Sunteți pe pagina 1din 3

O zi intr-un castel medieval.

Numarul celor destinati sa faca parte din personal varia in functie de ragnul si pozitia material
stapanului. Cum este de la sine inteles, rolul lor era de a asigura bunul mers al intregii activitati
castel, sa serveasca pe senior si familia sa, oaspetii aflati in vizita, de la ivirea zorilor si pana la lasa
serii.
Dimineata in castel era vestita de pregatirile pe care le facea intregul personal pentru inceper
unei noi zile. din pod si pana in pivnita se rulau toate activitatile; se ardea focul in bucatarie si in s
cea mare, cavalerii si aruncau pe metereze pentru a inlocui garda de noapte; la grajduri se caii pentr
fi gata de calatorie; fierarii isi reluau activitatea neobosita; slujitorii marunti urcau apa in rezervo
de pe acoperis, iar spalatoresele isi purtau covata in lesie; in fine de la bucatarie incepeau sa se ina
mirosuri imbietoare.
Odata cu aceasta activitate febrila slujitorii personali ai sapanilor intrau in dormitor, tragiau
perdelele patului cu polog, isi pregateau stapanii pentru o noua zi. Inainte de a se da jos din pat li se
aducea lenjerie subtire (de obicei camasi lungi si pentru barbati si pentru femei), erau ajutati sa
spele, (adeseori cu apa rece) si urma toaleta de dimineata. Imbracamintea in secolul al XI-XII-lea
diferea mult,
pentru si femei continand cam acelasi obiecte, singurul aspect particularizat fiind amanuntele
croiala. Iata care erau hainele la moda, purtate in secolul al XII-lea de stapanii castelelor. Tunica lun
cu maneci, deschisa la gat si prinsa cu o brosa, a doua tunica, mai scurta, fara manecisau cu man
false (atarmate), garnisita cu blana; urma mantia, croita aproape circular, impodobita si ea cu blana
incheiata la gat cu lant
sau brosa, In general hainele barbatesti erau mai scurte, iar ca obiect specific erau ciotapii-chi
(introdusi de popoarele germanice), peste care se punea un pantalon strans pe picior. Femeile purt
ciorapi pana deasupra genunchiului, prinsi cu jartiere. Costumul era completat de centuri, cordoa
impodobite cu catarame de metal si de ghete scurte de piele sau de pantofi usori de panza , purtati
casa. Culorile preferate erau cele pastelate; bleu, galben, purpuriu, vernil, dar si rosu aprins. Tesatur
intrebuintate erau mai ales din lana. Panzeturile
fine, tafta, damasc, matase, brocart, erau mai scumpe fiind aduse de la mare departare si constitu
imbracamintea de ocazie. Blanurile erau nelipsite, chiar pentru costumul de interior, la care se folose
pieile de iepure, miel, vulpe, veverita, jder. Pe langa acestea apareau si la ceremonii si garnituriile d
castor, vidra, nurca si chiar hermina.
In Evul Mediu, ca in toate timpurile de altfel, pozitia sociala si materiala era subliniata si
aplicarea a numeroase elemente de podoaba; de la broderiile simple sau cu perle, insotite de centuri
catarame de argint sau aur, incrustate cu pietre pretioase, pana la manusi fine, garnisite cu blana
bijuterii de tot felul: inele, ace, lanturi, bratari. La acestea se adauga conceptia medievala desp
noblete,ce nu ingaduia unei persoane de rang sa poarte capul descoperit. Barbatii purtau in interio
scufie de panza, decorata cu broderii si legata sub barbie,iar femeiile un val, ce le acoperea paru
gatul. In calatorie peste val sau scufie se puneau bonete si palarii.
Pentru a avea o imagine completa a modei secolului XII putem adauga si elementele
extravaganta si lux, ce completau toaletele doamnelor. Oglinda mica si cilculara, montata in lemn s
metal era un accesoriu obligatoriu,desi foarte scump, ce permitea punerea la punct a materialelor
machiaj. In ciuda dezaprobarii moralistilor vremii, fardurile erau intens folosite; cremele gra
cremele pentru albitul pielii, rujul de buze sau de obraz, pastele depilatoare, ca si carbunele pen
sprancene erau tot atatea mijloace de a sporii frumusetea doamnelor.
In momentul in care stapanii erau gata imbracati, porneau spre capela castelului; imediat du
slujba urmand micul dejun, foarte frugal (adesea numai paine si vin), pentru ca pranzul se serv
devreme, intre oree 10 si 12. In rastimpul ce ramanea seniorul rezolva treburile de rutina
administratiei impreuna cu intendentul sau organiza distractii pentru oaspetii care se aflau ocaziona
castel. Doamna, in mod obisnuit,0 broda, cavalerii se antrenau, iar copii isi pregateau lectiile s
supravegherea capelanului sau a preceptorului, bucurandu-se sa termine cat mai repede, pentru a
putea juca. Odata lectiile terminate fetitele se intorceau la papusile lasate din mana pentru cateva o
iar baietii isi continuau, cu multa veselie si cu si mai mult zgomot, jocurile preferate cu mingea,
potcoava, cu arcul cu sageti.
