierşăşti şi cu mari legături şi cu afurisanii asupra
tuturor din lăcuitorii ţării măcar domni să fie au boiari au arhierei s-ar ispiti a călca
şi a strica această tocmeală şi legătură ce au tocmit sfintei mănăstiri care scrie
mai sus, unii ca aceia să fie supt acel blestem.
Iară după ce ne dărui şi pe noi Mult-Milostivul Dumnezeu cu domnia şi cin-
stitul împărat cu steagul ţinerii Ţării Rumâneşti, iară părintele egumenul loasaf au
adus cărţi şi hrisoavele ce au avut pe această tocmeală şi legături care scriu mai
sus, hrisovul răposatului Matei Basarab voevod, care s-au citit pe rând naintea
domnii mele în divan. Drept aceea şi domnia mea încă am înoit şi am întărit cu
acest hrisov al domniei mele pe tocmeala şi aşăzământul aceştii sfinte mănăstiri
ca să-i fie sfintei mănăstiri de ajutor şi de folos iară domniei mele şi răposaţilor
părinţilor domniei mele vecinică pomenire.
Şi în urma domniei noastre pe care va milui Dumnezeu a fi domn şi biruitor
Ţării Rumâneşti încă-l rugăm cu numele lui Dumnezeu ce este în Troiţă slăvit să
aibă a cinsti şi a <î>noi şi a întări acest cinstit uric al domniei mele şi pe tocmeala
şi pe legătura care scrie mai sus, pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi
să-l întărească întru domnia lui şi la cela veac să fie ertat sufletul lui, iar carele
nu va cinsti nici va înoi nici va întări ci va călca şi va strica acest cinstit uric al
domniei mele, unul ca acela împreună cu îndemnătorii lui afurisit să fie de una şi
nedespărţita Sfânta Troiţă, Cel ce este întru o fire unul Dumnezeu şi de cei 318
sfinţi părinţi de la soborul de la Nicheea, cinste să aibă cu luda şi cu afurisitul Aria
la un loc şi cu alţi necredincioşi şi ovrei, cei ce strigară spre Domnul şi Mântuitorul
nostru lisus Hristos zicând: "luaţi-l, luaţi-l şi-<l> răstigniţi pe el", sângele lui să fie
asupra lor şi feciori<lor> a<i> lor în veci. Amin.
Sej svedeatele postavleim gospodstva-mi2: Neagoe vel ban Craiovei, Badea
vel vornic, Radul vel logofăt, Hrizea vel vistier, Ventilă vel spătar, Coruia vel
clucer, Stoia vel postelnic i Barbul vel peharnic, Alixandru vel stolnic, Dumitraşco
vel comis, l ispravnic Şărban vel logofăt.

2. lată şi martori a pus domnia mea.

113
MIHAIL M. ANDREESCU

l Dumitraşco logofăt pisah vă stolisi nicom u gradom3 Bucureşti <luna>


ghenarie 16 <zile, leat> 7187(1679). t Ion Şărbanu voievod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 11-12.
Cop. rom. sec. XIX. După utilizarea termenului "uric" bănuim
pe copist a fi un călugăr moldovean.

65. 1679(7187) aprilie 11,


Argeş.

Noi toţi adeveritorii care am ales locul casei din târg, al mănăstirii, pe nume,
care am fost din oraş din Argeş: Coste judeţul, Manole Cozme pârgaru i Badea
logofăt i Anghelita i popa Radul i popa Mânea i popa Gherghe i Tudor ot Pazar i
Dumitru biv judeţ i Tudoran Tudorinescul i Dumitru sin Neagoe Velicov şi cu alţi
mulţi oameni buni care am ales locul, să să ştie pa unde. Despre uliţa târgului
numai până <în> picătura straşinii iar despre miazănoapte din zidul pivniţii zece
palme numai, iar despre răsărit până jos la uliţa cea pietroasă iar despre miazăzi
17 palme domneşti, cât ţine gârliciul pivniţii numai.
Şi am scris eu Badea logofăt, <luna> aprilie 11 <zile, leat> 7187(1679).
Eu Costea judeţ, eu Manole Cozme pârgar i Angheleta, iu pop<a> Radul, iu
pop<a> Mânea, eu pop<a> Gherghe, eu Tudor ot Pazar, eu Dumitru biv judeţ, eu
Tudoran, eu Dumitru sin Neagoe Velicov.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 33. Cop.
rom. sec. XIX.

66. 1681 (7189) mai


19.

Adecă eu Stoe săpunariul împreună cu fămeea mea şi cu feciorii mei,


scris-am zapisul nostru ca să fie de mare credinţă la mâna părintelui egumenu-
lui, arhimandritului Leontia, năstavnecul sfintei mănăstiri ot Argeş cum să să ştie
că i-am vândut via mea de la Goleşti care este din susu vii sfintei mănăstiri, care
au fost cumpărat domna Mena a răposatului Şărban voevod la sat la Goleşti, însă
rozoare de vie 5 cu loc sterp cât au avut, în bani gatove ughi 10. Şi am pus trei
nume în sfântul pomenec pentru bani ughi 15. Şi o am vândut de a mea bună
voe să fie la sfânta mănăstire în veac.

3. Şi Dumitraşcu logofăt a scris în scaunul din oraşul...

114
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Şi când s-au făcut această tocmeală fost-au judeţul Ratea cu 12 pârgari i


vătaful Ion ot Corbi, ot Goleşti Vladul, Stanciul Ghionoiul i sin Albul i popa
Cârste i Patru Bara i Stoica braţ Iordan i Dumitru postelnic i Radu postelnic,
Gheorghe peharnic şi alţi mulţi oameni buni. Şi pentru credinţa mi-am pus şi
pecetea.
Ş-a scris în luna maiu 19 <zile, leat> 7189(1681).
Eu Ştoian.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 205. Cop.
rom. sec. XIX, cu unele greşeli de transcriere.

67. 1682(7190) mai


12.

Adecă eu Teodosie călugărul de la Corbeani scris-am zapisul meu sfintei


mănăstiri Argeşul şi părintelui egumenului losif împreună cu tot soborul sfintei
mănăstiri, ca să fie de bună credinţă cum să să ştie că ajungând eu vreme de
slăbiciune şi neavând nici o căutare de către feciorii mei şi fiind slab şi neputin-
cios am mers la sfânta mănăstire la părintele egumenul losif de m-am rugat ca
să şăz să lăcuesc în sfânta mănăstire, să mă odihnesc la o chilioară până la
moartea mea şi să mă păzească de ce îmi va trebui, într-aceea şi eu am dăruit
sfintei mănăstiri via mea de la Goleşti cu pimniţa şi cu toate dichisele şi cu locul
cel sterp împrejur. Şi o am dat cu ştirea feciorilor mei şi a nepoţilor mei, că
neputând ei să mă caute am dăruit sfintei mănăstiri ca să-i fie moşie stătătoare
ohabnică în veci. Şi am dat şi zapisul cel vechi de cumpărătoare, încă şi la
moartea mea să aibă a mă griji precum să cade.
Iar după moartea mea cine să va scula, din feciorii mei sau din nepoţi, din
strănepoţi a strica această pomană şi danie care am dat eu sfintei mănăstiri şi
încă m-am scris la sfântul pomeneac, unii ca aceia să fie procleţi şi afurisiţi şi
anatema de Domnul nostru lisus Hristos şi de 300 şi 18 părinţi de la Nichela,
aşijderea să fie de noi, să nu se aleagă nimic de casele lor, de copiii lor şi de
neam de neamul lor.
Şi pentru adevărata credinţă mi-am pus degetul mai jos ca să s<ă> crează.
<Şi> mărturii câţi vor iscăli mai jos.
Pis<ah> az Nicolae cu învăţătura lui, <luna> maiu 12 <zile, leat>
7190(1682).
Teodosie monah.
Varlaam ieromonah igumen ot Brădet martor, Mihul pitar Brătăşan mărturie,
Bunea postelnic mărturie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 205. Cop.
rom. sec. XIX.

115
MIHAIL M. ANDREESCU

68. 1683(7192)
decembrie 2.

Diata care s-au scris la moartea maicăi Filotiei, ce au învăţat molitva sa cu


gura ei fiind dimpreună şi ginerile sfinţii sale Grigorie vel logofăt şi dumneaei fie-
sa Stanca logofeteasa de faţă când au învăţat, <luna> dechembrie 2 <zile, leat>
7192(1683).
Lăsat-am la mănăstire la Argeş, unde să <am> aici îngroparea, moşia de la
Vătăşeşti, partea mea toată câtă să va alege(...)1, un sălaş de ţigani i suflete 4,
stupi matei 30, boi 50.
Filotia monahia.
Grigorie vel logofăt mărturie, Stanca log<ofeteasa mărturie>.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 63v. Cop.
rom. sec. XIX.

69. <1683 septembrie 1 - 1684 august


31>.

Adecă eu Dobrotă din Danul dimpreună cu fiu-meu Grigorie, scris-am


aceasta al nostru zapis ca să fie de mare credinţă la mâna unchiaşului Stan
Uşurelu şi a feciorilor lui, anume Albul i Marin, Ion i Dumitru ot Alimăneşti, pre-
cum să s<ă> ştie că fiind unchiaşul Stan Uşurelu vătăşel, pus de pitarul Pădure,
viind cu sama cea mare. Şi au fost puşi şi aicea în satul Danului lei 17 mari şi n-am
putut să-i dăm. Şi mai viind şi cu zahareaoa paşii de la Giurgiu iarăşi lei 6
pol<ovină> tot unchiaşul Stan Uşurelu şi nu i-am putut da nici aceştia.
Deci neputându-i da noi satul aceşti bani unchiaşului Stan şi apucându-l pe
el de la vistierie de l-au băgat în puşcărie pentru aceşti bani ai noştri. Deci noi
neputându-i da banii ce au dat el pentru noi de ne-au plătit cu taleri 23 pol<ovină>,
iată i-am dat moşia ce să cheamă Studina şi cu Fundul Mălămii în sus până în
curmătura Băroii, alăturea cu moşia Argeşului. Şi o am dat noi de a noastră bună
voe făr'de nici o silă cu ştirea altor megiaşi, pentru aceşti bani ce scrie mai sus.
Şi la acest zapis fost-au mulţi oameni buni împrejureni mărturii care îşi vor
pune iscăliturile mai jos pentru mai adevărată credinţă ca să s<ă> crează.
Eu Dobrotă, eu Gligorie sin Dobrotă.
Eu pop<a> Stanciul, eu pop<a> Stan ot Alimăneşti, eu diacon Ene, eu dia-
con Badea, eu Tudor ot tarn.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 25. Cop.
rom. sec. XIX. Data stabilită în funcţie de celelalte acte ale
moşiei.

1. Loc liber în manuscris.

116
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

70. 1684(7192) martie


24.

t Tudosie mitropolitul mărturie.


Adecă eu Stanca jupâneasa Predii căpitan Milcoveanul, fata lui Pavlache
banul, dat-am acest zapis împreună cu boiarinul meu Preda căpitan Milcoveanul
să fie de bună credinţă şi de întărire sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeşul şi
părintelui egumenului losif şi tuturor părinţilor călugări câţi să vor afla la acest
sfânt lăcaş, pentru ca să s<ă> ştie că am dat şi am închinat la această sfântă
mănăstire moşia Buneştii de Fier ot sud<stvo> (...)1 toată de peste tot hotarul
den câmp den pădure den apă den siliştea satului cu tot pometul şi cu tot veni-
tul den hotar până în hotar, însă moşie stearpă fără de rumâni. Pentru că această
moşie ce scrie mai sus îm<i> este de zestre de la părintele meu banul Pavlache
şi de la frate-meu Mihalache căpitan i Matei paharnic, care moşie au fost şi lor
de cumpărătoare cu zapise şi mărturii. Şi tot o am stăpânit cu boiarinul meu
atâţia ai cu pace.
Iar ducându-ne Dumnezeu pe noi acolo la sfânta mănăstire şi văzând cum
mulţi din domnii milostivi şi din boiari îndurători şi făcători de bine că au dat şi au
miluit cu moşii, cu bucate şi cu alte cu toate, cari precum le-au fost putinţa şi prile-
jul, eu încă am socotit împreună cu boiarinul meu Preda căpitan cum de vreme
ce în viaţa noastră atâţia ani cât am lăcuit şi din câţi coconi ne-au dat Dumnezeu
nici unul nu ne-au trăit şi rămâind numai noi amândoi, aşa am gândit gândul cel
bun şi de folosul sufletelor noastre, întâi pentru sufletul acelor părinţi ai noştri şi
pentru al nostru suflet şi al fiilor noştri de am închinat şi am dat, de am miluit şi
am întărit cu această moşie Buneştii de Fier pe sfânta mănăstire Argeşul, după
cum scrie mai sus, ca să fie sfintei mănăstiri de adaos şi de întărire şi noao şi
fiilor noştri veşnică şi netrecută pomenire.
Şi când am închinat de am dat această danie am pus mărturii, întâi pe cin-
stit<ul> şi sfinţit<ul> părintele nostru chir Teodosie mitropolitul ţării şi boiarii mari
şi ai doilea cari să vor iscăli mai jos. Şi noi, pentru mai bună şi adevărată cre-
dinţă, ca să s<ă> întemeeze şi să fie statornică această danie ce scriem mai sus
am pecetluit şi am iscălit ca să s<ă> crează.
l ispisah az Radul Şuf<ariul> cumnatu<l> lor, cu a lor bună voie luna
mart<ie> 24 <zile, leat>, 7192(1684).
Preda căpitan Milcovean, eu jupâneasa Stanca.
Episcop mărturie, Grigore episcop Buzău, Grigorie biv vel logofăt mărturie,
treti vistier mărturie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 101. Cop.
rom. sec. XIX. Lipsa numelor să indice un fals?

1. Loc liber în manuscris.

117
MIHAIL M. ANDREESCU

71. 1685(7193)
mai 3.

Teodosie, milostiiu Bojiiu Arhiepiscop i mitropolit vsea zemble Uggrovla-


hiscoe, scriem cartea vlădiciei mele voao sătenilor câţi vă aflaţi şi sânteţi din sat
din Buneşti şi voao megiaşilor din Cerbureni şi voao megiaşilor din laşi din
Muşăteşti. Către aceasta vă facem în ştire că aici la vlădicia mea spuse igumenul
losif de la sfânta mănăstire Argeşul, zicând cum că având jupâneasa Stanca,
fata banului Pavlache, moşie acolo în satu Buneşti, împreună cu dânştii, dum-
neaei o au dat sfintei mănăstiri ca să-i fie de pomană, oricâtă moşie s-ar alege
partea dumneaei. Deci căutând igumenul acea parte de moşie, iar Buneştii nu
vor să spue cu dreptul care delnite au fost ale jupâneasii Stancăi ci tăgăduiesc
şi arată alte delnite care nici de o treabă nu pot fi şi nici de un lucru. De care lucru
iată că am făcut această carte a vlădicii mele şi asupra Buneştilor şi asupra voas-
tră, cari vă veţi afla lăcuitori întru acele sate ce mai sus semnează anume, cu
mare blestem şi cu groaznică afurisanie.
Deci de veţi mărturisi şi veţi arăta care delnite au fost ale jupâneasii Stancăi
şi câte şi pe unde vor fi să fiţi ertaţi şi blagosloviţi, iar de vreme ce nu veţi vrea
să le spuneţi şi să le arătaţi ci veţi tăgădui măcar cât de puţin, ce să zice măcar
numai o palmă de pământ iată că vă punem supt mare şi înfricoşat blestem, să
fiţi procleţi şi afurisiţi, anatema de Domnul nostru lisus Hristos şi de 318 sfinţi
părinţi de la Nicheia, aşijderea să fiţi şi de vlădicia mea. Fierul şi pietrile să să
topească şi să putrezească iar trupurile voastre în veci să stea netopite şi nedez-
legate în veci.
Aceasta scriem. <Luna> maiu 3 <zile, leat> 7193(1685).
Vlădica Teodosie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 101 v. Cop.
rom. sec. XIX.

72. 1685(7193) iulie


28.

Adecă eu Gherghe împreună cu femeea mea, anume Măria, fata lui Dra-
gomir Tapa din Zăgoneanu şi cu feciorul nostru, anume Stanciul, scris-am za-
pisul nostru la mâna părintelui egumenului chir losif împreună cu tot soborul sfin-
tei mănăstiri Argeşul, unde este hramul Adormirei Maicăi Precistii, ca să fie de
bună credinţă cum să să ştie că am închinat eu Măria, fata lui Dragomir, toată
partea mea de moşie de la Zăgoneni din câmp, din pădure, câtă să va alege
partea mea de peste tot hotarul, ca să fie de pomană la sfânta mănăstire noao
şi părinţilor noştri şi ne-am scris numele la sfântul pomenec, iar sfintei mănăstiri
să-i fie moşie ohabnică şi stătătoare în veci.

118
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Iar cine vreodată, din neamul nostru sau din feciorii noştri, de s-ar scula să
întoarcă unul ca acela să fie proclet şi afurisit, pentru că noi nu o am vândut pe
bani ci o am dat de pomană, însă via şi cu grădina cu pomi să şi-o ţie ei până vor
fi vii.
Şi la această tocmeală fost-au mulţi boieri şi preoţi şi megiaşi care îşi vor
pune mai jos iscăliturile. Iar noi, pentru mai adevărată credinţă, ne-am pus
degetele şi numele mai jos ca să s<ă> crează. <Scris în luna> iulie 28 <zile, leat>
7193(1685).
Eu Gheorghie, eu Maria, eu Standul.
Eu popa Stoica mărturie, eu popa Badea Momoştean mărturie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 83. Cop.
rom. sec. XIX.

73. 1685(7194) octombrie


14.

Adecă eu monah Macarie, care mai nainte m-am numit Marin neguţătorul ot
Argeş, scris-am acesta al meu zapis ca să fie de bună credinţă la mâna sfinţii
sale părintelui losif egumenul ot sfânta mănăstire Argeşul împreună cu tot
soborul, cum să să ştie că după alte daruri ce am dăruit sfântului schit de la
Alămăneşti, unde este hramul sfinţilor şi slăviţilor mucenici Serghie şi Vacuho,
precum alte zapise ale mele vor mărturisi, am mai dăruit şi am mai întărit sfântul
schit şi cu moşia de la moara din Topolog, în hotarul Alămăneştilor, pe lângă
hotarul Băilenilor.
Şi iar am mai dat sfântului schit moşia Hotarul Măicăneştilor, dan hotarul
Alămăneştilor până în Sâmnicel, peste tot hotarul câtă să va alege partea mea
din câmp, din pădure, din apă şi cu rumânii, anume: feciorii lui Marco, anume
Negoiţă cu feciorii lui şi Vladul cu feciorii lui (...)1 şi Ion cu feciorii lui, anume (...)1
Vasile feciorul Albului cu feciorii lui, anume (...)1.
Pentru că aceste moşii ce am dăruit sfântului schit şi cu rumânii le-am dat
de a mea bună voie ca să fie sfântului schit şi călugărilor cărora vor locui la schit
de hrană iar noao şi părinţilor noştri vecinică pomenire. Şi la această danie fost-
au mulţi oameni buni, preoţi şi boiari mărturie, cari vor iscăli mai jos. Şi pentru
mai adevărata credinţă am întărit cu pecetea mea şi cu iscălitura ca să să
crează.
<Scris în luna> octomvrie 14 <zile, leat> 7194(1685).
Macarie monah.

1. Loc liber în ms.

119
MIHAIL M. ANDREESCU

Az Tudor mărt<urie>, Ion diacon vnuc Macarie, Stoian mărturie, az popa


Gherghe mărturie, eu diaconul Radu mărturie, az popa Stoica, eu Vasilie monah
ot Cetăţue, eu Ştefan eclisiarh.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 113. Cop.
rom. sec. XIX.

74. 1685(7194) decembrie


17.

Adecă eu Dumitru diacon sin popii Dumitru, dat-am zapisul meu la mâna
părintelui egumenului losif ca să fie de bună credinţă, precum să să ştie că am
pus livada de la Cerbureni, de la ulmul cel mare, zălog drept bani t<a>l<eri> 5,
care livadă să hătărăşte din jos cu Văsâiu, din sus cu popa Barbul. Şi o am pus
zălog pentru aceşti bani care scriu mai sus, să aibă darea banii la Paşti fără nici
un cuvânt, iar nedând banii să fie stătătoare.
Şi la tocmeala noastră fost-au popa Stoica mărturie ot laşi i Manta logofăt.
Şi pentru credinţă am iscălit mai jos cu mâna mea ca să s<ă> crează.
<Scris în luna> dechemvrie 17 <zile, leat> 7194(1685).
Eu Dumitru diacon sin popa Dumitru.
Eu popa Dragotă mărturie, eu popa Patru mărt<urie>, eu Radul diacon
mărt<urie>, Vlad diacon mărt<urie>, eu Vâlcan diacon mărturie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 53v. Cop.
rom. sec. XIX.

75. 1687(7195)
ianuarie 1.

Adecă eu Tudoronescul din oraş din Argeş împreună cu femeea mea,


anume Paraschiva, dat-am zapisul nostru sfintei mănăstiri Argeşul şi părintelui
egumenului loasaf cum să să ştie că am dat şi am închinat sfintei mănăstiri o vie
care o am cumpărat eu de la Dumitru al Cramei în dealul Celeştilor, care vie este
de să împreună cu viile mănăstirii din jos de cale, însă răzoare 11 şi pivniţa şi cu
alte dichise ce s-ar găsi, ca să fie sfintei mănăstiri moşie stătătoare şi ohabnică
în veci şi părinţilor din mănăstire de hrană şi de întărire iar noao şi părinţilor noştri
vecinică pomenire. Şi ne-am pus numele la sfântul pomenec.
Şi când s-au făcut acest zapis fost-au cu ştirea sfinţii sale părintelui mitro-
politului chir Teodosie şi a altor arhierei şi egumeni şi împreună şi boiari, care îşi
vor pune mai jos iscăliturile. Şi pentru mai adevărată credinţă am iscălit eu cu
mâna mea ca să s<ă> crează.
Şi am scris eu Visarion proegumen, ghenarie 1 <zi, leat> 7195(1687).

120
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Az Ion ot Argeş.
Teodosie egumen ot Tismeana, Grigore egumen ot Cozia martor, Gavriil
egumen ot Sadova, Paisie egumen ot Bistriţa mărturie, Anania ieromonah igu-
men ot sfânta mănăstire Brâncoveni mărturie, ieromonah Vasile egumen ot
Dolgopol mărturie, Partenie egumen ot Cotmeana, eu popa Dragomir mărturie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 205v-206.
Cop. rom. sec. XIX.

76. 1687(7195) ianuarie


23.

Adecă eu Tudor stolnicelul feciorul (...)1 din sat din Maniceşti împreună cu
femeea mea, anume Stana, dat-am zapisul nostru sfintei mănăstiri Argeşului,
unde este hramul Adormirii Preacistii şi părintelui igumenului loasaf şi a tot
soborul sfintei mănăstiri, cum să s<ă> ştie că având eu moşie în sat în Maniceşti
şi noi în viaţa noastră nefăcând copii, socotit-am că în urma noastră nu rămâne
nimeni ca să stăpânească. Am socotit de bună voia noastră de am dat şi am
închinat sfintei mănăstiri şi părinţilor din mănăstire de hrană şi de întărire iar noao
şi părinţilor noştri şi fraţilor mei vecinică pomenire, că am dat toată partea noas-
tră de moşie din Maniceşti din sat, din câmp, din apă şi din pădure şi de peste
tot hotarul, câtă să va alege, precum scrie şi hrisovul domnesc. Şi cu zapisu
acesta am dat şi hrisovul ca să fie stătător la sfânta mănăstire în veci. Şi ne-am
pus numele la sfântul pomenecul mănăstirii.
Şi când s-au făcut această danie cu zapis fost-au mulţi preoţi şi oameni bun
care ş-au pus mai jos numele şi degetele. Şi noi, pentru mai adevărata credinţă
ne-am pus mai jos peceţile şi iscăliturile ca să s<ă> crează.
Şi am scris eu Vasile ieromonah, <luna> ghenarie 23 <zile, leat>
7195(1687).
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 95v-96
Cop. rom. sec. XIX. Lipsesc martorii şi chiar vânzătorul
Probabil este o ciornă ori un fals.

77. 1687(7195)
iunie 6.

Adecă eu Văsiiu biv judeţ scris-am zapisul meu la mâna părintelui egumen
ot sfânta mănăstire Argeşul pentru ca să s<ă> ştie că întâmplându-mi-să a
cădea la o vină pentru nişte mei, de aci viind eu să şi jur căci n-am fost ştiut, iar

1. Loc liber în ms.

121
MIHAIL M. ANDREESCU

sfinţia sa n-au vrut să mă lase că au scos şi meiul de faţă, de aci puindu-mă la


opreală. Eu am făcut acest zapis la mâna sfinţii sale pe o livadă de la Cerbureni,
din jos de Vâlcan. Zălogitu-o-am până duminecă să-i dau bani pe ce va alege
sfinţia sa că ar face meiul şi gloaba, bani 200. Iar nedând banii volnic să fie veri
a ţinea veri a o vinde, pentru că o am dat de a mea bună voe.
Aceasta am scris şi pentru credinţă pusu-mi-am mai jos degetul ca să s<ă>
crează.
l pis<ah> az Dumitru biv judeţ i chezaş, <luna> iunie 6 <zile, leat>
7195(1687).
Eu Vasiiu.
Az Manta birariu za popii mănăstirii.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 53v. Cop.
rom. sec. XIX.

78. 1687(7195)
august 2.

Adecă eu Marin Ciutele ot Alămăneşti dimpreună cu feciorii mei, anume


Tudor i Radul i Radul, scriem şi mărturisim cu acest zapis al nostru ca să fie de
bună credinţă la mâna părintelui popii lui Ghenadie călugărul ot sfânta mănăstire
Argeşul, precum să să ştie că i-am vândut via mea toată, de aici din sat din
Alămăneşti, care vie am avut eu pentre Radu Laiuotă şi pentre via lui Şărb, cu
jghiabul şi cu locuri dupe împrejurul viei den drumul den sus în jos până în mar-
ginea prunilor. Şi o am vândut de a noastră bună voe şi cu ştirea fraţilor mei şi a
feciorilor mei câţi scriu mai sus şi cu ştirea megiaşilor mei dimprejuru vii, din sus
şi din jos. Şi o am vândut drept bani gata ughi 15, să-i fie lui moşie stătătoare de
acum şi până în veci.
Iar cine s-ar scula ca să facă alte meşteşuguri ca să întoarcă, să fie închinat
ughi 8, eu din oamenii noştri au din alţii streini, că o am vândut de a mea bună
voe.
Şi la tocmeala noastră fost-au mulţi oameni buni, anume care vor iscăli mai
jos. Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus mai jos degetele ca să s<ă>
crează, <luna> avgust 2, <zile, leat> 7195(1687).
Eu Marin Ciutilă, eu Tudor sin, eu Radul sin, eu Radul sin.
Eu Pătrul, eu popa Radul mărturie, eu popa Stoica mărturie, eu Calciul
mărt<urie>, eu popa Standul mărturie.
l pisah az Dumitru diacon ot Argeş şi alţii mulţi, tot mărturii.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 206. Cop.
rom. sec. XIX.

122
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 -

79. 1689(7197) ianuarie 12,


Bucureşti.

t Milostieiu B<o>hjieiu, Ion Costandin Basarab voevod i gospodar vâsoe


zemli Uggrovlahiscoe, davat gospodstva-mi siiu poveleanie gospodstva-mi1 sfin-
tei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeşul, unde este hramul Adormire! de Dumnezeu
Născătoarei Preasfintei Fecioarii Măria şi părintelui losif egumenul şi tuturor
călugărilor câţi se vor afla lăcuitori într-acest sfânt lăcaş, ca să-<i> fie satul
Flămânzeşti'! ot sud<stvo> Argeş, însă liude 20 care sânt rumâni sfintei mănă-
stiri. De acum înainte să fie ertaţi şi în pace de bir mărunt de ţară, de miere cu
ceară, de găleată şi de fân, de cară de oaste, de zaherele, de birul vacilor şi al
oilor, de sunaturi, de birul lefilor şi al oştii şi de unt şi de vaci, de cai domneşti şi
de poclonul hanului şi de al paşii şi de lihcea haraciului şi de sama a doa şi a
treia şi de ruptorile şi sataralile ce să pun pe silişti, de mertice, de conace, de
podvoade şi de cai de olac şi de toate dăjdile şi mâncaturile câte vor fi peste an
în ţara domnii mele, întru an de doă ori, însă la Sfete Gheorghi ughi 5 şi la Sfete
Dimitrie ughi 5 şi la vremea haraciului ughi 20 şi la sama cea mare când va eşi
la toată ţara să dea de numele toate ughi 10, iar de altele toate să fie în pace,
pentru că m-am milostivit domnia mea de i-am ertat de acestea, de toate câte
scriu mai sus, căci că fiind acest sat Flămânzeşti'! rumâni mănăstirii Argeşului şi
fiind ertaţi şi mai denainte vreme de alţi domni bătrâni, cu cărţi şi cu hrisoave de
la toţi domnii, nefiind amestecaţi în rândul dăjdiilor cu altă ţară, fiind de
posluşania mănăstirii.
Iar de la o seamă de vreme stricându-li-să mila altor domni şi amestecându-i
la toate rânduelile de au tras în rând cu satele birnice din judeţ, trăgând multe
nevoi şi neputând să mai biruiască, ei s-au spart şi s-au risipit din siliştea lor şi
au fugit pentr-alte părţi. Şi rămâind mănăstirea făr'de oameni de posluşanie
milostivitu-i-am domnia mea de am făcut această milă sfintei mănăstiri, ca să să
strângă pe acest sat Flămânzeşti la urmă şi la siliştea lor, ca să aibă a-ş<i> darea
numai ruptoarea lor, precum scrie într-această carte a domnii mele iar mai multă
bântuială să n-aibă. Că cine s-ar ispiti au din boiarii domniei mele care vor fi
trimişi veri cu ce fel de dregătorii într-acel judeţ, au din slugile domniei mele veri
care cu ce slujbe vor umbla într-acea parte de loc, au slugă boerească sau veri
cine va fi a le face vreun val peste această poruncă a domniei mele unii ca aceia
vor petrece mare certare şi prea scârbă de către domnia mea, căci că acest sat l
Flămânzeşti'!, pe câte nume s-au scris mai sus, i-am ales domnia mea din dăjdi-
ile judeţului ca să poată fi numai de posluşania sfintei mănăstiri, să lucreze şi să
slujască ce vor fi trebile mănăstirii, pentru ajutorul şi hrana părinţilor călugărilor,
ca să fie domniei mele şi răposaţilor părinţilor domniei mele vecinică pomenire.|

1. Din mila lui Dumnezeu Io Constantin Basarab voevod şi domn a toată Ţara
Românească, dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele...

123
MIHAIL M. ANDREESCU

Aşijderea şi în urma domniei noastre pe carele Domnul Dumnezeu va milui cu


domnia Ţării Rumeneşti rogu-l cu numele lui Dumnezeu ca să aibă a cinsti şi a
întări şi a înoi această milă pe tocmeală, cum scrie mai sus, iar Domnul
Dumnezeu pe acel milostiv domn încă să-l cinstească şi să-l păzească întru
domnia lui şi ale domniei lui mile şi danii de alţi domni încă să fie cinstite şi înoite,
în seamă ţinute şi neclătite în veci.
Sej ubo izvedeateliu postavleim g<os>p<o>ds<t>va-mi2: pan Ventilă vel ban
Craiovei i pan Ghinea Rustea vel dvornic i pan(...)3 vel logofăt i Cârstea Po-
pescul vel vist<ier> i Alexandru vel clucer i Dumitraşco Caramanlâul vel
post<elnic> i Barbul Urdăreanul vel pah<arnic> i Diicul vel stol<nic> i Şărban vel
comis i Costandin Ştirbeaiu vel sluger i Dumitraşco Poenarul vel pitar, l ispravnic
Bunea v<tori> log<ofăt>.
l napisah az Costandin Mihailovici logofăt Conţescul u gradu Bucureşti,
<luna> ghenarie 12 <zile, leat> 7197(1689).
t Ion Costandin voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 25v-26.
Cop. rom. sec. XIX.

80. 1689(7197) iulie 3,


Argeş.

Adecă eu Tudor logofăt din oraş din Argeş, sin Vladului cupeţul din Argeş,
împreună şi cu frate-meu Anghelet şi cu nepoţii noştri, anume Mihul i Dumitraşco,
care sânt feciorii fratelui nostru care s-au pristăvit, anume Stan, dat-am acest al
nostru zapis sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeşului, unde este hramul Ador-
mirei de Dumnezeu Născătoarei Preasfintei Fecioară Măria şi părintelui igu-
menului chir loasaf şi tuturor părinţilor câţi să află lăcuitori într-această sfântă
mănăstire ca să fie de credinţă şi de bună mărturie cum să să ştie că având noi
moşie cumpărătoare în sat în Zăgoneni, unde are şi sfânta mănăstire moşie
multă şi veche din zilele răposatului Neagoe vodă ctitorul, dată la mănăstire,
venit-am noi de a noastră bună voe la părintele egumenul de am făcut tocmeală
de am vândut toată moşie noastră cât am avut cumpărată într-acest sat Zăgo-
neni de la Ivaşco răspopul din Zăgoneni, du peste tot hotarul, din siliştea satului,
din câmp, din pădure, din apă cu vaduri de mori, cu feţe de vii, din hotar până în
hotar, precum ne-au vândut şi noă Ivaşco răspop, precum îi scrie şi zapisul lui de
la mâna noastră, care l-am dat la sfânta mănăstire dimpreună şi cu alte zapise
multe, care ni le-au dat Ivaşco răspopul, fiindcă a cumpărat cu zapise de la unii

2. lată deci şi martori am pus domnia mea.


3. Loc liber în ms.

124
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

şi de la alţii, cu bani gata şi cu zapisele vânzătoare la mâna lui. Acele toate ni le-au
dat la mâinile noastre iar noi le-am dat la sfânta mănăstire. Vândutu-o-am drept
bani gata aspri 4060 că într-atâta o am cumpărat şi noi, ca să fie de acum nainte
moşie ohabnică şi stătătoare sfintei mănăstiri de acum şi până în veac, să o ţie
cu bună pace şi de către nimeni opreală să n-aibă, că această moşie fiind oco-
lită cu moşie de a mănăstirii altcineva n-au mai putut încăpea să cumpere fără
cât numai sfânta mănăstire.
Deci şi noi încă o am vândut cu ştirea şi cu voia tuturor rudeniilor noastre şi
cu a megiaşilor dimprejur, iar veri care din neamu nostru sau din rudeniile noas-
tre s-ar scula cu vreo gâlceava asupra sfintei mănăstiri pentru această moşie
Zăgoneni, unul ca acela să fie proclet şi afurisit de Domnul nostru lisus Hristos
şi de 318 sfinţi părinţi care au fost la săborul de la Nichela.
Şi la această tocmeală fost-au mulţi preoţi şi boiari şi oameni buni cari ş<i>-
au pus mai jos numele şi iscăliturile ca să s<ă> crează.
l ispisah az Dumitru diacon sin popa Dumitru ot Argeş, <luna> iulie 3 <zile,
leat>7197(1689).
Eu Tudor sin Vladul, eu Anghelet, eu Mihul, eu Dumitraşco.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 83v-84.
Cop. rom. sec. XIX.

81. 1690(7198) februarie 28,


Argeş.

Adecă eu Gherghe sutaşul din oraş din Argeş dimpreună cu fiu-meu


Anghelet şi cu nepoţii mei, anume Dumitraşco diacon şi Mihalcea şi Mihul,
scriem şi mărturisim cu acest al nostru zapis ca să fie de credinţă şi de mare
mărturie, precum să s<ă> ştie că având noi nişte moşie cumpărătoare în
hotarul sfintei mănăstiri, anume Zăgoneni, cumpărată drept t<a>l<eri> 40 de la
Tudor feciorul lui Drăgan căldărarul şi de la Eutemie din Zăgoneni. Şi având
mai multă moşie sfânta mănăstire Argeşul decât toţi alţi megiaşi din Zăgoneni,
nu ne-au îngăduit mănăstirea să ţinem în hotarul mănăstirii ci ne-au dat banii ce
am dat şi noi, însă din aceşti 40 lei ce scriu în zapise 13 lei i-am ertat pentru
pomana şi pentru căci sântem puşi la sfântul pomenec, iar 27 lei ne-au dat, însă
nu banii, ce ne-au dat un ţigan, anume Oprea feciorul Vladului Burtei, socotind
să fie moşie pentru moşie. Deci şi noi o am dat cu voia noastră să fie sfintei
mănăstiri moşie stătătoare şi ohabnică în veci.
Şi la această tocmeală fost-au mulţi oameni buni, preoţi şi neguţători şi
oroşani, cari ş-au scris numele mai jos. Şi noi pentru mai adevărată credinţă
pusu-ne-am mai jos degetele şi iscăliturile ca să să crează.
l ispisah az Dumitru diaconul ot Argeş, <luna> fevruarie 28 <zile, leat>
7198(1690). (Aplicată pecetea oraşului).

125
MIHAIL M. ANDREESCU

Eu Gherghe sutaşul, eu Anghelet sin Gherghe, eu Mihalcea vnuc Gherghe,


eu Micul vnuc Gherghe, eu Dumitraşco diacon vnuc Gherghe.
Eu Stan diacon, az Stoica aprod, eu Gherghe, eu Gherghe, eu Oprea judeţ
mărturie, eu diaconul Stanciu mărturie, az popa Gherghe mărturie, eu popa
Dragotă mărturie, az popa Tudor mărturie, eu popa Badea ot Goleşti, eu popa
Radul.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 84. Cop.
rom. sec. XIX. Pecetea nu se modificase în timp.

82. 1691(7199) mai


15.

Adecă eu Ilinca Brizoiasca împreună cu fiu-meu Fiera, dat-am zapisul meu


la mâna sfinţii sale părintelui egumenului Ghenadie de la mănăstire de la Argeş,
precum să s<ă> ştie că m-am tocmit de a noastră bună voe şi cu ştirea tuturor
oamenilor mei, de i-am vândut toată partea mea de moşie de la Muşăteşti, însă
delniţe şapte, împreună cu munţii şi cu un vad de moară şi den apă şi den pădure
şi den câmp şi den siliştea satului şi den munte şi de peste tot hotarul, însă pe
nume delniţele lui Dumitru şi delniţa lui Draghie şi delniţa Foţii. Şi munţii care
avem, anume: Muntele Muşătescul şi Muntele Leahot şi Muntele Perlaboiul şi
Muntele Sturişorul. Aceste şapte delniţe şi cu un vad de moară şi cu patru
munţi noi le-am vândut părintelui egumenului toate pe jumătate, drept lei 75
pol<ovină>, iar cealaltă jumătate este să o vindem Lecăi căpitan, când ne vom
tocmi. Iar de nu ar vrea Leca să o ia, să fie iar părintele egumenul volnic să o ia.
Şi aceşti bani i-am luat toţi gata în mâna mea.
Şi pentru credinţă am iscălit, <luna> mai 15 <zile, leat> 7199(1691).
t Eu Ilinca Brizoiasca, Hera i sin ego.
f Ghenadie ierodiacon mărturie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 155v-156.
Cop. rom. sec. XIX.

83. 1691 (7199) mai


24.

Adecă eu Neagul împreună cu fraţii mei, poim Mihai i Radul feciorii lui
Pătraşco clucer ot Stăneşti, nepoţii Mitrei biv vel pitar şi nepoata noastră Că-
tălina, dat-am zapisul nostru la sfânta şi dumnezeeasca mănăstire Argeşul şi
părintelui egumenului chir Ghenadie, ca să fie de bună credinţă cum să s<ă> ştie
că am vândut noi aceşti fraţi ce scriem mai sus partea noastră de moşie din
Muşăteşti, din Râul Vâlsanului, care parte se cheamă Hoţească, şi alte zapise de

126
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

cumpărătoare de peste tot hotarul den câmp, den pădure, den şăzutul satului, cu
vad de moară, ce s-ar alege partea noastră toată, a tată-nostru Pătraşco clucer,
afară de verii noştri. Şi o am vândut noi de a noastră bună voe şi cu ştirea tutu-
ror rudelor noastre pe bani gata t<a>l<eri> 85, ca să fie sfintei mănăstiri moşie
stătătoare în veac. Şi aceşti bani i-am luat toţi gata în mâinile noastre.
Şi pentru mai bună şi adevărată credinţă pusu-ne-am mai jos iscăliturile ca
să să crează. Şi am dat şi cărţile de moşii cojnice şi toate zapisele câte au fost,
să ţie aceste moşii cu bună pace.
<Scris în luna> maiu 24 <zile, leat> 7199(1691).
t Neagul sin Pătraşco clucer i Mihai sin Pătraşco clucer, Radu sin Pătraşco
clucer i Cătălina nepoata noastră.
t Eu Voico Moşătescul martor, Ghenadie ierodiacon mărturie.
t Şi am scris eu Vasile ieromonah cu zisa lor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 156. Cop.
rom. sec. XIX.

84. 1691(7200) septembrie


28.

Adecă eu Tudor neguţătorul din Argeş dimpreună cu fămeea mea Stana,


dat-am zapisul meu la mâna sfinţii sale părintelui Ghenadie egumenul precum să
s<ă> ştie că am dăruit partea mea de moşie de la Măniceşti, câtă să va alege de
peste tot hotarul, din câmp, din apă şi cu vad de moară, pentru ca să fie pomană
noă şi răposaţilor părinţilor noştri. Şi această moşie o am dat dintru bun gândul,
dintru îndemnarea sufletului nostru.
Şi când s-au făcut acest zapis fost-au mulţi boiari mărturie, cari îşi vor pune
iscăliturile mai jos ca să s<ă> crează. Şi mai pentru adevărata credinţă am iscălit.
<Scris în luna> septemvrie 28 <zile, leat> 7200(1691).
Eu Tudor, eu Stana.
Eu Gherghe Argeşan mărturie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 96. Cop.
rom. sec. XIX.

85. 1694(7202) ianuarie


12.

Adecă eu jupâneasa Ilinca ot Brezoe împreună cu fie-meu Fiera păh<arnic>,


scris-am acest al nostru zapis ca să fie de bună credinţă la mâna părintelui egu-
menului de la sfânta mănăstire de la Argeş, care este hramul Uspeniei B<ogoro-
di>ţe, cum să s<ă> ştie că am vândut sfanţii sale jumătate de moşie de la

127
MIHAIL M. ANDREESCU

Muşăteşti, care moşie o am cumpărat şi noi de la aga Tudoran, însă delniţe 3


pol<ovină> şi cu 3 munţi anume: muntele Muşătescul jumătate şi Sturişorul
jumătate şi Perlaboiul iar jumătate şi vadul de moară iar jumătate. Şi o am
vândut drept bani gata t<a>l<eri> 72 pol<ovină>, ca să fie sfinţii sale moşie
stătătoare în veci, însă moşia fără rumâni. Şi o am vândut de a noastră bună
voe, nesiliţi de nimeni şi cu ştirea oamenilor şi a vecinilor noştri cei de moşie.
Şi mărturie când am făcut acest zapis fost-au boiari cari vor iscăli mai jos.
Şi pentru credinţa am pus peceţile şi iscăliturile mai jos ca să s<ă> crează.
Pis<ah luna> ghenarie 12 zile, leat 7202(1694).
f Eu jupâneasa Ilinca, Fiera păh<arnic>.
f Costandin sin Drăguţescul.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 156. Cop.
rom. sec. XIX.

86. 1694(7202)
martie 6.

Adecă eu monahia Nastasia, care m-au chemat pe nume mirenesc Neacşa,


care am fost jupâneasa Badii paharnic Vlădescul, dimpreună cu feciorii mei,
anume Gligore i Costandin, precum să să ştie că am lăsat cu sufletul meu şi al
soţii mele dumnealui Badii paharnic, când au fost la vremea mutării noastre ca
să ne mutăm din ceasta lume în ceialaltă, pohtit-am din adâncul inimii noastre,
nu din altă îndemnare de om ce din pohtă dumnezeiască, de am dăruit moşia din
Vătăşăşti, care moşie au fost împreunată cu vară-mea Stanca călugăriţa
Albească, care s-au chemat pe călugărie monahia Filotia, dându-şi şi ea partea
noastră, cât să va alege du peste tot hotarul, din hotar până iar în hotar, din
câmp şi din pădure şi din apă şi din siliştea satului oricât să va alege du peste
tot hotarul. Şi o am lăsat la a noastră mutare ca să fie sfintei şi dumnezeeştii
mănăstiri Argeşului şi părinţilor de hrană. Şi s-au dat prin zilele sfinţii sale
părintelui egumenului Ghenadie ieromonahul, noi o am dat. Aşjderea să fie dată
de toate rudele mele.
Iar cari s-ar scula ori din feciorii mei au din rudele mele peste zisa noastră
acel om să n-aibă a venire după noi şi precum am scris şi la diată, care este
iscălită de mulţi boiari şi preoţi şi mulţi oameni buni anume, cari s-au iscălit. Şi
când s-au făcut această carte au fost mulţi oameni buni cari vor iscăli. Şi eu
mi-am pus pecetea şi numele ca să s<ă> crează.
îs ispisah az Dumitru diaconu sin popa Dumitru ot Argeş, <luna> martie 6
<zile, leat> 7202(1694).
Monahia Anastasia, az Costandin paharnic sin Badea vel paharnic Vlădescul.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 63v-64.
Cop. rom. sec. XIX. Pare a fi falsă ori copiată greşit. A se
compara cu actul anterior al aceleeaşi.

128
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

87. 1694(7202) iunie


25.

Adecă eu diaconul Ion, nepotul jupanului Marin ot Argeş, dat-am zapisul


nostru la sfânta şi dumnezeeasca mănăstire Argeşul şi la părintele egumenul chir
Ghenadie, ca să fie de bună credinţă cum să să ştie că m-am tocmit cu sfinţia sa
de i-am dat vadul de moară dimpotrivă caselor domneşti. L-am dat de pomană
pentru sufletul moşului şi mi-au dat şi bani t<a>l<eri> 34 pol<ovină>. Şi I-am dat
de a mea bună voe ca să fie sfintei mănăstiri moşie stătătoare în veac şi moşului
pomană, iar mănăstirea să ţie ce i-am dat cu bună pace.
Şi când am făcut această tocmeală fost-au preoţi din oraş şi oameni buni
cari să vor iscăli mai jos. Şi pentru credinţa m-am iscălit mai jos să s<ă> crează.
<Scris în luna> iunie 25 <zile, leat> 7202(1694).
Az Ion diaconul. Iar <eu lon> diacon aşa am tocmit să s<ă> macine fără
rând şi fără uem.
Pisah az Vasile ieromonah cu zisa diaconului, az pop<a> Patru martor, eu
Anghelet martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 43. Cop.
rom. sec. XIX.

88. 1696(7205) octombrie


17.

Adecă eu Ştefan Uşurel călugărul ot Alămăneşti împreună cu feciorii mei,


anume Marin i Albul i Dumitru i Ion i Gherghe, precum să să ştie că am dat o
moşie de pomană sfintei mănăstiri Argeşul în zilele părintelui egumenului
Ghenadie, care moşie o am fost luat şi eu cu zapis de la Dobrotă din Danul şi de
la alţi megiaşi. O am dat sfintei mănăstiri de pomană şi ne-au pus părintele egu-
menul Ghenadie pe noi la pomelnic, ca să pomenească numele nostru la
pomenic. Iar moşia să fie părinţilor de hrană şi mănăstirii ohabnică în veci.
Şi o am dat de bună voia mea şi a feciorilor mei. Şi pentru mai adevărata
credinţă ne-am pus mai jos şi iscăliturile noastre ca să să crează, <luna>
octomvrie 17 <zile, leat> 7205(1696).
Eu Ştefan Uşurelu i sin ego Marin i Albul i Dumitru i Ion i Gherghe.
Eu Vasile vornic martor, l pisah pop<a> Patru protopop, eu Dragotă pop<a>
mărt<urie>, Isar log<ofăt>, az Dumitru diacon <ot> Argeş mart<or>.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 26. Cop.
rom. sec. XIX.

129
MIHAIL M. ANDREESCU

89. 1697(7206)
octombrie 2.

Milostiiu Bojiiu Ion Costandin voevod i gospodar, davat gospodstva-mi siiu


poveleanie gospodstva-mi1 sfinţii sale părintelui Ghenadie care este egumen la
sfânta mănăstire Argeşul, ca să fie volnic cu această carte a domniei mele de să
ia dijmă după moşia Măniceştilor sud<stvo> Argeş, veri din ce s-ar afla. Pentru
că această moşie fiind de mult uitată şi necăutată de nimeni, deci acum sfinţia sa
părintele egumen ce scrie mai sus căutând în cărţi au găsit această moşie ce
este mai sus-zisă, într-un sfitoc al Radului vodă nepotul lui Băsărab voievod.
Deci părintele egumen au adus acest sfitoc la domnia mea de l-am văzut.
Drept aceea şi domnia mea, văzând cum că este moşie a mănăstirii am dat
această carte a domnii mele părintelui Ghenadie egumenul şi altor părinţi câţi să
vor afla lăcuitori acolo la sfânta mănăstire ca să ia dijma după această moşie a
Măniceştilor şi să o stăpânească cu bună pace. Iar cine va avea vreo întrebă-
ciune pentru această moşie să vie cu părintele igumenul la divan să să întrebe,
într-alt chip să nu fie pentru că aşa este porunca domniei mele. Şi ce dijmă s-ar
strânge pe această moşie să o pue la un loc şi cine va avea vreo întrebăciune
să vie de faţă. l <ispravnic> saam receh gospodstva-mi2.
<Scris în luna> octomvrie 2 <zile, leat> 7206(1697).
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 83v-84.
Cop. rom. sec. XIX.

90. 1697(7206)
noiembrie 3.

Adecă eu Ion diaconul împreună cu fămeea mea Ilinca şi cu feciorii mei


Barbul, Ion, dat-am zapisul meu la mâna sfinţii sale părintelui egumenului chir
Ghenadie împreună cu tot soborul de la sfânta mănăstire Argeşul, precum să
s<ă> ştie că m-am tocmit cu sfinţia sa de i-am dat nişte moşie din hotarul
Cerburenilor pentru un rumân, anume Ştefan fecior lui Vasile călugăru, de l-am
răscumpărat eu de la sfânta mănăstire în bani gata t<a>l<eri> 40. Şi <în>
această moşie sânt locuri osebite, cu zapisele lor cele vechi de cumpărătoare,
care am cumpărat-o şi noi de la alţii. Şi o am dat de bună voia mea, fără nici o
silă, ca să fie moşie stătătoare sfintei mănăstiri în veac şi să fie şi noo de
pomenire la sfântul pomenec, să ni să scrie şi noă numele.

1. Cu mila lui Dumnezeu, Io Constantin voevod şi domn, dat-am domnia mea


această poruncă a domniei mele...
2. Şi ispravnic însăşi zisa domniei mele.

130
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Şi la această tocmeală tâmplatu-s-au mulţi oameni buni şi preoţi şi boiari cari


vor iscăli mai jos. Şi pentru mai adevărată credinţă am scris eu Ion diaconul cu
mâna mea ca să s<ă> crează, <luna> noemvrie 3 <zile, leat> 7206(1697).
20 zapise, cumpărătoarea moşiei Cerbureni, le-au dat Ion diaconul
nepot<ul> lui Macarie ot Cerbureni, pentru Ştefan rumânul cu 2 feciori.
Eu Ion diaconul, eu Barbul, Ion sin ego.
Efrem ieromonah ot Cozia, Chirii monah ot Argeş, eu popa Dragomir martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 54v. Cop.
rom. sec. XIX.

91. 1704(7212) aprilie


12.

t Neofit, milostieiu B<o>jiiu arhiepiscop i mitropolit vseia zemle Uggro-


vlahiscoe, scriem cartea smereniei noastre ţie, popo loan din Cerbureni şi frăţi-
ni-tău Radului i ţie, Opreo Gorunescu i ţie, Pârvule sin Stoia i frăţine-tău
Costandin i ţie, Opreo feciorul Mustăţii i frăţine-tău Ilie i ţie, Ioane i Pătraşco i ţie,
pârcălabe Stane i Evtenie i ţie, loan sin David i altor oameni de acolo până la
liude 20, care veţi şti de au stăpânit vreodată oamini din Cerburea pe satul laşii
i Radovanul.
Către aceasta vă facem în ştire că aici la smerenia noastră ne-au înştiinţat
cuviosul egumenul de la sfânta mănăstire Argeşul chir Nicodim, pentru că având
mare pricină cu Cerburenii pentru moşia laşii i Radovanul ce este a mănăstirii şi
o stăpâneşte mănăstirea de sânt 311 ani. S-au luat într-un rând şi hotărnici ca să
aleagă această moşie dar apoi atuncea nu s-au ales nicicum, ci au rămas lucrul
jos. Iar acum, fiindcă este ca să meargă doi boiari acolo să cerceteze şi să
dovedească şi să facă hotărâre şi judecată de iznoavă, iată că şi smerenia noas-
tră scriem această carte cu mare blestem şi cu groaznică afurisanie atât asupra
voastră oamenilor din Albeşti i voao oroşanilor i altor împrejureni şi vecini de
acolo.
Deci dar, ca să nu rămâneţi în păcat pierzător de suflet şi în prăpastia urgii
lui Dumnezeu, de veţi spune şi de veţi arăta semnele cele bătrâne din vârful
Boluntri până în drumul Albeştilor i de va fi stăpânit vreodată Cerburenii pe satul
laşii şi pe Radovanul şi de veţi mărturisi adevărul în frica lui Dumnezeu, precum
va fi şi veţi şti cu sufletele voastre făr'de vicleşuguri şi de va fi aşa, să fiţi ertaţi şi
blagosloviţi. Iar de care cumva ca nişte oameni răi şi netemători de Dumnezeu şi
de nu veţi spune semnele şi hotarele cele bătrâne din vârful Boluntri până în dru-
mul Albeştilor şi de nu va fi stăpânit Cerburenii altădată, mai nainte, pe laşii şi pe
Radovanii, iar acum voi de veţi împresura mănăstirea şi socotind să o păgubiţi
făr'de dreptate de nu veţi mărturisi adevărul precum veţi şti cu sufletele voastre,
ci de veţi tăgădui şi de va fi aşa, să fiţi procleţi şi afurisiţi de Domnul nostru lisus

131
MIHAIL M. ANDREESCU

Hristos şi de 318 sfinţi părinţi de la Nicheia şi de toate sfintele soboară,


aşijderea şi de la noi. Fierul, pietrile să s<ă> risipească şi să s<ă> topească iar
trupurile voastre dupe moarte să rămâe întregi şi netopite. Să aveţi parte şi
lăcaş cu luda şi cu afurisitul Aria, să moşteniţi bubele lui Ghezi şi să fiţi gemând
pe pământ ca Cain. Desfăcându-se pământul să vă înghită de vii ca pe Datan şi
Aviron şi să nu să aleagă de oasele voastre ca praful. Şi până nu veţi mărturisi
adevărul ertă-ciune nu veţi câştiga.
Aceasta scriem. <Luna> aprilie 12 <zile, leat> 7212(1704).
t Neofit al Uggrovlah<iei>.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 26v-27.
Cop. rom. sec. XIX.

92. 1704(7212) aprilie


19.

losife de la Robaia, sănătate,


Aicea veni părintele egumenul de la Argeş şi ne spuse că au ars chiliile. Ci
de aceasta n-avem ce face. Poate fi că aşa au fost întâmplarea. Deci noi,
neavând cu alt cu ce te ajutora iată că ţi-am dat partea noastră de moşie din
Muşăteşti. Ce vi-i găsi pe dânsa să ei ca să-ţi faci chiliile iar cu alt n-am ce te
căuta, făr'de cât cu această moşie, partea mea, să fie pa seama mănăstirii
Robăii, să s<ă> ajutoreze la facerea chiliilor şi alt ce-ţi va trebui şi noao pomană
în veac. Şi de către nimeni opreală să n-aibi că nimeni n-are treabă cu partea
mea de moşie de acolo.
Aceasta şi fii sfinţia ta sănătos
Aprilie 19 <zile, leat> 7212(1704).
De binevoitor sfinţii tale, Udrea stolnic Cuştereanul.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 156v. Cop.
rom. sec. XIX.

93. 1705(7213) aprilie


26.

Adecă eu popa Barbul dimpreună cu fii-meu Stan, scris-am zapisu nostru la


mâna părintelui Ghenadie, să s<ă> ştie că au făcut porcii pagubă în nişte mei
al mănăstirii t<a>l<eri> 4. Şi neavând eu cu ce plăti iată că am dat o livadă din
hotarul Cerburenilor, în câmp, de la ulmul cel mic în căpătâiul livezii diaconului
Dumitru până în livada Pascului. Şi am mai dat o falce de loc de la nuc. Şi să
s<ă> ştie că merg livezile până în drum. Şi să fie moşie stătătoare sfintei mă-
năstiri.

132
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Şi pentru credinţa ne-am pus iscălitura mai jos ca să s<ă> crează, <luna>
aprilie 26 <zile, leat> 7213(1705). Eu popa Barbul. Ispisah az eu Stan sin popei
Barbul ot Cerbureni.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 54v. Cop.
rom. sec. XIX.

94. 1709(7217) iunie


23.

Adecă eu Paisie monah care m-au chemat pe mirenie Radul diaconul ot


Argeş scriu şi mărturisesc cu acest zapis al meu ca să fie de bună credinţă la
sfânta şi dumnezeeasca mănăstire Argeşul şi la mâna sfinţii sale părintelui igu-
menului chir Ghenadie, cum să să ştie că având eu un loc la Argeş, care se
cheamă Prundul dintre Zăgazuri, care prund mi-au rămas şi mie de la moşi, de
la părinţi. Şi tot l-am ţinut cu pace până acum.
Iar eu acum, dintru a mea bună voe, am socotit şi l-am închinat la sfânta
mănăstire ce scrie mai sus pentru pomana moşilor, părinţilor şi a noastră, însă
prundul tot cât va ţinea, precum l-am stăpânit şi eu, să fie sfintei mănăstiri moşie
ohabnică în veci, pentru că l-am închinat de a mea bună voe şi mi-am scris şi
numele meu şi al părinţilor la sfântul pomenec.
Şi când am făcut acest zapis fost-au părinţi şi oameni buni cari şi-au scris
numele mai jos. Şi eu, pentru adevărata credinţă, am iscălit cu mâna mea ca să
s<ă> crează. <Scris în luna> iunie 23 <zile, leat> 7217(1709).
Eu Paisie monah.
Eu popa Leca, t Partenie igumen ot Cotmeana, care am scris martor, eu
Standul judeţ mărturie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 43. Cop.
rom. sec. XIX.

95. 1710(7218)
martie 2.

Az Badea judeţ din oraş din Argeş, dimpreună cu Standul biv judeţ şi alţi
orăşani, dat-am cartea noastră la mâna lui Ion log<ofă>t, pentru ca să să ştie că
viind Arsénié logofătul din Piteşti cu porunca mării sale lui Vodă pentru haraci cu
t<a>l<eri> 56 şi i-am poruncit să-şi trimită banii. El fiind om tare de cap n-au vrut
să-şi trimită partea lui de bir. Deci Arsénié logofăt l-au apucat pe Ion de l-au pus
la închisoare şi la bătae până ce l-au şi betejit de i-au degerat picioarele, ca să
plătească partea de bir a lui Stoian. Şi încă au avut Arsénié cartea lui Vodă cu

133
MIHAIL M. ANDREESCU

volnicie, veri ce om nu ş'ar dar partea de bir să-i vânză casa şi vie şi moşie ce ar
avea. Deci Ion logofătul fiind la atâta nevoe au dat bani de au plătit partea lui
Stoian cu t<a>l<eri>(...)1. Deci noi i-am dat această carte a noastră ca să aibă a
ţinea casa lui Stoian cu prăvălia cu tot locul, să le stăpânească el. Iar dacă îşi va
da Stoian banii ce scrie mai sus să-şi ia casa. Şi pentru credinţă ca să să crează,
martie 2 <zile, leat>7218(1710).
Şi de când au fugit l-au plătit Ion logofătul şi Badea judeţul.
De la Dumitru aprod, care l-au băgat în ocnă.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 33. Cop.
rom. sec. XIX.

96. 1711(7219)
februarie 8.

