Scoli si Universitati in Evul Mediu

In timpul dinastiei Carolingiene, bisericile si manastirile aveau scoli, in care

baietii se pregateau sa devina preoti si calugari. In secolele XI si XII au aparut in
cateva orase noi tipuri de scoli. Acestea erau diferite de cele vechi deoarece erau de
obicei plasate in catedralele oraselor mai degraba decat in manastiri, si erau destinate
pentru invatamantul superior fata de
scolile obisnuite. Din acest motiv scolile
au atras studenit si profesori nu numai
din imprejurimi ci din intreaga Europa,
care erau interesati in studiul filozofiei,
medicinei si al legii. Multi studenti ai
acestor scoli au urmat cariere
bisericesti. Altii au devenit avocati si
doctori, adesea servind negustorii
instariti si familiile lor. In acelasi timp
altii au devenit servitori civili ai printilor
si regilor.
Franta si Italia au impus ritmul in
dezvoltare scolilor orasenesti. Italia si
sudul Frantei rau faimoase pentru
scolile lor in domeniul dreptului si al
medicinii. Nordul Frantei, in special
Parisul, erau cunoscute pentru scolile lor
de filozofie si teologie.
In secolul XIII multe din aceste
scoli erau organizate in universitati. La
sfarsitul Evului Mediu erau aproximativ
80 de universitati in intreaga Europa, nu
numai in Franta, Italia si Spania ci si in
imperiu - la Praga, Heidelberg si
Cologne – in Polonoa si in Scandinavia.
Aveau o mare autoconducere impunand
propriile lor reguli de vestimentatie,
activitati de clasa si materiile predate.
Profesorii, numiti maestri, decideau
cand studentii erau pregatiti sa absolve sau sa poata preda cursuri.
Studentii si profesorii au avut adesea conflicte cu autoritatile. Acestea au condus
uneori la proteste din partea studentilor si a maestrilor, pentru obtinerea de privilegii
speciale si pentru a creste puterea de autoguvernare a universitatilor. De exemplu, in
anul 1200 a izbucnit un conflict puternic intre studenti si politie in Paris. Unii dintre
studenit au fost omorati si maestrii au fost destituiti. Regele Frantei era speriat ca
profesorii ar parasii orasul si aceasta ar duce la scaderea prestigiului si a vitalitatii
comerciale pe care prezenta lor o dadea regatului. Pentru a preveni acest lucru el a
recunoscut statutul clerical al studentilor. Din acel moment daca studentii erau arestati
ei erau judecati de curti bisericesti, nu de curtea regala. Cum curtile bisericesti tindeau
sa devina mai ingaduitoare, acest privilegiu a multumit atat maestrii cat si studentii.
 Aproape in toate universitatile se predau asa numitele “sapte arte”. Cele mai
importante dintre acestea erau primele trei, denumit “trivium”: gramatica (ceea ce
astazi s-ar numi scriere si
citire), retorica (literatura
si alte lucruri mai
complexe ale scrierii) si
logica. In timpul invatarii
acestora studentii puteau
studia deasemenea o
parte sau tote celelalte
patru denumite
“quadrivium”. Acestea
erau subiecte matematice
si stintifice: aritmetica
(ceea ce s-ar numi astazi
teoria numerelor),
geometria (relatia
numerelor), musica
(proportii si armonii) si
astronomia. Unii studenti
studiau si teologia, care
era considerata cea mai
inalta si mai profunda
materie, atata timp cat reprezenta studiul depre Dumnezeu si munca sa. Cand
terminau studiile, studentii deveneau maestrii.
Cursurile nu erau identite in toate universitatile, astfel incat la Bologna, in Italia,
studentii invatau legile Imperiului Roman. La inceputul secolului XII, scolarii au
redescoperit acest imens si sistematic corp al legii, care parea sa acopere toate
problemele. La Salerno, in Italia, studentii studiau tratamentele medicale, faceu disectii
pe animale, si invatau teoria corpului derivate din lucrarile filozofului grec Aristotel. Ei
au invatat despre Aristotel de la scolarii arabi, care a redescoperit, tradus si comenta
lucrarile sale.
La majoritatea cursurilor in scolile medievale profesorii citeau cu voce tare un
text si comentau cele mai importante si dificile pasaje, in timp ce studentii urmareau
atenti avand o copie a textului. Alte cursuri erau organizate ca discutii in care atat
maestrii cat si studentiipuneau intrebari unii altora si isi sustineau si demonstrau
raspunsurile. Acestea erau adesea intruniri foarte interesante, fapt care placea foarte
mult studentilor si crea o atmosfera de angajament in clasa.
Nu toate cursurile se desfasurau in orase si nu toti studentii eminenti au predat
la universitati. Alte centre de invatatura ale secolului XII au fost manastirile,
majoritatea acestora aflandu-se in mediul rural. Multi scolari respectati proveneau de la
manastiri. De exemplu Sfantul Saint Bernard de Clairvaux a scris tratate despre
dragoste incredere si unire mistica cu Dumnezeu.
Desi cuvantul medieval este utilizat adesea in sensul de “barbar”,”ignorant” si
“inapoiat”, putem spune ca perioda Evului Mediu a avut importanta ei majora in creerea
multor institutii importante precum colegiile si universitatile.