Servitul mesei implica o alta ceremonie a zilei, de data aceasta mai complicta, de aceea exista
castel un personal specializat numai pentru acest servici, de un rafinament demn de o curte senioria
Mesele erau acoperite cu fete de masa, ne incredinteaza romanele medievale, ca si saga islandeza. Er
asezate daca vremea o ingaduia, afara, ne spune Jacques de Vitry, la umbra unui copac batran,
apropierea susurului apei, cand una din curtile de incinta era traversata de un rau. Nu o data nob
organizau adevarate pic-nic-uri in luminisuri de padure, ca in cazul cunoscutului erou Guillame
Dole, viata in aer liber sub lumina soarelui parandu-li-se o adevarata desfatare. Atunci se ridic
umbrare, mesele se asterneau, se ridicau corturi cu paturi si covoare pentru odihna de dupa-amia
nobilii traiau in indestulare din munca serbilor lor, fara sa le pese prea mult de acestia, dupa cu
recunostea, in secolul XII,carturarul Adalberon de Laon.
Masa era intotdeauna precedata de un mic ritual al spalatului pe maini, acelasi ritual inche
servitul mesei. Intai sosea camarasul cu painea si cu untul, urmat de pivnicer, cu oamenii sai,
aduceau vinurile si berea. In zilele obisnuite se serveau doua trei feluri, plus desert,cel mai ade
fructe, alune, branza, prajituri, vinuri dulci. Supele, sosurile se mancau cu lingura, carnea se taia si
servea cu mana sau cu cutitul, din secolul al XIII-lea aparand furculita cu doi dinti.
Datele de care dispuneau pentru a reconstitui alimentatia perioadei citate arata o perfectionar
tehnicilor agricole. Asolamentul trienal inovatia in domeniul uneltelor agricole, au permis Europ
intre secolele XI-XIII, asigurarea unor productii stabile de legume si cereale, niciodata abundenta,d
care aducea totusi necesarul de vitamine. In secolul XI recoltele au fost respectiv satisfacatoare pen
hranirea unei populatii in crestere. Regimul caloric stabilit de L. Stouff,in jur de 2600 calorii poate
satisfacator, singurul amendament ce i se aduce este acela a a dezechilibrului dintre calciu si fosf
datorat folosirii in cantitate mare a pestelu,in timp ce lactatele erau consumate mai ales sub forma
branza si unt. Carnea folosita si ea in cantitate mare se servea sub forma de pate,placinta, friptu
adesea insotita de sosuri facute din verdeata, vin, suc de struguri zi sau otet, ceapa, usturoi, pip
sofran, chimen, mustar. Pestele ca si carnea, se consuma tot timpul anului proaspat, sarat, afumat,
mai popular peste fiind heringul pregatit cu usturoi, piper sichimen, sub forma de placinta. Legum
cele mai intrebuintate in Europa Occidentala erau mazarea, bobul si lintea, bogate in proteine, si c
de aceea constituiau hrana saracului. La masa nobililor meniul era completat cu fructe; pentru indu
se folosea mierea, iar la mesele festive se adaugau "delicatesuri" din Orient; zaharul roz si vio
orezul, migdalele, smochinele, curmalele, stafidele si portocalele.
Cita risipa de mancare la masa senzationala, in timp ce serbii, care trudeau la munca campu
luau doar doua mese pe zi; prima in jurul orei 10, cand ei trudeau de al rasaritul soarelui, era forn
din branza, paine, oua, rareori si altceva; urmatoarea masa era la 18, cand reveneau de la lucru fra
de oboseala si mancau ceva cald: supa de linte, varza, sau ceapa, o mancare de legume, rareori insot
de placinta cu carne sau carne friptura. In rest faceau rezerve pentru sarbatori, cand si in lumea satu
se consuma o cantitate mai mare de alimente.
Revenind la nobili, acestia isi petreceau adesea rastimpul dintre dejun si cina supravegh
treburile gospodaresti, facand uneori lectura sau jucand sah sau dame. Tinerii cantau si dans
rondourile la moda sau isi petreceau dupa-amiezile in lungi plimbari calare, precum si dresand soi
ocupatie indragita deopotriva si de fete si de baieti.
La cina nobilii se aratau mai cumpatati. Se servea un singur fel de mancare, in schimb masa
prelungea pentru ca stapanii castelelor ascultau cu mare placere pe menestrelii, ce, acompaniati
harfa, povesteau cu mai mult sau mai putin har romanele cavaleresti la moda sau reciteau poezii
dragostesi poeme epice. O masa fara muzica, glume sau diverse istorioare, era considerata saraca.
La lasarea serii dupa servirea cinei, la ore nu prea inaintate, incepeau pregatirile de culcare pent
stapani, moment ce marca sfarsitul zilei in castel. Iata cum prezenta in al timpuluiindatorir
slujitorilor pentru acest moment: seniorului trebuie sa ii " scoti haina lunga, sa ii aduci mantia ca sa
ii fie frig si in fata focului sa il descalti si sa ii scoti pantalonii-ciorapi... Ii pregatesti patul, ii potrive
asternutul si pernele. Cand seniorul s-a suit in pat tragi perdelele patului... scoti afra cainele si pisica
grija fie aproape, langa pat, vasul de noapte si cel de noapte, dupa toate acestea il poti parasiin ch
politicos."
Cele cateva spicuiri din viata la castel, reprezinta momentele de tihna ale nobililor, care nu e
putine, momente in care acestea nu se aflau in razboi sau in calatorie. Formele de trai asupra carora
oprit prezenta noastra arata cum clasa dominanta in Evul Mediu, intre secolele XII-XIV, nu e
preocupata exclusiv de razboi si ajunsese la un anumit rafinament, la o emancipare ce avea sa du
incepand cu secolul XIV, spre Renasterea culturala din veacul urmator.
Daca nobilimea a inregistrat pasi importanti, in cadrul unui progres social general, aceasta
datorat bazei materiale pe care taranimea i-a furnizat-o, chear cand si atunce cand s-a eliberat
survitutile personale, precum si importantelor acumulari din lumea oraselor, acumulari ce au descris
egala masura, si noi orizonturi culturale.