Adecă eu Soare, fecior Stanciului Râncea şi eu Stan şi Alexe, feciorii Simei


de acolo, dat-am acest zapis al nostru ca să fie de credinţă şi de bună mărturie
la sfânta mănăstire Argeşul, unde este hramul Uspeniei şi la mâna sfinţii sale
părintelui egumenului Ghenadie, precum să s<ă> ştie că având noi un munte pe
plaiul Nucşoarii, care munte să cheamă Basea, fiind al nostru de la moşi de la
strămoşi I-am tot ţinut cu pace până acum.
Iar acum văzând noi că acest munte este depărtat şi nu ne dă îndemână ca
să-l căutăm, am socotit dintr-a noastră bună voe de I-am vândut sfintei mănăstiri,
pe cum scrie mai sus, drept bani gata t<a>l<eri> 20, tot muntele cât va ţinea cu
tot locul lui împrejur, să fie sfintei mănăstiri stătător în veci, petnru că I-am vân-
dut de a noastră bună voe şi am luat aceşti bani ce scrie mai sus toţi deplin în
mâinile noastre.
Şi când am făcut acest zapis fost-au şi alţi boiari şi preoţi din oraş din Piteşti
şi dintr-alte părţi mărturii, care ş-au scris şi numele lor mai jos. Şi noi, pentru mai
adevărată credinţă, ne-am pus degetele în loc de pecete şi numele mai jos, ca
să s<ă> crează. Şi am scris eu Ion sin Manole cupeţul ot Piteşti, <luna> fevruar-
ie8<zile, leat> 7219(1711).
Eu Soare, eu Stan, eu Alexe.
Alexandru Sufăr mărturie, popa Ion protopop din Piteşti mărturie, popa
Mihail ot Piteşti martor, az popa lanache martor, Ion diaconu din Piteşti martor,
Leca căpitan Mălureni martor, Stan cupeţul martor, Stan judeţul mărturie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 299v. Cop.
rom. sec. XIX.

1. Loc liber în ms.

134
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

97. 1713(7221) iunie


15.

Adecă eu Creaţă fămea lui Marin Diculeciu împreună cu fii-meu Stoian,


făcut-am zapisul nostru ca să fie de bună credinţă la mâna dumnealui jupanului
Dumitraşco cupeţ sin jupanului Costandin de la Argeş, precum să să ştie că i-am
vândut o moşie dumnealui în târg, care moşie este pe lângă casa mănăstirii şi
până în pârâu, alăturea şi până în vale în uliţe cu pietrile. Şi o am vândut de a
mea bună voe şi cu ştirea tuturor oamenilor mei şi a vecinilor mei, pe bani gata
t<a>l<eri> 29, să-i fie dumnealui moşie stătătoare în veci şi lui şi copiilor dum-
nealui, câţi Dumnezeu îi va dărui.
Şi când am vândut această moşie fost-au mulţi oameni buni mărturie, care
s-or iscăli mai jos anume. Şi tocmeala mi-au fost aşa: sculându-să cineva ca să-l
scoată din moşie să-i dau banii, de-a zecea doi. Şi câtă cheltuială s-ar face sau
vreo zeciuială să fie tot de la mine, pentru că aşa ne-au fos tocmeala noastră de
bună voe. Şi pentru credinţa ne-am pus şi degitile mai jos ca să să crează.
<Scris în luna> iunie 15 <zile, leat> 7221(1713).

,
Az Creaţă, az Stoian sin ego.
Calciul log<ofăt> mart<or>, eu loan sluj<itorul> mart<or>.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 33v. Cop.
rom. sec. XIX.

98. 1715(7223) ianuarie 4,


Târgovişte.

f Mil<o>stiiu B<o>jiiu, Ion Ştefan Cantacuzino voievod i g<os>p<o>d<a>r


vsoe zemli Uggrovlahiscoe, davat g<os>p<o>ds<tva>-mi siiu poveleanie
g<ospo>ds<tva>-mi1 sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri ce să cheamă Argeşul,
unde este hramul Uspenia Bogorodiţă Prisnodovi Măria şi părintelui igumenului
Ghenadie şi tuturor călugărilor câţi vor fi lăcuitori într-această sfântă mănăstire,
pentru că această sfântă mănăstire este zidită şi înălţată încă de alţi răposaţi
domni de mai nainte vreme. Iar după ce au dăruit Dumnezeu pe creştinul Matei
Basarab voievod a fi domn Ţării Rumâneşti, care şi domnia lui s-au tras dintr-ace
neam al acelor răposaţi domni bătrâni cari au zidit şi au înălţat sfânta mănăstire
ce scrie mai sus.
Deci văzând domnia lui, Matei voievod Basarab, sfânta mănăstire veche de
nesocotiţi ani şi stricată, cu multă cheltuială o au înoit şi cu sfinte vase şi bucate
şi cu multă danie o au împodobit, stătătoare, ca să aibă el şi părinţii lui pomană

1. Cu mila lui Dumnezeu, Io Ştefan Cantacuzino voevod şi domn Ţării Româneşti a


dat domnia mea această poruncă a domniei mele...

135
MIHAIL M. ANDREESCU

neîncetată de cei de acolo lăcuitori părinţi. Şi nici unul dintre viitorii dupe urmă
domni să n-aibă voe a face vreo mişcare părinţilor de acolo sau bucatele şi avu-
turile şi daniile mănăstirii să le înstreineze şi într-altă parte să le dea sau la vreo
supunere să o aducă sau într-a lui stăpânire să o ţie sau pe egumenul aceştii
mănăstiri să-l schimbe şi pe altul să pue, fără decât părinţii lăcuitori aceştii sfinte
mănăstiri, ieromonaşi şi călugări, având voe şi aşăzământ de la acela ce este
mai sus-zis, ctitorul şi noitorul aceştii sfinte mănăstiri creştinu Matei Basarab
voievod. Când ar vrea să-s'pue egumen să-ş'aleagă den mijlocul lor, cari vor afla
vrednic a chivernisi mănăstirea şi părinţii şi nici unul, veri boiari sau veri care din
lăcuitorii ţării să nu cuteze a bântui mănăstirea sau pe egumen să-l scoată să-l
schimbe sau să umble cumva cu niscare mite a-l schimba pe egumen fără de
voia soborului sfintei mănăstiri. Pentru acestea pentru toate care sânt mai sus-
zise fost-au făcut răposatul Matei Basarab voievod hrisovul domnii lui şi cărţi
patrierşăşti şi cu mari legături şi afurisanii asupra tuturor din lăcuitorii ţării, măcar
domn să fie au boiar au arhiereu s-ar ispiti a călca şi strica această tocmeală şi
legătură ce au tocmit sfintei mănăstiri ce scrie mai sus, unii ca aceia să fie supt
acel blestem.
Iar dupe ce ne-au dăruit şi pe noi Mult-Milostivul Dumnezeu cu domnia şi
cinstitul împărat cu steagul ţinerii Ţării Rumeneşti, iar părintele Ghenadie egu-
menul au adus cărţile şi hrisoavele ce au avut pe această tocmeală şi legături:
hrisovul răposatului Matei Basarab şi cartea părintelui Partenie patriarhul Ţari-
gradului Romei cei Noao şi a toată lumea patriarh şi cartea Ducăi vodă şi cartea
răposatului unchiului domniei mele Ion Şărban voievod, care s-au citit pe rând
înaintea domniei mele. Drept aceea şi domnia mea încă am dat şi am întărit cu
acest cinstit hrisov al domniei mele, pe tocmeala şi aşăzământul aceştii sfinte
mănăstiri, ca să fie sfintei mănăstiri de ajutor şi de folos, iar domnii mele şi pă-
rinţilor domnii mele vecinică pomenire. Aşijderea şi în urma domnii mele pe care
va milui Domnul Dumnezeu a fi domn şi biruitoriu Ţării Rumâneşti, încă-l rugăm
cu numele Lui Dumnezeu ce este în Troiţă slăvit, să aibă a cinsti şi a întări şi a
înoi acest hrisov al domniei mele, pe tocmeală şi legătura care scrie mai sus, ca
şi pe acela Domnul Dumnezeu să-l cinstească şi să-l întărească întru domnia lui
cu pacinică stare şi îndelungată viaţă. Iar care nu va cinsti nici va înoi şi nu va
întări, ci va călca şi va strica acest hrisov al domnii mele, unul ca acela împreună
cu îndrumătorii lui afurisiţi să fie de una şi nedespărţită Sfântă Troiţă, Cel ce este
într-o fire Dumnezeu şi de cei 318 sfinţi părinţi de la Nicheia, cinste să aibă cu
luda şi cu afurisitul Arie, la un loc şi cu alţi necredincioşi ovrei, cei ce strigară spre
Domnul şi Mântuitorul nostru lisus Hristos zicând: "luaţi, luaţi-l şi răstigniţi pe dân-
sul", sângele lui să fie asupra lor şi a feciorilor lor în veci, amin.
Şi am întărit hrisovul acesta cu tot sfatul şi credincioşii boiarii domniei mele:
pan Costandin Ştirbei vel ban, pan Bunea Grădişteanu vel vornic, pan Radul
Dudescul vel logofăt, pan Radul Cantacuzino vel spătar, pan Şărban Bujoreanul
vel vistier, pan Şărban Priseceanul vel clucer, pan Pătraşco Brezoianul vel

136
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

postelnic, pan State Leordeanul vel paharnic, pan Neagoe Topliceanul vel stol-
nic, pan Mihai Cantacuzino vel comis, pan Grigore vel sluger, pan Şărban
Greceanul vel pitar. Şi ispravnic Costandin Contescul vtori logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta în anul dintâi al domniei mele, în oraşul dom-
niei mele Bucureşti de Negoiţă logofăt sin Negoiţă logofăt ot Târgovişte, <luna>
ghenarie 4 <zile, leat> 7223(1715).
t Io Ştefan Cantacuzino voievod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 11-13.
Cop. rom. sec. XIX.

99. 1715(7223) aprilie 23,


Argeş.

t Samuil, cu mila lui Dumnezeu, papă şi patriarh al marii cetăţi Alexandriei


şi judecător a toată lumea, înaintea patrierşiei noastre veni cuviosul catigumen
chir Ghenadie al sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeşul, unde este hramul
Preasfintei şi Preaslăvitei Biruitoarei noastre şi de Dumnezeu Născătoarei,
pururea Fecioară Măria împreună cu ăilalţi cucernici preoţi părinţi, care să află de
obşte lăcuitori într-această sfântă mănăstire, ieromonaşi şi monahi, spuind obi-
cina aceşti sfinte mănăstiri întru această bună tocmeală şi prea adevărată
urmare obicinuite şi aşăzate şi de faţă arătând şi hrisovul înoitorului ctitor şi
răposatului creştin Matei Basarab voievod, făcut sfintei mănăstiri pe această
tocmeală şi obicei şi de întărire şi pururea dovedeală şi hrisoavele preasfinţilor
patriarşi ai Ţarigradului şi ai Ierusalimului cu blestem neertat. Şi mai pe urmă ară-
tară şi cinstit hrisovul mării sale bunului creştin şi prea slăvitului şi luminatului
domn a toată Ţara Rumânească Ion Ştefan Cantacuzino voievod, pohtitul fiu
întru Duhul Sfânt al patrierşiei noastre, înoitor hrisov pe tocmeala sfintei mănăs-
tiri ce este mai sus-zisă şi a altor răposaţi domni.
Pentru care lucru, iată dar şi patriarşia noastră am făcut şi am dat acest
hrisov al patrierşiei noastre sfintei mănăstiri de întărire ca nici unul din domnii cari
vor fi viitori, după mutarea vremilor, nici să aibă voe a mişca pe părinţii cari să
vor afla lăcuitori într-această sfântă mănăstire, au să înstreineze lucrurile şi
dobitoacele şi sfintele daruri ale aceştii mănăstiri au să le închine altora au să le
aducă la altceva lucru au să le păzească întru a sa domnie au să scoată pe egu-
menul al aceştii mănăstiri, care să va întâmpla după vreme şi să aducă altul, fără
numai cât le va trebui lor egumen, să-şi aleagă din sobor dintru mijlocul lor pe
carele ar găsi vrednic să chivernisească sfânta mănăstire şi pe fraţii trupeşti şi
sufleteşti şi să-l pue egumen şi acela să fie ieromonah şi dvostvenic. Iar carele
ar fi popă de mir şi mai pe urmă să va fi făcut ieromonah pe unul ca acela să nu-l
pue igumen, nici să cuteze nimenea dintru a săborului adunare a-l pune egumen.

137
MIHAIL M. ANDREESCU

Şi la repunerea egumenilor să aibă a luarea seama mitropolitul ţării, carele va fi


pe vremi, pentru ca să nu facă vreunii din egumeni pagubă mănăstirii, neluând
nici acela mitropolit niciun dar din mănăstire, necutezând nimeni alt din boiari au
slugă au popă au mirean sau să bântuiască zisa mănăstire, au părinţii cari să vor
afla întru această mănăstire după vremi, au pe egumenul lor să-l bântuiască au
să înstreineze din lucrurile şi darurile sfinte ale aceştii mănăstiri sau să ia niscare
lucruri din ea au să nu cinstească şi să-l gonească undevaşi departe de la
această mănăstire.
Pentru aceasta dar pricină şi patrierşia noastră primind cererea lor, precum
este drept şi iubit de Dumnezeu, cum scrie într-acest de faţă hrisov şi adeve-
rează cu obştească socotinţă şi a săborului adunare celor ce s-au întâmplat
lângă noi din cei preacinstiţi şi preasfinţi arhierei, iubiţilor fraţi şi dispre unii sluj-
nici întru Duhul Sfânt, ca să fie pentru chiverniseala aceştii mănăstiri şi pentru
stăpânirea ei şi pentru porunca şi zisa ctitorului ce e mai sus-zis. Iar pentru egu-
menul şi pentru alte lucruri şi sfinte daruri ale aceştii mănăstiri, care are adeve-
rinţă şi dovedeală nemutată şi-ntr-altă vreme şi pomană a răposaţilor ctitori şi a
părinţilor lor, care să să pomenească de părinţi nesăvârşită la fieştece slujbă a
bisericii, din lucrurile şi sfintele odoară şi din sfintele daruri să rămâe toate într-
această sfântă mănăstire nescoase şi nerăpite întru veci.
Iar cine-şi vreodată ar vrea să întoarcă şi să nu crează acestea ce scriu mai
sus, ca să supue mănăstirea altora au să scoată pe egumenu care va fi într-
această mănăstire şi să aducă altul strein, fără de voia părinţilor cari să vor afla
în mănăstire, au să zădărască scandelă şi lucru de pagubă şi de stricăciune
acesta, au domnu de va fi au arhiereu au alt boiariu au slugă au popă au călugăr
popit au altcinevaş din bisericeasca strângere, acela să fie afurisit, proclet şi ana-
tema de Sfânta şi într-o fiinţă şi dătătoarea de viaţă şi nedespărţită şi nemişcată
Troiţă, Celui într-o fire un Dumnezeu adevărat şi blestemat şi neertat şi nedezle-
gat după moarte într-acest veac şi în cel viitor. Şi să aibă blestemul al sfinţilor 318
părinţi celor de la Nichela şi al altor sfinţi părinţi, aşijderea şi de patrierşia noas-
tră. Cutremurul lui Cain să-l aibă în veci, să crepe pământul să-l înghită de viu ca
pe Datan şi pe Aviron. Şi hiarele şi pietrile să putrezească, munţii să se risi-
pească iar trupul lor în veci să stea după moarte netopite şi nedezlegate. Parte
şi lăcaş să aibă la un loc cu luda şi cu afurisitul Aria.
Pentru aceasta s-au scris acest săbornic hrisov ca să fie de adeverinţă şi
preadovedeală şi s-au dat la dumnezeeasca şi domneasca mănăstire care <e>
mai sus-zisă a Adormirei Preasfintei şi de Dumnezeu Născătoarei şi pururea
Fecioarei Măriei.
Locul temeiului Argeşul, <luna> aprilie 23 <zile, leat> 7223(1715).
f Samuil patriarhul.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 13-14.
Cop. rom. sec. XIX.

138
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

100. 1715(7223)
mai 4.

Dintru voia lui Dumnezeu, dintru bun gândul nostru, dat-am zapisul nostru
ca să fie de bună credinţă şi de mare mărturie, precum să să ştie că am închinat
sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeşului unde să prăznueşte Sfânta Uspenie şi
de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioară Măria, am închinat un loc care am
avut eu în târg în Argeş, care este cumpărat de tatăl meu Cârstea vistier de la
Dumitraşco logofăt, care loc este naintea bisericii jupanului Minai postăvarul, loc
cu pivniţa de piatră şi cu casele şi cu tot ocolul lor, precum scrie zapisele cele
vechi. Am închinat sfintei mănăstiri ca să fie de pomenire moşilor, strămoşilor şi
pentru sufletele părinţilor noştri, să fie sfintei mănăstiri stătătoare şi ohabnică în
veci. Şi noi încă, dintre sfinţii părinţi, să nu fim obijduiţi şi tot neamu nostru.
Şi mărturie sfinţii părinţi arhierei şi boiari cari să vor iscăli mai jos. Şi pentru
credinţa am scris eu însumi cu mâna mea şi am iscălit mai jos ca să să crează,
<luna> maiu 4 <zile, leat> 7223(1715).
Eu Cârstea.
t Vlad sin Vlad păh<arnic> mărt<urie>, Visarion ieromonah mărt<or> eu
Mitrofan ierodiacon ot Argeş.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 34. Cop.
rom. sec. XIX.

101. 1716(7224)
ianuarie 23.

Antim, milostieiu B<o>jieiu, arhiepiscop i mitropolit vsei zemli Uggrovla-


hiscoe, davat cartea smereniei noastre cuviosului egumenului de la sfânta mă-
năstire Argeşul, chir Ghenadie, ca să aibă a stăpâni doao vii care sânt în dealul
Goleştilor, pe Topolog, cu bună pace de către călugării din mănăstirea Argeşul şi
de către egumenii care vor fi în urma lui. De nimenea val să n-aibă până va fi cu
viaţă, pentru că le-au cumpărat cu banii lui, iar nu cu ai mănăstirii, de la Pârvul
Suiceanul şi de la Epraxia muerea lui Ion Buicoiul şi de la popa Stan ot Goleşti
viile cu pământul de supt ele, precum am văzut şi zapisele lor de vânzare la
mâna lui, ca să-i fie pentru hrana vieţii lui cât va trăi.
Drept aceea, i-am dat cartea smereniei noastre la mâna lui ca să-i fie de
tărie şi de bună adeverinţă. Aceasta scriem, <luna> ghenarie 23 <zile, leat>
7224(1716).
Antim al Ungrovlahiei.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 207v-208.
Cop. rom. sec. XIX.

139
MIHAIL M. ANDREESCU

102. 1716(7224) aprilie 7,


Bucureşti.

Milostiiu Bojiiu, Ion Nicolae Alexandru voevod i gospodar vâsoe zemle


Uggrovlahiscoe, davat gospodstva-mi sie poveleanie gospodstva-mi1 părintelui
Ghenadie egumenul de la sfânta mănăstire Argeşul, ce-au fost mai nainte vreme
cliser la mitropolie, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni 3 răzoare de vie din dealul
Goleştilor, de pe Topolog, ot sud<stvo> Argeş, care vie o au cumpărat-o de la
popa Stan din Goleşti, ginerele lui Ion Buicoiul, cu zapis la mâna lui, drept
t<a>l<eri> 34 pol<oveţi>. Şi iar să ţie 6 răzoare de vie tot acolo alăturea, care le-au
cumpărat de la popa Badea Şchiopul, de acolo din Goleşti, cu zapis de la mâna
lui, drept t<a>l<eri> 13. Şi iar să ţie 3 răzoare de vie tot acolo alăturea, care le-au
cumpărat de la Praxia soţia lui Ion Buicoiul ot Goleşti, cu zapis de la mâna ei,
drept t<a>l<ere> 15. Şi iar să ţie 8 răzoare de vie tot acolo alăturea, care le-au
cumpărat de la Pârvul Şuiceanul, cu zapis de la mâna lui, drept t<a>l<ere> 46,
cu bună pace de către călugării din mănăstirea Argeşului şi de către egumenii
care vor fi pa vremi, pentru că aceste vii le-au cumpărat cu banii lui iar nu cu ai
mănăstirii, precum am văzut domnia mea şi zapisele de cumpărătoarea viilor şi
cartea sfinţii sale părintelui mitropolitului chir Antim la mâna lui.
Drept aceea şi domnia mea i-am dat această carte a domnii mele ca să le
stăpânească cu bună pace de către călugării de la mănăstirea Argeşului şi de
către egumenii care vor fi pa vremi, cât va fie el cu viaţă. Iar după petrecania lui
unde va vrea să le lase cu sufletul lui.
Şi s-a scris cartea aceasta în anul dintâi al domniei domnii mele aici în oraşul
scaunului domnii mele în Bucureşti, de Badea logofătu sin popii Voinii de la
Brâncoveni, <luna> aprilie 7 <zile, leat> 7224(1716).
Ion Nicolae voevod.
Grigorie Bălean vel logofăt au procitit.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 208. Cop.
rom. sec. XIX.

103. 1716(7224)
iunie 17.

Adecă eu Stoian sin Opre de Buneştii de Her ot sud<stvo> Argeş, dat-am


scrisoarea mea la mâna sfinţii sale părintelui Ghenadie egumenul ot sfânta
mănăstire Argeş, să-i fie sfinţii sale de bună credinţă cum să să ştie că am dat

1. Din mila lui Dumnezeu, Io Nicolae Alexandru voievod şi domn a toată Ţara
Românească, dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele.

140
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

partea mea de moşie de în Buneştii de Her, însă partea mea toată câtă să va
alege de în câmp, de în apă, de în pădure, den şăzutul satului, de peste tot
hotarul, însă jumătate mi-au dat bani (...)1 iar jumătate o am dat de pomană la
sfânta mănăstire şi ne-am scris şi părinţii la pomelnecul cel mare, anume:
Mihăilă, Paraschiva, Oprea, Măria. Şi am dat eu Stoian de a mea bună voe, cu
ştirea tuturor megiaşilor de înprejur şi a fraţilor care sânt părtaşi cu mine pa
moşie.
Şi când am făcut acest zapis fost-au mulţi oameni buni mărturie, care vor
iscăli mai jos. Şi pentru adevărată credinţă pusu-mi-am şi pecetea ca să s<ă>
crează.
Şi am scris eu Vasile ieromonah cu învăţătura lui, <luna> iunie 17 <zile, leat>
7224(1716).
Eu Stoian.
Eu uncheşul David martor ot Cerbureni, Stoia martor ot Cerbureni, Stanciul
ot tam martor, Oprea ot tam martor, Pârvul ot tam martor, Ion braţ popa ot tam
martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 101v-102.
Cop. rom. sec. XIX.

104. 1723(7232)
decembrie 22.

Adecă eu Creaţă, fămea lui Marin Duculeciu, împreună cu fii-meu Stoian,


făcut-am zapisul nostru ca să fie de bună credinţă şi la mâna dumnealui
Dumitraşco sin jupanului Costandin din Argeş, precum să să ştie că i-am vândut
dumnealui o moşie în târg în oraş Argeş, care moşie este pe lângă casa mănă-
stirii şi până în uliţa târgului, alăturea cu pârâul şi până în uliţa cu pietrile. Şi o am
vândut de a mea bună voe şi cu ştirea tuturor oamenilor mei, pe bani gata
t<a>l<eri> 29, să-i fie dumnealui moşie stătătoare în veci şi copiilor dumnealui,
câţi Dumnezeu îi va dărui.
Şi când am vândut această moşie fost-au oameni buni mărturie, cari să vor
iscăli mai jos. Şi tocmeala mi-au fost aşa: de să va scula cinevaş asupra dum-
nealui, au să-l scoată din moşie au cu altă gâlceava, fieşcare să aibă a să jude-
ca cu noi, iar dumnealui să ţie moşia în pace, pentru că când am vândut această
moşie pe toţi i-am îmbiat şi i-am rugat ca să-mi dea bani pe dânsa la vreme de
nevoie şi de lipsă. Şi pe igumenul şi pe toţi oamenii mei şi pe vecinii mei şi nici
unul n-au vrut să cumpere şi să mă scoată din foamete, ci la dumnealui m-am
rugat de m-au scos din foamete şi nu m-au lăsat la vreme de nevoe. Pentru

1. Loc liber în ms.

141
MIHAIL M. ANDREESCU

aceea, să aibă a ţinea această moşie despre toţi cu bună pace. Şi noi, pentru
adevărata credinţă, ne-am iscălit şi ne-am pus şi degitile mai jos ca să să
crează, <luna> dichemvrie 22 <zile, leat> 7232(1723).
Az Creaţă, az Stoian sin ego.
Eu Oprea judeţul martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 34. Cop.
rom. sec. XIX.

105. 1726(7234)
mai 18.

Către Ştefan mitropolitul Ungrovlahiei.


lordache Creţulescul vel dvornic i Dimitrie Răii vel spătar i Barcă Cojianul vel
logofăt i Costandin Văcărescul vel vistier, dat-am cartea noastră de judecată
sfinţii sale părintelui igumenului chir Sofronie de la sfânta mănăstire Argeşul şi
tuturor părinţilor călugări de acolo, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni tot hotarul
moşiei ce să cheamă Măniceşti din sud<stvo> Argeş, cu bună pace de către
Patru i Necula i Petco şi de către toţi părtaşii lor de acolo, pentru că fiind această
moşie închinată la sfânta mănăstire Argeşul de răposatul Radu vodă cu hrisov,
au stăpânit-o mănăstirea cu bună pace până acum. Iar când au fost acum s-au
sculat aceşti oameni ce scriu mai sus cu gâlceava, zicând că partea lor nu este
închinată la mănăstire ci o ar fi stăpânind călugării în silă. Pentru care, făcând
jalbă moştenii aceia la prealuminatul domnul nostru Ion Nicolae Alexandru
voievod, măriia sa i-au rânduit pre seama sfinţii sale părintelui mitropolitului chir
Daniil şi pre seama noastră, ca să judecăm şi să le facem dreptate.
Şi după porunca mării sale, fiind ei toţi de faţă, le-am citit toate scrisorile,
cine ce au avut şi unii şi alţii, întru care văzând noi că scrisorile ce avea aceşti
moşteani era mai vechi dinaintea hrisovului răposatului Radului voievod, cel de
danie de la leat...1, care hrisov apără pe dânşii de stăpânirea aceii moşii şi
adeverează că iaste dreaptă danie dată sfintei mănăstiri, după cum şi cartea
răposatului Costandin vodă Basarab aşijderea adeverează. Deci şi noi aşa am
judecat, ca să aibă a stăpâni sfânta mănăstire această moşie cu bună pace,
după cum îi scriu hrisoavele şi după cum au stăpânit şi până acum, iar moşteanii
de acolo să n-aibă a să întinde nimic, că au rămas ei de judecată, umblând rău
şi fără cale.
Aceasta scriem, <luna> maiu 18 <zile, leat> 7234(1726).
lordache Creţulescu vel dvornic, Dimitrie R<ali> vel spătar, Barcă Cojăscul
vel logofăt, Costandin Văcărescu vel vistier.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 248. Cop.
rom. sec. XIX.

1. Loc liber în ms.

142
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

106. 1726(7234)
mai 19.

Milostiiu Bojiiu, Io Nicolae Alexandru voevod i gospodar zemble Vlahiscoe


davat gospodstva-mi siiu poveleanie gospodstva-mi1 sfintei şi dumnezeeştii
mănăstiri Argeşului şi părintelui egumenului chir Sofronie şi tuturor călugărilor de
acolo, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni tot hotarul moşii ce să cheamă Măniceştii
ot sud<stvo> Argeş cu bună pace de către Patru i Necula i Petco şi de către toţi
părtaşii lor de acolo, pentru că fiind această moşie mai denainte vreame închi-
nată la sfânta mănăstire Argeşul de răposatul Radul vodă cu hrisov, au stăpânit-o
mănăstirea cu bună pace până acum.
Iar când au fost acum s-au sculat aceşti oameni ce scriu mai sus cu gâl-
ceava, zicând că partea lor nu iaste închinată la mănăstire ci o ar fi stăpânind
călugării în silă. Pentru care, făcând moşneanii aceştia jalbă la domnia mea,
domnia mea i-am rânduit de i-au judecat dumnealor boerii cei mari. Şi după
scrisori ce au avut şi unii şi alţii s-au dovedit că această moşie iaste dreaptă
danie dată sfintei mănăstiri, tot hotarul Măniceştii, după cum adeverează hrisovul
răposatului Radului vodă şi hrisovul răposatului Costandin vodă Brâncoveanul,
ce sânt la mâna egumenului. Iar aceşti moşneani au umblat rău şi fără cale.
Drept aceaia şi domnia mea, după judecata dumnealor boerilor, am dat
această carte a domniei meale părintelui egumenului chir Sofronie şi tuturor
călugărilor de acolo, ca să aibă a ţinea şi stăpâni sfânta mănăstire Argeşu hotarul
de moşie Măniceştii, ce scrie mai sus, cu bună pace de către Patru i Necula i
Petco şi de către alţi moşneani ai lor după cum au stăpânit şi până acum, pen-
tru că au rămas ei de judecată.
într-alt chip să nu fie pentru că aşa iaste porunca domnii meale. l is<pravnic>
saam rece gospodstva-mi2.
Scris în <luna> maiu 19 <zile, leat> 7234(1726).
Ion Nicolae voevod.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 96v-97.
Cop. rom. sec. XIX.

107. 1742(7251)
septembrie 20.

Noi şase boerinaşi care mai jos ne vom numi, cu iscăliturile ce am fost luaţi
pre răvaşele domneşti, cu porunca mării sale domnului nostru Ion Mihaiu

1. Din mila lui Dumnezeu, Ion Nicolae Alexandru voevod şi domn Ţării Româneşti,
dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele...
2. Şi ispravnic chiar spusa domniei mele.

143
MIHAIL M. ANDREESCU

Racoviţă voievod, ca să alegem partea de moşie a sfintei mănăstiri Argeşul din


hotar<ul> Cerbureanilor ot sud<stvo> Argeş, care parte de moşie iaste danie la
sfânta mănăstire de Marin cupeţul ot Argeş, ce s-au numit pe călugărie Macarie
şi altă parte, de la un Bade logofăt din Argeş.
Deci, când au fost la zi şi la soroc, ne-am adunat cu toţii aicea la această
mai sus-numită moşie, fiind înpreună cu noi şi sluga mării sale lui vodă, Ivan vtori
postelnic. Şi viind înaintea noastră şi sfinţiia sa părintele egumenul de la mănă-
stirea Argeşul chir Nicodim şi moşneanii din Cerbureni. Şi cerându-le scrisorile
ce ar avea şi la o parte şi la alta, scos-au părintele egumenul o carte a Mihnii
vodă de la leat 7086(1578), întru care scria ca să ţie şi să stăpânească mănă-
stirea Argeşului partea Badii logofăt za t<a>l<eri> 37. Şi o carte de danie a lui
Macarie călugărul, care pe mirenie l-au chemat Marin neguţătoriul din Argeş,
înpreună şi 21 zapise ale lui de cumpărătoare de moşie din Cerbureni. Care,
socotindu-le toate aceste zapise, s-au aflat de t<a>l<eri> 170 şi cu t<a>l<eri> 37,
partea Badii logofătului s-au făcut peste tot cumpărători mănăstirii Argeşului za
t<a>l<eri> 207. Scos-au şi săteanii din Cerbureni o carte a răposatului Patru...1
de la leat...1, întru care scria pentru tot hotarul Cerburenilor, că fiind luată pe
acea vreme această moşie Cerbureani pe seama domnească, au fost răs-
cumpărat-o moşnenii de la vistierie cu zlaţi de aur 350. Şi iar au mai scos
moşneanii din Cerbureni altă carte a răposatului Radul vodă de la leat...1, întru
care arăta semnele acestui hotar Cerbureani.
Deci având multă pricină înaintea noastră părintele egumen şi cu săteanii de
la Cerbureni, despre hotarul înşilor, la care şi noi, neputând afla adevărul, nici de
la o parte nici de la alta, într-alt chip neavând cum face, am trimis de au adus
oameni bătrâni, anume: Răducul, lanache, Sima, Ion Popa, Ion Bărbălătescu,
Gligorie care au fost şăzător de multă vreame pe moşiia mănăstirii, laşii, pe
lângă hotarul Cerburenilor. Şi întrebându-să, ştiu să adevereze pe unde iaste
hotarul Cerburenilor, ei aşa s-au apucat cu cuvântul înaintea noastră, că ştiu prin
semnele ceale bătrâne.
Şi eşind noi toţi hotărnicii înpreună şi cu acei mai sus-numiţi oameni ia capul
satului, am trimis pe Ivan portariu ca să aducă şi pe moşneanii de la Cerbureni.
Iar ei cunoscând că n-au cu ce răspunde împotriva scrisorilor mănăstirii au dosit
şi n-au vrut să vie de faţă. Şi aşa noi, am pus pe toţi oamenii cei bătrâni ce s-au
numit mai sus, înpreună şi cu popa Stoica, de au mers pe hotar, pe unde s-au
însemnat şi s-au văzut copaci, până la drumul Albeştilor la soc, arătând toate
semnele hotarului.
Deci trăgându-să moşia după obiceaiu s-au găsit în lat stânjeni 175. La
carele fiind această moşie nicidecum hotărâtă, n-am putut adevăra preţul moşii
într-alt chip, fiind şi alţi mulţi cumpărători într-acest hotar, ci am socotit dupe

1. Loc liber în ms.

144
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

preţul răscumpărătorii de la Radul vodă şi au venit stânjenul pe bani 100. Care


socotind cumpărătorile mănăstirii, ce au coprins de danie t<a>l<eri> 307, i s-au
dat pe aceşti bani stânjeni 370. Şi am pus funiia din jos, din hotarul mănăstirii ce
să cheamă Flămânzeştii, de la soc în sus, pe drumul Albeştilor cel vechiu, până
unde s-au înplinit stânjeni 370 partea mănăstirii Argeşului şi s-au pus stâlp. Şi iar
am mai tras pe supt coastă, din gura văii Uleiului, iar din hotarul văii în sus, dintr-un
păr ce s-au însemnat, stânjeni 370, unde s-au pus iar stâlp lângă un merişor. Altă
trăsură pe deal, unde să alătură hotarul Cerburenilor cu Boluntra, moşiia mănă-
stirii, dintr-un stejar mic ce s-au văruit, ce iaste în marginea drumului cel părăsit,
până s-au înplinit stânjeni 370, unde s-au pus stâlp şi s-au văruit copaci.
Această parte de moşie ce scrie mai sus, să aibă a o stăpâni sfânta mănă-
stire Argeşul cu bună pace de către moşneanii din Cerbureni şi de către ceialalţi
toţi cumpărătorii, că aşa am aflat cu dreptate. Iar mai multă pricină şi gâlceava
între dânşii să nu fie.
Aceasta scriem, <luna> septemvrie 20 <zile, leat> 7251(1742).
Ispravnic Argeşului Mirica vtori pitar, Ştefan ispravnic Argeşului şătrar, Mecul
Badea cupariul ot Argeş.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 55v-5"
Cop. rom. sec. XIX. De reţinut că numai la moşneni lispes
date din acte.

108. 1742(7251)
septembrie 20.

La această hotărnicie întâmplându-să de am fost şi eu aicea la oraşu


Argeşul, din porunca mării sale lui vodă, cu dajdea cifertului lui avgustu, poftin
şi rugându-să părintele egumenul Argeşului chir Nicodim şi moşneanii de
Cerbureni, înpreună cu boiarii hotărnici, înaintea noastră a tuturor s-au citi
aceale cărţi domneşti şi zapise de cumpărătoare, atât ale sfintei mănăstir
Argeşul cât şi ale moşneanilor din Cerbureni. Şi la toată socoteala cumpărătorilo
şi a moştenirii a fieştecăruia, după cum şi hotărnicii au hotărât şi au ales parte;
sfintei mănăstiri Argeşul, stânjeni 370. Şi eu adeverez că iaste bună şi dreaptă
Deci să aibă a o stăpâni cu bună pace mănăstirea Argeşul aceşti stânjer
câţi scriu mai sus, <luna> septemvrie 20 <zile, leat> 7251(1742).
Costandin Corbean vel şătrar.
Procitom Dumitru logofăt, lordache logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 57. Cop
rom. sec. XIX.

145
MIHAIL M. ANDREESCU

109. 1748(7256)
iulie 24.

Milostieiu B<o>jieiu, Ion Grigorie Ghica voevod i gospodar. Pisah gospodst-


va-mi1 boiariului domniei meale Răducanului ispravnicul ot sud<stvo> Argeş
sănătate, îţi facem domnia mea în ştire că la domnia mea dete jalbă egumenul
de la mănăstirea Argeşului pentru pricina moşiei Muşăteştii, de aici dintr-acel
judeţ al Argeşului, pentru care au avut judecată la divanul domniei meale vechilul
mai sus-numitului igumen cu Calotă i sin ego Radul de la Muşăteşti, unde s-au
fost orânduit de către domnia mea şi hotărnicii, ca să hotărască acea moşie
Muşăteştii şi să dea supt stăpânirea lui Calotă moşia jumătate, dându-i-se lui
Calotă şi carte de judecată după zapis<ul> lui, ca să stăpânească jumătate parte
dintr-acea moşie Muşăteştii.
Dar viind acum mai sus-numitul igumen şi arătând un hrisov al moşului dom-
niei meale Ion Grigorie Ghica voevod de la leat 7172(1664) întru care arată pen-
tru acea moşie Muşăteşti că au fost bună a Oancii spătar i brat ego Mihaiu pahar-
nic i Mihnea, feciorii Savei Şu<fariu>. Şi după aceaia au arătat zapisul al aces-
tora cum că iaste această moşie Muşăteştii dată danie mănăstirii Argeşului. Ci
dar, nefiind acest hrisov şi cu zapisul la vechilul igumenului, ca să-l arate în
divan, li s-au făcut judecata într-acestaş chip. Şi jăluindu-să acum igumenul cum
că nu iaste odihnit pe acea judecată, vrând ca de iznoavă să s<ă> judece cu acel
Calotă la divan.
Şi de vreame că acum fiind vreamea lucrului, ca să nu.-i zăticnească nimeni
de la lucrul său până după sfârşitul lunii lui avgust, ci iată că-ţi scriem să opreşti
acea hotărnicie, să nu să facă acum. Şi igumenul mănăstirii Argeşului, după cum
au stăpânit acea moşie Muşăteşti toată până acum, aşijderea să o stăpânească
şi de acum înainte, până la sorocul ce s-au zis mai sus. Şi atunci, după sfârşitul
lui avgust, puindu-le soroc, atât igumenului cât şi lui Calotă cu fiu-său Radul, să-i
trimiţi aici la divanul domniei mele, ca să li să cerceteze de iznoavă judecata şi
să li să hotărască, după cum li să va dovedi dreptatea. I is pravnic saam rece
gospodstva-mi2.
Scris în <luna> iulie 24 <zile, leat>7256(1748).
Iar venitul moşii, după acea jumătate de parte de moşie, să stea la un loc,
să nu-l ia nici igumenul nici Calotă, până li să va hotărî judecata. Şi atunci, supt
a cui stăpânire va rămânea va lua acel venit.
Ion Grigorie Ghica voevod.
Procit vel logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 156v-157.
Cop. rom. sec. XIX.

1. Din mila lui Dumnezeu, Ion Grigore Ghica voievod şi domn. Scrie domnia mea...
2. Şi ispravnic chiar zisa domniei mele.

146
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

1
10. ;

1749(7257) august 2.

Din luminată porunca mării sale prealuminatului şi preaînălţatului nos


domn Ion Grigorie Ghica voevod, fiind orânduiţi să cercetăm judecata ce au a
Calotă i Radul fie-său cu egumenul de la mănăstirea Argeşul, pentru mo
Muşăteştii din sud<stvo> Argeş.
După poruncă, viind înaintea noastră amândoao părţile, le-am cercetat juc
cată foarte cu amăruntul. Dar fiind un lucru vechiu şi întunecat şi de dem
necăutat de judecăţi şi mai având şi alţii părţi într-acel hotar, au fost stăpânit ce
cum au fost putut. Şi foarte cu anevoe ne-au fost a descoperi lucru deslu;
Pentru că s-au văzut trei hrisoave domneşti şi în fieştecare hrisov scrie
stăpânească satul Muşăteştilor jumătate. Şi încă un hrisov mai nou, de la le
7172(1664) al răposatului Grigorie Ghica voevod, scrie tot satul şi cu toţi rumâ
din Muşăteşti că sânt ai Savei Şufariul, pentru că au fost avut judecată cu eg
menu de la mănăstirea Plătăreşti.
Deci noi n-am putut ca să le dăm nici la o parte moşie deplin, după hrisoave
ce au avut, pentru că trebuia să fie hotăra de Muşăteşti mai multe şi aşa am
putut să le dăm la fieştecare hrisov câte o jumătate de sat sau şi câte un s
întreg. Dar fiind că iaste numai un hotar toată moşia Muşăteştii, am căutat toa
hrisoavele şi zapisele ce le-au arătat fiecare, atât cele ce scria de tot satul şi c
jumătate, cât şi cele ce scria mai puţin. Şi am socotit cu câţi bani au fost cur
parate acele părţi. Şi după preţul ce s-au găsit cumpărate, atât la mănăstire
Argeş cât şi la alţi moşneni ce s-au adevărat că au parte în hotarul Muşăteştilc
le-am ales tuturor părţi, după preţul banilor ce am văzut în unele scrisori şi dup
delniţele ce s-au numit la unii.
Şi au arătat Isaia ieromonah cliseriul mănăstirii Argeş, fiind vechil desp
partea egumenului, un hrisov al răposatului Alexandru vodă de la le
7132(1624), ce l-au dat la mâna lui Muşat clucer. Şi scrie să stăpânească toa
partea Dresului postelnic, jumătate satul şi cu rumânii. Care moşie o au închin
Drosul la mănăstirea Bucovăţ. Şi Muşat clucer o au cumpărat de la mănăstire
Bucovăţ drept aspri 40.000 care fac t<a>l<eri> 300 vechi. Dar fiindcă în ace
hrisov nu numeşte rumânii anume, nici câte capete de rumâni au fost, s-e
socotit de s-au pus să fie zece capete de rumâni. Şi s-au scos fieştecare cap p<
t<a>l<ere> zece, care fac t<a>l<ere> o sută. Şi au rămas să ia mănăstirea moş
cu acest hrisov de t<a>l<ere> doo sute, având mănăstirea şi diata lui Mus
clucer, de la leat 7140(1632), cu care au dat danie moşia ce scrie mai sus măn
ştirii Argeşului.
Au mai arătat mai sus-numitul vechil un hrisov al răposatului Mateiu vodă d
la leat 7144(1636), care este dat la mâna Mitrii pitar, să stăpânească toată parte
•Hoţească din Muşăteşti, ce să cheamă boerească, care iaste parte de la Pred
vornicul ot Balomireşti de cumpărătoare. Şi au fost rămas tot supt stăpânire

147
MIHAIL M. ANDREESCU

neamului Mitrii pitar până când au vândut-o mănăstirii Argeşului Neagul cu fraţii
lui, nepoţii Mitrii pitar, cu zapis de la leat 7199(1691), drept t<a>l<ere> 85, însă
numai moşie făr'de rumâni.
Au mai arătat mai sus-numitul vechil un hrisov al răposatului Mateiu vodă,
de la leat 7156(1648), ce l-au fost dat la mâna Savei logofătul i jupânesii lui
Livera, pentru partea de moşie din Muşăteşti i muntele Muşătescu şi din partea
Hoţească, iar din Muşăteşti cu 12 capete de rumâni, care au răscumpărat-o Sava
logofăt de la Vasilie spătar i Gândea postelnic, drept ughi 340 care fac
t<a>l<ere> 360. Dintr-aceşti bani scoţându-să la 12 capete de rumâni de cap po
t<a>l<ere> 10 fac t<a>l<ere> 120. Şi au rămas să să dea moşie cu acest hrisov
de t<a>l<ere> 240, pentru că tot într-acest hrisov numeşte că au dat danie
această moşie mănăstirii lui, Robăii, ce iaste închinată metoh mănăstirii
Argeşului.
Şi au mai arătat mai sus-numitul vechil un zapis al Neacşului sin Drăgoiul de
la leat 7174(1666), care iaste dat la mâna agăi Tudoran, cum că i-au vândut
şapte delniţe de moşie din moşia Muşăteştii i cu 6 capete de rumâni şi cu partea
lui din patru munţi, anume Muşătescul şi Leaotă şi Perlaboiul şi Sturişorul, drept
ughi 110 care fac t<a>l<ere> 165. Şi numeşte în zapis că banii i-au dat pentru
munţi şi pentru trei delniţe cu 6 capete de rumâni, iar pa patru delniţe i-au dat
moşie pentru moşie, însă 3 delniţe din Drăghiciul sud<stvo> Muscel care moşie
din Drăghiciul au fost cumpărat-o şi aga Tudoran de la răposatul Radu Năsturel
vtori logofăt. Şi rămâne să se dea moşie <pe> acest zapis de t<a>l<ere> 105,
pentru că s-au scos t<a>l<ere> 60 pentru 6 capete de rumâni. Dar nu i s-au dat
nici aceşti bani de moşie, ci i s-au dat numai 4 delniţe, care au dat aga Tudoran
Neacşului moşie pentru moşie. Şi pentru bani au rămas să ţie partea Neacşului
ce au avut în munţii ce s-au zis mai sus, fiindcă pentru această moşie au scos şi
Calotă un zapis al Neacşului de la leat 7165(1657), dat la mâna frăţâne-său, lui
Voico tatul lui Calotă. Şi scrie că au vândut toată partea lui din Muşăteşti şi cu
rumânii, drpet ughi 81. Deci fiindcă ş'au vândut Neacşul partea lui de moşie din
Muşăteşti şi frăţâne-său lui Voico şi agăi Tudoran, s-au socotit de s-au dat parte
şi agăi Tudoran şi lui Voico tatul lui Calotă. Adecă agăi Tudoran 4 delniţe, pentru
că au fost dat moşie pentru moşie şi pentru bani i s-au dat partea din munţi. Şi
s-au dat şi lui Calotă trei delniţe.
Au mai arătat mai sus-numitul vechil un zapis al lui Marco nepotul Zahariei,
ce iaste dat iar la mâna clucer<ului> Tudoran, cu care i-au vândut moşie în
Muşăteşti de ughi 20 care fac t<a>l<ere> 30. Pe aceşti bani au rămas să ia
mănăstirea moşie, pentru că toate părţile din moşia Muşăteşti ce au cumpărat
aga Tudoran s-au găsit toate vândute la mănăstirea Argeş. Şi socotindu-să de
câţi bani are să ia mănăstirea Argeşului moşie în Muşăteşti, s-au găsit peste tot
de t<a>l<ere> 555 şi patru delniţe osebite i din muntele Muşătescu doao părţi,
iar din muntele Leaotă şi Perlaboiul şi Sturişorul să stăpânească mănăstirea

148
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

jumătate, iar jumătate să stăpânească Calotă cu fiu-său Radul i cu alţi cetaşi ;


lor ce vor mai fi având parte în munţi.
Au arătat şi Calotă un hrisov al Radului vodă feciorul Radului cel Mare, c
la leat 7034(1526), cu care dă supt stăpânirea unui Voico comis şi partea Tatul
postelnic, satul Muşăteştii jumătate şi din patru munţi iar jumătate, însă mun
anume Muşătescu, Leaota, Perlaboiul şi Sturişorul. Şi mai sus-numiţii Voie
comis şi Tatul postelnic au dat această moşie surorilor lor, anume Calea şi Muc
din care zice Calotă că să trage el. Deci într-acest hrisov într-alt fel nu li s-c
putut da moşie, fiind foarte vechiu şi nemaiînnoit niciodată. Numai atât s-j
dovedit că având Voico tatul lui Calotă doi fraţi, pe Irimia şi pe Neacşul şi vânzâ
du-şi Neacşul partea, scrie în zapisul lui de vânzare că s-au dovedit partea h
afară dintr-a fraţilor, delniţe şapte şi partea din munţi. Drept aceaia s-au cuno
cut că şi ceilalţi doi fraţi au parte, iar câte şapte delniţe, adecă Voico şi Eremit
Au mai arătat Calotă un zapis al Eremiei de la leat 7173(1665), care ias
dat la mâna frăţine-său Voico tatăl lui Calotă. Şi scrie că au dat la moarte parti
lui de moşie ce au avut în Muşăteşti lui Voico frăţine-său şi au rămas şi part<
Eremiei tot supt stăpânirea lui Calotă. Şi cu trei delniţe din partea Neacşului s-i
făcut până aici să ia Calotă parte delniţe şaptesprezece.
Şi au mai arătat Calotă un hrisov al răposatului Gheorghie Ghica voevoc la
leat 7168(1660), cu care dă supt stăpânirea lui Voico tatul lui Calotă pa
rumânul şi cu căminul lui şi cu partea lui din Muşăteşti, care acelui Dan i :
ales parte o delniţă. Şi au rămas iar supt stăpânirea lui Calotă. Şi s-au făcut to;
partea lui Calotă, să ţie moşie în Muşăteşti delniţe optsprezece.
între cercetarea judecăţii ce s-au făcut mănăstirii Argeşul cu Calotă au ;
tat şi paharnicul loan Orescul un hrisov al răposatului Antonie vodă de la
7180(1672), întru care scrie să aibă a-şi stăpâni Mihaiu logofăt delniţe din
săteşti, dar nu numeşte câte delniţe. Şi acel Mihaiu logofăt iaste moş lui l
paharnic. Şi întrebând noi pe ceialalţi moşneni, ştiu ei să fie stăpânit acel Mih
logofăt moşie în Muşăteşti şi nimeni n-au tăgăduit că n-au stăpânit, ci încă
mărturisit că şi însuşi acest Ion paharnic au stăpânit, numai fiind depărtat
acolo n-au putut să stăpânească pururea. S-au întrebat Calotă moşneanu
câte delniţe va fi avut Mihaiu logofăt. Şi au zis că la cinci delniţe. Şi după
turisania lui Calotă, fiind om bătrân, am dat ca să stăpânească Ion pahar
moşie în Muşăteşti delniţe 5.
Aşijderea au mai arătat şi jupâneasa Bălaşa a logofătului Grigorie Val
nescul un hrisov al Radului vodă de la leat 7118(1610), care hrisov zice ce
rămas de la moşi-său Preda postelnic Toroiman. în care hrisov zice să stă
nească jupâneasa Măria, fata Călii nepoata lui Dragomir din Bârceşti,
moşi( Muşăteşti satul jumătate, afară din şase delniţe. Acest hrisov fiind
vechiu de 139 şi zicând şi moşnenii că n-au pomenit stăpânind pa postelnic
Preda roiman niciodată, de când ştiu ei, era să nu i să dea parte nimic. Dar
noi văz; că nici un zapis de vânzare dintr-acest hrisov nu s-au găsit vândut la
vreo pe

149
MIHAIL M. ANDREESCU

nici am putut a-l lepăda şi a nu-l ţinea în seamă, dar nici am putut să-i dăm moşie
după cum scrie. Ci am socotit cu moşnenii dimpreună şi cu vechilul mănăstirii
Argeş de am dat să stăpânească şi dumneaei delniţe trei, după cum să vor numi
delniţele mai jos.
Mai are moşie în Muşăteşti şi lane Brătiian, din partea Hoţească, însă moşie
stearpă făr'de rumâni, za t<a>l<eri> 85. Măcar că lane Brătianul aici n-au
fost ,dar s-au dovedit partea lui câtă iaste dintr-un răvăşel al slugerului Lecăi
Mă-lurean socru lui lan Brătiian, a căruia parte ţine el. Cu care răvaş scrie
sluger Leca la egumenu Ghenadie de la mănăstirea Argeşu, că de va vrea
egumenu să cumpere partea de moşie din Muşăteşti a verilor lui Neagul cu
fraţii lui, să o cumpere şi vor stăpâni din doao, după cum au stăpânit şi cu verii lui.
Şi egumenul au cumpărat acea parte a verilor slugerului Lecăi drept t<a>l<eri>
85. Şi să cunoaşte că şi partea Lecăi sluger, iar de acel preţ iaste. Şi acum
stăpânind acea parte a Lecăi sluger lane Brătiian cu Costandin Zădărăcean, le-
am dat să stăpânească moşie în Muşăteşti de t<a>l<eri> 85.
Deci la leatul 7253(1745), trăgându-să moşia Muşăteştii cu 12 boieri, s-au
găsit peste tot hotarul, făcându-se masă, stânjini 2840. Dintr-această sumă de
stânjini s-au făcut delniţe 113 pol<ovină>, însă delniţa de stânjini 25. Dintr-aces-
te delniţe s-au dat supt stăpânirea lui Calotă delniţe 18 şi din muntele Muşătes-
cu a treia parte, iar din muntele Leaota i Perlaboiul i Sturişorul jumătate, să
stăpânească Calotă cu toţi părtaşii lui, pentru că 2 părţi din muntele Muşătescul
şi cu jumătate din ceialalţi 4 munţi ce s-au zis mai sus, au rămas supt stăpânirea
mănăstirii. Şi s-au mai dat mănăstirii şi 4 delniţe, osebit din delniţele ce sânt
preţuite cu bani.
S-au dat şi lui Ion paharnic Orescul delniţe cinci. S-au dat şi jupâneasii
Bălaşii delniţe trei şi s-au făcut până aici delniţe 30 înpărţite. Şi au mai rămas del-
niţe 83 pol<ovină>, având să ia mănăstirea moşie de t<a>l<eri> 555 şi lane
Brătiian de t<a>l<eri> 85, care fac peste tot t<a>l<eri> 640.
S-au preţuit aceste delniţe 83 pol<ovină> cu aceşti bani t<a>l<eri> 640 şi au
venit delniţa po t<a>l<eri> 7 pol<ovină>. Şi s-au dat lui lane Brăiian moşie po
t<a>l<eri> 85, delniţe 11 şi mănăstirii Argeş pa t<a>l<eri> 555, delniţe 72
pol<ovină>. Şi cu patru delniţe ce s-au zis mai sus s-au făcut toată partea mănă-
stirii delniţe 76 pol<ovină>. Şi din muntele Muşătescul doao părţi, iar din ceilanţi
munţi pa jumătate.
Drept aceaia am dat această carte de adeverinţă mănăstirii Argeşul, cu care
să coprinde toate pricinele pre amăruntul. Şi a fieştecăruia parte cum s-au ales,
să s<ă> ţie şi să să stăpânească, dându-se şi la celelalte părţi foi de alegerea
părţilor lor, mai pe scurt.
Aceasta scriem <luna> avgust 2 <ziule, leat> 7257(1749).
Costandin Năsturel biv vel vistier, lanache biv vel serdar.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 157-159.
Cop. rom. sec. XIX.

150
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE PIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

111.
1751<ianuarie>26.

Milostiiu B<o>jieiu, Ion Grigorie Ghica voevod i gospodar. Davat gospodst-


va-mi sie poveleanie gospodstva-mi1 credincios-boiariul<ui> domniei mele Ră-
ducanul biv vel medelnicer, ispravnice ot sud<stvo> Argeş sănătate, îţi facem în
ştire că aici la domnia mea au dat jalbă igumenul de la mănăstirea Argeşul,
zicând că având mănăstirea Argeşul o moşie ce să cheamă Muşăteştii, într-acel
judeţ, pa apa Vâlsanului şi având şi alţi boernaşi moşie tot într-acel hotar, ar fi
avut multă pricină de judecată cu acei părtaşi de moşie. Şi din porunca domniei
mele, judecându-i dumnealui Costandin Fierăscul vel dvornic şi lanache biv vel
sărdar, le-ar fi ales fieştecăruia câţi stânjeni de moşie să stăpânească, dându-li-se
şi cartea dumnealor de judecată şi de stăpânire la mâinile lor.
Acum, cerând ca să li să aleagă stânjinii de moşie şi să s<ă> deosebească,
ca să ştie fieştecare unde va stăpâni şi până unde, iată că-ţi poruncim dumitale
ispravnice, înpreună şi cu alţi boerinaşi de judeţ, să mergeţi la această zisă
moşie, unde să fie toţi de faţă, cei care au moşie într-acest hotar şi să le alegeţi
părţile de stânjini, însă după cărţile boerilor, ce li s-au dat de judecată, urmând,
cine câţi stânjini va avea să-i alegeţi fieştecăruia făcându-le şi semne şi să le daţi
şi cărţile voastre de adeverinţă, ca să ştie cine cât va ţinea şi pa unde va stăpâni,
că aşa iaste porunca domniei mele. l is<pravnic> saam rece gospodstva-mi2.
<S-a scris în luna ghenarie> 26 <ziule, leat> 1751.
Ion Grigorie Ghica voevod.
Procit. vel logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 159. Cop.
rom. sec. XIX. Luna ianuarie stabilită după indicele cronolo-
gic al mănăstirii.

112. 1751(7259)
iunie 18.

Adecă eu Tudosie dinpreună cu fii-mieu Stan, dat-am zapisul mieu la cinstită


mâna sfinţii sale părintelui egumenului Argeşan, precum să s<ă> ştie că vânzând
noi vii am rămas noi datori t<a>l<eri> 6 şi neavând aceşti bani ca să înplinim, am
dat casa noastră i pivniţa pentru aceşti bani ce scriu mai sus, de a noastră
bunăvoe, nesiliţi de nimenea. Fiind şi moşia mănăstirii n-au fost cu cale să o dăm
altora.

1. Din mila lui Dumnezeu, Ion Grigore Ghica voievod şi domn. Dat-am domnia mea
această poruncă a domniei mele...
2. Şi ispravnic chiar zisa domniei mele.

151
MIHAIL M. ANDREESCU

Pentru aceasta am dat această scrisoare a noastră, ca să fie de încre-


dinţare. Şi mai pentru adevărata credinţă ne-am pus deagetile mai jos, ca să
s<ă> crează <luna> iunie 18 <ziule, leat> 7259(1751).
t Eu Tudosie, eu Stan sin ego.
t Stoica vătaf mart<or>.
t Şi am scris eu Sandul logofăt ot Vălsăneaşti cu zisa dumnealor
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 34v. Cop.
rom. sec. XIX.

113. <1751 septembrie 1 -


1752 august 31> (7260).

Adecă eu Dumitraşco logofătul sin Costandin Pată, din oraş din Argeş, dat-
am acesta adevărat zapis sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeş şi sfinţii sale
părintelui arhimandritului egumenu sfintei mănăstiri Argeş chir Nichifor, ca să
fie de bună credinţă, precum să să ştie că având trebuinţă de bani am mers la
sfinţia sa de am vândut sfinţii sale locul miu din târg din oraş Argeş, locul care l-
am cumpărat şi eu de la mătuşa Creaţă Duculecioaia şi de la fie-său Stoian, încă
mai denainte vreme de câţivaş ani. Care loc iaste din casa mănăstirii Argeş
până în locul lui Vătaşi, care l-au cumpărat logofătul loan Dan Berindescul. Şi
din uliţa târgului până în drumul din vale. Şi am tocmit acest loc cu sfinţiia sa
părintele arh<imandrit> t<a>l<eri> 44. Şi luând aceşti bani toţi deplin, am dat
sfinţii sale şi sfintei mănăstiri acesta al mieu adevărat zapis, ca să fie de
moştenire acest loc sfintei mănăstiri şi sfinţii sale părintelui arhimandritu şi
tuturor părinţilor din sfânta mănăstire în veci, că l-am vândut de a mea
bunăvoe.
Şi pentru adevărata credinţă am scris cu mâna mea şi am iscălit mai jos,
ca să să crează, <văleat> 7260.
Dumitraşco logofăt, Grigorie sin ego, Costandin sin ego, Stan sin ego.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 34v-35.
Cop. rom. sec. XIX.

114. 1752
aprilie 26.

Pârvul Cantacuzino biv vel medelnicer, ispravnic ot sud<stvo> Argeş, din


luminată porunca domnului nostru Ion Grigorie Ghica voevod, fiind orânduit ca să
merg şi să aleg moşia Muşăteştii, partea mănăstirii Argeşului de către alţii,
deosebind stânjenii ce are să ţie fieştecare, după judecata ce au făcut dumnealui
Costandin Năsturel biv vel dvornic i lanache biv vel sărdar, izbrănind prin cartea
dumnealor, la leat 7255(1747) avgust 2.

