Definirea conceptului de control

Literatura de specialitate a consacrat o multitudine de definitii ale conceptului de control. Astfel,

controlul este definit ca:

a. Dictionarul Explicativ al Limbii Romane, DEX, Editura Academiei Romane,

Bucuresti, 1998:

- analiza permanenta sau periodica a unei activitati, a unei situatii pentru a

urmari mersul ei si pentru a lua masuri de imbunatatire;

- supraveghere continua (morala si materiala); stapanire, dominatie;

- putere de dirijare a propriilor gesturi si miscari;

- institutie sau grup de persoane care supravegheaza anumite activitati;

b. procesul de masurare, de monitorizare a performantei si de luare a actiunii

corective necesare pentru asigurarea obtinerii rezultatelor dorite (SIMIONESCU, A.,
BUSE, F., BUD, N., PURCARU STAMIN, I., Controlul Managerial, Editura
Economica, Bucuresti, 2006, pag.31);

c. un sistem conceput pentru a oferi o asigurare rezonabila privind atingerea

obiectivelor managementului (LOEBBECKE, A., Audit, o abordare integrata, Editura
ARC, Chisinau, 2003, pag. 365);

d. ansamblul formelor de control existente la nivelul entitatilor, inclusiv auditul

intern, stabilite de conducere in vederea atingerii obiectivelor. Controlul intern include
structuri organizatorice, metodele si procedurile implementate pentru atingerea
obiectivelor (GHITA, M., Auditul intern, Editura Economica, Bucuresti, 2004, pag.
30);

e. ansamblul actiunilor de evaluare operativa si postoperativa a rezultatelor

organizatiei, a verigilor ei organizatorice si a fiecarui salariat, de identificare a
abaterilor care apar de la obiectivele, normele si standardele stabilite initial si a
cauzelor care le-au generat, mentinandu-se echilibrul dinamic al organizatiei
(ZANDER, A., The Psychology of the Group Process, Annual Review of Psychology,
1979);

f. existenta unui aparat specializat pe domenii financiar, tehnic, al protectiei

muncii, gestionar etc. care, prin formele si metodele aplicate, prezinta conducerii
abaterile si deficientele constatate, propunerile si masurile adecvate, pe baza carora
organele de conducere, managerii etc. iau decizii si dispun masuri de reglare a
activitatii desfasurate, tocmai in compartimentul si activitatile care manifesta abateri
si disfunctionalitati (CRACIUN, S., Auditul financiar si Auditul intern: controlul
financiar si expertiza contabila , Editura Economica, Bucuresti, 2004, pag.314);
 g. functia finalizatoare a procesului de conducere, cat si functia care furnizeaza
elementele necesare pentru realizarea celorlalte atribute ale conducerii (OPREAN,
I., Control si Audit financiar-contabil, Editura Intercredo, Deva, 2002, pag.6);

h. - ansamblul proceselor prin care performantele firmei, subsistemelor si

componentelor acesteia sunt masurate si comparate cu obiectivele si standardele
stabilite initial, in vederea eliminarii deficientelor constatate si integrarii abaterilor
pozitive (NICOLESCU, O., Management, Editura Didactica si Pedagogica,
Bucuresti, 1992 );

i. ansamblul dispozitivelor (mecanismelor) implementate de catre responsabilii de

la toate nivelurile pentru a detine controlul asupra functionarii activitatilor din
domeniul respectiv (RENARD, J., Teoria si practica auditului intern, editata de
M.F.P., Bucuresti, 2003, pag. 119).

Din punctul nostru de vedere, controlul reprezinta procesul continuu de evaluare a gradului de
indeplinirea a obiectivelor organizationale previzionate, adoptarea si implementarea masurilor
corective care se impun pe baza gestionarii legale si eficiente a riscurilor asociate proceselor,
fenomenelor, operatiunilor si activitatilor desfasurate in cadrul organizatiei.

Referindu-ne la necesitatea controlului activitatii autoritatilor administratiei publice, nu

trebuie sa limitam rolul acestuia la constatarea unor eventuale erori sau abuzuri. Controlul este
necesar mai ales pentru a indruma, orienta si eventual corecta actiunea, in vederea realizarii politicii
statului.
Subliniind rolul pozitiv al controlului activitatii autoritatilor administratiei publice, nu trebuie sa
pierdem din vedere anumite efecte negative care se pot manifesta, daca activitatea nu este conceputa si
realizata rational. Astfel, activitatea de control are un efect inhibator asupra celui controlat, ii afecteaza
initiativa in angajarea diferitelor actiuni. Pe de alta parte, exercitarea unor multiple activitati de control
este de natura sa duca la perturbarea actiunilor pe care trebuie sa le intreprinda diferitele autoritati ale
administratiei publice.
De aceea, activitatea de control trebuie conceputa si realizata de asa maniera incat sa nu
atrofieze spiritul de initiativa si raspundere al functionarilor si sa nu duca la perturbarea activitatii
acestora.

Tipurile de control
n raport cu coninutul i obiectivele avem:
Control tehnic, vizeaz verificarea utilizrii resurselor, a mijloacelor tehnice, a tehnologiilor i
calitii lucrrilor efectuate.
Control economic se refer la folosirea eficient a mijloacelor fixe i circulante n procesul de
producie.
Control financiar. El este legat de cel economic i vizeaz gospodrirea raional a fondurilor
materiale i bneti, prevenirea i depistarea abaterilor de la disciplina financiar, pstrarea
integritii patrimoniului.
Dup aria de efectuare avem:

Control total.
 Control parial sau prin sondaj.

n raport cu momentul efecturii avem:

Control preventiv, se realizeaz nainte de a ncepe activitatea preconizat. Sarcina lui const n
analiza pregtirii organizatorice a activitii planificate, adica se verific existena disponibilitii de
resurse umane, materiale, financiare i informaionale. Controlul resurselor materiale presupune
verificarea materialelor achiziionate dup parametrii de calitate, cantitate, pre, termen de
aprovizionare; nivelul de ndestulare cu utilaje, echipament etc. Controlul resurselor umane
presupune selectarea, pregtirea, perfecionarea, aprecierea i recompensarea angajailor.
Control concomitent( operativ) vizeaz evenimentele ce se desfoar n timpul aciunii. Se
axeaz pe operaiile n curs, pentru a verifica dac procesul de lucru se desfoar corect conform
planului.
Controlul posterior sau final, se efectuiaz dup ncheereaaciunii i se concentreaz pe rezultatele
finale. Este legat de aprecierea ndeplinirii de ctre organizaie a planurilor i presupune analiza att
a rezultatelor ct i puctelor tari i slabe.
n raport cu poziia managerului avem:
control extern este controlul efectuat de ctre manager asupra rezultatelor muncii subalternilor.
Controlul extern se bazeaz pe presupunerea c oamenii i ndeplinesc mai bine obligaiile cnd snt
controlai de ctre conductor. n urma controlului extern trebuie sa fie efectuat stimularea sau
pedeapsa angajailor.
Controlul intern sau autocontrolul. Se practic de ctre angajai asupra activitilor proprii. Astfel
ei singuri identific problema i caut soluiile necesare.
Recurgerea la controlul extern sau autocontrol se fa face n funcie de civa factori:

1. caracterul subalternilor: subalterni cinstii i contiincioi-autocontrol, subalterni

iresponsabili, necontiincioi - control extern
2. stil de conducere: autoritar-control extern, democrat - autocontrol
3. microclim n colectiv: favorabil - control intern, nefavorabil - control extern
4. sistem de remunerare: forme de remunerare colective - control intern, forme de
remunerare individuale-control extern.