152
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Deci luând cu mine dinpreună pe molitva sa Ştefan protopopu ot Argeş i p


Dumitraşco mazâlul ot tam i pa Nica diaconul ot Argeş, mers-am cu toţii acolo l
moşia Muşăteştilor, unde fiind şi sfinţia sa părintele arhimandritul chir Nichifc
igumenul mănăstirii Argeşului faţă şi ceialalţi ce avea moşii într-acel hotai
anume Gheorghie comisul Vâlsănescul i lane Brătiian i Calotă cu fiu-său Radul
Şi trăgând moşia dă peste tot hotarul, trăgând-o pen trei locuri după obiceiu, ai
eşit la trăsura de către apus stânjeni 3160 i pan mijloc stânjeni 2860 i de către
răsărit stânjeni 2520. Care socotindu-mă masă s-au făcut stânjeni 2840, dupj
cum şi în cartea mai sus-numiţilor boeri să vede că cuprinde iarăşi această suma
de stânjeni. Dar fiind moşia din sus păduroasă şi nefiind locuri de hrană, iar dir
jos fiind moşie mai bună şi cu livezi şi cu locuri de hrană şi mai lungă decât dir
sus şi cerând fieştecare ca să ia acolo din jos, pentru că cel ce rămânea din sus
nu putea să aibă nici un folos de la moşie.
Pentru aceasta, luând seama cu amăruntul ca să nu să facă strâmbătate
vreuneia şi de vreme că mai era un codru de loc ce să chiamă Manga, cu livezi
de fân deosebite de trăsurile ce s-au socotit mai sus, aşa am găsit cu cale şi cu
dreptate ca acel ce va lua moşia din sus să ia şi acest codru de loc şi să ia şij
siliştea satului, fiind pa partea moşiei din sus. Iar cei ce vor lua moşia dan jos să
nu aibă parte, nici în silişte nici în Manga.
Dar nici într-acestaş chip ceialalţi n-au pohtit să ia moşie dan sus, ce au
cerut să le dăm moşia lor, câtă li să făcea, să ia dan jos. Iar părintele igumenul,
dă vreme că să odihnea a nu mai avea mai mult pricină, ori în ce chip ar fi pohtit
ei după hotărârea noastră ce am zis mai sus, că de vor lua ei din sus mănăstirea
să ia din jos şi să n-aibă mai mult a cere parte nici în Manga nici în silişte. Iar de
va lua mănăstirea dan sus, să rămâe aceste doao locuri ale mănăstirii, neavând
ei amestec.
Deci alesu-s-au părţile fieştecăruia şi le-am dat. Mai întâi lui Gheorghie
comisul, din jos, pe lângă moşia lui Vâlsăneşti, masă stânjeni 75 i lui lane
Brătianul, din piatra lui Gheorghe Vâlsănescul în sus, i s-au dat masă stânjeni
275, să-ş ţie şi un vad de moară înfundat ce au căzut în stânjenii ce s-au venit
lui Calotă. Iar din piatra lui lane în sus s-au dat lui Calotă i fiu-său Radului, iar
masă stânjeni 450, potrivindu-se de i s-au căzut şi moşie bună, iar mai ales ca
să-i vie şi siliştea ce are înprejurul casii unde sade. Şi din piatra lor în sus s-au
dat mănăstirii masă stânjini 1905, în care stânjini cade şi siliştea satului. Iar pa din
sus de moşia mănăstirii, fiind iarăşi livezi la un loc, s-au dat să ţie Ion paharnic
Orescul, stânjeni 125, puindu-să pietre ca să nu să tinză unul în moşia altuia.
Li s-au dat şi foi iscălite de noi de câţi stânjini s-au venit dă la fieştecare tră-
sură, să ţie mănăstirea cât şi celorlalţi, dând şi această carte sfinţii sale părintelui
igumenului, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni sfânta mănăstire partea de moşie ce
s-au ales pa cum scrie mai sus, cu siliştea şi cu Manga toată, cu bună pace de
către ceilalţi, că aşa am găsit cu cale, hotărându-le pa dreptate.
<Scris în anul> 1752, <luna> aprilie 26 <zile>.

153
MIHAIL M. ANDREESCU

Pârvul Cantacuzino biv vel medelnicer, popa Ştefan protopop, popa Stoica
ot laşii.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 159v-160.
Cop. rom. sec. XIX.

115. 1753
mai 13.

Trăsurile moşii a tot hotarul satului Nucşoarii, afară din munţi, pen trei locuri,
cum arată, <luna> maiu 13 <zile, leat> 1753.
1.A. Trăsură <din> capul moşii despre Vâlsan, de supt poalele muntelui în
jos, până în hotarul Corbilor, stânjeni 1508.
2.B. Trăsură <din> mijlocu moşii, iar de supt poalele muntelui în jos, iar până
în hotarul Corbilor, stânjeni 1632 pol<ovină>.
3.C. Trăsură despre Râul Doamnei, iar de supt poalele muntelui până în
hotarul Corbilor, stânjeni 908.
Iar munţii nu s-au tras, ci au rămas să să împărţească după delniţele. Căruia
cât i s-au venit delniţa în sat să ia şi parte din munţi. Aceasta adeverim.
Nicodim arhimandrit egumen Dolgopol, Toma biv vel şătrar ispravnic, lorga
clucer.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 300. Cop.
, rom. sec. XIX.

116. 1754(7262)
aprilie 25.

t Filaret, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop i mitropolit zemle Uggrovlahii,


scriem cartea smereniei noastre ţie, Ioane Corbeani i Tudosie Corbeani i ţie,
popo Gheorghie i popo Ştefane i popo loan Valsul i ţie, popo Ilie i judeţ Dumitre
i judeţ Tudor i Dumitraşco Pază. Către aceasta vă facem în ştire că aici la smere-
nia noastră ne-au înştiinţat cuviosul arhimandrit chir Nichifor, igumenul sfintei
mănăstiri Argeşul, precum că oroşanii din Argeş ar fi împresurând hotarele
moşiei mănăstirii, ce să cheamă Flămânzeştii, de către oraşul Argeşul.
Deci, pentru ca să lipsească vicleşugul nedreptăţii de la mijloc şi să ade-
văraţi cu frica lui Dumnezeu semnele şi hotarele acestei moşii de către oraşul
Argeş, din dealul Topologului până în hotarul Costeaştilor, care semne sânt în
ocolnica mănăstirii Argeşul şi cu dreptate să s<ă> izbrănească, făr'de nici o
împresurare, iată că au cerşut de la smerenia noastră această carte cu mare
blestem şi cu groaznică afurisanie asupra voastră.

154
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Ci de va fi aşa şi temându-vă de Dumnezeu, ca să nu rămâneţi supt


blestem, de veţi spune cu dreptate pe unde veţi şti că sânt aceale hotăra şi
semne să fiţi ertaţi şi blagosloviţi. Iar care din voi veţi şti acele semne şi hotăra
şi cu vicleşug le veţi tăgădui şi nu veţi spune care pe unde sânt, să fiţi procleţi şi
afurisiţi de Domnul nostru lisus Hristos şi de 318 sfinţi părinţi de la Nicheia şi de
toate sfintele soboară, aşijderea şi de smerenia noastră. Fierul şi pietrile să să
topească, iar trupurile voastre după moarte să rămâe întregi şi nedezlegate în
veci. Parte şi lăcaş să aveţi la un loc cu luda şi cu afurisitul Aria. Să moşteniţi
bubele lui Ghiezi şi să vă lovească cutremurul lui Cain, să crape pământul şi să
vă soarbă de vii ca pre Datan şi Aviron. Şi până nu veţi mărturisi adevărul ertă-
ciune nu veţi lua.
Aceasta scriem, <luna> aprilie 25 <ziule, leat> 7262(1754).
t Filaret al Uggrovlahiei.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 27. Cop.
rom. sec. XIX.

117. 1754
august 1.

Milostiiu B<o>j<iiu>, Ion Costandin Mihail Gehan Racoviţă voievod i gospo-


dar. Davat gospodstva-mi1 slugii domnii mele Stan aprodul, ca să fie volnic să
meargă la oraşul Argeşul. Şi de vreme ce la domnia mea au dat jalbă chir
Nichifor arhimandritu, igumenu de la mănăstirea Argeşul, pentru popa Vasilie de
acolo, cum că făr'de judecată s-au pus de au tăiat zăgazul morii mănăstirii şi l-au
dat pe apă. Care au fost făcut cu multă osteneală şi s-au pricinuit mănăstirii mare
pagubă, că după ce au tăiat zăgazul au fugit apa şi au stat moara.
Pentru care, spuind igumenul dumnealor ispravnicilor de judeţ, iar popa
Vasilie, înaintea is<pravnicilor> s-au dus de l-au şi ocărât cu cuvinte de necinste,
volncim pe sluga domnii mele ce s-au numit mai sus, să meargă să apuce pe
acel popa Vasilie cu mare strânsoare şi prin marafetul ispravnicilor, întâi să-i pli-
nească de la dânsul atât cheltuiala zăgazului, cât va fi fost când l-au făcut igu-
menul, cât şi tot venitul morii de când sta din pricina zăgazului, vânzându-i de-
ale popei dobitoace boi, vaci, cal, oae sau măcar veri ce alt va mai găsi de-ale
lui, până ce va împlini. Şi împlinind acelea toate, să-l ia şi pe dânsul şi cu bună
pază să-l aducă aici, că aşa iaste porunca domnii mele. l is<pravnic> saam rece
gospodstva-mi2.

1. Din mila lui Dumnezeu, Ion Constantin Mihail Gehan Racoviţă voievod şi domn. A
dat domnia mea...
2. Şi ispravnic chiar spusa domniei mele.

155
MIHAIL M. ANDREESCU

<Scris în luna> avgust 1 <ziule, leat> 1754. Ion


Costandin Racoviţă voievod. Treapăd judeţ.
Procit. vtori vistier.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 43. Cop.
rom. sec. XIX.

118. 1754
august 17.

Adecă eu popa Vasile Coandă ot besearica din Flămânzeşti ot oraşu Arge-


şului, dat-am zapis<ul> mieu la cinstită mâna sfinţii sale părintelui arhimandritu-
lui chir Nichifor, egumen sfintei mănăstiri Argeşului, precum să s<ă> ştie că
având sfânta mănăstire mori în oraş Argeşului şi cu zăgaz vechiu, l-au tot
stăpânit cu bună pace până acum. Iar când au fost acum, făcând sfinţia sa părin-
tele egumen zăgaz nou, tot peste zăgazul cel vechiu, eu, din prostimea mea, m-am
pus noaptea şi am tăiat zăgazul, socotind că fiind moşia noastră să nu mai las
să fie zăgaz acolea. Dar sfinţia sa egumenul, dovedindu-mă că am tăiat zăgazu,
m-au dus înaintea dumnealor ispravnicilor şi întrebându-mă de ce am tăiat
zăgazu, eu, ca un om făr'de minte, am răspuns cu împotrivire, zicând că aşa
mi-au fost voia şi că de acum înainte nu voiu mai îngădui să facă acolo zăgaz,
ci să-ş pustiiască morile. Şi am mai zis şi alte multe cuvinte de necinste sfinţii
sale părintelui egumen.
Pentru care sfinţia sa, neputând suferi atâta stricăciune zăgazului cât şi
cuvintele cele de necinste care i-am zis, au jăluit mării sale lui vodă. Şi măria sa
au orânduit pe Stan aprod de au venit aici cu luminată cartea mării sale lui vodă
pentru stricăciunea zăgazului, să mă apuce să plătesc cheltuiala zăgazului şi să
plătesc şi venitul morilor, încât n-au umblat din pricina mea. Iar cât pentru cuvin-
tele cele proaste, să mă ia şi să mă ducă la Bucureşti, ca din divan să mi să
hotărască judecata.
La care cunoscându-mi eu vina şi văzând că voi să încap la pedeapsă şi la
multă cheltuială, cât pentru cheltuiala zăgazului şi venitul morilor, ce-au găsit
dumnealor ispravnicii cu cale am plătit. Iar pentru ducerea mea la Bucureşti, am
căzut cu mare rugăminte la sfinţia sa, puind şi pe dumnealor boiarii ce s-au aflat
aici rugători pentru mine, ca să iarte. Şi sfinţia sa, după rugăciunea mea şi a
dumnealor boiarilor, m-au ertat.
Deci, de acum înainte să aib mă lăsa de acest fel de faptă a mai face, ci
să-ş dea apa la mori după cum ş-au dat şi până acum. Iar de mă voiu mai scula
cu vreo gâlceava, atuncea să fiu supt pedeapsă şi gloabă. Numai şi sfinţia sa să
facă copil să nu ne strice apa pământul de supt casă. Pentru care am dat acest
credincios zapis al mieu, întărit cu iscălitura mea ca să să crează. Şi când am

156
I DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI
!------------------------------------------------------------------------------
făcut acest zapis au fost mulţi boiari faţă, care să vor iscăli mai jos. <Luna>
avgust 17 <ziule, leat> 1754.
Popa Vasilie.
Patru clucer Răz<vad> martor.
Procitit bivşei logofăt lorgat logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 43v-44.
Cop. rom. sec. XIX.

119. 1755
septembrie 25.

Milostiiu Bojiiu, Ion Costandin Mihaiu Gehan Racoviţă voevod i gospodar.


Davat gospodstva-mi sie poveleanie gospodstva-mi1 sfintei şi dumnezeeştii
mănăstiri Argeşul şi cuviosului sfinţii sale părintelui chir Nichifor arhimandritul,
igumenul, ca să aibă a ţinea şi a stăpâni moşiia ce să cheamă Turburea, de acolo
din sud<stvo> Argeş, de peste tot hotaru, dupe cum iaste hotărâtă şi înpietrită.
Pentru că această moşie, mai nainte au fost a lui lordache Berindescul şi cât au
trăit el o au stăpânit. Iar după ce i-au sosit sfârşitul vieţii, îngropându-se în mănă-
stire, o au lăsat mănăstirii pentru pomenirea sufletului lui, dar frate-său Nitul
Berindescul s-ar fi întinzând acum şi într-acea moşie de o calcă, slobozindu-şi
dobitoacele lui la fâneţe, fără de a nu avea nici o treabă.
Drept aceia am dat această carte a domniei mele sfintei mănăstiri şi părin-
telui egumenului, ca să stăpânească toată moşia aceaia cu bună pace de către
Nitul Berindescul şi de către oricine. Şi nici pe Nitul, nici pe alt nimeni să nu îngă-
duiască a să întinde cu stăpânire la moşie măcar la orice.
Pentru care poruncim domnia mea şi dumneavoastră ispravnicilor ai judeţu-
lui, de care cumva să va întinde ca să mai calce acea moşie, ori Nitul sau altcine-
va ca să mai calce acea moşie, nu numai să nu-l îngăduiţi ci să-i faceţi şi certare.
Iar de va avea cevaş a răspunde, întâi să vie la divan. Iar până va veni la divan
nicidecum în moşie să nu să întinză, că aşa iaste porunca domniei mele. l
is<pravnic> saam rece gospodstva-mi2, <anul> 1755 <luna> septemvrie 25
<zile>.
Ion Costandin Mihaiu Racoviţă voevod.
Procit. vel logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 137v. Cop.
rom. sec. XIX.

1. Din mila lui Dumnezeu, Ion Constantin Mihai Gehan Racoviţă voievod şi domn.
Dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele...
2. Şi ispravnic chiar spusa domniei mele.

157
MIHAIL M. ANDREESCU

120. 1755
decembrie 28.

Eu jupâneasa Stanca Berindeasca dinpreună cu fii-mieu Gheorghie i Mihaiu,


dat-am acest adevărat al nostru zapis la cinstită mâna sfinţii sale părintelui arhi-
mandritului chir Nichifor, igumenul sfintei mănăstiri Argeşului, precum să s'ştie că
întâmplându-să moarte răposatului soţului mieu lordache Berindescul şi în-
gropându-să în sfânta mănăstire au lăsat o moşie a noastră, ce să chiamă
Turburea, sfintei mănăstiri ca să o stăpânească, dând şi toate zapisele aceştii
moşii în mâna sfinţii sale, fiind moşie făr'de pricină, pentru ca să fie soţului mieu
şi noao pomenire în veci.
Drept aceia am dat acest adevărat zapis la nostru, ca să aibă a stăpâni sfân-
ta mănăstire această moşie cu bună pace de cătră noi şi de către tot neamul nos-
tru. Aşijderea şi pentru doao roate de moară ce sânt aici în oraş Argeşului, iarăşi
şi acestea le-au lăsat soţul mieu sfintei mănăstiri, însă casa de moară du peste
iaz, după cum însemnează şi în diiata răposatului de la moartea dumnealui. Ci
să aibă aceste doaoă roate de moară a le stăpâni sfânta mănăstire cu bună
pace.
Şi pentru mai adevărata credinţă ne-am iscălit mai jos ca să să crează şi
ne-am pus şi deagetele, dichemvrie 28, 1755.
Eu jupâneasa Stanca Berindeasca soţul răposatului lordache Berindescul,
Gheorghie Berindescu, Mihai Berindescu.
M<atei> Fărcăşan biv vel sărdar, eu Costandin biv vel medelnicer.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 138. Cop.
rom. sec. XIX.

121. 1757
august 8.

Adeverez eu, cu acest zapis al mieu, pa cum să s'ştie că viind eu aici la


sfinţia sa părintele arhimandritu, egumenu Argeşan, am tocmit viia mea i cu casa
i cu doaă răzoare de vie părăsişte ale unchi-mieu popa Dumitraşco i cu toate
nămestiile ei. Şi am tocmit-o în t<a>l<eri> 85 şi am luat aceşti bani toţi în mâna
mea, făcând şi zapis. Dar aducând zapisu la sfinţia sa părintele arhimandritu nu
i-au plăcut. Ci eu mi-am pus soroc cu acest zapis al mieu ca la Sântă Mărie să
viu cu oamenii şi să facă sfinţii sale alt zapis, după cum îi va plăcea, că aşa m-am
legat cu zapisul mieu. Şi pentru credinţa am iscălit mai jos puind şi deagetul ca
să s'crează, avg<ust> 8 <zile, anul> 1757.
Dumitraşcu sin Mateiu.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 209v. Cop.
rom. sec. XIX.

158
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

122. 1759
iunie 24.

Grigorie Vâlsănescu postelnic i Gheorghie comis Vâlsănescu i loniţă Vâlsă-


nescu, dat-am scrisoarea noastră sfintei şi dumnezeeştii mănăstiri Argeş, unde
să cinsteşte şi să prăznueşte hramul Sfintei Adormiri a Preasfintei Născătoarei
de Dumnezeu, pururea Fecioarii Măriei şi sfinţii sale părintelui arhimandritului
chir Nichifor, nastavnicul aceştii sfinte mănăstiri şi a tot soborul, precum să să
ştie că având noi un schitişor, anume Brătăşeştii ot sud<stvo> Argeş, făcut şi zidit
din temelia lui de unchiul nostru loan Vâlsănescul şi înzestrat cu ce s-au putut.
Care schit, până acum a fost de sineşi, neînchinat nimănui. Dar văzând noi multă
supărare ce are acest sfântu schit de unii de alţii, încă şi de egumenaşii <de>
care mai nainte <nu> era căutat. Ca să aibă de acum înainte acest schit oareşice
razăm şi apărare, ca să nu fie călcat de toţi, ne-am îndemnat de bunăvoia noas-
tră de am închinat acest sfânt schit la sfânta mănăstire Argeşul, cu toate moşiile
şi odoarele ei, atât mişcătoare cât şi nemişcătoare, ca să fie supt supunerea şi
chiverniseala egumenului Argeşanu. Şi egumenului de la schit sfinţia sa să aibă
volnicie a-i lua seama şi găsindu-l neharnic a-l scoate şi a pune pe altul.
însă şi părintele egumenul Argeşului să nu aibă a să întinde sau a lua câtuşi
de cât din bucatele schitului, au din moşii, au din ţigani, au din alte venituri, ci
numai să aibă a-şi luat embatichiul cel rânduit de noi, adecă schitul să aibă a da
din an în an câte oca cinci de ceară la sfânta mănăstire, iar mai mult nimic.
Şi pentru aceasta am dat această carte de închinăciune, întărită cu iscăli-
turile şi peceţile noastre, ca să s'crează.
<Scris în luna> iunie 24 <zile, anul> 1759.
Grigorie Vâlsănescu postelnic, Gheorghie Vâlsănescu comis.
Melodie ieromonah egumen Brădet, Toma Rătescu biv vel şătrar mărturie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 221. Cop.
rom. sec. XIX.

123. 1760(7268)
aprilie 30.

Adecă eu popa Vasilie Coandă înpreună cu frate-mieu popa Dumitru, dat-am


zapisul nostru la mâna sfinţii sale părintelui popii lui Ştefan protopopu ot Argeş,
precum să să ştie că i-am vândut cârciuma din drum, adecă casa cu pivniţa,
pământul înaintea pimniţii, stânjeni 2 pol<ovină> până în drum, în faţa casei stân-
jeni 3, în fundul casai spre răsărit stânjeni 3 şi în dosul casii în sus st<ânjeni> 7,
până în partea popii lui Dumitru.
Şi o am vândut sfinţii sale de a mea bunăvoe, nesiliţi de nimeni şi cu ştirea
tuturor vecinilor şi a fraţilor, în bani gata t<a>!<eri> şaptezeci şi unul, ca să fie

159
MIHAIL M. ANDREESCU

sfinţii sale stătătoare în veci, sfinţii sale şi feciorilor şi nepoţilor şi strănepoţilor


sfinţii sale, câţi Dumnezeu îi va dărui. Şi când am făcut acest zapis au fost mulţi
preoţi şi megiiaşi de cinste, care să vor iscăli anume. Şi pentru mai adevărată
credinţă m-am iscălit mai jos ca să să crează, cu mâna mea. Şi mi-au dat şi doi
boi în t<a>l<eri> 18, care fac peste tot t<a>l<eri> 89 bani 12, bani buni.
<Scris în luna> aprilie 30 <ziule, leat> 7268(1760).
Eu popa Vasile Coandă vânzător, eu popa Dumitru brat ego.
Eu popa loan ot Aref prot<opop> mart<or>, eu Sima diaconul mart<or>, eu
popa Ivan martor, eu popa Stoica ot laşii mart<or>, eu Marin diaconul mart<or>,
copil din casă za divan mart<or>, Costandin copil din casă, asemenea mart<or>.
Şi la aldămaş bani 66.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 27v-28.
Cop. rom. sec. XIX.

124. 1764
mai 23.

Adecă noi fraţii amândoi, eu Stan i eu Gherghe, dinpreună cu nepotu nostru


Gheorghie Căloteştii, dat-am acest credincios zapisul nostru la cinstită mâna
sfinţii sale părintelui Partenie arhimandritu Argeşan precum să s'ştie că am vân-
dut noi, aceşti trei Căloteşti, partea noastră din muntele Muşătescu, stătătoare,
adecă din a treia parte ce am stăpânit noi cu Cosăceştii, de vindeam noi al treilea
an şi împărţeam frăţeşte. Această parte a noastră o am tocmit noi de a noastră
bunăvoe cu sfinţia sa părintele arhimandritu, cu t<a>l<eri> 50, adecă cincizeci.
Care bani am luat noi deplin în mâinile noastre. Şi am dat acest zapis noi, să
stăpânească sfinţia sa în bună pace de cătră noi şi de către toţi tovaroşii noştri.
Iar Cosacii rămân numai din a treia parte cu o jumătate de parte pană vor vinde
şi ei, ca să aibă a lua de la sfinţia sa banii pe acea jumătate de parte. Iar a mai
vinde păşunea muntelui nu sânt slobozi, ci numai partea ce li să face să-şi ia de
la părintele arhimandritu, iar alt nimic să nu aibă. Iar de s-ar întâmpla vreo
învăluială, să avem a răspunde noi aceşti mai sus-numiţi Căloteşti. Dar la anul,
când va fi muntele în tovărăşie, anu întâi să nu ia Cosăceştii parte, fiindcă au
vândut în trecutul an şi partea noastră şi noao nu ne-au dat nimic. Şi pentru mai
adevărată credinţă ne puserăm deagetele în loc de pecete, să s'crează.
<Scris în luna> maiu 23 <zile, anul> 1764.
Eu Stan Calotă vânzător adeverez, eu Gheorghie braţ vânzătoriu adeverez,
eu Gheorghie nepot lor vânzătoriu adeverez.
Eu Stan luga martor, eu Radu luga am scris cu zisa lor şi sânt şi martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 168v-169.
Cop. rom. sec. XIX.

160
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

125. 1766(7274)
iulie 14.

Grigorie, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop şi mitropolit a toată Ungrovlahia.


De vreme că la smerenia noastră au dat jalbă cuviosul arhimandrit chir Da-
maschin, egumen sfintei mănăstiri Argeşul, precum că are sfânta mănăstire o
moşie ce să numeşte Zăgoneani, veche întru stăpânire. Care moşie, despre
răsărit, să hotărăşte cu o moşie ce să numeşte Topliţa. Şi acum, voi, ce sânteţi
părtaşii aceştii moşii a-ţi ridicat boiari hotărnici ca să vă împartă moşia. De care
lucru temându-se cuviosul arhimandrit ca nu cumvaş prin prăştirea voastră,
răzaşilor de moşie, să călcaţi cu vreo înpresurare nedreptă moşia sfintei mănă-
stiri ci să s'urmeze hotărnicia cu dreptate, lată că au cerşut de la smerenia noas-
tră această carte cu mare blestem şi cu groaznică afurisanie asupra ta, popo
Gheorghie ot satul Drăghici i topliceanilor moşneani, Radule i Stan Buhaci i
Costandine Burnescu i Dumitraşco i ţie, loan, aşijderea şi asupra ta, Stane Fica
care şti moşia mănăstirii pa unde o au avut întru stăpânire din bătrâni i Stane
Zăgoneane i Dumitre brat ego Zăgoneane i Savule, care din strămoşii voştri, sau
au a da o danie din moşia aceasta la sfânta mănăstire, pre lângă partea de moşie
ce o au avut în stăpânire, dată de răposatul ctitor şi o au stăpânit până acuma
de nimeni necălcată şi neînpresurată.
Ci de va fi aşa ca să nu rămâneţi oricarele din voi supt legătura blestemului
şi pierderea sufletului, citindu-se această înfricoşată carte, de veţi fi următori
dreptăţii grăind adevărul şi netrăgând din moşia mănăstirii pământ cu vreo
înpresurare nedreaptă, pa unde vă iaste cererea voastră şi pa unde n-aţi stăpânit
niciodată. De veţi mărturisi adevărul pentru moşia mănăstirii, cine precum veţi şti
că au fost stăpânirea, ca să poată şi dumnealor boiarii hotărnici a urma hotărni-
cia cu dreptate, să fiţi ertaţi şi blagosloviţi. Iar de care cumvaş, adecă cine din voi
va şti moşia mănăstirii pa unde o au avut întru stăpânire şi o au stăpânit şi iaste
pământul mănăstirii şi acum cu vreo lăcomie să va tinde a înpresura şi a călca
moşia sfintei mănăstiri, unul ca acela, de la Domnul Dumnezeu îl avem să fie
proclet şi afurisit şi de 318 sfinţi părinţi de la Nicheia şi de toate sfintele soboară,
aşijderea şi de smerenia noastră. Hierul şi pietrile să să topească şi să să risi-
pească, iar trupul aceluia după moarte să rămâe întreg şi nedezlegat. Parte şi
lăcaş să aibă la un loc cu luda şi cu procletul Ariia. Să fie gemând şi tremurând
pe pământ ca Cain şi să crape pământul şi să-l soarbă de viu ca pre Datan şi
Aviron. Şi de toate agoniselile casii lor să nu se aleagă ca de praful ce-l spulberă
vântul de pre faţa pământului. Şi până nu va mărturisi adevărul, oricare precum
va şti ertăciune nu va lua.
Aceasta scriem, iulie 14 <ziule, leat> 7274(1766).
Grigorie al Ungrovlahii.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 84v-85.
Cop. rom. sec. XIX.

161
MIHAIL M. ANDREESCU

126. 1766(7274)
iulie 14.

Grigorie, cu mila lui Dumnezeu, arhimitropolit al Ungrovlahiei. Cucernice


protopoape, popo Mihaiu ot sud<stvo> Argeş, blagoslovenie. Te înştiinţăm că ne-au
scris cuviosul arhimandrit, egumenul sfintei mănăstiri Argeşul, de i s-au făcut o
carte de blestem pentru hotărnicia moşiii unor moşteni ce sânt răzaşi, cu o moşie
a mănăstirei, ca să nu să înpresoare moşia mănăstirei de către aceia. Şi ne
pomeneşte cuvioşia sa ca la cetirea cărţii de blestem, când va fi vremea de să
va strânge, să te oranduim şi pe molitva ta ca să citeşti. Ci după cererea cuvioşii
sale, vei lua osteneală de vei merge când va fi vremea de o vei citi.
Aceasta şi fii blagoslovit, însă la cetire să le desluşaşti ce iaste blestemul, ca
să priceapă că blestemul este despărţire de către Dumnezeu şi osândă şi tru-
pească şi sufletească. Şi să nu greşască.
Aceasta scriem, luna iulie 14 <ziule, leat> 7274(1766).
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 85. Cop.
rom. sec. XIX.

127. 1766(7274)
iulie 16.

După porunca Preasfinţii sale Părintelui Mitropolitului am urmat. Şi am mers


înaintea dumnealui Toma şătrar şi altor boeri ce era orânduiţi hotărnici înpreună
cu dumnealui şi i-am adus şi pe toţi megiiaşii ce era numiţi în cartea de blestem.
Şi cetindu-le cartea şi descoperindu-le ce iaste blestemul, s-au temut de urgie
dumnezeiască şi n-au priimit ca să ia cartea de blestem, ce au lăsat moşia sfin-
tei mănăstiri supt stăpânire, după cum au stăpânit-o şi până acum nestrămutat,
trimiţând dumnealor boerii pe 2 portari ca să pue şi hotarele.
iulie 16 <ziule, leat> 7274(1766).
Popa Mihaiu protopop.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 85. Cop.
rom. sec. XIX.

128. 1766
iulie 25.

Popa Gherghe ot Drăghie sud<stvo> Muscel şi megiaşii din Topliţa


sud<stvo> Argeş, anume Costandin Burneiu i Radu Florescu i Stan Buhaciu i
cetaşii lor, aducându-ne luminată poruncă mării sale lui vodă şi cu Petre vtori
postelnic, ca să alegem şi să le hotărâm moşia Topliţa.

162
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Deci după poruncă urmând, între altele, mai sus-numiţii arătară şi aceastc
cum că sfânta mănăstire Argeş, de vro câtăva vreme, intră cu moşia Zăgonean
şi le stăpâneşte un codru de pământ, întrebând pre sfinţia sa părintele arhiman
dritu chir Damaschin, năstavnic sfintei mănăstiri Argeş, ce are să răspunzs
sfinţia răspunse zicând că sânt 47 de ani, de când ţin oamenii mănăstirii minţi
că au stăpânit mănăstirea acel codru de pământ, scoţându-şi şi oamenii mană
ştirii faţă şi mărturisind într-acestaş chip. La care, măcar că peste atâta sumă di
ani nu era trebuinţa de a să mai cerceta, dar ca să nu fie bănuială, au adus sfinţi;
sa părintele arhimandritu şi carte de blestem a preasfinţii sale părintelui mitro
politu chir Grigorie, atât asupra oamenilor mănăstirii cât şi asupra mai sus
numiţilor moşteni din Topliţa, ca să spue adevărul. Care carte citindu-să, însuş
moştenii din Topliţa au mărturisit cum că pe unde stăpâneşte mănăstirea pe
acolo au pomenit şi ei. Şi această cercetare ziseră că au făcut-o după auzire, ia
nu cu vrun temei. Şi neputând priimi blestemul, însuşi ei au învoit să rămâe
hotarul tot după cum au stăpânit mănăstirea până acum.
însă, după cum vine hotarul Zăgonenilor, cu capul dă spre răsărit de sa
înpreună cu Topliţa. însă din bolovanul cel de piatră din Talabă drept în cătină
dă spre valea Topliţii. Şi din marginea pădurii apucă poteca Toplicenilor şi to
poteca, până în valea Topliţii. Şi apoi, valea Topliţii în jos, până în gura pârâulu
ce să scurge din Lacu lui Târsă. Şi acolo iese din vale spre soare-apune şi apuca
peste poiana ce-i zice de la Lacu lui Târsă şi merge de dă în pârâu cu plopii, îr
buza unui pisculeţ ce este între două pârae. Şi de acolea pe pârâu cu plopii \i
deal, până aproape de stog. Şi apoi ese pan fagu ce s-au însemnat de la vale ş
pe gorunul cel mare din dos, ce s-au însemnat. Şi merge candea coasta, pentre
doă glămee şi peste poiana jumătate, cea de supt coastă. Şi ese în deal, în
gorunul ce s-au însemnat. Şi peste poiana din deal drept în obârşia unui pârâu.
Şi merge din muchia dealului despre Zăgoneni în gorunul ce s-au însemnat, în
marginea potecii. Şi cu aceste semne s-au coprins acel codru de pământ ce avea
pricină pa dânsul. Deci să aibă sfânta mănăstire a-şi stăpâni moşia Zăgoneni, cu
acest codru de pământ, cu bună pace de cătră moştenii din Topliţa.
Aceasta <scriem, luna> iulie 25, <zile, anul> 1766.
Anastasie biv vel sărdar ispravnic, Gheorghie Rătescu biv vel clucer ot tam
Toma Rătescu biv vel şătrar.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 232v-233
Cop. rom. sec. XIX.

129. 1767(7275)
mai 2.

Adecă noi, care mai jos ne vom iscăli, am dat zapisul nostru la cinstită mâne
sfinţii sale părintelui egumenului Argeşan, cum să să ştie că de a noastră

163
MIHAIL M. ANDREESCU

bunăvoe ne-am tocmit cu sfinţia sa de am vândut o moşie în târg. Care moşie


este pe lângă casa mănăstirii şi până în pârâu, despre poarta Berindescului. Şi
din uliţa târgului până în uliţa cu pietrile. Care moşie au cumpărat-o tatăl nostru
de la Creaţă fămea lui Marin Duculeciu, după cum vor scrie şi zapisul cel vechi
ce i l-am dat. Şi l-am vândut drept bani gata t<a>l<eri> 35, adecă treizeci şi cinci.
Şi cu ştirea tuturor rudelor noastre şi a vecinilor noştri, să-i fie moşie stătătoare
în veci. Şi pentru mai adevărata credinţă am întărit cu iscăliturile mai jos şi cu
numele, ca să să crează, maiu 2 <ziule, leat> 7275(1767).
t Eu Costandin Pată vânzătoriu, eu State căpitan brat ego vânzătoriu, eu
Nicolae brat ego vânzător, eu Gheorghe vnuc ego vânzător.
t Eu Ilie judeţ martor, eu Leca prois<pravnic> judeţ mart<or>, eu pop<a>
Tudor mart<or>, eu Sima bărbieru mart<or>.
Procitom după cele adevărate Dumitru logofăt, Gheorghe logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 35. Cop.
rom. sec. XIX.

130. 1767
august 1.

Milostiiu Bojiiu, Ion Alexandru Scarlat Ghica voevod i gospodar.


Cuvioase egumene Cotmene, chir Ilarioane i iconoame Fedeleşoene, chir
Dionisie i dumneata ispravnice ot sud<stvo> Argeş i comise loniţă Tig<vene>,
sănătate. Vă facem în ştire că la domnia mea au dat jalbă cuviosul arhimandrit
chir Damaschin igumenu Argeş precum că are sfânta mănăstire Argeş părţi de
moşie în hotarul Măicăneştilor, la Alimăneşti până în Sâmnicel, pe patru
rumâni, anume Negoiţă cu feciorii lui i Vlad cu feciorii lui i Ion cu feciorii lui şi
Vasile sin Albul cu feciorii. Aşijderea şi un vad de moară în apa Topologului în
hotarul Alimăneştilor, pe lângă hotarul Buerniilor, cu livezi înprejur. Şi moşia
Buneştii de Fier în sud<stvo> Argeş. Care părţi de moşie le-arfi înpresurat
lăcuitorii de acolo şi mănăstirea nu stăpâneşte nimica.
Deci, strângându-vă cu toţii, să mergeţi în faţa locului la numele moşiei şi
aducând pe toţi moşnenii şi înprejuraşii faţă, să cercetaţi. Şi după zapise şi
dovezi ce vor fi având fieştecarele, în frica lui Dumnezeu, nefăcând hatâr sau voe
veghiată la nici o parte, să alegeţi părţile de moşie ale mănăstirii, puind semne,
dând şi scrisoare de alegerea ce veţi face, ca să s'ştie pa unde să
stăpânească cu pace şi fără gâlceava. Iar când vreo parte nu să va odihni cu
alegerea, în scris să-i trimiteţi la divan, tolico pisah gospodstva-mi1 avgust 1,
1767.

1......pentru că aşa a scris domnia mea.

164
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Ion Alexandru voevod.


DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 113v-11<
Cop. rom. sec. XIX.

131. 1767
decembrie 5.

Preaînălţate doamne,
Cu preaplecata noastră anafora înştiinţăm înălţimei tale că după jalba ce a
dat la măria ta sfinţia sa arhimandritu igumen Argeş chir Damaschin, că an
mănăstirea parte de moşie în hotarul Măicăneştilor sud<stvo> Argeş, de danii
de la un Macarie monahul ce s-au numit pe mirenie Marin neguţătoriul. Dup;
luminată porunca mării tale, am mers în faţa locului şi aducând pe toţi moşnen
faţă le-am citit porunca mării tale şi carte de blestem a presfinţii sale părinteli
mitropolitului. Şi cerându-le zapise şi scrisori de stăpânirea moşii, mai întâi ne-ai
scos igumen<ul de la> Argeş un zapis de la leat...1 al acelui Macarie monah ci
care închină mănăstirii patru rumâni cu părţile lor de moşie şi alt zapis de l
leat...1, tot al acestui Macarie, cu care închina schitul cu viişoara de pre înprejL
rul schitului, deosebită cumpărătoare fiind.
întrebând şi pe moşneni ce au să răspunză, ei au scos un hrisov al răpose
tului Petru voevod de la leat 7073(1565), în care scrie că tot hotarul Măicăneştilc
s-au dat pe patru moşi să stăpânească. Şi întrebându-i care din ce moşi să trage
numai uncheaş Bădiţa ne-au arătat, cu cetaşii lui, că să trage dintr-un moş
anume Badea. Iar ceilalţi moşneni n-au putut arăta care din ce moşi să trage, c
numai s-au pomenit stăpânind şi nici alte dovezi la mâna lor n-au. Alţii, iarăşi a
scos zapise de cumpărătoare, tot de locuri înfundate, care nici aceştia n-au puţi
dovedi care de la ce neamuri de moş au cumpărat.
După zapisele ce am văzut şi după cercetarea ce am făcut, am cunoscut c
are mănăstirea să ia parte de moşie pe acei patru rumâni. Şi vrând ca să aleger
de o parte să o facem funie, au primit şi ei cu toţii. Şi când am mers să tragen
moşie, iar un popă Radul cel Bătrân i cu popa Radu cel Tânăr şi cu un diacoi
Sandul de la satul Bleicii şi cu un unchiaş Bădiţa din satul Măicăneşti, ce ş-ai
luat seama, au schimbat vorba. Şi stricând aşezământul ce făcusem au sărit a
mare gâlceava, mai ales asupra acelor oameni ce să trag din neamul aceli
Macarie ce au închinat moşia mănăstirii, încât de nu am fi fost sărit noi să-
despărţim poate se întâmpla şi altă primejdie. Noi văzând aşa n-am putut isprăv
treaba, ci au rămas să vie la luminat-divanul înălţimei tale.
Şi ce va fi mila mării tale, dichemvrie 5, 1767.

1. Loc liber în ms.

165
MIHAIL M. ANDREESCU

Preaplecaţi, către Dumnezeu rugători pentru sănătatea mării tale. Ilarion


igumen Cotmeana, Dionisie iconom Fedeleşciori, loniţă vtori comis Tigveanul.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 114. Cop.
rom. sec. XIX.

132. 1767
decembrie 5.

Preaînălţate doamne,
Cu preaplecată scrisoare facem ştire înăiţimei tale că dând jalbă la măria ta,
sfinţia sa părintele arhimandritu Damaschin igumen Argeşan pentru un hotar de
moşie a mănăstirii, ce are la satul Măicăneştii într-acest judeţ şi s-arfi înpresurat
de către moşnenii de acolo, ni să porunceşte de către măria ta să mergem în faţa
locului. Şi după obicei trăgând moşia, să alegem acel hotar de moşie al mănă-
stirii Argeşului.
După luminata poruncă mării tale, am mers acolo în faţa locului, dinpreună
şi cu alţi boiari hotărnici, unde faţă fiind şi sfinţia sa părintele igumen Argeşanul
şi moşnenii de la Măicăneşti. Şi întâi, începând a le căuta scrisori şi la o parte şi
la alta, apoi să tragem moşia după obicei, acei moşneni de la Măicăneşti nu s-au
odihnit după alegerea ce era să facem. Ci iată, veniră amândoao părţile şi de la
luminat-divanul mării tale li să va izbrăni pricina.
Aceasta facem ştire înăiţimei tale şi să fii măria ta sănătos.
Dichemvrie 5, 1767.
Ai mării tale preaplecaţi slugi loan medelnicer, Iliaşco ispravnic.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 114v. Cop.
rom. sec. XIX.

133. 1768(7276)
ianuarie 14.

Cu plecăciune sărutăm cinstită dreapta preasfinţite părinte mitropolite, Sfinţia sa


igumen Argeşanul avu judecată cu oamenii de la Măicăneşti pentru o danie a lui
Macarie monah, ce au dat la mănăstire, precum să văd zapise-le lui. însă doi
rumâni cu părţile de moşie a lor în hotarul Măicăneşti, care acum le înpresoară
numiţii oameni, cu pricină că nu ştiu ei să fi avut mănăstirea parte de moşie într-
acel hotar, cum nici nu ar fi stăpânit niciodată şi cum că acei rumâni ce i-au
închinat Macarie la mănăstire danie ş-au vândut părţile lor de moşie cu zapise.
Care acele zapise, zice igumenul că ştiindu-le şi însuşi ei de rele, le fusese dat
la mănăstire. Şi singur primi igumenul, cerând ca să li se dea lor

166
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

blestem. Care după a igumenului cerere, iată că îi trimisem la preasfinţia ta, să


pue supt blestem ca să mărturisească adevărul.
însă popa Radul ot Bleicii, Bădiţa ot Măicăneşti <ziseră> că ştiu ei cum că
n-au avut mănăstirea parte. Popa Radul <zise> că au auzit de la tată-său cum
că mănăstirea n-are parte de moşie acolo. Dumitraşco din Măicăneşti, cumpără-
torul, zise cum că nu au ştiut el că vânzarea rumânilor aceia au fost rea. Şi pre-
cum va rămânea, să dai preasfinţia ta în scris ca să li să hotărască, rămâind ai
preasfiniţii tale plecaţi fii sufleteşti, vel vornic, Niculae Dudescu dvornic, vel
paharnic.

în continuarea aceluiaşi act:


Den divan orânduiţi fiind de dumnealor veliţii boiari la preasfinţia sa părintele
mitropolitul ţării chir Grigorie, ca să dăm mărturisanie prin blestemul preasfinţii
sale, ca să mărturisim drept de are mănăstirea Argeşul parte de moşie în hotarul
Măicăneştilor. Şi puindu-ne supt afurisanie,
Eu popa Radul ot Bleicii aşa mărturisesc cum că am auzit cum că acei doi
rumâni Vasile şi Marco au avut parte în moşie, iar ca să aibă mănăstirea parte
nu ştiu. Eu popa Radu.
Eu Bădiţa aşa mărturisesc că acei doi oameni Marco şi Vasile sânt buni
moşneni în hotarul Măicăneştilor. Iar ca să fie stăpânit mănăstirea şi să aibă
parte nu ştiu, fără numai o vie au stăpânit în Măicăneşti.
Eu Bădiţă aşa măturisesc.
Eu popa Radul mărturisesc că n-am auzit de la tată-mieu de are mănăstirea
parte sau de n-are într-acel hotar. Eu popa Radul.
Eu Dumitraşco ot Măicăneşti, cumpărătorul, mărturiseşte cum că nu ştie el
că vânzarea acelor rumâni au fost rea sau de au fost bună.
Eu Dumitraşco aşa mărturisesc.
Aceşti mai sus-numiţi preoţi şi oameni, pre care i-au trimes la noi dumnealor
veliţii boiari, după ponturile ce au adus, puindu-i supt afurisanie, această mărtu-
risanie au dat prin blestem, cum arată den sus.
Ghenarie 14,7276(1768).
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 114v-115v.
Cop. rom. sec. XIX. Mărturie luată direct pe act.

134. 1768
ianuarie 15.

loan Alexandru Scarlat Ghica voevod i gospodar.


Să să ştie boiarii adeveritori şi hotărnici ce am dat domnia mea cuviosului
arhimandrit chir Damaschin igumen Argeşan la moşia Măicăneştii, ca să ose-

167
MIHAIL M. ANDREESCU

bească partea mănăstirii de către moşnenii ot tam. însă boiarii anume: lanache
biv vel medelnicer ispravnic sud<stvo> Argeş i Toma Rătescu biv vel şătrar şi
igumenu de la Fedeleşciori, drept 12 <boiari>. Să caute aceşti boiari să urmeze
la toate, după cum să coprinde în cartea domniei mele de hotărnicie, făr'de hatâr
şi voe veghiată. l is<pravnic> saam rece gospodstva-mi1.
1768 ghenarie 15.
Ion Alexandru Ghica voevod.
Procit vel logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 115v. Cop.
rom. sec. XIX. Rezoluţie pusă pe actul anterior.

135. 1768
ianuarie 15.

loan Alexandru Scarlat Ghica voevod i gospodar.


Să să ştie boiarii adeveritori şi hotărnici ce am dat domnia mea moşnenilor
ot Măicăneşti, a le osebi părţile de moşie din hotarul Măicăneştii de către igu-
menu Argeşan. însă boiarii anume: lanache biv vel medelnicer ispravnic judeţu-
lui i Toma Rătescu biv vel şătrar şi igumen de la Fedeleşciori, drept 12 <boiari>.
Să caute aceşti boiari să urmeze la toate după cum să coprinde în cartea dom-
niei mele de hotărnicie, făr'de hatâr şi voe veghiată. l is<pravnic> saam rece
gospodstva-mi1.
1768 ghenarie 15.
Ion Alexandru Ghica voevod.
Procit, vel logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 115v. Cop.
rom. sec. XIX. Acelaşi text pentru cei din Măicăneşti.

136. 1768
ianuarie 15.

Milostiiu Bojiu, Ion Alexandru Scarlat Ghica voevod i gospodar, pisah


gospodstva-mi1 dumneavoastră 12 boiari, cari prin răvaşele domnii mele v-am
orânduit hotărnici. Vă facem în ştire că la domnia mea au dat jalbă cuviosul arhi-

1. Şi ispravnic chiar spusa domniei mele.


1. Şi ispravnic chiar spusa domniei mele.
1. Din mila lui Dumnezeu Ion Alexandru Scarlat Ghica voievod şi domn, scrie dom-
nia mea...

168
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

mândrit chir Damaschin igumen Argeşanul, zicând că mănăstirea are moşie în


hotarul Măicăneşti, partea a doi rumâni ce i-au dat danie un Macarie monah, cu
părţile lor de moşie împreună, care moşie ar fi stăpânit mănăstirea. Iar de la c
vreme încoace, un popă Radul ot Bleicii i un Bădiţă i un popă Radu cu alţi
moşneni de acolo o împresoară. Cu cari, orânduindu-l domnia mea la dumnealoi
veliţii boiari, la cercetarea ce li s-au făcut, măcar că au arătat moşnenii nişte
zapise cu care zic că ar fi vândut acei rumâni din părţile lor de moşie, mai nainte,
până a nu să da la mănăstire danie. Dar cum că le-au fost vânzarea bună şi
curr că zapisele nu sânt rele, sau cum că să fi stăpânit cu dânsele cevaş cel ce
iaste cumpărătoriu, aceasta n-au putut-o moşneni dovedi. Iar acei rumâni, cum
că sâni închinaţi la mănăstire cu părţile lor de moşie s-au adeverit din scrisorile
acelu Macarie, ce sânt la mâna igumenului.
Care după cum de la judecată s-au găsit cu cale a să mai cerceta şi în faţa
locului, iată, vă orânduim domnia mea, fiind ceruţi de către amândoao părţile
împreună cu sluga domnii mele...2 vtori portar, carele viind când va fi la zi şi la
soroc, să mergeţi în faţa locului, unde fiind atât igumenul i aceşti jăluitori cât ş
alţi împrejuraşi, să cercetaţi cu amăruntul prin carte de blestem. Şi descoperinc
din scrisori sau din alte dovezi şi mărturii vrednice de crezare, dreptatea mănă-
stirii sau adevărul la jalba moşnenilor, să îndreptaţi. Pentru că acei rumâni de vo
fi vândut din părţile lor de moşie după ce au încăput rumâni, acea vânzare iaste
făr'de cale. Şi trăgând moşia pan trei locuri să o faceţi masă, alegând părţi
osebi căruia să va cădea, care să le şi împietriţi. Şi să daţi cărţi de adeverinţă la
amân doao părţile, a nu mai avea ceva pricini.
l isprăvind hotărnicia aceasta să mergeţi şi la moşia Buneştii de Fier i la ur
vad de moară din apa Topologului în notaru Alimăneşti, ce este cu livezi împre
jur, care acesta, zise igumenul că sânt ale mănăstirii şi iarăşi i se împresoară d<
către împrejuraşi. Ci fiind faţă şi acei împrejuraşi sau vechilii lor, după scrisori
alte dovezi să îndreptaţi cu semne, dând şi adeverinţă în scris, l is<pravnic:
saam rece gospodstva-mi3, 1768 ghenarie 15.
Ion Alexandru Ghica voevod
Procitom noi vel logofăt lordache logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 115v-116
Cop. rom. sec. XIX.

137. 1768
aprilie 3.

Adecă eu Tudor cupeţul dinpreună cu fratele meu lordache, sini


răposatulL Badii cupeţul ot oraş Argeş, dat-am credincios zapisul nostru la
sfânta mănăstin

2. Loc liber în ms.


3. Şi ispravnic chiar spusa domniei mele.

169
MIHAIL M. ANDREESCU

Argeşul şi la cinstită mâna sfinţii sale părintelui arhimandritu chirio chir Da-
maschin, nastavnic sfintei mănăstiri Argeş şi a tot soborul sfintei mănăstiri, pre-
cum să să ştie că având noi o vie de la răposaţii părinţii noştri în dealul Goleştilor
ot sud<stvo> Argeş, care vie o au avut şi părinţii noştri de cumpărătoare cu
zapise. Şi neputând noi să o mai lucrăm s-a prăpădit şi s-a părăginit de tot. Deci
văzând noi aşa, am venit de ne-am rugat de sfinţia sa părintele arhimandritu ca
să facă bine să primească acel loc de vie fiind aproape de via mănăstirii şi să ne
dea altă vie a mănăstirii, ce o are de danie în dealul Bărbăteştilor de la Gherghe
Şchiopu, carele pe călugărie s-au chemat...1. Şi părinele arhimandrit au primit
rugăciunea noastră şi ne-au dat această viişoară. Dar fiindcă coprinsul paraginii
noastre era mai mult s-au preţuit amândoao cu preţ de bani, însă via noastră
t<a>l<eri> 55 iar via de danie a mănăstirii t<a>l<eri> 20. Şi am luat noi această
vie. Iar pentru t<a>l<eri> 35 ce era să ne mai dea sfinţia sa părintele arhiman-
dritu până a se împlini t<a>l<eri> 55 ne-am rugat de sfinţia sa de ne-au dat
t<a>l<eri> 15 bani gata iar pentru t<a>l<eri> doaăzeci să facă sfinţia sa bine să
ne dea doi boi. Şi au primit şi sfinţia sa rugăciunea noastră şi dându-ne toate
deplin, acestea ce scrie mai sus, via, banii şi boii, i-am dat şi noi acest zapis ca
să aibă sfânta mănăstire a stăpâni acest loc de vie cu toate oblastiile lui şi să
facă vie pe dânsul, însă locul de vie, după cum l-au stăpânit şi părinţii noştri şi
după cum I-am stăpânit şi noi, I-am arătat părintelui arhimandritului, însă via
despre amiazăzi, cu coprinsul ei cât să află şi via cea din poalele vii mănăstirii,
după cum au ţinut şi părinţii noştri şi noi după zapise, să aibă a stăpâni sfânta
mănăstire cu bună pace de către noi şi de către tot neamul. Pentru că am făcut
acest schimb de a noastră bunăvoe şi cu ştirea vecinilor de prin prejur.
Şi când s-au făcut acest zapis fost-au mulţi oameni de cinste mărturii. Şi
pentru mai adevărată credinţă ne-am iscălit mai jos puind şi degetele ca să să
crează.
însă afară de un răzor de vie care este al soru-mea Despii, dat de zestre,
care I-am arătat părintelui arhimandritu ca să-l lase aşa părăginit pe cum să află.
însă acestea ce scrie într-acest zapis le-am luat toate deplin. Pentru aceasta am
dat acest zapis şi s-au pus şi numele la pomenec<ul> mănăstirii, aprilie 3, 1768.
Tudor sin Badea cupeţ vânzător, lordache brat Tudor.
lordache vel paharnic martor, Sofronie igumen Vieroşan martor, Climen igu-
men Braţe martor, popa Mihaiu proin protopop martor, popa Vasilie protopop
martor, Patru diaconu martor, eu Gligorie martor, popa Niţu ot oraşu Argeş mar-
tor, eu Nistor diacon martor.
Pentru trei răzoare de vie din Furnicoasa, ce s-au vândut de părinţii mei cu
zapis la mâna jupan Badii şi să cuprind într-acest zapis dă schimb ce s-au făcut

1. Loc liber în ms.

170
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

cu mănăstirea, fiind şi cu voia noastră, am iscălit şi am pus şi numele Ic


pomenecu mănăstirii ca să s'pomenească. Eu Iordan diacon, eu Istrate ot
Goleşti.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 209v-210,
Cop. rom. sec. XIX. Adaosul este sub aceeaşi dată.

138. 1769
iulie 2.
l

Adecă eu Mihail monah, care pre mirenie m-au chemat Micul Berindescul,
feciorul lui lordache Berindescul ot Berindeşti, dat-am zapisul meu sfintei mănă-
stiri Argeş şi sfinţii sale părintelui arhimandritului chir Damaschin igumen sfintei
mănăstiri şi a tot soborul, precum să s'ştie că ajungându-mă vreme de slăbiciune
am luat chip îngeresc ca să petrec viaţă călugărească, puindu-mi metania într-
această sfântă mănăstire. Deci aducându-mi aminte de fericitul cuvânt carele
zice: "că nimic nu va duce omul cu sine la vremea morţii, ci toate vor rămânea în
lume, numai ferice de aceia ce fac milostenie că aceia vor fi miluiţi". Deci, ca să
aflu şi eu milă de la Maica lui Dumnezeu, am miluit şi am dăruit sfintei mănăstiri
care s-au zis mai sus doao înţărcători din Berindeşti, anume Poenişele şi Clăbu-
cetul, alăturea cu moşia Turburea ce au dat danie răposatu tată-mieu aceştii
sfinte mănăstiri. Largu, până în izvorul ce cură din râpa Clăbucetului, de lângă
muche. Lungul, din moşia Clăbucetului drept la vale, până în apa Turburii. Cinci
livezi din Cerbureni şi locul cu pomii, care sade Oprea Mustăţea pe dânsul, tot
din Cerbureni. Care acest loc şi aceste livezi sunt de cumpărat de răposatu tată-
mieu de la moştenii din Cerbureni, după cum va arăta zapisele. Casele cele
înalte din oraş Argeş, cu pivniţa de piatră, cu locul lor, până în picătura casii lui
loader Lungul, din uliţă până în muche, despre râu. Moşia din Urlueştii partea
mea, jumătate. O roată de moară în Argeş lângă cele doao roate ce le-au dat
răposatul tată-mieu.
Aceste toate le las sfintei mănăstiri să le stăpânească cu bună pace de către
tot neamul mieu şi să fie părinţilor de hrană, iar mie şi părinţilor miei de pomenire,
precum sântem scrişi la sfântul pomenecu cel mare, ca şi mie să mi să odih-
nească oasele în gropniţă în sfânta mănăstire. Iar, să ferească Dumnezeu,
întâmplându-să vreo moarte nepotă-mieu, apoi toată partea mea să o stăpâ-
nească mănăstirea. Şi după moartea cumnată-mea şi partea frăţine-mieu să o
stăpânească tot sfânta mănăstire.
Şi la această danie a mea fost-au mulţi oameni buni, boeri şi egumeni, cari
vor iscăli mai jos, puindu-mi şi pecetea ca să s'crează. însă până voi fi viu să fie
în seama mea, iar după moartea mea să le stăpânească sfânta mănăstire cu
bună pace de către tot neamul mieu.

171
MIHAIL M. ANDREESCU

Iulie 2, 1769.
Misail monah Berindescul.
Dionisie egumen Fedeleşoian martor, loniţă Tigvean vtori comis martor,
Costandin Neculescu biv ceauş spătărie martor, popa Mihaiu protopop martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 144v. Cop.
rom. sec. XIX.

139. 1774
februarie 5.

Aecă eu lonichie monah Tigveanu, dimpreună cu soţia mea Ilinca şi cu


feciorii miei care mai jos să vor iscăli, dat-am credincios zapisul mieu sfintei şi
dumnezeeştii mănăstiri Argeş, unde să prăznueşte Adormirea Născătoarei de
Dumnezeu şi părintelui arhimandritului, năstavnicul aceştii sfinte mănăstiri, chir
Damaschin şi tuturor părinţilor dintru acest sfânt lăcaş, ca să fie de bună cre-
dinţă, că întâmplându-mi-să grea boală şi sfârşit vieţii mele, m-am călugărit şi
mi-am pus metania la această sfântă mănăstire ce scrie mai sus. Şi aşa, din
vrerea lui Dumnezeu, m-am îndemnat şi am lăsat cu sufletul mieu, după cum şi
în diată am arătat, ca să fie via mea de la Ciuteşti danie sfintei mănăstiri, cu tot
coprinsul, după cum zapisele cele de cumpărătoare arată, cu cramă, cu pivniţă,
cu casă deasupra pivniţii i cu jgheabu i slon cu teasc i cu pometul ce este împre-
jurul vii. Ca să fie acestea toate sfintei mănăstiri şi părintelui egumenului şi tutu-
ror părinţilor, care după vremi să vor afla la această sfântă mănăstire, de hrană
şi de chiverniseală, iar mie şi neamului meu vecinică pomenire şi să ni să pue şi
numele la pomenicul cel mare.
Şi zapisele de cumpărătoare s-au dat toate la sfânta mănăstire. Şi nimeni
din neamul meu să nu îndrăznească a să ispiti a strica această danie ce scrie
mai sus, ci să o stăpânească sfânta mănăstire cu bună pace de către tot neamul
meu. Şi pentru întărirea zapisului am iscălit.
Fevruarie 5, 1774.
lonichie Tigveanu monah adeverez, Ilinca Tigveanca adeverez, Costandin
Tigveanu postelnic adeverez, Costin postelnic Tigveanu, Mateiu Tigveanu.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 216v-217.
Cop. rom. sec. XIX.

140. 1775
noiembrie 26.

Adecă eu Preda uncheaşu Văcălie i Ion Văcălie sin Florea Văcălie i Stan
Văcălie i Ion Văcălie şi tot neamul nostru Văcălieştii, dat-am acest încredinţat

172
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

zapisul nostru la cinstită mâna părintelui arhimandritului Damaschin igumenul


sfintei mănăstiri Argeş, ca să fie de bună credinţă precum să s'ştie că având
noi o vie a noastră în hotarul Bereştilor, pa apa Topologului sud<stvo> Argeş şi
întâmplându-să de am fugit noi din sat, s-au sculat sătenii Ciuteşti de ne-au vân-
dut această vie dumnealui comisului loniţă Tigveanu. Şi dumnealui au stăpânit-o
în viaţa dumnealui cât au trăit, iar la moartea dumnealui au dat-o această vie
danie sfintei mănăstiri Argeş. Şi după ce au dat-o danie, acum noi, fiindcă am
mers la Bucureşti şi am dat jalbă la măria sa vodă şi am cerut boeri hotărnici ca
să ne alegem noi moştenii părţile de moşie de către alţii. Şi ni s-au venit şi noao
stânjeni de moşie doaozeci, iar zece ni i-au dat sătenii Ciuteşti din partea lor,
pentru via noastră care ni-o vânduse sătenii Ciuteşti comisului loniţă, apucându-i
la judecată înaintea dumnealui Anastasia biv vel paharnic ispravnic al Argeşului,
cerând de la dânşii ca ori via să ni-o dea sau să ne dea moşie schimbu pentru
vie, fiindcă ne vânduse via făr'de nici o dreptate. Şi ne-au dat sătenii Ciuteşti aceşti
stânjeni ce scriem mai sus, după cum să coprinde şi în cartea de hotărnicie.
Şi aşa ne-am învoit între noi ca să aibă a o stăpâni această vie sfânta
mănăstire, de către noi cu bună pace, ce o are dată danie de dumnealui
loniţă Tigveanul comisul, după cum scrie zapisele ale noastre, cât şi ale
Ciuteştilor, şi de către noi şi de către tot neamul nostru să aibă bună pace,
fiindcă ne-am învoit noi înaintea judecăţii şi am luat schimb moşie stânjinii ce
scrie mai sus. Pentru aceasta am dat acest credincios zapis al nostru, ca să
aibă a stăpâni sfânta mănăstire această vie, de către noi şi de către tot neamul
nostru. Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus numele şi degetele mai jos
ca să s'crează, noemv rie 26, 1775.
Eu Preda uncheaşu Văcălie aeverez, eu Ion Văcălie sin Florea Văcălie ade-
verez, eu Stan Văcălie adeverez, eu Ion Văcălie adeverez.
Ion Mateiu Găleşăscu mart<or>, eu Ion vtori post<elnic> martor.
Aflându-mă şi eu faţă la facerea acestui zapis am iscălit Ştefan Greceanu,
Şărban logofăt Popescu martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 217. Cop.
rom. sec. XIX.

141. 1776
decembrie 20.

Adecă eu Chiriţă dat-am încredinţat zapisul mieu la cinstită mâna sfinţii sale
părintelui arhimandritu Argeşului chir Damaschin, precum să să ştie că preste
banii ce mai sânt datoriu sfinţii sale m-am rugat de sfinţia sa de mi-au mai dat
t<a>l<eri> 100, adecă o sută, şi am pus zălog cârciuma mea cea din drum de la
popa Coandă, care cârciumă o am de zestre de la socru-mieu diaconul Patru. Să
aibă a o stăpâni sfinţia sa într-acest an de acum, de la dechemvrie 20 până la

173
MIHAIL M. ANDREESCU

anul. Iar nedând banii la anul viitoriu să fie cârciuma stătătoare cu acest preţ ce
mai sus arăt, făcând alt zapis de statornicie.
Şi pentru mai adevărata credinţă m-am iscălit mai jos ca să să crează, dim-
preună iscălindu-se şi socru-mieu.
Dechemvrie 20, 1776.
Patru diaconul vânzătoriu, eu Chiriţă vânzătoriu şi am dat şi zapisele ale
vechi.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 28. Cop.
rom. sec. XIX.

142. 1778 martie 13,


Argeş.

Adecă eu Patru Pinţoiul cumnatul lui Tudor cupeţul, dimpreună cu soţia mea
Despa ot Argeş, dat-am zapisul nostru la sfânta mănăstire Argeş şi la cinstită
mâna sfinţii sale părintelui igumen Argeşan chir Arsénié, precum să s'ştie că
având noi un răzor de vie dat de zestre de Tudor cupeţ cumnatul mieu, care răzor
este pe lângă via mănăstirii, ce s-au cumpărat de la cumnatul mieu Tudor după
cum arată în zapisul cel de vânzare al lui, ce l-au dat la mănăstire. Şi fiindu-mi
de vânzare, aflându-se pe lângă via sfintei mănăstiri, m-am aşezat cu sfinţia sa
părintele egumen şi l-am vândut sfinţii sale de a mea bunăvoe, împreună şi cu
soţii mele i a fiilor miei cari să vor iscăli mai jos, anume în t<a>l<ere> doisprezece
bani gata, care i-am luat deplin în mâinile noastre.
Şi când s-au făcut această tocmeală au fost mulţi oameni mărturii vrednici
de crezut, cari să vor iscăli mai jos. Pentru aceasta am dat şi acest adevărat
zapis al nostru de adeverinţă, puindu-ne numele şi degetele în loc de peceţi ca
să să crează.
Aceasta adevărăm, martie 13, 1778.
Eu Patru Pinţoiul vânzătoriu, eu Despa soţia lui Patru Pinţoiu, eu Ion sin
Patru Pinţoiu, eu Nicolae sin Patru Pinţoiu.
Popa Sima protopop <martor>. Şi am scris eu Costandin, dascăl ot mănă-
stirea Argeş, cu zisa şi învăţătura lui Patru Pinţoiu şi martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 210v. Cop.
rom. sec. XIX.

143. (1778)
martie 22.
Sud<stvo> Argeş.
Din luminată porunca preaînălţatului nostru domn Ion Alexandru Ion Ipsilanti
voevod, după jalba ce au dat la înălţimea sa cinci liude ot satul Turburea anume,

174
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Ghiţul i Şărban i lordache i Oprea i Gligorie dintr-acest judeţ, pentru jupânea;


Măria Berindeasca ot oraş Argeş, zicând numiţii paraşi că fiind părinţii lor pat
fraţi, doi ş-au vândut părţile lor de moşie la socrul lui lordache Berindescul şi r
stăpânesc numai acele doao părţi de moşie, ci stăpânesc şi celelalte doao pa
de la doi fraţi din care zise pârâşii că sânt ei.
Pentru care, după poruncă, aducându-să de faţă şi jupâneasa Măria Berir
deasca şi întrebându-să ce are să răspunză la pâra lor, dumneaei arătă un zap.
cu leat 7255(1747) martie 12, al lui lanache i Stanciu Teacă, în care scrie aşa c
au vândut şi ei părţile lor de moşie, cât au avut în Turburea, lui lordache Berir
descul, în hotar ce cumpărase numitul Berindescul de la Radul Bujoreanul i de l;
preoteasa Visa Lămoteasca drept bani gata t<a>l<eri> o sută. Şi mai arătă numi
ta jupâneasa Măria şi o carte de judecată a dumnealui răposatului Gheorghi
Serezli biv vel stolnic, ce au fost ispravnicul judeţului, cu leat 7255(1746
septemvrie 8, în care scrie că un lanache din Aref i un Stanciul din Bucşăneşti s-ai
fost sculat cu pâră asupra lui lordache Berindescul, cerând moşia Turburea pe
jumătate, ce să hotărăşte cu moşia Berindeştii, zicând pârâşii lanache şi Stanciu
cum că nu este vândută toată moşia de strămoşul lor Daniil călugărul Grecul i dfl
Paraschiva nepotul său la dumnealui răposatu Bunea Grădişteanu vtori logofăt
ci numai pe jumătate este vândut, împotriva acarora lordache Berindescul au fos
scos un zapis cu leat 7196(1687) dichemvrie 1, al lui Daniil călugărul Grecul i a
Paraschivei nepotu-său, cu a lor iscălituri şi cu mărturii boiari de credinţă, în care
zice cum că au vândut toată partea lor de moşie, câtă au avut în Turburea, îr
bani gata ughi optzeci, care moşie să hotărăşte cu Berindeştii. Şi au mai fost
scos şi o carte de hotărnicie a şase boiari cu leat 7212(1703) octomvrie 18 şi o
carte de blestem a răposatului mitropolit chir Teodosie, asupra acelor şase boeri
hotărnici, în care carte de hotărnicie zice că hotărându-se moşia de acei 6 boeri
hotărnici, au dat-o toată răposatului Bunei Grădişteanu i lui lano Berindescul i
brat ego Pârvul, tatul lui lordache Berindescul, şi că nu au mai rămas altă moşie
în hotarul Turburea, fiindcă Daniil călugărul Grecul au fost strein cumpărătoriu şi
n-au mai avut altă moşie, pentru că el câtă moşie au avut toată au vândut-o. şi
mai arată şi într-acea carte de judecată a răposatului stolnic Serezli, pentru un
zapis al Radului Bojorean, cu leat 7202(1694) aprilie 17, la mâna lui lordache
Berindescul, că au cumpărat toată partea de moşie a răposatului unui Grădiştean
în bani gata t<a>l<eri> trei sute cincizeci. Şi un zapis al preoteasii Vişii, că au
cumpărat şi partea ei de moşie în t<a>l<eri> o sută cincizeci, cu leat 7255(1746)
septemvrie 8, în care carte zice că de ani 58 lanache şi cumnată-său Stanciul nu
au mai avut stăpânire de moşie în Turburea şi nici că au avut vreun temei la
mână. Şi pentru aceia au fost depărtaţi de boerii hotărnici şi nu le-au dat nicăirea
nimic parte. Mai arătă jupâneasa Măria şi o hotarnică cu leat 7260(1752) avgust
2, a răposatului Nichifor arhimandrit egumen sfintei mănăstiri Argeş i dumnealui
răposatu Pârvu Cantacuzino biv vel medelnicer, ce au fost ispravnic judeţului, i
Canache biv vel şătrar ispravnic, cari au fost orânduiţi de răposatu întru fericire

175
MIHAIL M. ANDREESCU

Grigorie Ghica voevod, în care scrie că tot hotaru Turburea este cumpărat de
lordache Berindescul, socrul jupânesii Marii, de la Bunea Grădişteanu, după cărţi
şi zapise ce au arătat la hotărnicia aceştii moşii. Şi zice numita jupâneasă Măria
că acea moşie Turburea este dată de danie la sfânta mănăstire Argeşul de socrul
ei lordache Berindescul, cu cărţile şi zapisele de stăpânirea aceii moşii, unde
este şi îngropat.
Şi la aceasta, de vor avea pârâşii cărţi şi zapise pentru acele doao părţi de
moşie ce le cer, cu mănăstirea Argeş au de a-şi căuta judecată, iar de jupâneasă
Măria rău şi făr'de cale să apucă neştiind ea de pricina aceasta, fiindcă încă nu
au fost intrat în casa socrului, lui lordache Berindescul. Care la aceasta fără de
nici un temei umblă pârâşii cerând moşie în Turburea, fiindcă este vândută de
moşul lor Daniil călugărul Grecu şi de părinţii lor, de sânt ani 88. Şi trecând o
judecată de 30 de ani şi o hotărnicie de 25 de ani şi nu ş-au mai căutat, fiind întâi
vândută la răposatu Bunea Grădişteanu şi al doilea, de la Bunea Grădişteanu la
lordache Berindescul.
Deci, de la judecata de aici au rămas a nu avea pârâşii moşie în Turburea,
adecă în numitul hotar al aceştii moşii. Iar mai având să caute altă judecată
le-am pus soroc după Paşti, în sărbători, să meargă la luminat-divanul mării
sale lui vodă.
(1778) martie 22.
D<umnea>lui Varlaam biv vel paharnic, Istrate Creţulescu biv vel paharnic
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 139v-140v.
Cop. rom. sec. XIX. Am trecut milesimul în paranteză.

144. 1778
iunie 6.

Milostiiu Bojiiu, Ion Alexandru loan Ipsilant voevod i gospodar zemle Vla-
hiscoiu1, dumneavoastră, ispravnicilor ot sud<stvo> Argeş, sănătate. Vă facem
în ştire că la domnia mea au dat jalbă cuviosul igumen al sfintei mănăstiri Argeş
chir Arsénié, cum că sfânta mănăstire are moşie într-acel judeţ ce să numeşte
Buneştii de Fier, care moşie s-arfi împresurând de către vecinii împrejuraşi. Deci
să aduceţi pe toate părţile faţă cu cărţile şi scrisorile lor şi întâi prin judecată să
cercetaţi, alegând partea fieştecăruia după scrisori sau după stăpâniri vechi. Şi
de vor rămânea toate părţile odihnite la hotărârea judecăţii, să dea zapis iscălit
de toţi că sânt odihniţi şi să orânduiţi a să pune semne.

1. Din mila lui Dumnezeu, Ion Alexandru loan Ipsilant voievod şi domn Ţării
Româneşti.

176
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Iar fiind trebuinţă de a să orândui hotărnici, după înştiinţarea ce ne veţi fac


cu numele boerilor ce-i vor cere cu toţii deobşte sunt iscăliturile lor, li să vor orar
dui cu portărel după obicei, sau nefiind odihniţi vreo parte, nici într-un chip dup
judecata dumneavoastră, să-i trimiteţi la divan cu carte de judecată, l is<pravnic
saam rece gospodstva-mi2, 1778 iunie 6.
Ion Alexandru voevod.
Procit vel logofăt, procit vtori logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 102v. Co(!
rom. sec. XIX.

145.
1779(7287) iulie 20.

f Grigorie, cu mila lui Dumnezeu, arhiepiscop şi mitropolit a toati


Ungrovlahia. De vreme că la smerenia noastră au dat jalbă cuviosul igumen d<
la sfânta mănăstire Argeşul chir Arsénié, precum că având sfânta mănăstire c
moşie Albeştii sud<stvo> Argeş ce să hotărăşte cu moşia mănăstirii Flămânzeşti
şi este trebuinţă ca tu Cârsteo Stăvarule i tu Ion Popol i Hristeo Blideş
Costandine Blideş i tu Şărbane să arătaţi pa unde ştiţi hotarul Albeştii de moşie
Flămânzeştii, ci după dreptate, ca să arătaţi întru adevăr.
lată că au cerşut de la smerenia noastră această carte cu mare blestem ş
cu groaznică afurisanie asupra voastră. Ci de va fi aşa şi de le veţi mărturisi pa
unde sânt să fiţi ertaţi şi blagosloviţi, iar de le veţi tăgădui şi nu le veţi mărturis
pa unde sânt, după a voastră ştiinţă, acela ce nu va mărturisi adevărul, să fie pro-
clet şi afurisit de Domnul nostru lisus Hristos şi de 318 sfinţi părinţi de la Nicheia
şi de toate sfintele soboară, aşijderea şi de smerenia noastră. Herul şi pietrile să
s'topească iar trupul aceluia, după moarte, să rămâe întreg şi nedezlegat. Parte
şi lăcaş să aibă la un loc cu luda şi cu afurisitul Aria să moştenească bubele lui
Ghezi şi să-l lovească cutremurul lui Cain şi până nu va mărturisi adevărul ertă-
ciune nu va lua.
Aceasta scriem.
Iulie 20, 7287(1779).
t Grigorie al Ungrovlah<iei>.
Protomolit (sic) după cele adevărate.
Dumitru logofăt, Gheorghie logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 27. Cop
rom. sec. XIX.

2. Şi ispravnic chiar spusa domniei mele.

177
MIHAIL M. ANDREESCU

146. 1781
august 25.

Preaînălţate doamne,
După jalba ce au dat înălţime! tale Gheorghe şi Radu cu cetaşii lor i Argeş
pentru sfinţia sa arhimandritu egumenu sfintei mănăstiri Argeş, zicând că moşia
lor Buneştii de Her, sânt acuma trei ani de când li s-au orânduit de luminat-diva-
nul înălţimei tale boeri hotărnici. Şi alegându-le moşia o au stăpânit până acum
cu pace, iar acum mai sus-numitul egumen s-ar fi sculat şi au mers cu catane,
cu ungureni şi cu ţiganii mănăstirii şi în silă le-au luat livezile de fân de le-au
cosit. Şi ei nemaiavând unde să mai cosească au rămas să n-aibă ce da
dobitoacelor lor. Şi ni să porunceşte de către înălţimea ta ca să cercetăm
hotărnicia şi hotărârea ce s-au făcut şi de vor fi rămas livezile acelea la
hotărnicie în partea lor şi mai vârtos le vor fi stăpânit şi mai nainte tot ei, după
cum zic, tot fânu ce va fi cosit egumenu după livezile acelea să-l luăm şi să-l
facem teslim în mâna jeluitorilor sau, fiind pricina într-alt chip, să înştiinţăm
înălţimii tale.
După luminată porunca înălţimii tale am cercetat toate cu amăruntul.
Pentru că au mers catane şi cu ungureni de au cosit fânul în silă rău au făcut,
că nici catane nu au avut nici ungureni ca să fie împotrivitori de a cosi, în
silnicie, ci numai au mers cu cositori. Şi socotind că de la hotărnicia ce s-au
făcut la leatul 1779, de când vechil fiind mănăstirii Arhimandritu Damaschin, că
acele livezi au rămas ale mănăstirei, au pus de le-au cosit, iar un cetaş de ai
acelor jăluitori, până a nu face jalbă înălţimei tale, din fânu ce cosise egumenu
au mers de au dat foc la o clae şi la trei copite şi în urmă au jăluit. Am cercetat şi
cartea de hotărnicie ce zic că li s-au făcut la leat 1779, când au avut judecată
cu dumnealui comis Gheorghiţă Vâlsănescul, după care jalbă arată înălţimei
tale că sânt mulţămiţi. Şi fiindcă la acea hotărnicie ce li s-au făcut boerii hotărnici
în cartea de hotărnicie arată numai suma stânjinilor ce li s-au dat iar pietri sau
semne pa unde merg stânjinii lor nu li s-au pus, ca să ştie fieştecare până unde
să stăpânească, fiindcă arhimandritul Damaschin cerea toată moşia lor şi cu
aceia să pricinueşte pricini între mănăstire şi între jăluitori.
Ci pentru ca să lipsească pricinile dintre dânşii şi ca să ştie fieştecare pe
unde să stăpânească, dă vreme că şi egumenu sfintei mănăstiri să mulţămeşte
după acea hotărnicie ce o au jăluitorii la mână, să fie luminată porunca înălţimii
tale la boerii hotărnici ce au fost la acea hotărnicie şi să află într-acel judeţ,
împreună şi cu alţii care vor mai cere amândoao părţile, ca de iznoavă să
meargă la faţa locului şi după cartea de hotărnicie ce au făcut întâi să
deosebească suma stânjinilor ce au dat-o moşnenilor, pe unde le sânt casele şi
căminurile lor şi să facă semne şi să pue pietri de către mănăstire, ca să ştie
atât moşnenii cât şi mănăstirea pe unde să stăpânească, iar pentru fânul ce s-
au cosit de egumenul sfintei mănăstiri, fiind pricină între dânşii, s-au pus de o
parte a nu avea voe

178
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

nimenea a-l mânca până nu să va face semnele şi a să pune pietrile. Şi atun


la ce parte pe a cui moşie va cădea aceluia să va da.
Şi la aceasta, după cum va fi luminată porunca înălţimei tale aşa să va urm;
1781 avgust25.
P<re>jbeanul biv vel paharnic, d<upă> p<oruncă>.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 103-10.
Cop. rom. sec. XIX.

147. 1781
septembrie 23.

Cu plecăciune ne închinăm dumneavoastră cinstiţi boeri ispravnici.


Cu plecată scrisoare înştiinţăm dumneavoastră că după jalba ce au fost de
la măria sa vodă Gheorghie i Radul cu cetaşii lor luguleştii i satul Muşăteştii dinţi
acest judeţ Argeş pentru sfinţia sa arhimandritu igumenu Argeşan, cum că pest
hotărnicia ce li s-au făcut din luminată porunca mării sale lui vodă la leat 1779 s
ar fi întins părintele igumenul la vremea coasii de le-au cosit livezile ce au căzi
în stânjinii lor şi dumneavoastră orânduindu-ne pe noi ca să mergem în faţa IOCL
lui, unde fiind jăluitorii şi părintele igumenul faţă, după poruncă am mers c
jăluitorii şi cu sfinţia sa părintele igumenul. Şi nefiind semne puse de boerii hotai
nici între hotarul jăluitorilor şi între al mănăstirii, am cercat cu stânjinul din piatr
moşii comisului Gheorghiţă Vâlsănescu ce era pusă de hotărnici, până unde s
au împlinit stânjini 383 pol<ovină> ai jăluitorilor, ce li s-au dat de boerii hotarnic
ca să vedem de s-au întins părintele egumenu în partea jăluitorilor sau nu. Şi s
văzu că şi boiarii hotărnici le-au dat acei stânjini ce arată mai sus, partea jăluitc
rilor, cu bună orânduială, pentru că le-au dat din piatra comisului Gheorghiţă îi
sus de li s-au coprins într-aceşti stânjini ai lor casele lor cu siliştea de pomi. Ş
părintele igumenul nu s-au întins peste hotarul lor cât de puţin, nici cu coasa nic
cu arătura şi nici cu alt nimic ci au urmat cărţii de hotărnicie. Iar jăluitorii pest<
hotărnicia ce li s-au făcut au întrat cu coasa peste hotaru mănăstirii şi au cosit '
clăi de fân de măsură, care clăi s-au văzut de noi şi sânt şi acum de faţă. Şi nic
cu atât nu s-au îndăstulat ci au mers în mijlocu moşiei mănăstirei şi au dat foc l<
o clae de fân de stânjini 15 de s-au ars toată şi alte 3 copiţi. Şi ei temându-s;
pentru fapta lor ce au făcut, ca să nu cază în vină, au mers iar ei de au dat jalbă
Am mai cercetat faţă cu jăluitorii, pentru părintele arhimandritu de au meri
cu cătane la vremea coasii asupră-le, după cum au jăluit, sau nu. Şi singur
jăluitorii ziseră că n-au mers cu nici o cătană. Şi întrebându-i pentru ce au arăta
jalbă către măria sa vodă de vreme ce n-au fost cu cătane şi ei ziseră că ci
greşală au dat jalbă pentru aceasta, într-acest fel este pricina şi întru adevă
arătăm dumneavoastră.
De aceasta înştiinţăm dumneavoastră şi să fiţi dumneavoastră sănătoşi.

179
MIHAIL M. ANDREESCU

1781 septemvrie 23.


Ai dumneavoastră plecaţi,
Costandin pitar, Nitul paharnic Gălăşescul, Matei Gălăşescul.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 102v-103.
Cop. rom. sec. XIX.

148. 1781
noiembrie 22.

Ion Alexandru loan Ipsilant voievod i gospodar zemle Vlahiscoe.


De vreme ce arătaţi către domnia mea cum că şi jăluitorii, precum în jalba
lor au scris, sânt mulţămiţi şi odihniţi pe alegerea şi hotărnicia ce li s-au făcut la
leat 1779, cum şi igumenul asemenea este odihnit, poruncim dar ca aceiaşi boe-
rinaşi ce au fost rânduiţi dimpreună cu alţii ce vor mai cere acum amândoao
părţile, mergând ia faţa locului, după acea carte de hotărnicie, să deosebească
suma stânjinilor pa unde să cuvine fieşcăruia cu semne, ca pe acolo să li să ştie
stăpânirea cu pace de către mănăstire, cum şi a mănăstirii de către dânşii.
Ci într-acestaş chip să urmaţi, dumneavoastră ispravnicilor, a face
săvârşirea pricinii.
1781 noemvrie 22.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 103. Cop.
rom. sec. XIX.

149. 1781
decembrie 17.

Preaînălţate doamne,
Facem ştire înălţimei tale că la leatu 1779 având hotărnicie Gheorghie şi
Radul cu cetaşii lor de la Buneştii de Fier cu comisul Gheorghiţă Vâlsănescu i cu
sfânta mănăstire Argeş pentru hotaru moşiei Buneştii de Fier sud<stvo> Argeş,
după cercetările cu de-amăruntul ce s-au făcut la hotărnicie, s-au ales întâi
partea comisului Gheorghiţă stânjini 438, puindu-se şi pietri după obicei. S-au
ales şi acestor mai sus-arătaţi stânjini 383 pol<ovină> şi ceialaltă moşie ce au
mai rămas s-au dat supt stăpânirea sfintei mănăstiri, iar pietri de către mănăstire
şi de către megiaşi nu s-au pus fiindcă mănăstirea ceru tot hotaru Buneştii cu un
zapis de danie al jupâneasii Stancăi Milcoveascăi fata banului Păvlache, cu leat
7192(1684), ce este întărit şi de răposatu preasfinţia sa părintele mitropolitul
Teodosie i de părinţii episcop! ce au fost pe acea vreme, întru care arată că tot
hotarul Buneştii de Fier îl dă danie sfintei mănăstiri Argeş. Dar la hotărnicia ce s-au
făcut, ca să nu rămâe şi megiaşii ce să află şăzători în moşie făr'de parte s-au

180
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

păgubit mănăstirea şi li s-au dat şi lor stânjini 383 pol<ovină> masă, rama
mulţămiţi şi odihniţi şi stăpânind de atunci până la iul<ie> leat 1781, iar atui
având trebuinţă sfânta mănăstire să cosească fân mai mult, au pus oameni
au cosit pa partea mănăstirii şi tocmai atunci au dat jalbă înălţimei tale cum
egumenul, în silă, le-ar fi cosit şi partea lor de moşie. Şi după jalba lor s-au fă
luminată porunca înălţimei tale către dumnealor ispravnicii judeţului ca
cerceteze de au făcut egumenul acea silnicie. Şi orânduindu-se boerinaşii la f;
locului au cercetat şi nu s-au găsit măcar un car de fân cosit de oamenii ec
menului pe moşia lor.
Văzând dumnealor ispravnicii că în jalba ce o au dat înălţimei tale arată
sânt mulţămiţi după hotărnicia ce s-au făcut, au întrebat şi pe egumenul măr
ştirii de este mulţămit pe acea hotărnicie şi au primit a fi mulţămit. Şi aşa,
anafora, au înştiinţat înălţimei tale ca să orânduiască boerii cei ce au fost din
la hotărnicie şi cu luminată porunca înălţimei tale să meargă la faţa locului
după cartea de hotărnicie să deosebească partea de moşie a jăluitorilor de căi
mănăstire şi partea mănăstirii de către jăluitori. După luminată porunca înălţirr
tale, ce ne-au venit, cu toţii ne-am adunat la faţa locului, atât noi cât şi alţi boe
naşi ce i-au cerut şi o parte şi alta, unde fiind atât jăluitorii cât şi egumenul şi pu
du-se sfoara din pietrile hotarului comisului Gheorghiţă de iznoavă, s-au tr
partea de moşie a jăluitorilor pa trei locuri, împlinindu-li-să stânjinii ce li s-au al
de la hotărnicie, făcându-li-să şi semne, dându-li-să moşia pa unde le sânt caş
le, pometurile şi livezile de fân, deosebindu-se partea lor cât şi a mănăstire!.
Văzând jăluitorii că au semnele care s-au făcut nu mai pot călca partea
moşie a sfintei mănăstiri nu primiră. La aceasta şi igumenul răspunse şi cere <
să nu păgubească mănăstirea să s'orânduiască de către înălţimea ta 24 boeri
hote nici cu portărel ca de iznoavă, prin judecată la faţa locului, să să facă
cercetare tut ror scrisorilor şi atunci să să pue şi pietre. Dar ca să lipsească
pricinile şi gâlcevuri despre amândoao părţile, noi am găsit cu cale ca să
stăpânească fieştecare stânjii ce li s-au ales după cartea de hotărnicie şi după
semnele ce am făcut.
Pentru aceasta înştiinţăm înălţimei tale şi după cum va fi luminata porun
înălţimei tale aşa să va urma.
1781 dichemv<rie> 17.
Robii mării tale: Radu Budiştean biv treti vistier, Toma Rătescu, Matei
Găleşăscu, Costin Tigveanul, Barbul Găleşăscul.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 104. Co|
rom. sec. XIX.

150. <1781-
1782>.
Preaînălţate doamne,
Jăluesc mării tale că având sfânta mănăstire Argeş din vechime tot hotar
moşiei Buneştilor de Fier dintr-acest judeţ, dat de danie de răposata Stane

181
MIHAIL M. ANDREESCU

Milcoveasca fata banului Pavlache, de la leat 7192(1684), care moşie au fost


avut-o banul Pavlache cumpărată tot hotaru, cu toţi rumânii ce să află într-acest
hotar, moşia au fost dat-o de zestre fii-si jupânesii Stancăi, iar rumânii căzând cu
rugăciune s-au răscumpărat cu bani numai capetele lor, după cum cărţile ce să
află la mâna neamului lor adeverează. Iar moşia fiind dată de danie au stăpânit-o
mănăstirea cu pace până în zilele răposatului întru fericire Nicolae vodă. Şi la
acea vreme întâmplându-să un Ghenadie egumen la mănăstire, fiind rău iconom
şi nepurtătoriu de grijă de ale mănăstirei, care multe lucruri şi scrisori au început
a prăpădi, s-au sculat ceialalţi călugăraşi de au arătat preasfinţii sale părintelui
mitropolitu faptele şi nepurtarea de grijă a lui şi până a-l scoate pe dânsul din
mănăstire acei răscumpăraţi rumâni ştiind că s-au petrecut cartea cea adevărată
de danie au jăluit la măria sa Nicolae vodă arătând cum că au să-şi hotărască
moşia Buneştii. Şi după a lor jalbă s-au făcut poruncă la patru megiaşi ca să
meargă să le hotărască moşia. Şi mergând la faţa locului au hotărât şi au ales
sfintei mănăstiri ceea ce le-au fost voia lor, din care moşie s-au pus de au şi vân-
dut la boerii Vâlsăneşti. După ce au aşezat egumen la mănăstire iarăş au luat
moşia supt stăpânirea mănăstirii. Iar în zilele mării tale, la leat 1779, cerând
boerii Vâlsăneşti ca să-şi deosebească moşia de către dânşii, s-au orânduit boeri
hotărnici de au mers la faţa locului şi după cercetările ce au făcut fieştecăruia s-
au deosebit stânjini 438 boerilor Vâlsăneşti, s-au deosebit şi megiaşilor stânjini
383 pol<ovină>. Ceialaltă ce au mai rămas s-au dat supt stăpânirea sfintei mănă-
stiri, măcar că proegumenu Damaschin fiind vechil sfintei mănăstiri şi găsind
cartea cea adevărată de danie cerea tot hotarul Buneştilor.
Şi nemulţămindu-se după acea hotărnicie au dat jalbă înălţimei tale, după
care s-au făcut şi poruncă către dumnealor ispravnicii judeţului ca să cerceteze
această hotărnicie de iznoavă. Şi la acea vreme au lipsit de la mănăstire şi nu s-au
mai făcut nici o cercetare, ci după acea hotărnicie de la leat 1779 s-au urmat
stăpânirea la cate trele părţile până la leatul 1781 avgust 15. La avgust, în vre-
mea ce să coseşte fânul, am mers la acel hotar pe partea mănăstirii şi am pus
de au cosit fân, iar megiaşii pe loc au jăluit înălţimei tale cum că ei sânt odihniţi
şi mulţămiţi pe acea hotărnicie de la leat 1779 şi eu m-aş fi întins de am cosit pe
partea lor.
Şi după a lor jalbă s-au făcut luminată porunca înălţimei tale către dumnealor
ispravnicii judeţului ca să cerceteze după porunca înălţimei tale, orânduindu-se
boerinaşi la faţa locului şi cercetând stânjenii lor s-au dovedit că nu m-am fost
întins pe stânjinii lor, după cum au dat şi în scris. Şi fiindcă ei în jalba ce au dat
înălţimei tale au arătat că sânt mulţămiţi pe hotărnicia ce li s-au făcut m-au între-
bat dumnealor ispravnicii de sânt şi eu mulţămit pe acea hotărnicie. Şi văzând
cum că au trecut vreme la mijloc doi ani şi jumătate şi apelaţie n-am făcut, am
arătat şi eu dumnealor că primesc a fi mulţămit şi aşa, cu anafora au înştiinţat
înălţimei tale. Dar fiindcă nu să pusese semne ca să să ştie pa unde au rămas a
megiaşilor şi pe unde au rămas a mănăstirii s-au poruncit de către înălţimea ta,

182
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

iarăşi la dumnealor ispravnicii judeţului ca să meargă la faţa locului hotărnicii ce


au fost întâi şi cu alţi boerenaşi să deosebească stânjinii megiaşilor de către ai
mănăstirii şi să facă semne. După poruncă au mers şi trăgând partea
megiaşilor pa trei locuri le-au dat toată suma stânjinilor dupe cartea de
hotărnicie şi vrând ca să facă semne megiaşii n-au primit, fiind învăţaţi de a
păgubi mănăstirea cu păşunea dobitoacelor, după cum şi orânduiţii boeri, cu
deosebită anafora, înştiinţează înălţimei tale.
Ci de vreme că ei nu urmează pravilii înălţimei tale şi acum nu primesc a să
face semnele şi eu mă rog înălţimei tale ca toate hotărniciile să rămâe jos, să să
orânduiască 24 de boeri hotărnici cu portărel ca de iznoavă să facă cercetare
atât boerilor Vâlsăneşti cât şi megiaşilor, ca să adevereze cu ce cer să ia
această moşie sfintei mănăstiri şi ce va fi mila mării tale.
Al mării tale plecat, către Dumnezeu rugător,
t Partenie arhimandrit mănăstirii Argeş.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 104v-105v.
Cop. rom. sec. XIX. Data stabilită din context.

151. 1782
ianuarie 9.

Ion Alexandru loan Ipsilant voevod, B<o>jiiu milostieiu, i gospodar zemle


Vlahiscoe1. Fiindcă pa alegerea ce s-au făcut au fost rămas odihniţi şi o parte şi
alta şi fiindcă după arătarea ce ne-au arătat dumnealor ispravnicii că cu toţii au
rămas mulţumiţi, s-au întărit acea alegere şi cu domneasca noastră pecete şi
am poruncit de s-au pus şi semnele. Altă hotărnicie şi începere de pricini şi
judecăţi n-are a să mai face acum, ci poruncim ca şi o parte şi alta, după
aceia să urmeze. Şi dumneavoastră ispravnicilor de nu urmează moşnenii să-i
supuneţi făr'de voia lor făcându-i a să astâmpăra şi să-ş ştie numai partea lor
pe unde şi pe cât li s-au dat, fără de a nu să mai atinge şi a călca mai mult în
partea mănăstire! că vor fi vinovaţi.
Şi aşa să daţi pururea mână de ajutoriu egumenului ca să stăpânească cu
pace şi nesupărat de către dânşii, luând venitul şi dreptul mănăstirei pa deplin
după partea sa.
Tolico pisah gospodstva-mi2.
1782ghenarie 9.
Vtori logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 105v-106.
Cop. rom. sec. XIX. Autoritatea lucrului judecat.
1. loan Alexandru loan Ipsilant voievod, cu mila lui Dumnezeu şi domn Ţării
Româneşti.
2. Penru că aşa scrie domnia mea.

183
MIHAIL M. ANDREESCU

152. 1782
iunie 11.

Sud<stvo> Argeş.
Costandin Orescu dintr-acest judeţ, dând jalbă la măria sa vodă pentru
sfinţia sa părintele Partenie arhimandritu, egumen sfintei mănăstiri Argeşu, cum
că sânt păru ani de când îi stăpâneşte partea sa de moşie ce i s-au ales la hotăr-
nicia în hotarul Muşăteştilor, pentru care ni să porunceşte ca să-i înfăţişăm şi să
cercetăm.
Deci faţă fiind amândoao părţile înaintea noastră am întrebat pe sfinţia sa
părinele arhimandrit ce răspunde împotriva numitului Orescu. Şi ne arătă că la
alegerea ce s-au făcut la divan de dumnealui Costandin Năsturel biv vel vistier i
de dumnealui lanache biv vel sărdar la leat 7257(1749), după cărţile ce va fi avut
paharnicu Ion Orescu, tatul numitului, i s-au ales partea ce i s-au cuvenit, stânji-
ni 125 adecă una sută doaozeci şi cinci, precum şi la hotărnicia ce s-au făcut de
dumnealui Pârvul Cantacuzino biv vel medelnicer, ispravnic fiind, iarăşi aseme-
nea arată care atât alegerea cea din divan cât şi hotărnicia s-au văzut de noi, iar
că zice numitul Orescu că i s-au stăpânit moşia de către mănăstire să apără
părintele arhimandritul zicând că nu ş-au căutat şi de aceea n-au stăpânit. Şi
sfinţia sa încă cum au găsit stăpânire de la alţi părinţi igumeni aşa au ţinut, care
la aceste zise nici numitul Orescu nu tăgădui.
Şi împlinindu-se toată suma stânjinilor ce are mănăstirea cu trei trăsuri, apoi
din piatra mănăstirii are să-şi tragă şi numitul Oresc stânjini 125, iar pe trei locuri,
şi unde să vor împlini până acolo are să-ş'ţie această parte de moşie care de
acum nainte să ş-o stăpânească numitul Oresc cu bună pace, atât de către
mănăstire cât şi de către ceilalţi părtaşi. Şi până a să trage stânjinii aceştii părţi
de moşie, a să vedea până unde are să ţie anul acesta leat 1782, s-au învoit cu
sfinţia sa părintele arhimandritu, prin deosebit zapis, a i să plăti venitul anului
acesta, ce va fi cu cale.
Drept aceia am dat cartea noastră de adeverire la mâna numitului Orescu
acesta.
1782 iunie 11.
Anastasie biv vel paharnic.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 169v. Cop.
rom. sec. XIX.

153. 1782
iulie 10.

Adecă eu Sima sin Ghiocă ot oraşu Argeşu, dat-am adevărat şi încredinţat


zapisul mieu la cinstită mâna sfinţii sale părintelui Partenie arhimandritu

184
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Argeşanu ca să-i fie de mare credinţă, precum să să ştie că fiindu-i eu dator sfinţii
sale t<a>l<eri>, 70, cu osteneală cu tot şi neavand cu ce mă plăti, din dobitoace
sau din bani, am dat o livadă de supt coasta lui Balinte. Măsurându-să cu sfoară,
atât lungul cât şi latul, au eşit stânjini 110 iar în curmeziş au eşit stânjini 100 şi
s-au preţuit drept t<a>l<eri> 45, adecă patruzeci şi cini. Deci măsurându-să şi
mijlocul locului au eşit stânjini 65 iar capul locului, despre răsărit stânjini 100, iar
capul locului despre apus au eşit stânjini 75, pe lângă Badea Străichinarul, ce să
hotărăşte cu dânsul, ca să fie supt stăpânirea sfintei mănăstiri în veci.
1782 iulie 10.
Eu Caloian braţ Sima adeverez şi martor, puind şi degetul în loc de pecete,
eu popa Calciul sin Serahim martor, eu diaconu Niţu braţ ego, eu popa Oprea
adeverez, eu Ion frate-mieu adeverez.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 35v. Cop.
rom. sec. XIX. Lipseşte tocmai semnătura vânzătorului.

154. 1782
august 20.

Sud<stvo> Argeş.
Costandin i brat ego lane biv logofăt za vistierie Brătianii i Costandin Orescul
dintr-acest judeţ, dând jalbă mării tale pentru sfinţia sa părintele Partenie arhi-
mandrit Argeşan i dumnealui vtori comis Gheorghiţă Vâlsănescul i Radul Calotă
ot tam, cum că având moşie în hotarul Muşăteştilor li s-ar fi împresurat de către
mănăstire, nefiind hotărâtă şi cer a li să face hotărnicie după cărţile ce au. Ni să
porunceşte de către măria ta ca să aducem pa igumen cât şi pa paraşi, să
cercetăm pricina cu judecată şi cunoscând că este trebuinţă de hotărnicie şi să
va putea face cu boerinaşi de aicea să orânduim noi, iar când vom cunoaşte că
nu să va putea să puneam pa amândoao părţile să dea în scris pa cine anume
cer hotărnici şi să înştiinţăm mării tale.
După poruncă i-am înfăţişat. Şi întrebându-să pârâşii ca să ne arate cu ce
scrisori cer a li să face hotărnicie, ne arătară o scrisoare a dumnealui Pârvului
biv vel medelnicer întru care scria către igumen mănăstirii Argeşul cum că au
mers...1 Brătianul fratele pârâşilor, trimis fiind de tată-său lane, de au jăluit dum-
nealui cum că la hotărnicia ce au făcut dumnealui acei moşii li s-ar fi coprins un
vad de moară i o cârciumă în partea ce s-au ales lui Calotă, ci să cerceteze igu-
menul la cartea de hotărnicie ce s-au dat la mănăstire şi cum va fi scriind în carte
aşa să urmeze. Au mai arătat şi doao zapise, zicând că n-au întrat la hotărnicie.

1. Loc gol în ms.

185
MIHAIL M. ANDREESCU

După aceasta mai ziseră că s-ar fi aflând la mănăstire un hrisov al răposatului


Matei voevod Basarab dat la mâna Mitrei pitar în care coprinde cumpărătoare de
ughi 480 din moşia Muşăteştii, cu rumâni cu tot, din care hrisov zic că nu li s-s
dat parte pa jumătate dă acea sumă de bani, ci numai t<a>l<eri> 85.
împotriva acestor zise ne arătă şi părintele arhimandritu egumenul sfintei
mănăstiri Argeş chir Partenie o carte a mării sale răposatului Grigorie Ghica
voevod ot leat 7256(1748) întru care scrie către dumnealui Răducanul biv vel
medelncier, ispravnicul judeţului, cum că au fost orânduit măria sa 12 boeri ca să
hotărască această moşie Muşăteştii şi să o împartă. Şi după jalba ce au dat igu-
menul cum că au mai găsit scrisori împotriva cercetării ce s-au fost făcut mai întâi
la divan cu Calotă, porunceşte măria sa cu soroc să meargă să s'judece la divan.
Şi până a venit această poruncă au fost tras numiţi boeri moşia fiind toţi părtaşii
faţă, împreună şi lane Brătianul tatul pârâşilor. Ne mai arătă o carte cu leat
7257(1749) avgust 2 a dumnealui Costandin Năsturel biv vel vistier i lanache biv
vel sărdar, că după sorocul ce li s-au pus au mers la divan Isaia clucerul vechilul
sfintei mănăstiri dimpreună cu Radul Calotă i cu Radul fii-său şi cu ceialalţi
părtaşi şi după poruncă domnească s-au judecat, cercetându-le atuncea toate
hrisoavele şi zapisele i alte dovezi, cine ce au avut. Şi vedem că scriu mai sus-
numiţii boeri în cartea de judecată că fiind un lucru vechi şi întunecat şi demult
necăutat de judecăţi şi având şi alţi părţi într-acest hotar au fost stăpânit care
cum au fost putut până atunci şi foarte cu anevoe le-au fost a descoperi, pentru
că s-au văzut trei hrisoave domneşti şi în fieştecare scria să stăpânească satul
Muşăteştilor jumătate. Şi încă, în alt hrisov mai nou, al mării sale răposatului
Grigorie Ghica voevod scria tot satul şi cu toţi rumânii din Muşăteşti, unde zic
boerii că de ar fi căutat după hrisoave ar fi trebuit să facă hotăra mai multe din
Muşăteşti ca să dea la fieştecare hrisov câte un hotar de moşie, între care
hrisoave este întrat şi acel hrisov al lui Matei voevod, ce sânt pârâşii în bănuială.
Precum se vede tot într-această carte că la împărţeala ce au făcut boerii fac
parte şi acestui hrisov pa din doao, făr'de rumâni, numai de câte t<a>l<eri> 85,
dându-să o parte lui lane Brătianul şi alta mănăstirii. Care parte a mănăstirii o are
cumpărată cu zapis ot leat 7199(1691) de la Neagul cu fraţii lui, nepoţii Mitrii pitar
veri Lecăi sluger socrul lui lane Brătianul, precum şi la cartea ce o dau boerii, de
judecată, arată că şi de n-au fost lane Brătianul faţă la această alegere dar s-au
pliroforisit şi dintr-o scrisoare a Lecăi sluger ce scria către egumenu Ghenadie că
de va vrea să cumpere acea parte a verilor lui să aibă voe să o cumpere şi vor
stăpâni-o pe din doao cu mănăstirea, cum au stăpânit-o şi numitul sluger cu verii
lui care scrisoare să văzu şi acum de noi, şi de atunci o au cumpărat mănăstirea
în t<a>l<eri> 85. Şi aşa făcând împărţeală arată că li s-au dat fieştecăruia foae
iscălită de alegere şi de suma stânjinilor, măcar că ne mai arătară pârâşii un
răvaş cu iscălitura proegumenului Ghenadie, dar nu i să dete credinţă căci s-au
văzut că este dat după ce au lipsit din igumenie, şi mai vârtos că ne arătă părin-
tele igumenu o carte a presfinţii sale părintelui vlădicăi Daniil ot leat 1719, întru

186
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

care arată multe rele urmări şi pagube ce au făcut acest Ghenadie sfintei mană
ştiri după lipsirea lui din igumenie, găsindu-se şi alte zapise date pentru alţi
moşii ale mănăstirii, întărite cu iscălitura lui, care cercetându-se s-au dovedit ci
după moartea acelui Ghenadie s-au iscălit şi alţii, care poate şi acest răvaş va 1
făcut tot cu acelaş meşteşug de vreme că n-are nici un temei la făcutul răvaşulu
sau de alte mărturii adevărate. Ne mai arătă dumnealui arhimandritu o carte i
dumnealui răposatului Pârvul Cantacuzino biv vel medelnicer, fiind ispravnic Ic
acest judeţ, întru care scrie că iarăşi din porunca mării sale Grigorie Ghics
voevod au mers însuşi dumnealui, luând împreună şi alţi boerinaşi de judeţ, le
faţa locului şi au tras moşia după obicei. Şi potrivindu-se suma stânjinilor cu tră-
sura ce s-au tras întâi cu acei 12 boeri şi cu alegerea ce s-au făcut şi la divan de
dumnealui vistier Costandin Năsturel i sărdar lanache, ce s-au zis mai sus, fiind
faţă toţi părtaşii, măcar că pârâşii ziseră că nici la această hotărnicie n-au fost
tatăl lor, dar la aceasta dete mărturie comisul Gheorghiţă Vâlsănescul şi Radul
Calotă că au fost şi lane tatul pârâşilor faţă până s-au izvrănit hotărnicia. Şi
făcând toată suma stânjinilor masă, s-au dat întâi comisului Gheorghiţă
Vâlsănescul stânjini 75 i lui lane Brătian, din piatra comisului Gheorghiţă, stân-
jeni 275 şi să-şi ţie şi un vad de moară înfundat ce au căzut în stânjinii ce s-au
venit lui Calotă, iar din piatra lui lane în sus s-au dat lui Calotă i fiiu-său Radului
stânjini 450 şi din piatra lor în sus s-au dat mănăstirii stânjini 1905 şi cu Manga,
iar pa din sus de moşia mănăstirii s-au dat paharnicului Costandin Orescul stân-
jini 125, puindu-se piatră.
Deci noi, văzând această carte de alegere făcută din divan, cercetată cu
amăruntul, şi după aceia iarăşi cartea dumnealui răposatului Pârvul Canta-
cuzino, de hotărnicie şi cu izbrănire în faţa locului, unde s-au odihnit toţi părtaşii,
dându-li-se şi foi iscălite pe partea ce li s-au venit, precum să arată în cartea
dumnealui şi mai ales stăpânire veche trecută peste treizeci de ani, rămâind de
atunci toţi părtaşii odihniţi să stăpânească fieştecare după alegerea şi
hotărârile ce să arată mai sus, noi n-am găsit cu cale a să mai face altă
hotărnicie, iar ei neodihnindu-se ş-au pus soroc să vie amândoao părţile să-ş
izbrănească judecata la luminat divanul mării tale.
Avgust20, 1782.
Anastasie paharnic.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 160-160v.
Cop. rom. sec. XIX.

155. 1782-7290
septembrie 2.

Moşia Valea Rea, sud<stvo> Argeş.


Având o moşioară la sud<stvo> Argeş, stânjeni doao sute, ce să numeşte
Valea Rea, luată schimb de la sfânta Mitropolie, alăturea cu altă moşie, tot a
sfin-

187
MIHAIL M. ANDREESCU

tei Mitropolii, Fleştii, tot dintr-acel judeţ şi având şi schitul Brătăşeştii, metohul
sfintei mănăstiri Argeş, un petec de moşie aici în judeţ Ilfov, ce să numeşte
Vasalaţii, care pentru depărtarea locului fiindu-ne peste mână a ne căuta venitul,
atât mie la moşia Valea Rea cât şi schitului tocmai pan Ilfov la moşia Vasalaţii,
am făcut vorbă cu sfinţia sa părintele arhimandritu chir Partenie, nastavnicul sfin-
tei mănăstiri Argeş unde este închinat acest metoh, ca să facem schimb, adecă
să dau eu schitului moşia mea Valea Rea, fiind aproape şi în preajmă de schit,
unde cu lesnire poate călugării de acolo să o caute, şi mie sa mi se dea moşia
Vasalaţii a schitului, fiindu-i peste mână de unde niciodată nu s-au putut folosi cu
nimic, pentru depărtarea.
Şi aşa, mai întâi luând voe de la preasfinţia sa părintele mitropolitul ţării
chirio chir Grigorie şi de la dumnealor boerii ce să trag din neamul ctitorului ce
au zidit schitul Brătăşeştii şi l-au înzestrat cu cele trebuincioase şi aşa, primit fiind
de toţi, am făcut schimb şi am dat schitului moşia mea Valea Rea, ca printr-acest
zapis al mieu să aibă a o stăpâni sfântul schit cu bună pace şi nestrămutat în veci
de către mine şi de către tot neamul mieu, şi mie mi s-au dat zapis de la numitul
arhimandrit cu tot soborul sfintei mănăstiri, iscălit şi de dumnealor boerii ce să
trag din neamul ctitorului, de stăpânire pentru moşia Vasalaţi, să o stăpânesc cu
bună pace. Care, petnru întemeerea acestui schimb, am rugat şi pa preasfinţia
sa părintele mitropolitul de au întărit acest zapis şi cu pecetea preasfinţii sale,
dând la schit şi zapisele cele vechi de această mai sus-numită moşioară şi pen-
tru credinţa am iscălit.
7290 septemvrie 2, 1782.
Costandin biv vtori vistier adeverez.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 261. Cop.
rom. sec. XIX. Corect ar fi trebuit să fie 1781.

156. 1783
mai 3.

Parte de moşie a dumnealui polcovnic Costandin Horescu ce are în hotarul


Muşăteştilor, alăturea cu moşia sfintei mănăstiri Argeşu. La capul din sus, despre
Brătieni care să alătură pe din sus despre răsărit cu moşia dumnealor Bârlogu şi
despre apus, în piatra din sus cu Galeşul sfintei mănăstiri Aninoasii, şi s-au
măsurat cu stânjinul din muchea Văii Stupinii în jos spre hotarul sfintei mănăstiri
Argeşul stânjini 136, până la un tufan de stejar ce s-au însemnat. Şi de la acest
tufan apucă în jos spre apa Vâlsanului prin dosul arăturii cu colţul bordeiului lui
Stan Stupar, în aninul cel negru de la vale de Stan Stuparul apoi de aicea merge
pe o vâlcea făr'de apă ce dă în Vâlsan şi de aici trece apa Vâlsanului spre răsărit,
pe din sus de jugastru, până în piatra ce s-au pus şi printre sălciile cele dinpotri-
va pietrii ce s-au pus hotar aici. Şi în sus pe coastă, pin stejarul ce s-au însem-

188
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

nat. Şi sus, drept pe muche, tot spre răsărit, ce merge până dă în vâlceaoa cu
doi anini însemnaţi şi de aicea merge în sus până să înpreună cu hotarul
Popnăreilor.
La care semne ce s-au pus au fost 6 oameni bătrâni din Muşăteşti, care au
fost la hotărnicia ce s-au făcut la leat 7255(1747) (care hotărnciie să află la sfân-
ta mănăstire Argeşu), însă bătrânii anume: unchiaş Gheorghe luga i unchiaş
Mihaiu de ani 89 i unchiaş Nitul Brezeanu de ani 75 i Ion Pârcălab de ani 71 i
Şandru de ani 55, aşijderea şi eu Radul luga dascălu, care am scris acest zapis,
sânt şi eu de ani 55. Şi după arătarea acestor mărturii s-au înplinit suma stân-
jinilor dumnealui postelnic Costandin Horescu, care să aibă a şi-i stăpâni cu bună
pace despre sfânta mănăstire Argeşul, pe semnele ce să arată mai sus. Şi pen-
tru mai adevărată credinţă am iscălit.
MaiuS, 1783.
f Partenie arhimandritu Argeşan, eu popa Mateiu ot Muşăteşti adeverez, eu
unchiaş Gheorghe luga adeverez, eu unchiaş Mihaiu, eu unchiaş Nitul, eu
Şandru, eu Ion Pârcălabu.
Şi am scris eu Radu luga, cu zisa sfinţii sale părintelui.
Eu jupan Patru Muşătescu martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 160-160v.
Cop. rom. sec. XIX.

157. 1783
iulie 7.

După frăţească dragoste,


Măcar că pricina ce are sfânta mănăstire Argeş cu moşnenii ot Buneştii de
Fier au luat săvârşire şi hotărâre prin anaforaoa noastră ce am făcut către măria
sa Nicolae voevod Caragea, ca să le fie stăpânirea acestor moşneni de către
mănăstirea Argeşului tocmai şi chiar prin semnele ce coprinde hotărnicia cea
întărită de măria sa Alexandru vodă, dar fiind că ei acum arătară că nici într-un
chip nu să mulţămesc pe această hotărâre şi cum că egumenul şi peste acele
semne dintr-acea hotărnicie trece şi le calcă moşia lor cu stăpânirea, iată
anaforaoa noastră ce am fost făcut către măria sa Nicolae vodă să popri la
logofeţia divanului până va veni preaînălţatul nostru domn măria sa Mihai Şuţu
voevod şi atunci vor eşi şi înaintea mării sale şi cum îl va lumina Dumnezeu aşa
va hotărî. Iar dumneavoastră acum, deoca<m>dată, nicidecum să nu îngăduiţi
nici pe egumen nici pe moşneni a trece peste semnele ce coprind hotărnicia ce
mai sus arătăm, ci chiar printr-acele semne are a stăpâni atât mănăstirea de
către moşneni, cum şi moşnenii de către mănăstire.
1783 iulie 7.
Al dumneavoastră ca un frate.

189
MIHAIL M. ANDREESCU

însă orânduiţi dumneavoastră doi boerinaşi mazâli să nu îngăduiască pe


egumen a trece în livezile moşnenilor cu stăpânirea, nici pe ei să nu-i îngă-
duiască a trece în moşia mănăstirei, fiind că toată partea lor este de stânjini 383
pol<ovină>, iar nu mai mult, ci ori până unde va ajunge suma acestor stânjini
chiar pe acolo au a stăpâni.
Vel logofăt.
Cinstiţilor dumnealor boerilor ispravnicul ot sud<stvo> Argeş, cu frăţească
dragoste să s'dea.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 106. Cop.
rom. sec. XIX.

158. 1783
august 22.

Ci cinstită porunca dumneavoastră boeri ispravnici ce ni să porunceşte ca


să mergem la pricina moşii Buneştii de Fier din Vâlsan, ce are sfânta mănăstire
Argeş răzorire cu Pârvul i lane lugulescu şi cu tovaroşii lor ot tam, pentru care,
după multe judecăţi ce au avut la divan şi după hotărârea ce s-au făcut de măria
sa Alexandru vodă cuprinzând a nu să mai întinde mai sus-zişii răzoraşi la
moşia mănăstirii, precum au şi ţinut până au fost măria sa în scaun iar după
aceia ei au fost scos pâra asupra sfintei mănăstiri şi la măria sa Nicolae vodă,
precum dovedim dintr-o carte a dumnealui vel logofăt Dudescu ce scrie către
dumneavoastră că fiind şi dumnealor veliţii boeri anafori, tot după urmarea
hotărârii mării sale Alexandru vodă au rămas, dar n-au luat săvârşirea hotărârii
mării sale Alexandru vodă, ci zice dumnealui vel logofăt prin scrisoare, ca să
orânduiţi dumneavoastră doi boerinaşi ca să meargă la faţa locului şi nici într-un
chip să nu îngăduiască, nici pe sfânta mănăstire nici pe lăcuitori a trece peste
acele semne ce sânt puse de hotărnici, ci chiar printr-acelea să s'stăpânească
de amândoao părţile, arătând pe lăcuitori că ei mai mult decât stânjini 353
pol<ovină> nu au, ci atâta să stăpânească iar nu mai mult.
Care adunându-nea la faţa locului, unde fiind faţă şi sfinţia sa părintele arhi-
mandritu Argeş şi Pârvul şi lane cu tovaroşii lorot tam, cu de-amăruntul am
făcut cercetare de sânt ei înpresuraţi de către sfânta mănăstire precum au zis
ei, sau de nu să ne arate. Şi neputând a afla adevărul din gura lor am făcut
cercare stăn-jenilor cu măsurătoare, ca să putem descoperi dreptul ce să
cuvine. Şi puind sfoara la capul de la deal, dintr-un semn de piatră ce să
hotărăsc ei despre răsărit cu dumnealui comis Gheorghiţă Vâlsănescu, au
venit stânjeni 353 pol<ovină>, până într-un prun ce este semn, unde să
împreună cu moşia sfintei mănăstiri. Şi trăgând mijlocul asemenea, au venit într-
un bolovan ce este din sus de un nuc depărtat ca de trei stânjeni, precum şi
capul de la vale au venit într-o muche ce este însemnat cu semnu de potecă ce
pogoară în vale către celelalte

190
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

semne, precum să cunosc şi semnele în curmeziş. Adecă din semn în semn <
trage dintr-acea muche drept în bolovanul cel din mijloc, din sus de nuc şi p
muchea unei vâlcele şi prin coada unii Ieşi de mărăcini despre răsărit şi pr
copăcelul de supt muche şi de acolea drept în prunul cel însemnat, peste drum
ce este din jos de stejar, la capul de la deal unde să încheie încungiurarea, stai
jeni 353 pol<ovină> ai Pârvului i lane cu tovaroşii lor.
Am făcut cercetare şi pentru cositul livezilor, de au întrat sfânta mănăstii
precum au fost zis ei şi văzu<ră>m că sfinţia sa părintele arhimandritu nici i
moşia sfintei mănăstiri n-au cosit, fiind pricină de judecată la mijloc, iar Pârvul
lane cu tovaroşii lor au lăsat livezile lor de stau întregi şi au cosit în moşia mănj
ştirii, aproape de jumătate. Care văzând noi acea faptă necuvioasă le-am zis c
fânul ce au cosit să s'dea supt stăpânirea sfintei mănăstiri, după poruncă şi drep
tul ce vine, iar ei au răspuns că necum fânul să-l dea ci şi livezile ce au m;
rămas nu vor îngădui pe oamenii mănăstirii să mai cosească ci vor face bătat
vorbind şi alte multe vorbe necuvioase înpotriva părintelui arhimandritu faţ
înaintea noastră.
Şi noi văzând aşa, precum am putut descoperi dreptul, întru adevăr arătăr
dumneavoastră.
Avgust22, 1783.
Ai dumneavoastră plecaţi,
Costin Tigvă postelnic, lordache căpitan.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 108. Cop
rom. sec. XIX.

159. 1783
septembrie 1.

Preaînălţate doamne,
înştiinţăm mării tale că la leat 1779, în zilele mării sale Alexandru vod;
Ipsilant, comis Gheorghiţă Vâlsănescu de aici din sud<stvo> Argeş, după jalbe
ce au dat, au scos boeri hotărnici de ş-au ales partea de moşie ce au avu
cumpărătoare de la megiaşii ot Buneştii de Fier, tot dintr-acest judeţ. Care, l£
acea alegere ce au făcut boerii hotărnici să vede că întâi au ales partea comisu
lui Gheorghiţă stânjini 438 şi dă şi megiaşilor din Buneştii de Fier stânjini 38;
pol<ovină>, iar ceilaltă moşie ce mai rămâne, tot dintr-acel hotar, o dă sup
stăpânirea sfintei mănăstiri Argeş ce o are de danie de la jupâneasa Stanca fate
banului Pavlache, de la leat 7193(1685), în care zapis să coprinde tot hotaru a
mănăstirei. Dar boerii hotărnici, ca să nu rămâe şi megiaşii fără moşie, au păgu-
bit pe sfânta mănăstire şi le-au dat şi lor stânjinii ce să arată mai sus, dar fiind ca
proegumenul Damaschin cerea tot hotaru n-au fost pus pietri, ci boerii hotarnic
pe această alegere le-au hotărât să le fie stăpânirea la fieşcare parte şi aşa au

191
MIHAIL M. ANDREESCU

stăpânit până la leat 1781. Atunci s-au sculat megiaşii de au făcut pâră asupra
mănăstirei la măria sa Alexandru vodă şi după a lor jalbă s-au făcut poruncă
către dumnealor ispravnicii judeţului ca să cerceteze. Şi după cercetarea ce au
făcut la faţa locului înştiinţează mării sale că cu greşală au jăluit fiind că mănă-
stirea nu s-au întins cu stăpânirea în partea lor, ci pricina a fost căci boerii hotăr-
nici n-au fost pus pietri. Şi într-acea înştiinţare porunceşte măria sa către boerii
hotărnici, împreună şi cu alţi boeri ce vor mai cere amândoao părţile, mergând la
faţa locului să deosebească a fieşcăruia parte cu semne.
După poruncă mergând la faţa locului, prin anafora înştiinţează mării sale că
de iznoavă trăsurile cercându-le, deosebind partea fieşcăruia cu semne, văzând
megiaşii că nu să vor mai putea întinde în partea mănăstirii, n-au primit. După
aceia, văzând egumenu neprimirea lor au făcut jalbă iarăşi către măria sa
Alexandru vodă cerând ca de vreme ce megiaşii nu se odihnesc după hotărnicie
şi după atâtea cercetări şi poruncă domnească, să rămâe toate jos şi să i să dea
24 de boeri hotărnici ca să facă de iznoavă hotărnicie şi cercetare, să vază cu ce
temei cer moşie. Şi într-acea jalbă să vede hotărâre desăvârşit a mării sale
Alexandru vodă, întru care să porunceşte că nu mai este trebuinţă de altă hotăr-
nicie şi de începeri de pricini de judecăţi, ci să să urmeze stăpânirea a fieşcăruia
parte după semnele ce au făcut boerii hotărnici, poruncind dumnealor ispravni-
cilor ca după acea alegere şi o parte şi alta să urmeze cu stăpânirea şi când nu
vor urma moşnenii să-i supue făr'de voia lor a să astâmpăra şi a-ş stăpâni numai
partea lor făr'de a nu să mai atinge şi călca mai mult în partea mănăstirei că vor
fi vinovaţi şi încă având mănăstirea pururea mână de ajutoriu, ca să-i fie
stăpânirea în pace şi nesupărat de către dânşii. După această hotărâre s-au
stăpânit fieştecare partea sa cu pace până acum la iunie leat 1783.
Şi iarăşi s-au sculat Pârvul cu cetaşii lui de au dat jalbă la măria sa Neculae
vodă şi au căutat judecată la divan cu vechilul mănăstirii. Şi după cercetarea ce
au făcut dumnealor veliţii boeri, înştiinţează dumnealui vel logofăt Budescu către
noi ispravnicii că această judecată au luat săvârşire şi hotărâre prin anaforaoa
dumnealor veliţilor boeri ce au făcut către măria sa Nicolae vodă, ca să fie
stăpânirea a fieştecăruia tot după hotărârea mării sale Alexandru vodă. Dar fiind
că jeluitorii au arătat că nu să odihnesc de acea hotărâre şi cum că egumenu
trece şi peste acele semne dintr-acea hotărnicie, s-au oprit acea anafora la
logofeţia divanului până vei veni măria ta şi ne scrise noao ca să orânduim doi
boerinaşi mazăli să meargă la faţa locului şi să nu îngăduiască nici pe egumen
a mai trece peste semne cu stăpânirea în partea lor, cum şi pe jăluitori în partea
mănăstirei, ci numai acei stânjini 383 pol<ovină> să stăpânească megiaşii. Care
după acea hotărâre s-au orânduit doi boerenaşi ca să facă cercetare de au tre-
cut sau o parte sau alta peste semne şi ne înştiinţează că fiind faţă atât sfinţia sa
arhimandritu egumenu mănăstirei cât şi jăluitorii, la cercetarea ce au făcut tăi-
nuind jăluitorii unele din semne, s-au cercat cu trăsură de iznoavă şi necum că
mănăstirea n-au trecut peste semne în partea lor, ci nici în partea mănăstirii n-au

192
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

îndrăznit părintele a pune cositori până nu să va face cercetare, iar jeluitorii ?


lăsat din livezile lor necosite şi au întrat în partea mănăstirei de au cosit livezi
jumătate.
Şi după înştiinţarea ce ne-au făcut acei orânduiţi le-am scris ca să dea
ştire lăcuiturilor pentru acel fân ce l-au cosit în livezile mănăstirii cu obrăznici
să stea fânul pe loc, cum şi la celelalte livezi ce au mai rămas necosite să nu !
mai întinză ci să-ş pue părintele arhimandritu oameni să-ş cosească fânul
după vremea lucrului mai având a căuta judecată să vie la luminat divanul mâ
tale, părintele arhimandritu având voe a eşi cu cositori să cosească livezile ce <
mai rămas necosite de jăluitori în partea mănăstirei.
Şi ne înştiinţează părintele arhimandritu că într-acea zi ce au întrat cu co;
torii au venit asupră-i Pârvul lugulescul cu cetaşii lui, cu ciomege şi cum au vei
unde era cu cositorii au început a înjura pe părintele arhimandritu zicându-i
iasă la bătae. Şi văzându-l cu atâta obrăznicie ocolindu-l cu ciomagile ca să fa>
întâmplare de primejdie, au zis acelui Pârvul <că> de le este pricina pentru live
vor eşti oamenii cu coasele din livezi şi vor merge la mănăstire ca pricină să i
să facă şi de au ceva vor veni la dumnealor ispravnicii de-ş vor căuta cu jud
cată. Şi cu toate că acest numit Pârvul nu s-au mulţumit pe aceste cuvinte ce i-i
zis arhimandritul, eşind şi cositorii din livezi şi văzându-l răznit s-au repezit căi
cu ciomagu asupra arhimandritului ca să-l lovească în cap, zicând că pen
aceia au venit să facă moarte. Părintele arhimandritu văzând că va să-l ucigă
fugit şi s-au apropiat de cositori, şi văzând că nu l-au putut lovi cu ciomagul, în
alte mueri ce să afla şi ele cu ciomege fiind şi muerea Pârvului cu copilul mic
braţe, l-au luat din braţele muerii şi cu copilul au azvârlit de călare de au lovit
arhimandritul în piept, unde era iar călare, socotind că să va speria calul şi
cădea după cal şi arhimandritul şi copilul în coasele cositorilor ca să facă prim
die de moarte. Copilul căzând pe gâtul calului degrab l-au sprijinit arhimandr
cu mâna şi dându-l la un cositor l-au luat muerea şi arhimandritu pa loc
dăscălicat după cal. Numitul Pârvul văzând iarăşi că cu atâtea pricini ce au fac
auzind pe arhimandritu zicând cositorilor ca să nu sară asupra lor spre bătae
numai cât să-l păzească a nu-l omorî speriindu-se de moarte, văzându-l că
descălecat după cal jos iarăşi s-au repezit cu ciomagul, tot călare, asupra ar
mandritului, dând peste cositori, lovind pe unul din cositori cu peptul calului s-
tăiat piciorul în coasă până la os.
Care după această înştiinţare de mirare am trimes de au adus pe acel Pâr
cu cetaşii lui, fiind şi arhimandritu de faţă, am cercetat şi cât pentru alte mi
înjurături au făcut tagă că nu ştie într-acea vreme ce au zis, iar pentru copil
au azvârlit cu dânsul în arhimandritu şi pentru om că s-au tăiat în coasă,
numai că el n-au tăgăduit ci şi cetaşii lui au adevărat, care noi, văzând o obră2
cie şi necuviincioasă faptă ca aceasta nu am cutezat a-i face nici un fel de c
cetare, cerând şi arhimandritu ca de la înălţimea ta să-ş afle dreptatea. Ci cu J
jitoriu să trimise numitul Pârvul, împreună şi cu cuviosul arhimandrit, la lumi

193
MIHAIL M. ANDREESCU

divanul mării tale. Dar fiind vremea lucrului au căzut cu mare rugăciune ca după
culesul viilor să să trimită, întrebând şi pe sfinţia sa părintele arhimandritu
Argeşan chir Partenie au primit şi sfinţia sa până la acel soroc.
Iar hotărârea cea desăvârşit rămâne a se face de către înălţimea ta.
1783 septemvrie 1.
loan Meldescu, State Buşcu clucer.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 106v-108.
Cop. rom. sec. XIX. Referire la autoritatea lucrului judecat,
principiu care a fost însă încălcat.

160. 1783
septembrie 26.

Adecă eu Ion sin Cârstea ot Bohari, dat-am zapisul mieu la mâna dumnealui
logofătului lacov, nepotul sfinţii sale egumenului Argeşan chir Partenie arhiman-
dritu, precum să s'ştie că i-am vândut o jumătate de roată de moară din morile
părinteşti, cu pomostul ei, însă să s'ştie şi hotarul pa unde este ocolul morii pa
unde e, însă pa vălcelu de la vale de moară în sus până în drumul cel mare, pa
drum în sus până în alt vălcel, în preţ bani t<a>l<eri> gata...1, şi am vândut de a
mea bunăvoe nesilit de nimenea. Şi când s-au făcut acest zapis au fost mulţi
oameni care mai jos să vor iscăli.
Şi pentru credinţa m-am iscălit mai jos ca să s'crează.
Sept<emvrie> 26, 1784.
Eu Ion sin Cârstea ot Bohari.
Eu popa Marin sin Cârstea ot Bohari martor, eu Manea pârcălab martor, eu
popa Niţu ot Costeşti martor, eu Ion...1 martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 237v-238.
Cop. rom. sec. XIX.

161. 1784
iulie 28.

Din porunca dumnealor boeri ispravnicilor fiind eu orânduit, dinpreună şi cu


moştenii Lăngeşti şi cu vechilii părintelui arhimandritu Argeşanu, că având pricină
numiţii Lăngeşti pentru înpresurarea muntelui Groapele şi cu muntele mănăstirii
ce să zice Şesu şi aducând şi copie scoasă din ocolniţa sfintei mănăstiri Argeş de
24 de boeri.

1. Loc liber în ms.

194
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Şi cu acea copie ce scrie semnele muntelui am mers în faţa locului cu to


şi am luat şi oameni streini şi am mers din semn în semn după cum scrie, pan
la cruce şi de acolea am apucat în stânga pe Piscul cel Pietros al Refenicului
după cum scrie ocolniţa aşa au rămas. Numai au fost pricina pentru faţa pisculi
Refenicului că au rămas a sfintei mănăstiri, după cum arată ocolniţa şi mai va
tos, că aşa au arătat şi oamenii cei streini, că rămâne faţa a mănăstirei şi dosi
rămâne a Groapelor şi mai vârtos, că au dat mărturie oamenii că mai naint
vreme iar s-ar fi sculat nişte Bărseni din Groape, tot pentru acea faţă şi mergân
iar oamenii în faţa locului şi tot acea faţă au rămas a mănăstirii. Şi au şi bătut p
un uncheaş ce era în Groape, pentru această faţă.
Şi numiţii moşteni Lăngeşti după ce au văzut semnele muntelui n-au m;
tăgăduit ci au primit acest fel să stăpânească, după cum mai jos să arată i
rămâne hotar Piscu, drept la vale, asupra Drăghinii la vale, tot în stânga la Râ
Doamnii. într-acest chip s-au dovedit şi s-au primit de amâdoao părţile.
Iulie 28, 1784.
De aceasta făcuiu ştire dumneavoastră şi rămâiu preaplecată slugă.
Neculai biv vătaf za plaiu.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 287v-28f
Cop. rom. sec. XIX.

162.
<1785.>

Preaînălţate doamne,
Jăluesc mării tale pentru doao sate de ungureni, Corbii i Domneştii di
sud<stvo> Muscel, că la aşăzământul lor când s-au aşezat pe moşia mănăstire
au făcut aşăzământ prin zapise de le-au dat mănăstirea aceste hotăra de moşii
ca să lucreze pe seama lor cu dijmă şi claca lor cea obicinuită să o facă pe alţi
moşii, unde-i va chema. Şi până acum într-acest an au păzit acest aşăzămâri
nezmintit iar acum cer să facă clacă acolea pe acea moşie, puind pricină că l;
alte părţi nu vor merge.
Luminate doamne, aceşti oameni nu sânt ca alte sate mai uşurei d<
dobitoace ca să poată şi mănăstirea a-ş face agonisita sa, ci nu le ajunge înc;
nici lor şi când nu vor primi ei să-ş facă clacă după cum au făcut-o şi până acun
la alte părţi, mă rog să fie luminată porunca mării tale ca să aib voe să împar
locurile i livezile al doilea ca să rămâe şi mănăstirii parte din locurile ce sânt dat<
lor ca să-ş facă claca acolea, fiind că aceste moşii sânt muscele, n-au fos
pădure ca să o fi curăţat ei, că într-alt chip cu totul să păgubeşte mănăstirea de
venitul moşiilor acestora.
Şi ce va fi mila mării tale.

195
MIHAIL M. ANDREESCU

Rugătoriu către Dumnezeu, Partenie arhimandrit igumen Argeşanu.


DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 286. Cop.
rom. sec. XIX. Data stabilită după domn şi după ordinea
actelor.

163. 1785
iunie 14.

Io Mihail Costandin Şuţu voevod i gospodar zemble Vlahiscoe,


Dumneavoastră, ispravnicilor judeţului, dimpreună cu dumnealui biv vel săr-
dar loniţă ispravnicu de Ungureni streini, să cercetaţi jalba aceasta ce ne dă igu-
menul, văzând acel aşazământ ce arată că are făcut cu numiţii ungureni, cât şi
cuprinderea hrisovului ce au ungurenii la mâinile lor. Şi la dreptatea ce va avea
mănăstirea să faceţi hotărâre în scris spre a nu să păgubi mănăstirea, ci să
îndreptaţi negreşit prin judecată.
1785 iunie 14.
Vel logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 286v. Cop.
rom. sec. XIX. Apare acel ispravnic pentru străini.

164. 1785
august 28.

Adecă noi preoţii Lăngeşti înpreună cu vărul nostru Bănică, încredinţăm cu


acest zapis al nostru la mâna părintelui arhimandritu Argeşan Partenie, precum
să s'ştie că vânzând noi venitul muntelui, al Groapelor, la jupan Gheorghe
Rucărean, dumnealui au băgat pe un Neguş Bărseanu cu oile în munte şi numi-
tul Bărsean n-au făcut muntele pe hotaru nostru, pa cum s-au arătat, fiindcă
hotarul nostru să vede de la stână pa piscul ci au trecut la stânga în faţa piscu-
lui cel pietros al mănăstirii dăspre Muntele Şăs. Şi pentru paguba ce s-au făcut
au trimis părintele arhimandritu om dă au tras oi dă la stână şi noi am venit la
părintele arhimandritu şi ne-am rugat dă ne-au dat oile, făcând legătură cu acest
zapis ca dă acum înainte nu va mai călca alt Bărsean hotaru mănăstirii, iar de va
mai călca dă acum înainte hotaru mănăstirii, să aibă părintele arhimandritu a ne
apuca pe noi să plătim stricăciunea atot şi asta de acum, ca şi de acum înainte
dă să va mai întâmpla a să călca hotaru Muntelui Şăs al mănăstirii.
Şi pentru credinţa ne-am iscălit mai jos ca să s'crează.
Avgust28, 1785.
Popa Ion Lăngescu, Radu diacon, Bănică Lăngescu adeverez.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 288. Cop.
rom. sec. XIX.

196
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

165. 1785
august 28.

Adeverim şi noi Lăngeştii care ne vom iscăli mai jos cu mâinele noastre, p
cum să fie de mare credinţă, că de acum înainte nu vom mai călca Muntele Să;
al sfintei mănăstiri Argeş, după cum asemenea adeverinţă ne-au dat şi părinţi
arhimandritu cum că nu va călca din muntele nostru Groapele, ci să-ş stăf
nească după semnele ce să coprind în ocolniţa mănăstirii de 24 de boiari, ade
de la Crucişoară în stânga, pa Piscul cel Pietros al Răfenicului şi din pisc mer
asupra Drăghinii în apa Răului Doamnii. Şi faţa piscului, golul cel din stan
rămâne al mănăstire! Argeşu, iar locul cu brădetul rămâne al Lăngeştilor. Şi
aceste semne să stăpânim amândoao părţile cu bună pace.
1785avgust 28.
Popa Ion Lăngescu adeverez, Radu diacon adeverez, Bănică Langes
adeverez.
Şi când s-au făcut acest aşezământ am fost şi eu Neculcea vătaf za pic
Nucşoarii martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 288. Ci
rom. sec. XIX.

166. 1785
septembrie 26.

Sud<stvo> Muscel
Din luminată porunca mării sale lui vodă şi după jalba ce au dat la măria
sfinţia sa părintele arhimandritu igumenu sfintei mănăstiri Argeş chir Parten
asupra ungurenilor de la satul Corbii i de la satul Domneşti, dintr-acest judeţ,
sânt şăzători pe moşiile sfintei mănăstiri, cu arătare că au avut sfânta mănăst
aşăzământ cu ei, aşezământ prin zapise, când le-au dat aceste hotăra de moi
de le lucrează numai pa seama lor cu dijmă şi claca cea obicinuită să o facă
altă moşie, unde-i va chema, că pe aceste moşii ce şăd n-au la ce să clăcuiast
căci abia sânt moşiile acestea numai pentru dânşii şi cum că până acum s-
ţinut numiţii ungureni de aşezământul lor, după zapise, şi că aşa au plătit a
dijma cât şi claca, încă au făcut-o unde i-au chemat, după zapisele lor fără nic
zminteală, iar acum pricinuesc vorbe împotriva aşăzământului ce au cu sfâr
mănăstire.
Şi după luminată poruncă ce ne-au adus sfinţia sa, s-au înfăţişat înaint
judecăţii părintele arhimandritu cu Bucur Avram pârcălabul de la Corbi i Sime
Mariuoţoiu ungureni, vechili fiind şi celorlalţi ungureni, cum şi ungurenii din Do
neşti. Şi ne arătă sfinţia sa că de când s-au aşezat aceşti ungureni în aceî
sate, pe moşiile mănăstirii, au făcut sfânta mănăstire acest aşăzământ p

197
MIHAIL M. ANDREESCU

zapise, în ce chip să dea dijmă din fân şi din porumb, cum şi pentru clacă, să o
facă unde-i va chema. Adecă din fân să dea din şase căpiţe una şi ei să facă
fânul clăi şi să-l îngrădească. Şi din alte semănături, din zece una satul Corbii
iar Domneştii să dea din şapte copite una şi din celelalte sămănături din zece
una, ca şi satul Corbii, iar grădinile lor cu legumi să nu să supere dă dijmă şi
pârcălabii lor, fiind că dau şi ei ajutor la strânsul clăcii şi al dijmii, să nu să
supere. Care acest aşezământ nici ungurenii nu tăgăduiră, ci prin graiul lor
arătară că aşa le este aşezământul şi că l-au păzit şi ei, cum şi sfinţia sa
părintele arhimandritu până acum, care şi acum, înaintea judecăţii, iarăş voira
numiţii ungureni ca şi de acum înainte să le fie acest aşăzământ iarăş
nestrămutat, că-l vor păzi şi de acum înainte. Şi aşa dând ei cuvânt înaintea
judecăţii i-am întrebat din ce s-au îndemnat a pricinui împotrivire asupra
aşezământului lor şi răspunseră că au fost îndemnaţi de unii, alţii.
Deci dar, după cercetarea ce am făcut acum şi fiind acest aşăzământ primit
de amândoao părţile, rămâne numiţii ungureni îndatoraţi a urma după aşăză-
mântul lor ce au prin zapise, atât pentru darea dijmii, cum şi pentru clacă să o
facă unde-i va chema, după cum şi până acum s-au urmat de către dânşii.
Aceasta scriem,
1785 septemvrie 26.
Costandin portar
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 286v-287.
Cop. rom. sec. XIX.

167. 1786
ianuarie 15.

Uggrovlahiias heirossios eos vevasoi Cozma, milostiiu Bojiiu, episcop


Buzău.
Când cele nestătătoare ape născătoare de adâncime ale ochianului mării
să odihnesc, atuncea cei mai iscusiţi corăbieri au obiceiu în mai cu deadinsul
grijă a fi foarte, căci într-acea vreme mai mari vânturi să scornesc şi mai iuţi
valuri să ridică. Şi casnecul cel bine chibzuit, în somnul dintâiu când toţi ai casei
dorm, el atuncea mai cu trezire priveghează şi nu aţipeşte că într-acea vreme
mai vârtos au obiceiu furii a săpa case streine şi a le fura. Moartea să
închipueşte furului şi naştere valurilor mării, căci mai vârtos în vreme ce
aşteaptă ca o învăluire zvăpoiată asupra corăbii trupului năpădeşte şi o
sparge, când omul întru toată îndestulimea sa socotind că nu să va clăti,
atuncea cea flămândă moarte năvăleşte şi schimbă negrija lui în lacrămi. Deci,
de vreme ce scurtarea şi sfârşitul vieţii a tot omul este moartea, pentru ce să
lăsăm noi folosinţa noastră şi să ne grijim de cele streine iar nu de ale noastre,
adecă de grija morţii?

198
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

La aceasta dar, fiind şi eu robul lui Dumnezeu Cozma episcopul Buzăulu


bineîncredinţat, mai vârtos decât altele care nu le ştiu, având mai bună adeve-
rinţă slăbiciunea mea în care mă aflu a bătrâneţilor, socotind şi pentru cele ce
s-ar cuveni pentru pomenirea sufletului mieu şi a părinţilor miei şi printr-această
adevărată carte a smereniei noastre, am închinat sfintei mănăstiri Argeşul bise-
ricuţa ce am făcut-o smerenia noastră din temelie, de piatră şi cu livezile de pomi
ce este dinaintea caselor părinteşti, înpreună cu casele şi cu tot coprinsul dupre
înprejur.
Şi iar am mai dat sfintei mănăstiri casele noastre ce le-am făcut în Bucureşti,
în dosul zidului domnesc, ce sânt cu pământul lor, însă casele şi pivniţa de pia-
tră, cu casă de calabalâc, cu grajdu, după coprinderea locului în mahalaoa Sfeti
Gheorghie vechiu, care case din temelie sânt făcute de noi încă mai denainte,
până a nu se înălţa la sfânta arhierie.
Deci să aibă sfânta mănăstire şi cuvioşii igumeni a stăpâni cu bună pace
acest schituleţu, înpreună cu casele din Bucureşti şi cu toate cuprinsurile lor, fiind
că aceasta închinăciune şi danie o am făcut cu bunăvoinţa smereniei noastre, ca
să fie smereniei noastre şi părinţilor de pomenire şi cuvioşilor igumeni de odih-
nă. Deci îndatorăm pe cuvioşii igumeni, ce după vremi vor sta la această sfântă
mănăstire, ca să aibă purtare de grijă, atât pentru această biserică cât şi pentru
case, să nu să părăduiască şi nelipsit să pomenească numele nostru şi al
părinţilor noştri şi la sfânta mănăstire şi la această biserică.
Şi pentru mai bună credinţă am întărit această carte cu iscălitura şi pecetea
smereniei noastre, ghenarie 15, 1786.
Cozma episcop Buzău.
Sfidis Grigorie mărturie, Teodosie monah iconom, Barbu Arion treti vistier
mărturie.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 121. Cop.
rom. sec. XIX.

168. 1786
decembrie 23.

Preaînălţate doamne,
După jalba ce au dat înălţimii tale Mie judeţ ot oraş Argeş pentru sfinţia sa
cuviosul arhimandrit chir Partenie egumenul sfintei mănăstiri Argeş, dintr-acesl
judeţ Argeş, zicând că în trecuţii ani făcându-şi o moară pe vadul său ce l-au avui
de la unchiuşi cu zapis, cumpărând şi nisipul din curgerea apii, în domnia mării
sale Nicolae vodă Caragea, s-au sculat cuviosul arhimandrit cu judecată asupră-i
şi i-au luat o roată de moară cu cuvânt că ar fi fost moara pusă pe un vad ce-l
are mănăstirea de la un Misail Berindescul şi cu zor apucându-se de domnia lor
ispravnicii ce au fost pe acea vreme, l-au făcut de au dat şi zapis pe acea roată
de moară, a o stăpâni mănăstirea cu pace.

199
MIHAIL M. ANDREESCU

La care acum, cerând luminată porunca mării tale către noi ca să facem de
iznoavă cercetare cu carte de blestem prin vecinii înprejureni, să s'descopere
vadul de moară ce zice mănăstirea că-l are danie de la acel Berindescu şi unde
va fi acolo să-ş facă moară, iar găsindu-se moara cu adevărat pusă pe acel loc
al lui Misail, să-i întoarcă mănăstirea cheltuiala. Iar fiind moara pusă pe vadul său
să rămâe întru stăpânirea lui precum au fost şi mai nainte. Şi ni să porunceşte
de către înălţimea ta ca să înfăţişăm pe amândoao părţile să cercetăm şi asupra
dreptăţii urmând să îndreptăm, iar neodihnindu-se vreo parte să-i sorocim la
luminat divan.
După cum zicea porunca mării tale înfăţişând pe sfinţia sa cuviosul arhi-
mandrit cu jăluitorul, ne arată părintele arhimandritu că de această pricină sânt
judecaţi şi izbrâniţi. l să ceru adeverire în scris de la judecată. Scoase o anafora
cu leat 1781 iunie 1, a răposatului Preda Prijvean biv vel paharnic i a dumnealui
Dumitrache Popaz biv vel sărdar, ispravnici fiind la acel judeţ, iscălit şi de dum-
nealui loniţă Bucşănescu şătrar, fiind judecătoriu, întărită de către măria sa
Alexandru voevod Ipsilant, prin care arată dumnealor ispravnicii şi judecătoriu că
după jalba ce au dat sfinţia sa arhimandritu chir Partenie egumen sfintei mănă-
stiri Argeş pentru Ilie judeţ ce s-au pus de ş-au făcut moară noao aproape de
vadul ce-l are mănăstirea danie de la răposatul lordache Berindescul ce i s-au
zis mai sus Misail, unde nimenea din oroşani n-au mai pomenit să fie fost moară
şi din pricina aceii mori de tot să pierde vadul sfintei mănăstiri. După porunca ce
au adus, cercetând foarte cu de-amăruntu pricina aceasta prin oameni bătrâni şi
adeverindu-se că Berindescu din vechime au avut acel vad de moară cu doao
case şi cu patru roate şi din pricina viitoarii apii s-au stricat iar pe Ilie judeţ, nici
pe acei ce zic că i-au vândut, nimeni nu i-au pomenit să aibă vad de moară la
acel loc şi cum că nu putea să facă moară numai cu acel zapise făr'de aşăză-
mânt de la egumenul mănăstirii că şi de au mâncat apa acel vad de moară, putea
mănăstirea să umble după apă iar nu altul. Şi găsesc dumnealor cu cale a să
preţui moara cu toate ale ei şi câţi bani va coprinde să-i întoarcă judeţului Ilie şi
sfânta mănăstire să aibă a stăpâni moara cu pace. La care porunceşte măria sa
Alexandru vodă dumnealor ispravnicilor şi judecătorului ca să orânduiască boer-
naşi şi meşteri cu bună ştiinţă, să facă preţurile întru adevăr spre a întoarce
numitului judeţ cheltuiala şi să rămâe moara întru stăpânirea mănăstirii, iar de va
avea numitul judeţ a mai arăta alte osebite temeiuri şi va vrea să facă apelaţie să
vie la divan.
După care poruncă urmându-se ne arătă cuviosul arhimandrit şi adeverinţa
boernaşilor preţuitori, tot cu leat '81 dechemvrie 15, în care să arată că au preţuit
moara cu toate bunurile ei drept t<a>l<eri> 300. Ne arătă şi osebita înştiinţare ce
fac dumnealor ispravnicii mării sale pentru preţuirea morii şi cum că prilejind Ilie
judeţ să ia banii de la mănăstire, zicând că va să vie la divan, li s-au pus soroc
după orânduială. Iar în urmă cu doao zile după sorocul ce li să pusese au căzut
cu rugăciune numitul judeţ la sfinţia sa părintele arhimandrit şi s-au învoit prin

200
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

zapis ca din aceste doao roate de moară ce le făcuse el să stăpânească mănă-


stirea o roată, mai dându-i mănăstirea şi t<a>l<eri> 200 din cheltuială. Care
zapis să văzu şi dă noi, cu leat '81 dichemvrie 17, iscălit cu multe mărturii. După
care aşăzământ au fost odihniţi până acum.
Ci fiind că văzui la sfânta mănăstire temeiuri cu întărire domnească, după
dreptatea ce s-au cunoscut a nu să păgubi acea danie, pricinuindu-se pierderea
vadului de moară din pricina morii numitului, mai vârtos şi zapis de învoială, care
învoială este împotriva hotărârii anaforalii, nu avusem ce altă cercetare să mai
facem, cunoscută fiind dreptatea mănăstirii, ci de vreme că numitul judeţ nu să
odihneşte i să puse soroc după sfintele sărbători ale Crăciunului, să vie la lumi-
nat divan împreună cu vechil din partea mănăstirii şi cea desăvârşit hotărâre
rămâne a li să face de către înălţimea ta.
Savuas nagit karachiaghis Aghiosaos Frangulea g. dogot 1786 dechemvire 23.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 44-45.
Cop. rom. sec. XIX. Rândul ultim în greceşte, greu lizibil.

168. 1787
februarie 20.

Preaînălţate doamne,
Costandin dimpreună cu nepoţii lui lordache şi Costandin de la Turburea
dintr-acest judeţ Argeş, dând jalbă înălţimei tale, arătând că ei având moşie ce
să numeşte Turburea, aici în judeţu acesta, care moşie li s-ar fi trăgând de la un
Dragomir moşul lor. Şi acolo alăturea având moşie şi un Pandelică Berindescui
împreună şi cu mănăstirea Argeşu şi părinţii lor prăpădindu-şi cărţile ce au avu'
din întâmplările vremilor, iar tatul numitului Berindesc fiind cu putere, le-ar fi
împresurat acea moşie şi ei neavând cărţi n-au mai putut să-şi caute. Iar acum,
găsind cărţi şi hrisoave ar fi mers la numitul pârât Berindescui ca să le arate cu
ce stăpâneşte moşie. Şi el le-ar fi arătat că au cumpărat-o în t<a>l<eri> 100 de
la un unchi al lor şi moşia aceia zic că ar fi fost pe şapte părţi şi acel unchi putea
să-şi vânză numai partea lui iar nu şi a celorlalţi. Şi pentru ca să nu poată ei
scoate moşia ar fi dat-o danie numitul Berindesc la mănăstirea Argeşu şi acum
le-ar fi stând împotrivă şi cuviosul arhimandrit Argeşan.
De care, mai jăluind ei înălţimei tale şi din luminată poruncă fiind orânduiţi Ic
noi, preaplecaţii slugile înălţimei tale, nu ş-ar fi aflat dreptatea, neaducând no
măcar nici pa numitul pârât înaintea noastră, a-l înfăţişa cu dânşii. Şi cu aceas-
ta, acum cerând de la înălţimea ta ca să li să orânduiască mumbaşir a aduce pe
pârâtul Berindescui ca să-l judece la luminatul divan înaintea înălţimei tale. Ş
după jalba lor orânduindu-se mumbaşir loan aprodul Vătăşăscul, cu luminată
porunca înălţimei tale, ca viind aici şi luând pe pârâtul, cu cercetarea de la noi în

201
MIHAIL M. ANDREESCU

scris, să-l aducă aici ca să-l scoată la dumnealor veliţii boeri a să înfăţişa la jude-
cată. Ci pentru arătarea jăluitorilor, luminate doamne, ce au arătat prin jalba lor
către înălţimea ta că nu ş-au aflat de la noi dreptatea, întru adevăr arăt înălţimii
tale că numiţii jăluitori viind aici cu jalba lor cea dintâi, într-acelaş ceas le-am
făcut răvaş către Berindescul pârâtul, ca să vie să să înfăţişeze la judecată. Şi
numitul Berindescu, după poruncă, au şi venit, iar jăluitorii n-au stătut la
judecată, ci au plecat de au venit la Bucureşti de au făcut această arătare
pentru noi.
Iar acum, după poruncă, înfăţişându-să amândoao părţile şi făcându-le
cercetare pricinii cu de-amăruntul, ne arătă jăluitorii o copie după un hrisov
slove-nesc, al mării sale răposatului întru fericire Gavriil voevod ot leat
7188(1679) dechemvire 8, întru care arată, de partea de moşie din Turburea a
unui Oprii şi soţii lui Zoica şi feciorii lor Vlaico şi Cârstea, ca să le fie moşie lor
ohabnică. Care dintr-acest Oprea zic jăluitorii că să trag ei. Dar ca să dovedim
adevărul făcurăm şi această cercetare, care din ce neam să trage. Şi ziseră că
din acel Oprea ce să numeşte în hrisovul domnesc, să trage Dragomir i Radu
feciorii lui iar din Paraschiv să trage Oprea i lanache i Ion şi Gligore, feciorii lui.
Din lanache, fecioru lui Paraschiv, să trage lordache i Şărban i lanache, cum şi
din Oprea feciorul lui Paraschiv să trage Costandin. Iar din Ion fecioru lui
Paraschiv n-au rămas nimeni. Gligorie, feciorul lui Paraschiv trăeşte şi acum.
Şi dintr-aceste neamuri zic că să trag şi jăluitorii. Care după a lor această
arătare să vede că nu să potriveşte nici un nume de aceştia cu feciorii Oprii, cei
numiţi în hrisovul domnesc, pentru că în hrisov să numeşte Vlaico şi Cârstea
feciorii Oprei, iar nu Dragomir şi Radu după cum arată jăluitorii. Am cercetat şi
pentru vechea stăpânire pe această moşie Turburea cum s-au urmat. Şi însuşi
jăluitorii, cu graiul lor, arătară cu acest cuvânt, că avându-şi scrisorile pierdute,
s-au stăpânit moşia de neamul Berindeştilor, cum şi de mănăstirea Argeş, de
când s-au dat danie de Berindeşti până acum.
Am cerut şi numitului Berindesucl, pârâtul, ca să ne arate cum s-au
stăpânit această moşie de către dânşii. Şi ne arătă întâi un zapis al unul Daniil
călugărul Grecul ot leat 7196(1687) dechemvrie 21, cu care vinde toată moşia
lui din Turburea şi cu delniţele la Bunea vtori logofăt drept ughi 80 ca să-i fie
moşie stătătoare. Şi ne mai arată şi o carte de hotărnicie a şase boeri
hotărnici de la leat 7121(1703) octomvrie 2, ce s-au făcut aceştii moşii Turburea
în domnia mării sale răposatului întru fericire Costandin vodă Basarab, fiind
ceruţi de mai sus-numitul Bunea Grădişteanu vel comis, ca să i-o aleagă de
către hotarul moşii Berindeştii. însă făcând această hotărnicie după
cumpărătoare moşii, mai în urmă cu ani 16. Ne mai arătă şi alt zapis al Radului
Bujoreanul ot leat 7252(1744) aprilie, cu care vinde lui lordache Berindescul moşia
Turburea, ce i-au fost dată şi lui de împărţeală de la numitu mai sus Bunea
Grădişteanu, care şi Bunea au fost cumpărat-o de la mai sus-numitul Daniil
călugărul Grecul i de la tată-său Paraschiv i de la lanache şi Pârvul drept
t<a>l<eri> 308. Ne mai arătă şi o carte de judecată a dumnealui răposatului
Gheorghe Serezli biv vel clucer za arie, fiind ispravnic la acest judeţ, ot leat
7255(1746) noemvrie 2, de când s-au judecat la

202
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

dumnealui lordache Berindescul cu un lanache din Aref şi Stanciu cumnată-său


din Bucşăneşti pentru moşia aceasta Turburea, zicând numiţii că nu este vân-
dută toată de strămoşul lor Daniil călugărul Grecul, cel numit mai sus. Şi de
vreme ce pârâşii n-au avut stăpânire de ani 58 şi nici parte de moşie nu li s-au
făcut la hotărnicie, cu aceasta dă dreptate Berindescului.
Dar lordache Berindescu, în urma aceştii judecăţi, tot neputându-să odihni
de dânşii, se vede că le-au dat şi lor t<a>l<eri> 100 şi le-au luat şi zapis de la
mână, atât de păciuire cât şi de stăpânirea şi a părţii lor de moşie, ce zicea că
avea. Care zapis să şi văzu că este ot leat 7255(1747) martie 7, fiind adeverită
această vânzare a numiţilor şi de dumnealor ispravnicii ce să afla atuncea. La
urmă, şi după aceasta, iarăşi neodihnindu-să acel lanache, l-au tras pa numitul
lordache Berindescul şi la altă judecată, la dumnealui Răducan Dimache
ispravnic fiind la acest judeţ, la leat 7257(1749) mai. Şi numitu ispravnic, prin
carte de judecată găseşte cu cale ca după hotărârea judecăţii răposatului Serezli
ispravnic şi după zapisul cel arătat mai sus, ale acelui lanache şi Standul, de
vânzarea şi a părţii lor cu t<a>l<eri> 100, dă dreptate lui lordache Berindesc, ca
să stăpânească cu pace de către dânşii. Mai văzurăm şi o carte domnească, a
mării sale răposatului întru fericire Costandin vodă Gehan, ot leatul 1755 sep-
temvrie 2, de sânt ani 31, întru care arată pentru această moşie Turburea că fiind
dată danie la mănăstirea Argeş de lordache Berindescul, să aibă mănăstirea a
stăpâni această moşie de către fraţii lui lordache Berindescul i de către alţii. Şi
iarăşi ne mai arătă numitul Berindescul şi altă carte de judecată a dumnealui
Dumitrache Varlaam biv vel paharnic i a dumnealui Istrate Creţulescu biv vel
paharnic, ot leat 1778 martie, de când era dumnealor ispravnicii acestui judeţ, în
care iarăşi arată că un Ghiţul i Şărban i lordache i Oprea şi Gligore au tras la
judecată înaintea dumnealor pe Măria Berindeasca, muma mai sus-numitului
Pandelică Berindescul pârâtul, tot pentru această moşie Turburea, şi după
temeiurile din scrisori ce le-au văzut că are, cele mai sus-arătate, îi dă dreptate
numitei Berindeascăi ca să-ş stăpânească moşia cu bună pace de cătră aceşti
numiţi pârâşii ei.
Care şi noi, după stăpânirea veche cu atâta sumă de ani şi după temeiurile
scrisorilor ce să văzură la mâna pârâtului Berindescu şi mai vârtos, că jăluitorii
nedându-ne nici un temei de încredinţare că ar fi din neamul acelor ce să coprind în
hrisovul cel domnesc ce-l au la mâna lor şi nici că stăpânire vreodată într-această
moşie Turburea n-au avut, pentru care măcar să ne fi încredinţat şi cu mărturii vred-
nice de credinţă, ci numai cu graiul lor arătând, după a noastră părere, rămâne
această moşie a să stăpâni tot de pârâtul Berindescu, după cum din vechime s-au
stăpânit, iar cea desăvârşit hotărâre rămâne a li să face de către înălţimea ta.
1787 fev<ruarie> 20.
Nicolaos Frangopulos treti logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 141-142.
Cop. rom. sec. XIX. Actul din 1679 este clar un fals.

203
MIHAIL M. ANDREESCU

170. 1787
martie 6.

Preaînălţate doamne,
După jalba ce au dat înălţimii tale Costandin dimpreună cu nepoţii lui
Costandin i lordache şi cu alţi cetaşi ai lor de la Turburea sud<stvo> Argeş, că
nu sânt odihniţi pe alegerea aceasta a dumnealor ispravnicilor din sud<stvo>
Argeş, vătafu de aprozi, din luminată porunca înălţimii tale, i-au adus şi
înaintea noastră, faţă cu losif iconomul vechil din partea mănăstirii Argeş, de
care să stăpâneşte acum moşia Turburea, i cu Pândele Berindescu, de la al
căruia neam este moşia aceasta dată danie la numita mănăstire.
Şi citind mai întâi cercetarea şi alegerea aceasta a dumnealor ispravnicilor
întrebarăm pe jăluitori cu ce cuvânt fac cerere a lua această moşie Turburea într-a
lor stăpânire. Şi alt cuvânt mai de temei nu avuseră să răspunză, nici alte nis-
caiva scrisori nu avură să arate, decât numai ne arătară doao hrisoave vechi,
însă unul al mării sale Petru voevod, scris cu leat 7074(1565) octomvrie, de sânt
ani 221, ce-l dă la mâna Baciului i Gândii i Vladului i Capotă i Cârstii cu fraţii lor,
ca să le fie lor satele cutare, cu toate hotarăle. Care acest hrisov să vede că la
dumnealor ispravnicii nu I-au arătat. Şi altul al mării sale Gavrilă voevod, scris cu
leat 7188(1679) dechemvrie de sânt ani 107, ce-l dă la mâna Oprii cu soţia Zoica
şi cu feciorii lor Vlaico şi Cârstea, ca să aibă a stăpâni partea de moşie din
Turburea şi din Berindeşti. Pe care aceste doao hrisoave, măcar că judecata nu
le dete crezământ că vor fi adevărate, nefiind nici iscălite de domni nici protois-
călite de vel logofăt după obicei. Dar şi adevărate de ar fi nu are nici un temei
fiind amândoao foarte vechi, unul de ani 221 şi altul de ani 107. Şi în hrisovul
mării sale Petru voevod nici numele moşiilor nu să cunoaşte, fiind şterse de
multă vechime, iar într-al mării sale Gavriil voevod, măcar dă să cunoaşte
numele moşii şi scrie că au avut acel Oprea cu feciorii lui Vlad şi Cârstea parte
de moşie în Turburea şi în Berindeşti, dar după ce este vechi şi trecut peste ani
100, apoi să vede din cercetarea ispravnicilor că din însuşi graiul jeluitorilor s-au
dovedit că ei nu să trag dintr-acel Oprea, pentru că atât înaintea ispravnicilor cum
şi acum înaintea noastră, arătându-şi ei ghenealoghia neamului lor au zis cum
că acel Oprea ce este numit în hrisov au avut feciori Dragomir şi Radu şi dintr-
aceştia au arătat că s-au pogorât neamul până la ei. Şi nu este aşa căci hrisovul
nu scrie că Oprea ar fi avut feciori Dragomir şi Radu ci scrie că au avut feciori
Vlaico şi Cârstea. lată, dar din însuşi graiul lor să dovedeşte că ei nu să trag din
feciorii acestui Oprii, ce sânt numiţi în hrisov, ci din alţi oameni streini.
Şi aşa, pentru ca să ne pliroforisim a cui au fost această moşie Turburea din
vechime şi cum au căzut în mâna Berindescului şi de la Berindescu la mănă-
stirea Argeşu, cerurăm de la vechilul mănăstirii ca să ne arate scrisorile ce are
pentru această moşie Turburea. Şi ne arătă mai întâi un zapis al unui Daniil

204
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

călugăru Grecu şi a nepotu-său Paraschivei ot leat 7196(1687) dichemvrie 21,


de sânt ani 99, prin care vinde la răposatu Bunea Grădişteanu vtori logofăt toată
moşia lor din Turburea ot sud<stvo> Argeş, du preste tôt hotaru cât să vă alege,
însă delniţe 20, drept ughi 80. Şi afară din moşia lor scrie că este delniţele unui
ceauş Mihaiu de la jupâneasa Măria Rudeasca, însă delniţe noao. Ne mai arătă
şi o carte de hotărnicie de ani 83, a şase boeri hotărnici, ot leat 7212(1703)
octomvrie, ce s-au făcut aceşti moşii Turburea în domnia mării sale răposatului
Costandin vodă Basarab, fiind ceruţi de acel răposat Bunea Grădişteanu vel
comis, de i s-au ales moşia Turburea de către hotaru moşiei Berindeştilor şi arată
anume toate semnele care desparte pe Turburea de Berindeşti. Ne mai arătă un
zapis al răposatului Radului Bujoreanu, ot leat 7252(1744) aprilie 15, de sânt ani
43, prin care vinde lui lordache Berindescu această moşie Turburea drept
t<a>l<eri> 308, ce arată că au fost şi lui de împărţeală de la mai sus-numitul
Bunea Grădişteanul vel comis. Ne mai arătă o carte de judecată iscălită de
răposatul stolnic Gheorghe Serezli, fiind fost atunce clucer za arie şi ispravnic la
sud<stvo> Argeş, scrisă cu leat 7255(1746) noemvrie, de sânt ani 40, prin care
arată că s-au judecat lanache din Aref i Stanciu cumnată-său din Bucşăneşti cu
lordache Berindeiu pentru această moşie Turburea, zicând numiţii că nu este
vândută toată de strămoşul lor Daniil călugărul Grecu, ce este numit mai sus. Şi
fiind fost până atunci stăpânirea Berindescului de ani 58 şi nici la hotărnicie parte
de moşie nu li s-au făcut, s-au hotărât a-ş stăpâni lordache Berindescul moşia cu
pace. Dar lordache Berindescul, să vede că în urma judecăţii tot neputându-să
odihni de dânşii, le-au dat şi lor t<a>l<eri> 100 şi le-au luat şi zapis de la mână,
atât de păciuire cât şi de stăpânire a părţii de moşie ce zicea că au rămas nevân-
dută de strămoşu lor Daniil călugăru şi Paraschiv nepotu-său. Care zapis să
văzu şi de noi, scris cu leat 7255(1747) mart 15, adecă cu cinci luni mai în urma
cărţii de judecată a stolnicului Serezli. După această învoire şi vânzare să vede
că tot neodihnindu-să acel lanache, l-au tras pe numitul Berindesc şi la răposat
Răducanu Dimache, fiind ispravnic în sud<stvo> Argeş, la leat 7257(1749) maiu,
unde după hotărârea judecăţii stolnicului Serezli şi după zapis de mai sus-numit
de vânzare, au hotărât că Berindescu să-şi stăpânească moşia cu pace. Ne mai
arătă vechilul şi o carte domnească, a mării sale răposatului Costandin vodă
Gehan, ot leatu 1755 septemvrie de sânt ani 31, în care arată că această moşie
Turburea fiind dată de danie de lordache Berindeiu la mănăstirea Argeş să o
stăpânească cu pace. Ne mai arătă vechilul şi un zapis al Stancăi Berindeascăi
soţia lui lordache Berindeiu şi al fiilor ei Gheorghe şi Mincul, adeverit şi de
răposatul Mateiu Fălcoian biv vel sărdar şi de răposatu lanache biv vel medel-
nicer, prin care întemeiază dania bărbată-său lordache, ca să stăpânească
mănăstirea moşia Turburea cu bună pace.
Dar văzând noi că în zapisul lui Daniil călugărul şi al Parschivei nepotă-său
scrie că au vândut toată moşia lor, afară den noao delniţe ce scrie că au fost ale
lui Mihaiu ceauşu, întrebarăm pe vechilu să ne arate de cine să stăpâneşte acum

205
MIHAIL M. ANDREESCU

acele delniţe ce au fost ale acelui Mihaiu ceauşu. Şi răspunse că tot de mănă-
stire să stăpâneşte pentru că acele noao delniţe coborându-să cu moştenire
până la o Visa preoteasa Lămoteasca, aceia cu zapisul ei, le-au vândut iarăşi lui
lordache, arătându-ne şi zapisul Vişii, scris cu leat 7255(1746) septemvrie de
sânt ani 40, iscălit de ea i de fii-său Dobre şi de fii-său Tudosie Lămoteşti, prin
care vinde lui lordache Berindescu noao delniţe din moşia Turburii şi cu partea
de munţi ce să va face la aceste delniţe, drept t<a>l<eri> 108 şi această moşie
arată că este şi ei de zestre de la părinţii ei.
Din care scrisori şi sineturi vrednice ce arată vechilul sfintei mănăstiri
văzurăm că toată această moşie Turburea, din vechime au fost la doi stăpâni,
adecă a acelui Daniil călugărul cu nepotu-său Paraschiva şi a acelui Mihaiu
ceauşu. Din care să vede că Daniil călugărul cu Paraschiv nepotu-său şi-au vân-
dut partea lor delniţe 20 la răposatu Bunea Grădiştean biv vel comis. Şi de la acel
răposat Bunea Grădişteanu să vede că rămânând clironomie de la Radu
Bujorean au vândut-o şi el lui lordache Berindeiu. Asemenea şi cele noao delniţe
ce au fost ale acelui Mihaiu ceauşu, să vede că rămâind moştenire la Visa
preoteasa Lămoteasca acea Visa le-au vândut şi ea cu zapis iarăşi lui lordache
Berindescu. Şi lordache Berindescu să vede că după ce s-au făcut stăpân pe
toată moşia, apoi au dat-o şi el danie la sfânta mănăstire Argeş, de sânt ani 35.
După care dovezi şi sineturi nu mai rămase jeluitorilor nici un cuvânt de dreptate.
Şi peste toate acestea, măcar că pentru vechea stăpânire să vede că însuşi
jeluitorii au arătat înaintea dumnealor ispravnicilor că atât Berindeiu cât şi mănă-
stirea Argeşului au stăpânit această moşie până acum nestrămutat. Şi la toate
cele mai dinainte judecăţi, care să arată mai sus, să vede că stăpânirea atât a
Berindescului cât şi a celor mai dinainte stăpâni au fost nestrămutată.
Dar cu toate acestea, văzând noi pa jăluitori că unii sânt de patruzeci de ani,
alţii de cincizeci de ani şi alţii de şaizeci de ani poate şi mai mari îi întrebarăm, ei
în vârsta ce să află fiind oameni bătrâni mai stăpânit-au vreodată moşie în
Turburea precum cere acum să stăpânească? Şi cu însuşi graiul lor ne spuseră
că n-au stăpânit nicidecum, pricinuind că pentru căci n-au avut aceste hrisoave
vechi până acum de aceia n-au putut să stăpânească. Iar acum găsindu-le cer
să stăpânească cu dânsele, a căror pricinuire este rea şi neprimită, întâi că
însuşi ei au dovedit că nu să trag dintr-acei ce sânt numiţi în hrisov, a doaoa că
moşia din vechime să vede că au fost a lui Daniil i a nepotu-său Paraschivei şi a
lui Mihaiu ceauşu. Şi a treia, că de la vânzările acelora în anii noaozecişi noao
ce au trecut până acum, stăpânirea a fost curmată de cei ce arătăm mai sus şi
de mănăstire, de când au luat-o danie de la Berindeiu şi până acum.
Ci drept aceste mai sus-arătate, dreptatea hotărăşte ca şi de acum înainte
asemenea să stăpânească sfânta mănăstire Argeş această moşie Turburea cu
bună pace de către jăluitori şi de către tot neamul lor. Iar hotărârea cea
desăvârşit rămâne a se face de înălţimea ta.
1787 martie 6.

206
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Vel ban, vel dvornic, vel logofăt, vel logofăt, vel stolnic.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 142v-144.
Cop. rom. sec. XIX.

171. 1787
martie 10.

Ion Nicolae Petru Mavrogheni voevod, Bojiiu milostiiu, gospodar zemle


Vlahiscoe. S-au înfăţişat la divan înaintea domnii mele amândoao părţile şi din
cercetarea ce am făcut găsim dreaptă şi cu cale hotărârea dumnealor veliţilor
boeri, pentru că şi înaintea noastră mărturisiră pârâşii cu însuşi graiul lor că de
când sânt ei nicidecum n-au stăpânit.
Drept aceia am hotărât să stăpânească sfânta mănăstire cu pace.
1787 martie 10.
Procit vel logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 142v. Cop.
rom. sec. XIX.

172. 1787
aprilie 20.

Preaînălţate doamne,
După jalba ce au dat înălţimii tale un Ilie judeţ ot oraş Argeş pentru sfinţia sa
arhimandritu chir Partenie egumen sfintei mănăstiri Argeş dintr-acest judeţ
Argeş, cum că pe moşia sa făcându-şi moară în apa Argeşului, au stăpânit-o
şase ani făr'de nici o pricină iar de sânt ani cinci mai sus-numitu arhimandrit
jăluind la măria sa Alexandru vodă Ipsilant, cu arătare că au făcut numitul moară
pe moşia mănăstirii şi judecându-se la dumnealor ispravnicii de atunci, fără a nu-i
cerceta pricina şi zapisele de cumpărătoarea moşii, l-au închis şi l-au făcut de au
dat zapis de păciuire pe o roată de moară, să stăpânească mănăstirea. Şi după
aceia întâmplându-se mazilie mării sale, n-au putut să-şi mai caute până acum.
Şi cum că astă vară jăluind mării tale s-au orânduit cu luminată poruncă la dum-
nealor ispravnicii să-i judece. Şi că viind la dumnealor nu i-au căutat judecata
care acum, după a sa jalbă, ni să porunceşte de către înălţimea ta ca să în-
ştiinţăm mării tale dreptul adevăr şi să le căutăm darvaoa ce au, făcând hotărâre
în scris să îndreptăm, iar neodihnindu-se de aici să trimitem la luminat divan cu
carte de judecată.
Pentru care, vei şti măria ta că după jalba ce au fost dat numitul întâi mării
tale, s-au înfăţişat aici la judecată cu părintele arhimandrit şi s-au cercetat cu de-
amănuntul pricina morii de care jălueşte numitul. Şi neodihnindu-se Ilie judeţ şi

207
MIHAIL M. ANDREESCU

pârâşu, s-au făcut anafora către înălţimea ta, dându-se mănăstirii după dreptatea
ce s-au cunoscut că are mănăstirea, prin care s-au pus numitul soroc ca după săr-
bătorile Crăciunului ce au trecut să meargă la divan împreună cu vechil din partea
mănăstirii şi el au venit de au arătat neadevărul că nu s-au judecat aici. Ci noi,
iarăş, acum am intrat în cercetare şi văzut-am la sfânta mănăstire cărţi de jude-
cată cu întărire domnească pentru acea moară, dându-se supt stăpânirea mănă-
stirii, cum şi zapis de la numitul, adeverit cu mărturii, prin care însuşi el cade cu
rugăciune la sfânta mănăstire de-i lasă şi lui o roată de moară. Ci fiindcă numitul
nici acum nu să odihni, îşi puse soroc de iznoavă ca la Rusalii să vie la luminat
divan, cu vechil din partea mănăstirii, căruia i să dete adeverinţă de soroc după
orânduială. Şi cea desăvârşit hotărâre rămâne a să face de către înălţimea ta.
1787 aprilie 20.
Alexandru Cocor, Aghinasaos Faimogu arhonte treti logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 45. Cop.
rom. sec. XIX.

173. 1787
iulie 16.

Adecă eu popa Marin dimpreună cu frate-mieu Ion sin Cârstea ot Bohari,


dat-am credincios zapisul nostru la cinstită mana sfinţii sale părintelui Partenie
arhimandritu Argeşianu, precum să să ştie că până a trăi nepotu lacov i-am vân-
dut din părţile noastre de moşie din hotaru Boharilor alăturea cu hotaru
Cacaleţilor, din drumul cel mare la deal spre apus, stânjeni doao sute ce i-au răs-
cumpărat de la cuscra Neacşa şi stânjeni cincizeci ce i-au vândut mumă-mea
Neacşa, alăturea cu mai sus-numiţii stânjeni. Şi acum la răposarea nepotu-mi
lacov lăsând cu diată aceste cumpărători ca să facă o biserică la Bădiceni,
asupra părintelui arhimandritu, cu alte cumpărători de moşie şi altele ce i-au
rămas pe urmă, să fie închinare la această sfântă biserică, de care, câţi ne
tragem din neamul soţii dumnealui am primit cu toată bucuria.
Drept aceia, ne-am îndemnat şi acum de am mai vândut şi noi alţi stânjini
cincizeci, alăturea cu stânjinii ce scrie mai sus 250, care să fac stânjini 300. Şi
pe aceşti stânjini cincizeci i-am vândut stânjinul po t<a>l<eri> unul, bani treizeci,
care bani i-am luat toţi deplin în mâna noastră. Şi i-am vândut de a noastră
bunăvoe nesilit de nimeni. Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am iscălit cu
mâinile noastre mai jos ca să s'crează.
Iulie 16, 1787.
t Popa Marin sin Cârstea ot Bohari vânzător şi am scris zapis cu mâna mea,
eu Ion sin Cârstea ot Bohari vânzător.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 237. Cop.
rom. sec. XIX.

208
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

174. 1787
august 7.

Adeverez cu acest zapis al mieu, încredinţat zapis, ca să fie de mare cre-


dinţă la mâna sfinţii sale părintelui arhimandritului egumen ot sfânta mănăstire
Argeşului, pentru că noi care mai jos ne vom iscăli, am căzut la o datorie la un
turc, anume Pilici Amit. Şi umblând pe la bogate locuri ca să facem banii nu s-a
putut, nici noi altă putere n-am avut, ci am căzut la sfinţia sa părintele arhiman-
dritul mai sus-numitul şi i-am vândut via mea cu casa, cu pivniţa, cu jgheabul, cu
o bute, cu moşie stearpă împrejuru casii şi cu 2 rozoare de vie făr'de viţă, ală-
turea cu via mea ale popii lui Dumitraşco tot într-un grădiş ale unchiu-mieu popii
lui Dumitraşco. Am tocmit în t<a>l<eri> 85 şi mi i-a dat sfinţia sa aceşti bani toţi
în mână. Şi sfinţii sale să-i fie moşie ohabnică, stătătoare până în veac pentru că
eu, de a mea bunăvoe am căzut la sfinţia sa de i-am vândut această moşie.
Şi pentru adevărată credinţă ne-am iscălit mai jos ca să s'crează şi am pus
şi degetu mai jos ca să s'crează.
7 avgust 1787.
Eu Marin sin popa Şărban vânzător, eu Dumitraşco sin Mateiu vânzător, eu
popa Dumitraşco vânzător la 2 rozoare sus-numite.
Eu Bădiţa pârcălabul martor, eu Costandin sin...1 martor Dumitraşcu,
Antonie ot Berivoeşti, eu Radul siimeanul martor. M-am întâmplat şi eu Marin ot
Ciuteşti martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 209. Cop.
rom. sec. XIX.

175. 1788
ianuarie 9.

Adecă eu Dan Dragomir ot satul Corbii încredinţez cu zapisul mieu la sfân-


ta mănăstire Argeş i la cinstită mâna sfinţii sale părintelui arhimandritului Argeş,
precum să să ştie că rămâind nişte pruni ai lui Stan zet Comşa, tot din Corbii, am
fost făcut învoire cu dânsul, încă până era în viaţă şi am luat eu acei pruni ca să-i
păzescu cu închidere şi din roadă lor să am şi eu cevaş folos. Şi el acuma, întâm-
plându-să de au murit, am venit şi am arătat la sfinţia sa părintele arhimandritu
hotărârea ce făcusem. Şi după obiceiul pământului ce este, că ori pomi ori alte
namistii, după ce lipseşte stăpânul ce le-au făcut rămân ale stăpânului moşii, era
să ia mănăstirea. Dar căzând eu cu rugăciune mi i-au lăsat tot asupra mea şi cât
va fi prin putinţă a să ţinea de mine, să am a închide iar rodul ce să va face, m-am
învoit ca să ia mănăstirea o parte şi eu alta. însă când să vor strânge să am a da

1. Loc gol în ms.

209
MIHAIL M. ANDREESCU

în ştire omului mănăstirei ca să fie faţă, să nu fie bănueli, că aşa de bunăvoia


mea m-am legat.
1788ghenarie 9.
Eu Dan Dragomir adeverez.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 287. Cop.
rom. sec. XIX.

176. 1790
septembrie 2.

Adecă eu Isaia monah care pe mirenie m-au chemat Ion Moncea, feciorul
Standului din Buneşti de la gura Vălsanului de lângă Cacaleţi, încredinţez cu
acest zapis al mieu la sfânta mănăstire Argeş unde să cinsteşte şi să prăznueşte
hramul Adormirii Preasfintei de Dumnezeu Născătoarei şi pururea Fecioarei
Marii şi la cinstită mâna sfinţii sale părintelui Partenie arhimandritu şi nastavnicu
aceşti sfinte mănăstiri şi la tot soborul, precum să să ştie că având o parte de
moşie pe lângă hotarul Buneştilor pe den sus, care să numeşte Tătuleştii de
Cacaleţi, stânjeni doaozeci şi cinci de moştenire şi de cumpărătoare alţi stânjeni
doaozeci şi cinci, care să fac stânjini cincizeci în lat, tot la un loc, care merg în
lung din hotarul Zărneştilor tot alăturea cu hotarul Buneştilor până în coada Văii
Efremului spre apus, în care parte de moşie să află şi casă şi sălişte de pruni i
de alţi pomi. Şi împreună cu casa i cu săliştea i din câmp i din pădure, de peste
tot hotarul, o am închinat danie sfintei mănăstiri Argeşu, ca să fie sfintei mănă-
stiri de întărire şi părinţilor ce vor fi lăcuitori în sfânta mănăstire de hrană şi de
îmbrăcăminte, iar mie şi tot neamului mieu vecinică pomenire. Care şi la
pomenecul cel mare ne-am pus numele.
Deci să aibă a stăpâni sfânta mănăstire cu bună pace despre mine şi despre
tot neamul mieu, fiindcă de a mea bunăvoe o am dat danie, iar până voi trăi eu
tot să aibă sfânta mănăstire a mă chivernisi cu îmbrăcăminte. Şi pentru mai ade-
vărată credinţă m-am iscălit însuşi cu mâna mea ca să să crează, unde fiind şi
alte obraze vrednice de credinţă care să vor iscăli mai jos.
1790 septemvrie 2.
Eu Isaia monah care am închinat această moşie danie sfintei mănăstiri.
Praporgicu Ieronim martor, Pimen Brădei martor, Gogoslav ieromonah ot
schitul Brătăşeşti martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 108v-109.
Cop. rom. sec. XIX.

177. 1790
septembrie 30.
Adecă eu popa Nitul sin Marin Jidovul dimpreună cu soţia mea Marica
preoteasa, dat-am încredinţat zapisul nostru la mâna dumnealui Pavel

210
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

post<elnic>, precum să să ştie că i-am vândut o livade din Muscel, care livade
am cumpărat-o de la popa Dragotă sin popa Albul. Şi i-am vândut-o de a noas
tră bunăvoe şi cu ştirea tuturor rudelor noastre în bani gata t<a>l<eri> 15, adec
cincisprezece, ca să-i fie moşie stătătoare în veci. Care acea livade despr
miazănoapte să hotărăşte cu mănăstirea Argeşu, despre apus iar cu mănăstirec
despre miazăzi cu popa lan văru mieu, pa marginea crângului drept în val
despre răsărit până în Valea Muşii.
Şi când s-au făcut acest zapis fost-au mulţi oameni de cinste care mai jos s
vor iscăli. Şi pentru mai adevărata credinţă ne-am iscălit mai jos ca să să creaza
1790 sept<emvrie> 30.
Eu popa Nitul sin Marin Jidovul dimpreună cu soţia mea Marica, vânzători.
Eu loan Jidovu martor. Radu Bondoc martor. Văzând şi eu că această van
zare este bună m-am iscălit, 1790 sept<emvrie> 30, Popa Sima protop<op>
popa Niţu protop<op>, ot Argeş, eu popa Hristea sin popa Tudor martor. Văzâm
şi eu că această vânzare este bună m-am iscălit Ilie jud<eţ> ot Argeş mart<or>
Sima judeţ martor.
Şi după săvârşirea acestui zapis având mare primejdie, am căzut cu rugă
ciune la mai sus-numitul cumpărătoriu şi mi-au mai dat t<a>l<eri> cinci, tot î
preţul aceşti livezi şi s-au făcut t<a>l<eri> 20. Şi iar m-am iscălit.
Eu popa Nitul sin Marin Jidovul vânzătoriu.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 31. Cof
rom. sec. XIX.

178. 1791
februarie 24.

Adecă eu Ion Bârsan dimpreună cu Simeon Feciorul din satul Corbii, încre
dinţăm cu zapisul acesta la sfânta mănăstire Argeş i la cinstită mana sfinţii sal<
părintelui Partenie arhimandritul Argeşanu, precum să ştie că având un Lupe;
Arsène o grădină cu pruni în sat şi el fugind într-alte părţi, mai întâi au făcu
învoire cu noi şi ni i-au vândut în t<a>l<eri> 10.
Deci acuma, înştiinţându-să sfinţia sa părintele şi nesuferindu-ne de ;
stăpâni aceşti pruni, fiind cumpăraţi fără ştirea mănăstirii, era să ne ia prunii d<
tot şi să fim păgubaşi. Dar noi căzând cu rugăciune nu s-au îndurat a ne păgub
de tot ci am făcut învoire şi ni i-au dat tot asupra noastră cu această hotărâre c;
noi să avem a-i închide cu gard. Şi la vremea strânsului prunilor, fiind şi oim
mănăstirii faţă, să ia mănăstirea partea jumătate nemaiîncărcându-să cu vre<
cheltuială, nici la facerea gardului nici la strânsul poamelor ci, cum zicem, numa
prunile să şi le ia jumătate pe tot anul cu pace, că aşa, de bunăvoia noastră, an
primit. Şi pentru credinţa am iscălit, 1791 fevruarie 24.
Eu Ion Bârsan adeverez, eu Simeon Feciorul adeverez.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 287v. Cop
rom. sec. XIX.

211
MIHAIL M. ANDREESCU

179. 1791
noiembrie 24.

Adecă eu Ion sin Cârstea ot Bohari, precum să s'ştie că având eu trebuinţă,


m-am rugat de părintele arhimandritu Partenie de mi-au dat t<a>l<eri> 50, adecă
cincizeci, cu tocmeală de i-am vândut stânjini 50, adecă cincizeci, din moşia
părintească, care au rămas de frate-mieu Dima supt stăpânirea cumnati-mii
Maricăi, având fată pe Măria. Şi murind numita fată a frate-mieu au rămas numi-
ta moşie, cincizeci de stânjeni ai miei şi cincizeci ai frate-mieu popii Marin. Dar
fiindcă până acum am lăsat pe cumnata Marica de au luat venitul moşii pentru
facerea pomenilor, iar de acum înainte nu om mai îngăduit, ci de la Sfete
Gheorghie înainte vo<i>m să căutăm noi venitu. Şi fiindcă aceşti stânjeni de
moşie partea mea o am vândut statornică mai sus-numitului părinte, stânjinul pe
t<a>l<eri> doi şi la Sfete Gheorghie, când va intra numitul părinte cu stăpânirea
în numita moşie, să-m mai dea t<a>l<eri> 50. Iar neputând noi a o scoate pe
Marica din numita moşie să fie volnic părintele să stăpânească alţi 50 stânjini din
moşia mea pe care o am bună, până când voi scoate acea moşia de la Marica,
căci eu de a mea bunăvoe am vândut.
Şi pentru credinţa m-am iscălit cu mâna mea. Care zapis cu mâna mea I-am
scris. Noemvrie 24, 1791.
Eu Ion sin Cârstea vânzătoriu.
Popa Marin martor.
T<a>l<eri> 50 dintr-acest zapis ce scrie mai sus am primit toţi banii deplin în
mâna mea. Şi pentru credinţă m-am iscălit, dechemvrie 22.
Acest zapis, am primit bani de la nepoţi şi le-am dat moşia lor să o lipească
la ceialaltă şi să o stăpânească în bună pace, '91 dechemvrie 5.
Partenie arhimandrit Argeşan.
Eu Ion sin Cârstea vânzătoriu ot Bohari.
Eu Gligorie sin popa Niţu ot Stroeşti martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 238. Cop.
rom. sec. XIX. Adaosul de mână diferită; alt copist.

180. 1791 (7300)


decembrie 17.

Adecă eu popa Marin sin Cârstea ot Bohari dat-am acest încredinţat zapis
al mieu la cinstită mâna sfinţii sale părintelui Partenie arhimandritu Argeşi, pre-
cum să să ştie că de a mea bunăvoe am vândut sfinţii sale stânjeni noaozeci şi
şase de moşie în hotar Bohari, alăturea cu ceilalţi stânjeni patru sute ce-i mai are
cumpăraţi cu alte zapise, tot de la noi. Şi am vândut sfinţii sale stânjinul po
t<a>l<eri> unul, la care să fac t<a>l<eri> noaozeci şi şase. Şi aceşti bani i-am
primit toţi deplin în mâna mea. însă să s'ştie şi hotaru aceşti moşii, ce să începe

212
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

din hotaru Cacaleţilor şi merge până unde să împlinesc toată suma stânjinilor ş
lungul, precum merge a celorlalţi patru sute de stânjeni ce mai sus arată. Deci să
aibă sfinţia sa a stăpâni cu bună pace cât va avea viaţă iar după pristăvirea sfinţi
sale unde va vrea a o da să fie bine dată şi acela iarăşi să aibă a o stăpâni cu bune
pace de către mine şi de către tot neamul mieu. Şi aceşti stânjeni noaozeci şi şase
i-am măsurat pin trei locuri, la capul despre răsărit şi pin mijloc şi la capul despre
apus la pădure, dimpreună cu părintele dichiu Dionisie i cu Patru ţiganu mănăstirii
Şi am pus semne la fieştecare trăsură ca să s'ştie pa unde să stăpânească.
Şi când s-au făcut acest zapis au fost şi alţi oameni mărturie care se voi
iscăli mai jos. Iar eu pentru credinţă m-am iscălit mai jos cu mâna mea.
Dechemvrie 17, 7300(1791).
Eu popa Marin ot Bohari vânzător.
Eu Ion sin Cârstea martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 238v-239
Cop. rom. sec. XIX. Trecerea văleatului în loc de milesim
pentru această dată, ar indica un posibil fals.

181. 1791
decembrie 21.

Adecă eu Oprea Brătescul ot Brăteşti încredinţez cu acest zapis al mieu


sfânta mănăstire Argeşul şi la cinstită mâna sfinţii sale părintelui Partenie arh
mandritul Argeşanul, precum să s'ştie că având sfinţia sa 8 pogoane, adecă op
de loc în siliştea noastră Brăteşti, cumpărate de sfinţia sa de la Standul Eşanu
ne-am învoit cu sfinţia sa de ni le-au dat noao acele opt pogoane de loc, fiind p
lângă casele noastre, la pătulele Eşanului. Şi am făcut schimb de am dat şi n
alte opt pogoane de loc alăturea cu moşia schitului Brătăşeştii. însă să ştie
hotarul: Valea Baltelor pa scursură în sus până la bolovanul cel alb şi la va
până la surpături. Şi acest schimb I-am făcut de a noastră bunăvoe. Şi asem
nea zapis am dat unul la mâna altuia. Şi pentru credinţa ne-am pus numele
degetele în loc de peceţi ca să s'crează.
1791 dechemvrie 21.
Eu Oprea Brătescul adeverez.
Eu Dinul martalogul sin Ion Brătescu.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 227. Co
rom. sec. XIX.

182. 1792
ianuarie 27.
Adecă eu Barbul Brătescul încredinţez cu acest zapis al mieu la cinsti
mâna sfinţii sale părintelui Partenie arhimandritu Argeş, precum să s'ştie <

213
MIHAIL M. ANDREESCU

având eu moşie alăturea cu schitul Brătăşăştii, care moşioară este a mea de la


părinţii miei şi fiind un om scăpătat, căzut la datorii pe la unii, alţii, care neavând
alt cu ce mă plăti, am pus această moşioară zălog la sfinţia sa în t<a>l<eri> 15,
adecă cincisprezece, de acum până în trei ani să aibă a o stăpâni sfinţia sa cu
pace până la numitul soroc de către mine i de către fraţii miei. Iar eu de nu voi
putea face banii până la acel soroc ca să-i dau, să-m fie moşioară dată statornică,
fiindcă la păsul mieu am făcut această zălogire. însă şi semnele moşii să s'ştie:
din hotarul schitului până în părul Zimbrii, alăturea cu frate-mieu Dinu în jos, până
la Piscul Glodului. La deal, capul din sus hotărâş cu Mateiu, alături cu Lespezile.
Şi pentru credinţă am iscălit puind şi pe frate-mieu Dinu martor.
'92 ghen<arie> 27.
Eu Barbul Brătescu braţ Dinu am zălogit.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 227. Cop.
rom. sec. XIX.

183. 1792
aprilie 28.
Adecă noi care mai jos ne vom iscăli, dat-am credincios zapisul nostru la cin-
stită mâna sfinţii sale părintelui arhimandritului Partenie, precum să s'ştie că
având eu un loc înfundat cu numele Baltele, alăturea cu hotarul schitului Brătă-
şăştii, l-am pus zălog în t<a>l<eri> treizeci în doi ani. Şi împlinindu-se sorocul m-
au apucat de bani. Şi neavând bani nici altă nădejde de bani m-am rugat de toate
rudele şi de frate-mieu să-mi dea bani să scot moşia. Şi iar m-am rugat de părin-
tele arhimandritu de mi-au mai dat t<a>l<eri> cincisprezece bani în mână acuş
şi întâiu t<a>l<eri> 30, care să fac peste tot patruzeci şi cinci. Şi am dat să fie
statornic în veci. însă să ştie că sfinţia sa părintele arhimandritu au dat danie
această moşie la schitu Brătăşăşti. Iar de să vor scula rudele mele cineva, să n-
aibă nici o dreptate, că pe toţi i-am rugat să întoarcă banii şi n-au vrut nimeni.
Şi pentru credinţa ne-am pus degetele în loc dă pecete ca să s'crează.
'92 apr<ilie> 28.'
f Eu Barbul Brătescu vânzătoriu, eu Stoica sin Barbu vânzător.
Eu popa Ion martor, eu Oprea Marinescu martor, eu Vlad grămătic martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 227v. Cop.
rom. sec. XIX.

184. 1792
decembrie 13.
Preaînălţate doamne,
După jalba ce au dat mării tale sfinţia sa cuviosul arhimandrit igumen sfintei
mănăstiri Argeş chir Partenie, arătând că sfânta mănăstire având un vad de

214
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

moară în oraşu Argeşului dintr-acest judeţ, dat danie de un răposat loanichie


Berindescu, în care vad, făr'de nici o întrebare sau voe de la mănăstire, un Ilie
judeţ, tot de la Curtea de Argeş, s-au pus de ş-au făcut moară cu doao roate, tot
într-o casă. De care, în domnia mării sale Alexandru vodă Ipsilant apucându-l cu
judecată ca să arate cu ce temei au făcut moară făr'de ştirea mănăstirii şi
neavând nici un temei să arate, de la judecată s-au hotărât ca să-i întoarcă sfân-
ta mănăstire cheltuiala şi să-şi ia moara. Dar numitul căzând cu rugăciune ca să
nu-l lipsească din moară de tot au făcut învoire cu dânsul ca să ţie mănăstirea o
roată şi el alta, mai întorcându-i mănăstirea t<a>l<eri> 20 pentru cheltuiala
pietrilor. Şi aşa primind amândoao părţile, au dat numitul judeţ zapis la
mănăstire de învoire şi au stăpânit mănăstirea acea roată cu pace într-acea
vreme cât şi în ceialaltă domnie a mării sale.
Iar acum, din întâmplarea aceştii vremi de răzmiriţă ce au fost stricându-să
acea roată de moară a mănăstirii, după ce s-au liniştit vremea, vrând sfânta
mănăstire a-ş face roata la loc, numitul pârât s-au sculat a nu îngădui pe mănă-
stire să-şi dreagă roata. Şi tot cu împotrivire au stătut şi în silă s-au pus. Şi
făcând roata au şi pornit-o. Pentru care cerea să-şi afle dreptatea de la
înălţimea ta. Şi ni să porunceşte de către măria ta să cercetăm pricina, atât
înainte-ne cât şi la faţa locului şi la dreptatea ce va avea mănăstirea să-ş afle
îndestularea sa, sau neodihnindu-se vreo parte să-i sorocim la luminatul divan.
După luminată poruncă fiind următori, am înfăţişat pe numitul Ilie judeţ cu
iconom sfintei mănăstiri Argeş, vechil fiind sfinţii sale cuviosului arhimandrit chit
Partenie. Şi am întrebat pe numitul pârât împotrivă ce are a răspunde. El au ară-
tat că moara care ş-au făcut-o el nu este pe vadul sfintei mănăstiri, care îl arată
cuviosul arhimandrit argeşan că-l are sfânta mănăstire de danie de la răposatul
loniche Berindescu, ci ş-au făcut-o pe moşia lui ce o are de cumpărătoare de la
oroşani ot Curtea de Argeş, arătându-ne şi trei zapise de acele cumpărători. Iar
acel vad de moară ce l-au avut mănăstirea de la Berindescu de danie zice că s-au
înecat în potoapele apelor ce au venit.
Dar împotriva numitului pârât iconomu, vechilu sfintei mănăstiri, ne arată trei
anaforale ale dumnealor boerilor ispravnici ce au fost la acest judeţ în trecuţii ani,
cu care au fost înştiinţat la domni de cercetarea aceşti pricini ce s-au făcut de
către dumnealor, însă una ot leat 1781 dechemvrie 15 a dumnealui răposatului
paharnic Predii Prijbean i a dumnealui sărdarului Dimitrache Papazoglu, în care
arată dumnealor că după poruncă mirgând boeri împreună cu doi morari la
moara ce o făcuse Ilie judeţ lângă vadul Berindescului ce este dat danie sfintei
mănăstiri Argeş, după poruncă au preţuit moara, după cum să află în hiară cu
pietri, cu lemne şi cu zăgaz, întâi doao sute. După porunca ce avea dumnealor
chemând pe Ilie judeţ ca să ia banii n-au primit, arătând că va să meargă la
luminatul divan, puindu-li-să soroc de cinci zile şi Ilie judeţ n-au mers după
soroc ce ş-au pus, ci după jalba ce au jăluit în urmă la Mavrogheni înştiinţează
cu altă anafora dumnealui Sava căpitan za dorobanţi i Nicolae Frangopolo treti
logofăt,

215
MIHAIL M. ANDREESCU

ce era atunci ispravnicii judeţului, ot leat 1786 dechemvrie 23, ca după poruncă
înfăţişând pe sfinţia sa cuviosul arhimandrit cu numitul Ilie judeţ, le-au arătat
părintele arhimandrit că de această pricină a morii sânt judecaţi şi izbrăniţi,
arătând anaforaoa cu leat 1781 iunie 15 a răposatului paharnicului Predii Prij-
bean i a dumnealui sărdar Dimitrache Papazoglu, în care au fost iscălit şi dum-
nealui şătrar loniţă Bucşănescul judecătoriu, întărită de către măria sa Alexandru
vodă Ipsilant, prin care arăta dumnealor că după cercetarea ce au făcut găsesc
cu cale a se preţui moara cu toate ale ei şi câţi bani va coprinde să-i întoarcă
judeţului Ilie şi sfânta mănăstire să aibă a stăpâni moara cu pace. Şi fiind po-
runcă domnească către dumnealor mai sus-numiţii boeri ispravnici, ca să orân-
duiască boernaşi şi megeşi cu bună ştiinţă să facă preţuire morii întru adevăr,
spre a întoarce numitului judeţ cheltuiala şi să rămâe moara întru stăpânirea
mănăstirii, iar Ilie judeţ de va mai avea alte deosebite temeiuri şi va vrea să facă
apelaţie, să vie la divan.
După care poruncă urmându-se de dumnealor numiţii boeri ispravnici după
preţul ce s-au preţuit moara au făcut dumnealor înştiinţare către domn cu
anaforaoa ce să arată mai sus, iar în urma acelei înştiinţări, cu doao zile după
sorocul ce li să pusese, arată că numitul judeţ Ilie au căzut cu rugăciune la sfinţia
sa părintele arhimandritu şi s-au învoit prin zapis ca din acele doao roate de
moară ce le făcuse el să stăpânească mănăstirea o roată şi el o roată, mai
dându-i mănăstirea t<a>l<eri> 20 din cheltuială, care zapis zice că s-au văzut şi
de dumnelor mai sus-numiţii boeri ispravnici, fiind cu leat '81 dechemvrie 17,
iscălit de multe mărturii. După care aşezământ au fost odihniţi până atunci. Şi
fiindcă s-au văzut la sfânta mănăstire temeiuri cu întărire domnească după drep-
tatea ce s-au cunoscut, a nu să păgubi de acea danie pricinuindu-să pierderea
vadului de moară din pricina morii numitului, mai vârtos şi zapis de învoială, zice
că n-au avut altă cercetare să mai facă. Ci neodihnindu-se judeţul Ilie i s-au pus
soroc ca după sfintele sărbători ale Crăciunului să vie la divan împreună cu
vechil din partea mănăstirii.(Şi numitul Ilie judeţ nici la acest soroc n-au fost
următoriu să meargă). Şi al treilea anafora a dumnealui Alexandru Cocorăscul i
a dumnealui treti logofăt Nicolae Frangopolus ispravnici, ot leat 1787 aprilie 20,
cu care înştiinţează dumnealor la Mavrogheni, arătând că după jalba ce au fost
dat Ilie judeţ pentru sfinţia sa arhimandritu argeşan chir Partenie, cum că pe
moşia sa făcându-şi moară în apa Argeşului au stăpânit-o şase ani far' de nici o
pricină, iar de sânt ani cinci numitul arhimandrit jăluind la măria sa Alexandru
vodă Ipsilant pentru dânsul, cu arătare că au făcut moară pe moşia mănăstirii. Şi
judecându-să la dumnealor ispravnicii de atunci, făr'de a nu-i cerceta pricina şi
zapisele de cumpărătoarea moşii, l-au închis şi l-au făcut de au dat zapisul de
păciuire pe o roată de moară, să stăpânească mănăstirea şi cum că astă vară
mai jăluind, s-au orânduit la dumnealor ispravnicii să-l judece şi nu au căutat de

216
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

judecată. Şi după jalba ce arată dumnealor ispravnicii că l-au înştiinţat cu sfinţie


sa părintele arhimandrit. Şi după cercetarea ce au făcut înştiinţează cu anafora
dându-să mănăstirii după dreptatea ce s-au cunoscut că are.
Şi Mie tot neodihnindu-să i s-au pus sorocul atunci, care să arată în ana-
foraoa de sus, ca după sărbătorile Crăciunului să s'afle la divan. Şi zice că s-ai
văzut de dumnealor la sfânta mănăstire cărţi de judecată cu întărire domneasca
pentru această moară, dându-să supt stăpânirea mănăstirii, cum şi zapisul numi-
tului judeţ, adeverit cu mărturii, prin care cade cu rugăciune la sfânta mănăstire
dă-i lasă şi lui o roată de moară. Dar numitul nici atunci neodihnindu-să, de
iznoavă ş-au pus soroc ca la Rusalii să meargă la divan cu vechil din partee
mănăstirii. (Şi iarăşi nu au mers nici după acest soroc).
Deci, după coprinderea acestor anaforale ce să arată mai sus, ce le are
sfânta mănăstire, cu hotărâre domnească, a stăpâni moara aceasta, noi altă
cercetare nu puturăm face. Dar fiind că aimândouă părţile acum primiră într-
acestaşi chip ca mănăstirea să-şi facă moară tot pe parii morii unde ş-au avut-c
mai dinainte, în vadul cel vechi de danie, iar Ilie judeţ să-şi aridice moara de unde
o are făcută ca să nu înece moara mănăstirii. După această învoire au rămas
amândoao părţile mulţumiţi şi odihniţi.
Deci într-acestaşi chip fiind curgerea pricinii, înştiinţăm înălţimei tale. Şi ani
măriei tale mulţi întru fericire.
1792 dechemvrie 13.
Ai înălţimii tale preaplecaţi slugi,
Gheorghie paharnic, Ştefan pitar.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 45v-47
Cop. rom. sec. XIX.

185. 1793
martie 6.

Io Alexandru Costandin Muruzi voevod, milostiiu Bojiiu i gospodar zemle


Vlahiscoe, poruncim domnia mea dumneavoastră ispravnicilor ai judeţului, se
arătaţi şi pârâtului Uriian pa cine voeşte din parte-ş să dea în scris. Şi aşa, ci
alegătorii ceruţi de amândoao părţile în scris, să să facă cercetare la faţa locului,
prin carte de blestem, după dovezi după seneturi vrednice şi după vechia
stăpânire. Şi să să facă îndreptarea şi alegerea cea cuviincioasă. Iar nefiind odi-
hniţi vreo parte, cu anaforaoa în scris de la dumneavoastră, să-i sorociţi la divan
1793 martie 6.
Vel logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 266. Cop
rom. sec. XIX.

217
MIHAIL M. ANDREESCU

186. 1793
decembrie 29.

Cu fiască evlavie mă închin sfinţii tale părinte arhimandrit Argeş. Scrisoarea


sfinţii tale cu evlavie primind, cele scrise am înţeles. Şi cât pentru dumnealui
Bănică Urian, că având o funie de moşie pe lângă Domneşti, moşia sfintei epis-
copii, cu care împresurând moşia Domneştii ar fi pus şi cârciumă, apucându-să
de-ş face şi moară, tot pe moşia sfintei episcopii fără de nici o judecată. De care
vei şti sfinţia ta că zicându-i dumnealui au dat răspunsul că atât cârciuma au pus-
o cât şi moara ştie că o face pe moşia dumnealui şi de a o săvârşi nu să opreşte,
iar sfinţia ta de ai vreo judecată cu dumnealui, cere ca să vie aici sau să-ţi trim-
iţi vechil cu scrisori şi dovezi, ca să stea faţă în judecată.
1793 dechemvrie 29.
Şi sânt al sfinţii tale fiu sufletesc.
Grigorie Hrisoscoleon.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 265v-266.
Cop. rom. sec. XIX.

187.
<1794>.

Fiindcă la leat 1792 am pus zălog un locşor ce am avut alăturea cu al schi-


tului Brătăşăştii, ce este cumpărat de la Barbul Brătescul. Şi plinindu-să sorocul
ce am pus cu părintele arhimandritu Argeşanu mi-au cerut bani acuş la numitul
soroc. Şi eu neavând bani m-am rugat de sfinţia sa să-m mai dea t<a>l<eri> şais-
prezece şi să fie statornic. Iar sfinţia sa au trimis pe popa Varlaam cum să vază
acel loc şi după cum am fost pus zălog am mai înmulţit. Şi semnele sânt aces-
tea: despre schit, Piatra Albă şi merge pe muche până în dreptu mărului celui
mare şi măru este hotar, însă al schitului. Şi de la măr drept în nuc. Şi din nuc în
capul Vălcelului, pe Vălcel în jos până într-a lui Din Martalogului. Şi am dat-o
satornică schitului să o stăpânească în veci cu bună pace despre tot neamul
mieu. Şi am primit toţi banii deplin, întâiu t<a>l<eri> 14 de la Brădăţean, acuşi
t<a>l<eri> 15 de la numitul mai sus. Şi am iscălit puindu-mi şi degetul în loc de
pecete, ca să s'crează.
Eu Mateiu Brătescu vânzătoriu.
Eu Oprea Marinescu adeverez.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 227v-228.
Cop. rom. sec. XIX. Data stabilită după actul din 27 ianuarie
1792 de zălogire a pământului de către un Barbu Brătescul
rudă cu Matei.

218
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

188.
<1794>

Preaînălţate doamne,
Jăluesc mării tale pentru dumnealui post<elnic> Bănică Urian din sud<stvo>
Muscel, având o făşie de moşie alăturea cu moşia Sfintei Episcopii, ce să chia-
mă Domneştii, tot într-acest judeţ, au început numitul boer a să întinde cu
stăpânirea în numita moşie a Sfintei Episcopii până încât şi cârciumă au făcut.
Acum s-au apucat a face şi moară. Şi am arătat dumnealor trecuţilor boieri is-
pravnici ce era la Muscel ca să-l oprească până să va cerceta hotarul şi n-au
vrut.
Ci fiindcă această moşie o stăpâneşte Sfânta Episcopie cu hrisoave pe
semnele cele vechi care sănt ţinute de lăcuitori, am fost mai jăluit în doao
rânduri şi tot nu s-au luat săvârşire. Iar acum mă rog înălţimii tale ca din partea
Sfintei Episcopii să fie orânduiţi fratele egumenul Aninoşanul şi fratele egumen
Viero-şanu împreună şi cu vătafu Cocea. Iar numitul pârât îşi va cere din partea
sa pe cine va voi, prin dumnealor boerii ispravnici, ca prin carte de blestem
după arătarea stăpânirii cei vechi ce vor arăta mărturiile să facă numiţii
orânduiţi izvrănire.
Iar preafericiţii anii vieţii mării tale să-i înmulţească Domnul Dumnezeu cu
fericire întru preaînalt scaunul mării tale.
Al mării tale preaplecat şi către Dumnezeu fierbinte rugător,
Partenie arhimandrit Sfintei Episcopii Argeş.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, m. 168, f.266, Cop.
rom. sec. XIX. Datat după actul din 29 decembrie 1793 în
aceeaşi cauză. Se crease Episcopia Argeşului dar nu
apăruse actul de înfiinţare, care va urma.

189. 1794 februarie 23,


Bucureşti.

t loan Alexandru Constantin Moruzi voievod, B<o>jiiu Milost<iiu> gospodari


zemle Vlahiscoe.
Trebuinţa propoveduirii sfintei pravoslavnicii noastre credinţe, cât este de
mare şi mai aleasă decât toate trebuinţele însuşi Mântuitorul nostru lisus Hristos
ne-o arată zicând către sfinţii săi ucenici: "mergeţi şi învăţaţi toate limbile,
botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi învăţându-i să
păzească câte am zis voao". Această sfântă propoveduire cum că nu este tre-
buincioasă numai pentru cei ce încă nu s-au îmbrăcat cu văşmântul cel străluci-
tor al sfântului botez, ci mai vârtos cei ce după ce s-au învrednicit a primi
pravoslavnica credinţă printr-această dumnezeiască taină, sau nu ştiu sau nu

219
MIHAIL M. ANDREESCU

voesc a urma evanghelicescul cuvânt, adecă a să învăţa câte s-au zis sau a păzi
câte s-au învăţat.
Iarăşi Hristos Dumnezeul nostru, tot într-acest cuvânt de faţă ni-o arată
zicând: "nu numai mergeţi şi învăţaţi toate limbile botezându-i în numele prea-
sfintei Troiţe, ci şi învăţându-i să păzească câte am zis voao". Din care curat să
înţelege că şi sfântul botez, la un pravoslavnic creştin nu este din destul spre
mântuire fără urmarea celorlalte porunci, adecă câte am zis voao, căci a fi
neştine pravoslavnic creştin prin botez şi a nu fi prin fapte să aseamănă ca o oae
pierdută din turmă. De aceia şi Mântuitorul nostru, socotind mai trebuincioasă
propoveduirea cea către aceştia, zice către sfinţii săi ucenici: "ci mai vârtos vă
duceţi către oile cele pierdute ale casii lui Israil".
Această dar trebuinţă, socotită fiind de preasfinţitul şi de Dumnezeu alesul
mitropolit al Ungrovlahiei chir Dositeiu, acum la adunarea ce din porunca domnii
mele s-au făcut cu toţi dumnealor cinstiţii şi credincioşii veliţii boeri ai divanului
domnii mele, pentru a face alegere de episcop al sfintei episcopii Buzăului,
arătând preasfinţia sa cum că şi judeţele Argeşului şi Oltului fiind depărtate de
scaunul mitropoliei şi neputând fi păstorite după cuviinţă, nu poate să le lase ca
un năimit lupului celui cugetător, nici va să să asemene lucrătorului de pământ
celui adormit, pentru ca să găsească semănătorul zâzaniilor vreme să amistice
nighină în grâul său cel curat, ci găseşte cu cale ca aceste doao judeţe să
s'deosebească din eparhia sfintei mitropolii şi să s'facă o episcopie noao care să
aibă rând la adunarea soboarelor după episcopia Buzăului. Şi sfânta mănăstire
a Argeşului să să cinstească a fi scaun de episcopie. Această provlimă arătân-
du-se a fi cu cuviinţă şi la dumnealor veliţii boeri, au făcut arătare cu anafora la
domnia mea, de obşte, rugându-se ca să bineprimim această trebuincioasă
cerere şi să dăm voe a să face şi a să hirotonisi episcop, făcându-ne înştiinţare
şi de vreo câteva obraze.
Deci domnia mea, ce după datorie sântem stăpânitori mai nainte de toate
pentru propoveduirea sfintei noastre credinţe, socotind trebuinţa aceşti episcopii
şi având şi pilde îndestulate de câte episcopii după vremi şi arhiepiscopii s-au
întocmit de săboară şi de pravoslavnicii împăraţi, pentru această trebuinţă a pro-
poveduirii şi a păstorii creştineşti, arn hotărât ca să să facă şi am binevoit a să
cinsti în episcopie sfânta mănăstire a Argeşului, de astăzi înainte, căci au fost şi
scaun domnesc acolo. Şi din obrazele cele arătate, alegând pe iubitul de Dum-
nezeu episcopul Proinsevastii chir losif, de carele am luat înştiinţare că încă pro-
tosinghel fiind al sfintei episcopii Râmnicul, s-au arătat destoinic de a-l putea
socoti acum vrednic spre a păstori turma cea aleasă a aceştii eparhii şi a să
putea arăta ca o cetate stând deasupra muntelui şi a-şi străluci lumina sa înain-
tea oamenilor, ca să-i vază faptele sale cele bune şi să slăvească pe Părintele
ceresc după evanghelie. L-am aşăzat episcop al Sfintei Episcopii aceştia a Ar-
geşului şi făcând înştiinţare şi la Sfânta Biserica cea Mare a Răsăritului, s-au
întărit şi bisericeşte alegerea şi hotărârea domnii mele şi s-au cunoscut la tot

220
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

sfântul ecumenicesc sobor această sfântă episcopie. Şi cu toate că aceştii sfinte


episcopii orânduiala s-au întocmit a fi după episcopia Buzăului, aflându-să acea-
ia mai veche, care orânduiala să să păzească nestrămutat, (prosopicos) însă.
Acestui cinstit şi iubitor de Dumnezeu episcop i-am dat rând mai sus decât cel
acum hirotonisit episcop al Buzăului chir Costandie, şi pentru vârsta sa şi pentru
că ce au fost hirotonisit mai înainte episcop Sevastii şi mai vârtos pentru politia
şi slujbele sale, atât cele bisericeşti cât şi cele politiceşti, cu care ne-am înştiinţat
că s-au purtat, nădăjduind că şi de acum înainte va păstori norodul lui Dumnezeu
după evanghelie şi va avea întru toate politia sa bine-plăcută păzind şi tocmelele
cele bine orânduite ale sfinţii mitropolii şi aşăzământurile cele de acum făcute ale
hirotoniilor şi întărite prin hrisovul domnii mele şi cele ce să vor socoti cuviin-
cioase în urmă.
Către aceasta am binevoit domnia mea ca şi această sfântă episcopie a
Argeşului, unde să prăznuieşte hramul Adormire! a Preasfintei Născătoarei de
Dumnezeu, ce din mănăstire domnească s-au cinstit acum în episcopie, să aibă
aceste mile şi privileghiuri. Adecă cinci sute bolovani de sare pe tot anul de la
ocnele domneşti, la vremea când iau şi celelalte episcopii şi mănăstiri i trei sute
de oi să să scutească la vremea oeritului i cincizeci de scutelnici, de care po-
runcim domnii tale vel vistier să să aşeze atât în catastihul domnesc al vistierie
de scutelnici lângă zece scutelnici ce au avut până acum părintele Sevastii şi al
patruzeci lude, ca să să împlinească suma de cincizeci pe care, făcându-i dupâ
catastih să li se dea şi pecetluiturile domniei sale, cât şi la catastihul de ridicătu-ra
oeritului să s'aşaze cu numita sumă de trei sute oi. Şi osebit de aceşti scute
nici, după catastih îi facem domnia mea şi alţi cincizeci de lude streini, cu ce
zece cu au avut mănăstirea Argeşului până acum. Pe carii aceştia să-i găsească
sfinţia sa din streinii făr'de pricină cărora, după adeverinţele isprăvniceşti să li se
dea şi pecetluiturile domniei mele de la vistierie, pentru scuteala lor. Să seu
tească numita sfânta episcopie şi doao scaune de carne, la Piteşti sau la Argeş
cum şi doao pivniţe. Aşijderea să aibă sfânta episcopie şi mila vinăriciului, câte
doi bani de vadră cu părpărul, din popoarăle cele ştiute care le-au avut mănăs
tirea Argeşului şi până acum de mai nainte, adecă din dealul Ştefăneştilor o
sud<stvo> Muscel, cât ţine cu Izvoranii i Valea Popii. Care să începe acest popo
din capul dealului de sus, despre Valea Mare, şi merge până în poporul Cotmenii
în dealul Ciocăneştilor. Şi despre viile ei să hotărăşte Valea Benii cu poporu
mănăstirii Radului Vodă, în care acest popor să coprinde aceste vii i piscuri
adecă Valea Izvorani, Valea Popii, coasta Câmpului Leşcioara, Valea Ştefă
neştilor cu partea din Ciocăneşti i Valea Benii. Aşijderea şi din Dealul Alimă
neştilor i Măicăneştilor şi Cranga sud<stvo> Argeş, în care aceste popoară s;
coprinde aceste nume precum le este cursul de rând, adecă Cranga, Căzăneşti
Ciumeştii, Valea Luminii, Alimăneştii de Jos, Alimăneştii de Sus, Piatra, Şchei
Burluşii, Chilomiştii, Valea Giurgii, Ţănculeştii, Măicăneştii i Dealul Strechii lângi
Ţănculeşti. Aşijderea şi Dealul Şoaşului sud<stvo> Vâlcea, pa din doao cu mă

221
MIHAIL M. ANDREESCU

năstirea Bistriţa. Pentru care să aibă volnicie omul episcopii, ce să va orândui, a


umbla împreună cu vinăricerii domneşti, să scrie vinăriciul dintr-aceste dealuri
cu viile i piscurile ce sânt numite mai sus şi să facă doao catastişe, asemenea
unul ca şi altul. Iar la strângerea banilor, adecă câte doi bani de vadră, partea
episcopiei şi părpărul după obicei, vinăricerii domneşti i nicicum să nu să ames-
tice a pune mâna în bani, ci să şi-i strângă pe deplin orânduitul episcopii, fără de
numai ceilalţi doi bani de vadră şi poclonul de nume să aibă a lua vinăricerii
domneşti, pentru ca să poată şi printr-această milă domnească a păzi cu în-
destulare cinstea scaunului episcopii şi a fi domnii mele vecinică pomenire.
Poruncim dar şi tuturor cuvioşilor igumeni ai mănăstirilor aceştii eparhii, pro-
topopilor şi preoţilor, diaconilor, boerilor, breslelor şi tuturor pravoslavnicilor creş-
tini ce sânteţi lăcuitori într-aceste doao judeţe Argeşul şi Oltul, să-l cunoaşteţi
scaun episcopesc de acum înainte al aceştii eparhii, sfânta mănăstire Argeşul şi
pe iubitorul de Dumnezeu episcop losif, episcop al Argeşului şi păstor sufletelor
al vostru, supus sfintei mitropolii a Ţării Rumăneşti în toată vremea.
Şi am întărit hrisovul acesta cu însuşi domneasca noastră iscălitură şi pe-
cete i cu credinţa preaiubiţilor domnii mele fii Costandin voevod, Dumitraşco
voevod, Nicolae voevod, Gheorghie voevod şi cu mărturia dumnealor cinstiţilor
şi credincioşilor veliţilor boeri ai divanului domniei mele: pan Nicolae Brânco-
veanul vel vistier, pan Dumitraşco Racoviţă vel ban, pan lanache Văcărescul vel
spătar, pan lanache Muruzi vel dvornic de Ţara de Sus, pan Manolache Brân-
coveanul vel dvornic de Ţara de Jos, pan Manolache Creţulescul vel dvornic, pan
Nicolae Filipescul vel dvornic, pan Costache Ghica vel logofăt de Ţara de Sus,
pan Scarlat Ghica vel logofăt de Ţara de Jos, pan Dumitrache Mânui vel postel-
nic, pan Isaac Ralet vel clucer, pan Dimitrache Schinah vel comis, pan loan
Comăneanul vel paharnic, pan lordache Palada vel stolnic, pan lordache vel
sluger, pan Dimitrache Costandache vel pitar. Şi ispravnic pan Costache Ghica
vel logofăt.
Şi s-au scris hrisovul acesta la al doilea an dintru întâia domnie a domnii
mele, în Bucureşti, la leat 1794 fevruarie 23, de loan Rafail biv treti logofăt.
t Io Alexandru Moruzi voevod.
Costandin Ghica vel logofăt procit.
După cele adevărate proiscălit, Costandin logofăt, loan Rafail logofăt.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 14-16.
Cop. rom. sec. XIX după original românesc.

190. 1794
mai 9.
Hristos a înviat!
Cu multă plecăciune mă închin sfinţii părintelui arhimandrit. Cu plecatul mieu
răvaş mă rog sfinţii tale ca unui părinte al mieu, după aşezământul ce am făcut

222
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

amândoi pentru moară, să am voe de la sfinţia ta a o porni, fiindcă sânt om cu


casă grea. Că ajungă acum că sânt cinci ani de când stă. Şi cât pintră roata ce
este a sfintei mănăstiri să va drege de sfânta mănăstire şi să va stăpâni cu
bună pace de către mine, poate voi avea şi eu pomenire după osteneala ce m-
am trudit de o am făcut.
De aceasta mă rog sfinţii tale <şi nădăjduesc că> voi avea răspunsul sfinţii
tale. 1794 mai 9.
Rămâind al sfinţii tale plecat,
Mie proin judeţ.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 47. Cop.
rom. sec. XIX.

191. 1794
august 31.

Preaînălţate doamne,
Prin smerită scrisoarea mea înştiinţez înălţimei tale că Sfânta Episcopie
arej o moşie în sud<stvo> Muscel ce să chiamă Domneştii, lângă care să
vecineşta un post<elnic> Bănică Urianul, carele înaintea trecuţi răzmiriţe,
călcând hotaru Episcopii peste apa Râului Doamnii, ş-au pus cârciuma unde
mai nainte n-aL avut stăpânire. Iar într-acest următoriu an au făcut şi moară.
Pentru care, jăluinc mării tale cuviosul arhimandrit al Sfintei Episcopii au făcut
cerere ca să s'orân duiască cercetători la faţa locului cuvioşii egumeni
Aninoşanu, Vieroşanu. Ş făcându-să luminată poruncă către dumnealor boerii
ispravnici ca mai întâi sî cerceteze înaintea dumnealor şi de va fi trebuinţă de a
să orândui hotărnici să-: ceară şi numitul boer Urianul pe cine va vrea. Şi
împreună cu cei ceruţi din parte; Episcopii să facă cercetare la faţa locului.
Care luminată poruncă încă până acum n-au luat săvârşire din pricina lucru
lui câmpului, rămâind până acum după culesul viilor, însă fiindcă atât lângj
moşia Episcopii cât şi lângă a numitului boer să alătură şi o moşie a sfintei mă
năstiri Câmpulung, pentru ca să nu să întâmple năpăstuire la vreo parte dintn
aceste trei, sau să să pricinuiască blestemuri şi jurământuri, mă rog mării tale c
să fie luminată poruncă să arate şi cuviosu arhimandritu câmpulungean cărţi e
sineturi ce va avea pentru moşia Câmpulungului. Şi pentru ca să nu fie vre
bănuială despre numitul boer Urian cum că cei ceruţi din partea Episcopii sar
tot parte bisericească, mă rog să fie luminată porunca mării tale de a fi orându
şi dumnealui Costandin Viişoreanul.
Şi anii mării tale rog de la Dumnezeu a fi înmulţiţi cu amândoao fericirile.
1794avgust31.

223
MIHAIL M. ANDREESCU

Al mării tale smerit rugător către Dumnezeu şi preaplecată slugă,


losif episcop Argeşului.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 267.
Cop. rom. sec. XIX.

192. 1794
septembrie 6.

Io Alexandru Costandin Muruzi voevod i gospodar zemle Vlahiscoe.


Poruncim domnia mea dumneavoastră ispravnicilor ai judeţului, urmând
după coprinderea poruncii dintăiu, să orânduiţi la faţa locului despre partea Epis-
copii şi pa Viişoreanu. Asemenea şi despre partea Urianului, iarăş să să orân-
duiască boerii ce-i va cere. Şi să să dea de ştire şi igumenului Câmpulungean,
ca unul ce pentru această pricină au dat şi jalbă domnii mele, făcând tot această
cerere spre a-ş cere şi cuvioşia sa boerii din parte-şi, pa cine va voi, pe cari să-i
orânduiţi dumneavoastră a merge după culesul viilor la faţa locului, unde fiind toţi
vecinii faţă, să facă cercetare, alegere şi îndreptare hotarălor. După care, de nu
vor rămânea vreo parte odihniţi cu alegerea din faţa locului şi cu cercetarea dum-
neavoastră, în scris să-i sorociţi la divan.
1794 septemvrie 6.
Vel logofăt.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f.
266V.-267. Cop. rom. sec. XIX.

193. 1794
noiembrie 3.

Adecă noi, cari mai jos ne vom iscăli, dat-am credincios zapisul nostru la cin-
stită mâna sfinţii sale părintelui Partenie arhimandrit proin Argeşan, precum să
s'ştie că având eu un peticei de livade, între pârău, rămasă tot din livadea Baltele
care am vândut-o statornică mai sus-numitului părinte, aşijderea şi aceasta am
vândut-o de bunăvoia mea ca să fie statornică. Şi am primit în mână t<a>l<eri>
18, adecă optsprezece. Şi pentru mai adevărată credinţă ne-am pus şi degetele
în loc de pecete, ca să s'crează. Iar sculându-să vreo rudenie de ale mele, puind
vreo pricină, să n-aibă nici o dreptate la judecată, că eu i-am rugat pa toţi ca
să-m dea bani ei pa moşie şi n-au vrut nimeni.
1794 noemvrie 3. >
Eu Barbu Brătescu vânzător, eu Stoica sin Barbu vânzător.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 228.
Cop. rom. sec. XIX.

224
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

194. 1794
decembrie 19.

Preaînălţate doamne,
La pricina dă judecată ce avem cu dumnealui logofăt lane Brătian, judecă-
torul acestui judeţ Argeş, pentru moşia Muşăteştii sud<stvo> Argeş, după jalba
ce au fost dat dumnealui la măria ta în anul trecut, nu este odihnită sfânta epis-
copie la cercetarea ce s-au făcut de dumnealor boerii ispravnici în trecutele zile.
întâi pentru căci cărţile de danie ce are episcopia osebit de cumpărături nu s-au
cercetat la judecată, zicând că nu face trebuinţă de dânsele şi moşia este tot un
hotar tot o stăpânire, iar nu deosebite cumpărăturile şi deosebite daniile. A doa,
că episcopia, osebit de alte sineturi vechi de cumpărătoare şi de danie, are şi
doao cărţi mai noao, una făcută de boeri divaniţi şi alta de răposatul Pârvul
Cantacuzino, făcută la faţa locului când au fost ispravnic aici la Argeş, întru care
să vede alegere care cât să stăpânească, faţă fiind atuncea şi tatăl numitului
Brătian, care socotesc că este de temei episcopiei în vreme ce au fost de faţă ş
acel răposat Brătian, că nu să vede după aceia să fi mai avut episcopia judecată
cu dânsul cât au trăit, fără numai în zilele mării sale răposatului Nicolae vod
Caragea, după jalba ce au dat acest logofăt lane Brătian.
S-au mai făcut cercetare aceşti pricini de răposatul paharnic Anastasie, fiin
ispravnic aici, şi au făcut anafora dând dreptate iarăş episcopiei. Şi văzând numi
tul Brătian că n-au folosit după scopos au fost făcut tăcere. Iar prin jalba ce ai
dat mării tale au arătat că nu s-au fost făcut atuncea nici o izbrănire, poate
socotit că s-au pierdut scrisorile episcopiei din vremea răzmiriţei.
Acum, dumnealor boerii ispravnici, după atâtea crecetări ce au făcut, fiinc
vechilul episcopiei atâtea zile cu cheltuială, când au fost la plecarea unuia dir
dumnealor, după ce au eşit din isprăvnicie, fără a nu da întru auzul aimânduror;
părţilor hotărârea, au făcut anafora şi o au dat Brătianului, puind şi soroc la şas<
ale lui ghenarie, să s'afle amândoao părţile la luminat divanul mării tale, de can
soroc eu nici o ştire n-am avut, după cum este obiceiul de să întocmesc cei c<
să judecă.
Pentru care mă rog mării tale ca să fie a doaoa luminată poruncă către dum
nealor boerii ispravnici, spre a face de iznoavă cercetare scrisorilor cu de-amâ
runtul, atât celor de cumpărătoare cât şi celor de danie, cum şi pentru stăpânir
cum s-au urmat, ca să s'facă izbrănire lămurită iar nu perilipsis, fiindcă poat
face trebuinţă şi de niscare mărturii şi ne va fi cu greu, acum în vreme de iarne
să le aducem pa la Bucureşti. Şi după această al doilea cercetare, de nu vor
rămânea odihniţi îmi voi trimite vechil de să va înfăţişa cu jeluitorul la luminé
divanul mării tale. De aceasta mă rog şi cum Domnul Dumnezeu va lumina p
măria ta.

225
MIHAIL M. ANDREESCU

1794 dechemvrie 19.


Al mării tale smerit rugător către Dumnezeu şi plecată slugă.
losif episcop Argeş.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 162v.-
163. Cop. rom. sec. XIX.

195. 1794
decembrie 23.

Ion Alexandru Costandin Muruzi voevod i gospodar zemle Vlahiscoe.


Primită şi cu cale fiind jalba şi cererea părintelui Argeş, poruncim domnia
mea dumneavoastră ispravnicilor judeţului să cercetaţi de iznoavă pricina cu
amăruntul văzând toate dovezile şi seneturile, câte vor avea şi o parte şi alta. Şi
cu anaforaoa ce <veţi> face de izbrănirea pricinii pe larg, când vreo parte nu vor
rămânea mulţămiţi să-i trimiteţi la divanul domniei mele.
1794 dechemvrie 23.
Vel logofăt.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 162v.
Cop. rom. sec. XIX.

196. 1795
ianuarie 19.

Sfinţia sa părintele arhimandritu sfintei episcopii Argeş chir Partenie, încă de


la trecutul mart<ie> în 6 leatu 1794, au jăluit către măria sa preaînălţatul nostru
domn Io Alexandru Costandin Muruzi voevod, pentru dumnealui post<elnic>
Bănică Urianul din sud<stvo> Muscel, ca având dumnealui o funie de moşie ală-
turea cu moşia Domneştii a sfintei Episcopii Argeş, ce este într-acel judeţ, nu-ş
păzeşte vechia stăpânire ci s-au întins în moşia Sfintei Episcopii încât au făcut şi
cârciumă i moară. Şi face cerere asupra noastră Grigorie igumen Vieroşanul i
Ghenadie igumen Aninoşanul, ca cu luminată poruncă să fim orânduiţi spre cer-
cetarea aceşti pricini. După care jalbă ni s-au fost poruncit ca să mergem la faţa
locului şi după cercetarea ce vom face prin carte de blestem şi prin alte dovezi i
sineturi vrednice, făcând alegere, să înştiinţăm mării sale. Dar fiind vremea lucru-
lui câmpului nu au avut îndemână nici o parte nici alta a să aduna la faţa locului
şi de aceia nu am fost făcut de atunci săvârşire luminatei porunci. Iar mai în urmă
şi preasfinţia sa părintele episcopul Argeşului chir losif, de la trecutul septemvrie,
tot leat 1794, iar pentru această pricină, făcând cerere prin scrisoare către măria
sa ca pentru să nu fie bănuială aflându-ne numai noi parte bisericească, să să
orânduiască şi dumnealui Costandin Viişoreanul. Unde şi după această cerere

226
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

făcându-să luminată poruncă, când au fost la soroc ne-am strâns cu toţii la faţi
locului şi faţă fiind atât dumnealui Bănică Urian cât şi sfinţia sa părintele arhi
mandritu Sfintei Episcopii.
Mai întâi am cerut dumnealui numitului Urian ca să ne arate pe cine pohteştf
din parte-şi la această alegere. Şi ne-au răspuns că dumnealui să mulţămeşte to
pe noi cei ceruţi de Sfânta Episcopie, dând şi înscris supt iscălitură. După aceas
ta, întrând în cercetare, am citit toate scrisorile ce au avut şi o parte şi alta. Ş
aşa, după arătatele semne ce să coprind în scrisorile amândoao părţilor am mers
peste apa Râului Doamnii drept la Făntănele, unde se hotărăşte moşia Domneşt
a Sfintei Episcopii cu delniţele din muscelul Stăneştii ale dumnealui Urianului. Ş
măcar că dumnealui zise că ar fi mai la vale Făntănelele, unde nu era nici ur
semn dar am cerut ca să ne arate dovada cu mărturii. Şi însuşi dumnealui dir
parteşi scoase doao mărturii, întâi pe larca unchiaşu stuparul, dumnealui om ce
de 60 de ani, carele arătă că acoli unde zice dumnealui că ar fi Făntănelele ci
auzirea au auzit şi el iar n-au pomenit nicidecum, fără de cât aceasta le ştie
Făntănelele care să văzură şi de noi. Al doilea, Stoica unchiaş ot Pietroşani, orr
ca de 70 de ani, iarăşi asemenea arătă şi el că tot într-acel loc au pomenii
Făntănelele, numai zise că Şărban Pietroşan, unchiul socrului dumnealui Bănică
Urianul au cosit de la vale de Făntănele, însă mai nainte de hotărnicia ce s-au
făcut în zilele mării sale Grigorie vodă Ghica, având şi atunci pricină Nicodim igu-
men sfintei mănăstiri Câmpulung cu Şărban Pietroşan, dar a cui au fost moşia
pe acolo unde cosea zise că nu ştie. Iar de la hotărnicie încoace zise că s-au
urmat stăpânirea tot pa la Făntănelele care să văd. Unde şi lăcuitorii din satul
Domneşti ne adeveriră că acestea sânt Făntănelele, fiind şi ei şăzători de 30 de
ani pe această moşie Domneşti şi tot aci au pomenit stăpânirea. După care
rămaseră amândoao părţile odihniţi tot pe acest semn, atât Sfânta Episcopie cât
şi dumnealui numitul Urian.
Şi de la Făntănele am purces pe vâlcea la deal până la muche, unde să
numeşte Muchia Răsturnişului şi pe Muchia Răsturnişului tot la deal pa unde să
coteşte muchia şi ese în pisc şi pa muchia piscului tot la deal, spre răsărit, până
în drum şi trece drumul în stânga spre miazănoapte şi apucă tot pe muche până
în vârf în măgură. Drept această măgură să vede şi în hrisovul mării sale Ducăi
Vodă, ce este la mănăstirea Câmpulungului cu leat...1, că arată un semn ce să
numeşte Poiana Juguri, care semn am cerut să ni-l arate şi nu s-au aflat nimeni;
să-l ştie, fără decât arătară lăcuitorii că până într-această măgură s-au urmat
stăpânirea, căci mai nainte nu pot trece fiindcă aci în vârful muscelului să lovesc
moşiile în capete cu moşia Slănicenilor. Şi până aci fură mulţămiţi amândoao
părţile de toate semnele ce să arată între Domneşti şi între delniţele Urianului.

1. Lipsă în ms.

227
MIHAIL M. ANDREESCU

Apoi, întorcându-ne peste râu despre apus, la semnul ce să numeşte Valea


Lupului, unde au făcut dumnealui Urian cârciumă şi moară. Şi făcând cercetare
cu de-amăruntul văzurăm că cârciuma este făcută pe moşia Domneşti a Sfintei
Episcopii, unde desparte hotarul Valea Lupului între Domneşti şi între Stăneşti.
Deci, fiindcă această vale până la deal de cârciumă vine cu matcă iar de aci la
vale să varsă în toate părţile şi nu să alege care să fie hotar noi, pentru ca să
rămâe amândoao părţile mulţămiţi şi fără vătămare de suflet, aşa am găsit cu
cale şi cu dreptate ca să fie hotarul drept, din matca văii prin Piscul Obrajii, pa
din sus de cârciumă, alăturea cu iazul morii şi drept în gura Râului Doamnii şi de
aici peste râu la Făntănele. Şi pe această alegere au rămas amândoao părţile
odihniţi.
iar pentru moară, să văzu că rămâne pe moşia Stăneşti a sfintei mănăstiri
Câmpulungului. Şi fiindcă la acel loc altădată vad de moară n-au mai fost şi
pricinueşte Sfintei Episcopii pagubă, fiindcă spinarea satului Domneşti unde are
şi Episcopia moară veche, găsim cu cale să s'strice căci şi mai din sus este iarăşi
moară veche a sfintei mănăstiri Câmpulungului. Şi aceasta nu să vede a fi făcută
pentru lipsă, nefiind alt sat la mijloc, ci din Domneştii Sfintei Episcopii şi până în
Stăneştii mănăstirii Câmpulungului este numai câmp. Şi la aceste sate fiind mori
nu este trebuinţa a mai fi şi alta între ele. încă mai vârtos, că atunci când s-au
pus dumnealui Urianul ca să facă această moară i s-au zis de către Episcopie să
nu facă, precum şi dumnealor boierilor ispravnici, ce au fost atuncea în judeţul
Muscelului, s-au fost înştiinţat de către părintele arhimandritu Sfintei Episcopii,
precum văzurăm şi răspunsul dumnealor la Sfânta Episcopie şi dumnealui n-au
vrut să înţeleagă.
Drept aceia, după cercetarea şi alegerea ce am făcut, spre încredinţare, am
dat cartea noastră aceasta la Sfânta Episcopie.
1795 ghenarie 19.
Grigorie igumen Vieroşan, Ghenadie igumen Aninoşan, Costandin
Viişorean.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 167v.-
268. Cop. rom. sec. XIX.

197. 1795
februarie 8.

Preaînălţate doamne,
După jalba ce au dat mării tale preasfinţia sa părintele losif episcopu Argeşiu
la pricina judecăţii ce are sfânta episcopie cu dumnealui lane Brătian biv logofăt
za vistierie, pentru moşia Muşăteştii dintr-acest judeţ Argeş. Că după jalba ce au
dat numitul logofăt în anul trecut s-au poruncit de către înălţimea ta a să face
cercetare aici la isprăvnicat, unde şi înfăţişându-se cu vechilul episcopii, (aflân-

228
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

du-se ispravnic dumnealui Costandin Varlaam paharnic), după cercetarea ce am


făcut dând şi anafora, nu este odihnită sfânta episcopie căci nu s-au fost cercetat
toate cărţile ce are episcopia de danie, osebit de cumpărătoare şi cum că, osebit
de sineturile vechi, are sfânta episcopie şi doao cărţi mai noao. Una de către doi
boieri divaniţi răposaţi şi alta de la răposatu Pârvu Cantacuzino, făcută la faţa
locului cu alegere, care cât să stăpânească, precum s-au cunoscut a fieştecăruia
dreptate. Cum şi în zilele mării sale răposatului Nicolae vodă Caragea, după
jalba ce au fost dat numitul Brătian asupra aceşti pricini s-au făcut cercetare de
răposatu paharnic Anastasie, fiind ispravnic la acest judeţ şi au dat dreptate iarăş
sfintei episcopii prin anafora. Iar acum la mai sus-zisa cercetare nu ş-au aflat
sfânta episcopie îndestulare cerând de iznoavă înfăţişare. Ni s-au poruncit de
către înălţimea ta să facem cercetare, văzând toate sineturile ce vor avea şi o
parte şi alta şi când nu vor rămânea odihniţi, cu anafora să-i trimitem la luminat
divan mării tale.
După luminata înălţimii tale poruncă, s-au înfăţişat vechilul sfintei episcopii
chir Ilarion ermonah cu pârâşu lane logofăt Brătian, fiind de faţă şi ceilalţi pârâţi
Căloteşti i Vâlsănescu. Şi mai întâi am cerut de la numitul Brătian să ne arate
sineturi şi dovezi în scris, a ne adeveri câtă parte de moşie au avut în hotaru
Muşăteşti şi cu ce adevăr zice că i s-au împresurat. Alte scrisori nu avu, ci numai
a sa arătare prin cuvânt, cum că un Mitrea pitar ar fi avut moşie la satul Muşă-
teşti, cumpărătoare de ughi 480, moşie cu rumâni i cu parte din munţi, din care
jumătate au vândut-o nepoţii numitului pitar, Voicul cu fraţii lui, sfintei mănăstiri
Argeş iar jumătate au rămas asupra Lecăi sluger socrul tatului său, fiind fost şi
acest Lecă nepot Mitrii pitar, şi că la împărţeala ce li s-au făcut prin judecăţile de
mai nainte, s-au dat parte tatălui său numai de t<a>l<eri> 85. Şi după suma bani-
lor ce coprind ughii cumpărători numitului pitar i s-au căzut parte de moşie mai
multă. Ne arătă şi doao zapise: unul cu leat 7205(1697) al Ilincăi Brazoencii
comişoaii, dimpreună cu fiu-său Hera postelnic, prin care zapis scrie că vinde
Lecăi slugerului partea de moşie ce au avut-o la Muşăteşti, cumpărată de la
Drăgoi fratele Voicului, însă delniţe trei şi jumătate şi cu munţi i cu jumătate vad
de moară. Şi alt zapis cu leat 7220(1712) al Radului sin Foţii paharnic, scrie că
vinde Lecăi sluger doao delniţe în satul Muşăteşti. După care zapise zice numitul
logofăt că n-au stăpânire şi cere această moşie.
împotrivă, ne arată şi vechilul episcopii, mai întâi o carte cu leat 7257(1749),
de sânt ani 46, a răposatului Costandin Năsturel biv vel vistier i a răposatului
lordache biv vel sărdar, cari arată că din porunca mării sale răposatului întru feri-
cire Gligorie vodă Ghica au fost rânduiţi de au căutat judecata ce au avut Calotă
i Radul fii-său cu igumen mănăstirii Argeş. Şi după multă cercetare ce au făcut,
căutând toate hrisoavele şi zapisele, cine ce au avut de moşie în hotaru
Muşăteşti au ales partea ce s-au cuvenit, atât mănăstirii cât şi celorlalţi părtaşi,
cine cât să aibă a ţinea. Unde arată numiţii boeri şi partea lui lane Brătian tatăl
pârâşului, moşie stearpă fără rumâni, za t<a>l<eri> 85, care zapis să văzu şi de

229
MIHAIL M. ANDREESCU

noi, cu leat 7199(1691), asupra căruia zapis s-au văzut adeverire şi de către
Leca sluger, scriind către un Ghenadie ce s-au aflat igumen mănăstirii atuncea,
că de va vrea să cumpere partea de moşie din Muşăteşti a verilor lui, Neagul cu
fraţii lui, să o cumpere şi vor stăpâni din doao după cum au stăpânit şi cu verii
lui. Şi igumen au cumpărat acea parte drept t<a>l<eri> 85 din care s-au cunos-
cut că şi partea Lecăi sluger iar de acest preţ au fost. Drept <pentru> care bani
i s-au dat delniţe 11, dându-să şi celorlalţi părtaşi părţile ce li s-au cuvenit, pre-
cum în acea carte pe larg să arată, făcându-le izbrănire. După care alegere
văzurăm şi o carte a răposatului Pârvul Cantacuzino, aflându-se ispravnic la
acest judeţ, prin care arată că din poruncă s-au rânduit de au făcut împărţire
aceştii moşii Muşăteşti, osebind părţile tuturor în sumă de stânjini, puind şi pietre,
dând şi foi iscălite după obicei, a şti fieştecare ce are a stăpâni. Unde zice numi-
tul boier că au fost de faţă şi lane Brătian tatăl jeluitorului, rămâind cu toţii odih-
niţi. Am văzut şi cartea răposatului paharnicului Anastasie ot leat 1782 de cer-
cetarea ce au făcut după jalba ce au fost dat atunci numitul Brătian. Şi să
cunoscu cu destulă cercetare în care arată că după scrisorile sfintei episcopii şi
vechea stăpânire ce are, n-au găsit cu cale a să mai face altă hotărnicie, dar
jăluitorul neodihnindu-se s-au sorocit a merge la luminatul divan.
Am căutat şi cele vechi sineturi ale sfintei episcopii, hrisoave şi zapise,
cumpărători şi danii, care şi sânt arătate în mai sus-zisa carte a numiţilor doi
boeri, luându-le seama cu amăruntă cercetare, între care să văzu şi hrisovul
Mitrii pitar de la răposatu Matei voevod, cu leat 7144(1636), însă prin copie fiind
slovenesc, (la care are jăluitorul bănuială), în care scrie moşie şi rumâni la satul
Muşăteşti în judeţu Argeşu, din jumătate de sat jumătate şi din munte, arătând şi
rumânii anume cu delniţele lor i cu delniţele boereşti ce va fi cumpărătoare de la
Oancea logofăt i de la noru-sa Elivera fata Radului postelnic din Balomireşti,
drept ughi 250. Şi osebită cumpărătoare de la Preda vornicul feciorul Radului
postelnic, doi rumâni cu doi fraţi i cu feciorii lor, cu delniţele lor, drept ughi 50 şi
alt rumân cu doi feciori cu delniţa lor, tot la Muşăteşti, în ughi 20. Să adună ughii
320, cumpărătoarea acestui hrisov iar nu 480 după cum Brătian zice. Care
această cumpărătoare de la Oancea logofăt o văzu<ră>m adeverită şi prin alt
hrisov al răposatului Matei voevod, cu leat 7156(1648), dat Savei logofăt. Şi să
arată că au fost această moşie de la Preda vornic, precum să vede arătare şi în
cartea numiţilor boeri. Dar aceste cumpărători fiind foarte vechi nu să pot şti de
au avut urmarea stăpânirii întocmai, după cum văzu<ră>m arătare şi prin carea
numiţilor boeri, cum că fiind un lucru vechi şi întunecat şi de mult necăutat de
judecăţi şi având şi alţii părţi într-acest hotar au stăpânit care cum au fost putut
până atunci. Şi foarte cu anevoe le-au fost a descoperi, pentru că s-au văzut trei
hrisoave domneşti şi în fieşcare scria să stăpânească satul Muşăteşti jumătate,
încă alt hrisov mai nou, al mării sale răposatului Gligorie vodă Ghica scria tot
satul şi cu toţi rumânii din Muşăteşti. Şi zic răposaţii boeri că de ar fi căutat după
hrisoave ar fi trebuit să fie hotăra de Muşăteşti mai multe ca să dea la fieştecare

230
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

hrisov câte o jumătate de sat şi câte un sat întreg. Şi n-au putut ca să le dea
moşie deplin nici la o parte, după hrisoavele ce au avut, ci au făcut socoteala
după preţul ce s-au găsit cumpărate acele părţi, atât ale mănăstirii Argeş cât şi
la ceilalţi moşneni ce s-au adevărat că au parte în hotaru Muşăteştiior. Şi au dat
tuturor părţi după preţul banilor ce au văzut în unele scrisori şi după delniţele ce
s-au numit la unii. Să vede într-acest hrisov al Mitrei pitar şi mulţi rumâni cu
feciorii lor în cumpărătoare, care şi aceştia coprinde mulţi bani după cum
văzu<ră>m un zapis în cărţile sfintei episcopii al unui Neacşu sin Drăgoiu, ot leat
7174(1666), prin care vinde partea de moşie i din munţi din Muşăteşti clucerului
Tudoran, delniţe trei cu trei rumâni i delniţe patru făr'de rumâni. Şi la socoteala
alegerii ce s-au făcut de către zişii boeri să scad aceşti trei rumâni, şase capete
cu doi fraţi i doi copii în t<a>l<ere> 60. Asemenea socoteală să înţelege şi la
celelalte capete, rumâni cu feciorii lor, câţi s-au aflat la vânzare.
Făcurăm cercetare şi pentru cele înapoi-arătate doao cumpărători, delniţe
cinci, prin doao zapise, care zice Brătian că nu li s-au dat la hotărnicie. Şi
văzurăm că în zapis<ul> Brezoencii scrie cum că au avut această moşie
cumpărată de la Drăgoi fratele Voicului. Şi mai jos zice că zapisele cele vechi le-au
dat la igumen Argeşanul şi să le dea pe jumătate Lechii slugerului, precum au
dat şi banii. Are şi sfânta episcopie cumpărătoare de la Breazoeasca, delniţe trei
şi jumătate cu parte din trei munţi pe jumătate i cu vad de moară pe jumătate. Ş
arată numita vânzătoare că această moşie au avut-o cumpărată de la Aga
Tudoran şi de alte zapise vechi nu pomeneşte că au dat mănăstirii. Căutarărr
iscăliturile acestor zapise şi nu să pomenesc, <astfel că> să cunoscu osebire
Zice şi Brătian că această moşie ce o vinde Brezoiasca Lecăi slugerului socru
tatului său au fost de la aga Tudoran nu de la Drăgoi, precum zapisul scrie. Care
să cunoaşte că n-are ştiinţă de adevăr, nici zapisele stăpânire, pentru că să vede
arătare prin cartea de alegere că toate părţile de moşie din Muşăteşti, ce au avu
aga Tudoran, s-au găsit vândute la mănăstirea Argeşului.
Noi, după atâtea scrisori ce văzu<ră>m la sfânta episcopie, alegere făcuta
la divan cu măruntă cercetare şi după aceia împărţire şi izbrănire la faţa loculu
şi veche stăpânire, cunoscurăm că făr'de cale face Brătian supărări sfintei epis-
copii. Şi mai vârtos, că văzurăm arătare prin anaforaoa răposatului paharniculu
Anastase, cum că numitul Brătian au arătat atunci o scrisoare a dumnealu
Pârvul biv vel medelnicer, în care scrie către igumen mănăstirii Argeş că au veni
unul din feciorii Brătianului la dumnealui, trimis fiind de tată-său lane, de au ară
tat că la hotărnicia ce au făcut dumnealui aceşti moşii li s-ar fi coprins un vad d«
moară i o cârciumă în partea ce s-au ales lui Calotă şi să caute la cartea d(
hotărnicie şi cum va fi scriind aşa să s'urmeze. Care dintr-aceasta să înţelege c;
numai cu atâta n-au fost odihnit. Mai făcut arătare dumnealui logofăt lane ş
asupra Caloteştilor, cum că la alegerea şi hotărnicia ce s-au făcut aceşti moşii s-at
dat moşia lui Calotă pe doi fraţi. Şi nu s-ar fi căzut atâta parte fiindcă au fos
numai un frate cu moşie nevândută. Am cercetat şi pentru aceasta şi văzu<ră>n

231
M1HAIL M. ANDREESCU

arătare, prin mai sus-zisa carte de alegere, cum că s-au dovedit că având Voicul
tatul lui Calotă doi fraţi, pe Irimia şi pe Neacşul şi vânzându-şi Neacşul partea,
scrie în zapis de vânzare că ş-au vândut partea, afară dintr-a fraţilor, delniţe
şapte şi partea din munţi. De unde s-au cunoscut că şi ceilalţi doi fraţi, Voicu şi
Irimia, au avut parte iar câte şapte delniţe şi fiindcă Irimia ş-au vândut partea, lui
frăţine-său Voicul de aceia i s-au dat parte pe doi fraţi.
Mai făcu arătare lane logofăt cum că un hrisov ce să află la Vâlsănescul, cu
care ţine moşia din hotarul Muşăteşti, l-ar fi luat de la Caloteşti şi din partea lor i
s-au căzut moşie. Pentru care hrisov vedem că zic acei doi răposaţi boeri ce le-au
făcut alegere, că văzându-l foarte vechi şi nemaiînoit niciodată, nici i-au dat
moşie deplin, nici I-au scos făr'de moşie, ci i-au dat parte trei delniţe, care
această moşie acum să ţine de lordache Bucşănescul zestraş. Dar la zisa
Brătianului făcurăm oareşice perierghie din copia acestui hrisov, fiind slavonesc.
Şi să vede că este pa numele jupânesii Marii, fata Călii i feciorilor ei Voicul şi
Neagul. Să vede şi într-un hrisov ce este la mâna Caloteştilor numele Călii i Muşii
surorile Voicului comisul. Care din acest Voicu zic Căloteştii că să trag ei, de
unde să vede că Calea a fost soră cu Voicul. Şi din Calea, Măria pe al căruia
nume este hrisovul Vâlsănescului. Şi să cunoaşte că având aceştia moşie în
Muşăteşti s-au tras şi-n partea jupânesii Măriei fata Călii. Ci la aceasta, părerea
noastră, după cum s-au găsit cu cale la cercetare şi alegerea numiţilor boeri,
urmează stăpânirea Vâlsănescului. Asemenea şi stăpânirea celorlalţi părtaşi, iar
Brătian să cunoaşte făr'de nici un temei de mai multă stăpânire.
Ci fiindcă nu să odihni de aici, îşi puse soroc cu vechilul sfintei episcopii la
aprilie 20, să vie amândoao părţile la luminat divanul mării tale.
1795 fevruarie 8.
Gheorghios Vaharinos, Scarlat medelnicer, ispravnici.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 163-
165v. Cop. rom. sec. XIX.

198. 1795
februarie 24.

Preaînălţate doamne,
După jalba ce am fost dat înălţimii tale pentru dumnealui boerul Bănică Urian
sud<stvo> Muscel, cum că fără nici un temei au pus cârciumă pa moşia
Domneşti a Sfintei Episcopii şi mai pe urmă au făcut şi moară. Orânduindu-se cu
luminată porunca mării tale doi părinţi igumeni şi doi boeri dumnealui Costandin
Viişoreanul, au făcut cercetare la faţa locului şi cârciuma s-au dovedit pe moşia
Episcopii. Şi numitul Urian altă îndreptare n-au avut fără numai că un om de pe
moşia Episcopiei au spus că este moşia dumnealui acolo unde au pus cârciuma
şi i-au dat voe să vânză vin, iar moara au rămas pe moşia Câmpulungului, după

232
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

cărţile ce au avut. După care cărţi s-au îndreptat şi hotarul Episcopiei, însă
hotarul de lângă Domneşti unde să numeşte Valea Lupului, nu prea drept au
mers pe cursura cea veche în Râul Doamnii ci mai spre moşia Episcopii. Dar fiind
0 bagatelă n-am mai pricinuit pentru atâta, iar pentru moară aşa au găsit hotăr
nicii cu cale ca să nu fie, de vreme ce este în spatele satului Episcopiei şi să
pricinuieşte pagubă, căci mănăstirea Câmpulungului are moară mai sus. Şi s-ai
mulţumit şi egumen Câmpulungean.
Apoi, trecând câtăva vreme m-am înştiinţat cum că moara tot lucrează ş
înştiinţând pe cuviosul igumen Câmpulungeanul pentru ce nu să ţine de
aşezământ, mi-au dat răspunsul cum că nu este pricina din cuvioşia sa ci un om
anume Ion Pianul, carele şi cârciuma pe moşia Episcopiei au ţinut, după voia ce
i-au fost dat Urianul. Acela este stăpân acum pe moară zicând că el au făcut-c
şi au sărit şi cu zurba asupra oamenilor mănăstirii Câmpulungului, împreună ci
alţi oameni, tot după moşia Episcopiei. Şi îm scrie şi isprăvnicelul Episcopie
cum că acest Ion Fian vinde vin la casa lui tot ca şi mai nainte când vindea ci
nume de moşia Urianului. Luminate doamne, cu toate că în vremea ce am jălui
n-am ştiut că este moşia mănăstirii Câmpulungului, fiindcă n-am avut cărţi ci
semne anume. Dar iarăşi, văzând că cade moara tocma în spatele satul
Domneşti s-au scris Urianului din partea Episcopiei ca să nu facă moară până s;
va alege a cui este moşia şi n-au vrut să asculte. S-au înştiinţat şi dumneal
boerilor ispravnici şi au dat răspuns cu un cuvânt că nu-l pot opri, fiind moş
dumnealui, iar vreo cercetare n-au făcut, care răspuns al dumnealor este de faţ
Acum să văz om clăcaş, şăzător pe moşia Episcopiei, să ţie moară şi cârciumi
în spatele satului şi să s'scoale şi cu zurba, foarte cu ciudă îm este.
Ci mă rog mării tale să fie luminată poruncă către dumnealor boerii ispravn
ci ai judeţului, ca să cerceteze pentru aceste amestecături şi să îndrepteze.
eu ştiu că am pricină cu numitul boer Urian, iar nu cu om după moşia Episcopie
Care de va fi făcut el moara mi să pare că nu ar fi cu cale să să obrăzniceasc
până la atâta şi să să arate vrăjmaş moşiei pe care să hrăneşte şi sade pe dans
Iar dovedindu-se cum că Urianul I-au pus la căi, să zică că moara este făcută d
el sau i-au dat voe, să înştiinţeze mării tale şi după dreptate să să hotărască,
că<
1s-au scris să nu facă moară până să va alege a cui este moşia şi n-au vrut s
ştie. Asemenea, să îndrepteze dumnealor boerii ispravnicii şi hotarul Văii Lupuk
după matca veche, că măcar că este un lucru de bagatelă, dar văzând eu ace;
te amestecături mă tem ca să nu să mai scociorască şi dintr-această pricină, di
vicleşugul turburătorilor oameni ce şăd pe moşia Episcopiei.
De aceasta mă rog şi cum Domnul Dumnezeu va lumina pe înălţimea ta
1795fevruarie 24.
Al înălţimii tale smerit rugător către Dumnezeu şi plecată slugă,
losif episcop Argeşului.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 268\
269. Cop. rom. sec. XIX.

233
MIHAIL M. ANDREESCU

199. 1795
februarie 28.

Io Alexandru Costandin Moruzi voevod i gospodar zemle.


Dumneavoastră ispravnicilor ot sud<stvo> Argeş i sud<stvo> Muscel, veţi
vedea jalba ce face domniei mele iubitorul de Dumnezeu părintele episcopul
Argeşului. Pentru care vă poruncim domnia mea ca să cercetaţi şi aceste ma-
dele, faţă cu toate părţile, văzând şi alegerile din faţa locului. Şi pentru fiteşcare
madea, făcând hotărârea cea cu cale, ori să îndreptaţi sau să arătaţi domniei
mele pricinile în scris, cu anaforà1, cu pliroforie pe larg în ce chip aţi dovedit,
sorocind şi pe însuşi la divanul domniei mele când vreo parte vor avea apelaţie.
1795fevruarie28.
Vel logofăt.
Procitom Costandin logofăt, lordache lofogăt.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 269.
Cop. rom. sec. XIX.

200. 1795
martie 13.

Adecă eu Gheorghe şi lane sin răposatul Neagul Mănicescu, dimpreună cu


maica noastră anume Anca, care mai jos ne vom iscăli, încredinţăm cu acest
zapis al nostru la sfânta episcopie Argeşului şi la preacinstită mâna preasfinţii
sale părintelui episcop Argeşiu, chirio chir losif, precum să să ştie că răposatul
tata noastru având cumpărată cu zapis o moşie în Valea Sasului de la proin pro-
topopul Sima ot oraşul Argeşului, care au stăpânit-o cu bună pace cât au fost în
viaţă, cum şi noi după moartea lui până acum. Care moşie, de bunăvoia noastră,
nesiliţi de nimeni, am vândut-o preasfinţii sale drept t<a>l<eri> 285, adecă doao
sute optzeci şi cinci.
Deci să aibă sfânta episcopie a o stăpâni cu bună pace de către noi şi de
către tot neamul nostru, fiindcă de bunăvoia noastră o am vândut-o, dând şi cele-
lalte zapise vechi de vânzarea aceşti moşii, în care pe larg arată toate semnele
după care este a să urma stăpânirea şi de acum înainte, (încredinţând şi acum
numitul proin protopop Sima cu iscălitura sa ca să stăpânească sfânta episcopie
cu bună pace de către el şi de către tot neamul lui). Drept aceia, pentru mai ade-
vărata credinţă ne-am iscălit mai jos puindu-ne şi degetele în loc de pecete.
Unde au fost şi alte obraze de cinste martori, fiindcă s-au căzut sfintei episcopii
a o cumpăra, fiind alăturea cu o moşie Zăgonenii, tot a sfintei episcopii.
1795 martie 13.
Eu Gheorghe sin Neagoe Mănicescu vânzător, eu lane brat ego vânzător, eu
Anca răposatului am vândut cu toţi copiii miei.

234
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Fiindcă această vânzare s-au făcut prin ştirea mea, drept aceia, să aibă
sfânta episcopie a stăpâni cu bună pace de către mine şi de către copiii miei i de
către tot neamul mieu. Şi spre încredinţare am iscălit cu mâna mea, fiind şi alte
obraze de cinste martori, care anume s-au iscălit mai jos.
1795 martie 14.
Popa Sima proin vânzător.
Popa Nitul protopop martor. Din sin Ilie proin judeţ martor.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 90. Cop.
rom. sec. XIX. Parantezele rotunde aparţin copistului.

201. 1796
aprilie 19.

De vreme ce preacuviosul arhimandrit al sfintei episcopii chir Partenie, din


râvnă dumnezeească îndemnându-se, au zidit din temelie acest sfânt lăcaş din
agonisita sa, carele cu ajutorul lui Dumnezeu s-au tarnosit de noi, întărim acest
aşezământ ce din bunăvoia sa au făcut ca întocma să să urmeze. Şi rugăm şi
pre cei ce după noi, de la Dumnezeu vor fi orânduiţi episcop! acestui sfânt scaun,
ca să s'păzească şi de frăţia lor nestrămutat, nici mai adăogând nici mai
scăzând.
Aceasta, 1795 aprilie 19.
losif episcop Argeşului adeverez

Pus de copist înaintea actului propriu-zis.


De vreme ce schitul Brătăşeştii, hramul naşterii sfântului loan Botezătorul,
ce au fost zidit de răposatul loan Vâlsănescu şi închinat sfintei episcopii
Argeşului cu moşioara de prinprejur, cu embatichiu ca să dea la sfânta episcopie,
(fiind atuncea mănăstire), pe an cinci oca de ceară iar altă supărare să nu i să
mai facă. Care schit, din slăbiciunea locului, s-au fost crăpat peste tot nemaifiind
nădejde a să mai putea sluji într-însul. Şi pentru ca să nu rămâe pomenirea numi-
tului ctitor uitată, m-am îndemnat eu de a mea bunăvoe şi am zidit acest schit din
temelie cu cheltuiala mea, la un loc mai temeinic, tot pe moşia numitului schit
celui vechi, la care am pus doao hramuri: unul al naşterii sfântului loan Bote-
zătorul ce au fost dintru întâiu şi altul al sfinţilor mucenici Serghie şi Vahco, ale
căror sfinte moaşte, adecă capetele amândoao, să află la sfânta episcopie. L-am
înfrumuseţat cu zugrăveală şi cu odoară besericeşti şi cu din dobitoace şi cu alte
locuri ce am mai cumpărat, tot alăturea cu ceialaltă moşie a schitului.
Am mai dat şi cinci sute stânjeni de moşie din hotaru Cacaleţii după Vâlsan,
în care sumă de stânjeni au mai fost cumpărătoare o sută cincizeci stânjini de

235
MIHAIL M. ANDREESCU

răposatul nepotul mieu Isaiia monah. Şi fiindcă la moartea lui au dat zapisul
asupra mea, ca din tot avutul lui, mişcătoare şi nemişcătoare, să fac o biserică.
Şi ce va mai prisosi să rămâe danie sfintei biserici. Cum şi părţile de moşie ce le-au
mai avut cumpărate la Bădiceni, cu o roată de moară, unde şi eu am mai
cumpărat, după cum zapisele arată. Şi neputându-se face biserică numai cu avu-
turile răposatului s-au dat ajutor la facerea bisericii din satul Corbii cu hramul
Sfânta Troiţă şi s-au pus şi la pomenic, (căci din dobitoace ce au mai rămas s-au
răpus din răzmiriţă toate), iar aceste numite părţi de moşie rămâind le-am dat
danie acestui sfânt schit Brătăşeştii, împreună şi cu cumpărătoarele mele. Şi
asemenea, s-au pus la pomenic şi la sfântul schit împreună cu mine. Dar până a
trăi nepotul meu Pavel i s-au lăsat părţile de moşia de la Bădiceni, cu roata de
moară, să le stăpânească în pace. Iar după moartea lui niminea să nu aibă a să
întinde la această parte de moşie i la moară, ci să rămâe bune ale numitului schit,
ca unele ce sânt închinate prin zapis de pomenitul mai sus, răposatul nepotul
meu Isaiia monah. Căci nu este vreo clironomie părintească ci numai din ago-
nisita lui. Fiindcă care să va întinde peste hotărârea răposatului şi peste a mea,
să ştie că va avea a da răspuns la înfricoşatul judeţ înaintea lui Dumnezeu.
Aşijderea, am mai dat sfântului schit şi moşia Topliţa, care o am avut răs-
cumpărată din rămasele arhimandritului Damaschin, căci rămâind dator numitu-
lui arhimandrit la unii, alţii, între care unul a fost vtori vistier Răducanu Budeş-
teanu, cu t<a>l<eri> 635. Şi prin judecată cu poruncă domnească s-au făcut
hotărârea răposatului preasfinţii sale părintelui mitropolitului Grigorie, ca să i să
vânză tot avutul arhimandritului şi dintr-acelea să i să plătească datoriile, între
care întrând şi această numită moşie, am dat eu banii şi am oprit moşia care las
să o stăpânească sfântul schit cu bună pace. Iar până a mai trăi eu, la vânzarea
ghinzii şi a jirului să nu să amestece.
Am mai dat şi alte mărunţişuri care să vor trece la catastih, cum şi din via ce
o am cumpărată la dealul Piteştii de la boerii Lăngeşti, adecă locul alăturea cu
via sfintei episcopii, în care lor, osebit de via ce am făcut-o eu, cu hotărâre ca
după petrecania mea din viaţa aceasta să rămâe danie sfintei episcopii. Au fost
mai făcut şi un Rafail monah, care şi aceea am cumpărat-o şi am dat-o sfintei
episcopii schimb, un rozor mai lat care să alătură pe lângă vie sfintei episcopii.
Şi căpătâiul din sus merge până la brâu din jos de nuc, ca să stăpânească sfân-
ta episcopie de acum. Şi în locul acestui rozor au dat preasfinţia sa părintele
episcop schimb altă viişoară în dealul Goleşti, ce au fost dat-o de danie răposat-
ului Savatie monah, ca să o stăpânească sfântul schit nestrămutată, cu pometul
din poalele ei, fiindcă s-au pus şi la pomenecul schitului aceşti doi monaşi,
Savastie şi Rafail.
Mai având sfântul schit o moşie Vasilaţi sud<stvo> Ialomiţa, care moşie
luându-să de la sfânta mitropolie în zilele răposatului întru fericire părintelui
Grigorie mitropolitu, au dat schimb altă moşioară, la Valea Rea lângă Fleşti, care
fiindu-i schitului iarăşi depărtată şi sfintei episcopii trebuincioasă pentru via de la

236
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Piteşti, au primit-o preasfinţia sa părintele episcopul şi au dat schitului alt petec


de moşie din hotarul Robăii, care să chiamă Posinţele, alăturea cu moşia
ceialaltă a schitului.
Şi fiindcă la zidirea acestui schit eu am fost numai cu cheltuiala dar toată
purtarea de grijă, încă şi alte ajutoare s-au făcut prin cuviosul părinte Varlaam
ieromonah şi împreună cu mine l-am primit ctitor, dar şi cu purtarea de grijă, ca
până va trăi sfinţia sa să fie schitul asupră-i cu toată iconomia, având împreună
şi pe nepotul mieu Dorotei ierodiaconul, carele şi el este călugăr cu metania din
sfânta episcopie. Şi de va vrea numitul părinte Varlaam vreodată a să depărta de
la schit sau a să trage din treaba iconomii sau de să va întâmpla chemare de la
Dumnezeu din viaţa aceasta, atuncea sfânta episcopie să nu orânduiască pe
altul, ci să fie nepotul mieu Dorotei cât va trăi. Iar când, împotrivă, nu va primi
sfânta episcopie, atuncea să aibă a stăpâni numitul Dorotei atât părţile de moşie
ot apa Vâlsanului cât şi moşia Topliţa până va trăi, iar după petrecania sa iarăş
va rămâe ale numitului schit.
Şi păzindu-se aceste danii nestrămutate de sfânta episcopie, osebit de doao
praznice ce are să le facă pe la hramuri în tot anul după cum să va putea, a
doaoa zi, la hramul sfinţilor mucenici, să facă o pomenire la tot neamul mieu, iar
neputându-să face atuncea şi mai la urmă, când va putea să facă, numai să nu
rămâe. Şi să mai dea şi la sfânta episcopie oca trei ceară, osebit de cinci ce s-
au fost aşăzat dintâiu. Care aceste oca de ceară, după petrecania mea să s'dea
fiindcă rămâne şi venitul pădurii tot pe seama schitului. Iar la sfântul schit să fie
preot ieromonah şi cu trei-patru monaşi, adecă câţi să va socoti că vor putea să
s'chivernisească. Iar pentru mult-puţin ce s-ar mai afla dintru ale mele după
sfârşitul mieu să aibă a să urma după deosebită diată ce voi face. Şi de s-ar găsi
vreun zapis al mieu de vreun aşăzământ făcut mai nainte, până a mă rândui igu-
men la Argeş, să nu fie ţinut în seamă, ci această carte şi diată ce îmi voi facej
să fie crezute. 1795.
Partenie arhimandrit sfintei episcopii Argeş adeverez.
Partenie igumen Berislăvescu martor.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 221v.-222v
Cop. rom. sec. XIX. Parantezele rotunde aparţin copistului.

202. 1795
octombrie 19.

Sud<stvo> Argeş.
Cinstiţi dumneavoastră boieri ispravnici,
Cinstit pitacul dumneavoastră de la 12 ale aceşti luni am primit, coprinzăto
fiind că preasfinţia sa episcopul Argeşului chiriu chir losif au făcut arătare dum

237
MIHAILM. ANDREESCU

neavoastră pentru Eutenie Gănoiul ot Goleşti, dintr-acest judeţ, cum că de astă


vară încoace, cu silnicie s-au pus de au închis cu gard un loc din cuprinsul vii
sfintei episcopii, astupând şi drumul vii, cerând preasfinţia sa a să îndrepta prin
cercetare la faţa locului. După care ni să porunceşte noao de către dumnea-
voastră ca să mergem la faţa locului, unde aducând de faţă pe numitul Eutenie i
vecinii ce vor fi împrejuraşi, să cercetăm să aflăm curgerea stăpânirii amânduro-
ra părţilor spre a dovedi acel loc la ce parte, din vechime, s-au urmat stăpânirea.
Şi fiind bun în coprinsul sfintei episcopii să punem pe numitu Eutenie să-ş ridice
gardul ce l-au făcut negreşit. Şi când Eutenie nu va voi să şi-l ridice, să punem
să-l tae. Iar cunoscând pricina într-alt chip şi nu vom putea îndrepta, să sorocim
pe numitul a veni înaintea dumneavoastră cu vechil din partea sfintei episcopii şi
cu cercetarea ce vom face, în scris.
După cinstită porunca dumneavoastră mergând la faţa locului unde, fiind
faţă atât sfinţia sa părintele arhimandritu sfintei episcopii, vechil din partea epis-
copii chir Partenie, cât şi numitul Eutenie, s-au întrebat cu ce cuvânt ş-au mutat
gardul de unde l-au avut mai nainte şi l-au făcut tocmai pe lângă slonul vii sfintei
episcopii. Şi zice că nu numai pe unde ş-au pus gardul este moşia lui, ce şi chiar
unde este slonul episcopii tot a lui moşie cade, arătând şi un zapis cu leat
7148(1640) de sânt ani 155, cu care vinde mătuşa Neacşa Drăghicioaia ot
Goleşti unui popii Cârsti ot Ospoteşti locul cel cu gârlici ce este supt Piscul
Martinului despre apus, care au fost cumpărat de tată-său Gheorghe Huruc şi s-
au dat ei de zestre, zicând Eutenie că locul ce să cuprinde într-acest zapis este
din sus unde îs are via şi vine la vale până unde este slonul. l-am cerut mărturii
ca să dovedească de s-au stăpânit mai dinainte de moşu-său sau de tată-său
acest petec de loc unde el s-au întins şi nimeni nu s-a găsit ca să arate, cum şi
el însuşi arată, că n-au mai stăpânit, nici vreo dată n-au mai cerut nici tată-său
nici el până acum, ci au fost locul tot supt stăpânirea sfintei episcopii.
Am făcut cercetare şi pentru locul episcopii, unde s-au aflat din vechime, şi
dovedirăm că pe vremea când trăia tatăl lui Eutenie au fost slon vechi tot într-
acel loc şi sfărâmându-să acela s-au făcut altul de părintele arhimandritul, care
şi acum să află. Şi la aceasta însuşi Eutenie nu putu tăgădui ci zise că aşa are
şi el ştiinţă. Deci, de vreme că atât tatăl lui Eutenie cât şi el stăpânire niciodată
într-acel petec de loc n-au avut, nici vreo davâ au mai căutat, găsim cu cale să-
ş ridice gardul şi să şi-l facă pe unde l-au avut, iar locul să rămâe tot pe seama
sfintei episcopii ca să şi-l stăpânească precum l-au stăpânit din vechime.
1795 octomvrie 19.
Costin Tigveanu, Nicolae logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 210v.-211.
Cop. rom. sec. XIX.

238
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

203. 1795
noiembrie 12.

Adecă eu popa Hristea din oraş Argeşului adeverez sfintei episcopii Argeşi
cum să s'ştie că având eu trei răzoare de vie părăsişte în coprinsul vii sfintei epis
copii ce este la Goleşti, şi neputând a mai cheltui ca să o dau pe rod, de a mec
bunăvoe le-am vândut sfintei episcopii în t<a>l<eri> opt. Deci să aibă sfântc
episcopie a le stăpâni cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu
dând la sfânta episcopie şi un zapis vechi ce l-am avut pentru stăpânirea aces
tor răzoare.
Şi pentru credinţa m-am iscălit mai jos, noemvrie 12, 1795.
Popa Hristea vânzător.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 211
Gop. rom. sec. XIX.

204. 1795
noiembrie 15.

Preaînălţate doamne,
Iubitorul de Dumnezeu sfinţia sa părintele episcopul Argeşului chir losif, d*
la trecutul fevruarie al anului acestuia, prin anafora, au înştiinţat mării tale c;
după jalba ce mai nainte au fost dat pentru dumnelui postelnic Bănică Uriar
sud<stvo> Muscel, că fără de nici un temei au pus cârciumă pe moşia Domneşl
a Sfintei Episcopii şi mai pe urmă au făcut şi moară. S-au orânduit cu luminaţi
porunca mării tale doi părinţi igumeni şi dumnealui vătaf Costandin Viişorean
cari făcând cercetare la faţa locului, cârciuma s-au dovedit pe moşia Episcopii ia
moara ar fi rămas pe moşia mănăstirii Câmpulung, după cărţile ce au avut. Dupi
care cărţi s-au îndreptat şi hotaru Episcopii, însă la hotar, unde să numeşte Valec
Lupului, nu prea drept ar fi mers în Râu Doamnii spre moşia Episcopii, dar a
pentru o bagatelă n-au mai pricinuit. Iar pentru moară, arată că hotărnicii au găsi
cu cale să nu fie de vreme ce cade în spatele satului Episcopii şi să pricinuieştc
pagubă. Şi s-ar fi mulţămit şi igumen Câmpulungean. Apoi, pe urmă, s-ar fi seu
lat Ion Pianul, lăcuitor di pa moşia Episcopii, carele şi cârciuma au ţinut-o dupc
voia ce i-au fost dat Urian. Şi ar fi sărit cu zurba asupra oamenilor mănăstiri
Câmpulung zicând că el au făcut moară. Cerând părintele episcop să fie lumi
nată poruncă a să cerceta aceste amestecături să s'facă îndreptare, căci jude
cată să ştie că au avut cu Urian iar nu cu clăcaşu Episcopii. Care de va fi făcu
el moară sau de-i va fi dat voe Urian, să s'facă arătare mării tale. Cum şi peste
semnul hotarului iarăşi să s'facă îndreptare pa unde vine dreptul ca să nu să mă
întâmple pricini din oameni ce şăd pe moşia Episcopii.

239
MIHAIL M. ANDREESCU

După care arătare a sfinţii saie ni s-au poruncit noao preaplecaţi slugi,
ispravnicii Argeşului i Muscel, să cercetăm aceste madele faţă cu toate părţile,
văzând şi alegerile din faţa locului. Şi făcând cuviincioasă hotărâre ori să îndrep-
tăm sau să arătăm mării tale pricinile cu anafora, sorocind şi pa însuşi la lumi-
natul divan când vreo parte va avea apelaţie. Până a să face urmare aceşti
porunci au jăluit mării tale şi dumnealui postelnic Bănică Urian, pentru părintele
episcop şi pentru părintele arhimandrit Câmpulungean, că părintele episcop îi ia
o cârciumă din vechea stăpânire a neamului soţiei sale şi arhimandritu Câmpu-
lungean i-au tăiat o moară stăpânindu-i şi câtvaş loc pe care din vechime au curs
Râu Doamnii pe acolo. Numai fiindcă nu ne putem aduna cu lesnire, având tre-
bile judeţelor, au cerut poruncă către dumnealui stolnic Drăgănesc, fiind în partea
locului i către clucerul Mincul Topolovean i polcovnic Sandu.
După amăruia jalbă ni să porunceşte iarăşi noao ca de nu va fi luat pricina
aceasta cercetare izbrănită să fie împreună cu noi şi dumnealui stolnic Dru-
gănesc şi ceilalţi doi. Următori fiind luminatelor porunci am mers la faţa locului,
însă numai noi ispravnicii şi dumnealui stolnic Drugănesc, iar ceialalţi doi boeri
nu s-au arătat. Unde, făcând cercetare pentru pricinile amândurora părţilor cât şi
pentru a Urianului cu mănăstirea Câmpulung. După cum am dovedit curgerea
pricinii am arătat mării tale cu osebită anafora la mâna arhimandritului Câm-
pulungean.
Iar pentru pricina Sfintei Episcopii am cetit mai întâi jălbile din partea
Episcopii, cum şi a Urianului, apoi cartea ce s-au făcut în anul trecut de orânduiţii
hotărnici, întru care să vede lămurită alegere după cărţi i dovezi. Şi mai ales din
cărţile mănăstirii Câmpulung s-au cercetat toate semnele hotarului despre partea
moşii Urianului, ce să vecineşte cu moşia Episcopii, cum şi despre moşia mănă-
stirii Câmpulung, fiindcă însuşi părintele episcop au fost cerut porunca mării tale
ca să arate arhimandritului Câmpulungean cărţi ce va avea pentru ca să nu să
păgubească vreo parte sau să pricinuiască blestemuri. Şi să arătă în această
alegere că amândoao părţile au rămas odihniţi, încă părintele episcop cu scri-
soarea ce au trimis către noi prin cuviosul arhimandrit chir Partenie vechilul sfinţii
sale, arată că însuşi Urianul au trimis de au oprit vinul a nu să mai vinde în câr-
ciuma cea de pricină, lăsând-o pe seama Episcopii. Şi mai pe urmă ş-au cerut şi
ertăciune a nu să mai face pomenire de cele trecute. La care nici acum nu putu
tăgădui, ci toată pricina este pentru moara ce au făcut-o acel Ion Pianul cu voia
Urianului.
Deci, fiindcă am mers şi la faţa locului pentru cercetarea locului pe care este
moara, care îl cere mănăstirea Câmpulung după cărţile ce are, am văzut că
acolo unde zice Urian prin jalbă că au fost curgerea Răului Doamnii nu este
semn de matcă de râu ci au fost iazu morii Episcopii, a caria pari şi acum să află
din jos. Şi când s-ar căuta hotaru drept este din matca văii prin Piscul Obrejii, pa
din sus de cârciumă, alăturea cu iazul morii şi drept în apa Râului Doamnii şi de

240
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

aici peste râu la Făntănele. Această Vale a Lupului, din pricina potoapelor, a
mai multe vărsături.
Deci, cât pentru pricina cârciumii, s-au găsit pusă pe dreaptă moşia Sfint
Episcopii şi fără cale au jăluit Urianul că i-au luat părintele episcopul făr'de dre
ţaţe acea cârciumă. Iar pentru moară, fiind în capul satului Episcopii, părere
noastră este că din luminată porunca înălţimii tale să să strice căci pricinueş
pagubă la venit morii Episcopiei ce are mai în jos, mai ales că Episcopia au set
Urianului să nu o facă până nu să vor izbrăni prin judecată. Şi au făcut înştiinţa
şi dumnealor boerilor ispravnici ce au fost atuncea ca să-l oprească şi nu k
oprit, după cum şi hotărnicii din anul trecut arată, că au văzut şi răspunsul ce j
dat boerii ispravnici că nu-l pot opri fiind moşia lui, fără de a nu face vreo ce
cetare. Iar când va fi ca să lucreze moara aceasta, atunci Episcopia, de neve
caută a-ş face moara mai în jos unde sânt parii morii cei vechi. Şi de dreptate r
va putea fi oprit, fiind vadul vechi al Episcopii. Iar cea desăvârşită hotăra
rămâne a să face după cum Dumnezeu va lumina pe înălţimea ta.
1795 noemvrie 15.
Scarlat medelnicer, ispravnic.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 269v.-27'
Cop. rom. sec. XIX.

205. 1795
decembrie 6.

Preaînălţate doamne,
Cu smerită scrisoare înştiinţez mării tale că având episcopia un schit ce
numeşte Brădetul în sud<stvo> Argeş, are o moşioară pe apa Vâlsanului ce
chiamă Costeşti, lângă care moşie are şi mănăstirea Bistriţa o moşie ce
cheamă Stroeşti. Şi apururea au avut moşia schitului bântuială de către sate
Stroeşti, călcând hotarul, fiindcă să stăpâneşte moşia aceasta de dânşii fără a
orândui Bistriţa isprăvnicel omul mănăstirii. Şi de i-ar fi fost biserica şi moara
capul moşiei din jos ar fi cuprins şi satul schitului, căci nu are episcopia cărţi
semne anume despre acea parte. Iar în primăvara trecută s-au întins şi mai m
trecând şi mai sus de moară. Şi găsind un copil ce păzia vitele I-au dezbrac
lăsându-l numai cu pielea şi au bătut şi un călugăr. Pentru care, arătând dui
nealor boerilor ispravnici, au orânduit doi boernaşi la faţa locului care au fac
cercetare cu amăruntul. Şi numiţii Stroeşti au scos o copie de hrisov ce au de
mănăstirea Bistriţii. Şi după semnele ce să cuprind într-însa să găseşte mo;
schitului împresurată de către dânşii, însă ei nici după această cercetare nu s-.
odihnit ci s-au înfăţişat înaintea dumnealor boerilor ispravnici. Şi pentru ca
curmeze pricina au găsit dumnealor cu cale ca să dovedească hotarul prin cai
de blestem, făcând şi către măria ta arătare prin anafora.

241
MIHAIL M. ANDREESCU

Pentru care mă rog înălţimii tale ca să fie luminată poruncă a să da carte de


blestem a presfinţii sale părintelui mitropolitului, cuprinzătoare, ca oricine va şti
adevărul să mărturisească care este muchia Telmanului, ce este numită într-
acea copie de hrisov. Căci după aceea să pot îndrepta şi celelalte semne spre
râul Vâlsanului, care s-au dovedit şi din mărturiile ce au eşit de faţă, că doar aşa
s-ar curma această pricină. S-au dat de ştire şi igumenului Bistricean ca să-ş
trimită oamenii cu cărţile cele adevărate, să să arate la cercetare.
De aceasta mă rog şi cum Domnul Dumnezeu va lumina pe măria ta, iar anii
mării tale să fie de la Dumnezeu înmulţiţi cu fericire.
1795 dechemvrie 6.
Al mării tale smerit rugător către Dumnezeu şi plecată slugă,
losif episcop Argeşului.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 176-177.
Cop. rom. sec. XIX.

206. 1795
decembrie 12.

Ion Alexandru Constantin Muruzi voevod i gospodar zemle.


Dumneavoastră ispravnicilor ot sud<stvo> Argeş. Veţi vedea această
înştiinţare ce trimite domniei mele sfinţia sa iubitorul de Dumnezeu părintele epis-
cop Argeşiu, chir losif, cu care dimpreună ne-au trimis de am văzut domnia mea
şi înştiinţarea dumneavoastră de cercetarea ce s-au făcut la faţa locului cu boer-
naşii orânduiţi.
Pentru care veţi şti că mai înainte, până a primi înştiinţarea dumneavoastră
şi a sfinţii sale episcopului, s-au arătat aici cu jalbă la domnia mea Stroeştenii
cerând hotărnicie, ca să le facă deplină alegere şi hotărnicie cu pietre la faţa
locului, cu portărel după obicei, precum dreptatea va urma. A cărora cerere nefi-
ind împotriva orânduelii s-au primit de domnia mea, însă cu această orânduială
ca şi sfinţia sa episcopu, despre partea schitului, să ceară şi să-şi aleagă hotăr-
nicii săi pe care-i va vrea, dimpreună a fi următor cu cei ceruţi din partea
Stroeştilor care să facă cercetarea şi prin carte de blestem, precum şi sfinţia sa
episcopu vedem că o cere aceasta. Ci dar să dea şi sfinţia sa episcopu în scris
de boerii ce va cere din partea schitului, care dimpreună cu cei ceruţi de Stroeşti,
să meargă la faţa locului, unde poruncim ca să îndatoraţi şi pa igumen Bistricean
să vie, ori însuşi sau vechilul, cu seneturile ce va avea. Care hotărnici să aibă a
face cercetare cu de-amăruntul, atât după seneturi de scrisori vechi cât şi după
dovezi şi mărturii bătrâne care vor fi ştiind semnele şi hotarăle cele adevărate ale
coprinderii seneturilor, cum şi stăpânirea din vechime, prin carte de blestem ce
să trimite de la preasfinţia sa părintele mitropolitul. Şi dreptatea urmând să s'facă

242
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

<după> alegerea cea cuviincioasă, să pue pietri şi să dea cărţi după obicei. ASE
să urmaţi. Tolico pisah gospodstva-mi1.
1795 dechemvrie 12.
Vel logofăt.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 177
Cop. rom. sec. XIX.

207. 1795
decembrie 15.

Dositei, milostiiu Bojiiu arhiepiscop i mitropolit a toată Ungrovlahia. lubitorule


de Dumnezeu, frate episcoape al sfintei episcopii Argeş chir losife, al smerenie
noastre întru Duhul Sfânt iubit frate şi întocmai slujitor, de la milostivul Dumnezei
rugăm ca să ţi să dăruiască întreagă sănătate, spăsenie sufletească şi tot ferici'
tul bine, iar de la smerenia noastră părintească blagoslovenie trimitem frăţiei tale
După aceasta te înştiinţăm că după înştiinţarea ce au făcut dumnealo
ispravnicii prin anafora mării sale lui vodă, cum şi frăţia ta, pentru pricina hotă
nicii moşii Costeşti a schitului Brădetul din sud<stvo> Argeş, al sfintei episcopii
să porunceşte de către măria sa vodă, după a frăţii tale cerere şi a dumnealo
ispravnicilor găsire cu cale, ca prin carte de blestem să facă cercetare la faţ;
locului de boerenaşii cei ceruţi hotărnici, atât despre partea frăţii tale cât ş
despre partea sătenilor ot Stroeşti, prin dovezi şi mărturii bătrâne i sineturi
scrisori vechi.
Deci, după a mării sale poruncă, scriem această carte a smereniei noastre
cu înfricoşat blestem şi groaznică afurisanie asupra tuturor lăcuitorilor de acolo
asupra dovezilor şi mărturiilor ce să vor arăta cu ştiinţă, să mărturisească ade
vărul, ca să mărturisească fieştecare în frica lui Dumnezeu semnele hotarălor
moşii Costeşti şi pa unde s-au stăpânit din vechime de către numitu schi
Brădetul. Asemenea, să mărturisească şi care este muchia Telmanului ce est<
numită într-o copie de hrisov. Şi aşa, mărturisind adevăru fieşcare va fi ertat ^
blagoslovit. Iar oricare, ori pentru lăcomie sau pentru vreun hatâr, nu va vrea s;
arate dreptul, oricare va fi acela, ca un netemător de Dumnezeu şi de al săi
suflet, proclet şi afurisit să fie de Domnul nostru lisus Hristos şi de toate sfinteli
soboară, aşijderea şi de smerenia noastră. Herul, pietrile să s'topească şi s;
s'risipească, iar trupul aceluia şi după moarte să rămâe întreg şi nedezlega
parte şi lăcaş să aibă la un loc cu luda şi cu afurisitul Aria, să-l lovească cutremu
rul lui Cain şi bubele lui Ghezie şi de tot avutul său să nu să aleagă, ca praful îi

1. Pentru că aşa scrie domnia mea.

243
MIHAIL M. ANDREESCU

faţa vântului. Şi până nu va mărturisi adevărul, precum va fi şi va şti, ertăciune


să nu aibă.
Aceasta scriem.
1795 dechemvrie 15.
Dositei al Ungrovlahiei.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 177v.-178v.
Cop. rom. sec. XIX.

208. 1795
decembrie 28.

După părintească dragoste, molitvă şi blagoslovenie trimitem dumneavoas-


tră boeri ispravnici ot sud<stvo> Argeş.
La cercetarea ce este să s'facă prin carte de blestem pentru dovedirea
hotarului moşii Costeşti de către moşia Stroeşti a mănăstirii Bistriţei, eu sânt
mulţămit ca şi din partea episcopiei să fie tot dumnealui armaş Bănică Urianul i
dumnealui logofăt lane Brătian, fiindcă sânt şi boeri cu prazis şi vecini. Numai
fiindcă dumnealor sânt ceruţi din partea Stroeştilor şi măria sa vodă porunceşte
ca să cer şi eu din partea episcopiei alţi boeri, pentru ca să să urmeze luminată
porunca întocma, de vreme ce este să s'facă hotărnicie cu portărel, iată că şi eu
fac cerere din partea episcopii să s'orânduiască dumnealui aga Costandin
Viişoreanul i dumnealui Răducanul Rătescu, ca unul ce au fost şi la cercetarea
dintâi.
De aceea nu lipsiiu şi fiţi dumneavoastră blagosloviţi.
1795 dechemvrie 28.
Al dumneavoastră părinte sufletesc (indescifrabil grec) losif Argeşiu.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 178.
Cop. rom. sec. XIX.

209. 1795
decembrie 29.

După frăţească dragoste dumi<tale> arhon aga Costandin Vişoene i după


fericirea sănătăţii dumitale, Răducane Rătescule.
La prigonirea ce să urmează între sătenii Stroeşti pentru dovedirea hotaru-
lui moşii Costeşti a sfintei episcopii Argeşului, după măruntele cercetări ce s-au
făcut, atât în faţa locului cât şi înaintea noastră, s-au făcut arătare mării sale lui
vodă de toată curgerea pricinii. Apoi, sătenii Stroeşti, după cererea ce fac mării
sale lui vodă a li să orândui doi hotărnici dimpreună şi cu portărel, să li se aleagă
hotaru prin carte de blestem, li s-au şi orânduft boeri ca să meargă în faţa locu-

244
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

lui, însă pe dumnealui Bănică postelnic Urianu i dumnealui lane Brătian bi


logofăt za vistierie, să facă cercetare. Şi după anaforaoa sfintei episcopii, ce a
făcut-o mării sale, să coprinde a să arăta şi boerii cei ceruţi din partea sfinte
episcopii a face cercetare prin carte de blestem la descoperirea hotarului. De<
fiindcă sânteţi dumneavoastră ceruţi, precum în dos veţi vedea, şi noi pohtim p
dumneavoastră să faceţi măruntă cercetare prin carte de blestem, în faţa loculu
spre descoperirea hotarului celui adevărat, însă toată pricina urmează a s
descoperi muchia Telmanului, cea adevărată, că aceia este hotaru. Aşadar, pre
cum zice, ca nişte boeri cu prazis ce sânteţi amândoao părţile, de alegerea c
veţi face prin blestem cu orânduitu portărel, să şi urmaţi dumneavoastră c
izbrănirea, ca să ia luminata poruncă săvârşire.
1795 dechemvrie 29.
Ai dumneavoastră ca nişte fraţi şi binevoitori, Scarlat medelnicer.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 178'
Cop. rom. sec. XIX.

210.
<1796>
Preaînălţate doamne,
Cu smerenie înştiinţez înălţimii tale că având Sfânta Episcopie o moş
anume Topana în sud<stvo> Argeş, de la o vreme încoace să calcă de către L
popa Oprea cu cetaşii lui, luând un codru de loc şi făcându-l de moşia
Făgeţelul ce au în sud<stvo> Olt, pentru care s-au şi făcut în anii treci
oareşicare cercetare la faţa locului de un boernaş orânduit de dumnealor boe
ispravnici, dar aceia nu s-au supus a-şi cunoaşte dreptul lor. Pentru care mă re
înălţimii tale ca să s'facă luminată poruncă către dumnealor boerii ispravnici
Argeş, să facă de iznoavă cercetare şi să orânduiască doi boernaşi la faţa loci
lui. Şi când, după foaia de semne ce are Sfânta Episcopie nu vor fi odihniţi ace
atunci să s'descopere adevărul şi prin carte de blestem a presfinţii sale părinte
mitropolitu. De aceasta mă rog.
Iar anii mării tale rog a fi de la Dumnezeu înmulţiţi cu amândoao fericirile.
Al mării tale smerit rugător către Dumnezeu şi plecată slugă,
losif episcopu Argeşului.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 24^
Cop. rom. sec. XIX. Datat după celelalte acte ale procesuli

211. 1796
februarie 13.
După jalba ce au dat preaînălţatului nostru domn Ion Alexandru Costând
Muruzi voevod Hristea Galatia i cu lane ot satu Stroeşti că ei fiind şăzători în sa

245
MIHAIL M. ANDREESCU

Stroeşti, pa moşia sfintei mănăstiri Bistriţa şi având-o cu aşăzământ şi cu hrisov


de la măria sa Alexandru Ipsilanti, dau la sfânta mănăstire pe an câte t<a>l<eri>
80 şi ei o stăpânesc moşia din vechime. Iar astă-vară s-ar fi împresurat de către
sfânta episcopie Argeşul. Şi orânduindu-să de către dumnealor ispravnicii, zapcii
plăşii ca să facă alegere, le-au călcat hotaru şi vechea stăpânire. Şi ni să
porunceşte de către măria sa vodă, cu sluga mării sale vtori post<elnic> ca să
mergem la faţa locului, unde fiind şi vechilu sfintei episcopii şi toţi vecinii faţă şi
după cărţi i dovezi şi vechea stăpânire să facem alegere semnelor despărţitoare.
Şi fiind trebuinţă şi de blestem, să urmăm a da şi carte de blestem. Şi alegându-
să moşia să o sforâm pa trei locuri, puind pietri după obicei, dând şi cărţi de
alegere la amândoao părţile ca să-ş ştie stăpânirea şi o parte şi alta.
După luminată porunca înălţimii sale următori fiind am mers la faţa locului,
unde fiind şi sfinţia sa părintele Partenie iconomul şi vechilul sfintei episcopii
Argeş şi toţi preoţii i sătenii ot satu Stroeşti, cum şi vecinii. Şi mai întâi am cerut
de la sfinţia sa numitu iconom vechilul cu ce cere a întră în moşia Stroeşti. Şi ne
arătă un zapis al răposatului Grigorie Bălean postelnic, cu leat 7207(1698)
noemvrie 12, cu care zapis vinde la egumenul Vasilie de la schitu Brădetu, ce
este metoh sfintei episcopii, hotaru Costeştilor jumătate, cu case, cu moară,
făr'de rumâni, arătând că ceaialaltă jumătate de hotaru moşii Costeşti au fost
avut-o schitu Brădetu mai dinainte. Iar alte semne într-acest zapis nu arată. Ne
mai arătă părintele iconomul şi vechilul un hrisov al răposatului mării sale Mihnea
voevod, cu leat 7087(1579) iulie 15, cu care hrisov dă Stoicăi vătaf şi lui Dumitru
i Pârvu, fraţi vitregi, moşie la Costeşti, peste tot satul jumătate. Şi într-acest
hrisov arată şi semnele, începând pe din susul moşiei, din râu Vâlsanului până
la matca Zancului şi până an Valea Şchiaoti şi de aici la malul Ciptorii pe muchia
Dobrii şi pa sleamea Muscelului. Şi din vârful Muscelului pe frasin şi pe Valea
Crângului şi salcea roşie la Valea Călugărului şi pa muchia Dumbrăvilor pa Piscul
Balomirului până la Obârşia Lupului. Apoi pe gâlma teiului şi valea malului la vale
până în muchia Strâmbii care aicea, la acel semn, se împreună cu moşia
Stroeşti. Iar de aici la vale nu mai arată semne.
întrebarăm şi pa preoţii i sătenii ot satul Stroeştilor, cum şi pa părintele
Neofit, ce este trimis de sfinţia sa părintele igumenul cu cărţile de la sfânta
mănăstire Bistriţa, să ne arate ce scrisori au pentru această moşie Stroeşti. Şi ne
arătă un hrisov al răposatului mării sale Matei vobă Basarab, cu leat 7149(1641)
iunie 12, în care hrisov arată că această moşie Stroeşti au fost a răposaţii băne-
sii Negoslavii, care au fost soţie răposatului banului Barbu. Şi acea băneasă au
dat danie la sfânta mănăstire Bistriţa. Şi într-acest hrisov arată toate semnele
moşii Stroeşti. Şi în semnele cele mai de pe urmă, care să împreună cu moşia
Costeşti, unde zice din copaci până în muchia Strâmbii şi până în hotaru Costeşti
şi de acolea în muchia Tălmanului şi de acolea în sus pa râu până în Valea
Romanaţilor. Şi aicea la acest semn, unde zice din muchia Tălmanului în sus pa
râu, au fost asta pricina între schitu Brădet şi între Stroeşti. La care pricină

246
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

văzurăm că s-au făcut o cercetare de acei doi orânduiţi de dumnealor ispravnicii,


cu leat 1795 iunie 10, arătând că după spusul a patru mărturii că este hotaru
schitului din muchia Tălmanului drept pan nişte anini împletiţi. Şi de aici în
mesteacănul cel ţintuit şi drept în gura Văii Ciorii unde au fost şi un mălin. Şi de
acolea merge drept peste apa Vâlsanului, unde zicea că au fost matca cea
veche. După care alegere fac şi dumnealor ispravnicii anafora către măria sa
vodă ca să s'descopere adevărul prin cartea preasfinţii sale părintelui mitropolit,
de blestem. La care alegere sătenii Stroeşti au rămas nemulţumiţi.
Deci fiind amândoao părţile faţă şi având prigonire, unii arătând mai jos, alţii
mai sus şi având Stroeştii şi veche stăpânire, punea vina la aceasta. Şi văzân-
du-să că hrisovul mării sale Matei vodă Basarab nu pomeneşte semne de Valea
Ciorii sau de celelalte semne, decât numai din muchia Tălmanului pa râu în sus
în Valea Romanaţi, ne-am suit cu toţii în muchia Tălmanii. Şi luând seama cu
amăruntul, atât din muche cât şi după ce am coborât în vale, am cunoscut că
muchea Tălmanului este cea mai de jos, iar nu unde arăta Stroeştii, măgura cea
mai de sus pentru că aceia era o măgură mai înainta şi întră în moşia Costeşti.
Şi să cunoscu că nici pa unde zicea Stroeştii că au avut stăpânire nu este drep-
tul, nici după cum au arătat aceste mărturii nu este dreptul. Şi oricare parte ar fi
primit să ia blestem îs vătăma sufletele. Ci noi am căutat unde vine dreptul din
muchia Tălmanii, unde am pus piatră. Şi de acolea drept în zăpodia dealulu
unde s-au pus iarăş piatră. Şi de acolea drept la o mâncătură de vâlcea, unde d
în iazul morii schitului şi s-au pus iarăşi piatră. Şi de acolea păn-tr-un aninel c
s-au însemnat şi pan capul curaturi! lui Marin Apostescu pa din sus şi de acole
drept în râu Vâlsanului. La care îndreptare acestui hotar primiră amândoa
părţile şi rămaseră odihniţi, neprimind nici o parte nici alta a să da blestem, dup
cum şi prin zapis ce ne-au dat arată. Iar pentru că în alegerea celor doi orânduiţi
ce zic că au trecut peste râu unde ar fi fost mai nainte matca cea veche, noi iară^
văzând că în hrisov nu să numeşte matcă ci numai râu, ziseră Stroeştii că de
vreme ce caută numitu schit matca cea veche, să caute şi ei în sus tot matca cec
veche, unde stăpâneşte acum schitu. Şi aşa cunoscând amândoao părţile că de
vor umbla a căuta mătcile cele vechi niciodată nu va mai lipsi pricinile şi gâlce
vurile dintre ei. Şi primiră iarăşi amândoao părţile să li să urmeze hotaru tot lumi
na apii, după cum s-au stăpânit din vechime până acum.
Şi aşa rămâind la toate odihniţi, şi o parte şi alta, am dat şi noi această carte
schitului Brădetul şi vechilu sfintei episcopii ca să s'stăpânească hotaru aceşl
moşii Costeşti după semnele ce să arată, nebăntuit de către Stroeştii săteni.
1796 fevruarie 13.
Costandin Viişorean, Bănică Urian, lane Brătian.
Procitom Costandin logofăt, lordache logofăt.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 179-180
Cop. rom. sec. XIX.

247
MIHAIL M. ANDREESCU

212. 1796
martie 19.

Preaînălţate doamne,
Pe această cercetare şi judecată a dumnealor ispravnicilor ot sud<stvo>
Argeş nerămâind odihnit Ene Brătianul biv logofăt za vistierie, vătaf de aprozi, din
luminată porunca înălţimii tale l-au adus şi înaintea noastră, faţă cu Ilarion
ieromonah vechilul sfintei episcopii Argeşul i cu Costandin Dafinoiu vechil lui
lordache Drăgoescul unde, după cercetarea ce deosebit făcurăm şi noi asupra
aceşti porunci, ascultând toate pricinile lui lane Brătianul, care întocmai şi ase-
menea le arătă şi înaintea noastră, precum pe larg să văd arătate şi la această
isprăvnicească anafora, vedem că numitul Brătian, cu pricinuire de zapise şi
hrisoave vechi, care sânt cu mulţi ani înaintea judecăţii ce s-au făcut de răposatu
banu Costandin Năsturel i de răposatu sărdar lanache, de când sunt până acum
ani 47, cum şi cu mulţi ani mai naintea hotărnicii ce s-au făcut la faţa locului de
răposatu spătar Pârvu Cantacuzino, de când sunt până acum ani 44, umblă să
strămute acea judecată a numiţilor răposaţi boeri şi hotărnicie ce s-au făcut cu
alegerea şi deosebirea stânjinilor fieştecăruia la faţa locului.
Ale căruia pricinuiri toate le găsim deşarte şi neprimite, întâi căci cercetarea
tuturor scrisorilor şi vechi şi noao a tuturor părtaşilor să vede făcută de acei doi
răposaţi boeri, foarte cu amăruntul şi cu bună lămurire dăsluşite, precum să va
vedea şi de înălţimea ta. A doao că de şi pricinueşte Brătianul cum că tată-său
n-au fost aici de faţă la acea judecată, dar în hotărnicia răposatului spătar Pârvul
scrie chiar aşa, că atunci au fost în faţa locului şi însuşi lane Brătianul, adecă
tatăl acestui Brătian ce să judecă acum. Şi după ce alege hotarul peste tot în
sumă de stânjini masă, dă fieşcăruia părtaş partea sa de stânjini, precum i s-au
cuvenit, între cari dă şi lui lane Brătian stânjini 275 masă, scriind să ţie Brătian şi
un vad de moară înfundat ce au căzut în stânjinii lui Calotă. Cărora părtaşi arată
că li s-au dat şi lor foi iscălite de câţi stânjini li s-au venit la fieşcare trăsură. Şi a
treia, care este mai cu temei, că fără tăgăduiala Brătianului fu că în cursul de ani
44, ce să văd trecuţi de la această hotărnicie, urmarea stăpânirii părţii fieşcăruia
le-au fost întocmai după această hotărnicie până acum.
Deci la o alegere ca aceasta, făcută prin cercetare şi judecată de veliţii boeri
aici şi la o hotărnicie ca aceasta, făcută în faţa locului, unde au fost de faţă toţi
părtaşii, dimpreună fiind şi însuşi tatul acestui Brătian şi întemeiată cu urmarea
stăpânirii de 44 de ani de rând până acum, toate pricinuirile câte arată Brătianul
acum sunt deşarte şi neprimite. Şi orice zapise de cumpărători sau scrisori ce
sunt de mai naintea aceştii hotărnicii, toate rămân achera şi fără nici o putere de
a strămuta numita hotărnicie din fiinţa ei.
Drept aceaia, cercetarea şi judecata aceasta a dumnealor ispravnicilor, întru
toate găsindu-se că este dreaptă şi cu cale, fiind răzimată la puterea mai sus-
numitelor vrednice sineturi, adecă a judecăţii răposaţilor doi boeri şi a hotărnicii

248
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

răposatului spătar Pârvul şi noi, asemenea, găsim cu cale să s'urmeze. \s


hotărârea cea desăvârşit rămâne a să face de către înălţimea ta.
1796 martie 19.
lanache Muruzi biv vel vistier, Manolache vel dvornic, Radu Golescu vel voi
nic, Costandin Filipescu vel logofăt, loan Damaris vel dvornic, Ştefa
Văcăr<escu> vel logofăt, biv vel clucer za arie.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 165v
166. Cop. rom. sec. XIX.

213. 1796
aprilie 2.

Ion Alexandru Costandin Muruzi voevod i gospodar.


Dumneavoastră, ispravnicilor ai judeţului, veţi vedea anaforaoa ce face dorr
niei mele iubitorul de Dumnezeu sfinţia sa părintele episcopul Argeşului, pentr
care vă poruncim domnia mea să aduceţi pe paraşi faţă înaintea dumneavoaj
tră, să cercetaţi pricina şi să orânduiţi şi boerinaşi la faţa locului ce vor fi ceru
de amândoao părţile sau pe care-i veţi socoti dumneavoastră să facă alegere
dreptăţii. Care cercetare să s'facă şi prin carte de blestem pentru descoperire
adevărului. După care, când vreo parte nu vor rămânea odihniţi cu alegerea d
faţa locului şi cu cercetarea dumneavoastră în scris, să-i sorociţi la divan.
1796 aprilie 2.
Vel logofăt, biv vel pitar.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 244v.-24
Cop. rom. sec. XIX.

214. 1796
iulie 12.

Cu multă plecăciune sărut cinstită mâna dumneavoastră.


Cu plecată scrisoare înştiinţez dumniei voastre, după cinstită porunca dur
neavoastră ce am primit prin vechilul sfintei episcopii Argeş sfinţia sa părinte
iconomu, pentru prigonirea ce avea cu dumnealui vtori vistier Dinul Brătian
înţărcătoarea ce să cheamă Bârlogu, unde să hotărăşte cu moşia dumneal
boerului Brătian. Mergând după poruncă şi fiind adunaţi amândoao părţile la fa
locului şi făcând cercetare şi între multe vorbe şi pricinuiri ce au fost de cat
boiarul Dinul, la urmă au rămas a fi odihnit pe unde arăta părintele iconon
hotaru. însă din gura Văii Stupinii, ce este peste Vâlsan despre apus, une eau
drept despre răsărit, pa de la deal de un păducel, pântr-o piatră ce este mare
de acolea în deal, în muchia unui pisc unde este un stejărel şi peste valea ci

249
MIHAIL M. ANDREESCU

zice Cu Fraţii, care este în vârf u, unde sânt şi copaci însemnaţi de hotărnicie. Şi
cu această învoire rămâind odihniţi amândoao părţile, am dat această adeverinţă
de cercetare aceşti pricini, unde fiind şi alt boerinaş faţă la această cercetare,
care s-au iscălit ca martori, după cum şi eu am iscălit mai jos.
Iulie 12, 1796.
Costandin Găleşăscul.
Aflându-mă şi eu la această cercetare am iscălit, Grigorie Leurdean.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 161v.-
162. Cop. rom. sec. XIX.

215. 1796
iulie 25.

Sud<stvo> Argeş.
După cererea preasfinţii sale părintelui episcop Argeşiu ca să s'orânduiască
cercetătoriu la această pricină ce au avut cu dumnealui vtori vistier Dinul Brătian
la înţărcătoarea ce să cheamă Bârlogu, s-au şi orânduit. Carele, de cercetarea
ce au făcut, dete în scris în josul aceşti întăriri, cum să cuprinde. După care,
rămâind şi dumnealui vtori vistier Dinul mulţumit şi odihnit de alegerea aceasta
şi nemaiarătând dumnealui vistier vreo altă pricinuire împotrivă, s-au întărit şi de
noi această alegere, spre a să urma stăpânirea întocmai, precum în dos să
cuprinde aceasta.
Iulie 25, 1796.
Vintilă Prejbeanu ispravnic, Mihalache stolnic ispravnic.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 162.
Cop. rom. sec. XIX.

216. 1796
august 5.

Sud<stvo> Muscel.
Cu această alegere a cercetării ce au făcut-o orânduitul de către noi, din
luminată poruncă, la faţa locului, înfăţişându-să numitul vechil al sfintei episcopii
cu Lăngeştii înaintea noastră, zicând numiţii Lăngeşti că nu sânt mulţămiţi şi
odihniţi pe această alegere, se întrebară ce au să mai răspunză împotrivă. Şi alte
temeiuri de scrisori nu avură, fără numai într-atâta să rezemară ca să primească
martorii lor carte de blestem pe ştiinţa ce arată că au. Şi cu aceasta li să va putea
descoperi dreptatea cererii lor. Asupra cărora martori, măcar că li s-au adus carte
de blestem, dar după coprinderea aceşti cercetări, văzându-se că arătarea
numiţilor martori este împotriva ocolniţii ce de 24 de boeri şi de sumă de ani să

250
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

vede făcută, cum şi a cercetărilor din urmă şi a însuşi zapisului numiţilor


Lărgeşti. Pentru aceia nu îndrăznirăm a le da carte de blestem, căci nefiindu-le
ştiinţa bună şi adevărată, strică ocolnica sfintei episcopii care-i pe semnele ce
după ocolnica s-au dovedit şi însuşi ei prin zapis le întemeiază, găsim cu cale şi
cu dreptate a li să urma stăpânirea aceasta.
1796 avgust 5.
Grigorie Hrisoscoleon ispravnic, lordache Cantacuzino sărdar, ispravnic.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 290v-
291. Cop. rom. sec. XIX.

217. 1796
august 16.

Dositei, milostiiu Bojiiu arhiepiscop i mitropolit Ungrovlahiei.


Sfânta episcopie Argeşu având pricină de judecată cu megiaşii Lăngeşti din
sud<stvo> Muscel pentru despărţirea hotarului muntelui Sasul ce-i zic şi Păpăul
de către muntele numiţilor Lăngeşti ce să numeşte Groapele din Plaiul Nucşoarii,
tot dintr-acest judeţ. După cercetarea ce s-au făcut de către dumnealor boerii
ispravnici judeţului, s-au găsit cu cale a să descoperi adevărul prin carte de
blestem, care să o primească întâi mărturiile numiţilor Lăngeşti, ca să arate care
este Piscul cel Pietros al Refenicului, ce coboară în apa Râului Doamnii, după
cum să coprinde în cartea de hotărnicie a 24 de boeri, ce o are sfânta episcopie.
Al doilea, şi numiţii Lăngeşti, adecă diaconul Ion i Bănică mazâlul cu cetaşii lor,
fiindcă însuşi ei au făcut învoire cu cuviosul arhimandrit al sfintei episcopii chir
Partenie, prin zapise, la pricinile ce au avut mai înainte, tot pentru acest Pisc al
Refenicului care pogoară în Râul Doamnii, să arate prin carte de blestem cum că
nu s-au învoit ei prin zapise pentru piscul acesta care coboară în Râul Doamnii,
ci pentru acela care zic ei acum. Aşijderea, tot la acest munte al sfintei episcopii,
să mai face altă împresurare şi de către Slăniceni. Şi trec Plaiul Făgăraşului ce
este hotar al sfintei episcopii. Iarăşi prin blestem şi ei să arate cu ce temei trec
acest hotar.
Care după a judecăţii hotărâre, iată, scriem această carte a smereniei noas-
tre, cu înfricoşat blestem şi groaznică afurisanie. întâiu asupra voastră, martorilor
ce veţi fi aduşi de către Lăngeşti, ca să arătaţi care este Piscul cel Pietros al
Refenicului ce coboară în apa Râului Doamnii. Şi de veţi arăta în frica lui
Dumnezeu, cu suflet nevătămat, făr'de hatâr şi voe veghiată, să fiţi ertaţi şi bla-
gosloviţi. Al doilea, scriem şi ţie, diacone Ioane i ţie, Bănică mazâlule cu cetaşii
voştri Lăngeşti, ca să arătaţi în frica lui Dumnezeu, cu suflet nevătămat, de nu aţi
făcut voi învoire cu cuviosul arhimandrit prin zapise, pentru Piscu cel Pietros ce-i
zic al Refenicului, care pogoară în Râul Doamnii. Şi de veţi arăta dreptul fără de
vătămare de suflet, să fiţi ertaţi şi blagosloviţi. Aşijderea scriem şi voao

251
MIHAIL M. ANDREESCU

Slănicenilor că de veţi arăta cu ce temei treceţi Plaiul Făgăraşului ce este hotar


al sfintei episcopii, să fiţi ertaţi şi blagosloviţi. Iar de care cumvaşi, atât voi măr-
turiilor cât şi voi Lăngeştilor i voi Slănicenilor nu veţi urma a face dreaptă arătare
la ponturile ce mai sus arată, ci ori pentru lăcomia ori pentru pizma şi zavistiile
sau pentru hatâr şi voe vegheată veţi face împotrivă arătare, lucru ce nu va fi
adevărat, oricarele dintre voi va fi acela, ca un netemătoriu de Dumnezeu şi de
al său suflet, (de va fi aşa), proclet să fie şi afurisit de Domnul nostru lisus Hristos
şi de toate sfintele soboară, asemenea şi de smerenia noastră. Şi să vie asupra
lui toate pedepsele într-aciastă viaţă, boale din casă şi gubăviile să nu-i lip-
sească, lepra lui Ghezi şi cutremurul lui Cain, boală şi moarte în dobitoace, de la
cea mai mare până la cea mică. De unde va semăna să nu secere, nici să adune.
Şi de toată osteneala şi agonisita lui să nu se aleagă ca de praful ce-l spulberă
vântul dupre faţa pământului. La atâta sărăcie şi lipsă să ajungă încât să ceară
din uşă în uşă hrana vieţii lui. Şi după moarte să rămâe trupul întreg şi nedezle-
gat, spre înfricoşarea altora ce să vor îndrăzni a tăgădui adevărul. Şi până nu va
mărturisi adevărul ertăciune nu va avea. Aceasta scriem.
1796 avgust 16.
Dositei al Ungrovlahiei.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 289.
Cop. rom. sec. XIX.

218. 1796
august 26.

Plas<a> Argeşului.
Din porunca dumnealui Vintilă Prejbean biv vel paharnic, ispravnic acestui
judeţ Argeş, orânduit fiind ca să merg la o moşie a Sfintei Episcopii Argeş, ce o
are în câmpul Cerburenilor, de la vale, care moşie să răzoreşte şi să vecineşte
cu Toader diacon, cu Stan brat ego ot satu Cerbureni dintr-această plasă. După
care poruncă, mergând în faţa locului hotarului aceşti moşii, unde fiind faţă şi
sfinţia sa părintele iconom şi vechilul Sfintei Episcopii chir Partenie i Toader dia-
con i frate-său Stan dimpreună şi cu vro câţivaşi semeni moşteni din Cerbureni,
anume Barbul pârcălab i Patru i Stan Funicei i Hristea Mustăţea şi alţii. Şi mai
întâi la amândoao părţile cerui scrisori, zapise, ce vor avea să scoată să le văz
coprinderea şi arătarea semnelor hotarălor aceşti moşii, pe unde este.
Şi numiţii Cerbureni răspunseră că nici o scrisoare cu numire de acest hotar
nu au, fără numai stăpânire. Sfinţia sa părintele iconom scoase o carte de hotăr-
nicie a şase boeri hotărnici, ot leat 7251(1742) septemvrie 20, adeverită şi de un
boer, anume Costandin Corbean biv vel şătrar, ce au fost orânduit într-acest
judeţ din porunca domnului, cu sfertul lui avgust. în care hotărnicie să arată că
din porunca mării sale răposatul întru fericire Minai Racoviţă voevod au fost orăn-

252
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

duiţi acei hotărnici să aleagă partea de moşie a Sfintei Episcopii Argeş, din
hotaru Cerburenilor, ce este dă danie episcopii dă un Marin cupeţu i dă Badea
logofăt ot Argeş. Care moşie, dă atunci hotărându-să de către acei hotărnici,
dimpreună şi cu Ivan vtori post<elnic>, s-au sforât şi s-au însemnat pan trei locuri
după obicei, la cap dăspre apus, la mijloc şi la cap dăspre răsărit. După a căruia
hotărnicie, coprindere întocmai următori fiind, am mers cu amândoao părţile,
dimpreună şi cu numiţii moşteni, întâi la capul moşii despre apus, unde am fost
pus hotar un stâlp dă stejar, din drumul Albeştilor cel vechi, unde i s-au găsit şi
locul ce l-au arătat însuşi Patru Punicei moşteanul ot Cerbureni. Dă aicea am
mers şi la locul stâlpului ce au fost pus hotar la mijlocul moşii supt coastă, lângă
un merişor şi iarăşi s-au găsit locul stâlpului şi rădăcinile mărului, mai toate
putrede. După care semne ce să arată mai sus, foarte cu de-amăruntul cer-
cetând şi parii iar găsind, să văzu de către ce parte şi la ce loc să face întindere
cu stăpânirea peste hotar <de către> acei hotărnici. Şi dan hotarul moşii dăspre
apus până în hotarul dă supt coastă, să găsi un codru dă moşie din moşia Sfintei
Episcopii, cutrupit de către mai susnumiţii Cerbureni. Iar din hotarul de supt coastă
până în hotaru cel după deal, ce să adaosă tot în hotărnicie, că alăturea cu
Boluntra tot moşia episcopii, au văruit un stejar mic din marginea drumului celui
părăsit, unde şi acolo au fost pus hotar un stâlp dă stejar, nu este nici o pricinuire
sau întindere cu stăpânirea mai mult peste acest numit hotar despre răsărit.
Deci, pentru acest codru de moşie ce să dovedi, după adevărate şi drepte
semnele hotarnicilor cutrupit cu stăpânirea peste hotar de către numitul diacon şi
de către frate-său Stan, am pus oameni cu sapa de au săpat şi au dăstupat
amândoao gropile stâlpilor dă stejar ce au fost puşi hotăra de către hotărnici, mai
făcându-să acum şi altă groapă la mijlocul moşii, peste arăturile ce intrase numiţii
cu stăpânirea mai mult ca să s'pue trei hotăra mari de piatră, iar nu dă lemn,
chiar în locul gropilor ce au fost acei stâlpi dă stejar, ca nu care cumva iarăşi,
după vremi să s'putrezească sau să să arză de unii, alţii şi iarăşi să fie pricinuire
între amândoao părţile.
Drept aceia, pentru cercetarea şi descoperirea semnelor hotarălor moşiei şi
a să şti făr'de pricină stăpânirea aceşti moşii dă acum înainte, pa unde au a ţinea
şi o parte şi alta, am dat în scris această adeverinţă la mâna sfinţii sale părintelui
iconom Sfintei Episcopii, spre mai bună încredinţare. Aceasta <scriem>.
1796 avgust26.
lordache Ungurel.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 57v.-58.
Cop. rom. sec. XIX.

219. 1796
august 26.
Adecă eu Ion Vâlcan din oraş Argeş adeverez la preacinstita blagoslovi-
toarea dreapta preasfinţii sale părintelui chiriu chir losif episcopul sfintei episcopii

253
MIHAIL M. ANDREESCU

Argeşu, că având eu o părăsişte de vie în coprinsu vii sfintei episcopii, ce este la


Goleşti, însă lungul stânjeni 17, latul stânjeni 7, nefiind mie de nici o trebuinţă,
am vândut-o preasfinţii sale în t<a>l<eri> 5, adecă cinci. Deci să aibă sfânta epis-
copie a stăpâni cu bună pace de către mine şi de către tot neamul mieu, aflân-
du-să această părăsişte pe moşia sfintei episcopii. Şi pentru credinţa m-am
iscălit şi am pus şi degetul mai jos în loc de pecete.
1796 avgust26.
Eu Ion Vâlcan adeverez, vânzător.
Eu Preda diacon. Şi am scris eu Nicodim monah cu zisa lui Ion Vâlcan şi
martor, eu Radul ot Goleşti martor.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 211v.
Cop. rom. sec. XIX.

220. 1796
august 29.

Cu multă plecăciune mă închin dumneavoastră cinstiţi boeri ispravnici. Cu


preaplecata mea scrisoare înştiinţez dumneavoastră că în trecutele zile mi-au
venit o cinstită poruncă a dumneavoastră întru care îm scrieţi că am fost orânduit
cu poruncă de la alţi boeri ispravnici de am hotărât Muntele Şăsu de Muntele
Groapele, cu moştenii Lăngeşti şi cu oamenii sfintei mănăstiri Argeşu, cu oameni
bătrâni din partea sfintei mănăstiri i din partea Lăngeştilor, de sunt acum mai
mulţi dă zece ani, să vor vedea cărţile. Şi moştenii Lăngeşti s-au odihnit pe acea
hotărâre. Şi am făcut hotărâre în faţa locului, cu scrisoarea care să va vedea,
fiind şi Bârseanu Lăngeştilor faţă, care păştea atuncea Muntele Groapele. Şi
după acea hotărnicie au dat Lăngeştii şi zapis la sfânta mănăstire cum că nu vor
mai călca semnele muntelui sfintei mănăstiri. Aşijderea şi mănăstirea au dat
zapis la mâna lor. Apoi acum, de vreo câţiva ani, după vorbele unora, altora vas
că să apucă iarăş de acea hotărnicie şi nu să ţin după zapisul lor şi după
hotărârea cea dintâi care s-au făcut pe dreptate şi plăcută şi de ei. Şi de nu era
plăcută de ei de ce da zapis la mănăstire şi lăsa ani la mijloc de stăpânea mănă-
stirea. Şi când am hotărât atuncea au eşit oameni bătrâni de au mărturisit că
unde este pricina aceasta, un vătaf Hera au scos un cioban de l-au bătut acolo.
Şi Piscul Răfenicului să vede din Groape, de la stâna lor, care nu pot tăgădui nici
ei pentru acel pisc că nu să vede.
într-acest chip îm este ştiinţa mea, după cum mai pre larg vă veţi pliroforisi
dumneavoastră din scrisorile şi zapisele ce s-au făcut atunci. De aceasta făcui
ştire dumneavoastră.
1796 avgust29.
Şi cu plecăciune rămâi al dumneavoastră preaplecat slugă, Neculcea biv vătaf.
DGAN -AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 288v.-289.
Cop. rom. sec. XIX.

254
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

221. 1796
septembrie 1.

Adecă eu Patru sin popa Niculae ot oraşu Argeşului încredinţez cu acest


zapis al mieu la sfânta episcopie Argeşului şi la cinstită dreapta preasfinţii sale
părintelui episcopului Argeşu chirio chir losif, precum să s'ştie că având eu un
petec de moşie ce să numeşte Talaba şi Gruiul lânii, care să hotărăşte din jos cu
moşia sfintei episcopii Topliţa şi pa supt Gruiu cu moşia oraşului Argeşu. Care
moşioară ea-mi este şi mie de moştenire de la părinţii miei. Şi neputându-o eu
ţinea am făcut-o vânzătoare. Şi protimisind sfânta episcopie cu vecinătatea, cu
tocmeală am vândut-o sfintei episcopii în bani gata t<a>l<eri>...1, pe care bani i-am
primit deplin în mâna mea. Deci să aibă a stăpâni sfânta episcopie cu bună pace
de către mine şi de către tot neamul mieu, căci vânzarea mi-au fost de a mea
bunăvoe, nesilit de nimenea, dând şi toate zapisele şi scrisorile ce am avut vechi
pentru această moşie. Şi pentru credinţa m-am iscălit, puindu-mi degetul în loc
de pecete. Şi s-au iscălit şi alte obraze mărturii ca să s'crează, 1796 septemvrie
1.
Eu Patru adeverez.
Popa Nlţu Sacheliu protopop martor, popa Ion duhovnic martor, popa
Hristea martor, Ilie proin judeţ martor, Sima judeţ martor, Sima proin judeţ mar-
tor, Gheorghe Alexe martor.
DGAN-AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 76v.-77v.
Cop. rom. sec. XIX.

222. 1796
septembrie 2.

Sud<stvo> Muscel.
Fiindcă după jalba ce au dat la măria sa vodă popa loan i Bănică Lăngeşti
cu ceilalţi părtaşi ai săi, pentru un munte al lor Groapele, că s-ar fi împresurat de
către Sfânta Episcopie Argeşul cu Muntele Sasul. Asemenea şi preasfinţia sa
părintele episcopu Argeşiu făcând arătare în scris cum că numiţii Lăngeşti nu
urmează cu stăpânirea muntelui lor Groapele după semnele cele vechi ce să
coprind atât în ocolnica a 24 de boeri, ce o are Sfânta Episcopie, cât şi dupe
alegerea vătafului Cocii i zapisul lor ce l-au dat că nu să vor mai întinde a călca
peste semnele cele vechi în Muntele Şăsu al Sfintei Episcopii. Care pentru
descoperirea dreptului adevăr, făcând trebuinţă de cercetare şi alegere în faţa
locului, din luminată poruncă am fost orânduiţi de dumnealor boerii ispravnici, de
am mers acolo la faţa locului, împreună cu lane Breslaş ot Coteşti, după cererea

1. Loc gol în ms.

255
MIHAIL M. ANDREESCU

amândurora părţilor, unde fiind atât numiţii Lăngeşti cât şi Gheorghe logofeţel
vechilul Sfintei Episcopii.
Am cerut întâi de la numitul vechil de ne-au arătat acea ocolnică a 24 de
boeri, ce să văzu scrisă la leat 7152(1644) ghenarie 1, în care să cuprinde sem-
nele Muntelui Şes, arătându-se şi despre Muntele Groapele al numiţilor Lăgeşti,
aidecă de la crucea ce este în curmătură să întoarce în stânga şi merge drept pa
Piscul Pietros al Răfenicului până în Râu Doamnii, împotriva Drăghinii. Care la
aceste semne fiind pricinuirea lor, am întrat în cercetare foarte cu de-amăruntul
spre a dovedi semnele hotarului ce să cuprind în ocolnică. Şi de la crucea din
curmătură am cerut de ne-au arătat Piscul cel Pietros al Răfenicului, unde
mergând, atât cu amândoao părţile cât şi cu alţi oameni streini ce fură arătători
acestui pisc, să văzu că dintr-acest pisc pietros să mai desface spre stânga un
picior de pisculeţ mic şi scurt, care pa acesta zis şi pricinuiesc Lăngeştii că ar fi
hotar numindu-l dă Piscul Răfenicului. Dar după cuprinderea ocolniţii şi alegerea
vătafului Cocii, ce să văzu făcută la leat 1784 iulie 28, cum şi a zapisului lor ce I-
au dat tot atunci, fără de nici un temei umblă ei să facă acel pisculeţ că ar fi al
Răfenicului şi hotar, în vreme că Piscul cel Pietros al Răfenicului să vede curat
că merge drept până în Râu Doamnii, împotriva Drăghinii, după cuprinderea
ocolniţii care să dovedeşte şi din însuşi zapisul lor că acest pisc este bun şi ade-
vărat hotar, fiindcă arată cum că faţa Piscului al Răfenicului, golul este al Sfintei
Episcopii şi dosul cu brădetul este al Groapelor muntelui lor. Şi mai vârtos zic şi
aceasta că de la stâna cea veche din Muntele Groapele să vede toate semnele
hotarului acestui munte al lor. Şi pisculeţul ce-l numesc ei că este al Răfenicului,
nici dos cu brădet despre hotaru lor să văzu că nu are, căzând faţă cu locu
deschis, nici până în Râu Doamnii nu merge, ci în loc să scurtează, în hotaru
muntelui Sfintei Episcopii. Şi nici de la stâna cea veche din muntele lor nu să
vede, fără numai muchia piscului celui mare, ce să cheamă Piscul Pietros al
Răfenicului. Acesta are dos cu brădet despre hotaru lor şi faţă cu gol despre
hotaru Sfintei Episcopii şi merge drept până în Râu Doamnii împotriva Drăghinii,
să vede şi de la stâna cea veche din muntele lor, după cuprinderea zapisului ce l-
au dat ei. Pa care pisc să văzu şi o mutătoare de oi, făcută după vremi de
numiţii Lăngeşti, care-i punea temei că de nu ar fi fost acest pisc al lor nu ar fi
putut face mutătoarea acolo. Dar la aceasta nu putem da nici un crezământ de
statornicie, fiindcă nu este acea mutătoare făcută din vechime sau cu ştiinţa
aimăndurora părţilor, fără numai se cunoaşte că de când au început ei a călca în
hotaru Sfintei Episcopii, de atunci ş-au făcut mutătoarea acolo, de când nici
pricinile nu s-au mai contenit între dânşii.
Deci, după cercetarea ce cu amăruntu am făcut, dovedindu-se din cuprin-
derea ocolniţii şi a cercetărilor ce s-au mai făcut în urmă, cum şi din însuşi zapisul
numiţilor Lăngeşti că acesta este Piscul cel Pietros, (adecă cel cu mutătoarea
făcută pe dânsul), al Răfenicului şi hotar vechi iar nu piscul cel mic şi scurt care
îl cer ei. Căci acest pisculeţ este rupt din Piscul cel Pietros al Răfenicului, care

256
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

să cunoaşte că este hotaru întocmai după coprinderea ocolniţii şi a zapisului lor,


care pa acesta, după dreptate, urmează a fi stăpânirea. Dar zicând Lăngeştii ca
au patru mărturii anume: unchiaş Crăciun i Banul Itul ot satu Nucşoarii i Ghinea
Vătăman şi Neacşul Plăiaş ot Berivoeşti, ce le ştiu stăpânirea lor, aduseră la faţa
locului pa doi dintr-aceşti martori, anume unchiaş Crăciun şi Banul Itul de la satu
Nucşoară, cari arătară că de patruzeci de ani ştiu stăpânirea Lăngeştilor că este
pa acel pisculeţ ce-l cer ei de hotar. La a cărora arătare nu ne putem încredinţa
fiindcă este împotriva cuprinderii ocolniţii şi a însuşi zapisului Lăngeştilor, ce
după cunoştinţa dreptei urmări, de bunăvoia lor l-au dat atunci. Şi după cerce-
tarea ce am făcut, precum am dovedit dreptu adevăr, în frica lui Dumnezeu arăt
pentru aceasta.
1796 septemvrie 2.
Costandin logofăt, condicar Muscelului.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 289v.-290v.
Cop. rom. sec. XIX.

223. 1796
septembrie 11.

Cinstiţi dumneavoastră boeri caimacami ai Ţării Rumăneşti,


înştiinţez dumneavoastră că având Sfânta Episcopie o moşie Topana în
sud<stvo> Argeş şi fiind împresurată de către cei ce să vecinesc, am fost jăluit
mării sale Alexandru vodă Muruzi, cerând ca să s'cerceteze pricina la faţa locu-
lui de doi boeri, orânduiţi şi prin carte de blestem. Şi s-au făcut poruncă către
dumnealor boerii ispravnici. Dar fiind vremea lucrurilor câmpului n-au luat
săvârşire până acum, fără numai au poruncit ca să s'adune dijma osebit după
locurile cele de pricină. Acum, fiindcă este vreme a să cerceta, mă rog dum-
neavoastră ca să s'facă cinstită poruncă către dumnealor boerii ispravnici, să
facă urmare aceşti cercetări, ca să s'izbrănească. De aceasta mă rog dumnea-
voastră.
1796 septemvrie 11.
Al dumneavoastră smerit rugător către Dumnezeu,
losif episcop Argeş.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 245.
Cop. rom. sec. XIX.

224. 1796
septembrie 12.
Noi, caimacamii Ţării Rumăneşti,
Dumneavoastră, boerilor ispravnici ai judeţului, după aceiaş domnească
poruncă, ce este dată asupra pricinii aceştia, să faceţi urmare întocmai cu cerce-

257
MIHAIL M. ANDREESCU

tare şi alegere, spre a se face izbrănire şi aşa să îndreptaţi. Iar de nu să vor o


dihni de acolo, cu vechil din partea episcopii şi cu cercetarea dumneavoastră i cu
alegerea din faţa locului să-i sorociţi la divan.
1796 sept<emvrie> 12.
Dositei al Ungrovlahiei, vel vornic Radu Slătinean, Nicolae Brâncovean.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 245.
Cop. rom. sec. XIX.

225. 1796
octombrie 17.

Cinstiţi dumneavoastră boeri caimacami,


înştiinţez dumneavoastră că împresurându-se o moşie a Sfintei Episcopii,
anume Topana ot sud<stvo> Argeş, de către locuitorii Făgeţeni, am fost scos
poruncă de la măria sa Alexandru vodă Muruzi către dumnealor boerii ispravnici
de Argeş, ca să orânduiască doi boerinaşi să facă cercetare. Care poruncă, nea-
pucând să ia săvârşire până s-au mazălit măria sa am luat şi de la dumnea-
voastră poruncă ca să-i facă urmare, însă fiindcă, din vremea ce am jăluit mării
sale Alexandru vodă s-au dovedit moşia călcată şi de către lăcuitorii Păroşi, mă
rog dumneavoastră ca să s'facă cinstită poruncă a să cerceta şi aceiaş pricină
deodată, ca să nu mai ridic boeri şi de al doilea, fiind călcarea tot dintru această
moşie Topana.
De aceasta nu lipsiiu, fiind al dumneavoastră smerit rugător către
Dumnezeu, losif episcopu Argeş.
1796octomvrie 17.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 245v.
Cop. rom. sec. XIX.

226. 1796
octombrie 19.

Noi, caimacamii Ţării Rumăneşti,


Dumneavoastră, ispravnicilor ai judeţului. Să aveţi a face cercetare şi pen-
tru împresurarea de către moştenii Păroşi, iarăşi prin judecată de faţă cu amân-
doao părţile. Şi asupra dreptăţii urmând să daţi hotărâre în scris şi să îndreptaţi.
Sau neodihnindu-se vreo parte, cu carte de judecată să-i sorociţi a veni la divan.
1796 octomvrie 19.
Dositei al Ungrovlahiei, Dimitrache ban, vel dvornic, vel dvornic, biv vel şătrar.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 245v.
Cop. rom. sec. XIX.

258
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

227. 1796
octombrie 20.

Dositei, cu mila lui Dumnezeu arhiepiscop i mitropolit a toată Ungrovlahi


La pricina de judecată ce are Sfânta Episcopie Argeş cu popa Oprea i cu cetai
lui i cu lăcuitorii Păroşani ot sud<stvo> Argeş, pentru o moşie a Episcopii, anurr
Topana, tot dintr-acest judeţ, ce să împresoară de către numiţii, s-au făcut Iurr
nată porunca mării sale lui vodă către dumnealor ispravnicii judeţului ca să aduc
pe pârâţi înaintea dumnealor şi cercetând pricina să şi orânduiască boerinaşi
faţa locului, ce vor fi ceruţi de amândoao părţile, ca să cerceteze. Care cercetai
să s'facă şi prin carte de blestem spre descoperirea adevărului.
Deci, după luminată porunca mării sale, scriem cartea smereniei noastre c
înfricoşat blestem şi groaznică afurisanie asupra ta, numite popo Opreo şi c
cetaşii tăi anume: popo Drăguşine i diacone Matei i Stanciule i Ioane sin diacor
Matei i diacone Ioane Vişoiu i Dimitrie braţ Ion ot Făgeţel i voao sătenili
Păroşani şi asupra voastră vecinilor împrejuraşi, ca să arătaţi adevărul în frica l
Dumnezeu, atât vechile semne şi hotăra cât şi vechia stăpânire a numitei moş
Deci, oricare va avea dreptul adevăr, după dreapta ştiinţă ce va fi având, nim
tăinuind, să fie ertat şi blagoslovit. Iar oricare, pentru lăcomie sau pentru pizrr
şi zavistie sau pentru vreun deosebit enterez, nu veţi vrea să arătaţi dreptul o
carele va fi acela, ca un netemător de Dumnezeu şi de al său suflet, (de va
aşa), proclet şi afurisit să fie de Domnul nostru lisus Hristos şi de 318 sfinţi parii
de la Nicheia şi de toate sfintele soboară, aşijderea şi de smerenia noastr
Fierul, pietrile să s'topească şi să s'risipească iar trupul aceluia după moarte i
rămâe întreg şi nedezlegat. Parte şi lăcaş să aibă la un loc cu luda şi cu afuri:
tul Aria. Să-l lovească cutremurul lui Cain şi bubele lui Ghiezit. Şi de toată ag
nisita lui să nu să aleagă, ca praful în faţa vântului. Şi până nu va mărturisi ad
vărul ertăciune nu va avea. Aceasta scriem.
1796octomvrie20.
Dositei al Ungrovlahiei.
t Popa Ion. Am primit această carte, dimpreună cu Mihai Vijălie ot Uda i c
Voicul ot Topana şi am pus şi degetele.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 24
Cop. rom. sec. XIX.

228. 1796
noiembrie 17.

După fiască evlavie, sfinţite părinte Sachelarie şi părinte protopoape, pre.


sfinţia sa părintele episcop Argeşan au arătat luminatului divan că sătenii
Făgeţel sud<stvo> Olt s-au întins cu stăpânirea coprinzând un codru de loc d

259
MIHAIL M. ANDREESCU

moşia Sfintei Episcopii, ce să numeşte Topana. Pentru care având episcopia şi


mărturii, oameni cu ştiinţă de semnele hotarălor, lăcuitorii Făgeţeni neurmând
acelor semne le calcă şi le împresoară. Şi ni să porunceşte ca prin judecată, atât
înaintea noastră cât şi prin carte de blestem asupra celor cu ştiinţă de semnele
hotarălor, să cercetăm şi în faţa locului. Şi dovedind dreptu adevăr al Sfintei
Episcopii, să facem cuviincioasa îndreptare, alegându-să moşia episcopii cu
semne, a nu să mai împresura şi a să călca.
Caria porunci următori fiind, i-am înfăţişat pe sătenii Făgeţeni cu vechilul
Sfintei Episcopii. Unde, la cercetarea ce am făcut, ne-au adus Sfânta Episcopie
trei mărturii, însă pe preotu popa Ion ot Uda i Mihaiu ot tam i Voicul ot Topana,
pe cari întrebându-i şi noi de ştiinţa hotarului moşii Topana şi arătară că de ştiinţa
lor ce au pentru stăpânirea moşii, pa unde sunt semnele, nu numai că vor primi
carte de blestem, ci vor merge însuşi ei la faţa locului de vor arăta hotarăle câte
unul, unul. Pe care a lor arătare fiind şi Făgeţenii mulţămiţi şi odihniţi, au şi dat
adeverinţa lor iscălită că sunt mulţumiţi pe partea acestor trei mărturii, după prim-
irea cărţii de blestem ce vor iscăli în dos. Şi însuşi Făgeţenii vor merge de vor
pune semne pe urma mărturiilor. De care, iată şi pe Făgeţeni şi mărturii, îi trim-
item la sfinţia ta. Şi mai întâi îi vei duce la sfânta biserică să asculte sfânta
liturghie. Apoi preotul bisericii cetind cartea de blestem asupra mărturiilor, de vor
primi să o iscălească în dos, scriindu-se zisele lor de al nostru logofăt ce să orân-
dui acolo a fi de faţă la cetirea cărţii. Aşa vei urma sfinţia ta şi sănătate.
1796 noemvrie 17.
Al sfinţii tale fiu sufletesc, Vintilă Prejbeanu.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 246v-
247. Cop. rom. sec. XIX.

229. 1796
noiembrie 17.

După flască evlavie, sfinţii tale părinte Sachelarie şi părinte protonotarie,


preasfinţia sa părintele episcop Argeşiu au arătat luminatului divan că sătenii
Păroşi s-au întins cu stăpânirea coprinzând un codru de loc din moşia Sfintei
Episcopii, ce să numeşte Topana. Pentru care având episcopia şi mărturii, oa-
meni cu ştiinţă de semnele hotarălor, lăcuitorii Păroşeni neurmând acele semne,
le calcă şi le împresoară. Şi ni să porunceşte ca prin judecată, atât înaintea noas-
tră cât şi prin carte de blestem asupra celor cu ştiinţă de semnele hotarălor, să
cercetăm şi în faţa locului. Şi dovedind dreptul adevăr al Sfintei Episcopii să
facem cuviincioasa îndreptare, alegându-să moşia episcopii cu semne, a nu să
mai călca şi a să întâmpla pricinuiri de acum înainte.
Caria poruncă următori fiind, i-am înştiinţat pe sătenii Păroşi cu vechilul
Sfintei Episcopii, unde, la cercetarea ce am făcut, ne-au adus Sfânta Episcopie

260
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

trei mărturii, însă pe preotu popa Ion ot Uda i Mihaiu ot tam şi Voico ot Topana
pe cari, întrebându-i şi noi de ştiinţa hotarului moşii Topănii şi arătară că de ştiinţa
lor, ce au pentru stăpânirea moşii, pe unde sunt semnele, nu numai că vor prim
carte de blestem, ci vor merge însuşi ei la faţa locului de vor arăta hotarăle câte
unu, unu. Pe care a lor arătare fiind şi Păroşenii cu toţii mulţumiţi şi odihniţi, au
şi dat adeverinţa lor iscălită că sunt mulţumiţi pe arătarea acestor trei mărturii,
după primirea cărţii de blestem ce vor iscăli în dos. Şi însuşi Păroşanii vor merge
de vor pune semne pe urma mărturiilor. De care iată, şi pe Păroşani şi pe măr-
turii îi trimitem la sfinţia ta. Şi mai întâi îi vei duce la sfânta biserică să asculte
sfânta liturghie, apoi preotu bisericii cetind cartea de blestem asupra mărturiilor,
de vor primi să s'iscălească în dos, scriind zisele lor de al nostru logofăt ce să
orândui acolo a fi faţă la citirea cărţii. Aşa veţi urma sfinţia <ta> şi sănătate.
1796 noemvrie 17.
Al sfinţii <tale> fiu sufletesc, Vintilă Prejbeanu.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 247v-248.
Cop. rom. sec. XIX.

230. 1796
noiembrie 17.

Sud<stvo> Argeş.
Noi preoţii şi lăcuitorii ot Făgeţel sud<stvo> Olt, adeverim supt iscăliturile
noastre înaintea boerilor ispravnici, cum că pentru pricina de judecată ce avem
cu Sfânta Epicopie Argeş, că am fi călcând noi un codru de loc din moşia Sfintei
Episcopii Topana. Şi după judecata ce am avut astăzi luni cu vechilul Sfintei
Episcopii, am rămas mulţumiţi şi odihniţi şi noi preoţii şi sătenii, cum şi vechilul
Sfintei Episcopii, dumnealui postelnic loniţă, ca pe unde vor arăta mărturiile ce
le-au adus Sfânta Episcopie prin carte de blestem, ce este să li să citească
mâine marţi de dimineaţă înaintea sfintei biserici, însă preotului popii Ion ot Uda
i Mihaiu ot tam i Voicul ot Topana. Care carte, după ce vor asculta-o să o
iscălească în dos, apoi să meargă în faţa locului, să arate prin blestemu ce-l vor
primi şi semnele hotarului. Şi aşa, după arătarea acestor trei mărturii care să
arată mai sus, vom pune şi semne şi vom rămânea cu toţii mulţumiţi şi odihniţi,
lipsind toate prigonirile dintre noi, îşi va stăpâni Sfânta Episcopie moşia Topănii
după semnele ce vor arăta mărturiile. La care, după mulţumirea noastră am şi
iscălit, '96 noemvrie 17.
Popa Oprea ot Făgeţel adeverez, diacon Ion ot tam adeverez, eu Ion sin dia-
conu Matei adeverez, eu Stanciul ot tam adeverez.
Şi am scris eu Nicolae condicar cu zisa lor şi martor.
DGAN -AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 249v.-250.
Cop. rom. sec. XIX.

261
MIHAIL M. ANDREESCU

231. 1796
noiembrie 17.

Sud<stvo> Argeş.
Noi sătenii ot Păroşi adeverim supt iscăliturile noastre înaintea dumnealor
boerilor ispravnici, cum că pentru pricina de judecată ce am avut cu Sfânta
Episcopie a Argeşului, că am fi călcând noi un codru de loc din moşia Sfintei
Episcopii, Topana, şi după judecata ce am avut astăzi luni cu vechilul Sfintei
Episcopii, am rămas mulţumiţi şi odihniţi şi noi sătenii şi preoţii noştri, cum şi
vechilul Sfintei Episcopii dumnealui postelnic loniţă, ca pe unde vor arăta măr-
turiile ce le-au adus Sfânta Episcopie prin carte de blestem ce este ca să li să
citească marţi de dimineaţă înaintea sfintei biserici, însă preotului popii Ion ot
Uda i Mihaiu ot tam i Voico ot Topana. Care carte, după ce o va asculta să o
iscălească şi în dos, apoi să meargă la faţa locului, să arate prin blestem ce-l va
primi şi semnele hotarului. Şi aşadar, pe arătarea acestor trei mărturii care să
arată mai sus, vom pune şi semne şi vom rămâne cu toţii mulţumiţi şi odihniţi,
lipsind toate prigonirile dintre noi, îşi va stăpâni Sfânta Episcopie moşia Topănii
după semnele ce vor arăta mărturiile. La care, după mulţămirea noastră am
iscălit.
1796 noemvrie 17.
Eu popa Gheorghe adeverez, eu popa Trandafir adeverez, eu unchiaş
Gheorghe adeverez, eu unchiaş Chirca adeverez, eu unchiaş Vasile adeverez.
Şi am scris Nicolae condicar şi martor. Asemenea zapis, al Făgeţenilor este
înainte.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 246v.
Cop. rom. sec. XIX.

232. 1796
noiembrie 18.

Cu smerită metanie ne închinăm dumitale.


Primind acest cinstit pitac al dumitale, văzând şi cele cuprinzătoare pentru
cercetarea ce s-au făcut moşnenilor Făgeţeni din sud<stvo> Olt cu vechilul
Sfintei Episcopii, pentru împresurarea hotarului moşii Sfintei Episcopii Argeş de
către Făgeţeni, cum că s-au găsit cu cale şi cu dreptate de a primi blestem măr-
turiile ce s-au adus despre partea Sfintei Episcopii, ca pe unde vor şti acele măr-
turii semnele hotarului moşii mergând la faţa locului, să vor odihni şi moşnenii
Făgeţeni a nu mai face cerere, după cum mai pe larg să coprinde în cinstit pitacu
dumitale, mai sus. Şi primind acele mărturii blestem să dăm şi noi în scris dumi-
tale. Următori fiind şi noi, aducând pe acele trei mărturii despre partea Sfintei
Episcopii, anume preotu popa Ion ot Uda i Mihaiu ot tam, om ca de ani 60 i pe

262
______DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

Voicul ot Topana, om ca de ani 40 mai bine şi mergând dimineaţa la sfânta bis-


erică, după ce s-au săvârşit sfânta liturghie fiind toate părţile faţă. Mai întâi, după
datoria bisericească şi sufletească, am arătat şi noi mărturiilor tot temeiul măr-
turisanii, ca să arate adevărul, să nu-ş piarză sufletele, ca mergând la faţa locu-
lui, pe unde va şti cu adevărat acele semne de hotar, să arate. Şi numitele măr-
turii au zis că câte un suflet are şi pe unde vor şti hotarul moşii Topenii despre
partea moşnenilor Făgeţeni, al Sfintei Episcopii, din vechime, drept va arăta iar
nu cu vreun hatâr, întrebând pe aceste trei mărturii pe unde vor arăta ei hotaru
moşii Sfintei Episcopii şi numiţii moşneni ziseră cu toţii că de vor primi cartea de
blestem, pe unde vor arăta mărturiile că este hotarul pe acolo vor fi mulţumiţi şi
odihniţi. Şi aşa, după a tuturor primire, le-am cetit cartea de blestem în sfânta bi-
serică, întru auzul mărturiilor. Faţă fiind au şi sărutat cartea, iscălindu-să şi măr-
turiile în carte cum că au primit-o, încredinţându-o şi noi cu iscăliturile noastre.
Duminecă Iereiu Sachelarie protopop, Iereiu proin notar protopop.
1796 noemvrie 18.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 247.
Cop. rom. sec. XIX.

233. <17>96
noiembrie 18.

Această carte de blestem au primit-o aceşti mai sus-numiţi: popa Ion i cu


Mihaiu i cu Voicul în sfânta biserică domnească, unde să prăznueşte hramul
sfântului marele mucenic Gheorghie, după sfânta leturghie, unde fiind faţă pre-
oţii şi megiaşii Păroşeni i Făgeţeni şi fiind mulţămiţi după arătarea semenelor la
faţa locului, ai moşii Sfintei Episcopii, Topana, ce le vor arăta aceste trei mărturii
ce au primit blestem. Vor pune şi semne.
<17>96 noemvrie 18.
Şi pentru încredinţare am iscălit.
Duminecă Iereiu Sachelarie protopop, Costandin Iereu protoiereu protopop,
Nicolae condicar martor.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 246v.
Cop. rom. sec. XIX.

234. 1796
noiembrie 18.

Cu smerită metanie ne închinăm dumitale.


Primind acest cinstit pitac al dumitale, văzând şi cele cuprinzătoare pentru
cercetarea ce s-au făcut moşnenilor Păroşani din sud<stvo> Argeş, cu vechilul

263
MIHAIL M. ANDREESCU

Sfintei Episcopii, pentru împresurarea moşii Sfintei Episcopii Argeş de către


Păroşani, cum că s-au găsit cu cale şi cu dreptate de a primi blestem mărturiile
ce s-au adus despre partea Sfintei Episcopii, ca pe unde vor şti acele mărturii
semnele hotarului moşii mergând la faţa locului, să vor odihni şi moşnenii
Păroşeni a nu mai face cerere, după cum mai pe larg să coprinde în cinstit pitac-
ul dumitale, mai sus. Şi primind acele mărturii blestemul, să dăm şi noi în scris
dumitale.
Următori fiind şi noi, aducând pe acele mărturii despre partea Sfintei
Episcopii, anume preotu popa Ion ot Uda i Mihaiu ot tam, om ca de ani 60 i pe
Voicul ot Topana, om ca de ani 40 mai bine. Şi mergând dimineaţa la sfânta bise-
rică, după ce s-au săvârşit sfânta liturghie, fiind toate părţile faţă, mai întâi, după
datoria bisericească şi sufletească, am arătat şi noi mărturiilor tot temeiul
jurământului, ca să arate adevărul, să nu-şi piarză sufletele, ca mergând la faţa
locului, pe unde va şti cu adevărat acele semne de hotar, să arate. Şi numitele
mărturii au zis că câte un suflet are şi pe unde ştie hotarul moşii Topenii despre
partea moşnenilor Păroşani, al Sfintei Episcopii, din vechime, dreptu va arăta iar
nu cu vreun hatâr, întrebând şi pe numiţii moşneni Păroşani de sunt mulţumiţi şi
odihniţi pe aceste trei mărturii pa unde vor arăta ei hotarul moşii Sfintei Episcopii.
Şi numiţii moşneni ziseră cu toţii că de vor primi cartea de blestem, pe unde vor
arăta mărturiile că este hotarul, pe acolo vor fi mulţumiţi şi odihniţi. Şi aşa, după
a tuturor primire, le-am citit cartea de blestem în sfânta biserică, întru auzul măr-
turiilor, faţă fiind, au sărutat şi cartea, iscălindu-să şi mărturiile în carte cum că au
primit-o, încredinţându-o şi noi cu iscăliturile noastre. De aceasta nu lipsim a
înştiinţa dumitale şi sănătate.
1796 noemvrie 18.
Ai dumitale rugători herbinţi,
Duminecă iereu Sachelarie protopop, Costandin iereu protonotar protopop.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 248.
Cop. rom. sec. XIX.

235. 1796
noiembrie 23.

însemnare despre semnele moşii Sfintei Episcopii, ce să numeşte Topana,


despe Făgeţel i despre Păroşi, după arătarea mărturiilor ce au primit cartea de
blestem, care să vor arăta mai în jos, ce s-au făcut din porunca dumnealor boe-
rilor ispravnici.
în Valea Mare în capul Piscului Frumos s-au făcut movilă. Şi mergând spre
apus drept în coada Ţapului, unde s-au făcut movilă. Şi merge pa Ţapu la vale
până în gura Ţapului, unde s-au făcut movilă. De aicea, drept unde au fost
plutele s-au făcut movilă. Şi merge drept în gura Armeancăi unde s-au făcut

264
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

movilă. Armeanca la deal până în scursura unui pârâu, în coada pârâului s-au
făcut movilă. De aicea în lacu cu cătine. Şi merge prin semnele cele vechi, prin
copacii jăruiţi, trece peste un pârâu ce este din Plapcea. între Plapci, în dum-
bravă s-au făcut movilă. Şi merge prin dumbravă drept în Plapcea Mare unde
s-au făcut movilă. Şi merge drept pa scursura unui pârâu pan obârşie şi apucă
prin dumbravă şi ese în marginea poenii din jos, unde s-au făcut movilă. De aici
drept în Cungrişoara, în stejarii cei mari care au fost semnele vechi, care i-am
găsit secătuiţi şi pârliţi de Păroşani. Şi s-au făcut movilă. Şi apucă pa un pârâiaş
până în coadă şi merge prin dumbravă până la o gârnită mare. în drum s-au făcut
movilă. De aici drept în Valea Purcariului unde s-au făcut movilă, s-au jăruit şi o
gârnită mare. Şi apucă pa marginea Poenii Purcariului pa din sus, drept prin
dumbravă, s-au jăruit un stejar mare într-o poeniţă şi merge drept în Leleasca în
gura Cotineanului unde s-au făcut movilă. Merge pa Cotineanu în sus până în
coadă, drept în gârnită, în Coada Oiţii unde s-au făcut movilă. Merge prin dum-
bravă în sus până în coada pârâului ce ese din pârâu în drumelniţă unde s-au
făcut movilă şi s-au jăruit o gârnită.
1796 noemvrie 23.
Popa Ion ce am primit carte de blestem, eu Mihai Vijălie ot Uda, eu Voico ot
Topana ce am primit carte de blestem.
La aceste semne ce să arată mai sus am fost şi noi care ne vom iscăli mai
jos şi am umblat cu mărturiile din semne în semne. Spre adeverire iscălim,
<17>96 noemvrie 24.
Popa Ion ot Uda, Popa Costandin ot tam, eu Radu Văcălie ot tam.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 248v.-249.
Cop. rom. sec. XIX.

236. <17>96
decembrie 4.

Preaînălţate doamne,
După jalba ce au dat părintele episcop Argeşan, atât la măria sa Alexandru
vodă Muruzi cum şi la dumnealor cinstiţii veliţi boeri caimacami, că având Sfânta
Episcopie o moşie, anume Topana în acest judeţ Argeş, de la o vreme încoace
să calcă de către un popa Oprea cu cetaşii lui ot Făgeţel sud<stvo> Olt, luând un
codru de loc şi-l fac de moşia lor. Asemenea împresurare fac şi sătenii ot Păroşi
din acest judeţ Argeş, fiind amândoao aceste sate vecine cu moşia Topana,
cerând a să orândui boernaşi la faţa locului. Şi când după foaia de semne ce are
Sfânta Episcopie nu vor fi odihniţi, atuncea să s'descopere adevărul şi prin carte
de blestem a presfinţii sale părintelui mitropolit. Pentru care, atât de măria sa cât
şi de dumnealor ni să porunceşte să aducem pe pârâţi faţă, să cercetăm pricina
şi să orânduim şi boernaşi la faţa locului, ca prin carte de blestem să s'cerceteze

265
MIHAIL M. ANDREESCU

pentru descoperirea dreptului adevăr. Următori fiind, s-au înfăţişat loniţă postel-
nicelul vechilul Sfintei Episcopii cu lăcuitorii Făgeţeni şi Păroşani unde, la cer-
cetarea ce li s-au făcut au rămas pârâţii cu toţii mulţumiţi să aducă Sfânta
Episcopie mărturii de ştiinţa hotarului şi a semnelor aceşti moşii şi după a lor
arătare, prin blestem, vor pune şi semne.
Şi mergând vechilul Sfintei Episcopii la mărturii au adus pe preotu popa
Ion i pe Mihai Vijălie şi Voicul ot Topana şi faţă cu mărturiile fiind şi pârâţii, li s-au
zis mărturiilor ce ştiinţă au de semenele hotarălor şi de este foaia, cea cu
numirea semnelor Sfintei Episcopii adevărată. Şi deteră cuvânt că pe acea foae
şi pe semnele hotarului moşii Topănii vor primi şi blestem. Li s-au zis pârâţilor mai
întâi să meargă la faţa locului împreună cu mărturiile, să s'arate semnele. Şi n-
au primit, ci au dat zapisele Făgeţenii şi Păroşanii, iscălite, că după ce vor primi
mărturiile cartea de blestem, pa unde vor arăta semnele şi hotarăle vor rămânea
cu toţii mulţumiţi şi vor izbrăni. Şi trimiţându-se toate părţile la sfinţia sa
Sachelarie şi Protonotarie, protopopi de Argeş, spre cercetarea mărturiilor, să
le arate temeiul jurământului a nu-şi vătăma sufletele, au primit câte trele
mărturiile cartea de blestem în sfânta biserică, faţă fiind şi Păroşii şi Făgeţenii. Şi
au iscălit-o ade-verindu-o şi părinţii protopopi cum că atât Făgeţenii şi Păroşanii
au rămas mulţumiţi. Şi vor merge cu toţii la faţa locului de vor pune însuşi ei
semnele unde vor arăta mărturiile să s'izbrănească. Şi aşa plecând cu toţii de
aici, au mers mărturiile pa unde au ştiut semnele hotarălor şi ceilalţi pe urma lor
şi au şi început a face la câteva locuri semne. Apoi, la urmă, n-au voit pârâţii a
săvârşi semnele, din ce pricină nu ştim. Şi s-au scris pârâţilor. De vreme ce întâi
s-au mulţumit pe blestemu mărturiilor, dând şi zapis iscălit, cu ce cuvânt se
întorc acum, ci ori să s'pue semnele sau să s'sorocească la luminatul divan. Şi
nici într-un chip nu voesc. De care nu lipsim a înştiinţa mării tale şi cum milostivu
Dumnezeu va lumina bunăvoinţa înălţimii tale. Şi fericiţi ani mării tale,
îndelungaţi.
<17>96 dechemvrie 4.
Vintilă Prejvean, ispravnic.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 249.
Cop. rom. sec. XIX.

237. 1797
ianuarie 13.

t Cu mila lui Dumnezeu, Dositei al Ungrovlahiei.


Adeverez cu zapisul meu aceasta la mâna dumnealui Vasile Ghica zet Hagi
Gheorghe, precum să s'ştie că Sfânta Episcopie Argeşului având nişte case cu
locul lor aicea în Bucureşti, în dosul curţii domneşti cei vechi, în mahalaoa
Sfântului Gheorghie cel vechiu, închinate danie de răposatul părintele mitropoli-
tul chir Cozma, încă de când au fost episcopu Buzău la leat 1786, când şi epis-

266
DOCUMENTE MUNTENE - ANII 1492-1823 - SCOASE DIN CONDICA EP. ARGEŞULUI

copia era mănăstire, ca să fie părinţilor egumeni conac când vor veni aici \i
Bucureşti pentru trebile mănăstirii. Care carte de danie s-au fost încredinţat şi ci
iscălitura răposatului părintelui chir Grigorie mitropolitul i cu alte mărturii, după
cum să arată. Şi au stăpânit Sfânta Episcopie aceste case cu bună pace până
acum.
însă fiindcă, pentru neîndemănare şi strâmtorarea locului neputând fi aces-
te case acum conac arhieresc, după arătarea preasfinţii sale părintelui mitropo-
litului chir Dositei, au binevoit măria sa preaînălţatul nostru domn Ion Alexandru
Ipsilanti voevod de au dat mănăstirea Tuturor Sfinţilor supt purtarea de grijă a
Sfintei Episcopii, ca să-i fie metoh şi conac episcopilor ce vor fi după vremi. Care
mănăstire aflându-să nu numai la dărăpănară peste tot ci şi supusă la datorie,
am socotit că să s'vânză aceste case şi cu banii ce să vor lua pa dânsele să să
uşureze mănăstirea de datorie. Şi aşa, cu ştirea sfinţii sale părintelui mitropolitu-
lui, le-am vândut mai sus-numitului în bani gata t<a>l<eri> 2700, adecă doao mii
şapte sute, însă casele cu locul lor după cum să află şi după cum sunt făcute de
răposatu părintele mitropolitu Cozma, cu curte de uluce împrejuru curţii, cu cuh-
nie, iarăşi de uluce şi cu poartă, care acestea sunt făcute de noi. Deci să aibă,
dumnealui şi tot neamul dumnealui a stăpâni cu pace, după cum şi Sfânta epis-
copie au stăpânit până acum după cartea de danie a răposatului părintelui mi-
tropolitului Cozma, care o am dat la mâinile dumnealui. Şi pentru mai adevărată
credinţă am iscălit zapisul acesta puind şi pecetea. Şi am rugat pa preasfinţia sa
părintele mitropolitu de l-au încredinţat cu iscălitura preasfinţii sale, cât şi pa
sfinţia lor fraţii episcopi de au iscălit mărturii.
1797ghenarie 13.
losif episcop Argeş adeverez.
Restul semnăturilor în greceşte sunt indescifrabile.
DGAN - AIC, Fond Episcop. Argeş, ms. 168, f. 121v-
122. Cop. rom. sec. XIX.

238. 1797
februarie 2.

Preaînălţate doamne,
Jăluesc milii şi bunătăţii mării tale pentru preasfinţia sa părintele episcop
Argeşiu, că având şi neamul meu cumpărătoare de moşie i de munţi în hotaru
Muşăteşti sud<stvo> Argeş şi în zilele mării sale răposatului întru fericire Grigorie
Ghica voevod, având judecată vechilul mănăstirii cu moşnenii Căloteşti i cu
jupâneasa Bălaşa Vâlsăneasca la doi răposaţi veliţi boeri, unde nefiind răposatu
tată-meu la acea judecată, după trei hrisoave ce au arătat vechilul mănăstirii i
după un hrisov ce au arătat Căloteşti i un hrisov ce au arătat Vâlsăneasca, au
făcut acei răposaţi boeri sumă de bani de cumpărătoare fieştecărora parte, însă

267
MIHAIL M. ANDREESCU

sfintei mănăstiri Argeş stânjini 1915 i din munţi. Şi deosebit dintr-aceşti stânjini
mai stăpâneşte şi un hotar ce este schitu Robaia, carele s-au dovedit că este tot
din hotaru Muşăteştilor iar nu cu deosebire de alt hotar. S-au dat şi moşnenilor
Căloteşti sânjini 450 i parte din munţi. S-au dat şi jupânesii Bălaşii stânjini 75,
care neamul lor într-acest hotar n-au avut niciodată, cum şi numele i alte coprin-
suri ce arată acel hrisov nu sunt de ale neamului lor. Ne-au ales şi noao părţi
stânjini 275, după anaforaoa acelor răposaţi veliţi boeri.
S-au făcut poruncă gospod către răposatu spătar Pârvul Cantacuzino, fiind
ispravnic. Şi dându-ne la fieştecare parte stânjinii ce-i arăt mai sus, luând stă-
pânirea ce au avut-o din vechime neamul meu, unde ni s-au călcat moara, câr-
ciuma i siliştea satului, alegându-să şi noao acei puţini stânjini ce arăt mai sus,
mai dându-să mănăstirii şi un hotărel Năpârteani, ce să chiamă acum Manga, ce
au fost cumpărat numai de neamul meu. S-au dat de răposatu spătar Can-
tacuzino spre dregerea moşii mănăstirii, ce arată cartea de hotărnicie că ar fi dat
moşie mănăstirii mai proastă şi noao mai bună. Care acest hotărel Manga, măcar
că nu s-au stânjinit, dar poate să fie mai mulţi stânjini decât ni s-au dat noao. La
care, răposatu tată-meu, când ni s-au luat moşia de supt stăpânire, aflându-să şi
trecut în vârsta bătrâneţilor şi zmintit de boală, peste puţină vreme au şi murit. Şi
cu hrăpire a